Curs_bazele_contabilitatii

7/31/2019 Curs_bazele_contabilitatii

http://slidepdf.com/reader/full/cursbazelecontabilitatii 1/16

TEMA1.Locul, rolul şi funcŃiile contabilităŃii:

• contabilitatea însăşi prin denumirea ei are ca şi instrument important contul,iar documentele de baza care se folosesc sunt situaŃiile financiare;

• contabilitatea este o ştiinŃă economică şi ca orice ştiinŃă are o metodă proprie(operează cu instrumente şi principii);

• contabilitatea are o utilizare în viaŃa economică dată de faptul că este uninstrument de cunoaştere a averii (patrimoniul) de către fiecare agenteconomic (societate comercială) la un moment dat, dar şi mişcările suferite întimp şi spaŃiu;

• părintele contabilitătii este Luca Paciolo (italian), care a încercat să destăinuetainele contabilităŃii încă din 1400

• ca disciplină ştiinŃifică, contabilitatea se ocupă de stabilirea principiilor,normelor şi regulilor de prelucrare a informaŃiilor contabile

• contabilitatea a descoperit şi a formulat principii de maximă importanŃă şi de

maximă generalitate:1. principiul dublei reprezentări2. principiul dublei înregistrări

• contabilitatea operează numai cu valori ,adică se face exprimarea fenomenelor atât cantitativ dar mai ales valoric.

FuncŃiile contabilităŃii:- contabilitatea are 4 funcŃii:1) FuncŃia de înregistrare: constă în capacitatea contabilitaŃii de a reflecta

operativ şi exact procesele şi fenomenele economice care apar în cadrul agenŃilor economici şi care pot fi exprimate valoric.

2) FuncŃia de informare: rezultă din faptul că, contabilitatea trebuie să prezinte

informaŃii exacte referitoare la modul în care au fost gospodărite şi utilizate mijloacele băneşti şi materiale. Prin urmare contabilitatea prin această funcŃie îndeplineşte rolulde instrument de cunoaştere a realităŃii.

3) FuncŃia de control gestionat: constă în verificarea cu ajutorul contabilităŃii amodului de păstrare, utilizare şi gospodărire a averii agentului economic.

- datele înregistrate în contabilitate (în registre) servesc ca mijloc de probă în justiŃie pentru a demonstra realitatea unei operaŃii pentru a se stabili răspunderea,vinovăŃia sau nevinovăŃia unei persoane.

4) FuncŃia previzionară: constă în faptul că datele înregistrate în contabilitatereprezintă o sursă exactă şi completă pentru analiza economico-financiară a activităŃiişi stabilirea rezultatului care dau la rândul lor posibilitatea luării deciziilor curente şiviitoare.

Sistemele de contabilitate:-contabilitatea operează în 2 sisteme1) Sistemul de contabilitate în partidă simplă – presupune faptul că o operaŃie

economică se înregistrează într-o singură partidă.2) Sistemul de contabilitate în partidă dublă – presupune înregistrarea unei

singure operaŃii economice în 2 partide concomitent care arată originea şi destinaŃia.- în cadrul sistemului de contabilitate cu un singur circuit conturile sunt

organizate într-un singur flux în cadrul circuitului economic



2

- sistemul de contabilitate cu dublu circuit organizeaza conturile asfel încât să fiedelimitate în circuite simple, acele operaŃii rezultate din mişcarea elementelor

patrimoniale (schimbul cu terŃi)- al doilea circuit, inregistrează operaŃiile interne de gestiune

- se formează astfel contabilitatea financiară (a intreprinderii) şi contabilitatea degestiune.

Utilizatorii informaŃiei contabile:InformaŃiile contabile oferite de contabilitate sunt utile unei game largi de

utilizatori,care pot fi clasificaŃi în trei grupuri:1. Cei care gestionează o intreprindere(managementul)2. Cei din afara intreprinderii care au interes financiar direct in societate:

a)Investitorii actuali şi potenŃiali- sunt interesati de regulă de câştigurilecare pot fi obtinute prin investirea intr-o anumită societate comercială, dar şi deriscurile posibile să apară.

- in cazul in care aceşti investitori devin acŃionari sau asociaŃi în cadrulsocietăŃii, ei vor fi renumeraŃi prin dividende şi prin urmare vor fi interesaŃi de

mărimea dividentului sau a profitului mediu pe acŃiuneb)SalariaŃii- sunt interesaŃi de bunul mers al societăŃii astfel încât să primească

salarii cât mai mari şi la timp (îi interesează stabilitatea locului de muncă)c)Creditorii- pot fi financiari (băncile) sau comerciali (furnizorii)d)ClienŃii- sunt interesaŃi de stabilitatea şi continuitatea activităŃii ageŃilor

economici pentru a se asigura de faptul că au de la cine să seaprovizioneze.

3.Persoane ,organizaŃii şi instituŃii care au interes financiar indirect înintreprindereStatul (guvernul)- este interesat în mod special de veniturile sub formă de

impozite şi taxe plătite de către agenŃii economici la buget

TEMA 2.Obiectul şi metoda contabilităŃii

PATRIMONIUL – obiect de studiu al contabilităŃii. Obiectul contabilităŃii îlconstituie reflectarea în expresie bănească a patrimoniului (averii) aflat în gestiuneaintreprinderii precum şi mişcările şi transformările pe care acesta le suferă în urmaoperaŃiunilor economico-financiare.

Patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor de naturaeconomică (asupra unor bunuri economice)şi care în mod obligatoriu sunt exprimatevaloric. Pentru a putea exista patrimoniu sunt necesare 2 elemente esenŃiale:

a) subiectul patrimoniului – care constituie persoana fizică sau juridică care posedă bunurile economice puse la dispoziŃia intreprinderii. b) bunurile materiale care compun patrimoniul.In concluzie patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor cu valoare

economică care aparŃin unei persoane fizice sau juridice precum şi bunurile la care sereferă.



3

Patrimoniul

Bunuri economice ca pers. fizica Drepturile siobiecte de drepturi obligatilesi obligatii pers. juridica

Bunurile economice ca obiecte de drepturi şi obligaŃii formează substanŃa materială a patrimoniului.

In concluzie contabilitatea are în centrul său ca obiect de studiu patrimoniul,respectiv averea, ca expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile, iar pe de altă partetitlurile de valoare şi disponibilităŃile.

Trăsăturile patrimoniuluiPatrimoniul a fost studiat din mai multe puncte de vedere:a) un prim ansamblu de raporturi studiat şi delimitat în obiectivul contabilităŃii este

cel creat între bunurile economice ca obiect de drepturi şi obligaŃii, iar pe de altă partedrepturile şi obligaŃiile cu privire la aceste bunuri. Ecuatia creată pe baza acestui raport

este de forma:

bunuri economice = drepturi+ obligaŃiiIn cazul în care intră în rol resursele , raportul de schimb se crează între utilizări şi

resurse. In acest caz ecuaŃia devine:Utilizari = resurse

Interpretarile prezentate anterior sunt reunite la nivelul contabilităŃii prin structurilede activ si pasiv.

Activul -> reprezinta mijloacele economice de care dispune intreprinderea.Pasivul -> surse de finanŃare a bunurilor economice.Ecuatia devine în acest caz: Activ = Pasiv

b) un alt ansamblu de raporturi de schimb specific contabilităŃii este celcorespunzător activităŃilor care produc transformări în cantitatea şi calitatea masei

patrimoniale. La nivelul contabilitatii acest raport este urmarit prin intermediulcheltuielilor şi veniturilor.

Cheltuielile -> sunt generate de valorile pe care intreprinderea trebuie să le plăteascăîn vederea obŃinerii unor produse sau pentru acele servicii care i-au fost prestate.

Veniturile ->sunt constituite în mare parte din valorile primite ca echivalent al bunurilor economice vândute sau serviciile prestate.

Relatia între cheltuieli şi venituri se stabileşte pe seama rezultatelor astfel :Rezultatul = venituri- cheltuieli

- Daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile se înregistrează un rezultat pozitiv

(profit).- Daca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile rezultatul este negativ (pierdere)c)un alt ansamblu de raporturi se referă la pozitia financiară exprindu-se asfel

raporturile intreprinderii faŃă de proprietar şi terŃele persoane care au furnizat resurseleeconomice.EcuaŃia care dezvăluie aceste raporturi este:

Activ –obligaŃii=activ netActiv- datorii=capitaluri proprii(activ net)



4

TEMA 3.Principiile contabilităŃii:

Ca stiinŃă contabilitatea are o metodă prin care îşi realizează obiectul de studiu.

Aceasta metodă presupune utilizarea de tehnici specifice, principii şi procedee specifice.Principiile contabilităŃii se clasifică în:

A) principiile inregistrării operaŃiilor economico-financiareB) principiile partidei dubleC) principiile de observareD) principiile cunatificării

A) Principiile inregistrării operaŃiilor economico-financiare sunt:a) Principiul înregistrării complete şi continue

– constă în reprezentarea în scris a tuturor operaŃiilor economico-financiare care iau parte la modificarea patrimoniului. Continuitatea în timp se începe cu soldul iniŃial şi seîncheie cu soldul final.

b) Principiul uniformitătii inregistrarii contabile – presupune respectarea de către toate unităŃile patrimoniale a unui formalism care

să asigure ireversibilitatea inregistrării contabile. De asemenea pe seama acestui principiuse procedează la numerotarea documentelor contabile, neadmiŃându-se înregistrăriulterioare.

c) Principiul fundamentării documentare a înregistrărilor – impune înregistrarea şi conservarea operaŃiilor economico-financiare în

momentul efectuării lor într-un document justificativ.

d) Principiul Ńinerii contabilităŃii – actul normativ care reglementează organizareaşi Ńinerea contabilităŃii în Ńara noastră este LEGEA CONTABILITĂłII 82/1991. In bazaacestei legi contabilitatea se organizează astfel:

- pentru intreprinderile mari se aplică reglementările contabile româneştiarmonizate cu cele europene (directiva a IV-a) şi cu cele internaŃionale (standardeleinterne de contabilitate).

- pentru intreprinderile mici şi mijlocii se aplica reglementări contabile simplificate(legea 306).

- pentru microintreprinderi există reglementări specifice.B) Principiile partidei duble:

a) Principiul dublei reprezentari

– conform căreia relaŃiile dintre elementele patrimoniale (activ - pasiv) la unmoment dat , dar şi mişcările acestora sunt privite ca raport de echivalenŃă între:destinaŃiaşi finanŃarea resurselor alocate.

Patrimoniul privit static arată pe de o parte, mijloacele economice, iar pe de altă parte sursele de provenienŃă ale acestora. Privit din acest punct de vedere ecuatia patrimoniului este: mijloace = resurse.

Daca obiectul dublei reprezentari îl formează însă activitatea economică internă aintreprinderii şi transformările care au loc concretizate în cheltuieli şi venituri, atuncirelaŃia care se stabileste este : R = vt2 – ch2.



5

b) Principiul dublei înregistrări- cu toate că elementele patrimoniale sunt supuse unei permanente mişcări şitransformări ele se află tot timpul in echilibru.- dubla inregistrare a elementelor patrimoniale este determinata de dubla lor reprezentare

- prin urmare pe parcursul mişcarii şi transformărilor, elementele patrimoniale sunt privite din 2 puncte de vedere, respectiv : modul de dobândire şi sursa de finanŃare- în al doilea rând dubla înregistrare este determinată de faptul că mişcarea unuielement patrimonial într-un sens generează obligatoriu cel puŃin mişcarea unui altelement patrimonial în sens invers.- pornind de la prima ecuaŃie specifică dublei reprezentări ( bunuri economice =drepturi + obligaŃii ) se crează cea de-a doua relaŃie şi anume :

• Creşterea bunurilor economice + micşorarea drepturilor şi obligatiilor =micşorarea bunurilor economice + creşterea drepturilor şi obligaŃiilor

RelaŃia care se stabileşte, raportul de schimb este între debit şi credit, rezultând astfelegalitatea DEBIT = CREDIT

c) Principiul dublului calcul al rezultatului contabil- rezultatul contabil se stabileste astfel :

1. dacă se Ńine seama de dreptul de proprietate – se calculează situaŃia netă a patrimoniului astfel : situaŃia neta = activ – datorii

2. dacă se au în vedere activitatile desfăşurate de intreprindere privite din prismacheltuielilor şi veniturilor, relaŃia de calcul este : rezultatul = venituri – cheltuieli

d) Principiul înregistrării cronologice şi sistematice- presupune faptul că toate operaŃiile economico-financiare care afectează patrimoniulse inregistrează în contabilitate cronologic, adică în ordinea succesiunii lor în timp.

e) Principiul înregistrării analitice şi sintetice- de regulă înregistrările contabile se fac în conturi sintetice. In situaŃia în care oanumită tranzacŃie necesită detalierea, atunci se folosesc conturile analitice.

C. Principiile de observare

a) Principiul entităŃii contabile- presupune delimitarea între patrimoniul care aparŃine intreprinderii şi avereacelor care au participat la înfiinŃarea intreprinderii.

b) Principiul continuitătii activităŃii

- presupune că intreprinderea îşi va continua în mod normal activitatea în viitorul previzibil, fără a avea intenŃia sau a fi nevoită să-şi restrângă activitatea sau să selichideze.ConsecinŃele acestui principiu sunt:1. delimitarea în timp a exerciŃiilor financiare2. delimitarea in timp a cheltuielilor şi veniturilor 3. delimitarea elementelor patrimoniale de activ şi pasiv in active şi pasive pe

termen scurt şi lung.



6

c) Principiul independenŃei exerciŃiului- presupune utilizarea în contabilitate a conceptului de “contabilitate deangajamente”, adică înregistrarea efectelor tranzacŃiilor şi evenimentelor se faceatunci când acestea au loc fără a se Ńine cont de momentul lichidărilor.ConsecinŃa aplicării acestui principiu este, utilizarea conturilor de regularizare :-cheltuieli şi venituri înregistrate în avans

- aceste conturi se folosesc pentru înregistrarea cheltuielilor, respectivveniturilor care nu sunt aferente perioadei curente.- cheltuielile şi veniturile perioadei curente se înregistrează în conturile

din clasa 6 cheltuieli şi 7 venituri.

d) Principiul permanenŃei metodelor- presupune aplicarea aceloraşi metode de evaluare, înregistrare şi prezentare ainformaŃiilor în situaŃiile financiare.- aplicarea acestui principiu dă utilizatorilor situaŃiilor financiare posibilitateacomparărilor în timp şi spaŃiu- prin urmare se interzice, de regulă, schimbarea metodelor de la un exerciŃiufinanciar la altul.

e) Principiul intangibilităŃii bilanŃului de deschidere - presupune faptul că soldurile iniŃiale din bilanŃul de deschidere se identifică cu

soldurile finale ale bilanŃului de închidere din perioada anterioară.

D. Principiile cuantificării sau măsurării

a) Principiul cuantificării monetare- presupune faptul că înregistrarea contabilă a operaŃiilor economico-financiare seface valoric şi obligatoriu în moneda Ńării respective.

b) Principiul costului istoric- presupune faptul că in momentul intrării în patrimoniu bunurile economice se înscriuîn activ la valoarea lor de intrare (valoare contabila de intrare)- in funcŃie de costurile cu care au fost aduse în patrimoniu, bunurile economice,valoarea contabilă de intrare se identifică cu :

1. costul de achiziŃie – dacă bunurile economice au fost achiziŃionate de laintreprinzător

2. costul de producŃie dacă costurile economice au fost aduse din producŃia proprie

3. valoarea de utilizat dacă bunurile economice au fost aduse ca acord sau auintrat în patrimoniu cu titlu gratuit

c) Principiul prudenŃei- presupune introducerea unui grad de precauŃie in evaluarea activelor şi pasivelor prin faptul că trebuie să se tină cont de deprecierea acestora în timp.- in mod concret prin aplicarea acestui principiu se urmăreşte ca activele şi veniturilesă nu fie supraevaluate, iar pasivele şi cheltuielile să nu fie subevaluate.ConsecinŃele aplicării acestui principiu sunt :

1. in contabilitate activele se inregistrează la valoarea minimă, iar pasivele lavaloarea maximă.

2. contabilizarea deprecierii activelor pe seama amortizării şi a previziunilor.



7

d) Principiul importanŃei relative ( pragul de semnificaŃie ) - presupune faptul că situaŃiile financiare trebuie să evidenŃieze toate informaŃiile

semnificative.- o informaŃie este semnificativă dacă ea poate influenŃa decizia utilizatorului- potrivit acestui principiu, elementele semnificative sunt prezentate separate în

situaŃiile financiare, iar cele nesemnificative pot fi cumulate.

e) Principiul necompensării- interzice compensarea elementelor de activ şi pasiv în bilanŃ, sau a cheltuielilor şiveniturilor în conturi, sau profitul in pierdere.

TEMA 4.Procedee ale metodei contabilităŃii

A. Procedee comune tuturor ştiinŃelor a) observaŃia – este faza iniŃială de cercetare a obiectului de studiu

b) raŃionamentul – se aplică pentru ca pe bază de judecăŃi logice să se poatăinregistra în contabilitate mişcările şi transformările patrimoniuluic) comparaŃia – presupune alăturarea a cel putin 2 structuri patrimoniale care se

pot exprima valoric pentru a se vedea asemănările şi deosebiriled) clasificarea – este procedeul prin care se împart şi se repartizează sistematic peclase de conturi sau în conturi elemente patrimonialee) analiza – este procedeul prin care se cercetează un fenomen (un întreg) pe

baza examinării componentelor salef) sinteza – este procedeul prin care se cercetează mai multe fenomene şi se faceapoi generalizarea concluziilor de la particular la general, de la simplu la complex.

B. Procedee specifice metodei contabilităŃiia) BILANTUL – este procedeul prin care se înfăptuieşte dubla reprezentare a

patrimoniului şi a rezultatelor obŃinute.- cu ajutorul bilanŃului se prezintă la un moment dat în expresie valorică

patrimoniul unei intreprinderi sub dublul lui aspect:cel al provenienŃei bunurilor economice – pentru care regăsim în bilanŃ pasivul şi cel al destinaŃiilor bunurilor economice – le regăsim în bilanŃul activ.

b) CONTUL – având în vedere faptul că bilanŃul prezintă patrimoniul numaila un moment dat, pentru a evidenŃia mişcările şi transformările patrimoniului,metoda contabilităŃii foloseşte procedeul denumit cont.- totalitatea conturilor utilizate în contabilitate formează SISTEMULCONTURILOR.

- contabilitatea dispune de un sistem de conturi în care reflectarea mişcărilor elementelor patrimoniale au la baza dubla înregistrare.c) BALANTA DE VERIFICARE (balanŃa conturilor) – este procedeul care

face legatura între cont şi bilanŃ.- cu ajutorul balanŃei de verificare se centralizează întreaga activitate aintreprinderii care a fost anterior reflectată distinct in conturi.- in concluzie balanŃa de verificare indeplinşte şi funcŃia de control. Datele,informaŃiile din balanŃa de verificare stau la baza situaŃiilor financiare.



8

EXERCITIU FINANCIAR - având în vedere faptul ca activitatea unei intreprinderi este continuă pentru a se

stabili siŃuatia patrimonială şi rezultatele, se procedează la împarŃirea timpului înexerciŃii financiare.

- în general, în România, exerciŃiul financiar se suprapune anuluicalendaristic. Adică un exerciŃiu financiar, începe pe 1 ian. şi se

încheie pe 31 dec.

TEMA 5. BilanŃul

– este un procedeu al metodei contabilităŃii prin care se prezintă simultan, ordonatşi sintetic patrimoniul intreprinderii – el se prezintă ca un tablou care cuprinde în expresie valorică activele şi pasiveleintreprinderii existente în patrimoniu la un moment dat. BilanŃul se întocmeştesemestrial (30 iunie – 31decembrie)

– la un moment dat bilanŃul poate fi redat schematic astfel :

Active PasiveUtilizările valorilor deŃinute deintreprindere.

Resursele din care provin valoriledeŃinute de intreprindere

Rolul bilanŃului – este de a demonstra şi de a realiza dubla prezentare.- bilanŃul permite, de asemenea, punerea în corespondenŃă a tuturor conturilor încare sunt reprezentate elementele patrimoniale.

FuncŃiile bilanŃuluia) FuncŃia de reflectare şi generalizare prin care bilanŃul reprezintă un sistem

de indicatori economico-financiari – prin care sunt reflectate modul de alocarea resurselor precum şi finanŃarea activităŃilor.

b) FuncŃia de control şi analiză – prin care bilanŃul are un rol bine stabilit înurmărirea modului de realizare a obiectivelor.c) FuncŃia de decontare a patrimoniului – prin care bilanŃul este folosit ca

document justificativ de recuperare sau finanŃare a cheltuielilor din venituri.

Forma sau modelul bilanŃului- există 2 modele sau scheme de întocmire a bilanŃului, astfel :

• prima schema prevăzută de directiva a 4-a este schema sub formă detablou :

Active Pasive

A active imobilizate (AI)B active circulante (AC)

C contul de regularizare (CTREG)D prime de rambursare a obligaŃiilor

A capitalul propriu CPR B provizioane pt riscuri şi cheltuieli

(PRC)C datorii

D conturi de regularizare CTREG

- acest prim model se bazează pe ecuaŃia A = P



9

• a doua schemă prevazută în directiva a 4-a, care este reglementată şi înRomania, este modelul de bilanŃ listă.

Se prezinta astfel :1. Active imobilizate

(+) 2 active circulante(+) 3 active de regularizare

(=) 4 total active(-) 5 datorii pe termen scurt(=) 6 excedentul de activ faŃă de datoriile pe termen scurt(-) 7 datorii pe termen lung(-) 8 pasive de regularizare(-) 9 provizioane pentru riscuri şi cheltuieli(=) 10 capitalul propriu

- acest model de bilanŃ are la baza ecuaŃia: situaŃia netă (capitalul propriu) = A – D- bilanŃul este un procedeu al metodei contabilităŃii prin care se reflectă principiuldublei reprezentări a averii astfel :

- obiectul de studiu al patrimoniului este averea, alcatuită din, pe de o

parte, mijloace economice, iar pe de altă parte sursele de procurare aacestora, care transpuse în bilanŃ, reprezintă activul şi pasivul

AVEREA

Mijloace economice Surse

BILANT

Activ Pasiv

Concluzie – bilanŃul este definit ca o reprezentare a utilizărilor şi a resurselor de caredispune la un moment dat intreprinderea.

TEMA 6.Structuri privind activul bilanŃier

- in cadrul activului bilanŃier, se evidenŃiază destinaŃia bunurilor economice, iar elementele sunt grupate în funcŃie de gradul de lichiditate.- ordinea prezentării elementelor în activul bilanŃier este cea inversă lichidităŃilor,adică se trec mai întâi activele cele mai puŃin lichide şi ulterior cele care pot lua mairepede formă de numerar.- in raport de aceste criterii se disting următoarele categorii de active :

a) active imobilizate sau fixe b) active circulante



10

c) active de regularizarea) active imobilizate (imobilizari) – cuprind acele valori economice de investitie acăror perioadă de utilizare şi lichiditate este mai mare de un an. Ele se diferenŃiază în :

1. imobilizări necorporale2. imobilizări corporale3. imobilizări financiare

1. Imobilizări necorporale (active intangibile) – cuprind toate acele valorieconomice care nu îmbracă forma fizică de bunuri materiale. Ele sunt reprezentate de:- cheltuieli de constituire- cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acŃiuni- cheltuieli de constituire- concesiuni – brevete, licenŃe, mărci şi alte cheltuieli şi valori similare.- cheltuieli de dezvoltare- fondul comercial- avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuŃie

2. Imobilizările corporale (active tangibile) – se prezintă sub forma unor bunurieconomice cu conŃinut material (existenŃă fizică). Sunt acele active deŃinute de ointreprindere pentru a fi utilizate pe mai multe exerciŃii financiare. Durata de piaŃă

utilă a imobilizării corporale trebuie să fie mai mare de un an. In categoriaimobilizărilor corporale se cuprinde:

• Terenurile şi amenajările de teren• ConstrucŃiile• InstalaŃiile tehnice, mijloacele de transport şi plantaŃii• Alte instalaŃii, utilaje şi mobiliere• Avansurile şi imobilizările corporale în curs de execuŃie

3. Imobilizări financiare ( investiŃiile financiare pe termen lung) – sunt acele valorifinanciare investite de intrprindere pe o perioadă mai mare de un an, in scopulobŃinerii de venituri imediate sau ulterioare (dividente sau dobânzi). In categoriaimobilizări financiare, se cuprind :

• Titlurile de participare şi interesele de participare• Alte titluri imobiliare includ titluri de valoare exclusiv titlurile şi interesele de participare pe care intreprinderea le deŃine pe o perioadă mai mare de un an.

• CreanŃele imobilizanteb). active circulante (active curente)- sunt acele bunuri şi valori utilizate de intreprindere pe o perioada scurtă de timp (de

până la un an). In categoria activelor circulante se includ :1. Stocuri2. CreanŃe3. InvestiŃiile financiare pe termen scurt4. DisponibilităŃi băneşti

1. Stocurile• Materiile prime şi materiale consumabile• ProducŃia în curs de execuŃie .• Produsele finite – care cuprind :

-semifabricatele – -produsele finite.-produsele reziduale-mărfurile.



11

• Avansurile acordate pentru cumpărări de stocuri – suntsume achitate furnizorilor cu anticipaŃie în vederea obŃinerii de

bunuri şi servicii.

2. CreanŃele- reprezintă valorile avansate temporal de către intreprindere terŃilor şi pentru care

urmează să primească în contraprestaŃie bunuri sau servicii.In structura creanŃelor se cuprind :

• creantele comerciale • clienŃii • efectele de primit • creanŃe în cadrul grupului • creanŃe rezultate din interesele de participare .• creanŃele rezultate din decontările cu asociaŃii sau acŃionari

3.InvestiŃiile financiare pe termen scurt-reprezintă acele valori investite de intreprindere pe termen scurt (mai puŃin de unan) în scopul obŃinerii de venituri imediate.

-in această categorie se cuprind :• acŃiunile• obligaŃiunile

4.Casa şi conturile la bănci ( disponibilităŃile băneşti )-sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma de bani.→ conturile la bănci.→ casa (numeralul în casierie)

→ acreditivele.→ avansurile de trezorerie

c)cheltuieli înregistrate în avans - sunt valori achitate în cursul exerciŃiului curent, dar care se referă la bunuri şiservicii ce vor fi recunoscute drept cheltuieli în exerciŃiile următoare.

TEMA 7.Pasivul bilanŃier

In bilanŃ pasivele sunt prezentate în ordinea inversă exigibilităŃii lor.Exigibilitatea reprezintă capacitatea fiecărui element de pasiv de a deveni scadent laun moment dat.In categoria pasivului bilanŃier se cuprind :

a) Capitalul propriub) Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli

c)

Datoriiled) Veniturile înregistrate în avans

a)Capitalul propriu – reprezintă sursele de finanŃare stabilite de care dispuneintreprinderea.

In categoria capital propriu se cuprind :1. capitalul social :

capital social subscris nevărsat. capitalul subscris vărsat.



12

2. primele de capital.3. rezervele de reevaluare 4.rezervele 5.rezultatul poate fi :- reportat

- rezultatul exerciŃiului curent b. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

- sunt sume constituite de intreprindere în vederea finanŃării unor riscuri probabile generate de evenimente trecute sau prezente.c. Datoriile

- reprezintă surse străine sau împrumutate , de finanŃare cu sediul la dispoziŃiaintreprinderilor de către terŃi (bănci şi alte instituŃii financiare sau furnizori).

In structura datoriilor se cuprind:1. împrumuturile.2. datoriile

• Furnizorii• Efectele de plătit

3. datoriile din interese de participare – sunt acele datorii rezultate în urmarelaŃiilor de decontare cu intreprinderile asociate.

d. Veniturile înregistrate în avans: • SubvenŃiile pentru investiŃii.

• Veniturile înregistrate în avans

• TEMA 8.

Modificari privind activul şi pasivul unităŃii patrimoniale

ActivităŃile economice desfăşurate de orice intreprindere generează modificări patrimoniale în A/P. Aceste modificări pot fi sub formă de creşteri / mişcări patrimoniale cu , condiŃia să se respecte în permanenŃă egalitatea bilanŃieră : A=P.

Există operaŃii economice şi tranzacŃii care produc modificări numai în structuraactivelor (bunurilor economice) în sensul creşterii unui element de A şi concomitent şicu aceeaşi sumă se micşorează un alt element de activ astfel încât pe ansambluvaloarea activului rămâne nemodificată.

Există însă operaŃii economice şi tranzacŃii care produc modificări concomitent şicu aceeaşi sumă atât în volumul şi structura A cât şi în volumul şi structura P astfel:

• in sensul creşterii unui element de A şi a unui element de P• in sensul micşorării unui element de A şi a unui element de P

Modelarea patrimoniului prin contul de rezultate Consumurile de resurse şi rezultatele activităŃii intreprinderii se analizează în

contabilitate prin contul de rezultate (contul de profit şi pierdere).

. In funcŃie de natura lor cheltuielile şi veniturile se clasifică în:a) cheltuieli şi venituri din activitatea de exploatare b) cheltuieli şi venituri din activitatea financiară c) cheltuieli şi venituri extraordinare Prin compararea la sfârşitul fiecarei perioade a cheltuielilor şi venitului se

stabileşte rezultatul astfel:- sub formă de pierdere - sub formă de profit A – P = rezultat net = V – ch .



13

TEMA 9.Contul

Contul este al doilea procedeu al contabilităŃii prin care se face înregistrarea,urmărirea atât a existentului cât şi a modificărilor care s-au produs zi de zi în decursul

unei perioade de gestiune asupra elementelor patrimoniale.Cu ajutorul contului contabilitatea înregistreaza şi urmăreşte existentul şi

schimbările fiecărui bun economic sau sursa de finanŃare precum şi fazele procesuluieconomic. Pentru a delimita în timp şi spaŃiu situaŃia şi mişcarea elementelor

patrimoniale, înregistrările în cont se efectuează cronologic.Existentul iniŃial + creşterile =micşorări+ existentul final

Pentru fiecare cont se definesc următoarele elemente :1. Titlul contului 2. Data înregistrării 3. ExplicaŃia contului

4. Debitul şi creditul contului 5. Mişcarea sau rulajele contului :a)SID (soldul iniŃial debitor) + R D (rulajul debitor) = TSD (total sume debitor)b)SIC + R C = TSC(total sume creditor)6. Soldul contului

TEMA 10.Regulile de funcŃionare a conturilor

Se observă că pornindu-se de la elementele de bilanŃ de activ şi respectiv pasivvom deschide 2 feluri de conturi:

• Contul de activ• Contul de pasiv

- conturile de activ încep să funcŃioneze prin debitare şi se debitează cu existentuliniŃial al conturilor de mijloace economice preluate din activul bilanŃier.

- conturile de pasiv încep să funcŃioneze prin creditare şi se creditează cuexistentul iniŃial de surse economice preluate din pasivul bilanŃier.

1. Regula de funcŃionare a conturilor de activ :Conturile de activ încep prin a se debita. Se debitează cu existentul iniŃial şi cu

creşterile mijloacelor economice. Se creditează cu reducerile din cursul perioadeiaferente mijloacelor economice. Soldul sau existentul final este debitor sau 0.

2. Regula de funcŃionare a conturilor de pasiv:

Conturile de pasiv încep să funcŃioneze prin creditare. Se creditează cu soldul(existentul / iniŃial şi creşterile de surse de finantare). Se debiteaza cu resurselesurselor de finantare. Soldul sau existentul final este creditor sau 0.

Analizând comparativ conturile de activ şi cele de pasiv se constată că funcŃia lor este diametral opusă astfel :

Din comparaŃia bilanŃului şi contului rezultă unele asemănări şi deosebiri :- atât bilanŃul cât şi contul sunt procedee ale metodei contabilităŃii.- conturile din bilanŃ şi soldurile finale din conturi arată existentul la un moment

dat de mijloace economice sau surse de finanŃare.



14

- atât bilanŃul cât şi contul au 2 părŃi : pentru bilanŃ A şi P, pentru cont D şi C.- elementele de A din bilanŃ se identifică cu Sfd din conturile de A.- sursele reflectate de P bilanŃului sunt preluate din Sfc ale conturilor de P.- spre deosebire de bilanŃ care prezintă situaŃia patrimoniului la un moment dat,

contul reflectă şi mişcările (creşteri/reduceri) elementelor patrimoniale.Există 2 tipuri de conturi :

- conturile monofuncŃionale - conturile bifuncŃionale

TEMA 11.Dubla înregistrare şi corespondenŃa conturilor

Inregistrarea corectă a fiecărei tranzacŃii economice sau financiare presupunedeterminarea în prealabil cu exactitate a conturilor corespondente. Se indică astfelcontul/conturile care se debitează, respectiv contul/conturile care se creditează.Această operaŃie se realizează prin analiza contabilă a tranzacŃiei ce urmează a fiînregistrată.

Etapele analizei contabile :1.Determinarea naturii tranzacŃiei .2.Determinarea modificărilor în bilanŃ.3.Stabilirea conturilor corespondente4.Se stabileşte partea de debit sau credit a conturilor corespondente5.Se întocmeşte formula contabilă (egalitate contabilă)

Formula contabilă : DEBIT = CREDITExistă 2 tipuri de formule contabile :

1.FORMULE CONTABILE SIMPLE 2.FORMULE CONTABILE COMPUSE

STORNAREA INREGISTRĂRILOR CONTABILE se face atunci când se constată

că a fost înregistrată greşit o tranzacŃie eonomică sau financiară. Inregistrărilecontabile nu pot fi corectate prin ştergere sau prin tăierea sumelor greşite. Stornarea se poate face în 2 variante :

- “ stornarea în negru “- “ stornarea în roşu “

TEMA 12.Sistemul de conturi şi clasificarea lor

Totalitatea conturilor utilizate în contabilitate constituie sistemul de conturi.Conturile se clasifică astfel :a) după funcŃia contabilă : 1) contul de A ; 2) contul de P. b) după sfera de cuprindere: 1) conturi sintetice

2) conturi analiticeOBSERVAłII :1) Regulile de funcŃionare a conturilor se aplică atât conturilor sintetice cât şi celor analitice.2) Inregistrarea tranzacŃiilor economice se face simultan în conturile sintetice şianalitice.

Legăturile dintre conturile sintetice şi analitice se stabilesc cu ajutorul unor corelaŃii :



15

1. Suma soldurilor iniŃiale a conturilor analitice aferente unui cont sintetictrebuie să fie egală şi de acelaşi sens cu soldul iniŃial al contului sinteticrespectiv .

2. Suma rulajelor debitoare a conturilor analitice aferente unui cont sintetictrebuie să fie egală cu rulajul debitor al contului sintetic respectiv.

3. Suma rulajelor creditoare a conturilor analitice aferente unui cont sintetic

trebuie să fie egală cu rulajul creditor al contului sintetic respectiv.4. Suma soldurilor finale a conturilor analitice aferente unui cont sintetictrebuie să fie egală şi de acelaşi fel (D sau C) cu soldul final al contuluisintetic respectiv.

c) După conŃinut conturile se împart în :- contul de bilanŃ- contul de evidenŃă

TEMA 13.Normalizarea contabilităŃii . Planul de conturi general

Normalizarea contabilităŃii presupune delimitarea unor principii şi reguligenerale identice pentru toŃi. Normalizarea contabilităŃii intră în atribuŃiileMinisterului FinanŃelor Publice care emite :- planul de conturi generale- modelul registrelor contabile şi situaŃiei financiare- modelele documentelor şi formularelor comune privind activitatea contabilă şi

financiară- norme privind utilizarea şi întocmirea documentelor contabile.Planul de conturi general cuprinde totalitatea conturilor sintetice care servesc laînregistrarea existenŃei şi miscarea mijloacelor economice şi surselor de finanŃare.

Plan de cont general – PCGPCG se prezintă sub forma unui tablou în care fiecare cont are o denumire şi unsimbol cifric şi este încadrat într-o clasă şi o grupă .

Exista 9 clase de conturi :1.Contul de capital2.Contul de imobilizări3.Contul de stocuri şi producŃie în curs de execuŃie4.Contul de terŃi5.Contul de trezorerie6.Contul de cheltuieli7.Contul de venituri8.Conturi speciale9.Conturi interne de gestiune

Clasele de conturi 1 – 5 cuprind conturi bilanŃiere.Clasa 6,7 conŃin conturi de rezulate.

Clasa 9 este aferentă contabilităŃii de gestiune.Clasa 8 cuprinde conturi extrapatrimoniale.



16

TEMA 14.Documentele contabile

Documentele contabile în funcŃie de rolul pe care îl îndeplinesc se clasifică în :a) Documente justificative

b) Registrele contabile (doc. de evidenŃă contabilă)c) SituaŃiile financiare (doc. de sinteză şi raportare)

Indiferent în care categorie se încadrează documentele se împart în funcŃiede frecvenŃa şi importanŃa utilizării lor :

1) Documente tipizate2) Documente netipizate

a) Documente justificative – conform legii contabilităŃii orice operaŃiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la bazaînregistrării ei în conturi. Acest document se numeşte document justificativ.

b) Registrele contabile1) Registrul2) Registrul Inventar 3) Registrul Cartea mare

c) SituaŃiile financiare – reprezintă documente contebile de sinteză prin care suntcomunicate informaŃii comune necesare majorităŃii utilizatorilor

Bibliografie obligatorie:1.Dobrin,M.,Contabilitate Baze,Editura FundaŃia România de Mâine ,Bucureşti 20052.Ionescu ,C., Contabilitate.Baze şi proceduri.,EdiŃia aIIa, Editura FundaŃiaRomânia de Mâine ,Bucureşti 2007

Bibliografie orientativă: Ristea,M.,Dumitru,C., Bazele contabilităŃii ,Editura Universitară Bucureşti 2006

Lect.univ.drd .Nicoleta Grideanu

Documents

Curs_bazele_contabilitatii