Modulul 4 - Tronsoane drepte si piese speciale Durata (in ore de pregatire): 64 ore teorie si 148 ore instruire practica

Rolul, caracteristicile si clasificarea instalatiilor de ventilare

Elemente componente ale instalatiilor de ventilare

Scheme si principii de functionare ale instalatiilor de ventilare

INSTALAII DE VENTILARE I DE CONDIIONARE A AERULUI INSTALAII DE VENTILARE Ventilarea este necesara pentru :

-improspatarea aerului din cladiri de locuit , birouri , scoli , vestiare ,depozite de materiale sau produse finite ;

-eliminarea sau diluarea substantelor nocive din incaperile de productie ,pentru realizarea cerintelor de protectia muncii ;

-mentinerea unor temperaturi si umiditati ale aerului din incaperi ,care sa corespunda fie cerintelor de confort ( sali de sport , sali de spectacol ,etc.) fie cerintelor tehnologice ( intreprinderi textile , de fibre sintetice ,etc.).

Sisteme de ventilare 1. Sisteme de ventilare naturala neorganizata _ ventilarea se realizeaza prin deschiderea usilor ferestrelor , prin neetanseitatile din incaperi _incaperi de locuit , birouri , depozite, ateliere mecanice mici , etc.

2. Sisteme de ventilare naturala organizata _ ventilarea se realizeaza prin goluri sau constructii special construite _ ferestre , luminatoare ,cosuri de ventilare _ bucatarii , bai , cladiri industriale ,etc.

3. Sisteme de ventilare mecanica generala _ se folosesc ventilatoare pentru deplasarea aerului_ deservesc intreaga incapere si determina deplasarea intregului volum de aer _ cladiri industriale , social culturale , comerciale , administrative, etc.

4. Sisteme de ventilare mecanica locala _ actioneaza asupra sursei de degajare ,aspirand aerul din jurul sursei , prelund substantele nocive ,inainte ca acestea sa patrunda in incapere ( cuptoare industriale , mese de sudura , bai industriale de zincare ,decapare ,polizoare ,masini de prelucrarea lemnului ,etc.) .

5. Sisteme de ventilare mecanica mixta _se aplica ventilarea generala si locala .

VENTILAREA MECANICA GENERALA Un sisteme de ventilare mecanica generala este alcatuit de obicei din doua instalatii : o instalatie pentru introducerea aerului proaspat si o instalatie pentru evacuarea aerului viciat .

In practica exista situatii cand ventilarea se realizeaza cu o singura instalatie , fie de introducere,fie de evacuare .

Instalatiile pentru introducerea aerului proaspat indeplinesc simultan doua functiuni : o functiune de dilutie si o functiune de incalzire cu aer cald a incaperilor .

Functiunea de dilutie se realizeaza prin amestecarea aerului curat din exterior cu aerul viciat din interior . Debitul de aer introdus din exterior trebuie sa fie suficient de mare pentru a dilua aerul din interior ,astfel incat sa rezulte concentratii sub valorile limita admise de normele sanitare.

Functiunea de incalzire a incaperii se realizeaza prin incalzirea aerului inainte de introducerea in incaperea ventilata. INSTALAII DE VENTILARE I DE CONDIIONARE A AERULUI INSTALAII DE VENTILARE Ventilarea este necesara pentru :

-improspatarea aerului din cladiri de locuit , birouri , scoli , vestiare ,depozite de materiale sau produse finite ;

-eliminarea sau diluarea substantelor nocive din incaperile de productie ,pentru realizarea cerintelor de protectia muncii ;

-mentinerea unor temperaturi si umiditati ale aerului din incaperi ,care sa corespunda fie cerintelor de confort ( sali de sport , sali de spectacol ,etc.) fie cerintelor tehnologice ( intreprinderi textile , de fibre sintetice ,etc.).

Sisteme de ventilare 1. Sisteme de ventilare naturala neorganizata _ ventilarea se realizeaza prin deschiderea usilor ferestrelor , prin neetanseitatile din incaperi _incaperi de locuit , birouri , depozite, ateliere mecanice mici , etc.

2. Sisteme de ventilare naturala organizata _ ventilarea se realizeaza prin goluri sau constructii special construite _ ferestre , luminatoare ,cosuri de ventilare _ bucatarii , bai , cladiri industriale ,etc.

3. Sisteme de ventilare mecanica generala _ se folosesc ventilatoare pentru deplasarea aerului_ deservesc intreaga incapere si determina deplasarea intregului volum de aer _ cladiri industriale , social culturale , comerciale , administrative, etc.

4. Sisteme de ventilare mecanica locala _ actioneaza asupra sursei de degajare ,aspirand aerul din jurul sursei , prelund substantele nocive ,inainte ca acestea sa patrunda in incapere ( cuptoare industriale , mese de sudura , bai industriale de zincare ,decapare ,polizoare ,masini de prelucrarea lemnului ,etc.) .

5. Sisteme de ventilare mecanica mixta _se aplica ventilarea generala si locala .

VENTILAREA MECANICA GENERALA Un sisteme de ventilare mecanica generala este alcatuit de obicei din doua instalatii : o instalatie pentru introducerea aerului proaspat si o instalatie pentru evacuarea aerului viciat .

In practica exista situatii cand ventilarea se realizeaza cu o singura instalatie , fie de introducere,fie de evacuare .

Instalatiile pentru introducerea aerului proaspat indeplinesc simultan doua functiuni : o functiune de dilutie si o functiune de incalzire cu aer cald a incaperilor .

Functiunea de dilutie se realizeaza prin amestecarea aerului curat din exterior cu aerul viciat din interior . Debitul de aer introdus din exterior trebuie sa fie suficient de mare pentru a dilua aerul din interior ,astfel incat sa rezulte concentratii sub valorile limita admise de normele sanitare.

Functiunea de incalzire a incaperii se realizeaza prin incalzirea aerului inainte de introducerea in incaperea ventilata.

Schema unui sistem de ventilare mecanica generala

1. guri de aspiratie

2. conducta colectoare

3. ventilator de aspiratie aer viciat

4. caciula de protectie a conductei de evacuare a aerului viciat

5. filtru de praf

6. baterie de incalzire

7. ventilator de refulare aer cald

8. retea de conducte

9. guri de refulare

10. recuperator de caldura

Gurile de aspiratie pot fi montate la partea inferioara a incaperii sau la partea superioara a incaperii in functie de densitatea substantelor nocive .

Recuperatorul de caldura este strabatut de aerul cald viciat si de aerul rece proaspat . Cei doi curenti de aer nu se amesteca ci vin in contact cu suprafete prin care are loc transferul de caldura de la aerul cald la aerul rece. Aerul proaspat preancalzit in recuperator trece in continuare prin bateria de incalzire .

Schema unui sistem de ventilare mecanica generala cu recircularea aerului

O parte din aerul evacuat poate fi recirculat recirculat in incapere , cand continutul de substante nocive nu este prea mare .

Instalatia are o camera de amestec care primeste aer proaspat dar si aerul recirculat .

1. guri de aspiratie

2. conducta colectoare

3. ventilator de aspiratie aer viciat

4. caciula de protectie

5. filtru de praf

6. baterie de incalzire

7. ventilator de refulare aer cald

8. retea de conducte

9. guri de refulare

10. camera de amestec

ELEMENTE COMPONENTE O instalatie de ventilare este alcatuita din :

-centrala de ventilare

-retea de conducte

-guri de ventilare

-dispozitive de reglare

Echipamentele care intra in comonenta instalatiilor difera in functie de tipul acestora .

Instalatiile de evacuare a aerului viciat au centrale de ventilare simple care contin de regula un ventilator . Gurile de ventilare sunt guri de aspiratie montate pe conducte de aer si guri de evacuare in exterior a aerului viciat. Daca instalatia aspira aer viciat cu praf rezultat dintr-un proces tehnologic inainte de evacuare in exterior , se monteaza obligatoriu un separator sau un filtru de praf . Cand substantele aspirate sunt : gaze , vapori, fum , aerul este evacuat direct in atmosfera , fara epurare , cu viteza mare si la o inaltime mare , pentru a asigura o dispersie mare a substantelor nocive in aerul ambiant.Epuratoarele se prevad atunci cand aerul evacuat contine vapori toxici in concentratie mare .

Instalatiile pentru introducerea aerului proaspat au centrale de ventilare mai complexe , care contin: ventilator , filtre de praf , baterii de incalzire , recuperatoare de caldura , camere de amestec , rame cu jaluzele pentru reglarea debitului de aer proaspat sau recirculat .Gurile de ventilare constau in prize de aer proaspat si guri de refulare montate pe conductele de aer din incaperi.

1. Centrale de ventilare Centralele de ventilare se amplaseaza in spatii special amenajate , in interiorul cladirilor.

Centralele de ventilare sunt pentru introducerea aerului proaspat. Sunt alcatuite din compartimente in care se monteaza echipamentul .

Centrala de ventilare pentru instalatie cu aer recirculat

P-priza de aer proaspat

R-deschiderea de aer recirculat

Deschiderile au rame cu jaluzele actionate astfel incat pe masura ce intra aer proaspat (P) ,este obturata deschiderea de aer recirculat (R) si invers .

Jaluzelele sunt actionate cu sistem de parghii si articulatii (J ) care poate fi actionat manual sau automat cu servomotor (S) .

F-filtru de aer

B-baterie de incalzire

C-compartiment pentru intretinerea filtrului si a bateriei

V-ventilator monoaspirant

D-confuzor , pentru racordarea ventilatorului la baterie

Centrala de ventilare cu ventilator dublu aspirant

2. Ventilatoare Ventilatoarele sunt masini rotative care incarca aerul cu energie .

Ventilatoarele se compun din :

-carcasa cu doua racorduri :pentru intrarea aerului si pentru iesirea aerului

-rotor cu palete in functie de tipul ventilatorului

-motor electric pentru actionarea rotorului

Prin invartirea rotorului, in dreptul racordului de intrare se produce o depresiune care aspira aerul in interiorul carcasei .Aerul intrat in carcasa este supus unei forte centrifuge si comprimat .Dupa comprimare aerul iese din carcasa si patrunde in tubulatura instalatiei .

Ventilatoarele sunt : - centrifugale (radiale )

- axiale

Filtrele sunt de mai multe tipuri

- Filtru ce celule filtrante .O celula este alcatuita din caseta metalica umpluta cu foi metalice perforate suprapuse si imbibate in ulei mineral . Celulele se aseaza intr-un stelaj

- Filtru cu banda uscata .La partea superioara se monteaza o bobina cu material filtrant din fobre sintetice .La partea inferioara este o bobina pe care se ruleaza materialul filtrant murdar .Materialul filtrant care formeaza un ecran prin care trece aerul cu praf , ruleaza intre cele doua bobine.

- Filtru autocuratitor . Filtru este alcatuit din celule care sunt curatate intr-o baie de uleiStelaj cu celule filtrante

Filtru de aer cu banda uscata

Filtru autocuratitor cu baie de ulei

Tehnologia de confectionare a tronsoanelor metalice drepte

* Instructajul la locul de munca

* Organizarea locului de munca

* Alegerea SDV-urilor

* Operatii tehnologice masurarea, trasarea, taierea, faltuirea, executarea imbinarilor transversale, montarea flanselor, montarea gurilor de aerisire, sudarea

Clasificarea si rolul dispozitivelor speciale

Operatii de prelucrare a pieselor de legatura cot, etaj, reductie, ramificatie, bifurcatie, guri de ventilare, dispozitive de reglare, prize de aer

Tehnologia de montare a tubulaturii si a dispozitivelor de ventilare

- generalitati

-verificarea materialelor si echipamentelor

-transportul depozitarea, manipularea

-confectionarea canalelor

- rigidizarea canalelor

-imbinarea tronsoanelor si pieselor speciale

-montarea canalelor de ventilare

-etanseizarea instalatiilor de ventilare

Tehnologia de montare a

instalatiilor de ventilare

* lucrari pregatitoare

* lucrari de montaj

* lucrari ce se executa dupa montaj

Montarea conductelor de aer

* instructajul de protectia muncii

* organizarea locului de munca

* alegerea SDV-urilor

* montarea consolelor de sustinere

Montarea pieselor de legatura, schimbarea sectiunii, sau directiei

Montarea gurilor de refulare si de aspiratie

Resurse informationale, materiale si umane necesare executarii lucrarilor

Actiuni in echipa

*executarea operatiilor de confectionare si asamblare

*finalizarea sarcinilor proprii

* raportarea rezultatelor

Conditii de calitate pentru fiecare lucrare executata

1. Canale de aer. AccesoriiCanalele de aer servesc la vehicularea aerului catre incaperile ventilate sau climatizate (aer refulat) si dinspre acestea spre centralele de ventilare (aer evacuat). Reteaua de canale este un element important al unui sistem de ventilare, din punct de vedere atat al costului cat si functional. Canalele trebuie sa se incadreze usor in arhitectura cladirii, tronsoanele din retea sa fie, pe cat posibil, scurte si drepte, dotate cu accesorii de vizitare, reglare si masurare a debitelor de aer.

Materialele utilizate trebuie sa aiba urmatoarele calitati: sa aiba suprafata lisa, sa nu atraga praful, sa fie usor de curatat, nehigroscopice, incombustibile, rezistente la coroziune si uscare.

1.1. Materiale folosite la realizarea canalelor

Canalele de ventilare se confecioneaz din anumite materiale care trebuie s ndeplineasc unele cerine cum ar fi: durabilitate, rezisten mecanic, s fie incombustibile, nehigroscopice, netede, s nu fie atacate de microorganisme etc. Acestor cerine li se adaug restricii cu rol hotrtor n cazul cnd aerul transportat conine vapori cu aciune chimic sau cnd tubulatura este pozat n medii agresive.

Canalele de ventilare din tabl de oel (neagr sau zincat) sunt cel mai des ntrebuinate necesitnd tehnologie de execuie relativ simpl, montaj uor, ndeplinind multe din condiiile cerute. n medii umede sau cnd aerul transportat are un coninut mare de vapori de ap se recomand folosirea tablei zincate. Pentru canalele care transport aer cu un coninut mic de vapori de ap (i deci nu exist pericol de condensare) se poate folosi tabla neagr, grunduit cu minium de plumb la interior i exterior. n cazul cnd aerul transportat este agresiv, sau canalele sunt pozate n medii agresive, pot fi folosite i canale din tabl neagr (tratate prin vopsire antichimic sau bachelitizate) sau tabl plumbuit.

Canalele de zidrie (rostuit sau tencuit) se folosesc de obicei local pentru tronsoanele scurte ale instalaiilor de ventilare (priz, evacuri etc).

Canalele din plci de beton cu zgur sau ipsos cu zgur sunt folosite de asemenea pentru scopuri secundare.

Canalele de rabi necesit mult atenie la execuie att n privina micorrii rugozitii, ct i pentru asigurarea etaneitii fa de alte spaii ventilate sau neventilate.

Canalele de lemn pot fi din lemn masiv, aglomerat sau placaj; aerul transportat trebuie s fie uscat, iar canalele ignifugate. Au dezavantajul c se deformeaz i sunt perisabile fiind atacate de microorganisme.

Canalele din materiale ceramice sunt folosite n cazul laboratoarelor cu noxe de agresivitate deosebit. Conduc la soluii greoaie i scumpe. Pun unele probleme n privina pieselor speciale i a asigurrii etaneitii la mbinri.

Canalele din materiale plastice se confecioneaz din policlorur de vinil, polipropilen i polietilen. Prin nclzire sunt aduse n stare plastic i li se d forma dorit circular sau dreptunghiular. mbinarea se face uor prin sudur, rezultnd canale foarte etane. mbinarea se poate face i prin flane sau mufe.

Materialele plastice au o mare rezisten la aciunea chimic a multor gaze, vapori i fluide. De aceea se recomand folosirea tubulaturii din mase plastice n industria chimic, farmaceutic, la instalaiile piscinelor i ncperilor de tratament medical. Folosirea maselor plastice la temperaturi mai mari trebuie fcut cu grij deoarece proprietile mecanice scad rapid cu creterea temperaturii.

Canale din tabla din otel, neagra, grunduita sau zincata reprezinta materialul cel mai utilizat. Sectiunea canalelor de tabla poate fi rectangulara (patrata, dreptunghiulara) (anexa 1) circulara sau platovala (anexa 2).

Imbinarea longitudinala a tablelor se face prin falturi, mai rar prin sudura (anexa 3); ridigizarea se face prin nervurare, cu cornier sau tabla profilata (anexa 4).

Canalele circulare de lungime mare sunt formate prin spiralare (spiromat), racordarea facandu-se prin mansoane de cuplare, sudare sau flanse din otel cornier. Imbinarea tronsoanelor de canal se face conform anexei 5.

Retelele de canale se monteaza in "plasa" (unele langa altele) sustinute prin coliere, platbanda sau cornier. Grosimea tablei, in functie de marimea sectiunii canalului, este data de anexa 6, pentru sectiuni rectangulare si pentru sectiuni circulare.

In functie de mediul fluid transportat, tabla neagra poate fi tratata sau inlocuita cu tabla zincata sau din inox.

Distanta I dintre doua puncte de sustinere a canalelor de aer este data in anexa 7.

Canalele din tabla din aluminiu au modul de formare, imbinare, sustinere si dimensiuni identice cu cele din tabla din otel. Sunt usoare, neatacabile de multe fluide, nu produc scanteieri. Se utilizeaza, frecvent, in industria chimica, industria alimentara etc.

Canalele din zidarie (rostuita sau tencuita) utilizate, de obicei, pentru tronsoane scurte in instalatii de ventilare si climatizare (canale de priza, evacuari, distributie etc.).

Canalele din materiale ceramice sunt folosite in cazul transportului mediilor cu agresivitate chimica deosebita. Sunt scumpe si pun unele probleme de reglare si etansitate.

Canalele din materiale plastice se confectioneaza din policlorura de vinil, poliuretan si polietilena. Pot fi de forma circulara sau rectangulara. Imbinarea se poate face prin sudura, flanse sau mufe. Materialele plastice au o mare rezistenta la actiunea chimica a multor gaze, vapori sau fluide. Se folosesc canale din materiale plastice in industria chimica, farmaceutica, in evacuarea aerului viciat din industria prelucratoare a metalelor, la laboratoare etc.

Principalul inconvenient il reprezinta limitarea (anexa 8) temperaturii de lucru a mediilor transportate la 60-70C. De asemenea, sunt relativ scumpe si foarte fragile la frig.

Canale flexibile utilizate de mai mult timp in instalatiile de evacuare, sunt, in prezent, din ce in ce mai mult folosite in instalatiile de ventilare si climatizare. Diametrele lor ating 400 mm si sunt utilizate pentru racordarea la reteaua de canale a diferitelor aparate si pentru derivatii. Exista numeroase modele care difera prin materiale, flexibilitate, izolatie termica etc.

Se disting:

tuburi metalice, realizate din panglica din aluminiu, din hartie speciala, din material plastic, rulate in spirala, anumite modele sunt multistrat (hartie material plastic - hartie);

tuburi spirale din cauciuc cu insertie de fir metalic; sunt lise la interior, dar grele;

tuburi din material plastic, identice cu tuburile metalice;

tuburi din fibre din sticla, cu fir metalic in spirala, cu folie din material plastic si acoperite cu fibra din sticla. Sunt foarte usoare.

Toate aceste tuburi sunt livrabile in lungimi, de regula, de 10 m sau in role, astfel incat utilizarea lor pe santier sa fie usoara. Racordarea intre ele sau cu aparatele se efectueaza cu ajutorul colierelor.

Canalele rezistente la foc sunt realizate din materiale ignifuge (anexa 9) utilizate in medii cu pericol de incendiu sau in retele care traverseaza aceste medii.

1.2. Elemente componente si mod de

alcatuire a canalelor de aer

n figura de mai jos se exemplific o reea de canale pentru introducere, reprezentat prin axele canalelor, avnd deci precizate (dup planuri) traseele i lungimile tronsoanelor.

Reeaua de canale de aer trebuie astfel conceput nct s-i poat ndeplini rolurile funcionale, i anume:

- micorarea vitezelor de la centrala de ventilare ctre gurile de introducere (n cazul obinuit al soluiei cu viteze descresctoare);

- asigurarea debitelor de aer necesare la fiecare ramificaie;

- asigurarea posibilitilor de reglare a instalaiei;

- realizarea unei instalaii economice, silenioase.

Schema izometric a unei reele de canale de aer:

P- priza de aer proaspt; CTA- agregat de ventilare; VE- ventilator de evacuare; GE- gur de evacuare a aerului n exterior; Cp- canal de aer principal; Cs- canal secundar; R- ramificaie; GR- gur de refulare; CR- clapet de reglaj; Pm- punct de msurare; CV- capac de vizitare.

Reteaua de canale de aer poate fi de presiune joasa (viteza 6...12 m/s si presiunea pana la 1000 Pa) si de presiune inalta (viteze cuprinse intre 15...25 sau chiar 30 m/s si presiuni intre 1000 si 3000 Pa). Va fi astfel conceputa incat sa-si poata indeplini rolurile functionale si anume asigurarea:

debitelor de aer necesare la fiecare ramificatie;

posibilitatilor de reglare a instalatiei;

realizarii unei instalatii economice, silentioase.

1.2.1. Reele de canale dreptunghiulare

Principalele elemente componente ale reelei de canale cu seciune dreptunghiular sunt urmtoarele: tronsoane drepte avnd seciune constant (a ( b); difuzoare i confuzoare care realizeaz treceri de la o seciune (a ( b) la alt seciune (a1 ( b1), mrirea ( la difuzoare) sau micorarea (la confuzoare) seciunii putndu-se face simetric sau asimetric, ntr-unul sau dou planuri, n funcie de posibilitile locale de ncadrare a canalelor n cldire; curbe (coturi) cu pstrarea constant a seciunii, avnd raz de curbur mare (normal) sau mic; curbe (coturi) cu mrirea sau micorarea seciunii; ramificaii normale (prin divizarea seciunii totale a canalului principal n seciuni proporionale cu debitele vehiculate) sau n T.

n figura de mai jos se d un exemplu de reea pentru distributia aerului.

Unghiul ( al difuzoarelor nu trebuie s depeasc n mod normal 12-140. La unghiuri mai mari fenomenul de desprindere (care practic ncepe pentru unghiuri de 3-50) se accentueaz, mrindu-se pierderea de sarcin local i devenind n acelai timp surs de zgomot. n cazul confuzoarelor, restricia n privina unghiului nu mai este justificat.

Se recomand ca n seciunea ramificaiei s se adopte viteze egale, deoarece astfel nu se introduc rezistene locale suplimentare i se uureaz conceperea geometric a tubulaturii. Nu se recomand montarea clapetelor de reglare direct din difuzoare, fiind indicat, mai ales n cazul cnd difuzoarele sunt asimetrice ca ntre difuzor i ramificaie s se prevad un tronson drept, care s favorizeze uniformizarea curentului de aer nainte de a se ramifica.

Deficiena acestei scheme const n faptul c presupune folosirea multor piese speciale, la difuzoare adugndu-se i coturile necesare pentru schimbarea direciei.

Asupra coturilor cu seciune variabil (coturi-confuzoare sau coturi-difuzoare) se recomand ca modificarea seciunii s se fac pe seama numai a uneia din laturi. Modificarea lungimilor ambelor laturi duce la dificulti n execuie.

Pentru mbuntirea curgerii la coturile cu raz mic de curbur sau cu muchii rotunjite este indicat s se monteze palete aerodinamice de ghidare a aerului. Datorit forelor aerodinamice, care se dezvolt pe paletele de ghidare, pericolul de formare a vrtejurilor este foarte mult diminuat.

Principalele elemente componente ale retelei de canale cu sectiune rectangulara sunt: tronsoane drepte avand sectiunea (a x b); difuzoare si /sau confuzoare care realizeaza treceri de la o sectiune (a x b) la alta sectiune (a x b), marirea (la difuzoare) sau micsorarea (la confuzoare) sectiunii putandu-se face simetric sau asimetric, intr-unul sau doua planuri, in functie de posibilitatile de incadrare a canalelor in arhitectura cladirii; curbe (coturi) cu pastrarea constanta a sectiunii; curbe (coturi) cu marirea sau micsorarea sectiunii; ramificatii normale (prin divizarea sectiunii totale a canalului principal in sectiuni proportionale cu debitele vehiculate) sau in T.

1.2.2. Reele de canale circulare

Tubulatura cu seciune circular, avantajoas sub aspect economic, este folosit cu precdere la instalaiile de ventilare industrial, la sistemele de climatizare de nalt presiune, la sistemele de transport pneumatic etc.

Cteva elemente geometrice i constructive ale acestor canale sunt indicate n figura de mai jos.

Elemente constructive pentru canalele de aer cu seciune circular.

Ca piese speciale sunt difuzoarele, confuzoarele i coturile ultimile executndu-se ceva mai greu, deoarece sunt alctuite din segmeni. Un astfel de cot este caracterizat de o raz medie de curbur R i un unghi ((900, deoarece ramificaiile se racordeaz la tubulatur sub unghiuri (=150, 300, 450 sau alte valori apropiate.

1.2.3. Canale circulare din benzi de tabl tip Spiromatic

Se execut cu ajutorul unei linii automate prin fluire, din benzi rezultnd o custur (fal) sub form elicoidal. Maina are productivitate foarte mare, poate produce canale cu diametrul cuprins ntre 100 i 2000 mm i lungimi pn la 9 m. Linia automat are n componena sa i o main de aplatisare a canalelor circulare.

Canalele cu sectiune circulara, avantajoasa sub aspect economic, sunt folosite cu precadere la instalatiile de ventilare industriala, la sistemele de climatizare de presiune inalta, la sistemele de transport pneumatic. Ca elemente componente sunt: tronsoanele drepte, difuzoarele, confuzoarele si coturile. Acestea sunt execuatate din segmente, avand o raza de curbura si un unghi = 90. Ramificatiile se racordeaza la tubulatura sub unghiuri = 15, 30, 45 sau apropiate.

1.3. Accesoriile canalelor de aer

Retelele de canale contin o serie de accesorii, (anexa 10), necesare la controlul si masurarea debitului si presiunii aerului, la curatirea canalelor, precum si pentru schimbarea directiei curentului de aer, pentru inchiderea unor tronsoane de canal in caz de incendiu, pentru reglarea debitelor de aer pe diverse trasee.

Locul si tipul acestor accesorii se precizeaza prin proiect si trebuie executate conform acestuia pentru a putea realiza reglarea instalatiei, precum si pentru interventii ulterioare.

Clapetele de aer pot fi simple, pentru montarea la ramificaii sau de obturare.

Jaluzelele, paralele sau opuse cu acionare simultan (se execut i cu reglare individual) pot fi fr blocaj sau cu blocaj ntr-o anumit poziie de acionare manual sau automat. Se atrage atenia asupra faptului c atunci cnd nu se execut conform catalogului de detalii, clapetele trebuie s fie executate din tabl mai groas (24 mm, funcie de dimensiuni) pentru a nu se ndoi n timpul manevrrilor i pentru a nu vibra n timpul funcionrii. n acest ultim caz ele pot deveni surse de zgomot. Este necesar ca n dreptul clapetelor (pe una din laturile accesibile) s se monteze capace de vizitare pentru a se urmri poziia i a se interveni n cazul n care nepenesc.

ibrele reprezint elemente mult mai sigure de nchiderea poriunilor de canal, ramificaiilor sau ventilatoarelor. Ele se utilizeaz i la reglarea debitului ventilatoarelor, metod curent, dar cu consumuri de energie mari.

Capacele de vizitare se monteaz pe canale n dreptul clapetelor, jaluzelelor, modificrilor de seciune ce ar favoriza adunarea prafului etc. i pot avea seciune circular sau dreptunghiular.

Punctele de msurare pe canale se prevd pentru a permite, msurtori de debit, presiune sau temperatur n vederea reglrii unei noi instalaii noi executate, sau pentru a putea executa anumite modificri la instalaiile existente. Se execut cu seciune circular sau dreptunghiular. Din punct de vedere constructiv sunt asemntoare capacelor de vizitare.

Pentru evacuarea aerului in exterior din incaperile ventilate sau climatizate se folosesc dispozitivele prezentate in anexa 11.

2. TEHNOLOGIA EXECUTIEI ELEMENTELOR SI TRONSOANELOR DREPTE A CANALELOR DE AER DIN TABLA DE OTEL

2.1. Tipuri de canale si tabla utilizata

La executarea instalatiilor obisnuite de ventilatie si conditionare se foloseste in mod obisnuit tabla zincata, deoarece umiditatea produsa de condensarea vaporilor de apa din interiorul canalului sau din interiorul incaperii, pe peretii canalului, nu produce corodarea tablei; in situatia in care apare un continut de vapori acizi sau gaze corozive in aerul transportat, nu se recomanda folosirea tablei zincate.

In cazul instalatiilor de ventilare si conditionare fara posibilitatea aparitiei fenomenului de condensarea vaporilor de apa ca de exemplu in situatia in care amestecul aer-gaze este transportat la temperaturi mai mari de 100C, ca si in cazul transportului pneumatic, se foloseste, in general, tabla neagra.

Domeniul de utilizare al tablei negre de otel se extinde si pentru transportul aerului cu vapori de acizi in cazul in care tabla este tratata cu solutie de bilum sau cu lacuri de bachelita, dupa o prealabila vopsire si in locurile unde se incheie prin falt. Avand in vedere ca, in timp, se produce fisurarea suprafetelor canalelor acoperite cu lacuri de bachelita sau solutie de bitum, producandu-se coroziunea tablei, se recomanda ca in medii puternic agresive sa nu se foloseasca tabla neagra, inlocuindu-se cu diferite materiale rezistente la coroziune ca de exemplu: tabla din otel inoxidabil, tabla de plumb, tabla din otel plumbuita sau placi din materiale plastice.

Tabla zincata ce se foloseste la confectionarea conductelor de aer pentru ventilare si conditionare are grosimea obisnuita pina la 1 mm si numai in cazul unor canale de sectiune mare se utilizeaza si tabla mai groasa, pana la 1,5 mm.

Grosimea se stabileste in raport cu dimnsiunea conductei, evitandu-se totusi folosirea tablei zincate peste 1,5 mm datorita dificultatilor ce apar la executarea imbinarii prin faltuire.

Tabla neagra se intrebuinteaza atat la instalatiile de ventilare in medii fara pericol de condens la peretii canalelor, cat si la instalatiile de transport pneumatic a unei mari diversitati de materiale pulverulente sau granule.

In cazul instalatiilor de ventilare, se foloseste tabla neagra in grosime de 0,5...1,5 mm pentru canale cu diametre sau laturile mari intre 100 si 1500 mm.

Conductele pentru transport pneumatic se executa cu tabla in grosime de 1-3 mm sau la nevoie din tevi de grosimi mai mari, in functie de destinatia instalatiei, deoarece pot interveni eroziuni putemice in urma frecarii materialelor de peretii conductelor.

Din punct de vedere constructiv ,canalele de aer se compun din canale drepte si piese speciale, iar dupa forma lor, canalele de aer pot fi cu sectiune circulara sau rectangulara.

Prin STAS 283-69 se stabilesc tipurile de canale circulare si rectangulare ce trebuie prevazute, in proiecte pentru instalatiile obisnuite de ventilare si conditionare gamele diametrelor si laturilor fiind tipizate.

Se excepteaza de la tipizare: canalele de aer pentru transportul pneumatic si instalatiile de desprafuire, care au dimensiuni conditionate de presiunile si vitezele ce trebuie realizate in vederea transportarii particulelor unei mari diversitati de materiale; anumite tronsoane de canale pentru ventilare tehnologica, care se proiecteaza in functie de pozitiile si dimensiunile racordurilor de la utilaje; anumite portiuni din sistemul de canale, care pentru considerente de ordin constructiv trebuie sa se incadreze in elementele de constructie.

Executia canalelor de aer se realizeaza in sectii de productie dotate cu utilaje, dispozitive si scule de productivitate ridicata si un flux tehnologic rational. Este de dorit ca in atelierele de santier si numai in cazul marilor ansambluri sau la principalele obiective industrialei in constructie, sa se execute numai acele repere legate de pozitia utilajelor sau in situatia cand prin proiect nu se pot da cote precise.

2.2. TEHNOLOGIA EXECUTIEI TRONSOANELOR DE CANAL

Canalele ce alcatuiesc instalatia de ventilare se executa in bucati independente, rectilinii, denumite tronsoane, prevazute in general la fiecare capat cu cate o flansa in vederea asamblarii cu un alt tronson. Un tronson se poate executa dintr-o singura foaie de tabla, in cazul canalelor cu sectiuni mici, ori din doua sau mai multe foi, imbinate intre ele prin falt sau sudura, formind un panou, la cele de sectiuni mari.

Executarea canalelor drepte, comporta urmatoarele operatii: indreptare; trasare; taiere; imbinare; indoire-curbare; nervurare-rigidizare; montarea flanselor.

Ordinea de desfasurare a operatiilor, de la pregatirea tablei si pana la montarea flanselor, difera in functie de grosimea tablei, de forma geometrica a sectiunii canalului, de diametrul sau laturile canalului si de procedeul de imbinare.

a. Indreptarea tablei este operatia prin care se inlatura o serie de defectiuni de fabricatie sau datorate transportului ori depozitarii ca de exemplu: deformare, ondulatii, umflaturi. Indreptarea se poate executa manual, in cazul tablei cu grosimea obisnuita, in urmatoarea succesiune:- curatarea tablei de praf, murdarie, uleiuri etc.;

- insemnarea cu creta a zonelor ce prezinta deformatii;

- asezarea tablei pe placa de indreptat, iar in cazul unor deformatii pe suprafete mici, se aseza zona respectiva pe nicovala si aplicarea cu ciocanul de lemn sau cu ciocanul de indreptat cu fata curba a unor lovituri repetate, de la margine spre centru in cazul umflaturilor si invers, in cazul ondulatiilor, fara a se bate cu ciocanul de doua ori in acelasi loc pentru a nu deteriora tabla;

- netezirea tablei prin aplicarea unor lovituri usoare cu ciocanul netezitor.

In cazul tablelor de grosimi peste 1 mm cu deformatii mai mari, acestea se incalzesc in prealabil.

Indreptarea mecanica se aplica la tabla cu grosimea de peste 1 mm, folosindu-se masina de indreptat sau valtul cu 3 cilindri actionati manual sau valtul cu 3 sau mai multi cilindri, actionat mecanic, tabla fiind manevrata intre cilindri pana la indepartarea deformatiilor.

Schema masinii de curbat:

b. Trasarea este operatia prin care se reprezinta geometric, pe suprafata tablei, in marime naturala, forma piesei ce urmeaza a se executa, marcandu-se cu ajutorul acului de trasat, conturul piesei. Urmele lasate pe tabla de varful acului de trasat, se marcheaza din loc in loc, cu punctatorul, in vederea unei usoare identificari.

Trasarea se poate executa dupa sablon, dupa desen sau dupa model. Trasarea dupa sablon se foloseste in cazul executarii unui numar mare de piese identice.

Trasarea dupa desen, se utilizeaza in cazul executarii unei singure piese sau a unui numar redus de piese identice.

Trasarea dupa model, se foloseste numai in anumite situatii, ca de exemplu inlocuirea unei piese, neputindu-se realiza o trasare de mare precizie.

Pe langa acul de trasat si punctatorul, la trasaj se foloseste masa de trasat, rigla metalica gradata, compasul, paralelul, echerul si raportorul.

In vederea trasarii unui tronson de canal, marimea foilor de tabla si modul lor de asezare trebuie sa fie astfel alese incat sa se reduca la minimum imbinarile prin faltuire sau sudare si deseurile.

Pe latimea panoului, tablele din care acesta se alcatuieste trebuie sa aiba o dimensiune egala cu lungimea desfasurata a perimetrului canalului, la care se adauga latimea pentru falturi si flanse.

Trasarea canalelor circulare cu diametru pana la 280 mm se executa pe lungimea tablei (anexa 12 a) iar la diametre mai mari, se executa de latimea tablei, din doua elemente imbinate intre ele (anexa 12 b).

In cazul folosirii tablei pe lungimea ei (anexa 13) la trasare, peste marimea ,,1=D care reprezinta circumferinta canalului, se prevad in plus, pe latimea tablei, portiunile de 8 si 17 mm necesare realizarii faltului longitudinal rezultand latimea totala ,,L: la ambele laturi se traseaza fasii de cate 10 mm necesare realizarii bordurii de flase.

La utilizarea tablei pe latimea ei (anexa 13), se traseaza, in plus pe langa fasiile necesare faltului longitudinal si bordurarii pe flanse si fasiile pentru faltul frontal necesar imbinarii celor doua table.

In cazul canalelor din tabla imbinate prin sudura, trasarea se executa fara a se lasa fasiile pentru falturi. Prin tabele ce se folosesc la trasare sunt stabilite, lungimile ,,1si ,,L ce sunt necesare pentru panourile din care se executa intreaga gama de diametre de canale uzuale, atat in cazul tronsoanelor ce se executa pe lungimea cat si a celor ce se executa pe latimea tablei.

Canalele de sectiune rectangulara se confectioneaza de asemenea, cu tabla desfasurata pe lungime (anexa 14, a) sau pe latime (anexa 14, b) in functie de perimetru1 si tipul canalului. Dupa numarul si amplasarea falturilor de colt, se executa patru tipuri de canale rectangulare (anexa 14) si anume: cu un singur falt A; cu doua falturi de colt dispuse pe aceeasi latura B; cu doua falturi dispuse in diagonala, pe colt C; cu falturi in toate cele 4 colturi D.

In functie de tipul de canal (A. . . D), latimea ,,L a tablei necesara executarii canalului este diferita, adaugindu-se peste perimetrul canalului, portiunile pentru falturi, respectiv 25 mm la tipul A, 50 mm B si C si 100 mm la D.

Trasarea este diferita pentru fiecare tip de canal si este reprezentata in anexa 15 atat pentru canalele ce se executa in lungimea tablei cat si pentru cele care se executa in latimea tablei.

Prin trasaj, se tine seama si de fasiile necesare falturilor si pentru bordurarea peste flanse, iar la cele ce se executa pe latimea tablei, se lasa si fasiile pentru faltul frontal.

Prin tabele, se stabilesc dimensiunile panourilor de tabla ce se folosesc pentru diferite tipuri (A . . . D) si laturi ale canalelar rectangulare.

Desi pana la laturi de 800 mm, canale1e rectangulare se pot executa atat pe lungimea cat si pe latimea tablei, la alegerea solutiei se are in vedere, pe langa o folosire mai rationala a tablei in vederea evitarii deseurilor si realizarea unor canale rigide fara intariri suplimentare. Canalele cu laturi peste 800 mm, se executa numai pe latimea tablei.

c. Taierea tablei reprezinta operatia prin care se separa din foaia de tabla partiunea trasata. In cazul tablei cu grosime de pana la 0,75 mm taierea se poate realiza prin scule manuale, respectiv foarfece de diferite tipuri; tablele de grosime de peste 0,75 mm se taie prin dispozitive actionate manual sau prin utilaje actianate mecanic.

Foarfecele pentru taierea manuala are lamele de taiere de diferite forme, in functie de scopul pentru care se foloseste: cu lamele drepte pentru taierea rectilinie, avind lama superioara asezata pe partea dreapta sau pe stinga, foarfece cu lame curbe pentru contururi curbe, deasemenea pe dreapta si pe stinga, foarfece pentru decuparea gaurilor si foarfece pentru tairea tablei pina la 1,5 mm ce se monteaza pe banc.

Foarfecele pe dreapta se foloseste in cazul ca se taie cu mana dreapta si invers, daca se taie cu mana stanga se foloseste foarfecele pe stinga, pentru a se putea urmari linia de taiere trasata.

Taierea se executa urmarind intocmai desenul trasat pe tabla, sprijinind lama inferioara pe bancul de lucru. Taierea se realizeaza prin strangerea celor doua manere, perpendicular pe suprafata tablei si cu deschiderea lamelor pana la cel mult 2/3 din lungimea lor.

Foile de tabla cu grosimi peste 0,75 mm si pana la 1,25 mm se pot taia manual, folosind foarfecele cu parghie si contragreutate sau, in cazul unor grosimi mai mari, un foarfece cu parghie cu demultiplicarea miscarii cutitului.

Pentru taierea mecanica a tablei se folosesc urmatoarele dispozitive si utilaje: foarfecele electric de mana pentru tabla pana la 2 mm grosime; foarfecele ghilotina, la care se pot taia si table de grosimi mai mari dar numai in linii drepte; foarfecele cu role si foarfecele cu cutit vibrator ce se folosesc si pentru taierea contururilor curbe.

In cazul profilelor folosite la executarea flanselor, suportilor etc. se foloseste foarfecele de taiat cornier actionat manual ori mecanic sau fierastraie mecanice circulare ori cu miscare rectilinie alternativa.

d. Indoirea tablei reprezinta operatia prin care se realizeaza modifiearea formei unei suprafete plane, dupa unul sau mai multe planuri diferite. Prin indoire, un material sufera a intindere inspre exterior si o comprimare inspre interiorul indoiturii.

Tablele si profilele subtiri, pana la anumite grosimi, se indoaie la rece. In cazul unor grosimi mai mari, deoarece in cazul indoirii la rece pot aparea crapaturi inspre exterior si deformari inspre interior, inaintea efectuarii indoirii, materialul se incalzeste.

Pentru realizarea unei bune indoiri, este necesar sa se respecte anumite raze minime a caror marime depinde de calitatea si grosimea materialului.

Indoirea se poate realiza manual sau mecanic, in functie de grosimea tablei. In cazul indoirii manuale, se folosesc urmatoarele scule: ciocane de diferite tipuri; nicovale ascutite pentru indoirea dreapta si nicovale curbe, pentru indoire la diferite unghiuri; sina sau coltarul pentru indoit; dispozitiv de indoit actionat manual.

Pentru indoirea realizata mecanic, se folosesc prese mecanice de indoit si masini de indoit cu role, pentru profile.

In cazul canalelor de sectiune circulara, tabla se curbeaza folosindu-se masina de curbat actionata manual sau mecanic, respectiv valturile cu 3 cilindri. Tabla este introdusa intre cilindrii care se rotesc in sens contrar, impingandu-se tabla inspre cilindrul din spate, a carui deplasare pe verticala, in sus sau in jos, produce curbarea tablei. Pentru obtinerea curburii dorite, se executa mai multe operatii succesive.

e. Imbinarea este operatia de prelucrare prin care se realizeaza impreunarea intre doua table pentru executarea unei piese componente a unui canal de ventilare a aerului. Imbinarea tablelor se poate realiza prin faltuire, sudare, lipire sau nituire.

2.3. FALTUIREA

Faltuirea este principalul procedeu folosit in executarea tubulaturii, pieselor speciale si diferitelor dispozitive folosite la lucrarile de ventilare. Se executa, in general, mecanizat; la tablele subtiri, pana la 1 mm se poate executa si manual.

Dupa felul incheieturii, falturile pot fi: simple, duble, combinate si de colt; dupa forma falturile pot fi: perpendiculare si culcate; dupa pozitie, falturile pot fi: transversale si longitudinale (anexa 16). Falturile simple se folosesc la table de 0,75 - 1,25 mm, iar cele duble, la table pana la 0,75 mm.

Falturile simple culcate a., se utilizeaza la executia asamblurilor longitudinale de incheiere la canalele si piesele speciale, la instalatiile de ventilare care nu impun o rezistenta mecanica si etanseitate mare.

Falturile duble culcate b., se folosesc la imbinari longitudinale intermediare, cand nu se cere o rezistenta mecanica si etanseitate mare.

Falturile perpendiculare (in picioare) cu incheierea simpla c sau dubla d, se folosesc la executia pieselor de sectiune circulara, atunci cand este necesara o rezistenta mai mare a pieselor.

Faltul combinat g., se foloseste la piesele lungi ale canalelor de aer, fiind atat de rezistent ca si cel dublu.

Faltul de colt simplu e., f., sau combinat h., se foloseste la executarea canalelor de aer si a pieselor cu sectiune rectangulara.

La operatia de faltuire executata manual se folosesc: ciocane de lemn, ciocane de tinichigerie, ciocane de presat falturi, distantiere, iar ca dispozitive: bara de otel cornier sau patrat fixat pe marginea bancului de lucru, nicovale drepte si ovale.

In ateliere se folosesc pentru executarea diferitelor tipuri de falturi o serie de dispozitive si mecanisme simple cu ajutorul carora se pot prelucra marginile foilor de tabla, cum este cazul masinii de faltuit manuala pentru piese circulare, prevazuta cu doua role montate pe valturi paralele, reglabile.

Sectiile de productie a tubulaturii si pieselor folosite la canalele de ventilare sunt prevazute cu utilaje de inalta productivitate, de executat si de incheiat faltul.

2.4. sudarea

Sudarea este procedeul de imbinare folosit la executarea tubulaturii si pieselor in situatia in care, tablele de otel au grosimi peste 1,50-2,00 mm si indeosebi la instalatiile de transport pneumatic.

Pentru taierea materialelar se foloseste sudarea oxiacetilenica, iar pentru sudura, se foloseste in general sudarea electrica, folosindu-se transformatoare si convertizoare de sudura si electrozi de calitati si diametre carespunzand ca1itatii si grosimii tablei de otel.

Sectiile de productie sunt dotate cu masini de sudura automata in linie care se utilizeaza la sudarea tablelor din otel cu grosime pana la 3 mm in cazul tablelor de grosimi sub 1,5 mm se utillizeaza masini de sudura automata prin puncte, sudura realizandu-se prin apasarea pe marginile petrecute ale tablei, a doi electrozi de cupru aliat.

Pentru realizarea unei suduri de calitate, in cazul sudurii in linie la table de grosime mai mare, marginile ce urmeaza a se suda se prelucreaza prin sanfrenare.

2.5. LIPIREA

Lipirea se foloseste la imbinarea pieselor din tabla zincata de grosime mica si de asemenea, la unele etansari dupa petrecerea tablei peste flanse la incheieturi. Pentru realizarea unei lipiri de buna calitate, succesiunea operatiilor trebuie sa aiba urmatoarea ordine: pregatirea si potrivirea marginilor pieselor, curatirea cu razuitorul sau pila a acestor margini, incalzirea ciocanului de lipit, curatirea prin pilire a varfului ciocanului, curatirea chimica a varfului ciocanului prin frecare cu clorura de zinc, cositorirea ciocanului prin acoperirea cu aliaj de cositor-plumb, acoperirea cu un flux dezoxidant a portiunilor de piesa care care se lipesc, aplicarea ciocanului de lipit cu o bucata de aliaj pe locul de lipit si deplasarea lui de-a lungul imbinarii pana la umplerea cu aliaj a incheieturii, dupa care, aliajul se lasa sa se raceasca incet si in final, se indeparteaza dezoxidantul ramas cu apa calda.

2.6. Nituirea

Nituirea se foloseste, in general, la fixarea flanselor pe canalele executate din tabla subtire, neagra sau zincata, prin procedeul de nituire la rece.

Nituirea manuala se realizeaza prin urmatoarele operatii: trasarea si executarea gaurilor; alegerea nitului si introducerea in gaura; alegerea sculelor de nituire; asezarea contrabuterolei sub capul nitului; asezarea tragatorului deasupra nitului astfel incat corpul nitului sa intre in interiorul lui si se preseaza tablele aplicandu-se lovituri usoare cu ciocanul; retragerea tragatorului si turtirea capului nitului cu lovituri de ciocan; realizarea formei definitive a capului de nit prin aplicarea de lovituri de ciocan pe buterola.

Se folosesc nituri de 2-8 mm, diametrul gaurii fiind mai mare decat diametrul nitului cu 0,2. . . 0,6 mm si ciocane de la 0,100. . . 0,500 kg, in raport cu diametrul niturilor.

Se folosesc ca scule: tragatorul de nituri, buterola si contrabuterola. Pentru asigurarea unei exacte suprapuneri a gaurilor, foile de tabla ce se imbina, se gauresc impreuna.

2.7. nervurarea

Nervurarea reprezinta operatia prin care se asigura o rigidizare a elementelor executate din tabla, la piesele sau elementele de canal de sectiuni mai mari, circulare sau rectangulare. Rigidizarea se asigura prin formarea pe peretii elementelor de canal (anexa 17), cu ajutorul masinii sau a dispozitivelor de profilat, a unor inele sau diagonale iesite in relief. La canalele cu sectiune circulara, pina la 700 mm, executate din tabla subtire, rigidizarea se realizeaza prin formarea de inele iesite in relief cu 10-15 mm, executate in elementele de canal atat in ,imediata apropiere a capetelor cat si la 30 cm de capete "a". La canalele rectangulare, executate tot din tabla subtire, se executa nervuri diagonale, si aproape de capete, nervuri transversale "b" inaintea imbinarii tablelor.

Nervurarea se executa cu ajutorul unor dispozitive mecanice actionate manual, prevazute cu role, respectiv masina manuala de nervurat si masina de profilat. Rolele folosite sunt de diferite forme, corespunzator profilului de nervura ce trebuie executat.

Se mai poate asigura o marire a rezistentei pieselor sau elementelor de canal prin executarea unor intarituri formate din sarma de diferite marimi, peste care se infasoara marginile tablei. Infasurarea se poate executa mecanic cu ,ajutorul masinii de faltuit s-au a masinii de nervurat prin folosirea unor role speciale care permit introducerea sarmei la marginea tablei si executa indoirea tablei peste sarma. In cazul executiei manuale, operatia se rea1izeaza la bancul de lucru, prin indoirea tablei peste sarma, pe o latime care de regula nu trebuie sa depaseasca de 2,5 ori diametrul, sarmei.

In cazul canalelor de sectiuni mai mari, respectiv la cele circulare cu diametre peste 400 mm si la cele rectangulare cu latura mare de peste 700 mm, rigidizarea prin nervurare fiind ineficienta, se folosesc inele de rigidizare din platbanda de 25 x 4 mm, fixate pe canal prin nituri sau puncte de sudura la distante de 1,3... 1,5 mm, in cazul celor circulare si rame de rigidizare din cornier de 25 x 25 x 4 mm sau platbanda de 25 x 4 mm, prinse cu nituri sau puncte de sudura pe fetele exterioare in cazul canalelor de sectiune rectangulara (a, b).

In cazul unor laturi de peste 1500 mm se monteaza si diagonale de rigidizari din acelasi cornier sau platbanda, pe toate fetele (c).3. IMBINAREA TRONSOANELOR DE CANAL

Imbinarea tronsoanelor de canal se realizeaza prin flansele care se fixeaza la capetele fiecarui tronson, transversal pe directia tronsonului. Flansele pentru imbinarea canalelor de aer se executa din otel lat sau otel cornier, in functie de dimensiunile canalului de aer.

Atat flansele pentru canalele circulare, cat si cele pentru canalele rectangulare, sunt tipizate. Flansele din otel lat se folosesc numai la canalele circulare de 100... 225 mm, folosindu-se banda de otel 25 x 3. Flansele din otel cornier sunt de 4 tipuri, fiind executate din otel cornier de 25 x 25 x 3, 30 x 30 x 3; 40 x 40 x 3 si 40 x 40 in functie de diametrul sau latura canalului.

Flansele pentru canalele rectangulare se executa taind cornierul in 4 bucati, egale doua cate doua (anexa 18 ). Fetele otelului cornier trebuie sa fie plane si dupa ce se executa imbinarea lor prin sudura, se polizeaza, pentru ca suprafata flansei in partea in care se imbina cu flansa pereche de la tronsonul alaturat sa fie cat mai plana. Flansele ce urmeaza a se fixa intre ele se gauresc concomitent pentru a se evita nepotrivirile la montaj si se numeroteaza, pentru recunoastere. Gaurile se executa de 7 mm, la distanta de 100 mm intre ele, numarul de gauri si amplasarea fiind stabilita in functie de sectiunea canalului.

Dupa executare, flansa este verificata din punctul de vedere al planeitatii; se introduce la capatul tronsonului, perpendicular pe axul acestuia, se fixeaza pe tronson prin sudare, in cazul canalelor din tabla neagra groasa si prin nituire la rece, in cazul tablei zincate si al tablei negre pina la 1,5 mm. Se folosesc nituri de 3-5 mm diametru, asezate la o distanta de 200-250 mm, dar cel putin 4 nituri pe flanse. Flansa se fixeaza ca in anexa 18, borduindu-se capatul canalului pe o latime de 10-15 mm peste flansa, prin baterea cu ciocanul de lemn, astfel incat sa fie perfect plana suprafata si sa nu ajunga la gaurile flansei. Diametrul - respectiv latura flansei - trebuie sa fie cu 2 mm mai mare decat diametrul exterior - latura - al canalului de aer, pentru a putea trece flansa peste eventualele neregularitati ale canalului.

In cazul canalelor de aer executate din tabla neagra peste 1,5 mm, se poate face prinderea flansei fara bordurare, dar este obligatoriu ca flansa sa se sudeze cu un cordon continuu pe intregul perimetru al canalului.

In cazul in care se impune o buna etansietate a instalatiei, dupa bordurarea tablei peste flansa, se completeaza prin cositorire la tabla zincata si prin sudare la tabla neagra, colturile tablei care datorita bordurarii nu se inchid, astfel ca pe fata flansei sa nu ramana goluri si reazemul pentru garnitura nu ar fi complet.

Flansele pereche a celor doua capete de tronsoane ce urmeaza a se imbina, se strang intre ele prin piulite, care se monteaza pe aceeasi parte, marimea surubului fiind in functie de grosimea cornierului, a tablei si a garniturii. Pentru etansare, intre flansele canale1or de aer se introduc garnituri de diferite grosimi, in general 3 - 5 mm.

Materialul garniturii este indicat prin proiect in general, la temperaturi si presiuni normale, se foloseste cartonul inmuiat in apa si uns cu miniu de plumb si ulei de in fiert. La presiuni mai mari se pune garnitura din cauciuc moale, iar la temperaturi ridicate, se folosesc garnituri din clingherit.

In general, materialul pentru garnituri trebuie sa aiba o buna aderenta cu fetele plane ale flanselor, sa permita o strangere uniforma pe intreaga suprafata si sa asigure o cat mai buna etansare.

In cazul flanselor din otel cornier la canale circulare, se folosesc pentru indoire dispozitive si utilaje speciale; dupa indoire, se sudeaza la capete, formind o flansa circulara.

4. TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A CANALELOR

DIN MATERIALE PLASTICE

Tehnologia de executie a tubulaburii si pieselor din materiale plastice are urmatoarea succesiune: alegerea materialului; trasarea, taierea, indoirea, sudarea, tronsonarea.

Alegerii materialului, destinat executarii pieselor, trebuie sa i se acorde o deosebita atentie in vederea evitarii unor rebuturi. La preluarea din depozit, pe langa examinarea atenta a planitatii placilor, a uniformitatii grosimii, a lipsei unor crapaturi sau crestaturi, este necesar sa se ceara certificatul de calitate si sa se cunoasca daca fost depozitat la o temperatura convenabila in timpul iernii.

Trasarea piesei ce urmeaza a se executa se realizeaza dupa desen, dupa sablon si dupa model. Placile sunt asezate pe o masa de trasat perfect plana si se traseaza cu un creion colorat sau creta, folosind metodele, sculele si instrumentele de masurat ca si in cazul tablei de otel.

Taierea placilor din materiale plastice se executa cu ferastraul mecanic circular, in cazul taierii rectilinii; taierea curbilinie se realizeaza cu un ferastrau drept cu o panza avand latimea de 5 mm.

In cursul efectuarii acestei operatii, placa din material plastic trebuie apasata pe suprafata mesei de lucru si miscata lin si uniform. In cazul unei temperaturi de peste +15C placile pot fi taiate si cu foarfece ghilotina, foarfece cu role etc.

In vederea pregatirii pentru sudare, in completarea taierii, se executa la marginile ce urmeaza a se suda ale celor doua bucati, cate un sanfren care variaza, in functie de grosimea placii: la placi sub 5 mm, cate un sanfren de 25 - 30 respectiv un sant pentru sudura de 50 - 60, iar la placile de peste 5 mm, un sanfren de 35 - 40, respectiv un sant de 70 - 80.

Dupa taiere, bucatile se sterg de orice urma ramasa prin manipulare si se degreseaza.

Indoirea placilor se executa prin folosirea unor dispozitive speciale construite prin care, in momentul cand se asigura o incalzire a zonei supuse indoirii, pana la atingerea unui anumit grad de plasticitate a materialului, printr-o manevrare a dispozitivului, de obicei o basculare, se realizeaza indoirea in zona stabilita prin trasaj. Incalzirea se poate realiza cu o instalatie de duze cu gaze sau electric. Imediat dupa indoire, se produce racirea placii cu un jet de apa.

Sudarea placilor din material plastic se realizeaza fie fara material de adaos, prin incalzirea stratului superficial al materialului, fie cu material de adaos prin folosirea unor vergele (electrozi) din acelasi material ca si placa, avand grosimi de 2, 3, 4 mm in functie de grosimea placii, forma cusaturii si rezistenta ceruta. Sudarea trebuie sa fie facuta repede, pentru a nu se degrada materialul.

Procedeul folosit in atelierul de sudura este in general sudarea cu aer incalzit, folosindu-se suflaie electrice cu compresor de aer sau cu suflanta de aer. Vergeaua de sudat nu se topeste ci numai se inmoaie si adera la o mica apasare pe materialul de baza care, in jurul temperaturii de 130C devine plastic, iar la 180C incepe procesul de curgere.

Muchiile materialului se prelucreaza prin taire la capete, cu pila sau la polizor, dupa care se netezesc cu hartie sticlata si se curata cu o carpa uscata. Suprafetele ce se sudeaza se aseaza la o distanta de 0,5. . . 1 mm una de alta. Viteza de executie este de 10-15 m/h iar vergeaua se aseaza sub un unghi de 90 fata de suprafata tivului de sudat.

Apasarea vergelei trebuie sa fie uniforma si constanta, iar mana sudorului sa fie la 7 - 8 cm de suprafata sudata. Vergeaua se tine de obicei cu mana stinga, iar in mana dreapta se tine suflaiul, cu o inclinare, a varfului arzatorului fata de suprafata de sudat, de 20 - 25 la o grosime a tablei de 5 mm si de 30 - 45 la o grosime a tablei de 10 - 20 mm. Indiferent de grosimea materialului si de forma imbinarii, stratul de baza se executa cu o vergea de 2 mm; daca santul de sudat este mai adanc se umple succesiv, cu vergele de sudura din ce in ce mai groase.

Sudurile pot fi de mai multe forme, stabilindu-se prin fisele tehnologice timpul ce se executa in fiecare situatie: cap la cap in V, cap la cap in X, in T, de colt si de piese suprapuse.

Asamblarea in tronsoane a elementelor si pieselor se executa in atelier, pana la limita posibilitatilor de transport, iar la locul de montaj se executa asamblarea tronsoanelor livrate de atelier, pana la limita posibilitatilor de ridicare si montaj.

Asamblarea elementelor si pieselor se poate realiza cu legaturi nedemontabile - respectiv cu sudura cap la cap sau cu mufa sudata in exterior la ambele capete - sau cu legaturi demontabile, respectiv prin: flanse din material plastic executate in forma de cornier, sudate si prevazute cu gauri, flanse libere din otel cornier care string un colier de material plastic sudat pe cele doua tronsoane, in exterior; flanse din placi de material plastic, ca si, in cazul otelului lat, prevazute cu gauri. Flansele tronsoanelor perechi se prind intre ele prin suruburi, intre flanse, pentru asigurarea etanseitatii, montandu-se garnituri.

5. CONFECTIONAREA PIESELOR SPECIALE,

ORGANELOR TERMINALE SI ORGANELOR DE REGLARE

Piesele speciale reprezinta elementele canalelor de aer care au rolul de a asigura pe traseul instalatiei, schimbari de sectiune, schimbari de directie, modificari ale vitezei sau ale presiunii curentului de aer vehiculat, divizarea sau compunerea debitelor de aer, racordarea unui canal cu sectiune circulara la unul rectangular, racordarea la diferite dispozitive, aparate si utilaje si pentru orice alte prevederi din proiect.

Formele pieselor speciale folosite la instalatiile de ventilate sunt de o mare diversitate, in functie de scopul urmarit. In general, cu exceptia pieselor speciale ce sunt utilizate pentru realizarea racordarii intre canalele drepte si utilaje a caror forma geometrica poate diferi de la utilaj la utilaj, piesele speciale folosite pe traseul instalatiei sunt urmatoarele:

curbe sau coturi de sectiune circulara sau rectangulara;

coturi etajate cu sectiune circulara sau rectangulara;

reductii drepte cu sectiune circulara sau rectangulara;

reductii de la o sectiune circulara la una rectangulara;

reductii oblice cu sectiune circulara sau rectangulara;

reductii oblice de la o sectiune circulara la o sectiune recangulara;

ramificatii simple sau duble cu sectiune circulara;

ramificatii simple san duble cu sectiune rectangulara.

Organele de introducerea si evacuarea aerului in si din instalatia de ventilare si pentru introducerea si evacuarea aerului in si din incapere, sunt urmatoarele: prize de aer, guri de evacuare, deflectoare, guri de introducere sau refulare si guri de aspiratie a aerului.

Organele de reglare ce se folosesc pentru reglarea si inchiderea debitului de aer, sunt: clapete de reglaj, jaluzele de reglaj, subare.

5.1. COTUL CU SECTIUNE CIRCULARA

Aceste coturi se folosesc pentru racordarea a doua canale de aceeasi sectiune, amplasate in planuri diferite sau in acelasi plan dar intr-o alta directie si se caracterizeaza prin diametrul D, raza de curbura R, unghiul la centru si numarul de segmenti din care sunt formate. Numarul de segmenti si raza de curbura se stabilesc prin tabele, in functie de diametrul canalului la care se racordeaza curba sau cotul, atat pentru cele imbinate prin falt cat si pentru imbinarea prin sudura.

In mod obisnuit, coturile au deschiderea unghiului care se formeaza intre axele lor prelungite, de 45, 60, 75 sau 90. Razele pot fi diferite dar, de obicei, se executa cu raze egale cu diametrul canalului sau de 1,5 ori diametrul canalului la care se racordeaza. Numarul de segmenti variaza in functie de diametrul canalului si de deschiderea unghiului.

Pentru trasarea coturilor la canalele tipizate, se folosesc sabloanele atat pentru segmentele din interior cat si pentru cele de la capete, pe care se monteaza flansele (anexa 19). Sabloanele se executa prin constructii geometrice, in functie de unghiul, raza de curbura si diametrul cotului, existand sabloane pentru fiecare diametru tipizat de canal, prevazute cu adaosul pentru falturi, iar la cele marginale si cu adaosul pentru flansa, in cazul imbinarii prin falturi. Sabloanele folosite pentru cazul imbinarii prin sudura nu sunt prevazute cu aceste adaosuri.

5.2. COTUL CU SECTIUNE RECTANGULARA

Acest cot se executa, de obicei, ca o raza de curbura egala cu latura sau cu de 1,5 ori latura sectiunii canalului situat in planul la care se face curbarea axei canalului.

Cotul (anexa 20) se compune din doi pereti frontali S3 identici, un perete inferior S1 si un perete superior S2. Trasarea coturilor pentru razele de curbura egale cu una din laturi a se realizeaza folosind tabelele care cuprind toate elementele necesare trasarii si care se regasesc in notatiile trecute pe figura, inclusiv adaosurile pentru falturi si pentru bordurare, adaosuri care nu se mai iau in consideratie la realizarea coturilor prin imbinare sudata. Pentru executie in serii mari, se folosesc sabloane.

5.3. Cotul etajat cu sectiune circulara

Se foloseste pentru racordarea a doua canale circulare care sunt situate in plane paralele diferite si se traseaza din doua semicoturi, care se imbina prin falturi, fie direct, fie prin intermediul unei piese drepte (anexa 21).

5.4. COTUL ETAJAT CU seCtiune rectangulara

Este utilizat in cazul racordarii a doua canale rectangulare de aceeasi sectiune situate in plane paralele. Se executa din patru bucati identice doua catedoua (anexa 21). Imbinarea se realizeaza pe toate cele 4 muchii, prin falt de colt.

5.5. Reductia dreapta circulara

Se utilizeaza pentru racordarea a doua canale circulare de diametre diferite situate pe aceeasi axa..In functie de sensul miscarii aerului in canal si de felul in care este realizata schimbarea sectiunii, de la mare la mic sau de la mic la mare, aceste reductii se numesc confuzoare sau difuzoare. Aceeasi denumire se da si celor rectangulare (anexa 22).

5.6. REDUCTIA dreapta Rectangulara

Reductia dreapta utilizata pentru realizarea trecerii de la un canal la altul de sectiuni diferite situate pe acelasi ax se construieste din patru piese, identice doua cate doua. Fiecare perete se traseaza succesiv, lipit de cel precedent. Pentru piesele tipizate se folosesc sabloane (anexa 22).

5.7. Reductia dreapta de la o sectiune

rectangulara la una circulara

Se foloseste la racordarea a doua canale, unul de sectiune circulara si celalalt de sectiune rectangulara, de pe aceeasi axa. Trasarea se face in functie de dimensiunile A, B ale sectiunii rectangulare si inaltimea h (anexa 23). Suprafata piesei se rigideaza prin nervurare. Pentru piese de serie se folosesc sabloane.

5.8. Reductia oblica cu sectiune circulara

Se foloseste pentru racordarea a doua canale circulare cu diametre diferite, D si d, intre axele carora exista a distanta e (anexa 24) si are forma unui trunchi de con oblic. Pentru piese de serie, se executa sabloane care se folosesc la trasare.

5.9. Reductia oblica cu sectiune rectangulara

Are forma geometrica a unui trunchi de piramida oblic. Pentru a se trasa, se deseneaza piesa la scala 1 : 2 in proiectie verticala si orizontala, determinindu-se din proiectii inaltimea fiecarei fete de forma trapezoidala, formand cei 4 pereti.

Pe baza desenului, se traseaza pe tabla de otel fiecare perete separat, lasandu-se si adaosul pentru falturi iar la baze, adaosul pentru flanse si bordura peste flanse.

In cazul reductiilor mici, se pot trasa peretii alaturati fara a se lasa adaosul pentru falturi, prin indoire.

5.10. Reductia oblica de la o sectiune circulara

la o sectiune rectangulara

Reductia oblica (anexa 25) este utilizata pentru racordarea unui canal circular cu unul rectangular, situate pe axe paralele.

5.11. Ramificatia simpla sau dubla cu sectiune circulara

Ramificatia simpla se utilizeaza in situatia in care din canalul principal se ramifica un alt canal circular sau cand canalul principal se ramifica, in doua canale (anexa 26).

Ramificatia dubla de sectiune circulara se utilizeaza in situatia cand din canalul principal se ramifica in acelasi loc doua alte canale sau cand canalul principal se ramifica in trei canale.

6. ORGANE DE INTRODUCEREA sI EVACUAREA AERULUI

Aceste organe sunt utilizate atat pentru captarea aerului proaspat in instalatia de ventilare si evacuarea aerului viciat in atmosfera, cat si pentru introducerea aerului proaspat in incaperile ventilate si evacuarea aerului viciat din aceste incaperi.

Forma si dimensiunile acestor organe sunt determinate de tipul instalatiei, de debitul de aer vehiculat si de locul lor de montare.

In timp ce prizele de aer si gurile de evacuare, in cazul in care se executa din tabla de otel, au forme simple ca de exemplu a unui burlan circular acoperit cu o caciula de protectie de forma conica sau de forma unui cot, situat pe acoperis , organele de introducere si evacuare a aerului in si din incaperi, au o mare diversitate de forme si dimensiuni in functie de caracteristicile instalatiei, debite, viteze etc.

In cele ce urmeaza se vor descrie sumar tipuri1e si caracteristicile constructive ale principalelor organe de introducere si evacuare a aerului folosite in cadrul instalatiilor de ventilare si conditionare a aerului.

In functie de conditiile in care sunt folosite, destinatia incaperilor, aspectul arhitectural, natura nocivitatilor etc. organele de introducere si evacuare a aerului se executa din tabla zincata , tabla de aluminiu, tabla inoxidabila sau din placa de material plastic.

7. ORGANE DE REGLARE

Organele de reglaj se utilizeaza pe o scara larga la instalatiile de ventilate si conditionare a aerului avand rolul de a regla debitele de aer, in anumite zone ale instalatiei prin introducerea sau evacuarea unei cantitati mai mari sau mai mici in anumite incaperi sau in anumite zone ale incaperii cu degajari mai mari de nocivitati. De asemenea, pentru obtinerea unor anumite conditii de microclimat intr-o incapere, se actioneaza si prin aceste organe.

Se actioneaza de asemenea in vederea obtirerii unei anumite portiuni ale instalatiei, nemaiputand circula aerul prin canale.

7.1. Clapetele de reglare

Sunt organe care se monteaza in interiorul canalului, pentru reglarea debitului de aer. In mod obisnuit se folosesc atat pentru canalele circulare cat si pentru cele dreptunghiulare doua tipuri de clapete de reglaj: fara maneta si cu maneta.

Deoarece constructia acestor clapete, este asemanatoare, se va descrie o clapeta de reglare (anexa 27), cu maneta pentru canale circulare. Se compune dintr-o flansa 1 executata din cornier prevazuta cu gauri de 7 mm, pe care, prin intermediul axului 3 ,se fixeaza. o clapeta circulara 2, a carui diametru este putin mai mic decat al canalului in care se monteaza. Cu o maneta 4, clapeta se poate roti in jurul axului sectorului circular 5; prin intermediul unui stift 6 clapeta se poate fixa in pozitia dorita; alte piese ale clapetei mai sunt: placuta 7, saibele 8 si 11, surubul hexagonal 9 si piulita patrata 10. Detaliile de executie pentru diferite tipuri de clapete sunt date in tabele.7.2. Jaluzele de reglare

Se utilizeaza pentru reglarea si inchiderea curentului de aer care trece prin gurile de aspiratie si refulare, gurile de evacuare si prizele de aer.

Jaluzelele pot fi fixe sau mobile; incadrate in rame, forma jaluzelelor poate fi dreapta sau de diferite forme aerodinamice.

Ramele cu jaluzele fixe pot fi de sectiune circulara sau rectangulara (anexa 28); se compun dintr-o lama de otel cornier cu laturile a si b de forma canalului sau golului din constructie in care se incadreaza, in interiorul careia sunt prinse prin nituri, jaluzele sau palete din tabla, drepte sau profilate, de diferite forme aerodinamice. La ramele cu jaluzele de dimensiuni mai mari, se executa la mij1ocul ramei un perete despartitor.

Prin proiecte, se fixeaza dimensiunile ramei, profilul, tipul si dimensiunile jaluzelelor, pe baza carora se realizeaza trasarea.

Ramele cu jaluzele reglabile (anexa 29), se manevreaza simultan printr-o parghie de manevra sau cu un sistem de parghie care permite fixarea in orice pozitie, de la inchis la deschis.

La executia acestora se va avea in vedere, pentru o buna inchidere, ca marginile paletelor respectiv jaluzelelor, sa se imbine corect, iar rotirea trebuie sa fie limitata la 90. Pot fi actionate manual, prin dispozitive mecanice sau automat, iar axele paletelor pot fi montate pe rulmenti.

7.3. SUBARELE DE AER

Se monteaza pe canalele de aer din spatele prizelor de aer sau dupa gurile de refulare a ventilatoarelor, in cazul instalatilor de ventilare la care debitul de aer se modifica in cursul exploatarii.

In anexa 30 sunt date detaliile de executie pe baza carora se poate efectua trasarea unui subar pentru un canal de sectiune circulara cu un diametru D, materialele si dimensiunile fiind date in tabele.

Lama subarului trebuie sa fie perfect plana, iar glisierele intre care se manevreaza lama trebuie sa fie bine prelucrate.

8. MONTAREA CANALELOR DE AER SI APARATELOR

INSTALATIILOR DE VENTILARE SI CONDITIONARE

8.1. MONTAREA CANALELOR DE AER

8.1.1. Pregatirea si executarea montajului

Pentru realizarea unei corecte montari a retelei de canale din componenta unei instalatii de ventilare, este necesar sa se tina seama de urmatoarele aspecte:

respectarea traseului si cotelor indicate in proiect pentru monarea tronsoanelor, pieselor speciale si diferitelor organe;

realizarea unei sustineri rigide si rezistentea tubulaturii;

realizarea unei pozari estetice si in pozitii care sa nu impiedice circulatia in incapere;

in asamblarea tronsoanelor intre ele, falturile longitudinale se vor dispune alternat, pe fetele opuse ale tronsoanelor alaturate;

la canalele care transporta aer incarcat cu vapori, imbinarile longitudinale nu se vor poza la baza canalului si se va asigura o panta de 1 1,5% spre dispozitive prin care se evacueaza apa provenita din condensare;

canalele trebuie sa fie asezate in linie dreapta, fara sa prezinte sageata, curburi, ori devieri fata de axe;

la imbinarea flanselor, piulitele se vor monta toate de aceeasi parte, iar la canalele verticale piulitele se vor monta in partea interioara a flansei;

elementele de sustinere, in cazul canalelor orizontale, se monteaza, in general, la distante de cate 3 m si numai in cazul unor canale de sectiuni mici, reazemele se pot amplasa la distante de 4 m;

la canalele verticale amplasate pe stalpi sau pe pereti, elementele de sustinere se fixeaza la 3... 4 m, dar in mod obligatoriu, pe inaltime trebuie sa existe cel putin doua elemente de sustinere.

Materializarea traseului retelei de ventilare se realizeaza in urmatoarea succesiune tehnologica:

in baza desenelor de executie din proiect, se traseaza pe elementele constructiei (ziduri, stalpi) traseul canalelor, folosind in acest scop furtunul cu sticla de nivel si firul cu plumb. Se materializeaza traseul prin sarme din otel pana la 1 mm grosime care sa nu aiba o lungime mai mare de 15 m pentru a nu interveni erori pe verticala datorita sagetii ce o poate forma sarma;

se traseaza pe ziduri, stalpi sau alte elemente de constructii, cotele exacte la care trebuie montate elementele de sustinere sau agatare, neadmitandu-se la montarea tubulaturii abateri pe verticala mai mari de + 3 mm;

se executa gaurile de incastrare a elementelor de sustinere, la dimensiunile necesare asigurarii unei bune fixari a elementului de sustinere;

se fixeaza elementele de sustinere in zidarie, astupandu-se golurile cu mortar de ciment si verificandu-se orizontalitatea cu nivela cu bula de aer; in cazul unor elemente de sustinere, agatate prin tiranti, se verifica verticalitatea acestora prin firul cu plumb;

se traseaza pe elementele de constructii, in raport cu axele traseului canalelor de ventilare, pozitiile postamentelor ventilatoarelor si a celorlalte aparate si se deseneaza prin conturul lor pe peretii pe care se monteaza gurile de introducere si de aspiratie.

Dupa definitivarea trasarii si dupa fixarea elementelar de sustinere sau agatare se trece la montarea tronsoanelor de canal executate, in urmatoarea ordine:

se verifica din nou corecta montare a elementelar de sustinere sau agatare si trasajul instalatiei;

se pregatesc scarile, esafoadele, schelele fixe sau autoridicatoare, in concordanta cu inaltimea de montaj si cu greutatea tronsoanelar sau pieselor ce urmeaza a se monta, asigurindu-se o deplina siguranta pentru muncitorii ce lucreaza la inaltime pentru executarea operatiilor de montaj;

in functie de gabaritul si lungimea tronsoanelor ce urmeaza a se monta, se pregatesc dispozitivele si mijloacele mecanizate de ridicare si montaj corespunzatoare;

in ordinea stabilita pentru montarea tronsoanelor componente ale retelei de ventilate, se formeaza la sol, pe amplasamentul unde urmeaza a se efectua montajul, asamblarea tronsoanelor avand montate si piesele speciale sau alte elemente, in succesiunea indicata in proiect, montandu-se garniturile si strangandu-se definitiv piulitele flanselor. Lungimea tronsoanelor se stabileste pana la limita greutatii ce poate fi ridicata de mijlaacele existente si in functie de pozitia de montaj.

In general subansamblele ce urmeaza a se monta, se formeaza, in atelierele de prefabricate ale intreprinderilor sau santierelor, pe baza datelor din proiect si dupa confruntarea pe teren a proiectelor cu situatia lucrarilor de constructii executate; subansamblele de canale executate, se transporta cu remorci sau trailere pana la zona de montaj; pentru identificare, fiecare tronson si piesa speciala se noteaza cu cifre si litere, conform schemei.

Se executa legaturile cu cable flexibile la tronsoanele ce urmeaza a se ridica, alegandu-se cable de otel de grosimi stabilite in functie de greutatea tronsoanelor si prevazute la capete cu elemente (ochiuri) pentru agatare in carligul utilajului sau dispozitivului de ridicare (scripeti, trolii, automacarale). Se verifica calitatea utilajelor, dispozitivelor si cablurilor de ridicare.

Operatiile de ridicare si montare a subansamblelor formate la sol sau aduse de la atelierul de prefabricate, se executa de formatia de montaj repartizata in parte la sol, pentru executarea operatiilor de manipulate, in vederea ridicarii la pozitia de montaj si restul, pe schele sau pe esafodaje, pentru asezarea subansamblelor pe elementele de sustinere sau agatare, imbinarea flanselor tronsoanelor alaturate sau montarea pieselor ori dispozitivelor speciale prin asezarea garniturilor si strangerea piulitelor.

Toate operatiile se executa sub conducerea sefului formatiei luandu-se toate masurile in vederea evitarii oricaror accidente, iar ridicarile la inaltime se executa dupa o fisa tehnologica si dupa un prealabil instructaj cu intreaga formatie.

Dupa pozarea retelei de canale, se efectueaza o noua verificare, in baza proiectelor, in ce priveste: rigiditatea elementelor de sustinere si agatare; sprijinirea canalelor pe aceste elemente; respectarea integrala a proiectului ca: sectiuni, cote, ordinea de montaj indicata, pante; strangerea flanselor si existenta garniturilor.

8.1.2. Dispozitive de sustinere

Canalele de ventilare pot fi montate pe console fixate pe pereti, pe stalpi pe planse si pe pardoseli sau prin agatare de grinzi.

a. Consolele fixate in perete (anexa 31) se executa in general din otel cornier cu aripi egale, dimensiunile variind in functie de sectiunea si greutatea canalului, luandu-se in calcul atat greutatea flanselor cat si a eventualei izolatii termice.

Consola se executa din doua elemente, imbinate prin sudura: ambele elemente trebuie sa fie bine incastrate in perete, adincimea de incastrare a elementului orizontal variind intre 100...200 mm in functie de marimea consolei, iar la elementul inclinat, variaza intre 60 . . .80 mm golurile executate pentru incastrare se astupa cu mortar de ciment.

b. Sustinerea canalelor pe stilpi se realizeaza prin elemente de sustinere fixate pe stalpi, prin intermediul unbr constructii metalice care inconjoara stalpul. Se recomanda ca la turnarea stalpilor de beton, prefabricati sau monolit, sa se incastreze la cote precise elemente metalice pe care se monteaza, prin diferite sisteme de imbinare (buloane, sudura) , consolele de sustinere. In cazul conductelor verticale, sustinerea se realizeaza prin bratari montale sub flansa.

c. Sustinerea canalelor de plansee sau pe pardoseli. Sustinerea canalelor de plansee se realizeaza prin doi tiranti din otel rotund, filetati la ambele capete ; capetele superioare se fixeaza printr-o piulita cu saiba, sprijinita pe o platbanda din otel asezata deasupra planului. Capetele inferioare prind prin piulite cu saiba profilul din otel cornier sau U pe care se sprijina tubulatura.

In cazul canalelor circulare de sectiuni mici, se foloseste sistemul de sustinere, reprezentat in anexa 32, pentru sustinerea de grinzi.

Dimensiunile tirantilor, platbandei si a profilelor din otel cornier sau U se stabilesc in functie de sectiunea si greutatea tronsoanelor, tinand seama de pozitia de montaj, avandu-se in vedere ca lungimea filetului de la capetele tirantilor sa permita deplasarea pe verticala a elementului de sprijin, in vederea stabilirii la cota necesara, iar deschiderea intre tiranti este calculata, astfel incat sa fie posibila o deplasare laterala a tronsonului pentru incadrarea in axa retelei.

In cazul canalelor pe pardoseli, se monteaza in golurile lasate prin constructie sub pardoseala, fixandu-se prin platbande care nu permit deplasarea laterala a tubulaturii.

d. Sustinerea canalelor de grinzi are avantajul ca permite amplasarea retelei in zone astfel alese - de-a lungul grinzii - incat sa fereasca instalatia de zonele circulate si reteaua sa fie amplasata la distantele impuse fata de alte genuri de instalatii din incapere.

In cazul canalelor circulare de sectiuni mici se foloseste sistemul de agatare prezentat in anexa 32 canalul 1 fiind prins de grinda 4 printr-o brida 2 executata din otel lat si a unui carlig de suspendare 3 fixat prin piulita si saiba deasupra grinzii.

Pentru canalele rectangulare se folosesc elemente din otel cornier sau U pe care se sprijina canalul si care se fixeaza de grinda (anexa 33) prin platbande sau alte profile din otel prinse cu, buloane ce se incastreaza in golurile lasate prin grinda.

Dimensiunile elementelor componente se stabilesc pentru fiecare tip de canal.

Tipurile de sustinere descrise la punctele a... d nu sint limitative, putandu-se adopta si alte sisteme de prindere, in functie de traseul, greutatea si amplasarea retelei fata de elementele de constructie. Toate aceste dispozitive trebuie sa fie atent prelucrate si bine fixate.

In multe situatii, in functie de greutatea tronsoanelor, elementele de sustinere se prind de placile metalice sau dispozitivele incastrate, in elementele de constructii, inca de la turnarea acestora.

De asemenea, prin bolturi din otel filetate la capatul exterior, care se fixeaza prin impuscare in elementele de constructii din beton sau metalice, se realizeaza dispozitive de prindere a consolelor, bratarilor sau tirantilor folositi la sustinerea canalelor de aer. Bolturile se aleg in functie de greutatea tronsonului ce trebuie sustinut.

Fiind agregate de mare complexitate, desfasurate pe un amplasament vast, echipate cu aparate de masura si control, implicand de obicei un volum important de instalatii diverse: electrice, incalzire, sanitare, ventilare si automatizari, executia montajului si instalatiilor se realizeaza pe baza proiectelor de executie si de multe ori sub indrumarea specialistilor furnizorilor. Partea de ventilare, respectiv montarea filtrelor, bateriilor, ventilatoarelor etc. se realizeaza conform celor aratate la descrierea montajului aparatului respectiv.

9. LUCRARI PENTRU AMORTIZAREA ZGOMOTELOR

SI TREPIDATIILOR

La realizarea unor instalatii de ventilare si conditionare cat mai silentioase si fara trepidatii accentuate, concura urmatorii factori:

furnizorii ventilatoarelor, filtrelor mecanice si pompelor, inclusiv a electromotoarelor, care trebuie sa urmareasca realizarea unor aparate cu un mers cat mai silentios;

folosirea la executarea constructiilor in care sunt amplasate, a unor solutii constructive si materiale fonoizolante cat mai eficiente impotriva zgomotului;

corecta executie si montare a instalatiei.

Pentru realizarea unui nivel cat mai scazut de zgomot, trebuie respectate o serie de reguli la executia si montarea instalatiei si anume:

executarea corecta, fara nici o abatere de la proiect a schimbarilor de sectiune si a racordarii pieselor la tubulatura;

o corecta executie a canalelor, pieselor speciale, dispozitivelor, elementelor de sustinere si imbinarea flanselor;

folosirea unor atenuatoare de zgomot amplasate in canalele de ventilare sau in colturi; in acest scop, se folosesc diferite materiale fonoabsorbante ca vata minerala, perforata sau plasa de sarma;

fundatiile, pe langa faptul ca se executa independente fata de pardoseala si se izoleaza impotriva zgomotelor, sunt prevazute la montaj cu dispozitive pentru izolarea vibratiilor: amortizoare cu resorturi din otel sau amortizoare din cauciuc;

amortizoarele cu resorturi din otel de diferite tipuri se folosesc la agregate de ventilare cu viteze mici: intre300 si 1000 rot/minut. La turatii mai mari, se folosesc amortizoare din cauciuc, de asemenea de diferite tipuri;

montarea unui burduf de panza de cort intre tubulatura si piesa de racord de pe ventilator.

10. MASURI DE PROTECTIA MUNCII

Instalatiile de ventilare si conditionare a aerului cuprind, pe langa canale si piese speciale si o mare diversitate de utilaje si aparataje.

Pe langa gabaritele si greutatile mari ale tronsoanelor de canale, pieselor speciale, dispozitivelor, aparatelor si utilajelor, intervine la montaj si aspectul inaltimii si a pozitiilor dificile de montaj.

Este necesar ca la montarea instalatiilor de ventilare, pentru evitarea accidentelor, pe langa regulile generale de protectia muncii, sa se tina seama de urmatoarele:

intreaga formatie trebuie sa fie instruita temeinic, in functie de atributiile precise ale fiecarui component al formatiei, iar cei care lucreaza la inaltime, trebuie sa poarte centuri de siguranta;

toate sculele, dispozitivele si utilajele ce se folosesc pentru executarea manipularilor si montajului, trebuie sa fie atent verificate atat la inceput cat si in toate fazele de montaj;

cablurile ce se folosesc pentru executarea legaturilor necesare realizarii montajului, trebuie sa fie in buna stare, iar efectuarea legaturilor se realizeaza numai de muncitori specializati pentru aceste operatii si se verifica de seful formatiei;

scarile, schelele fixe, mobile sau autoridicatoare, diferitele esafodaje folosite pentru realizarea montajului, trebuie sa fie rezistente si sa aiba stabilitate, astfel ca toate operatiile la inaltime sa se execute in deplina siguranta, in aceleasi conditii ca si la sol;

in timpul cand se executa ridicarile de la sol, operatiile se conduc de seful formatiei care comanda toate manevrele ce trebuie executate atat de membrii formatiei cat si de manipulantii utilajelor de ridicat. In zona de montaj au acces numai membrii formatiei, iar in timpul ridicarii si asamblarii tronsoanelor, pieselor, dispozitivelor etc. Zona respectiva de la sol trebuie sa fie degajata ca sa nu se produca accidente chiar in situatia caderii unor scule cu care se lucreaza la inaltime ori in situatia desfacerii unor legaturi in timpul ridicarii.

EMBED CorelDraw.Graphic.7

Reea de distribuie a aerului:

a- cu difuzoare nainte de ramificaii; b- cu coturi avnd seciune variabil.

vitezelor se realizeaz folosind difuzoare; ramificaiile sunt de tip normal, iar curbele au seciune a ( b constant. Se menioneaz c o construcie similar se poate realiza pentru reeaua de evacuare n care caz difuzoarele devin confuzoare.

EMBED CorelDraw.Graphic.8

EMBED CorelDraw.Graphic.7

PAGE 29

_1304800644.unknown

_1304800667.unknown

_958914016.unknown

_1303713146.unknown

_953097642.unknown

_953096814.unknown