d.d Rosca - Linii Si Figuri

www.dacoromanica.ro

LINII *I FIGURI

Ce himerd o oare omul ?Judecator a toate, imbecilliritual; depositor al adevli-rului, cloaca de incertitu-dine §i eroare: glorie §ipleavel a universului."

PASCAL

www.dacoromanica.rowww.dacoromanica.ro

DE ACELMI AUTOR:

L'INFLUENCE DE HEGEL SUR TAINE, Paris, J. Gamber,1928, 432 rag.

HEGEL, VIE DE JESUS, traduit et précedé d'une introduction,Paris, J. Gunther, 1928, 47+111 pag.

EXISTENTA TRAG1CA, incercare de sintezit filosofick Bucuregti,Fundatia Regalia pentru literaturi §i arta, 1934, 250 pag.

MITUL UTILULUI, linii de orientare in culture romitneascii, Cluj,1933.

VALORI VECINICE, extr. din Luceafitrul", Sibiu, 1941.FOND 1 FORMA IN FILOSOFIE, extr. din Luceafitrul", Sibiu,

1942.

DESPRE UNELE PUTERI ALE FTIINTEI, extr. din Transit-vania", Sibiu, 1942.


D. D. RIDCA

LINII 1 FIGURI

EDITURA TARA" SIBIU1943

sA


Lui Gheorghe,fratele Marinei,

amintire.


Krafft & ()runoff S. A. / Sibiu


MINUNE GREACA


Nu putem vorbi de continuitate de gandire i cul-tura' cleat dela Greci incoace. Orice spirit preocupatde problema stiintei, a filosofiei si a civilizatieidoritor sa urce la surse este nevoit sä ia ca punctde manecare al cercetarilor i consideratiilor sale ele-nismul. Importanta pe care o prezinta cugetarea greacapentru Intreaga desvoltare ulterioara a filosofiei euro-pene este enorma.

Cercetarile istorice si liguistice mai noud ne-au aju-tat sa facem cunostinta cu speculatiile gandirii indice,persice, egiptene, etc. Dar aceste speculatii, adesea pro-funde si bogate, n'au influintat deck foarte putin cuge-tarea europeana, din cauza lipsei de contact al Euro-penilor cu popoarele respective. Si putina influentacare se poate constata e indirecta; adeca ea s'a exer-citat tot prin mijlocirea gandirii grecesti.

Aceasta din urrna a influentat puternic, cum se stie,speculatia evului mediu. Si-a aservit-o chiar. Ea a in-fluintat mai putin tiranic, dar neasemanat mai fecund,pe cugetatorii care au trait dela Renastere incoace. $iexercita i azi influinta considerabila. Astfel, putemspune fara exagerare ci temeiurile Insesi ale culturiinoastre intelectuale stint eline.

In Grecia au fost puse mai Intaiu, pentru noi, marileprobleme care framanta azi cugetarea filosofica..si


10 D. D. RO$CA.

Acolo au fost inventate mai intai unele din mijloacelecapitale ale gandirii noastre de azi. Incat nu e mirareca, pentru cine judeca lucrurile liberat de unele dogmeazi foarte la moda, principalele forme de intelectiuneelaborate de vechii ganditori ai Eladei precum si pro-blemele ridicate de ei apar oarecum eterne, ele atingandesenta i, dupa credinta noastra, interesele permanenteale civilizatiei europene. Pe de alta parte, visurile pe careau indrasnit sä le viseze acesti ganditori cu inteligentadisciplinata si imaginatie roditoare, sunt cele mai stra-Incite din mite au trecut vreodata prin mintea omului.

Istorie in intelesul adevarat al cuvantului nu poatefi numit decat trecutul care traeste Inca In trupulconstiinta prezentului (constiinta" in sensul larg altermenului). Care traeste nu numai ca simplà reminis-centa, ci ca putere ce mana prezentul mai departe. Inceea ce ne priveste pe noi, cei de azi, Grecia cu filoso-fia i intreaga-i civilizatie ridicata pe aceasta, faceparte vrem, nu vrem din trecutul care continuasi traiasca; in noi i prin noi.

Pang si stiinta elina, cat ne-ar aparea ea azi de stan-gace, de neinteleasa oarecum, ne intereseaza nii ca cevace-ar apartine exclusiv trecutului mort, ci ca plasmuirecare poate prezenta din numeroase puncte de vedereinteres de actualitate.

Se pare ca nicairi ca aici, la Elada, nu se potrivesteafirmatia lui Herder ca ceea ce ce avem mai de pretnu noi l-am creat: Am mostenit dela Greci pariä si for-ma mintii cu care sit 'n care gandim...


MINUNE GREACA ii

Dar, sä fim drepti i sä nu uitam sa spunern ca tre-cutul elin continua sä actioneze asupra prezentuluipoate nu numai intarind si Imbogatind vieata intelec-tuala a acestuia. In unele privinte s'ar putea Intamplaca mostenirea greaca sä ridice in calea inteligentei §ioarecare zagazuri pagubitoare. Caci am mostenit delaElini nu numai ordonatoare idei generale si positivecunostinti de amanunt, nu numai idealuri creatoare depropasire i dexteritati ingenioase, ci si cateva prejude-cati si superstitii. Cunoasterea trecutului grec e deci bine-facatoare si pentru acest motiv: Ea ne poate libera desub apasarea pe care o exercitä asupra unora din mora-vurile noastre intelectuale aceasta din urma mostenire.

De altfel, ignoranta unui trecut ca cel elM ne este,noua celor ce traim pe temeiurile ridicate de el, aproa-pe imposibilä. Caci, daca foarte putini pot spune c'aucitit din Platon sau din Aristotel, totusi spiritele culti-vate ale Europei traesc, chiar si cand nu-si dau seama,cu idei, cu multe idei, de-ale acestor ganditori, cu no-tiuni elaborate si fixate de ei. Rohde, autorul celebreiPsyche a si spus ca Grecii au gandit prin anticipatie(vorgedacht) pentru Intreaga omenire. Iar Renan ascris celebra fraza: Ratiunea s'a nascut in Elada.

Inca, dacil e justa definitia de animal rational" ces'a dat omului, putem spune ca, pentru noi Europenii,insusi omul s'a näscut In Elada.

WA de ce s'a vorbit §i se vorbeste Inca, pe bunädreptate, de miracolul grecesc".


12 D. D. ROSCA

Numirn miracol, cum se §tie, un fenomen pe carenu-1 putem incadra in lantul de cauze si efecte ce sechiamA Univers. Numim miracol, altfel spus, un feno-nien care e oarecum un inceput absolut.

Existil insA inceputuri absolute in naturA si 'n isto-rie? In sensul plin al cuvantului de sigur cA nu. $i desigur cA nu se poate spune in acest sens nici de euge-tarea elinA c'ar fi fost un astfel de inceput.

Cu tonic acestea, se poate vorbi intr'un anurnit sensde miracol grecesc. SA precizAm:

Fiira indoialli, Elinii au avut si ei predecesori. Filo-sofia si stiinta greac5 datoresc multe Orientului. Eladaa primit din RAsArit o bung parte a materialului jute-lertual cu care a lucrat. A primit mituri religioase, cu-nostinte practice, dexteritAti, procedee tehnice.

Se stie cA filosofii si poetii Greciei au exaltat totdea-una stiinta, dar mai cu seamA intelepciunea Orientu-hii. Au mers uneori 0115 acolo incat au aseuns subemblema acestei intelepciuni chiar si idei absolut nouA,idei care le apartineau. Neopitagoricienii, neoplatoni-cienii, alexandrinii si scriitorii crestini sunt cei care auafirmat mai cu insistent6 existenta influentei orientalein Elada.

S'a spus, de pildA, cA Platon n'ar fi fost decAt unMoise care a vorbit greceste...1? Clement din Alexan-dria 11 numea pe acelasi Platon filosof iudaizant".Giisim insA afirmatiuni asemAnAtoare si la Herodot sila insusi Platon si Aristotel. Acesta sustinea cil leagA-nul stiintei matematice ar fi fost Egipetul. 0 legendA


MINI:NE GREACA 13

foarte raspfindita pretindea ca Thales si Pythagora,deci insisi intemeetorii stiintei eline, ar fi importat a-ceastä stiinta din Egipet. Acesta din urma, afirma tra-ditia pitagorica, a cunoscut personal pe ZarathustraIar pentru a explica cunostintele enciclopedice ale luiDemocrit, traditia vorbeste de calatoriile lui in Egipetsi 'n Babilonia, unde a cunoscut fachirii.

Fapt incontestabil: secolul al VII-lea si al VI-lea a.Ch., epoca In care apar cei dint5i ganditori elini, estesi perioada cand relatiile Greciei cu popoarele dinOrient devin foarte active: Golfurile ospitaliere ale Ela-dei privesc spre Räsarit, spre marile centre de culturaasiatica veche. Grecii au avut temperament de neobo-sili calatori. Pe mare si pe uscat, corabii si caravaneau putut stabili comunicatii relativ usoare §i bune in-tre Ionia si Fenicia, Babilonia, Egipet. Si, prin acestea,contact indirect cu India, poate chiar si cu China. InsfArsit, contactul cu civilizatiile streine, chiar si candacestea nu erau prea desvoltate, a trebuit sä contribuein masurii irnportanta la largirea orizontului intelec-tual al Grecilor.

Astfel, nu se poate nega ca Elinii au avut, fail in-doialà, norocul de a mosteni un patrimoniu intelec-tual. Speculatia elind, in forma in care ea apare dejala inceput, a fost facuta posibild printr'o achizitieprealabila de cunostinte de amanunt. Astronomii cal-deeni ca si inginerii masuratori de pamant ai Egipe-tului au contribuit sa prepare elanul de mai tarziu alg:Indirii grecesti ...

Tata de ce, pornind dela date si consideratii ca cele


14 D. D. ROSCA

de mai sus, cercetatori ca Bail ly, Biot, Roeth, s. a. aunegat in build parte originalitatea speculatiei eline.

Dar, examinand faptele cu atenta grije, constatamtotusi, ca 'n ciuda consideratiilor datelor de mai sus,nu poate fi vorba de o influenta propriu zisä a Rasari-tului asupra spiritului insusi al .gandirii eline. Nu sepoate in nici un caz sustine ca filosofia greacil ar fifost importata de aiurea in Elada, ca n'ar fi fost,prin spiritul specific care o anima, produsul naturalal insusi pamantului elin.

Caci, mai inhli, sä nu scapam din vedere cii, daca fi-losofii i istoricii greci au ridicat in slava intelepciuneaOrientului, au facut-o adesea ca masura de prudenta.Au facut-o pentru a ascunde paternitatea unor idei carecontraziceau traditii sacre in Elada. Si-au facut-o, totatilt de des, si cu scopul de a da mai multa autoritatepropriilor lor idei, dat fiind prestigiul legendar decare se bucurau, pe drept sau pe nedrept, in opiniagreaca civilizatiile mai mult binuite decat cunoscuteale Rasaritului. Sa nu pierdem din vedere, in sfarsit,ca datele pe care le avem sunt foarte vagi, reduse canumar si cat se poate de problematice. Sprijinindu-nenumai pe ele, nu ne este ingaduit sa contestam origi-nalitatea speculatiei eline.

Admitand apoi ca relatiile intre Elada si Orient aufost atilt de intense si de intinse cum cred unii istoricibazati pe informatii mai mult sau mai putin positive,ce ne indreptateste sa luam de Nina i credinta ca ci-

§i


MINUNE GREACA 15

vilizatia cea mai veche poseda cu necesitate speculatiacea mai fnalta §i §tiinta cea mai evoluata?

SA nu uitärn nici faptul istoric ca orgolioasa preo-time egipteana a facut eforturi mari pentru a derivatoata cultura greceasca din cea egipteana. Astfel, Egip-tenii au sustinut ca Solon n'a facut dealt A aplice inElada ideile lui Amasis in materie de legislatie. Iatainsa ca azi §tim positiv ca Amasis a trait . . . dupaSolon!

*

Singura metoda riguroasa pentru a stabili ce anurnedatore§te Orientului §tiinta §i filosofia näsclinda aGreciei, este sä examinam, dupa monumentele carene-au ramas, caracterele §ffintei orientale §i sä le corn-param cu acelea ale speculatiei eline.

Ce constatam fricilnd acest examen? Care e spiritulspecific, adânc, ce anima §tiinta Orientului? El a fosteminamente practic. Observatii izolate, de§i uneorifoarte numeroase, observatii sugerate de problemepractice, constatari de natura pur empirica §i de va-loare particulara, locala a§ zice, WA §tiinta Orientuluil

Mintea Orientalului n'a incercat sa-§i dernonstrezeconstatarea empirica pe care a facut-o §1 nici sa gene-ralizeze judecata adesea justä pe care a pronuntat-o inlegatura cu fiecare caz particular de acela§i gen.

Dar, consideratä aceasta constatare la lumina con-ceptului care define§te adevarata §tiinta, este o pl.&pastie intre spiritul ce anima inteligenta care se o-pre§te la pure inregistrari empirice §i duhul care sufla


16 D. D. ROSCA

In glindul ce simte nevoia unei demonstratii rationale.La lumina acestei judecati, ne dam usor seama ca, ori-cat de exacte ar fi fost d. ex. observatiile astronomiceMute de astrologii caldeeni condusi in investigatiilelor de consideratii politice, ele nu sunt stiinta in ade-varatul sens al termenului. Intre acestea si sa zicemdemonstratia geometrica a proprietatilor cercului, saucautarea desinteresata a unei ipoteze ce-ar explica fa-zele lunii (cum o gäsirn la pitagoricieni) deosebireaeste de calitate. Altfel spus, stiinta elina, atfita dart afost, era cdtceva decfit ceea ce a fost cea orientalä, dacatinem cu orice pret s'o numirn stiinta si pe aceasta.

Spiritul si metoda gratie carora stiinta greaca a de-venit posibila sunt lucruri despre care slim cu sig'u-ranta ca n'au fost importate din Rasarit in Elada.Deja Platon vazuse ager când facea distinctie netä in-tre spiritul profund din care purcedea speculatia elinasi cel practic care se gasea la fundamentul stiintei egip-tene: De o parte: grija de cfistig si oarecare indemil-nare practica, scrie Platon, de ceealaltà: grija de a stipur 5i simplu.

Stiinta Orientului n'a fost in stare sä se ridice de-a-supra preocupririlor utilitare sau a curiozitatilor de a-manunt, nici dupa ce venise in contact cu filosofia gre-ceasca. Graba cu care Rasaritul a cautat sä faca apli-catii practice imediate, a inribusit in germene incepu-tul de stiinta pe care fusese in stare sa-1 creeze.

Ceea ce primii gfinditori elini au putut imprumutadin Orient nu sunt deci decal materiale acumulate de oIndelungata experienta. Sunt date care contineau in


MINUNE GREACA 17

mod virtual probleme pentru o reflexie ulterioard maiIna ltd.

Elaboratie ce va fi In mdsurd sd se facd §i sa evo-lueze dusd de singurul Ond de a f ti. Reflexie in staresä caute mai intdi o explicatie rationald a lucrurilor,si numai pe urrnä, si oarecum indirect, sd caute in a-ceastd speculatie desinteresatd secretele actiunii uneiaplicatii practice posibile.

Gdndire care stie sei Med abstractie dela utilul ime-diat, iatd caracterul specific al speculatiei eline, iatdnoutatea ei. Gandire care, la un moment dat al evolu-tiei ei, stie sä se libereze de sub apdsarea tiranica aunei necesitdti exterioare, streine de ea insä§i. Gdndirece ne apare ca exteriorizarea intelectuald liberd a uneinevoi interne. GAndire ce a intrat in lume In chip gra-Mit, a§ zice.

Diferenta calitativd care desparte cugetarea orientaldde speculatie greacd e deci marcatà de trebuintelesufletesti deosebite cdrora le-au corespuns cele cloudstiinte si de felul deosebit in care ele se vor organizadin punct de vedere logic: Stiinta orientald: inventarde date, adunate cu scopul de a servi la aplicdri prac-tice; stiinta aservità actiunii prin insu§i principiul eiconstitutiv. 5tiinta elind: corp de doctrind näscut dinnevoia de a explica rational lucrurile si din dragosteadesinteresata a ordinei acestora. Ordine pe care ea o vapostula ca eternd in timp si universald In spatiu. Stiintaelind: disciplind organizatd sau, mai exact, cdutlind sdse organizeze in propozitii ce derivd una din alta for-mand un intreg Inchegat si Intrezdrind ideea unei

2


18 D. D. BOSCA

5tiinte universale, ca ideal care-ar putea fi odatil rea-lizat.

Acest caracter al gandirii grece§ti constitue noutatea,marea noutate care a intrat In Istorie prin Elini. Acestaeste, dupä credinta celui ce semneaz6 prezentele pa-gini, miracolul grec. 5i, ca s'a fiu §i mai precis: Mira-colul elin este mare nu atilt pentru inceputurile lui.cilt din cauza prodigioaselor consecinte pe care le im-plica.

Faptul cä Elinii au utilizat materiale luate delaOrientali nu poate fi, prin urmare, considerat ca lipcide originalitate, dat faptul cestalalt, mult mai impor-tant, c'a" Grecii au construit cu material vechiu pecare de altfel l'au imbogiltit enonn, s'o spunem! tinmonument cu desävilr§ire nou.

AdevArata originalitate a civilizatiei eline constA, inplus, in perfectia §1 multilateralitatea ei, 5i nu in ince-puturile ei. Die ls, autoritate in materie, a negat pânii5i imprumuturile materiale (cantitative) filcute de 5ti-inta elinä in Orient. Reiese, credem, din cele spuse pilnhaici cii nu e nevoe sil mergern atilt de departe ca Dietspentru a salve originalitatea greaca . .

Dar sa ne oprim putin la cele schitate acum mai inuring, spre a scoate in suficienta evidenta importantacugetarii grece§ti pentru desvoltarea ulterioara a cul-turii europene.

Fara indoialii cii, ceea ce face din om cel mai de te-

.

IlL


MINUNE GREACA ID

mut animal, este supleta cu care omul §tie sä se adap-teze la cele mai complexe §i mai nefavorabile con ditiide vieata. Privitii din acest punct de vedere, inteligentanoastrii e decat un mijloc care ne scoate dinIncurcatura". Incontestabil, omul e animalul care a a-riitat cea mai mare putere de inventie pentru a paraloviturile sortii.

Tot atat de adevarat e insä cä aceastä supletil in a-daptare, acest triumf al omului asupra naturii, nu-1a§eaz5 in fruntea vietuitoarelor cleat ca pe InUliuIMire egali. Nu-1 diferentiaza de ace§ti egali ai säi de-cat cantitativ.

5tiinta §i cugetarea care urmAre§te ca ultim scop allor o cat mai perfectà adaptare la conditiile existenteiInconjuratoare sunt fiicele acestei inteligente animale,organ biologic foarte eficace, dar numai atat. Orice in-ventie tehnica e acumulare de forta In lupta pentrutrai. Ea face din noi animale cu tentacule mai lungi §icu ghiare mai ascutite, dar numai attlt.

Ceea ce Insä II diferentiaza calitativ pe om de ani-mal, ceea ce propriu zis 11 face om, e darul pe care a-cesta 11 are uneori de a cugeta, a inventa, a activa inmod gratuit, pentru a folosi expresia la care recurse-sern mai sus. Darul de a inventa fàrä sila exterioara,fiira a fi terorizat de porunca implacabila a instinctu-lui de conservare se aseamanä cu puterea sufleteascace-1 face pe copil, sau pe adult, sA se joace.

Aceastä activitate liber6 poate fi instinctivA, aderadeloc sau abia con§tientá. Aunci se nasc d. ex. mitu-

2*

nu


20 D. D. RO$CA

rile religioase. Dar nu de aceastä inventie e vorba aici,ci de cea care ia nastere in chip pe deplin constient.

Momentul acesta este deciziv. In aceastà clipä setransform5 ornul, din animal rapace si interesat, In fi-int5 1iber5 si cu adevArat creatoare.

Constructia liber5 de care vorbim poate imbrAcaforme de expresie diverse: formä artistia filosofica,stiintificA. Cele din urrnA sunt, ni se pare, conditionatede cea dinthi, cAci numai In clipa când omul a inceputsa" poetizeze constient, a inceput sa" si gandeasc5 liber.

Aceste forme de exteriorizare a valorilor sufletestisunt strilns legate intre ele. Atilt de strans Incat potfi considerate, cu Hegel, Taine si altii, ca aspecte di-verse ale aceleiasi esente. Experienta ne arat5 c5 mariicreatori in ale spiritului, cei mari de tot, au stint s5concilieze intr'o armonie rodnicA aceste forme de acti-vitate spiritualà, at5t de deosebite la aparentA. Filoso-fii mari au fost si oarneni de stiintà si, in felul lor, siartisti, si poeti.

IV.

Decilt, tocmai Elinii au fost aceia care, intre toateneamurile cunoscute pan5 azi, au stint sa. uneascA Inchipul cel mai fericit forma de expresie artisticä cu.cea filosoficg. Si, dacä nu se poate stabili cu absolutgrigoare, se Imbie dela sine ca foarte probabilá ipoteza,cä fecunditatea inteligentei grecesti precum si impor-tanta mare pe care Elada o prezintä pentru culturanoasträ s'ar putea explica tocmai prin faptul rar si


MINUNE GREACA 2!

splendid, ca civilizatia elina s'a rezemat pe darul grecde a sti crea sinteza de care vorbim.

Cert este In orice caz ca marii ganditori creatori aiEladei sunt tot atat de mari artisti. Iata una din cau-zele care explica in parte de ce gandirea lor inclina s5purceda mai mult prin largi intuitii plastice, decat priningrämädire de amanunte meticulos adunate, sau prinanalize riguroase. Aceasta, chiar si 'n cazurile cand a-manuntele erau la indemana si semnele virtutilor ana-litice sunt evidente. Sistemele lor tind in primul randsä ordoneze frumos datele si ideile. Cand zicem fru-mos, ne gandim la formosus", care vine dela forma".

Jocul facultatilor speculative la Mini a mers manaIn mana cu jocul instinctului artistic. Si-atunci intele-gem de ce spiritul lor s'a aratat geometric In substantaintima a tuturor creatiilor sale marl. Spirit eleat, maremester al demonstratiei, iubitor pasionat al ratiuneicare construeste frumos, manata de nevoia interna dea vedea clar, asa ne apare sufletul elin In ceea ce aavut el mai carateristic, mai esential.

*

Inainte de a merge mai departe, sä zabovim cu folosla aceasta Insusire mare a inteligentei grecesti. Mare,pentruca, in momentul istoric In care a aparut, nouii;si mare, pentruca rail, in istoria tuturor timpurilor.

Imi place sä vad apoi In aceasta implacabila nevoede a vedea limpede si cea mai adanca trasatura a spi-ritului elin. 0 v ad jucand rol de cauza determinanta In


22 D. D. ROSCA

structura formei mintale a marilor creatori greci: Eaexplica in buna parte alte inclinatii intelectuale elinesi lamureste unele atitudini caracteristice ale inteligen-tei grecesti.

Nu ne vorn opri dealt la doua dintre acestea. Sianume: Cu ajutorul acestei imperioase nevoi de a ve-deft clar vom cauta mai Intai sa lamurim in buna ma-sura atitudinea spiritului elin In fata ideii de infinit.In al doilea rand, tot aceasta calitate dominanta a spi-ritului eleat ne va lumina legatura pe care o constatamadineaori intre facultatile speculative si instinctul ar-tistic al Elinilor.

E cunoscuta de toata lumea inclinatia speculatieiclasice grecesti de a elimina din operatiile ei, ca pe ovaloare negativa, ideea de infinit. Este de sigur uimi-toare aceastä repulsiune la niste inteligente atat depätrunzatoare si atilt de luminoase. Dar repulsiuneavine tocmai din dorul de prea mare, de prea curatalumina.

Conceptul de infinit e o idee ce nu poate fi ganditacu absoluta limpezime. Mai mult: cristalina inteligentiielina era convinsa ea aceastä idee nici nu poate figanditei real. Spiritul grec s'a scandalizat" in fata eica in fata a ceea ce e nebulos si de nepatruns. In va-paia lumMii acestui spirit, conceptul de infinit se topeaIn ideea de nedefinit", de lipsit de contur", de ne-determinat", de vag", de neclar". 0 idee considerataatat de iremediabil de nebuloasa nu putea, In conse-cinta, sa apara unei inteligente atilt de exigente, atilt


MINUNE GREACA 23

de dornicA de limpezime perfectA dead ca o idee cenici nu e idee.

De aici tendinta puternicA de a nega chiar si exis-tenta corespondentului real al unei astfel de pentruElini pseudoidei. Drept urmare tot de aci, nevoiade a concepe lumea ca sferä (corp cu contururi nete),

fecunda idee de atom": Lume-sfera inseamnäoprire in fata infinitului mare; atom e echivalent cuoprire in fata infinitului mic.

Alaturi de aceastà cauzA de ordin intern, pot fi in-vocate ca totdeauna in lgmurirea astorfel de pro-bleme i cauze de naturä istoricA. Cauze actionandin aceeasi directie si int:grind oarecum inclinatia na-tivg a spiritului elin. Unele dintre acestea ne apar pecilt de naturale, pe atAt de simple si de limpezi:

Pentru a accepta ca instrument de lucru o notiunelipsith de suficientä claritate ca aceea de infinit, e nevoe deanume cumintenie", de o anume resemnare a inteli-gentei in fata inevitabilului, in fata a ceea ce-ti apareiremediabil straniu, cAci nu perfect asimilabil. Aceastasuplept intelectualA nu poate fi decfit rodul unei ex-periente" stiintifice si filosofice pe care Grecii, cu toataagerimea spiritului lor, n'au auut timpul necesars'o poatà cil§tiga. 5i aceasta, pentru tragicul motiv caElada i cultura ei au dispärut cu mult prea repede.

Tot aceastä din urmä imprejurare explicA i faptulurrnAtor: Putinta de a lucra cu o idee ca aceea de in-finit, cere ca inteligenta sä fi atins o treaptá deabstractie pe care spiritul ella, cu toatä genialitatea

li


24 D. D. ROSCA

lui, n'a avut timpul istoric necesar ci experien(a inte-lcctualei corespunzeitoare ca s'o poatä urea.

Caci, din istoria astronomiei eline, d. ex., putemscoate indicii sigure, positive cä, dacä Elada nu piereaatat de curând, Grecii ar fi descoperit infinitul spatio-temporal. Aceasta ar fi dus poate i la anume desco-periri geografice din care o inteligent5 ca cea elin arfi sum, cu dou5 mii de ani mai de vreme, invättiturilepe care aveau sä le scoat5 aIii, mai tarziu. Numaiunele prejudecAti sau anume teorr preconcepute ne-arputea impinge sä presupunem cä spiritul grec n'ar fifost in stare s5 se obicinueasc5, incetul cu incetul, säaccepte infinitul, ca realitate mai int5i, ca idee peurmä, chiar dacä aceasta ar fi continuat sq rämiln5nebuloasä, cum a r5mas in realitate pfinä 'n zilelenoastre . . .

In aceast5 ordine de idei, i r5manand pe planulnostru de discutie, ni s'ar putea aduce un argumentpotrivnic, scos din cazul Inzilor:

Se stie cA gandirea indicA a luat atitudine positivIIn fata ideii de infinit. Ni s'ar putea obiecta, prin ur-mare, cä cu greu se poate sustine c5 Inzii au luat oastfel de atitudine pentrucä ar fi avut In urma lor tim-pul istoric necesar care s'à IngAdue gAndirii indice sitrealizeze gradul de abstractie corespunz5tor. Inteade-vat., nu se poate sustine acest lucru.

Dar, aceasta virtute" a cuget5rii indice ne pareplausibil lamurita daca retinem faptul ca' in gandireaindica elementul etic-religios este determinant chiareand e vorba de operatii ce-ar trebui sa se desfasoare


MINUNE GREACA 25

pe planul inteligentei pure. Aceste elemente extraratio-nale fac apoi ca inteligenta s6 nu reuseascä sä ajun0a se misca liber pe planul care-i este propriu; i numaipe acest plan. Drept urmare, operatiile ei nu sunt dusecu suficienta" consecventä logicä panA la capUt. In con-secintA, negura ce se ascunde In unele concepte nu edescoperitA totdeauna. Sau, când e descoperitä, nu etrAit" de inteligentä panA In adlincuri. Nu e reali-zatä" complet de o inteligentä neeliberatà indeajunsde mitic si de magic.

Separarea ratiunii de mitic si de magic este alt titlu demare glorie a Eladei, si o altä fatä a miracolului grec.

La lumina consideratiilor de mai sus, atitudinea ne-gativA a spiritului elin fat5 de ideea de infinit se aratAa fi desprinsä dintr'o forma mentis" ce reprezinth otreaptà de evolutie ce depkeste pe cea din care apurces atitudinea positivä a Inzilor. Iar motivele caredetermin5 positia noastra", a celor de azi, positiva* siea in fata acestui concept, motive amintite mai susin treacilt, explicii de ce o socotim pe aceasta dictatiide o gAndire ce, la rândul ei, reprezintà o treaptii dedesvoltare care depaseste pe cea atins5 de Greci.

0 depAseste, nu pentruc5 noi am fi din na0ere su-periori Elinilor cine ar putea sti vreodatä un ast-fel de lucru? ci pentru excelentul i simplul motivcA, mostenitori fericiti, noi am zidit mai departe pelnceputurile greu de intemeiat l'Asate nou'a de Greci.

Drept concluzie generala la aceastá parte a esseuluinostru, retinem faptul ca", spre a explica atitudineanegativa a spiritului elin In fata ideii de nemArginire,


26 D. D. ROSCA

nu e nevoe sA recurgem la spenglerianul i misticulsentiment al spatiului limitat, sentiment care ar fi fostspecific sufletului grec si care ar trebui consideratdrept simbol al culturii eline. Impotriva teoriilorspengleriene, sustinute de altfel cu extraordinarä strä-Iticire de marele lor autor, cel ce semnaleazA acestepagini crede deci, ea' diferenta de atitudine in fataideii de infinit, constatata la Elini si la Moderni, nupare a fi determinatd in chip necesar de diversitateade sentimente ale spatiului care ar caracteriza si 'nbuna nidsurd ar crea sufletele culturilor respective{spatiu limitat la Greci, spatiu nelimitat la Moderni).

Nu credern cd Grecii s'ar fi comportat negativ fatfi.de infinit" pentrucd stilul culturii antice ar fi fost de-terminat, cu fatalitate, de sentimentul misterios alspatiului limitat. A sustine c Elinii au ardtat repul-siune fatii de conceptul de infinit" pentrucd sufletulgrec ar fi avut, ca principald determinantd a sa, unmistic sentiment al spatiului limitat, imi pare a ration&cam aserndniitor cu medicii lui Moliere crind spuneausententios: Ceaiul preparat din aceastil buruiand adoar-me pentrucil buruiana aceasta are virtuti soporifice

Caci ni se pare evident cd n'ai explicat deloc unfenomen dat in experientd, derivilndu-1 dintr'o enti-tate construith si 'n definitiv necontrolabilit Dimpo-trivA, procedand astfel, ai Ricut fenomenul si mai mis-terios si-ai reusit eventual, tocmai din acest motiv, sà-icreezi un fals prestigiu inaintea inteligentelor careconfundä ceea ce e nebulos si nu prea bine Inteles, cuceea ce e ad5nc.


MINUNE GREACA 27

Cititorul acestor pagini a observat apoi de sigur cAcel ce le iscàleste crede, impotriva celui ce a scrissplendida Pr5busire a Apusului", c5 existä o oare-care continuitate de cu1tur5 in istoi ia omenirii. C5

exist5, implicit, si o umanitate civilizatA, formatil dinpopoare numeroase si constituit5 gratie existentei 5iacceptArii unor valori general omene5ti (5i in orice cazgeneral europene).

Mai mult: ca unul care, cu tot talentul de mare vrä-jitor al lui Spengler, nu poate fi convins cä diverselecivilizatii umane ar fi, asemenea unor compartimentefar5 comunicatie intre ele, entitAti create de miste-rioase i specifice sensibilitAti spatiale, cel ce scrie aicicrede in chip cu totul intempestiv, o stie cä insträfundurile con5tiin1ei insului uman civilizat (ori-crirei comunit5ti i natiuni ar apartine acesta) existáelemente reale prin care se poate defini notiunea de1,om general" dal om general .

Dacä in cele ce preced am luat pozitie fata de au-torul bogatei Präbusirii a Apusului", n'am fäcut-o laintfimplare. Desi ne d5m seama cl arhitectonica pre-zentului esseu a suferit din cauza discutiei aicideschise, am luat totusi atitudine pentrucä, in desba-terea unor chestiuni ca cele ridicate acum, nu e in-g5duit sä treci cu vederea o opera de importanta celeimpengleriene. Tineretea noastra, petrecuta cu incan-tare O. cu neintrerupt sentiment de gratitudine fa tä desoart5 inteun mediu spiritual care nu ar5ta nici gustnici entuziasm pentru o opera atat de ambitioasd 5i,din aceasta cauza, at5t de suspectä" ca aceea a lui


28 D. D. ROSCA

Spengler, tineretea noastra, zic, s'a lasat totu§i fasei-nata timp indelungat de sugestiva §i animatoarea Prä-busire a Apusului". Daca cu toate acestea combatemaici idei fundamentale expuse sau numai postulate incuprinsul acelei carti, daca nu acceptam cu deosebire pecea pe care o socotim capitala (adeca pe aceea a senti-mentului spatiilor specifice, determinatoare de stiluriculturale), o facem, evident, pentruca uimitoarea §i mi-nunata constructie spengleriana ne apare lipsitä desoliditatea pe care ea o afiseaza atilt de dogmatic,Si-apoi, o mai facem pentruca, in postulatele ei funda-mentale si in consecintele ei ultime, doctrina spengle-riana se gaseste oarecum la antipozii propriei noastreconceptii despre existenta. Aceasta, expusä sintetic incartea noastra Existenta Tragica", nu ne ingiidue saevitam de a lua atitudine in fata unei opere atat deimportante ca cea spengleriana. Opera cititä de putini,dar care de§i necitità, a exercitat §i exercità Inca o in-fluentä foarte mare asupra multor spirite.

In ce priveste teoria valorilor implicata, in cele scrisemai sus §i formulata ceva mai explicit in precedentelealineate, ea se sprijine§te tot pe conceptia noastra ge-nerala despre existenta. Jalonata in cartea de sintezaacum amintitä, teoria aceasta a fost si este sustinutäIn toate scrierile noastre care ating, direct sau indirect,problema valorilor spirituale.1

1 Un rezumat limpede al concepliei noastre despre valori seggse§tc In cartea domnului Izidor Todoran Intitulata Bazeleaxiologice ale binelui, Sibiu, 1942, pp. 60-66 §i 78-81.

17r


MINUNE GREACA 29

Cat priveste raportul strâns pe care-I constatam lainceputul acestui capitol al esseului nostru, intre facul-Mille speculative si instinctul artistic (plastic) al sufle-tului grec, el se 16mureste in mäsurà insemnatä dacltinem searnä de urmätoarele: Nu vei putea vedea lim-pede decat acolo unde ai reusit sä stabilesti contururisi limite precise. Pentru a vedea clar intr'un continutoarecare, e nevoe sn-I stäpanesti cu mintea ca pe unintreg bine inchegat. Sd-I vezi oarecum plastic. $i vice-versa: cine-si gAseste una din marile pl'aceri ale sufle-tului ski in viziunile plastice, va simti repulsie fatä detot ce nu e conturat, ce e nedeterminat, nebulos. Tre-buinta de a vedea intreg ne apare deci conditionatà denevoia de a vedea limpede. Dar si intors: in imp dratiaduhului legAturile cauzale sunt de obiceiu raporturi dereciprocitate.

Pricepem, in consecintil, de ce la Greci plAcerea dea intelege limpede s'a confundat oarecum cu plAcereade a gusta artistic.

*

Si, pare-se ci tocmai acest din urmä element, adecäcel artistic, imprumutä un fel de tinerete vecinicA cu-getärii marilor filosofi ai Eladei. Democrit sau Platonsunt tot atat de putin invechiti azi ca si Sofocle sauFidias...: Produsele artei mari nu invechesc, cum stim,niciodatà... Forta Elinilor a fost marea lor facultate dea organiza in totalitAti plastice haosul, in orice forml1-ar fi intalnit. De a organiza haosul cu ajutorul unor


30 D. D. ROSCA

reprezentäri care nu lasil drept de existentä diformului,nedefinitului, vagului, nelarauritului.

Secretul farmecului mereu viu pe care-I exercith,fascinant, si azi, asupra spiritului nostru cei mai multidintre filosofii Eladei, si mai ales cei ce-au gandit ina-inte de Socrate, e, pare-mi-se in puterea cu care ei anstiut sä uneasc i sil concilieze In spiritul lorIn aparentil, contradictorii. Alilturea de imaginatieconstructiva", ganditorii greci au posedat o inteligentalucid5 care supunea examenului ei toate totul, culibertate de zeu si cu räcealä de Mefisto. Un spirit 5i onevoe de generaliziiri vaste putere de observatiecrireia nu-i scripa aproape nimic si-au dat intldnire ininteligenta acestor oameni. Au stiut, astfel spus,Impace imaginatia plasticil cu abstractia, in mAsura.cum n'au reusit altii inaintea lor, si dela ei incoace.

De aci caracterul fermecAtor al culturii eline, domi-natä prin excelentA de instincte estetice.

Nevoia si puterea de armonizare termenul insu5ine face sa intrezilrim cri e vorba de o functiune oare-cum estetica a spiritului s'a manifestat apoi puter-nic si in ceea ce priveste personalitatea lor ca oarneni:La marii ganditori ai Eladei a existat legatura strfinsa"raport de necesitate internA, am zice in limbajul filo-sofic de azi intre gandirea lor abstracta i vieata lor.

Faptul este explicabil: Gine face filosofie ca ei, a-deca manat de imperioase porunci ale sufletului &Atintreg, eine nu face filosofie ca simpli trecere de timpsau ca decor exterior al personalittitii sale sociale, a-cela, inainte de a fi simtit nevoia de a crea ordine in

calitäti,

si

sbo

sa


MINUNE GRE kCA 31

ceea ce nu e el, va fi simtit-o imperios pe aceea de aordona mai intili haosul care e el.

Astfel, marii glinditori ai Eladei nici n'au putut con-cepe c'ar putea exista separatie, sau chiar contradic-tie, intre vieata contemplativä si vieata practicä. Cu-vAntul filosofie" inventat de ei nu e inventie intarn-pldtoare. El a rAspuns unei anurnite atitudini in fataexistentei si a vietei. El indica' tocrnai acea curagioas5conformitate intre gandire si viea t5. cAtre care trebues5 tindri cel ce vrea sA fie numit pe bun5 dreptatefilosof, adecä iuhitor de intelepciune".

V.

Spuneam mai sus c5 forta eminentä a spiritului elina fost facultatea de a organiza haosul in orice formd1-ar fi intülnit giindirea greaa Iatà de ce aceasta n'aputut rAmilnea indiferentä nici fatä de realitatea poli-ticA a Eladei. Si pentru organizarea acestei realitàti, fi-losofii greci au n5scocit imagini, au creat idei cu aju-torul carora s5 fie posibilii stabilirea de raporturi ar-rnonioase intre om si cetate, intre ins si colectivitate.0 constiintli lumina LA de idei dare si-o Cetate ordo-natà dupä concepte dare, iatà cele douil mari scopuriurmiirite de speculatia elina.

Era acest din urma scop un inalt ideal care n'afost realizat in vieata concretä a Statului grecesc, maie nevoe s-o spunem? S5 notArn ins6 cd intre Elini, ei,filosofii, au fost cei ce si-au dat seama mai IntAi si mai


32 D. D. ROSCA

limpede de pericolul mare ce ameninta independentasi deci i existenta poporului grecesc.

Acest pericol venea, cum se stie, dela rivalitdtilecare existau irthe cet'atile eline si dela agitatiile poli-tice perpetue ce bAntuiau in interiorul Cetàii. Cei maimulti dintre filosofi au agitat ideea federalizärii cetà-%nor grecesti. Fapt care I-a fäcut pe Nietzsche sä scriecä filosofia elinA de dinainte de Socrate e o filosofiede oameni de Stat.

E adevArat pe de altà parte ca tocmai presocraticiiau ruinat spiritul mitic al CetAtii dine. Dar nu cu

s5 ddrame Cetatea, al carei suflet era mitul, cicu intentia s'a" salveze Elada. Puterea izolatoare a mi-turilor, specifice fiecArei cetäti, le separa pe acestea,asezfindu-le fatä in fata ca pe niste dusmani. Iata o cauzadeterminantà de natura istoricä care, asociindu-se lacea de ordin sufletesc mai general6 si mai adancä

amintitá mai sus, a fiicut s'a se nasca In mintea filo-sofilor greci, ideea unei Elade unitare i, prin aceasta,capabild sA triliaseg. Elaclä care ar fi fost s'a fie reali-zatä prin crearea unei grindiri (fliosofii) universal eline

prin federalizarea cetiltilor rivale.

In ce sens se poate deci vorbi de miracol elin? MaiIn Grecia a &Ida omul pentru prima data in

chip desinteresat: a gilndit pentru simpla pläcere de afacând abstractie dela ideea unei aplicatii utile

imediate i posibile. Pentru noi Europenii, in Elada a

intili:

gandi,

gandul


MINUNE GREACA 33

vilzut Intâia oath lumina realitatea pe care, dela Greeiincoace, o numim filosofie". In Orient, cel ce 5t1aera preot, mag, taumaturg, depositar al secretelorCerului. Elada a dat pentru intilia oarà vieatti tipuluiuman care, desi stia, nu era nici mag, nici facator deminuni aliat cu zeii sau cu alte puteri oculte.

In al doilea rand: Cugetiltorii elini au stint sa con-cilieze, in grad neatins 'Ana azi de altii, abstractia cuimaginatia, si in general puteri sufletesti la aparentapotrivnice, fiind, in acelasi timp i 'n masuril mare,

ganditori i artisti. Mai mult inteleptii Eladei austint impaca in chipul cel mai fericit gandirea cuvieata.

Astfel Inca t acesti iubitori de in(elepciune par a fiexemplarele umane carora ii s'ar potrivi mai bine me-lancolica dorinta formulata de Renan: Om perfectar fi acela, scrie Renan, care ar fi deodata si poet, sifilosof, si savant, si om virtuos. i aceasta, nu la in-tervale si momente distincte (caci atunci el n'ar maifi toate acestea dead In chip mediocru), ci printr'ocompenetratie intimil a tuturor acestor calitäti in fie-care clipli a vietii. Om perfect ar fi cel ce ar fi poetcand e filosof, filosof cand e om de stiinta. Scurt:om perfect ar fi acela in sufletul caruia toate elemen-tele umanitatii s'ar uni intr'o armonie superioara, in-tocmai cum ele sunt unite in lnsai umanitatea. Ane-mica noastra epoca de analiza, continua Renan, nupermite aceasta unitate. Vieata se schimba in meserie,devine o profesiune. Esti nevoit sä afisezi titlul depoet, de artist sau de savant; sa-ti creezi o lume mica

3

Si


34 D. D. ROSCA

unde sA trAesti izolat, färA sd intelegi restul, adeseachiar negandu-1. Este, fArA indoialA, o nevoe aceasta,izvoritä din starea actualà a spiritului uman. SA re-cunoastern insil totusi cA un astfel de sistem de vieatA,desi scuzat de necesitate, e contrar demnitAtii ome-nesti si perfectiunii insului uman. Considerati caoameni, un Newton, un Cuvier, un Heyne, au o reso-nantà spiritualä mai putin frumoasA decât aceea aunui intelept antic, aceea a lui Solon ori Pitagora,d. ex. Scopul ultim al omului nu poate fi sä stie, sAsirntA, ci sA fie perfect, adeed sà fie om in intelesul plinal cuvfintului.

Scopul ultirn trebue sli fie acesta: sA reuneascA in-tr'un singur ins tabloul prescurtat i concentrat alumanitätii intregi",

In sensul consideratiilor pOnA acum facute, se poatevorbi, prin urmare, de un miracol elin.

SA nu uitrun, in sfarsit, cA au existat i anume cir-cumstante exterioare care, dacA n'ar fi putut crea inniciun caz miracolul grec, 1-au ajutat sA se nascA; care,dacd nu pot fi privite niciodatA drept cauze explica-tive, trebue considerate ca oferind conditii avantajoasepentru evolutia darurilor sufletesti atAt de variate alepoporului elin.

Elada a fost, curn e i azi, pämlint mic, sArac, mun-tos, cu tArm maritim enorm de lung, cu populatie re-lativ deasä. Iat5 totatAtea imprejurAri favorabile des-


MlNUNE GREACA 33

voltdrii repezi §i propd§irii intr'un anume sens a civili-zatiei grece§ti.

$terp §i foarte muntos, pdmântul Eladei nu tentapofta de invazie sau de cucerire a vecinilor barbari,cum ar fi stftrnit-o, de sigur, un §es roditor §i u§oraccesibil. Ferità de pacostea invaziilor nesfiir§ite, laraelind oferea posibilitAli de duratä relativd, §1 deci dedesvoltare, germenilor de civilizalie care puteau srtse iveascd pe prunântul ei. Achizitiile succesive de cul-turd puteau sd se adaoge unele la altele intr'o tail laaddpostul invaziilor mari §i frecvente. Lucru care n'arfi fost cu putinld inteo tard mereu invadatd, undetotul trebuia mereu inceput §1 reinceput dela capdt.

Apoi, vdile, separate unele de altele de creste inalte,devin admirabile medii de culturd particulard, de vi-guroasd vieald individuald, favorabild civilizaliei va-riate a Greciei.

0 altd circumstantä avantajoasä evolutiei multiple-lor ca1iti intelectuale ale Elinilor a fost §i relativasärdcie a Eladei. In acele timpuri de cumplitä bar-barie, ea s'a dovedit a fi un dar, nu o plagg. Nu numaipentru motivul amintit adineaori, ci §i pentrucd ea,sdräcia, i-a Impins pe Greci si facd comert §i s ialumea in cap, intemeind colonii. Odatd cu orizontulgeografic al Elinilor, toate acestea lArgindu-le expe.rienta, le-au märit §i orizontul lor intelectual.


36 D. D. ROSCA

VI.

Vedern deci ca sunt motive numeroase care ne in-dreptiitesc sa afirmam ca importanta ce-o poate pre-zenta pentru noi istoria cugetarii dine e mare.

Dar mai sunt si alte motive mai putin impor-tante, adevarat pentru care studiul mai ales al in-ceputurilor gandirii grecesti prezinta interes si e util.Anume: Studiind sistemele de gandire ale celor dintaifilosofi elini, asistain la insasi nasterea filosofiei euro-pene si putem sa ne dam seama, in legatura cu un cazconcret, caror trebuinte spirituale raspunde filosofiain general. Care e rostul filosofiei la inceputul civili-zatiei noastre europene, care e, atunci, rolul filoso-f ului? Schirnbatu-s'au azi lucrurile, si in ce sens?

Studiul inceputurilor despre care vorbim ne ofera,mai departe, ocazia sä vedem cum se degajaza cuge-tarea pura opera prin excelenta individuald demagic si de mitic, de religie si moralii, opere inaintede toate colective.

Zeii senini ai lui Fidias, s'au desprins ei insisi, trep-tat, din zeii monstruosi si infioratori ai Greciei bar-bare. Lumea a Imbracat pentru sufletul elin hainanoua, in momentul cand acesta a inceput sä creada caea nu e guvernata de monstri subterani, ci de zei cusuflet senin. Filosofia vine, In sfarsit, si desbraca pezei de haina rnistica in care li Invelise imaginatia mi-flea. Religia antica pusese la fundamentul civilizatieieline mituri care o guvernau. Filosofia greaca In-locueste aceste mituri ou vaste constructii rationale.


MINITNE GREAC 37

Acestea sunt, in ultima analiza, tot antropomorfisme, dat faptul ca omul nu poate concepe necu-noscutul decat in termeni omenesti. Astfel, cei dintaiganditori ai Eladei au creat, pentru toti Europenii, celedintai mari pliismuiri logice §i morale, chemate sá nefaca enigma existentei accesibila i mintii si inimii.

Nu trebue sä ne Inchipuim insà cà, pe plan social,procesul de separatie schitat mai sus s'a facut cutotul pe nesimtite. Ca ratiunea s'ar fi desprins de mitfara de luptil. Nul Lupta a fost. A existat si la Greciiantici, cu deosebire in marea clasa a poporulni, tin fa-natism religios. Fapt pe care am fi usor inclinatiuitam, dacti nu ne-am aduce aminte cà Socrate a tre-buit sa goleascil pana in fund paharul de cucuta; cii

Stagiritul se vazuse nevoit sa paräseascaAtena ca Cetatea sii nu mai poata pacatui 'Incaodata contra filosofiei . . . Tot asa Protagoras si Anaxa-oras. Scrierea acestuia din urma a fost arsa: Din cou-e.

sideratii de inalti ratiune de . . . Stat.Faptul ca procesul de diferentiere a ratiunei de

mitic s'a facut la Greci in felul acesta, a lasatcare dainuesc, intr'o masuri oarecare, pana azi in repriveste raportul dintre filosofie si religie.

Tot aceasta imprejurare explica i faptul ca, inElada, chiar dela inceput, reprezentantii gAndirii filosofice nu s'au ridicat din clasa preoteasca, cum s'a in-tamplat aiurea. Dela inceput, filosofia greaca si-a re-crutat cultivatorii dintre barbati neinregimentati innicio casta, dintre spirite libere in sensul cel mai plinal cuvantului, inteligente stapane pe un larg orizont

pana

tirrii

i


38 D. D 110$C.1

de cunostinte, mari intreprinzatori de calatorii de sin-dii, lipsiti de multe prejudecati.

De-aici caracterul de libertate in miscare, in felul dea pune problemele, pe care filosofia elind il aratti dejala Tales si Anaximandru, si pe care ea 1-a läsat moste-nire g5ndirii europene de mai t5rziu. Gandire condusiiin demersurile ei esentiale de pura nevoe de a cu-noaste. Adecil gAndire care, in epocele ei de putere siglorie, nu se lasil tarmurità in elanul ei de nici un felde consideratii streine de ea insasi: de consideratii dic-tate de motive sociale, religioase, politice, s. a. ra. d.

Sprijinit pe unele materiale furnizate de lucrarileegiptene si babiloniene, geniul grecesc a putut, in ast-fel de conditii, dela inceput, sa-si ia miraculosul sausbor. si liber de orice piedeca extraintelectualii, sa seridice, cu repeziciune ne mai vázutil pima atunci si deatunci, pe culmile cele mai inalte ale speculatiei.

Gratie acestei libertati de miscare, ciistigata prinefort si luptä ce libertate s'a castigat veodata alt-fel? spiritul omenesc atinge prin ei, prin Greci,+reapta de propasire pe care, din rob al intereseloranimale ale spetei, devine slujitorul liber al propriilorlui nevoi. Prin ei, prin Greci, acest exercitiu fara scopimediat util a transformat pe homo faber" in barna-sapiens.


DESCARTES


In problema pusä de faimosul Cogito", Hegel va-zuse odinioarà sâmburele din care urma säli tragdseva, necesar §i dialectic, toath filosofia europeanA dedupä Descartes. Fenomenologi§tii germani de azi vadin autorul Discursului" nu numai un precursor degeniu al lui Leibnitz §i Kant, ci suslin ea' Descartesmeritil sii fie studiat, de aproape, pentru el insu§i, atiltde bogatä in sugestii le apare revolutionara cugetarea autorului Regulelor".

Inteadev5r, printr'un anume fel de a pune problemafilosoficA fundamentalä §1 prin spiritul in care suntdiscutate unele chestiuni de metodti, cugetarea carte-sianii pare c'a" vrea sà-§i pAstreze o vecinia tinerete.Punctul de milnecare al gandirii celui ce a scris Me-ditaliile" implia efort de eliberare de orice premisilprealabilg, de orke presupozitie psihologia, §tiintifica'sau metafizia. Acest fel de a vedea formuleazil, cufrancheth §i naivitate, ambilia secreth a oriarei filo-sofii. Mai mult: el stabile§te programul de lucru aloricArei filosofii viitoare.

Dar dacil a§a stau lucrurile, ni se va ingAdui sä des-prindem, in cele ce urmeazä, nu numai unele elementede proasp5til actualitate In gAndirea pArintelui filoso-

*


42 D. D. RO$CA

fiei moderne, ci s5 arUIm in acelasi timp cum acesteelemente sunt si note dominante i definitorii ale ace-stei

Pentru a degaja insä aceste caractere prin eleDescartes a deschis drumuri neumblate in filosofiaeuropean6 e nevoe, credem, sit desprindem maiintai cilteva trasaturi specifice atmosferei intelectualea timpului in care a ap5rut autorul Discursului".Inainte de a raspunde la intrebarea: ce aport nou sidurabil, durabil pân5 azi, aduce Descartes, in cuge-tarea tuturor timpurilor, e bine s5 raspundem la intre-barea: care e momentul istoric cfind apare filosoful

savantul Descartes?S'ar parea deci ca problema noastra ar fi urmatoa-

rea: sa schitam mai intâi un sumar tablou al antece-dentelor filosofice ale cartesianismului, sit aratam apoicum se ataseaza el acestor antecedente. Caci e lim-pede ca, in teza generala, o doctrina filosofica nu poatefi inteleasa pe deplin dealt linând seam5 si de celece au precedat-o. Cu greu putem admite inovatii si in-ceputuri absolute. Aceasta nu nurnai in filosofie, ci inorice ordine de fapte i idei.

Cu toate acestea, când e vorba de Descartes acesttruism se desminte in modul cel mai categoric. Cad sestie cit studiul predecesorilor filosofi ai autorului Me-ditatiilor" nu avanseaza prea mult nu avanseazaaproape de loc intelegerea adanc5 a cugetarii carte-siene (Cf., in aceasta privintä, cu deosebire 0. Hame-lin, Le Systeme de Descartes", Paris, Alcan.)Istoricii filosofiei care au diutat premergatori directi

gandiri.

si


DESCARTES 43

al lui Descartes, sau schitari cat de timide §i de stan-gace care sä explice macar in parte spiritul gandiriicartesiene, le-au cautat, in primul rand, la cugetatoriiRenasterii, Descartes insusi ne spune, intr'o scrisoarecatre Mersenne (cf. t. II, p. 388, al editiei Adam-Tan-nery), ca cunoaste pe Telesio, pe Campanella, pe Gior-dano Bruno; iar dintre cei vechi pe Platon, pe Aristo-tel i pe Epicur. Pretinde insa ea n'a invätat nimicdela ei. Singura influinta pe care o recunoaste, in ter-meni expliciti, este aceea a lui Kepler.

Renasterea a produs cugetatori care, prin problemelece-au pus, dar mai ales prin fehil cum le-au pus, catsi prin principiile din care s'au inspirat, au rupt radi-cal cu spiritul si traditia scolastica. Cugetatori care,inainte de Bacon, incepura srt Malta sterilitatea §tiinteipur deductive si care intrezarirà orizonturile largi siroditoare ce vor fi deschise de stiinta inductiva si ex-perimentala (Leonardo da Vinci). Dar, spre deosebirede radicalul dualism cartesian, gandirea filosofilor Re-nasterii, in träsaturile ei generale §i profunde, a fostpanteista. Panteista filosofia cardinalului Nicolaus Cu-sanus, ca si cea a lui Giordano Bruno; tot asa cea alui Telesio, ca si cea a lui Campanella. Aceasta filo-sofie panteista contopea continuu douà notiuni

pe care autorul Discursului', va cauta sä le dis-tinga cu cea mai mare atentie, si In chipul cel maicomplect. Cititorul stie cà e vorba de deosebirea pecare cel ce a scris Meditatiile" a facut-o intre gandire(9)irit) si ceea ce nu e gandire, ci e intindere, spatiu.Si cititorul mai stie cä distinctia aceasta imprimä pe-cete proprie §1 caracter dominant cugetarii cartesiene.

rea-lihiii

Si


44 D. D. ROSCA

Separatia aceasta, elaboratti atilt de radical cum afost, s'a aratat apoi inciircatil de consecinte extraordi-nare pentru intreaga evolutie ulterioarà a filosofiei a-pusene.

Constatare asemiinatoare putern face si cu privirela teoriile stiintifice pliismuite de majoritatea spiritelorcugetlitoare ale Renasterii. Fizica lor a fost vitalistä sicalitativä. Ea era mai mult metafizicil decat fizicä. Te-lesio, de pildA, asemenea unor pitagoricieni ai

incerca sI explice toate fenomenele fizice cu aju-torul a doua principii fundamentale: caldul i frigul.Descartes respinge nu se poate mai hottirit aceastafizica aristotelic&

In sfarsit, Renasterea, ca si Bacon intr'un anurnitsens, 1111 §i-a pus problema cu privire la conditiile in-sesi ale stiintei i referitoare la valoarea acesteia. Nicin'a cilutat sA gilseascA stiintei baze solide in principiileconstitutive ale inteligentei Insei. Probleme pe careDescartes si le-a pus cu sUruin( i curaj. Problemecentrale in speculatia lui, i devenite, prin el, capitalein filosofia rnodernii.

Nu este chestiune mai importantà de deslegat deciltsli tui ce e cunoasterea omeneascg, j phrlà unde seintinde ea." Aceastä proclamatie ne apare azi un loecomun. Cilnd a scris-o Descartes, ea era noutate insensul cel mai plin al cuvantului.

Iar, In ceea ce priveste articulatia sistematicii pecare Descartes a dat-o reflexiei sale filosofice, am cilutainzadar exemplul inspirator al unei astfel de ordoniirila cugetiitorii Renasterii. Ceea ce Ii caracterizeazil pe

antichi-(Atli,


DESCARTES 45

acestia nu este rigoarea deductiilor si nici ordinea lo-gica a inlantuirii ideilor lor, oricat de profunde si degeniale ar fi adesea aceste conceptii. Filosofii Ilenas-terii sunt mai degraba niste intuitivi, decilt niste ana-Esti meticulosi. Inteligenta lor procedeaza mai des prinsarituri bruste, decat prin rationamente desfasurate cuimplacabilä rigoare logicä. Irnaginatia lor filosofica ce-deaza- mai bucuros impulsului oarecum sentimental alrnomentului, cleat motivelor irnanente si imperioaseale premiselor logice dela care le-a pornit reflexia.Inversati fiecare din aceste judecati, si aplica tile cudreptate deplinä lui Descartes!

Pentru a gasi o constructie doctrinara care ar aduce,c a logica constructie, cu cea elaborata de autorul Dis-cursului asupra rnetodei, trebue sil- ne ducem in Evul-Mediu, la Scolastici. i este foarte probabil c5 filosofiascolastica, pe care Descartes a invatat s'o cunoascabine in scoala din La Fleche, a fost cea care 1-a ajutatin modul cel mai efectiv la gäsirea formei logice adoctrinei sale. De altfel, parintele filosofiei moderne aapreciat In vorbe destul de elogioase importanta ce-aavut-o pentru formarea spiritului sau filosofic invata-tura cAstigata in oraselul La Fleche, desi n'a aprobatcontinutul doctrinelor predate in acel colegiu condusde Jesuiti: Desi nu e parerea mea ca tot ce Invatilfilosofia e cuvant de Evanghelie, scrie Descartes inanul aparitiei Meditafillor (1641), totusi, dat fiind fap-tul ea' filosofia e cheia celorlalte stiinte, cred cii efoarte util sa fie invatat cursul intreg de filosofie asacum este propus in §colile Jesuitilor; aceasta, inainte


46 D. D. ROSCA

de a intreprinde sa-ti ridici spiritul deasupra pendan-teriei i sä devii savant adevarat. Trebue sá aduc o-noare maestrilor mei, recunosc5nd c6 nu e loc pe lumeunde filosofia sA fie propus5 mai bine ca in orgselulLa Fleche." 1

Dar, dacä predecesorilor sai filosofi Descartes nu ledatoreste cleat foarte putin, el datoraste ceva mai mullprecursorilor siii oameni de stiintà. Aceasta atilt de di-rect, intrucilt a fäcut, din unele idei i descoperiri aleacestora, pietre importante ale edificiului filosofic pecare 1-a construit,2 cat sit indirect, Intrucat aceste idei

descoperiri, lärgind orizontul gilndirii omenestiaducând o nouä imagine despre univers, schimbä spi-ritul vremii in fundamentul lui, i inlAturà, ca sterile,o multime de probleme främântate fdrä rezultat, timpde secole, de Scolasticä. Prin problemele pe care si lepune, prin felul cum le pune si prin directia in care lecautá solutiile, Descartes se releveaza fiu credicios alsecolului

1 Inainte cu pairu ani 1637), vorbind despre scoala dinLa Fleche, o numeste una din cele mai celebre scoli dinEuropa". Discours, ed. Brochard, p. 21.)

2 Inteo scrisoare &are Mersenne, Descartes recunoaste caideea rotatiei Pämantului, sustinuta de Galilei, este fundamen-tul filosofiei lui (filosofiei despre Naturä.) Si le mouvementde la terre est faux, thus les fondements de ma philosophic lesont aussi, car il se démontre par eux évidemrnent; et il esttenement lie avec tautes les parties de mon traitC, que jc iiel'en saurais détacher sans rendre tout le reste défectueux",

§i

sdu.

6

si


DESCARTES 47

SA retinem acest fapt important: creatorul geome-triei analitice sufere putine influinte personale, sufereinsä o mare influintA anonimA: pe aceea a spirituluigeneral, a atmosferii dominante a secolului in care atrait §1 a glindit. Este o anumitA atitudine spiritualain fata naturii §i a vietii, pe care o gAsim, In grad maimare sau mai mic, la toate capetele ganditoare fi-losofi §1 oameni de §tiintA ale secolului, §i pe careRené Descartes o adoptd oridecateori lumea exterioarA,sau propria lui lume sufleteasca, Il ispite§te cu vre-ointrebare.

Dar chiar §1 ideile in materie §tiintificA pe care au-torul splendidului Traité du monde ou de la lurnierele-a intAlnit la altii, prhnesc In speculatia cartesianAaltä resonanta ideologicA §i, in consecintA, §i alta va-loare logicA, data fiind perspectiva filosofica din careDescartes a privit rezultatele §i metodele §tiintei posi-tive. Descartes filosoful cauta totdeauna sa Inteleaglsi sä explice necesitatea a ceea ce a invAtat sau adescoperit Descartes omul de §tiintA, legand acesterezultate §1 descoperiri §tiintifice de exigentele funda-mentale ale inteligentei ca atare, deducându-le din a-cestea. AceastA nevoe de a pricepe filosofic achizitiile§tiintei §1 de a privi In general §tiinta sub aspect filo-sofic, face din autorul Discursului asupra rnetodei uncreator, creator in sensul de : mai mult decat continua-tor" al predecesorilor sal.

,,Nu i-a trebuit mult, scrie fiziologul englez Huxley,§i Intrecu pe marii sAi contemporani Galilei §i Harvey,initiatorii acestei mi§cAri §tiintifice; §i, prin Indraz-


48 D. D. ROSC i

neala cugetarii sale speculative, el prevgzu concluziilepe cari numai cercethrile mai multor generatii de scru-tiitori le-au putut stabili pe baze solide.

Descartes v6zu cA descoperirile lui Galilei insem-nau ca legile mecanice guverneazA panA si punctelecele mai indep6rtate ale universului, iar cele descope-rile de Harvey 11 facurä s6 Inteleaei ea' aceleasi legiprezideazä operatiunile realitAtii celei mai apropiatede noi, adecA propria noasträ structurä corporali. Dinacest centru ..., printr'un elan puternic, proprill ge-niului, el incearcä A reducil toate fenomenele univer-sului la materie si miscare, sau forte care actioneazaconform unor legi determinate."

*

Iata tot atidea puncte in care cel dintiliu mare filosofmodern a fost instruit si preparat de predecesorii sicontimporanii sai, si iata tot atiltea fapte si idei ce-aumarcat ca semn original spiritul secolului in care atrait Descartes.

Acestea sunt antecedentele cari, daca nu explicA apa-ritia acestui mare spirit, ne ajutä sa-1 situam, din punc-tul de vedere al istoriei ideilor, in cadrul atrnosferiistiintifice si filosofice a timpului salt.

IL

Sii incercam acum sa degajem, in mare, cfiteva ea-rn ctere dominante ale filosofiei cartesiene; sa subliniemaportul nou pe care autorul Principiilor filosofice il


DESCARTES 49

aduce in evolutia gandirii secolului sari, si sä retinernceea ce el aduce durabil in cugetarea moderra in ge-neral.

Experienta imbogatitä, cunoasterea largita" de noiledescoperiri tiinifice, an facut sä se iveascg trebuintairnperioasrt de-a o ordona si de-a o sistemiza, de a re-duce mormanul de fapte si de idei partiale la catevapuncte de vedere nete sit dare, la cateva idei funda-mentale din care sä se poatrt deduce faptele i concep-tiile de amrtnunt, §i s poatil fi astfel explicate. Cualte cuvinte, aceasta experienta imbogatitä enorm fataen ceea ce putea fi ea atata timp cat cercetarea trebuiasa se supunil principiului autorittitii, face sä se iveascätrebuinta de a formula in plina cunoastere de cauz5,adeca in forma logicii si sistematica% ceea ce n'a fostmai inainte decat visiune mai mult sau mai putinclarrt, sau chiar lege formulata cu rigoare stiintifickdar lege pupil

Descartes a fost acela care, cel dintâi, cu un curaj§i un elan egalate nurnai de geniul sari, luat singuraceastä mare §i dificila sarcina. srt adrtugilm cA, pen-tru a gAsi conditii favorabile ducerii la cal:at a sar-cinei pe care si-a asumat-o, Descartes se stabileste, cuun instinct foarte sigur, in Olanda, lara unde pe vre-mea lui, individul se bucura de cea mai mare libertate;in tara unde, nu peste mutt, va apArea cel mai In-drAsnet si, In acest sens, cel mai filosof dintre filosofiisecolului al XVII-lea: Spinoza.

4

§i-a


50 D. D. ROSCA

Cat priveste problema centrala pe care trebuie s'o des-lege filosofia, ea se pune la Descartes In spiritul si mo-dul cel mai modern. Acesta constä in ordinea in caresunt tratate si inlantuite, si'n importanta mai mult saumai putin mare pe care o au, in locul pe care-I ocupa,diversele probleme.

Si anume, inainte de a proceda la opera de ordo-nare, de sistematizare a enormului material pe careDescartes este stapAn In chipul cel mai efectiv, la im-bogatirea caruia a contribuit si el ca un mare, foartemare, um de stiinta, autorul Meditatidor examintiprincipiile constitutive ale stiintei Insesi, examineaza,cu alte cuvinte, insasi valoarea instrumentului cu aju-torul caruia intreprinde opera de unificare si orga-nizare a cunostintelor secolului sal'.

In ce constä cunoasterea? Ce pot sä cunosc, si caresunt conditiile universal si obiectiv valabile ale cu.-noasterii? Tata problema ce va trebui deslegata maiint'ai.

Nu voiu spune nimic despre filosofie, scrie el, con-stat numai ca ea a fost cultivata de cele mai exceIentespirite cari au existat de cateva secole incoace; si, cutoate astea, nu vom gäsi In corpul ei de doctrina Incanimic asupra a ceea ce sä nu fie discutie si, prin ur-mare, nirnic ce sä nu fie Indoelnic". Iar, câteva paginimai incolo, ne spune ca si-a dat seama, fiind Inca eleval colegiului din La Fleche, cä cu greu ne-am putea in-chipui ceva atilt de straniu si de neverosimil trick sanu fi fost sustinut de vreun filosof oarecare.

Tot astfel stau lucrurile si In ce priveste celelalte


DESCARTES 51

stiinte care, toate, Ii iau priiicipiile fundamentale dinfilosofie: Apoi, cat priveste pe celelalte stiinte, cu atiltmai mult cu cat ele Ii imprumuta principiile dela fi-losofie, am crezut ca nu s'a putut construi nimic solidpe temelii atM de slabe".

Iatii de ce crede autorul tratatuhti intitulat Regulepentru indrumarea spiritului ca nu e lucru mai absurddealt sa discuti cu lndrasneala despre misterele naturii,filrä sa fi cercetat un singur moment daca mintea o-meneasca poate patrunde pima la ele. In consecintä nuexistä chestiune mai irnportanta de rezolvit ca aceeade a sti ce este cunoasterea omeneasca si pana unclese intinde ea".

E acest fel de a pune problema filosoficd unul pecare 11 vom gasi, in substanta, la Kant, si la toti urma-sii acestuia din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.Dar Locke insusi i, prin el, urmasii lui Englezi, recu-noscuse c planul de a intreprinde o analiza a inteli-gentei este de inspiratie cartesiana.

Ca un modern intre moderni, Descartes, inainte dea purcede In constructie, intreprinde o ascutità si fe-cunda opera de analiza. *IL aceasta opera de analizan'a elaborat-o numai in ce priveste conditiile cunoa-sterii, ci a facut-o si in ce priveste materia insasi aacestei cunoasteri. Aceasta din urma opera a fäcut-oDescartes ca savant. Tinem sa nu lasam neremarcatacest fapt, pentru motivul ca originalitatea filosofica

cea stiintifica se conditioneaza la el reciproc, si ar fifoarte greu de lämurit daca, in ultima analiza, filoso-fia lui Descartes i-a fost sugeratil de fizica lui, sau

4.


52 D. D. ROSCA

daca aceasta din urma nu este decat o aplicare a me-tafizicei lui in lumen concretului spatio-temporal.

Intre meritele lui Descartes ca om de stiinta amin-tim pe cele mai mari: el este creatorul geometriei ana-litice si al fizicei mecaniste. E adevarat ca principiuldirectiv al acesteia din urrna se gaseste implicat in teo-riile lui Galilei. Dar, prin generalitatea pe care i-o daDescartes, facand din el dogma stiintifica valabila panasi in studiul pasiunilor, el devine fundamentul explicital fizicei moderne, fizica ce are ca object sti explicetoate fenomenele naturii cu ajutorul notiunilor de ma-rime, figura si miscare.

Geometria analitica si fizica mecanistä au fost laDescartes realizari ale ideii cu totul filosofice de: ma-tematica universala". Imi pläceau mai ales materna-ticele, scrie el, din cauza certitudinei si evidentei ratio-namentelor lor; dar nu observasem Inca adevarata lorfuncliune; si, crezand ca ele nu serveau decat artelormecanice, mrt mira faptul cii, desi temeliile lor erauatM de solide si de sigure, nu s'a construit pe ele ni-mic superior".

Singure cunostintele matematice sunt insotite decertitudine absoluta, crede parintele filosofiei moder-ne. Idealul cunoasterii ar fi de-a ajunge si in alte do-menii la achizitii tot atat de sigure ca si cele din do-meniul matematicelor.

De unde aceasta certitudine a matematicelor?Ea provine din faptul ca aceste stiinte se atasaza,

prin perspectiva din care privesc lucrurile, exigentelorimanente si fundamentale ale inteligentei noastre...


DESCARTES 53

Acest rilspuns la o intrebare pe care nu si-o puteapune decat un cap filosofic, 11 conduce pe Descartes laconceperea ideii geometriei analitice si a fizicei mecani-ste. Pentru a atinge in fizica cunostinte asemanàtoarecelor matematice, calitatile sensibile ale corpurilor tre-bue reduse la determinatii geometrice, la proprietati deale intinderii, la cantitate. Cunoasterea va realiza un pro-gres si mai mare, cand aceste proprietati ale intinderiivor fi disolvate la randul lor in notiuni si mai ab-stracte de ale cantitiltii, adeca In numar, in conceptalgebric.

Su mai amintim ca Descartes vorbea despre greu-tatea aerului pe vremea cand Pascal nu era decat co-

pe cand Galilei considera oroarea de vid a na-turii (horror vacui) ca pe o dogma intangibili. Descar-tes a descoperit circulatia sangelui, independent deHarvey, si legea caderii corpurilor, independent deGalilei. El este, mai departe, cel ce a vazut mai in-tea posibilitatea de a explica fenomenele optice cuajutorul unei teorii ondulatorii a luminei. Dar, a nu-mara toate inspiratiile pe care stiinta le-a scos din o-pera acestui mare geniu, ar insemna sa refacem istoriaevolutiei stiintei secolelor cari au urmat... 5i, poateacest isvor n'a secat Inca. Un fizician din zilele noastrear sti eventual gasi, parcurgand Principiile filosofiei,nurneroase subiecte de meditatie

Caci este incontestabil ca, in principiul ei de inspi-ra tie, stiinta noastra moderna, stiinta positivii, estemecanista, ca Descartes a fost cel care a fondat-ope aceasta temelie, reducand tot ce nu e spirit la in-

pil, si

si

utilE


34 D D RO5C1

tindere. Iata de ce ideile mari, ideile constructive alelui in materie tiintific, arata pAna azi o conformitateuhnitoare cu ideile conductitoare ale stiintei zilelornoastre. Fapt ce I-a fAcut pe Huxley sa scrie despreconceptia care sta la baza operei Tratat despreAceasta frumoasa conceptie fusese indicatA in Dis-cursul asupra metodei. El o desvolta en mai multaan1ploare in Principii §i in Tratatul despre oin. Pentrua o pune in Niqloare, el mobiliza puterea extraordinariiii inteligentei sale si isbuti, in acest din urrna tratat.sii elaboreze acea interpretare pur mecanica a feno-menelor vitale pe care fiziologia moderna se stra-dueste sa o confirme".

Dupa ce citeaza cateva pasagii cartesiane impor-tante, Huxley continua astfel: Spiritul acestor pasagiieste exact acela care animeaza fiziologia cea mai inain-ta la a zilelor noastre. Pentru a le face sa coincida caformA cu fiziologia actuala, e suficient s reprezentamanninuntele muncii saviirsite de masina animala inlimbajul modern si cu ajutorul conceptiilor moderne".

Am amintit opera lui Descartes savant nu nurnaipentru motivul invocat mai sus, ci si pentru faptul cliaceasta uniune strAnsa intre activitatea de om destiinta si activitatea de filosof constatata in cazul defat& este caracteristicA pentru filosofia franceza ingeneral. Filosofia franceza s'a legat totdeauna foartestrans de stiinta positiva. In alte tAri, in Germania deexemplu, cutare filosof a putut fi om de stiinta, san

orn:


DESCARTES 55

eutare om de §tiinta a putut fi filosof. Dar intalnireacelor doua aptitudini sau atitudini a fost excep-tionalä. In cazul lui Leibniz, de exemplu. Nu e Insäcazul filosofiei romantice germane, curentul cel maicaracteristic pentru geniul filosofic al Nemtilor.

Dimpotriva: Filosofia franceza s'a sprijinit perma-nent §i esenlial pe §tiinia. Pascal a fost matematiciansi fizician, Inainte de a fi fost filosof. In secolul alXVIII-lea filosofii francezi se recruteaza printre geo-metri, naturali§ti, medici (D'Alembert, La Mettrie,Bonnet, Cabanis). In secolul al XIX-lea cei mai marieugetatori francezi vin la filosofie pornind dela mate-matici: Auguste Comte, Cournot, Renouvier, HenriPoincaré. Iar Claude Bernard, care ne-a dat metodaexperimentala In biologie, a fost un creator al fiziolo-.4iei ca positiva.

Sa revenim la Descartes.Din pasagiul luat din Regulc pentru indrurnarea spi-

ritului, §i citat mai sus, am vazut cum pune Descartesproblema filosofiei: 0 examinare a condipilor cunoa§-terii mai intai, §i apoi gäsirea unei idei regulatoarecare sä ne permitä organizarea cuno§tintelor.

SA indicam acum, foarte pe scurt, cum procedeazaDescartes.

La sflir§itul partii a II-a a Discursului gasim for-mulate cele patru regule de observat cu rigoare In

§i filosofie §i cu ajutorul carora acestea ar puteareu§i si devie corpuri de doctrina constätatoare numais1iint6

5tiintit


56 D. D. RaKA

din judecati evidente, adeca din adevaruri incontesta-bile, universal si obiectiv valabile. Tot acolo Descartesne povesteste care au fost motivele ce I-au determinatsa repudieze toate celelalte precepte in materie de me-toda, prescrise de logica aristotelica. Cel dintili preceptco trebue sa observe mice spirit care ar vrea sit faca'7 Uinta sau filosofie este: Sa nu accept niciodata unfapt ca adevarat inainte de a-mi fi dat seama in chipevident ea este adevarat; adeca sa evit cu grije grabasi preventia i sa nu cuprind (inglobez) in judecatile melenimic mai mult declit ce se va prezenta spiritului meuin mod atilt de clar si de distinct Inc:It sa nu pot aveanici un motiv sa ma indoesc".

Prima propozitie a aeestei regule formuleaza, cumvedem, respingerea principiara a oricarei autoritatistrAine in materie de gAndire. Singurul criteriu al ade-varului este evidenta. Evidenta, lumina interioara pro-venita din faptul ca spiritul nostril nu accepta decAtjudecati reprezentate in el prin idei dare si distincte.

Respingerea principiului autoritatii i afirmareadreptului de liber examen era caracteristica i prede-cesorilor lui Descartes. Dar autorul Discursului esteacela care face din aceasta idee un principiu cu dreptde universalitate. Formula lui are meritul de a con-densa intr'un principiu semnificatia unei lupte anga-jate deja de Renastere, si de a proclama victoria eide drept.

Tot regula citata mai sus proclama ca punct de mil-necare al cugetarii filosofice si stiintifice indoiala. Darla Descartes aceasta nu e indoiala isvor de durere


DESCARTES 57

sufleteasdi i de resemnare a scepticului. La Descartescugetarea nu pleacg dela Indoiala ca dela o stare decriza' sentirnentalà, ci ca dela o stare de criticA preme-ditatil, metodica'. Indoiala aceasta nu este decAt pro-vizorie. Ea are rolut de a curati spiritul de idei pre-concepute si de judecAti necontrolate. Rene Descartesva trage totul la indoialti, se va indoi de tot si detoate. Dar se va indoi cu scopul de a face sit iasade aci absoluta certitudine. Fiind cu deosebire atent,in orice materie, la ceea ce ar putea-o face suspeclii,scrie el, si ne-ar putea da ocazie sa" ne insel5m, eusmulgeam din rridilcinii toate greselile care au pututsi se strecoare mai inainte in spiritul meu. Nu cä a fiimitat prin aceasta pe sceptici, care nu se indoiesc de-cat pentru a se indoi 5i afecteazA c'd sunt totdeaunanehotrtriti. DitnpotrivA, scopul meu nu era dealt sdating certitudinea i sä inlittur taritna färâmicioasä sinisipul, spre a da de stânc6 si de argila"."

Dar, oricAt de universald ar fi aceastà Indoialà, e-xisth ceva ce nu poate fi atins de ea: este propria eiconditie, adecrt gandirea: In timp ce m Indoesc, gân-dcsc; i, gandind, exist. Acesta este un adev5r pe carespiritul nostru 11 intelege printr'o intuitieEste cel dintâi adevgr ce-1 descopere inteligenta clindprocedeazA metodic. Cogito resistä oricArei cauze de

pentru excelentul motiv ca raportul pe careel II forrnuleazti apare In fata eonstiinteica absolut clar.

Dar, acest Cogito prezintA, din punctul de vedere alevolutiei ideilor, i altä importantä. Enuntându-1 ca pecel mai sigur adevAr, Descartes face o adevArata re-

imediata.

indoia15,


58 D. D HOSCA

volutie in ceea ce priveste lArgirea conceptului insuside inteligibil", de ratiune". Prin Descartes inteli-genta isi lArgeste frontierele.

In ce const5 aceastä lärgire?Prin al sAu Cogito, Descartes ne-a invAtat sil conce-

pern ca rationale, ca necesare, raporturi pe care Om-ditorii premergAtori le considerau ca pur empirice,deci ca irationale, nu ca necesare. Descartes ne-a In-vntat sA legAm In relatie de necesitate concepte, lucruripe care logicianii anteriori le considerau absolut ex-terioare unul altuia, si Intre care ei nu vedeau cu pu-tint5 nici un fel de raport inteligibil.

Logica aristotelicA ne invatA a a pricepe este ecui-valent cu a subsuma ceea ce e particular sub legeaa ceea ce e general, cu a deduce din aceasta din urmApe cel dintiii. In cazuri extrem de importante, a In-telege, a gAndi, este nu numai a subsuma, ne va spuneDescartes, ci si a sintetiza, adedi a descoperi relatiunide uniune necesarA Intre douä sau mai multe notiunice pot fi concepute ca absolut distincte, ca f Aril legä-turA logidi Intre ele.

SA lAmurim putin ceea ce am formulat acum in ter-meni cam abstracti.

Judecata dela care p1eac5 Descartes este cunoscuta,,cogito ergo sum". Cei doi termeni intre care frazastabileste un raport sunt absolut exteriori unul altuia,nu pot fi dedusi" unul din celalalt. Nu pot fi sub-sumati unul sub celalalt. Nu sunt in raport analitic.Existenta materialA nu poate fi dedus5 din idee, si niciviceversa.


DESCARTES 59

LegAtura Intre cogito" si sum" este fdcut5 de in-teligent5 printr'o intuitie a cilrei evident5 se impunecu necesitate spiritului. Cogito" nu este partea inte-grantà a unui silogism care ar presupune In mod tacitjudecarea majord: Tot ce cugetà, existii." Din cauzaaceasta, Cogito nu comportä dernonstratie silogisticà.El e conceput direct de inteligentA, ca adevAr necesar.

Din aceasta judecatd, adecA din Cogito, care repe-lam, nu face parte dintr'un silogism,1 si care, din a-ceastä cauz5, ar fi mai just formulatil farà ergo", dinaceastii judecatà Descartes va deduce apoi pe cea carese scrie: Tot ce cuget5, exist5.." Deci pe cea care, In-tr'un silogism, ar tinea locul de majoril. Cum vedem,Cogito impIici o lilrgire a notiunii de inteligibil",imbogAtire a canceptului ratiune".

Nu poate intra in cadrele acestui esseu s5 rezmn5mfilosofia lui Descartes plecAnd dela acest gAndesc,deci exist". Am spus totusi dou 5. cuvinte despre el dincauza Incerdirii de kirgire a inteligibilului pe care elo postuleazil, pentru motivul enuntat la inceputul a-cestei a doua Orli a studiului nostru. Anume: afir-

1 Raspunzand adversarilor sai care it obiectau ca vreasA si dovedeascA existenta printfun silogism Descartesprecizeazä Cogito nu e silogism, ci intuitie.deduc existenta dinteun silogism, ci o vAd", scrie el. Prin ur-

observatia lui Kant din Kritik der reinen Vernunft",ed. Kehrbach, p. 302-303. si 355 a editiei din 1781, spare lipsita de fundament solid.

(-)

,,Nu-mi

mare, si


60 D. D. ROSCA

Heald prioritatea logidi a spiritului, filcând din cu-getare principiul certitudinei, din cugetare ca singurarealitate pe care o cunosc in mod imediat si indubi-tabil, Descartes fixeazil terrnenii permanenli ai tezeirationaliste moderne, dupà care orice cunoastere

conditii care yin din spirit insusi. Descartes de-vine prin aceasta i intemeietor al idealismului modern.Dupà cum prin formularea ideii mecaniste, princi-pin regulativ in cercetarea §i explicarea fenomenelor,tuturor fenomenelor, intinse in spatiu el devinegAnditorul de care s'au reclamat, nu MO dreptate,materialistii secolului al XVIII-Iea francez.

Idealismul german, in special, i§i trage originea dincartesianism. Nerntii au fost aceia earl au gilsit inproblema ce-o pune Cogito al lui Descartes germenelede uncle trebuia s creascA, printr'o dialectidi necesar5,toate sistemele ce au apärut dela Descartes incoace.Kuno Fischer credea cä filosofia cartesian5, si antino-miile pe care ea le imp1ic, e originea intregei specu-latii filosofice pima' la Kant. Problernele pe care le-auridicat si solutiile pe care le-au dat ocazionismul luiMalebranche, monismul lui Spinoza, monadologia luiLeibnitz, sensualismul lui Locke, idealismul lui Ber-keley, criticismul lui Kant, sunt toate conditionate ne-cesar de principiile constitutive pe care si-a cradit ReneDescartes adancu-i si cuprinzrdoru-i sistem de grui-dire . . .

Dar ce problemil atilt de persistent5 pune Descartesprin al sthr Cogito?

E cea care se iveste ciind e vorba sa" explidim

im-Oa

si


DESCARTES 61

cum se face trecerea dela cugetare la afirmarea exis-tcntei concretului spatio-temporal. Gandirea ca atareeste irnanenta siei. Cum putem deci afirma existentalumii exterioare, cand pornim dela cugetare ca delasingura realitate pe care nu o putem nega? Existh Uncaz unic unde existenta este legata in mod indisolubilde gandire: este cazul ciind zicem: Gimdesc, deciexist." Cu ce drept i pe ce cale putem noi extindeasupra altor existente certitudinea ce-o atribuim Inmod necesar cugetarii?

Daca ne mentinem in cadrele stricte ale logicei ari-stotelice, aceasta problerna nu cornporta solutie. Siatunci, ea ramline o problema in fata careia se vorsparge neputincioase toate eforturile de-a o deslega,liicute de succesorii lui Descartes piing la Hegel. DacaIDA abandonam logica aristotelidt, i admilem o p(I -sibilitate de largire a insesi notiunii de inteligibil",problema se desleaga in chipul indicat adineaori.

Pentru speculatia antica, realitatea exterioara, con-cretul spalio-temporal, era ceva dat. Sarcina inteli-gentii era sal analizeze pentru a ajunge sa-1 faca in-teligibil. Cu Descartes, acest concret devine un obiect in-departat, accesibil nurnai in urma unui efort de gandire,daca in general el poate fi atins de inteligenta noastra.

La aceastä revolutie ideologica se &idea probabilFontenelle cand scria: Inainte de Monsieur Descartesse putea rationa mai comod. Secolele trecute au fosttare fericite ea' n'au avut pe acest om ..."

1 Digression sur les Anciens el les Modernes citat dupaSainle-Beuve, Porl-Royal, 1. V. p. 354).


62 D. D. ROSCA

Acesta este caracterul distinctiv al intregei filosofiimoderne cand o compardm cu cea anticA. Si acest ca-racter poartii pecete cartesiang.

Acestea spuse, s'a revenim la substantiala regulA I.despre care a fost deja vorba mai sus: . . . SA nu cu-prind in judecAtiIe mele nimic mai mult decfit ceea cese va prezenta spiritului meu In mod ark de clar §ide distinct ineat s'a' nu pot avea nici un motiv sil nitsindoesc".

Cum vedem, aceastä parte a regulei formuleazg- cri-teriul certitudinii cunoa§terii. Criteriul acesta il consti-tue ideile clare §i distincte. Fie ca" inteligenta prindepe cale de intuitie adevArul lucrurilor §i al ideilor, fiec'd 1-ar stabili pe cale deductivä sau analitia ea nu eindreptAtità sA afirme dead idei dare si distincte. $inu va trece dela o idee la alta decat in ordine na tu-ralà, adeca sprijinindu-se pe raporturi care sunt si de,la rândul lor, percepute in mod clar si distinct.

Ca modele de astfel de idei dare si distincte am a-multi bucuros cele douà notiuni la care Descartes aredus, printfo minutioasä analizA, toatä experienta o-meneasc5, toatil experienta posibilk anume notiunilede intindere" si de gfindire". Aceastà distinctie ra-dicala intre gilndire §i spatiu a fost una din cele maifecunde distinctii pe care le-a stabilit Descartes. Ea afilcut posibilä o separatie net6 si utilà a celor douitmari domenii ale realithtii (spirit si materie), si con-


DESCARTES 63

ceptia unor metode de investigatie §i explicare propriifenomenelor fiecärui domeniu, metode radical diferiteuna de alta. Când e vorba sti explicam lumea intinsäin spatiu, comitem neiertatä gre§alä de metodä recur-gand la concepte care ar aduce oricdt de departe cunotiunea de suflet".

Gratie distinctiei de care e vorba, aceastä filosofiea §tiut salva diversitatea aspectelor fundamentale alerealitatii, §i n'a tins sa" nege niciuna din marile formede existenta in favoarea celeilalte. *it tot multumitgacestei distinctii cartesiene, devenitä patrimoniu al spe-culatiei filosofice actuale, e posibilA in zilele noastreo convietuire, o colaborare chiar, intre o filosofie prindefinitie idealistà §i o §tiintä positivA, materialistä ininsa§i temelia ei.

Piinil in ziva de azi §i mai ales in ziva de azitoti ganditorii de seamil construesc pe aceastä neclintitAbazA cartesianä.

*

SApand putin mai adânc semnificatia notiunilor cla-ritate", distinctie", evidentr, am gni schila destulde completil a unei logici mai comprehensive decât a-ceea a Scolasticei.

Oci ce e, in ultima analizA, metoda lui Descartes?Este inteligenta insa§i, in functiune, dar liberatä de

toate piedecile ce le aruncà in calea ei diferitele ideipreconcepute §1 diversele obiceiuri contractate prin ob-servarea a tot felul de prescriptii artificiale. Una dinaceste prescriptii e §i silogismul ap cum 11 practica


64 D. D. ROK A

Scolastica. Examinandu-le [logica, analiza geometricasi algebra], scrie autorul Discursului", am descoperitdi, in ce priveste logica, silogismele ei, si partea ceamai mare a celorlalte precepte formulate de ea, ser-vesc mai degraba a explica altuia lucrurile pe care lestii, sau chiar a vorbi fall judecata de cele ce nu stii(cum e cazul cu arta lui Lull), decat a invata sa lecunosti. 5i, cu toate ca' logica contine inteadevar multeprecepte foarte adevarate si bune, contine totusi prin-Ire acestea atatea altele stricicioase sau superflue, in-cat e aproape tot asa de greu sa le separi cum e degreu sä scoli o Diana sau o Minerva' dintr'un bloc demarmora ce nu e inca deloc cioplit."

Vedem deci ca, dupii Descartes, silogismul, de carea facut uz atat de mult Scolastica, este o operatic me-canica, mai potrività pentru a expune rezultate, decatpentru a le gäsi. Logica aristotelica e buna &Ind evorba sa arrtti eh un adevrtr oarecare este implicat inaltul. Dar cu ajutorul ei nu poti inventa nimic nou.

In locul acestei ratiuni pur discursive, Descartes vacauta sa afirme drepturile unei inteligente capabile silcreeze, sa inventeze, sa descopere adevaruri noi. Nu-mele acestei inteligente sau al acestei functiuni ainteligentei este intuitie, intuitie cartesiana. Aceasta.este functiunea fundamentala a inteligentei, crede Des-cartes. Wit de ce Bergson sustinea ca intuitionisrnul sat,se leaga straits si natural de marea traditie franceza,ai carei initiatori au fost Descartes si Pascal. Intuitiaeste, dupd Descartes, un fel de visiune interioara maiconvingatoare decilt visiunea sensoriala, visiune cu a-


DESCARTES 63

jutorul cAreia spiritul nostru prinde anumite idei sim-ple (elemente), si anumite raporturi ireductibile la ra-porturi analitice.

Am väzut dl, acelora care i-au obiectat cä vrea s5-sidovedeascä existenta pe cale silogisticä, Descartes ler5spunde c nu-si deduce existenta din silogism, ci ovede. Intuitia este deci o functiune prin care inteligentadescopere raporturi sintetice Intre lucruri, mporturice sigolistica analitic5 nu le-ar fi putut descoperi.

Inteleg prin intuitie, scrie el, nu credinta in rn5r-turia schimbAcioas5 a shnturilor, sau judecAtile in§ehl-toare ale imaginatiei cea r5u IndrumAtoare, ci conceptiaunui spirit sänätos si atent, conceptie atilt de usoarà si dedistinct5, incilt nu r5rnilne loc pentru nici o Indoialàin ce priveste ceea ce intelegem; sau, ceea ce e tot una,conceptia ferrnd care se naste intr'un spirit siinAtos §iatent prin singurele lumini ale ratiunei. Astfel, fiecarepoate vedea prin intuitie cà existA, cá giindeste, cä untriunghiu oarecare e märginit de trei drepte, ca. o sferilnu are decât o singurä suprafatä, si alte adeväruri a-sern5nAtoare, adev5ruri care sunt mult mai numeroasedecilt se crede de obiceiu, pentrucg nu ne coborim cua tentiunea pilnä asupra unor lucruri atilt de usor deinteles".1

Inteligenta nu intelege deciit ceea ce vecle, credeDescartes, ceea ce poate concepe printr'un act instan-taneu al ei, adec5 ceea ce e simplu, ceea ce nu poatefi cunoscut decilt intreg. Astfel definita", intuitia nu se

1 Reg les pour la direction de l'esprit, regula III. Sub-linierea e a noastrà.

.


66 D. D. ROSCA

poate insela. Ea e sigura, printr'o certitudine ime-diata, si nu printr'o certitudine obtinutil pe cale deconclusie logica. Scopul ultim al cunoasterii veritabileeste sa atinga, in mice domeniu s'ar exercita ea, acestenaturi simple" care pot fi cunoscute prin intuitie.

Dar aceastä cunoastere intuitiva directa, nu e posi-bila totdeauna. $i atunci deductia devine necesara. A-ceasta insä Ii scoate certitudinea din intuitia care in-soteste prima ei veriga. Conditia primordiala ce trebuesa intruneasca orice deductie justä este sa porneascadela o notiune simpla, al carei adevdr este prins de in-tuitie. Intuitia devine deci originea i suportul deduc-tiei. Deductia e un fel de intuitie turmentata,realizata In etape care se succed in timp. Ea nu sedeosebeste de intuitie deck prin faptul ca cere o mis-care in timp a gandirii, mi§care ce se deplaseaza dingrad in grad (din idee In idee), si care, cand e reali-zatii färä intrerupere de continuitate logica, duce evi-denta, proprie punctului de manecare (v. mai sus), 5iin interiorul punctului de oprire. $i Myers, putemspune ca intuitia e un fel de deductie concentrata.

Evident cä o astfel de conceptie a deductiei diferamult de conceptia scolastica, unde problema de rezol-vit era sä scoti ceea ce e particular din ceea ce e gene-ral, cel dintai fiind, prin definitie, continut in cel dinurma. La Descartes problema constä, intocmai ca inmatematici, in a face sä se nasca ceea ce e compus dinceea ce e simplu....

diluatil,

*


DESCARTES 67

Sa insislàm insa asupra altui aspect al teorieibar dare si distincte.

Enuntând norma ideilor clare i distincte ca criteriual certitudinii, Descartes a justificat, pentru primaoarà in mod constient i decisiv sub forma unuiprincipiu general, una din calitAtile dominante aleinteligentei gänditorilor neamului s5u. Grija constantäde precizie si de ordine in idei, facultatea de a facedistinctii nete, reducerea clarä a chestiunilor la punctede vedere simple, sunt insusiri caracteristice spirituluifrancez. N'a fost oare caracterizat spiritul francez caacela care cedeazä consecvent tendintei imperioase de

gäsi pretutindenea idei dare, si de a lega aceste ideiintre ele prin raporturi ele insele dare?

Privith mai deaproape, de ce anume depinde clari-tatea cugetririi filosofice sau stiintifice?

Depinde Intâi de o analizt rnetodicä a obiectelor decunoastere, de faptul cä acestea nu sunt primite de in-teligentä in bloc mai mult san mai putin nebulos, cisunt supuse unui minutios efort de disectie, care ledescompune in elementele lor, stabilind o ierarhie in-tre acestea, ierarhie de caractere dup5 irnportanta lor.N'ati recunoscut in aceastà frath substanta regulei IIstabilità de Descartes?

Claritatea in cugetare rnai depinde si de recompozitiasistematic5, ordonatg, a obiectelor discompuse prin a-nalith. 0 gandire care vrea sä fie clara, subsumeathsub principii generale si comprehensive diversitatea fe-nornenelor si a notiunilor particulare. Tinde, cu alte

5

a


68 D. D. ROSCA

cuvinte, sa ridice sinteze cat mai vaste acolo unde ana-liza separa, fariimiteste. (A III-a regula cartesiana.)

Si, daca ar fi greu de demonstrat c pe la 1630 tre-buia sa se iveasca pe orizontul cugetarii i culturiieuropene speculatia cartesiana sau o doctrina asemä-natoare, nu se datoreste poate intamplarii oarbe càprima nevoe si incercare de sistematizare i ordonare

spri jinitrt pe cateva principii dare a enormuluimaterial de cunostinte si de fapte adunat de Renasteresi de stiinta pe care Renasterea a facut-o posibil, s'aivit tocmai in aceastrt Frantil iubitoare de claritatede ordine, in cele intelectuale, ca 'n tot ceea ce face.

Este incontestabil ea' René Descartes a avut in gra-dul cel mai inalt darul pentru analiza extrema, ca siputerea de sinteza. Un echilibru rar intre aceste dotedtendinte ii caracterizeaza. A fost om de stiinta inaceeasi masura in care a fost si filosof. i a fost filo-sof deschizator de drumuri noui In speculatie, pen-truca a fost om de stiinta creator. Sub acest raport,autorul Regulelor este, credem, spiritul francez cel maireprezentativ. Iar prin Discursul säu asupra metodei,care inaugureala drept criteriu al certitudinei cunoas-terii ideile clare si distincte, Descartes devine teore-ticianul ackstei minunate realitati ce se chiama spiritfrancez.

In legatura cu cele spuse acum mai pe urma, srt a-mintim ca stilul lui Descartes oglindeste credinciosstructura i exigentele inteligentei lui. Calitätile cuge-

0i


DESCARTES 69

tarii lui, conturata atât de precis, cu directii de mis-care asa de sigure, se transmit si stilului, care e de oproprietate de termeni färd pereche.

Autorul Discursului a fost acela care, cel dintftiu,a dat modelul perfect al prozei clasice franceze. 51,inteadevar, considerata ca atare, limba lui Descartesimpresioneaza prin shnplitatea si sobrietatea ei.

Inspiriindu-se din exemplul dat de el, filosofia fran-ceza s'a condus aproape totdeauna dupd principiul ca nuexistä idee filosofica oricalt de subtild si de profundaar fi ea care sä nu poata fi forrnulatil In limba vor-bità de toll oamenii instruiti. Citind scrierile francezeale lui Descartes, simli ca autorul Discursului a voif silscrie pentru toatä lumea, si nu numai pentru o capelarestriinsa de initiati.

Lucrul acesta se poate spune, cu putine exceptii,despre majoritatea filosofilor francezi. Si, daca pentrua masura profunzimea gândiri lor, si pentru a o lute-lege pe deplin, trebue sa fii capabil sa operezi cu ideiabstracte, totusi se poate spune ca nu e om instruitcare, citindu-le, sa nu traga din aceasta lectura unprofit oarecare.

."

Am vazut deci ca Descartes, pentru a fi inteles pedeplin, trebue raportat mai mult la spiritul general alsecolului In care a trait, dealt la cutare sau la cutarefilosof al Renasterii sau al Scolasticei. $i rezultä, cre-dem, din cele câteva note pe care le-am crezut domi-nante nu numai In speculatia cartesiana, ci si In cea a


70 D. D. BOSCA

zilelor noastre, si pe care le-am retinut in cele desvol-tate mai sus, cA Francezii Boutroux si Delbos i n'aufost condusi de un orgoliu national nejustificat, cândau sustinut: cel din urnA, cri dacA admitem un ince-put definit al filosofiei moderne, acesta nu poate ficleat filosofia lui Descartes; iar cel dintaiu, ca" toate»larile probleme desbitute de filosofia modern6 suntmosteniri cartesiene. *i cu atht mai putin au exageratNemtii IIegel si Schopenbauer, chid 1-au declarat pa-rinte al gand.rii moderne, si Husserl child a formulat,nu numai o singura (lath, neasteptatul sgu: Inapoila Descartes!"

Dar, mai elocvente dealt toate aceste aprecieri ve-nite din partea unor filosofi, ne par a fi rfindurile unuiom de stiinta, spirit mai greu de suspicionat de com-plezenVi in aceastA materie. E vorba de un text al ace-luiasi Huxley din care am citat mai sus: Dintre totig5nditorii, scrie Huxley, acela care, dupa piirerea meareprezintii mai bine decilt oricare altul rklacina sitrunchiul filosofiei §i §tiintei moderne, este Descartes.MA explic: oricine se va opri asupra unuia din rezul-tatele caracteristice ale cugetiirii moderne, fie in filo-sofie, fie in stiintil, va trebui 0 constate cil sensul,dacii nu forma, acestei cugetriri era prezent in spiritulmarelui Francez. Unii oameni sunt considerati maripentruca reprezintii actualitatea epocii lor si ne-o o-glindesc asa cum e. Voltaire era de genul acestora, sis'a putut scrie despre el epigramatic: El are, mai mull

I Cf. Eludes d'histoire cle la philosophie, Alcan; La philo-sophic, francaise, Plon-Nourril.


DESCARTES 71

deciit oricine, spiritul pe care 11 are oricine. Inteade-var, nimenea nu exprima mai bine ca el gandirea tu-turor. Dar alti oameni sunt mari pentrucä reprezintàtot ce epoca lor posedà ca forte latente, §1 magia lorconsta in faptul cil oglindesc viitorul. Ei exprimä idellecare vor fi gandurile tuturor, douä sau trei secole dupàei. Asa a fost René Descartes".


PASCAL


Prin unele laturi ale personalitätii sale, Pascal e unWinditor modern. IsMscut Intr'un secol de dogmatic sisistematizator rationalism filosofic, de codificat clasi-cism literar, Pascal ar fi putut rtimitne un mare si tipicreprezentant al veacului al XVII-lea. Cum si este inparte, dar numai in parte. Inventivul situ geniu stiin-tific ar fi gAsit In domeniul stiintei timpului säu apli-care fecund6 si räsplAtitoare. Pasiunea pe care a nu-trit-o, contra voiei sale, toatà vieata, pentru cultul aces-tei religii Miscande, si minunatul srtu instinct pentruforma clasic5 a expresiei II destinau s'à fie un convinscredincios al secolului care i-a dat nastere.

Dar soarta a furisat in sufletul acestui mare om:.;i-un picur de otravä; sau de . . . balsam binefäcätor,duprt perspectiva din care ne place A privim lucrurile.Blaise Pascal i-a zis gratie divinä". Acest har dumne-zeesc, trezind in suflet aspiratii potrivnice tendintelorpe care le aducea cu sine la nastere autorul tulbur5-toarelor Cugetäri, opune lui Pascal cel natural unPascal voluntar, care urgste adanc pe cel natural si-iduce räzboiu toatà vieata.

Actiunea puternicA a gratiei divine a fiicut insrt cafizionomia mintalg a clasicului s'a' se intregeascg cuuncle tra'säturi care nu sunt ale secolului lui Descartes.


76 D. D. ROSCA

SA desprindem, In cele ce urmeazA, cateva din a-ceste trAsáturi:

Inzestrat de naturA cu facultAti tot atAt de puternicepe c5t de variate: inteligentA adfincA si cuprinzAtoare,esprit de géomitrie §i esprit de finesse in acelasi timp,imaginatie neastilmpAratA iscoditoare, diabolicAvointà de a domina pe altii i pe sine insusi , a-fectiuni extraordinar de impetuoase, dorintA de a ex-cela In toate, putini muritori au adus cu ei pe lume ocomplexitate sufleteascA atM de mare ca aceea a luiPascal.

In ImprejurAri mai norocoase ne gimndim laGoethe Blaise Pascal ar fi devenit o rarA i fericit5intrupare a tipului omenesc ideal. Ar fi putut deveni:dacA inteligenta nu i-ar fi fost chinuitA de o prea lit-cidd constiintA a propriilor ei limite; dacA voiMa-i, inloc sä se IntoarcA ca un biciu asupra lui Insui, i-arfi cAutat victimele in lumea InconjurAtoare; dacA ima-ginatia-i neadormitA nu i-ar fi fost sclava unei sensi-bilitAti exagerate.

AdAugati la acestea chinuitorul dor de nenitirginirepe care autorul Provincialelor I-a avut in mAsurä maimare dectit oricare alt spirit omenesc cunoscut. Acestainsotit apoi ca de o umbra vesnic prezentA, de o tra-gicA i treaza constiintA a neputintii iremediabile de aputea sa imbrAtisem vreodata infinitul.

De aci sentimentul nemaipomenit al mizeriei ome-nesti, sentiment care In sufletul lui Pascal n'a aratatintermitente, ba nici chiar clipe de linistitoare slabire.Tot de aci sentimentul de relativitate al tuturor valori-

si


PASCAL 77

lor, sentiment trait pima in adancuri, si pe care in za-dar I-am cauta la sistematicii secolului al XVII-Iea saula dogmaticii secolului al XVIII-lea.

Tata' o träsatura cu totul moderna a personalitritiimorale a lui Pascal.

Setea aceasta de nemarginit este, credem, facultateadominanta a acestui om mare. Ea explica in bunaparte biografia lui spiritualii: evolutia vietii lui reli-gioase, etapele parcurse de inteligenta sa care a lup-tat eroic sa devie intelepciune mortificarea, si tottragicul acestui geniti matematic, care s'a combatut pesine insusi, salbatic, toatä vieata.

Pascal, intocmai ca Tolstoi, a dorit sil fie ceea ce,dela natura, nu parea menit sa fie. Asemenea luiTolstoi, cel ce a scris tulburatoarele Cugettiri a voit stifie crestin, in intelesul cel mai sever al termenului,cand, asemenea autorului Invierii, adusese §i el cu sinein lume grele si pagane patimi. $i'n sfarsit, ca Tolstoi,la capatul vietii sale Pascal nu se mai opune Raului.Orgoliul sau va face loc unei cucernice resemnari, §i-1vom auzi propovaduind, ca Dostoievschi, o misticaevanghelie a Dureriil

Un contimporan al lui, mare ca si el, BenedictusSpinoza, a avut si el aceasta neastamparata sete de ne-marginire. Dar autorul Eticei a fost mai norocos de-alt Blaise Pascal: a crezut, sus si tare, in puterea inte-ligentei noastre de a cuprinde infinitul; §i a crezut,naiv si dogmatic, in darul mintii omului de a puteaprivi lumea sub specie aeternitatis".


78 D. D. ROSCA

Sceptic din nastere si prea lucid elev sfirguincios allui Montaigne, Pascal apare asemenea unui nihilistcomparat cu cel ce a scris Tratatul teologico-politic.

Atitudinea aceasta criticd fatä de puterile si hotareleinteligentei omenesti e o alai trUsäturg moderng laPascal.

Constiinta prealuminoasg a marginilor inteligentiinoastre §i neputinta de a rämgnea la Montaigne, dattemperamentul sgu, il silesc pe autorul Provincialelors5 caute o iesire" mântuitoare.

Cgutând aceastg iesire, geniul pascalian va face omare descoperire in teoria cunoasterii. Descoperirea nuva fi pretuità cu dreptate deck de gAndirea europeangde dupg Kant: Ratiunea omeneascg nu poate pAtrunde.prin propriile ei resurse, absolutul, crede, pe bung drep-tate, Blaise Pascal. Si, cum Pascal cel care fiicea acea-stg pentru el descurajatoare constatare nu era om sase opreascg la acest rgspuns negativ, i se va imbia su-fletului spontan Intrebarea: nu posedä cumva spirituluman alte facultgli" care sg Indeplineascg functiuneade a imbrAtisa absolutul?

Intre altele, iata unul din ráspunsurile pe care-1 dgPascal, indrägostitul de infinit, la aceastg chinuitoareintrebare, rdspuns intre toate celebru si nu se poatemai caracteristic pentru tot ce-am spus Ong aici: Cu-noastem adevärul nu numai cu ajutorul ratiunii, ci sicu inima. In acest din urmg fel cimoastem primeleprincipii. Inzadar incearcg rationamentul sg le combatá

*


PASCAL 79

el, care nu participa in nici o masurä la elaborareaacestei cunoasteri ... Caci cunoasterea primelor prin-cipii: ca exista spatiu, timp, miscari, numeri [este]mai sigura decat oricare din cele pe care ni ledau rationamentele noastre. Iar ratiunea trebue sa sesprijineasca tocmai pe aceste cunostinte ale inimii siale instinctului . . . Principiile se simt, propozitiile [ju-decatile] se obtin pe cale de concluzie; toate acestea cucertitudine, desi pe drumuri diferite ... Aceasta nepu-tinta nu va face deci decat sa umileasca ratiunea carear vrea sa judece cu competenta in toate; ea nu vaservi insa ca argument contra certitudinei noastre, casi cum numai ratiunea ar fi capabila sä ne instrueasca.Bine-ar fi fost ca Dumnezeu sä fi facut ca noi sä nu fiavut niciodata nevoe de ea si sa fi cunoscut toate lu-crurile prin instinct si sentiment! Dar natura ne-a re-fuzat acest dar; ea nu ne-a dat, dimpotriva, decatfoarte putine cunostinte de acest fel; toate celelalte nupot fi castigate decat pe calea rationamentului".

Termenul inima" ne pare azi cam straniu, si nicinu e dealtfel folosit in limbajul filosofic. Pascal intre-buinteaza 'Inca pentru aceeasi notiune si cuvintele na-tura", sentiment", credinta". Termenul modern co-respunzator. dar pe care I'ar fi folosit si contempora-nul lui Pascal, Descartes, e acela de intuitie".

Aceasta intuitie nu este, dupà cum se vede si dintextul mai sus citat, un proces psihologic specific, carear avea loc numai in anumite acte de cunoastere. Eapatrunde, dimpotriva, toate procesele de intelectiune,prin faptul ca ea constitue temeiul lor necesar, punctul


80 D. D. RO$CA

de razirn indispensabil. Ratiunea ar zidi pe nisip dacäar incerca sä se limpeseased de acest fundament solid.

Iatä un fragment de teorie a cunoasterii de facturilnu se poate mai modernä. Dacä n'au cunoscut-o, Kant

Schelling au reinventat-o. Bergson insä a cunoscut-obine. Multi teoreticieni ai zilelor noastre o cunosc simai bine.

Noul positivism", cum ii place scoalei lui EdouardLe Roy sh" se numeascA, se inspirä in parte din Pascal.Caput scoalei Insui ne-o miirturiseste (Revue de Me-taphysique", 1901) : Ca filosofie antiintelectualistä,scrie Le Roy, ea îi are originea in Duns Scot si inPascal, se ataseazä marilor doctrine mistice, e intra-rea definitiva" a spiritului crestin in domeniul specu-la tiunii pure".

Edouard Le Roy e un savant de profesiune. Ca siPascal, el nu vrea restrangerea, ci liirgirea domeniuluicunoasterii. Noul positivism n'a luat fiintä in cerculunor metafizicieni. Cu toate cä poate avea consecintede ordin metafizic si moral, el s'a produs in interiorulstiintei insAsi, provocat de imperioase nevoi §tiintifice.

5coala lui Le Roy reia teoria pascalianA a celor treiordine (determinismul, finalitatea, libertatea sau gra-tia), desvoltand-o si precizilnd-o.

Dar aceastä teorie o discutase §i Maine de BiranJules Lachellier. La acesta din urmA, critica cea maiindräsneatil a inteligentei sfarseste, cum se §tie, prinafirmarea legitimitàtii actului moral si-a credintei re-ligioase.

i

si

si


PASCAL 81

Vedem deci cä si prin aceastà teorie a celor treiordine (les trois ordres) Pascal se asezase pe un terenpe care vor Incerca sA urce unele spirite reprezenta-tive In lumea ideilor ce främântä gândirea contimpora-nilor nostri.

*

Prin aprofundarea procedeelor folosite de ratiuneanoasträ In efortul ei de cunoastere, prin apreciereajustà a rolului ce-i revine intuitiei In orice proces cog-nitiv si prin Intrezdrirea posibilitätii unor atitudinidiferite ale spiritului In aceastà a sa functiune, Pascala formulat un ideal de cunoastere pentru timpurilecare i-au urmat. Cugetdrile lui adaog6 un nou capitolla clasica logic6 a lui Aristotel, capitol abia schitat, eadevkat, dar schitat In linii ferme. El s'ar putea che-ma: logica individualului, a contingentului, a dinami-cului. Ca atare, acest capitol poate fi considerat ca oincercare de lärgire a notiunii de rational".

Cu un secol si jurnAtate dupä el. Hegel, cel dint'aiu,se va strddui s5 realizeze acest vis al autorului Cuge-tdrilor. Unii dintre ganditorii care vor veni dupä He-gel vor continua In aceastà directie. E vorba de a gäsiprocedee si puncte de vedere care s6 permitä ratiuniisA Inteleagä si ceea ce e individual, inefabil In lucruri.$i Pascal se &idea la o analizA a procedeelor inimii"infinit mai subtilá dectit aceea a geometrilor, dar totasa de precisal

SA amintim apoi ea s'a incercat s'a se facä si althapropiere intre Hegel si Pascal. Un procedeu logic

6


82 D. D. RO$CA

foarte des folosit de Pascal se Vie Ca consistä in opu-nerea a doua teze contradictorii, a doua adevaruri par-tiale, deci incomplete, care sunt conciliate apoi in-tr'o sinteza superioara. Dialectica hegelianä face uzgrosso modo de acelasi procedeu.

Incercand sä schiteze, in linii mari, o filosofie a sen-timentului si a vointei si sä o opuna, intr'un anumitsens, filosofiei intelectului pur s'o opuna fära sanege drepturile binecantarite ale ratiunii Pascal neapare un izolat in secolul sat' de rationalism dog-matic. Caracterul tragic al acestei man l. existente seadanceste oarecum si prin aceastä singuratate.

*

Si-acum, cateva cuvinte despre forma in care se pre-zinta opera principala a lui Blaise Pascal.

Fara sa fi voit, prin forma fragmentara in care ne-alasat Cugeteirile, autorul lor e, si 'n aceastä privinta,modern intre moderni. Moartea 1-a surprins inainte dea le fi putut da forma definitiva. Voiau sä fie o apo-logie a crestinismului.

In editiile care reproduc credincios manuscrisul ori-ginal surprindem gandul asa cum s'a desprins dinsuflet si cum s'a imbulzit in condeiu: spontan, gol,cald. Aproape fiecare cugetare e o poemä Erica. Frazanervoasä, rupta, apasatä, deschide perspective nemär-ginite imaginatiei. Imaginile sunt desprinse brutal dinrealitate, sunt concrete, individuale, vii; majestoase a-desea, triviale cateodata.


P SCAL 83

Ce modern e si'n aceastä privintA Pascal, §i ce de-parte e de decalogul clasicismului secolului alXVII-lea 1 Sufletul dionisiac" care zvacneste In elenu putea sä nu cucereascA si farmece pe urmasii stras-nicului creator §i discipol a lui Zarathustra.

Iatä de ce lectura Cugeteirilor a fost pentru cel cesemneazA acest esseu, adesea prilej de trecere in re-vista si de judecatd a valorilor morale si filosofice pecare le recunoaste ca ale sale constiinta timpului incare ne-a fost dat sA traim.

6*


HEGEL


I.

Din reflexiile introductive ale esseului nostru vareie§i destul de lAmurit, credem, de ce ne abtinem incele ce urmeazA sä facem o expunere a variatelor temecare compun ceea ce se chiamä sistem al lui Hegel; dece ne vom märgini sä indicgm, dintr'un punct de ve-dere cu totul personal dealtfel, numai cadrele gene-rale ale gAndirii autorului Fenomenologiei Spiritului.Inainte Insä de a trece la examinarea acestora, e potri-vit §i util sä facem chteva observatii asupra Logiceispeculative. Aceasta, pentrucä vedem in logica hege-lianä coloana de suport a vastei §i complicatei con-structii filosofice ridicate de spiritul cel mai sistema-tizator pe care Europa 1-a avut dela Sflintul Toma deAquino Incoace.

0 destul de Indelungata experientá ne-a arätat casensul adev5rat al cugetärii lui Hegel nu poate fi prinspe deplin fAr5 un studiu adâncit al logicei speculative.Aici se afla cheia Intelegerii sistemului, caci aici §i-adesvoltat autorul Spiritului Creginismului, sub toateaspectele Taine ar fi spus in miriade de ipoteze"

ideea centrala din care a crescut puternica-i §i coin-plexa-i cugetare. Interpretarile eronate care s'au datadesea teoriilor istorice §i gândirii politice a lui Hegel,se explicA in buna m5surä §i prin faptul c5 unii au


88 D. D. RO$CA

crezut ca se poate patrunde semnificatia ultima a unorconcluzii si aplicari de concluzii ignorand prin-cipiul logic initial din care acestea se desprinsesera;unii si-au inchipuit, altfel spus, el pot intelege perfectpartea facand abstractie de totalitatea careia ea apar-linea.

Sistemul marelui dialectician german este poate celmai organic elaborat dintre toate sistemele de On-dire cunoscute. Decal, intocmai cum intr'un organismviu, organul nu poate fi inteles decat ca parte a unuiIntreg, decat prin functiunea ce el indeplineste In eco-nomia generala a organismului, tot astfel niciuna dinfetele variate ale cugethrii hegeliene nu poate fi cu-prinsä cu mintea in toata semnificatia ei, daca e con-siderata fail legatura cu intregul viu al carui reflexpartial este. In ignorarea acestor legaturi intime din-tre Orli si Intreg trebue cautath, [dna la un punct,explicatia faptului curios ca doctrina hegeliana a ser-vit argumente In acelasi timp si reactionarismului sisocialismului. Tot ea lamureste si provenienta unor in-terpretari ce s'au dat teoriilor sociologice si istorice alelui Hegel, teorii din care multi cercetätori au scos in-vatatura ea acesta ar sacrifica individuul colectivitätiisi-ar nega valoarea factorului personal in evolutiaistorica.

Dar faptul ca "Ana In a doua decada a veaculuinostru Logica speculativa" nu s'a bucurat In ochiimajoritatii cercetatorilor de atentia pe care o meritaimportanta ei In ansamblul sistemului, nu se datorestenumai Intamplarii. Ea poate fi explicata Intr'o ma-


IIEGEL 89

sura oarecare si prin felul cum a fost conceputa, ela-borata si scrisä aceastä opera hegelianä. E lucru cu-noscut ca Logica este cartea cea mai abstracta dincate s'a scris veodata. Citirea ei atenta reclamä timpmult sit efort considerabil. Aceasta, nu .numai dincauza stilului ei, tehnic si personal In acelasi timp, cimai ales din cauza formei de expunere adoptata deHegel, forma fidela stilului de gandire foarte sui ge-neris al puternicului dialectician.

Pentru a aduce un exemplu spre ilustrarea celor a-cum spuse, sä amintim ca lui Taine i-a trebuit odi-nioara un an de intensä munca si meditatie 'Ana aterminat cititul acestui carti hegeliene. In scrisorile pecare le trimitea in 1851-52 prietenilor sai parisieni,autorul lstoriei Literaturii Engleze se plange mereu deoboseala ce i-o cauza aceasta lectura: Hegel Imisparge capul", scrie el lui Suckau. Ceva mai tArziu, a-eeluiasi: Am citit doug volume din acel casse-tetechinois" ce se chiama obisnuit Logicä a lui Hegel .. .".Iar mamei sale: Las la o parte pe Hegel . . pentrua povesti o clipa cu tine. Sunt obosit si nu gasesc o-dihnä mai bunä ca amintirea ta". Si peste trei ani,aceluiasi Suckau: Un invatat neamt mi-a ImprumutatLogica lui Trendelenburg. E o metafizica si-o criticaa lui Hegel . . . Cartea e limpede si nu-ti turteste capulea monstrul . . . Dar toate acestea nu sunt gigantice camonstrul". Cu mai bine de o jumatate de veacin urma, Lucien Herr, un alt mare cunoscator al luiHegel, scrie, confirmând pe Taine, ca greutatea pecare o cauzeazd cercetatorului sistemul hegelian epoate mai mare decAt cea ridicata de orice alt sistem.


90 D. D. ROSCA

In astfel de conditii, mai poate sa ne mire ea nu-meroase au fost inteligentele care, dorind sä cuprindaun domeniu limitat al filosofiei hegeliene sau atacândo singura problemä pusa de aceasta, au ocolit oare-cum, cu prudentä, Logica. Unii au ocolit-o chiar §icând au simtit poate nevoia de a urca la izvoare, mul-lumindu-se cu expuneri sumare gäsite In tratate saumonografii, expuneri care rainfin Insä Intunecate pen-tru eine nu cunoa§te Indeajuns textele originare. Izbin-clu-se de greutatile unei expuneri §i explicari prea a-mänuntite, sau temându-se sa nu alunece pe povarni-§uri ce-ar track gandirea lui Hegel, cei mai multi co-mentatori ai filosofului german se marginesc a expune,pas de pas, chiar desvoltärile lui. Utile pentru cine cu-noa§te §i textele Logicei, aceste exposeuri n'aduc marelumina celui ce ignoreaza textele.

Spunem acestea sprijinindu-ne pe experienta perso-nalä: Cu multi ani Inainte, dorind a avea oprealabila orien-tare generala asupra continutului Logicei hegeliene pecare n'o cuno§team Inca In textul ei, am citit cu mareatentie expunerea pe care o face Kuno Fischer in to-mul VIII al celebrului sau tratat. Dupa multä truda,am Inchis con§tiincioasa opera fischeriana cu senti-mentul pe care-1 traduc bine cunoscutele cuvinte:. . . Carte tristä §i 'ncurcata." Aceea§i experientapoate fi facuta §i cu expunerea, mult mai limpede de-altfel, cuprinsä In cartea lui G. Noel, La Logique deHegel.

*


HEGEL 91

Imprejurarea a Logica speculativa a fost consi-derata de multi, timp indelungat, ca o carte de care, larigoare, te poti dispensa, explicA si faptul, mai gray,ca gandirea autorului Fenomenologiei spiritului a pri-mit adesea o interpretare care, dupa credinta celui cescrie aici, Ii altereaza Insasi substanta ei originalä.Conform acestei frecvente interpretari, elemente esen-tiale ale teoriei cunoasterii sustinutä de Hegel au fostsi sunt eliminate ca neesentiale, si s'a afundat In um-bra tocmai ceea ce dialecticianul german a consideratca nou In conceptia pentru care pleda. Logica specu-lativa (Vernunftlogik), pe care autorul ei o opusesecu tarie si persistenta logicei clasice (Verstandeslogik),a fost readusä oarecum pe planul de miscare al a-cesteia si, drept consecinta, idealismul absolut a deve-nit un fel de spinozism derivat. Nu se vorbeste §i nus'a vorbit atat de mult si de des despre panlogismul"lui Hegel si despre determinismul absolut, corolar alpanlogismului"? Nu se citeaza mereu pentru ilus-trarea acestei interpretari faimosul ceea ce e rational,e real si ceea ce e real, e rational"?

Cazul descris mai sus nu e de sigur unicul in istoriafilosofiei. Sunt si alti ganditori a caror cugetare a su-ferit alterari asernanatoare. Cazul s'a produs oride-cateori punctul de vedere pe care se aseza filosoful afost atilt de nou Meat fie ca deranja anurne obiceiuride gandire invechite si naturalmente mai comode, fieca, neavand la indemana pentru exprimarea a ceea ceaducea nou deck termeni vechi, gAnditorul i-a folositpe acestia, deplasandu-le, dupa nevoe, sensul, sau aconstruit altii cu totul personali.


92 D. D. ROSCA

Acesta e in bunä proportie si cazul autorului Logiceispeculative. Hegel era dotat cu o extraordinarä puterede expresie verbal6, mai precis poate: cu o mare ima-ginatie verbalä. A creiat o multime de termeni ce nusunt decal ai lui si n'au echivalenti in limbajul altorganditori si 'n alte limbi. Motiv pentru care scrierilelui, si in special Logica, sunt foarte greu de tradus. A-ceasta mai ales in limbile neolatine, ale aror cuvinteexprimA prin excelentä ceea ce e in repaos, stgri, re-zultate, nu misari, durath, ceea ce devine. Termeniieminamente hegelieni sunt insä aproape toti verbe fo-losite ca subiecte, ori substantive derivate din verbe,ca: Werden, Sol len, Sein, Ansichsein, Beisichsein, An-derssein, Fürsichsein, etc. Fapt care pe autorii de stu-dii scrise in limbi streine despre filosofia lui Hegel iiobligä A renunte de a mai traduce, conform spirituluilimbii respective, termenii specific hegelieni si sä-itraduc5 literal, adäogiind totdeauna si termenul ger-man.

Pentru a da un exemplu, sA precizAm bunäoaräat substantivul german Wirklichkeit" nu poate fi re-dat exact prin neolatinul realitate", réalite", re-altà". Rea litate" vine dela res", cuvant ce exprima,prin definitie, ceea ce permanent, ceea ce persistä, eimobil, atata limp cat nu primeste impulsul din afarä.Pe cand Wirklichkeit" deriva din wirken", din aactiona", a produce un efect oarecare. Dacä la altiganditori germani, la cei mai multi, Wirklichkeit"are sensul pe care-I are termenul romanesc de rea-litate", la Hegel el nu are acest inteles. Wirklichkeit"


HEGEL 93

Inseamna in textele hegeliene un complex de actiuni,mai exact de actionäri"; el exprima deci un tot inmiscare, in act, actul Insusi. De ad nevoia pe care asimtit-o Benedetto Croce de a-1 reda, in a sa tradu-cere a Enciclopediei lui Hegel, prin realth in atto".Vera, traducatorul Logicei pe frantuzeste, se multu-mise odinioara sä traduca simplu prin réalité". Ceeace e ipexact, cad, pentru a reda ideea implicatä Inréalité", Hegel foloseste cuvântul Rea Mat".

Dar, cu toata marea lui putere de inventie verbalä, auto-rul Fenomenologiei Spiritului a pastrat, pentru notiunifundamentale ale doctrinei sale,termeni vechi ce se gä-sesc la altii, la Platon si la Kant, la Fichte, la Schillingsi la Spinoza. Ratiune (Vernunft"), Intelegere (Ver-stand"), idee, concept (Begriff"), dialectica, specula-tiv, iata bunäoara termeni ce nu-i apartin exclusivlui, dar care n'au fost, totusi, decal vase vechi undeautorul Enciclopediei a turnat vin nou.

Cititorii Criticei Ratiunii Pure au putut constata, desigur cu satisfactie, cat de metodic procedeaza Kantori de cate ori opereaza cu o notiune importanta alcilrei sens, diferit la el de cel curent sau de cel in care1-au Intrebuintat alti autori, ar putea da nastere even-tual la confuzii. Autorul Criticei, fie ca defineste ter-menul imediat, fie ca-I determina exact numai dupàce prin exemple i-a aratat diferenta specifica, dar II de-fineste. Hegel nu procedeaza asa. El ne da de obiceiuun expozeu arid al genezei logice, mai precis dialec-tice a conceptului pe care vrea sa-1 defineasca (candvrea). Ne arata ceea ce el numeste deducere imanentela conceptului.


94 D. D. ROSCA

Astfel bunàoarä, definitia unei notiuni fundamen-tale, mai precis a notiunii fundamentale cu care ope-reazg Logica dela Inceput panä la sfrlrsit, definitiaconceptului (Begriff"), nu ne-o dä deck la inceputulvolumului al III-lea al acestei carti. Iar sensul pe careautorul II atribue termenului Idee", ni-1 determinaexact abia ajunsi la sfarsitul faimoasei cArti. Dar chiarsi-atunci ni se oferä, drept vorbind, numai o descrierea conceptelor Begriff", Idee" si nu o definitie in a-devgratul inteles al cuvântului. Si mai exact: ni se pro-pun o multirne de puncte de vedere din care pot fiprivite totathtea fete ale Ideii, si nu o definitie care säepuizeze continutul esential al acesteia. La sfArsit si pedeasupra, ni se mai spune: toate aceste definitii nuexprimA Inca ceea ce este Ideea. Aceasta contine Insine, suprimate si conservate (aufgehoben), toate mo-mentele dialectice pe care le-am desvoltat panA acumlAdeca, in specie, toate definitiile si toate concepteleexpuse in cele trei volume ale Logicei . . .

Deasemenea, conceptul hegelian (Begriff") nupoate fi definit matematiceste printr'o singurapropozilie. Conceptul nu se defineste decât ca sintezatuturor momentelor dialectice expuse In partea I si II aLogicei, adecä in volurnul I si II al acesteia.

Cel ce scrie aceste pagini se declarta indeajuns demullumit dacä citiorii lor, parcurgandu-le, au Intelesdeocamdatà ca nici termeni de Intrebuintare curent4cum sunt aceia de notiune" (Begriff") si Idee",nu-si pastreazA in conceptia dialecticianului germansensul lor obisnuit. In doctrina lui Hegel, cuvintele


HEGEL 95

idee, concept au semnificatii carora nu li se pot for-mula difinitii in sensul pe care-1 atribuie acestui ter-men logica sau matematica d. ex. Tinand seama de a-ceste consideratiuni, formulele hegeliene: Absolutuleste Idee, absolutul este concept primesc Intelesuriesentialmente diferite de cele ce li se atribuie si li s'auatribuit de obiceiu. In orice caz, si drept consecinta, nuse mai poate sustine deck intr'un anume sens sensfoarte aparte ca Hegel ar fi avut pretentia naiviide a zdvori Absolutul In catusele neputincioase aleunei formule . . .

Tot din cele spuse pand aici, cititorii au descoperitde sigur si cauza adanca ce 1-a impiedecat pe autorulLogicei speculative sä paseascä asemenea lui Kant sisa dea, dela Inceput, definitia limpede si precisä anotiunilor fundamentale cu care opera. Era greusä procedeze asa un ganditor care a avut nevoie de treitomuri pentru a parveni sä ne sputa ce continut bo-gat in variate teme Inchide el In ceea ce a numitIdee', termen imprumutat poate mai degraba delaPlaton decat dela Kant.

Il vedem, prin urmare, pe insusi autorul doctrineihegeliene in imposibilitate de a defini Inteo formularelativ simpla si clara punctul de vedere personal pecare el il aducea in discutia problemelor filosofice.Aceastä neputinta, cum am vazut foarte explicabilä,motiveaza panii la un punct interpretarile eronate ces'au dat unora din laturile importante ale doctrinei.Lectura textelor, in care cititorul 11 vede pe autorullor revenind fall oboseala asupra unor anume enun-


96 D. D. ROSCA

tdri, te face sä simti c4 cel ce le-a scris face efort sus-tinut, nu numai In Logicei ci 'n toate celelalte cArti alevastei sale opere, sä desemneze tot mai precis limiteleorizontului metafizic pe care 1-a intrezärit. Astfel, celedoulizeci de tomuri hegeliene nu trebue consideratenumai ca aplicatii in domenii diverse ale unei idei fun-damentale, ci §i Myers: ca expresia unei mereu reluateincercgri ale autorului lor de a defini" acea ideecentralA, de a da descrieri" numeroase, toate nece-sare, dar relative cAci partiale, punctului de vederepersonal pe care 1-a descoperit.

*

Tocmai din acest motiv, pentru a cuprinde semni-ficatia acestui punct de vedere, pentru a intrezäriideea centralä a cugetArii hegeliene, pentru a regäsisentimentul vital adânc din care ea a crescut, nu e su-ficient sä ne t6rmurim cercetärile noastre exclusiv laLogicei, desi cum am arAtat, ea este cea mai impor-tantä Intre cärtile scrise de Hegel. Ca sä poatà fi pedeplin Intelese, formulele ei trebue confnmtate in con-tinuu Intre ele, dar si cu texte culese din celelalteopere ale Onditorului neamt.

Dar, spuneam la Inceput cA Logica e cheia intele-gerii cugetärii hegeliene. Si-acum spunem cä restuloperei e necesar pentru Intelegerea Logicei. Aceastàcontrazicere e numai aparentä. Ea este inläturatá decele ce scriam referitor la structura organicä a doctri-nei lui Hegel: dacA inteun tot organic structurat par-tea nu poate fi inteleasä decAt reportatä la totul a ca-


HEGEL 97

rei parte este, nici acesta nu e inteligibil decat rapor-tat la partile a caror unitate, si nu suing, este.

Rezulta apoi din cele ce preced ca, pentru a puteaatinge tinta anuntata douà alineate mai sus, nu ne vomaventura sa facem o analiza amanuntita a continutu-lui Logicei, nici a vr'unei alte scrieri hegeliene. A-ceastä expunere de continut n'ar fi decat o descriere"a faptului care se chiama Logica sau altä opera a hiiHegel, iar a descrie un fapt nu inseamnä a-1 lämuridecat foarte-foarte aproximativ.

Un fapt nu devine inteligibil decat reportat la con-ditiile care 1-au facut posibil, sau poate chiar necesar.E deci bine sä ne intrebam mai intai care au fost con-ditiile determinante ale faptului" numit sistem hege-lian"? Ce motive 1-au putut determina pe Hegel sä con-ceapa o nouà logicä, pe care s'o opunä logicei aristo-telice? Uncle trebue sä le cautam aceste motive? Se da-toresc ele si spiritului filosofic al timpului, si 'n cernasura, sau trebue cautate exclusiv in structura spiri-tuala a omului Hegel?

Pentru a putea raspunde multumitor la aceste in-trebäri, e nevoe sä facern efort sa ne asezam pe punctulde vedere al lui Hegel insusi, adeca sä nizuim sa-i in-terpretam gAndirea din interior", in masura in care,bine inteles, un atare lucru este posibil. Raspunsurilece vom obtine ne vor fi de mare ajutor in ana-liza succinta ce vom intreprinde spre a degaja sensulcatorva concepte fundamentale ale doctrinei hegeliene.

In tot cursul lungilor si destul de laborioaselor des-voltäri ce vor urma, ne vor servi ca puncte de sprijin,

7


98 D. D. ROSCA

bineinteles, texte hegeliene alese din Intreaga operaa filosofului.

Doctrina hegeliana incheie epoca de uhnitoare fe-cunditate filosofica deschisa in Germania de critica luiKant. Sinteza pe care Hegel a incercat s'o infaptuiascapoate fi considerata ca o supremä Incoronare a stra-duintelor ce le facea gandirea germana dupd aparitiaCriticii judecqii, pentru a ajunge sa elaboreze din nono conceptie unitara §i atotcuprinzatoare despre lurne.

La lumina Invataturii ce-o scoatem din istoria filo-sofiei, un mare sistem ne apare cele de mai multe orica o incercare de impacare a unor tendinte spiritualedivergente, sau chiar potrivnice. Un conflict ideologicce framiinta 'Ana In adancuri con§tiinta unei epoci deintensa vieata sufleteasca, e deobiceiu trait, in toate fi-brele fiintei lor, de spiritele sintetice ale vremii. $i a-hmci, conflictul li gase§te deslegare, mai mult saumai putin multumitoare, In sistemul de gandire pecare unul din aceste spirite sintetice va cauta 0-1 con-struiasca. Diversitatea §i caracterul antagonist al ele-mentelor pe care noul sistem va Incerca sa le coordo-neze subt un unic punct de vedere, va fi, la Inceputcel putin, una din cauzele principale de raliare a in-teligentelor la noul punct de perspectiva. Bogatia aces-tor elemente antagoniste face ca fiecare inteligentacercetatoare sa-§i gäseasca In noua idee filosofica jus-tificate, de pe un plan de Wandire mai inalt §i unic,aspiratiile propriei sale cugetari. Prin unitatea de per-


HEGEL. 99

spectiva ce-o aduce, noul sistem creeaza o atmosferaspirituala aparte. Aceasta va colora apoi in tonurile-iproprii toate preocupdrile ideologice ale timpului.

Astfel, si opera hegeliana tinde sä impace, incorpo-randu-le intr'o larga sinteza, principalele rezultate ob-tinute de cercetarile iluminismului (Aufklarung), decritica lui Kant, de stiintele naturale (de biologie inspecial), si de intuitiile romanticilor. Intreaga opera alui Hegel, dar mai ales cea de dinainte de Logicd, estemarturie vie ca, dela inceput, gandirea extrem demuncità a dialecticianului german tasneste din traireaindelungata si adanca a opozitiei ireductibile instituitade sec. XVIII-lea si de Kant' intre functiunile cognitivesi cele afective ale spiritului. Aceasta gandire se bra-neste si creste din lupta darza dusä de Hegel pentru adescoperi o zare spirituala care sa-i faca posibil säinlature, ca iluzorie, amintita opozitie. Caci iluminis-mul si Kant au sacrificat, crede Hegel, darurile afec-tive ale sufletului: iar Schelling si romanticii au sacri-ficat inteligenta. Din chiae momentul in care Hegel seva gäsi pe sine, va cauta sa combata, cu perseverentamare, si kantismul si rornantismul (acesta reprezentatIn ochii lui mai ales de Schelling), ca pe niste punctede vedere unilaterale si deci nemultumitoare; dar leva si absorbi in comprehensiva-i sinteza, depasindu-le.

in vointa de a produce f WW1, depdOnd nu sacrifi-cdnd elemental afectiv al constiintei, frebue cdutatisvorul addnc al sistemului hegelian.

1Cel 'Min de Kant eel dinainte de Critica indecd(ii, credeHegel.

7*


100 D. D. RO$CA

Problema filosoficA esentiald pusä de momentulistoric e deci, crede Hegel, gäsirea unui punct de ve-dere superior care sä facA posibill sinteza celor cloudfunctiuni sufletesti antagoniste amintite mai sus, §i 'ndreaptä consecintä, sä asigure restaurarea unitàtii vie-tii spirituale, fkämitatä de reflexia criticä a lui KantIn compartimente f Ark' coridoare de cornunicareIntre ele.

Vom vedea, in cele ce urmeazà, pe ce cale s'a anga-jat autorul Fenomenologiei Spiritului pentru a atingetinta reflexiei filosofice astfel fixatä.

Trecand la analiza sistemului hegelian, ne vedemsiliti sA spunem dela Inceput cä o expunere rigurosobiectivä" a gAndirii autorului Logicei speculativeeste lucru aproape (dacä nu chiar) imposibil de rea-lizat: Se §tie Ca poate nici un sistem filosofic n'a fostinterpretat In atAtea feluri, adesea opuse, cum a fostcel hegelian. Nu mult dupä moartea maestrului, §coalaacestuia s'a rupt In stängr §i'n dreaptä" hegeliana,aderentii acestora scotAnd, direct din texte, argumentesi pentru revolutie si pentru reactiune . . . Unitate devederi nu existä nici azi Intre interpretii lui Hegel, nicichiar In ce priveste sensul general ce trebue sä fie atri-buit gAndirii puternicului dialectician. Numai asupraunui singur lucru sunt de acord cei ce-au Incercat säpiltrundä ceva mai adAnc in edificiul ideologic ridicatde Hegel, anume cà pätrunderea in adAncuri este ex-


HEGEL 101

trem de grea, pe alocurea, in Logicg" mai ales, a-proape de neinvins.

De unde vine aceastg dificultate? Judecfind dupgintgia impresie, Hegel pare greu accesibil numai dincauza limbii foarte speciale pe care o foloseste. Limbascrierilor lui Hegel e incgrcatä cu termeni fabricati deel, termeni stranii si pentru ureche si pentru ochiu.Apoi, prietenul si rivalul lui Schelling a avut maniaetimologiilor populare. Facand adesea etimologia anu-mitor cuvinte, le atribuia sensuri fortate si nejustifi-cate, fgra insg sa-si preying cititorii. Mai mull, Hegelatribue, dupg nevoia momentului, si iarasi fall sä pre-ying, sensuri diferite aceluiasi cuvânt. Cu toate acestea,privind lucrurile mai de aproape, nu se poate spunecg principala cauzg a dificultatii de care e vorba ar filimba textelor hegeliene. Cauza adeväratä si principalItrebue cgutatä in insusi stilul de gdndire al dialecticia-nului german, stilul insusi provenind din intentiile ul-time ale acesteia. Intentii dictate permanent de o anu-mitg viziune initialä a lumii si cu totul personalg luiHegel. Se mai adaogg la acest mare motiv si vointafilosofului de a concentra cat mai multe idei si faptein abstractiile sale. Aceasta dorintä a autorului Logiceispeculative il face sa Impingg abstractia Ong la mar-ginile ei extreme si sa o ling la distante uriase de oriceintuitie sensibila. Cu alte cuvinte, opacitatea free-yenta a textelor hegeliene nu vine din incoherentälogicg, ci cele mai adesea ori din ingltimea graduluila care e impinsg abstractia.

Acestea ni se par a fi cauzele explicative ale obscu-


102 D. D. RO$CA

ritatii frecvente ce-o intalneste oricare cititor al scrie-rior lui Hegel. Poate ca mai existä si alte cauze, sepoate chiar Intampla ca explicatia noasträ sä fie ero-natä, obscuritatea frecventä de care vorbim ramaneIns6 fapt recunoscut de toti cititorii lui Hegel. Iatá dece, cine vrea sá explice filosofia hege1ian5 cu dorintade a strange de aproape textele, se angajeazA personalIn mäsurg neasemanat mai mare decal cel ce expunepe Descartes sau pe Leibniz. Am crezut ca e intelec-tualiceste cinstit sä ne prevenim cititorii Ca in cazulde fatA obiectivitatea" ramane ideal mai greu de atinsdecat in oricare alt caz.1

Consideratiile critice care preced explica de ce, incele ce urmeazd, nu vom cäuta sä facem o expunereschematicg a sistemului hegelian. Ne abatem dela acestprocedeu adoptat, dupa cat slim, de toate tratatele deistoria filosofiei, manat de convingerea cä o astfel deexpunere schematica intuneca si mai mult gandireaautorului Fenomenologiei spiritului. Drept urmare, ci-titorul care se multumeste numai cu o atare expunere,nu se alege cu nimic. Sau, ceea ce e mai räu, se alegecu lucruri Intelese pe dos.

Vom cAuta, prin urmare, sä ne apropiem pe alt drumdecal cel obisnuit de ceea ce credem rzoi cA formeaza

1 Motive le care ne-au indemnat sA dAm Ondirii lui Hegelinterpretarea implicatA in prezenta expunere se gdsesc for-mulate mai amplu in cartea noastrA 1.1 nfluence deHegel sur Tain e, Paris, 1928. In ochii cititorilor carevor eonsulta §i aceastA lucrare a noastrA, interpretarea deaici it§i gAsqte, evident, o mai fermA justificare.


HEGEL 103

miezul gAndirii hegeliene. Anume, convinsi ea la fun-damentul ei, ca In strafundurile oricarei conceptii deansamblu despre lume, se gäseste o intuilie primor-diala caracteristica pentru gânditorul nostru caci des-prinzfindu-se din centrul personalitatii lui, vom Incerca

determinam mai Intai aceastä idee inilialä. Cad eaeste aceea care, transpusa pe planul luminat §i con-trolabil al gândirii logice, se cristalizeaza In sistem.Mode land principalele articulatii ale acestuia, aceastaintuitie primordiala fixeaza tinta ruffling a fiecilreiscrieri hegeliene in parte si creeaza spiritul general alsistemului considerat ca Intreg. Privite la lumina ei,unele din ideile esentiale asupra carora Hegel revineneobosit In scrierile sale §1, cu toate acestea, idei greuaccesibile, devin stravezii si inteligibile.

Care e aceastä intuitie hegeliana initiala? 0 intalnimmereu filtrata In vasele cu pereti de metal opac aleabstractiunilor atilt de greu de patruns ale Logicei.Dar mai sigur dam de urmele ei Inca proaspete, si decimai usor vizibile, aplecându-ne cu rabdare asupra tex-telor stufoase ale scrierilor din tinerete (Theologischejugendschrif ten) ale filosofului. Ea poate fi enuntataastfel: Principalele forme ale existentei sunt In raportde corelatie organica una cu alta si cu Intregul pe careele 11 compun. Aceasta, pentruca, In substanta ei ul-fling, realitatea trebue considerata ca un mare orga-nism viu. Mai scurt spus: existenta, in totalitatea ei,este uieat6.

Acest Wand hegelian, inmuiat, cum vedem, Inteuntare parfum mistic, a prins radacini In constiinta filo-

sa


104 D. D. RO$CA

sofului Intre anii 1794-99, epoca in care fostul stu-dent In teologie traie§te cu accent nu se poate mai per-sonal marile Intrebäri ce le pune cre§tinismul inteli-gentii oricarui spirit adanc §i cu adevarat religios. Incursul acestor ani de foarte intinse cercetari istorice§i de puternic concentrata meditalie filosofica, Hegelretrae§te pentru sine toate turbur5toarele conflicte decon§tiinta pe care vieata religioasä le ridica in caleainteligentii dornice de a intelege totul. 0 arzatoare do-rinta de a Impaca toate opozitiile §i contradictiile pecare le-au creat vieata §i inteligenta in curentul unul§i viu al existentei pune stapanire pe sufletul tanäruluigAnditor. Dar in acela§i timp devine tot mai dominant§i lini§titorul sentiment al identitätii profunde a tuturorformelor de existenta.

Dupa ani de framântare läuntrica, ceea ce la inceputfu numai sentiment, se schimba treptat In convingere,pentruca, la sfar§itul perioadei de care e vorba, con-vingerea sa devie imperioasa nevoie de demonstratie.Acesteia cauta sa-i dea satisfactie mai intai schita desistem din 1800 §i, incepAnd cu Fenomenologia, siste-mul definitiv constituit. Pentru a-i fi infelese pieselefundamentale, sistemul hegelian trebue deci consideratca exteriorizarea impuneitoare a unui uria$ efort dedemonstratie rationalei fi abstractei a viziunii mistice-religioase care afirmei cii existenta in totalitatea ei, fiin esenta ei ultimei, este viealii.

Notam ca aceasta afirmatie venlig din adâncurilevietii interioare ale personalitatii §i nu Imprumutatade aiurea, nu contine totu§i o noutate nemaiauzita.


HEGEL 105

Neamul omenesc a mai pronuntat adesea, prin geniilesale religioase si prin misticii sal, o astfel de judecata.Ceea ce e insA nou si constitue viguroasa originalitatea lui Hegel, este tocmai efortul sustinut al lui de a de-monstra rational, inteun sistem, si c'o enormA ingrA-mAdire de fapte concrete, aceastA judecatA. Si, cu toatAprudenta de care am vrea sA ne lAsAm cAlAuziti, afir-mAm totusi cu'n puternic sentiment de certitudine cA,dacA Hegel n'ar fi incercat demonstratia de care evorba, n'ar fi intrat in Istoria Filosofiei cleat ca celdintAi intre schellingieni. Ar fi rAmas, altfel spus, aldoilea printre marii romantici. Ori poate ar fi conti-nuat firul marilor mistici germani Intrerupt la JacobBöhme . . .

*

SA IncercAm acum sA reconstituim, cu gradul deverosimilitate pe care suntem capabili sA-1 atingem,momentele esentiale ale demonstratiei hegeliene. 0 ast-fel de incercare ne va permite nu numai sä trecemIn revistA principalele idei ale lui Hegel, ci sä arAtAm,eredem, cum se leagA Intre ele aceste idei pentru aforma un intreg bine inchegat. SperAm sA ajungem ast-fel nu numai sA cunoastem inteo mAsurA oarecare fun-damentale concepte hegeliene, ci sA le si Intelegem. 5isa pricepem, poate, atitudinile pe care autorul Logicelspeculative le in fata de predecesorii si contimporaniice i-au fost animatori.

*


106 D. D. ROSCA

Cum poate fi transpusä in termeni logici afirmatiaglobalà cä existenta e, In esenta sa ultimä, vieatä?

Intrueat poate fi cuprinsA cu inteligenta, vieata neapare ca expresia unei legAturi specifice intre un tot§i pärtile ce-1 compun. LegAtura aceasta poate fi de-scrisä astfel: Inteun organism viu membrele nu existaca atare decal In mäsura In care, prin functiunea ce-oIndeplinesc, dau concurs la sustinerea Intregului §i sesustin reciproc §i unul pe altul. $i viceversa, organis-mul nu existä ca intreg decat in mäsura in care el de-terminil functiunea §i existenta fiecärui membru al säu.Altfel spus, Intr'un organism viu partea nu existä de-ad ca parte a totului, §i viceversa. Intr'un organismviu partile implicA deci existenta intregului, iar acestape aceea a partilor. Partea nu poate fi conceputá §iInteleasä decat raportatä la Intreg, iar acesta nu poatefi conceput §i Inteles decat raportat la Orli.

Privit de aproape acest gen de raport, numit de noimai slits corelatie organicr, ne desvele§te §i urma-toarele fete: intregul nu e suma pArtilor care Il com-pun, el e ceva mai mult, mai exact: e altceva decatsuma pärtilor, de§i le contine In sine. Le contine insrica absolut distincte, legate Intr'un Intreg mai mult saumai putin armonic. Vieata ne apare deci ca unitatein multiplicitate, unitate In care elementele multiplesunt de naturl diversä sau chiar antagonistA, §i suntafirmate ca atare. Mai mult: cu cat un organism viu(adecä o formä de vieata, adecä o formä de existentaIn general) se va dovedi a fi unitatea armonic6 a unuinumgr mai mare de elemente opuse, cu atilt mai cre-


HEGEL 107

dincios va defini el vieata ca atare; va reprezenta decio mai perfecta forma de existenta si va poseda un maimare grad de realitate"; va fi, spus in termeni auten-tici hegelieni, mai concret. Dupa toate cele desvoltatemai sus, ghicim de pe acum ca forma cea mai Ina ltade existenta, personalitatea spiritualä, va fi, in ochiilui Hegel, si cea mai Incarcata de realitate, cea caredefineste insäsi esenta ultimä a existentei. Cele mai demulte ori, autorul Fenomenologiei numeste aceasta ceamai reala dintre toate formele de realitate spirit" sisubiecr.

In consecinta, conceptele care definesc intregul pede o parte si pärtile pe de alta parte ne apar ca ter-meni implicati mutual unul in altul, dar nu analiticimplicati. Adica ei nu sunt continuti unul in celalalt,si deci nu pot fi scosi (dedusi) unul din altul, In felulcum am deduce o consecinta ce decurge analitic dinpropozitia In care era implicit continutä. Sunt, prinurmare, termeni ireductibili unul la altul, dar In co-relatie de necesitate unul cu altul. In limbagiu hege-lian: sunt termeni ce se gäsesc in raport dialectic. Suntlegati inteun tot armonic, MI ca acesta sa-i absoarba,cum ar absoarbe o suma valorile aritmetice a carorsuma este.

Aceasta fiind natura raportului care defineste pen-tru inteligentä esenta vietii, sub mice forma ne-ar fiea data, si care guverneaza existenta In general (acea-sta fiind vieata in substanta ei ultimä), rezultä ca cinevrea sa inteleaga lumea In adevarata ei fiinta, trebuesa aplice relatia studiata mai sus la realitate In totali-


108 D. D. ROSCA

tatea ei. E ceea ce a fAcut Hegel, fär6 sä ne spunä ex-plicit nicAiri, e adevArat, 0 astfel procedeazä. Dar,da0 privim infricosetoarele" abstractii ale Logicei"

asa le numea Taine la lumina consideratiilor cepreced, constatäm 0 idei hegeliene fundamentale seumplu de inteles.

*

Intfii de toate, Intelegem, cred, mai bine sensul cutotul specific al termenilor de bazA ai sistemului, caresunt conceptul (Begriff) §i Ideea, sens ce nu poate fiidentificat, fgrä pAgubitoare confuzii, cu cel pe careacesti termeni il au in general In terminologia filoso-ficg sau stiintifia si in limbagiul vietii de toate zilele.

Analiza ce urmeaz5 ne duce mintea fn miezul meta-fizicii si logicei hegeliene. Ea va fi deci cam aria sine va cere un remarcabil efort de concentrare. Oste-neala InsA nu ne va fi desart6, 0ci e vorba sä izoläinsi O. privim la luming intensä piesa principalä a siste-mului.

La inceputul pärtii a doua a Logicei sale,1 ade0 lainceputul pgrtii care poartA titlul general de Doctrinaconceptului", Hegel ne spune 0 nu se poate da o de-finitie directA si-o idee imediatà despre concept. Dar,

I E vorba de ceea ce se chiarna Logica cea mare (in 3 vo-lume) a lui Hegel; cealalta, cuprins4 ca vol. I, In Enciclopedie,se chiamä Logica cea mica.

Analiza ce urmeaza va avea poate si meritul de a familia-riza IntrucAtva cititorii acestor pagini cu cadrul exterior Incare e turnata materia tratatä de Logica speculativa.


HEGEL 109

ceva mai incolo, declard cA obiectul Logicei objective,adicA scopul celor dou5 dintAi volume ale Logicei celeimari, e tocmai s5 expunA geneza conceptului si sA-idea, prin urmare, o definitie geneticd. Hegel numesteexposeul acestei geneze decluctie imanentä a concep-tului.

SA amintim acum cA partea intaia a Logicei objec-tive trateazA despre existentA", partea a doua despreesent5". Obiectul propriu al Logicei objective e sAarate cä adevärul nu se gAseste nici in existentä" caatare, nici In esentä" ci in uniunea lor, adecA In con-cept, care e identitatea In care existenta" si esenta"sunt suprimate si conservate In acelasi timp, sunt de-pdfite (aufgehoben). In termeni si mai autentic hege-lieni, conceptul este, prin urmare, adevArul existen-tei" si al esentei", care trebue considerate ca mo-mente In procesul de creare a adevärului. Prin ur-mare, privit5 in Intregul ei, partea a treia a Logiceieste sinteza celor dint:1i douà p5rti.

Pentru a Inte lege natura specificA a acestei sinteze,trebue s5 spunem Ca existenta", consideratA in ra-port cu esenta, e ceea ce este dat In mod imediat, a-decA In chip sensibil; ceea ce, In raport cu esenta", eprivit ca simplA aparenta. Iar esenta", considerat5. Inraport cu existenta" imediat5, e ceea ce este perma-nent, identic cu sine Insusi. Deci existenta" si e-senta", considerate In raport una cu alta, sunt ter-meni ireductibili.

Conceptul hegelian uneste, prin urmare, determina-lii diferite, opuse, sau chiar contradictorii. Termenii


110 D. D. ROSCA

acestia nu sunt inteligibili decat ganditi unul in raportcu celalalt si'n report cu un al treilea, superior, care iiconciliaza.

Conceptul veritabil, conceptul concret", acela careexprima esenta Insasi a lucrurilor, e decirezultatulunuiact sintetic al ratiunii, act ce uneste doi termeni dife-riti, ireductibili unul la celalalt, chiar contradictorii, sicu toate acestea termeni corelativi, adeca termeni cenu pot fi ganditi ca existenti unul fail celalalt. Maimult, pentru a putea fi Intelesi, ei trebue raportati laun al treilea, ai carui momente" necesare sunt. Con-ceptul concret e, prin urmare, acela care conciliazA ceidoi termeni, dar nu eliminând pe unul din ei, ci con-servându-i distincli pe amandoi In uniunea armonicape care el o creaza. Iatä de ce cel dintai concept veri-tabil al Logicei speculative, veritabil pentruca cel din-tili concept concret, nu e existenta", mai putin Incaneexistenta", ci devenirea". . . .Devenirea e cel din-tM gAnd concret, scrie Hegel, si prin aceasta cel din-tai concept. In timp ce existenta si neexistenta suntabstractii goale . . ."

In consecinta, conceptele obtinute prin generalizare,prin eliminarea a ceea ce e particular si individual,conceptele care nu retin cleat ce e identic, cum suntd. ex. conceptele om, cask animal, etc., nu sunt, inochii lui Hegel, concepte veritabile. Acestea nu suntdecat niste abstractiuni care nu pastreaza din concep-tul veritabil decilt momentul de universalitate, elimi-nand pe cel de particularitate. Le lipseste acestor con-


HEGEL 111

cepte tocmai ceea ce constitue fiinta intimä a concep-tului hegelian.

*

Aceleasi consideratii se pot face si'n ce privesteldeea hegeliang. Aceasta nu e decat conceptul cel maibogat in determinatii, in continut. E conceptul cel maiconcret, cel mai sintetic, conceptul care contine in eltoate determinatiile esentiale ale existentei: e concep-WI suprem care poate fi numai gandirea in totalita-tea ei".

*i ideea e act sintetic al ratiunii, act prin care acea-sta afirmä simultan ceea ce e identic si ceea ce e dife-rit, unindu-le, fär6 sä le confunde, intr'o unitate supe-rioarä, care nu e, deci, identitate simplà (purä), ciidentitate ce poarta in ea diversitatea . . . Astfel ideeae, in ce priveste continutul ei, concretä in sine . . Eae unitate de determinatii diferite . . . AdevArul, Ideea,nu e generalitate goa16, ci e universal care e In sineparticular, care e determinat . .."

Ca si conceptul, Ideea e prin urmare sintezä a uneidiversitAti compuse din elemente opuse, sintez5 obti-nutà printr'un act original al spiritului. Iar con-erer-ul, termen hegelian important care revine aproapepe fiecare paginA a vastei opere, ne apare, dupä celece preced, numai ca un alt nume al conceptului si alIdeei (Die Idee ist Verkniipfung Verschiedener."Werke, V, 279). Ciici concretul e ceea ce e simplu(einfach) si diferit in acelasi timp" (Diese Einheit


112 D. D. RO$CA

Unterschiedener ist eben das Konkrete . . ." Werke,XIII, 36-37).

Pentru a marl sortii de Intelegere a spirituluitotul particular ce anima teoria hegelianä a cunoasterilca si metafizica lui Hegel, sa facem legAtura cu cele cespuneam mai sus despre ideea de corelatie organica.Sa ne vorbeasca insusi Hegel: . . In natura vieaaorganicA e aceea care corespunde conceptului . , ";

. . . vieata organicA e conceptul ajuns sä se mani-feste, conceptul devenit evident (deutlich), conceptuldespaturat (ausgelegt) . . ."; . . . vieata . . ne pimain fata ochilor . . . conceptul Insusi, mai precis, Ideeaimediath care existä In forma de concept . . ."; .

Int *Ala forma a Ideii e vieata . . ." Iata de ce e un maremerit al lui Kant, scrie Hegel, de a fi Inteles conceptulde vieata", si de a fi descoperit prin aceasta ce este Ideea.

Sensul ce se degajeazA din aceste formule nu e oareurmätorul: natura raporturilor pe care le afirmA con-ceptul Intre termenii ce el Ii leaga trebue sà o con-cepem dupä tipul relatiilor care existä Intre tot si par-te, Intre Intregul si membrele unui organism viu. $inu-1 vedem oare pe Insusi autorul Logicei speculativedefinind uneori Ideea ca fiind sistem organic" (orga-nisches System") ? 1

1 Textele la care ne referim i cele citate in cap. III. punc-tele 2 si 3 se gasesc in: Werke, V, 5-6, 13-15, 279; Werke,VI, 175 6, 223-5. 242, 311, 315-317, 376-7, 388, 391-2;Werke. VII, 39, 557-8; Werke, XIII, 32, 36, 37-8, 40.

.


HEGEL 113

GAndirea care opereazA cu concepte si Idei astfeldefinite se chiamA gandire dialectic& sau sinteticA, sauconcretà, cAci ea va tinde constant sA uneascä univer-salul cu concretul (das konkrete Allgemeine). Numai oastfel de gAndire va fi in stare sA inteleagA fondul ultimal existentei, care e structurat organic, e vieatä". Inalti termeni, numai o astfel de cugetare va fi capabilàsä glindeascA vieata", §i va avea ca rezultat cunoas-terea veritabilà, rationalA (verniinftig), absolut& cadconceptul astfel definit este adevArata definitie" a ab-solutului (Werke, V, 213, 216; Werke, VI, 315-317).Gdndirea nu va reusi deci sa pAtrundà in inima exis-tentei decat fiind dialectic& Atunci va reproduce eaimaginea credincioasä a esentei lucrurilor care, prindefinitie, gratie intuitiei initiale a lui Hegel, am zice,e ea insgsi de naturà dialecticA, vieatä" fiind, si plA-mgdità fiind din calitAti (determinatii) opuse. CAci lu-crurile poarta, InchisA in substanta lor ultimA, o con-tradictie congenital& Ceea ce, In general, mAna lumeainainte e contradictia", exclarnA Hegel. Iar in altAparte citim: . . . Cine cere sA nu existe nimic ce säpoarte in sine contradictia, ca pe-o identitate a unorcalitAti contrare, pretinde in acelasi timp sA nu existenimic viu. Caci forta vietii, si 'n masura si mai mareputerea spiritului, constä tocmai in faptul de a creeain sAnu-i contradictia, de a o suporta, si de a o de-pAsi . . ." (Werke, X1, 153).

SA tinem prezente in minte cele spuse mai sus, lapunctul 2 si 3, si vom Intelege de ce viziunea pe caream numit-o intuitia primordialA a lui Hegel implicA

8


114 D. D. RO$CA

in ea marea afirmatie cä existenta §i gAndirea suntidentice in substanta lor ultimA. Gradul de realitate aunei forme de existentA este deci direct proportionatcu gradul ei de rationalitate.

Existenta fiind in structura sa esentialä de naturärational6 rational", In sensul precizat mai susfiind spirit, fiind subiect", Hegel va repudia, cu oconsecventä de admirat, toate rezultatele critice alereflexiei kantiene. Sub acest aspect, filosofia sa poatefi considerath ca o luptä sustinutA, dela un capät laaltul al vastei opere, contra lucrului in sine" §i contraefortului de demonstratie kantian ca nu putem cu-noa§te teoretic absolutul. Acesta e de naturä dialecticA§i gandirea dialectica Il poate cunoa§te, reprodudindu-icu credintä mersul viu, §i ascendent dela abstract laconcret. Fenomenologia considerata de autor ca ointroducere in filosofia sa vrea sä ne arate treptelepe care con§tiinta individuala §1 a spetei le parcurgein mod necesar pentru a ajunge sd fie cunoa§tere ab-solutä, adedi cunoa§tere ce se concentreaza in afir-marea cä fondul metafizic al lumii este de naturd spi-rituala. Iar Logica ne aratä cum substanta devinesubject" §i, paralel, cum conceptul de substantà iner-ta" cedeaz'a incetul cu incetul locul conceptului despirit viu".

Cunoa§terea absolutului nu e, prin urmare, cunoa§-terea imediatä. Pentru a fi atinsA, ea a cerut din parteaspetei efort §i timp indelungat, §i le cere §i dela con-§tiinta individuala. Ea nu e darul gratuit al unei intui-tii necontrolabile. Iata ce vrea s'a" spuna Hegel ci:ind


HEGEL 115

repetä pang la saturatie ca adevarul este esentialmenterezultat", si nu e real decdt ca sistem". Intelegernacum de ce se va despärti de Schelling si de romantici.Adevarata forma in care existä adevarul, scrie Hegelin prefata Fenomenologiei, rafuindu-se cu Schelling,nu poate fi decat sistemul stiintific al adevarului . . ."Nu se poate face filosofie veritabila sprijinindu-ne ex-clusiv pe intuitie ( . . . aus der Anschauung kann mannicht philosophieren . . .").

*

La lumina celor desvoltate panil aici intelegem simotivul pentru care Hegel a admirat atilt de mult Cri-tica judeceitii a lui Kant; pricepem deci §i. semnificatiareflexiilor urmatoare: Dinteun anumit punct de ve-dere, scrie in substanta autorul Fenomenologiei, con-ceptul nu e altceva decat eul, pentruca acesta uneste Insine dourt determinatii contradictorii : el e unitate curata,adeca lipsitil de diversitate; e universalitate; si el e in a-celasi limp determinatie absoluta, adeca e personalitateindividuala. Prin aceastä conceptie a sa, Kant a stint sase ridice deasupra punctului de vedere comun. E a-ceasta conceptie una din cele mai profunde idei a luiKant. Autorul Criticei judecNii a intrevazut aici na-tura veritabila a Ideii . . . Dar Hegel regretä ca pre-decesorul silu n'a conceput Ideea decat ca pe un pos-tulat subiectiv §i nu ca pe ceva adevarat si real caatare ( .. . nicht zu einer an und far sich wahren undwirklichen . . .").

8*


116 D. D. RO$CA

Altädata il vedem declarând: . .. Unul din cele maimari merite ce Kant §i-a ca§tigat in filosofie, e acelade a fi dislins intre finalitate externa §i interna". Fa-cand aceasta distinctie, Kant a descoperit adevaratulconcept al vie(ii §i deci al Ideii. In Critica judectitiiKant a dat expresie nMiunii de Idee ( . . den Ge-danken der Idee ausgesprochen hat . . ."). WA de ce,numai In ce prive§te aceste idei poate fi consideratafilosofia kantiana ca speculativa (Werke, V, 14-15,213; VI, 47-8, 116-7; 376-7; Xi, 74). Autorul Logi-cei speculative nu ggse§te, cum vedem, cuvinte de a-probare decat pentru Kant, autorul Criticei judeceitii;pe celitlalt Kant, autor al Criticei ratiunii pure, Hegel11 combate fail preget.

IV.

Am insistat mult asupra sensului ce ni se pare catrebue atribuit notiunilor de concept" §i Idee" infilosofia hegeliana. Dar ce poate fi mai important pen-tru intelegerea acestei filosofii deck analiza tipuluide inteligibilitate pe care-1 presupune ceea ce mareledialectician a numit concept" §i Idee"? Cad ce alt-ceva e speculatia lui Hegel daca nu cautarea in toatedomeniile realitatii a genului de raport pe care-1 afirmaconceptul concret"? Dar, daca e a§a, insistenta noa-stra e explicabili.

Aplictind amintitul tip de intelectiune, Hegel s'a stra-duit sa priceapa principalele forme de existenta §i ra-porturile dintre ele. Sistemul sau e expunerea ordonata

.


HEGEL 117

dialectic nu deductiv, cum se afirmA de obiceiua rezultatelor astfel oblinute, rezultate care au deschiscai noi de progres in filosofia artei, a istoriei, a isto-riei filosofiei, a drepului si a religiei. In stilul sau atatde particular, autorul Filosofiei lstoriei a repetat mereuca se stradueste sa gaseascA pretutindenea Ideea. Lalumina desvoltarilor de mai sus, aceasta mereu reve-ninda afirmalie hegeliang ne apare, vrem sa credem,mai putin vaga decat se prezinta ea la intaia vedere.SA inlocuim cuvantul Idee", cu echivalentul lui, adecacu raport de corelatie organicA", si mult repetata pro-pozitie se umple de conlinut pana in margini.

*

Acum, fail sA mai dam explicalii dela caz la caz,vom scoate din cele spuse in prima jumatate a capi-tolului III, cAteva concluzii importante, exprimandtoate capitale idei hegeliene, am zice esentiale aspecteale filosofiei speculative. Proiectandu-le cu oarecareatenlie pe fondul general al reflexiilor continute inprecedentul capitol, cititorul poate cu minim efort faceinsusi legAtura.

1. Universul trebue conceput ca un intreg unde totule riguros determinat. Dar, raporturile care leagA intreele si cu intregul principalele forme de existentä nusunt raporturi de contenenla. Adeca nu putem scoateanalitic o forma* de existenla din alta, aceasta chiarsuperioarA fiindu-i celei pe care am dori s'o deducem.Conceptele care definesc formele esentiale ale existenleinu pot fi, prin urmare, disolvate unul in altul §1 toate


118 D. D. ROSCA

intr'un concept superior, care le-ar confine pe toate inmod implicit si din care ele ar putea fi deduse. Ci uni-versul trebue conceput ca un tot organic, in care naturaparfilor reclamä existenfa intregului, si unde aceastadin urmä reclarnä ca ireductibilá existenfa particular6a pärfilor. Intr'un astfel de univers, formele inferioare(nediferen(iate) de existenla nu pot fi concepute si pri-cepute dacä facem abstracfie de raportul lor cu for-mele superioare ale existenlei. Dar si viceversa. Uni-versul astfel conceput se prezintA minfii infelegMoare(Vernunft) nu celei numai cunoscAtoare (Verstand)

ca unitatea dialecticA a unei multiplicitali de ter-meni ireductibili.

2. In consecinlä, natura nu poate fi construitá prinsiinphi combinalie de concepte abstracte. Nu se poatescoate pe cale analiticA o form5 esenfialä de existenfa'(natura), din altà formA esenfialg (gandirea logicä;Hegel Ii zice idee abstractä). Forme le esenfiale ale exi-stenfei §i termenii care le definesc sunt in raport deimplicafie dialectia nu de contenenfd. Natura nupoate fi dedusil" din gilndire abstractA, dar nici acea-sta nu poate fi scoasii" din naturä. Conceptul abstract(glindirea logicA) ne conduce cu necesitate s'd afirmärnexistenfa unei naturi extralogice. Dar aceasta nu in-seamnA absolut de loc cA scoatem concretul spalio-temporal din abstractul logic. Realitafile pe care ceidoi termeni (naturä si idee logicA) le definesc trebueafirmate ca existente in chip absolut. Adecg trebue sa'recunoastem ea' nu existä logic färä nelogic, si invers;ca nu existil rational fail irational, §i invers. Daca" am


HEGEL 119

afirma cà totul este logic, am comite gresala de a sus-tine, In chip absurd, cA partea este Intreg. Tot astfel,si sustinfind existenta exclusivg a irationalului.

Pentru a nu cgdea In contradictie, acesti doi termenisi realitätile pe care ei le definesc trebue privite cafiind In raport de implicatie mutualä unul cu altul sicu un al treilea termen, superior, care ii conciliazà,exprim'and o formä de existentA concretä si deci sin-gull adeväratä, deci, In sens hegelian, singurä realä.Considerati Mil legAturà dialecticA unul cu altul, ceidoi termeni, ca si realitAtile pe care ei le definesc, nusunt decât abstractiuni goale, lipsite de realitate veri-tabilä. Conceptul superior care conservä si dep6seste,flicând sinteza amintitilor termeni si forme de reali-tate, este conceptul de spirit sau de Idee concretä.Acest concept defineste, prin urmare, existenta In to-talitatea ei.

3. Astfel spiritul, sintezä dialecticä a formelor deexistentà ireductibile una la alta numite naturä si ideeabstractä, e principiul Int Aiu si scopul ultim al exis-tentei. Pentru a putea fi Intelese, formele esentiale aleacesteia trebue raportate la el, ca la suprema Totali-tate.

Filosofia hegelianä e, cum reiese din cele ce preced,Inainte de toate o filosofie a spiritului. In ansamblulei, ea ne apare ca o sustinutA reflexie asupra naturiisi valorii civilizatiei. Psihologia individualä nu ne poateda cheia Intelegerii acestei culturi, crede Hegel. Cu-noastem natura spiritului mai sigur In mani-festArile lui istorice si colective. Prin doctrina sa de-


120 D. D. ROSCA

spre realitate conceputd ca o dialecticA ce evoluiazadela forme de existentA sArace In determinatii si lip-site de armonie interioarA la forme de existentA tot maipline de continut, autorul Fenomenologiei a fAcut celmai mare efort din cele care s'au fScut vr'odatA sA de-monstreze cä valorile se conservA. Istoria universalAs'a transformat in mânile lui Hegel intr'un procesevolutiv in care valorile si idealurile omenesti actio-neazA ca puternice cauze transformatoare de lume.

Concluzia cea mai comprehensivA a sistemului he-gelian poate fi deci prinsA in aceastA scurtA propozitie:Totul este spirit, spiritul singur importd.

4. Tipul de intelectiune pentru care Hegel a pledati-a fost sugerat de o indelungatA reflexie asupra vietii isto-rice si religioase. $i e probabil cA aici trebue cAutatA Inoarecare mAsurS explicatia fecunditAtii doctrinei hege-liene in domeniul stiintelor morale. Dar tot aici trebuecAutatA si principala cauzA explicativa a esecului doc-trinei in domeniul stiintelor fizice. CAci esecul Filoso-fiei Naturii se datoreste, credem, nu atat faptului in-contestabil cA Hegel a abuzat aici excesiv de metodadialecticA, cat nepotrivirii in acest domeniu a unei me-tode sugerate de o formA de existentS esential dife-ritA.

5. Nu vei ajunge sl intelegi partea, cleat plecânddela intreg; acesta, conceput nu ca sumA algebricA apArtilor, ci ca tot organic al lor. Niciuna din formeleesentiale ale existentei nu se lass sA fie priceputA dacAe izolatA de toate celelalte si de intregul din care faceparte. CAci niciuna din formele esentiale ale realitSiii


IIEGEL 121

nu exist5 izolatA de celelalte §i de intreg. Totul Inunivers se leagA de tot; §i, se leaga dialectic. Aceastavrea sA spunA cA totul este relativ, avandu-§i originea§i tinta in altceva decht In el insu§i. Absolut nu e decatTotul, adecA totalitatea existentei.

6. Mai mult: spiritul nostru nici macar nu poategfindi In chip izolat o categorie oarecare a existenteifara sA fie cu necesitate impins sA afirme, prin insu§iacest act de gandire, categoria contrarà. De exemplu:Ideea de unitate nu poate fi Onditä decAt in masurain care e unitate a unor categorii distincte; ideea deintreg reclamA cu necesitate ideea de parte, ctici in-tregul nu e atare decht ca intregul unor Orli; nu pu-tem gfindi identitatea decAt ca fiMd altceva declit di..ferenta, etc.

In consecintA, toate judecAtile absolute sunt false.Aceasta, pentrucA ele izoleazA ce nu e izolat, izoleazAadeca partea de intreg, fixeaza ce e mobil; fac, altfelspus, abstractie de ordinea dialecticA §1 universalä alucrurilor.

V.

SA retinem acum cateva din aceste idei in formain care ele se gasesc aplicate In domeniul politic, isto-ric §1 estetic. Vom fixa astfel unele aspecte importanteale doctrinei hegeliene in ce prive§te zisele domenii.

Felul In care un Onditor concepe raportul dintreindivid §i colectivitate in Stat mi se pare hotäritor pen-


122 D. D. ROSCA

Iru spiritul general ce anima doctrina sa politica. Na-tura acestui raport determina 'Ana §i ideile de ama-nunt ale unei teorii coherente.

Cu toata cunoa§terea aprofundata a istoriei, Hegela elaborat o teorie despre Stat care, In intentiile ei in-time, e mai mult o doctrina despre ceea ce crede Hegelcii trebue sa fie Statul, dealt despre ceea ce era de faptacesta pe vremea In care a trait filosoful. Caci, de§iautorul Filosofiei dreptului susline cu tarie cä expuneteoria a ceea ce este, ruptura uria§e dintre realitate §iideal In vieata politica a Germaniei lui Hegel, 1-a facut,poate fara sa-§i dea seamd, sä elaboreze In forma dedoctrina mai mult o dorinta decât o realitate. Tot Inaceasta ruptura trebue cautata, credem, §i explicatiaexagerarilor de naturd reactionara ale teoriei.

De altfel, ideea de corelatie organica, dominanta,cum am vazut, In metafizica §i logica hegelianä, a ve-nit §i ea sa-§i dea concursul decisiv In elaborarea teo-riei Statului.

Raportul lntre individ (§i grupurile pe care el le for-meaza ca: familie, corporatii, societate civilii, etc.) §i

Stat nu poate fi conceput decAt ca unul ce e de naturadialecticä. Individul ca realitate concretä nu exista de-cat In masura In care face parte dintr'un intreg or-ganic care se chiama Stat. Acesta nu e creatia indivi-zilor, nu e reductibil la suma indivizilor ce-1 compun.Considerat ca atare, adeca privit ca Intreg, Statul escop, nu mijloc. Daca Insa 11 raportam la existentä inansamblul ei, adeca la totalitate, care e spirit, Statuldevine conditie §i mijloc de realizare a spiritului ab-


HEGEL 123

solut", cu valorile personalitatii spirituale. Hegel econvins cä personalitatea spirituald nu se poate des-volta decal In Stat.

Iata deci dosul medaliei: Stat ideal e acela care asi-gurä cat mai prielnice pentru aparitia si des-voltarea personalitätii spirituale cu valorile ei artistice,religioase i filosofice. Numai satisfäcand acestei con-ditii, raspunde Statul chemärii sale istorice. Deja pevremea child era la Berna, Hegel vedea in forta i li-bertatea Statului din pentru ceea ce ne intereseazaaici, putin importä daca aceastä forta a fost sau nureald conditia cauza esentialä a culturii grecesti.

E adevArat chiar prea adevarat ca autornlFilosofiei Dreptului n'a insistat cu accent suficient detare asupra acestui din urma aspect al raportului Statindivid. Fapt care a deschis cale interpretarilor reac-tionare ale doctrinei sale. Dar, dacä asezam teoria Sta-tului In ansamblul sistemului si cautam s'o intelegemca parte a acestui Intreg, trebue sä recunoastem Pg maicredinciosi au fost spiritului profund al hegelianisnm-lui teoreticienii care au scos din Hegel motive de justi-ficare a revolutiei. Hegel Insusi, In deplin acord cu spi-ritul general al filosofiei sale, s'a strAduit de altfel saconcilieze termenii opusi numiti revolutie i reactiune,In ideea de reforma facut5 la timp util.

Puterea efectivA a unui Stat nu stA In numArul mateal cetatenilor sau soldatilor lui, I nici in intinderea teritoriului ce-1 ocupa, ci numai In coheziunea lui, adec5In uniunea ptirtilor cu intregul national. E liber, dupilHegel, cetateanul nu cand urmareste, In actiunile sale

si

conditii


124 D. D. RO$CA

exterioare, realizarea unui capriciu subiectiv, ci cAndse supune la ceea ce e comun, cfind se lasA guvernat deIdeea concretA.

*

IatA acum cAteva idei numai chteva In mate-rie de teorie a istoriei, §i ele rezultat al aplicatiei ra-portului dialectic de parte la Intreg. 5i aici, IntelegereadevAratA a marilor evenimente istorice (care sunt,pentru Hegel, diversele civilizatii) nu obtinem decatcAutAnd sä Intelegem partea raportând-o la Intreg. Ma-rile culturi istorice, reprezentate prin popoare §i epoci,sunt sisteme organice. Sunt adecA totalitAti In care di-feritele pArti stau In corelatie organicA una cu alta §1cu Intregul, §1 deci nu pot fi Intelese izolat, ci numairaportate una la alta §i la Intregul ce-1 compun. Con-cret spus: organizatia politicA, economicA, socialA, re-ligia, arta, filosofia unui popor sau epoci creatoare deculturA originalA se conditioneazA mutual §i trebueIntelese raportate una la alta. Ele formeazA un Intregorganic care se chiamA spiritul unei culturi. Azi amzice stilul unei culturi. (Sub influenta cu deosebire alui Spengler §i Frobenius, se vorbe§te azi mult de sti-luri de culturA. Cum vedem, Hegel le-a fAcut de multteoria.)

Mari le civilizatii care s'au succedat In istorie sunt §iele, la rAndul lor, Orli legate dialectic intr'un tot carese chiamA Istoria UniversalA. Ordinea aparitiei §i dis-paritiei lor, adecA ordinea succesiunii lor este dialecticdeterminatA de spiritul absolut, care e agentul motor


HEGEL 125

al evolutiei istorice. La lumina Istoriei Universale, ma-rile civilizatii apar ca niste forme in care se intrupeazà,linteo ordine bine definit5, spiritul absolut. Ele suntdeci treptele necesare ale evolutiei spiritului, care eechivalent cu libertatea absolutä ( . . . die Freiheit istdas einzig Wahrhafte des Geistes . . .", Werke, IX, 20).Astfel Istoria Universalá e progres In constiinta li-berfatii" (Die Weltgeschichte ist der Fortschritt imBewatsein der Freiheit", Werke, IX, 22).

Valoarea culturilor fi a neamurilor sau epocilor carek-au reprezentat este deci judecatei de istorie dupeigradul de libertate spiritualei pe care-au fost in staresii-1 realizeze. Contra acestei judeceifi a istoriei nu existeidrept de apel, ceici, Istoria Universald e judecata din"Irma'.

*

Hegel a rezervat in sistemul s'au un loc de frunteartei, c5ci, impreun5 cu religia si filosofia, ea faceparte din sfera absolutä a spiritinui". In limba noa-strA, aceasta vrea s5 spunA a arta este una din valo-rile supreme ale spiritului. In conceptia hegeliana, artanu e deci joc al imaginatiei sau al mintii, ci e o mani-festare a spiritului tot asa de important5 si de serioas5ca si religia ori filosofia.

Dintre toate operile lui Hegel, cea intitulatà Prelegeride esteticei e cea mai accesibilä. Ea poate fi citit5 re-lativ usor si de cine nu cunoaste restul operei hege-liene, nu pentrucä Estetica" n'ar face parte organiclegatà de intregul sistemului, ci pentrucd, dat felul in


126 D. D. ROSCA

care Hegel concepe frumosul artistic, ideea de sintezldialecticA, expusA nu se poate mai abstract in Logicei,devine mai plauzibilä, mai usor de priceput. Cu toateacestea, Estetica, nu poate fi in4eleas5 In intentiile eiultime farä cunoasterea Logicei.

Ca Statul si Istoria, ca filosofia si religia, sau caorice formä esentialà de existentà, arta va fi si ea ointrupare a Ideei, va fi Idee. Si anume, frumosul ar-tistic Hegel nu vorbeste decdt de acesta e Ideeaprezentat5 in form5 sensibilA (das sinnliche Scheinender Idee"). Ca orice intrupare a Ideii, frumosul unestedialectic doi termeni ireductibili: forma si continutul.Cea dintili satisface sensibilitatea noastrà, cel din urmäratiunea. Prin aceast5 naturà a sa, arta impacd deo-data douä functitmi diverse ale spiritului: Ea se adre-seaza simturilor, dar plAcerea ce-o produce este denaturä spiritualà. Arta spiritualizeaza sensibilul sisensibilizeaza spiritualul."

Opera de arta veritabil5 intruneste prin urmare con-ditiile pe care, prin insasi definitia ei, trebue s'a leintruneasca Ideea. Adeca sä fie si generala si particu-lara in acelasi timp; sau, in stil hegelian: sä fie uni-versal care sa nu fac5 abstractie de diferent5. Prin ur-mare, frurnosul nu e decilt o alta formA cea sensi-bila a adeviirului, caci c5nd spunem cä frumosule Idee, spunem CA, in anumite privinte, frumos si ade-var e acelas lucru". Gratie formei sale, arta are meritulde a face accesibil adevilrul unui mai mare numAr demuritori decilt poate sil-1 facä filosofia. Arta stie sädea vieat5 conceptului".


HEGEL 127

Scopul pe care cauta sä-I realizeze opera de artaveritabila este, In substantä, identic cu cel urmarit dereligie §1 filosofie. Ca §i acestea, arta cauta sä ne re-leveze interesele supreme al spiritului (die höchstenInteressen des Geistes"), sä ne descopere ceea ce e dum-nezeesc in lume. In conceptia lui Hegel, arta si filo-sofia nu sunt, in ultima analiza, decat speciile unuigen comun care s'ar putea numi religie. Toate treiaceste creatii ale spiritului au continut comun, si nuse deosebesc una de alta decAt prin forma in care sestraduesc sa exprime acest continut. Arta 11 exprimain forma' sensibilä, intuitiva, imediatä" (sinnlich"),religia in forma reprezentativa (vorstellend"), filo-sofia in forma cea mai adecuata continutului, care egilndirea libera (das freie Denken").

In alti termeni: arta este o forma de cunoastere aabsolutului. De aci apoi afinitatea profunda a poesiei(forma cea mai inaltà a artei) cu filosofia speculativa.Astfel incilt, ca §i aceasta, arta e productie subiectiva,dar e in acela§i timp expresie obiectiva a adevärului,a esentei". Ca 'n filosofie, in arta, dupa credinta luiHegel, originalitate adevarata este tot una cu obiec-tivitate adevaratd.1

Drept incheiere potrivita pentru cele desvoltate in

1 Textele la care ne referim In cele desvoltate In acestdin ttrma §, se gasesc in Werke, X1, 9, 11, 19, 29, 34, 51-2,72, 89, 92-4, 117, 141, 148, 197, 210, 222-3, 248, 276, 280,296, 351-5, 363, 370; §i Werke, X3, 239, 546--7, 252-4.


128 D. D. RO$CA

paginile ce preced, sá ni se dea voie sà reproducemcateva propozitii din scrisoarea deschisg, adresatá deRenan §i Taine ziarului Journal des Débats, cu ocaziaunei subscriptii destinatä ridicrii unui monument luiHegel, la Berlin: . . . Cu toatä partea riscatá §i ne-isprAvitg a operei sale, scriu Renan §i Taine, Hegelramâne cel dintaiu gAnditor al secolului XIX-lea. . . .

Opera sa poate fi asemänatä cu modelul In lemn alunei catedrale pe care ne vom strAdui s'o construimmai tArziu In piaträ. Liniile generale ale ei sunt ad-mirabile, anumite pärti insä nu vor putea fi poate nici-odatä Inf6ptuite. Dar, cu titlu de indicatie provizorie,ea e ce avem panA acum mai bun §i mai mAret. Ceice vor subscrie la acest monument . . . vor face simpludovada cä vreau sä onoreze omenirea In unul din celemai mari spirite ale ei, unul care a aratat mai binepand la ce Inältimi se poate ea ridica".

VI.

Se Intelege usor Ca o doctrinä conceputä de un spi-

rit atat de cuprinzAtor avea sä ralieze fara intarzieremulte dintre inteligentele gAnditoare ale timpului carea vazut-o nAscându-se. Si aceasta, nu numai in tara eide origine, ci In toate tärile de culturä ale Europei. Eavenea doar sA propunä, dintr'o perspectiva" superioara

sau presupusä atare o solutie de impAcare nunumai curentelor de gAndire amintite in §-ul II al pre-zentului esseu, ci ea promitea deslegare linistitoare sipentru problema care, dupa destramarea sintezei rea-


HEGEL 129

lizate de ScolasticA (sau presupusä realizatä) si delaconstituirea noilor stiinte ale naturii, devenise dinnou problemä capitalä a cugetArii europene, si a cul-turii europene. E vorba de raportul dintre stiint5 sicredintä, dintre existentä si valori spirituale, problem5care astepta mereu sä fie des1egat5.

Din ce perspectivA ar trebui considerat5 existentapentruca aspiratiile ideale ale sufletului s'd nu pallsimple dorinte subiective, am5giri consolatoare In fataunei naturi obiective" si nepAs5toare cAci completdespiritualizata"? Din ce punct de vedere ar trebui pri-vite lucrurile pentru ca s5 nu ne simtim nevoiti O. ne-Om donchisoteste adevärurile descoperite de stiintadeterministà si mecanistä in insusi principiul ei con-stitutiv, si s5 fim totusi In stare sA salva'm valabilita-tea si eficienta valorilor spirituale? Iatã problema.

Atotcuprinzgtoarea doctring hegeliand se Imbia sildeschidA o zare din care natura apärea drept realitateobiectivA nu numai fenomenahl ca la Kant, iar spiri-tul se lärgea In spirit cosmic din pur uman ce era la ace-Iasi Kant, si cu toate acestea, spirit si natura se irn-p5cau in substanta si'n legile lor ultime, nizuind spreatingerea aceleiasi tinte supreme, tintA de ordin spi-ritual: Mecanismul se releva drept mijloc intru reali-zarea unor obiective concepute si fixate de spirit, liberin stralundurile lui.

0 astf el de doctrin5, care preconiza o reformá a lo-gicei aristotelice prin lArgirea notiunii de inteligibil",care exalta puterea ce-ar avea-o mintea omeneascA de

9


130 D. D. ROSCA

a gandi universalul-concret,1 care promitea sA conci-lieze ceea cepArea opus §1 de neimpAcat, coordonfind in-t r'o sintezd superioarà materie §i spirit, realitate §i. ideal,2)tiintA §i credinta", care fAcea din naturá treaptä si fatàumilä a Istoriei, o astfel de doctriná nu putea &à fa%mismä rail ecou puternic in con§tiinta timpului ce-i dA-duse nastere. Sinteza pe care ea o aduce realä oriiluzorie, chestiune ce nu ne priveste pentru momenta fost cauza succesului nemaipomenit al acestei filoso-fii in aproape toate pile de culturä ale Europei. Sestie cä Hegel a rficut scoalä mare, cu aderenti in-focati si'n afarä de frontierele Germaniei. Prestigiulde care s'a bucurat in cultura acestei tari filosofiabegeliana este unic in istoria ideilor. Cine doreste sA-sifacA o idee justà despre triumful acestei doctrine inGermania, triumf care degenerase cätre sffirsitul vietiilui Hegel in adevarata dictaturä ideologicä, sa citeasca,d. ex., capitolul I al cärtii lui Rudolf Haym: Hegel i

timpul situ, scriere ce n'a fost nici pe departe conce-puta ca o apologie a autorului Fenomenologiei Spill-tului.

E adevarat ca in Germania dictatura aceasta filoso-ficA a filcut, dupii ciitva timp, Mc unei neasteptate sidestul de precipitate destrAmari a sistemului, mareascoalá a lui Hegel rupfindu-se, din motive pe care nu

1In cc privestc ideea si problema gandirii concrete asacunt credo cel ce semneaza prezentele pagini cä a pus-o sivazut-o Hegel, a se consulta: D. D. Rova, L'Infinence deHegel sue Taine ..., Paris, J. Gamber, 1928, passim, §i, cudeosebire, pp. 84 96, 170-195, 283-329 si 409-414.


HEGEL 131

le examinam deocamdatd, in dreapta si stanga hege-liana, iar metafizica (logica) maiestrului fiind asprucombatutd sau, mai trist pentru ea, fiMd simplu datauitärii. In alte tari insä, din motive pe care iardsi nule discutam aici, prestigiul metafizicei lui Hegel a fostde mai lunga durata decat in tara de origine a mareluidialectician. In Italia si in Anglia, d. ex., autorul Lo-gicei speculative a avut in metafizica discipoli credin-ciosi si combativi in tot cursul secolului trecut, si aresi'n veacul nostru.

Ideile hegeliene au fost duse in Italia de A. Vera,traducdtorul In frantuzeste al lui Hegel, raspandite detraducerile lui Novel li si explicate de studiile lui Spa-yenta. Pana azi, curentul hegelian n'a suferit In a-ceasta tail nici o intrerupere. Din el si-au hränit cu-getarea generatii intregi de giinditori si e reprezentatin zilele noastre de spirite al cal-or prestigiu e euro-pean. Cititorul s'a gandit de sigur la numele Bene-detto Croce si Giovanni Gentile.

In Anglia, filosofia hegeliana a fost transplantataintr'o forma mai putin fidela decal in Italia, dar cuaccent mare si cu entuziasm contagios, de catre Cole-ridge, Carlyle si Ruskin, mai ales de &are Carlyle.Deja la Inceputul jumatatii a doua a secolului alXIX-lea se poate vorbi despre existenta unei scolihegeliene in Anglia. Amintim si aici cateva nume, cu-noscute bine si pe continent: I. H. Stirling, Th. H.Green, Ed. Caird, W. Wallace, H. Jones, J. E. MacTaggart, B. Bosanquet, H. Bradley.

In ce priveste Franta, a treia tail europeana de mare9*


132 D. D. ROSCA

traditie filosofica, influenta metafizicei hegelienestudiatà de noi destul de atent In legAturd cu pro-blema desbätutä in cartea adineaori amintitä In notA,

observAm cä spiritul francez ia cel dintili cu-nostintä, prin Victor Cousin, de metafizica lui Hegel.Dar adilne InrädAcinata si sänatoasa traditie carte-siana, care-I Indemna, ca totdeauna de altfel, la pru-dent5 rezerva" si la atent examen critic, a ridicat infata unei metafizici extrem de ambitioase si lipsita desuficientA limpezime ca cea hegelianä, zágazuri greude trecut pentru spiritul francez. Astfel, and cele doulimarl minti filosofice franceze ale secolului, Taine siRenan, se lasà" fermecati de ademenitoarea si atdt demult promitätoarea metafizicA a autorului Logiceispeculative si pledeazä, fiecare In felul si domeniulsrm, pentru ideile acestuia, ei, Taine mai cu deosebire,le adoptá transformate dintru inceput conform exi-gentelor specifice ale spiritului tärii lor, si le fac sa"se miste pe planuri de gandire care nu mai sunt pro-priu zis ale metafizicei hegeliene.1

Oricum ar fi, famfune fapt incontestabil ca Renansi Taine nu fost doi avocati de mare talent ai meta-fizicei lui Hegel In Franta. *i, cum vom putea constataIndatà, idei hegeliene alte cleat cele propriu zis meta-fizice, idei ce-au fecundat gandirea si cercetarea fran-ceza in cele mai variate domenii, au fost introduse inFranta mai ales si cu mai mare succes prin ei. In ordi-

1 Cf. privitor la felul cum a transpus Taine ideile meta-fizice ale lui Hegel, carlea amintità In nota precedentA.


IIEGEL 133

nea de idei care ne intereseaza insä pentru moment,sunt de amintit aici §i numele E. Vacherot §i acela altalentatului 0. Hamelin.

Neasemanat mai intinsa a fost insa influenta luiHegel in sec. XIX-lea in alte domenii decat cel logic-metafizic. Aceasta, atat in tara de origine a doctrineicat si'n tärile acum amintite, la care trebue sä adao-gam si Rusia. In stiintele morale anume, ideile noudsemanate cu maim largä de acela pe care, cum am va-zut, Renan i Taine II numira cel dintaiu ganditor alsecolului, au continuat sa-§i exercite influenta fecun-datoare in tot cursul secolului al XIX-lea. Astfel incatse poate spune cL in másura considerabilä, patrimo-niul spiritual din care a trait veacul trecut si, 'Ana laun punct, si veacul prezent e constituit din marea mos-tenire läsata de Hegel.

Influenta hegeliana asupra evolutiei §tiintelor morale afost pana acum relativ putin studiata, e adevarat. Ea afost insa semnalata de toti cercetatorii care, in dome-niul istoriei ideilor, au cautat sa urce la izvoare.1 Fapt

1 Tata aici numele cAtorva autori care semnaleazA aceastainf1uent4 asupra nefilosofilor, daca e permis sä ne exprimarnastfel: Ch. And ler, Les origines du socialisme d'Etat enAllemagne; L. Lesseine, L'influence de Hegel sur Marx; I.hulas, De primis socialismi gerinanici lineamentis; V . Delbos,Le probleme moral dans la philosophie de Spinoza; L. Reg-naud, L'influence allemande en France; E. Bernheirn, Lehr-buck der historischen Methode, pp. 42, 605, 631-632, 647;


131 D. D. ROSCA

sigur este a aceasta influenta a fost intins i adanca.Idei hegeliene In teoria istoriei, a dreptului, In esteticti,In sociologie, In istoria propriu zisä, In exegeza biblicaetc., au devenit oarecum avere comunä ca sa nuzicem locuri comune i multi dintre cercetatorii se-colului trecut ca i printre contimporanii nostri traesccu ele, fara sa banuiasca adesea provenienta hegelianaa acestor idei.' Iata bunaoara, In afara de ganclitoriibinecunoscuti apartinatori dreptei si stângii hegelienesi de marl istorici ai filosofiei ca J. Erdmann,Ed. Zeller,Kuno Fischer, cunoscuti ca hegelieni, cateva nume deautori care n'au scris opere de filosofie propriu zisa,dar In a caror gândire influenta autorului Filosofieiistoriei este sensibila, ca la Marx, Engels si Lassa le,ori mai putin sensibilä, dar reala i putin cunoscutä,ca la Jules Michelet, Edgar Quinet, Edmond Scherer,Fustel de Coulanges, Leopold Ranke, Francesco deSanctis, H. Berr, J. Jaur 'es!

Ed. Hartmann, Die deutsche Asthetik seit Kant, t. I..p. 128 129; tlberweg-Heinze, GrundriP der Geschichte derPhilosophic, partea III, tomul II, p. 43, ed. din 1897; J. II.Stirling, The secret of Hegel; Mac Taggart, Studies in thehegelian dialectic; B. lakowenko, Ein Beitrag zur Geschichtedes Hegelianismus in Rupland; Th. G. Masargk, Zur rus-sischen Geschichts- und Religionsphilosophie.

1 Cf., in aceastd legatura de idei, E. Bernheim, op. cit.,p. 647.

2 Cat prive§te influenta hegelianä la noi In tall, ea a foststudiatä de prietenul nostru T. Vianu, In a sa Influenta luiHegel in cultura romdnii, scriere premiat'd de Academia Ro-m


HEGEL 135

Cultura secolului trecut §i, Ora la un punct §i ceaa veacului nostru, cultura pentru care a judeca lucru-rile din perspectiva istorica a devenit obiceiu de On-dire la care nu mai poate renunta, a devenit oarecumcategorie a inteligentei, e, altfel spus, plamaditä In ma-sura sensibila din idei hegeliene. Astfel, un mare isto-ric a putut afirma fara sentimentul ca exagereaza, cadoctrina autorului Filosofiei Istoriei a dominat, candla vedere, cand discret dar considerabil, toata vieataspirituala a veacului trecut.

Drept incheiere a acestei Orli a esseului nostru, con-statam ca H. Taine nu exagera cand, In 1864, scria cubinecunoscutu-i talent de expresie: Dela 1780 pana la1830 Germania a produs toate ideile evului nostru is-toric. Timp de o jumatate de veac, poate un veac, ma-rea noastra problema va fi sä le regandim. Ideile ceIncoltesc §1 Infloresc Inteo tara sfar§esc prin a trece§i a prinde, pentru un timp oarecare, In t Arne vecine.Ceea ce se Intamplä acum, s'a Intamplat de dougzecide ori in lume. Vegetatia spiritului a fost totdeaunaaceea§i; cu oarecare siguranta putem prevedea pen-tru viitor ceea ce observam privitor la trecut. In anu-mite momente [istorice], apare o formä de spirit ori-ginalä, care produce o filosofie, o literatura, o arta, o§tiinta §i care, dupace a reinoit gandirea omeneasca Ingeneral, primene§te Incet §i negre§it toate ideileomului".Dui:4 ce aminte§te epoci In care au aparut astfel de

formae mentis originale, cum a fost Rena§terea, Refor-ma, Spiritul clasic al secolului XVII francez, autorulIstoriei literaturii engleze continua, gandindu-se, cum


136 D. D. ROSCA

am aratat in cartea noastra mai sus amintita, in pri-mal rand la Hegel: Astfel aparu, la sfarsitul secolu-lui trecut, geniul fiosofic german, care.., a dat nastereunei metafizici, unei teologii, unei poesii, unei litera-turi, unei linguistici, unei exegeze, unei eruditil noi...El e de aceeasi importanta ca si spiritul care a produsRenasterea, ori cel ce a creat epoca [noastra] clasica. Ase-menea aces tora, el este prezent in toate operile mariale inteligentei contimporane. Ca acestea, el s'a ras-pandit In toate Write civilizate, propagandu-se cu ace-lasi fond in forme diferite". Dui:4 ce Taine arata in ceconsta aceasta forma de spirit originala din felulcum o descrie reiese limpede ca se gandeste la Hegelne spune cii e vorba de facultatea filosofica" prinexcelenta, si continua: Grape acesteia ei [ganditoriinemti] au intrevazut spiritul veacurilor, al civilizatii-lor, al raselor. Au transformat in sistem de legi istoria,care nu era decal un morman de fapte. Prin ea, ei auregasit ori reinoit sensul dogmelor, au restabilit lega-tura intre: Dumnezeu si lume, om sit natura, spirit simaterie, si au intrevazut inlantuirea succesiva si nece-sitatea originala a formelor care compun, in totalitatealor, universul". Acestea sunt, dupa Taine, ideile carecircula in scrierile celor dintai doi ganditori ai veacu-lui, Hegel si Goethe. Ei s'au servit de ele pretutinde-nea ca de o metoda, Hegel spre a prinde formula tu-turor lucrurilor, Goethe spre a-si crea viziunea tuturorlucrurilor; ei s'au lisat patrunsi atilt de adanc de ele,incat si-au scos din ele starea lor de spirit obisnuita,


HEGEL 137

morala lor, conduita lor. Putem considera aceste idei,incheie Table, ca daruri filosofice testamentare fácutede Germania moderng neamului omenesc".

VII.

Dupgce, In partea I a prezentului studiu, am arätatcare poate fi, dupä credinta noasträ, cea mai potrivitäcale de acces sub marea bong a metafizicei hegeliene,dupgce In pArtile IIV am condus cititorii In foarterapida plimbare sub acea boltg si am !lent, In parteaVI, cateva consideratii privitoare la influenta exerci-tata de aceastg doctring, ne-a mai rgmas sg examingmacum In ce mgsurg se poate vorbi azi de o renastere ahegelianismului, §i care sunt conditiile ce-ar face caun anumit fel de Intoarcere la Hegel sg nu fie numaisimpld desgropare a unui trecut mort pentru tot-deauna.

Dupg cele spuse pang aci, cititorul a Inteles de sigurca ne gandim la renasterea metafizicii lui Hegel inanumite tgri, si nu la reinvierea celorlalte Orli ale sis-temului, cad, cu exceptia faimoasei Filosofii a Naturiicare poate fi consideratg moarta Inteadevar,1 ideilecuprinse in celelalte scrieri hegeliene au continuat,cum am vgzut, sa trgiascg si sg fecundeze stiintele mo-rale pang in zilele noastre. Deci cu privire la aceastä

1 Cu toate acestea, neohegelianul Th. Haering pledeazA inzilele noastre §i pentru un punct de vedere dialectic in inter-pretarea fenomenelor naturii fizice.


138 D. D. ROSCA

parte vie a operei lui Hegel nu poate fi vorba de re-Inviere".

Se stie ca autorul unui elegant tratat de istoriafilosofiei vorbise deja In 1910, inteo sedinta a Acade-miei de Stiinte din Heidelberg, despre o reinoire a he-gelianismului. CA existä, nu numai in Germania cisi'n alte tari, spirite care au formulat de atunci astfelde dorinte, e fapt incontestabil. Rand si autorul pre-zentelor pagini nu se multumise odinioara sä semna-leze simplu fenomenul despre care vorbim, ci Indräz-nise chiar sä propunä o Intoarcere la metafizica dia-lecticianului german. Azi, dupa cincisprezece ani, desidin motive implicate In a sa Existenta Tragica" nu armai propune, In ceea ce-1 priveste, o revenire la Hegel,cel ce nu mai e acum tinerelul" de atunci ca säfolosim expresia de care face uz, dela innitimea ma-turitätii sale filosofice, un neotomist din Blaj con-tinua sä creada ca o reala renastere a hegelianismuluiar raspunde, In spiritul vremii, unor nevoi adanci aletimpului in care ne-a fost dat sä traim. In consecinta,hegelianism.ul ar putea propune solutii multumitoaresi linistitoare la multe probleme care framânta con-stiinta ganditoare a veacului nostru. Tot astfel, celce semneaza prezentul studiu continua sa fie con-vins si azi ca si tinerelur de acum douazeci deani ca renasterea tomismului nu poate fi conside-rata de un spirit lipsit de optiuni mai dinainte facutedecât ca semnul sigur al unei oboseli filosofice. Cacitomismul, date cadrele lui specifice, determinate si despiritul general care a animat pe genialul sau con-


HEGEL 139

structor si de momentul istoric al elabordrii lui, nupoate intruni conditiile esentiale ce-ar face din el me-tafizica asteptatä i cu adevárat fecundd care-ar fi instare sä ralieze majoritatea inteligentelor ganditoareale veacului nostru. Dimpotrivk atotcuprinzAtoareametafizicA hegelianA ar pustea, in anumite conditii, in-fàptui asftel de raliere.

Dar, privite lucrurile mai de aproape, traditia meta-fizicii dialectice in täri ca Anglia, Italia, Olanda n'afost niciodatä intreruptk In aceasta din urmg larkHegel a pAtruns relativ mai tarziu, dar a pAtruns cuputere. Azi Olanda e tara celor mai ortodocsi hege-lieni, tam care organizeaza congresele hegeliene inter-nationale. In Italia, interesul pentru metafizica i lo-gica lui Hegel e tot atat de viu azi, la Croce si Gentile,cum fusese odinioara la Spaventa. Cat priveste Anglia,numerosii cercetatori i ganditori care au studiat lnaceastä aril filosofia hegeliank spre deosebire de ceidin toate celelalte tari, si-au concentrat, incepand enStirling (1865), atentia cu preponderentä asupra meta-fizicii propriu zise, si mai putin asupra celorlalte partiale sistemului.

S'au formulat si in patria lui Descartes propuneride revenire la Hegel, revenire prudenta dealtfel. Cutoate acestea, nu credem cA docamdata poate fi vorbaIn Franta mai mult decat de o simplA dorintk

Astfel, in sensul strict al cuvantului, nu se poatevorbi de un efort de reinviere a metafizicii lui Hegel

o


140 D. D. ROSCA

dedit In Germania. Aici materialismul dela mijloculsecolului trecut §i neocriticismul ultimelor decenii aleveacului rupserä, In aceastä privintA, firul traditiei.Neocriticismul a indrumat spiritele spre alte zárisuflete§ti, pe de altä parte Insä el a §i pregAtit terenul

neintentionat, evident pentru o rena§tere posi-bad a metafizicei dialectice. Existä semne positive, si-gure, cä In Germania strgcluintele de reinviere aleunei metafizici hegeliene, intinerite §i liberate de di-tu§ele prea strânse ale sistemului, sunt reale §i deordin quasi general. De când W. Windelband i§i fa-cuse suspomenita comunicare la Academia din Heidel-berg, interesul pentru partea propriu zis filosofica adoctrinei hegeliene a crescut In proportie extraordi-nara. Oricine deschide biblografia hegeliana publicatain Literarische Berichte aus dem Gebiete der Philo-sophie" poate mAsura u§or acest interes cu numarulmare de studii aparute In patria lui Hegel de doua-zeci de ani Incoace.

Tot motivele acum amintite explica faptul ca Ger-manii au intreprins publicarea operelor inedite §i ne-terminate ale filosofului: G. Lasson a editat o serieintreaga de fragmente §1 de note, pe care Hegel Insu§inu s'a gândit de sigur niciodata sa le publice. Hegel-Archiv" a lui Lasson grupeazA In jurul ei o multimede colaboratori. Cunoscuta e deasemenea §i Hegelstheologische Jugendschriften scoasa de H. Nohl.Acesta, precedat de francezul Paul Rogues, a adunatlucrarile teologice ale tilnarului Hegel, scrieri din careHaym §i Rosenkranz nu reproduseri odinioara decfit


HEGEL 141

fragmente minuscule, comparate cu mormanul ingro-pat In archivele Bibliotecii nationale din Berlin. HansEhrenberg §i Herbert Link tipäresc, in 1915, la Heidel-berg, pentru intaia oarä, schila primului sistem al luiHegel. Schitä" mare dealtfel, cAci umple douä vo-lume. Tot Lasson a intreprins Ingrijirea cunoscuteieditii critice a operelor autorului Fenomenologiei, edi-tie neterminatA Inca.

Constatilm, prin urmare, existenta fenomenului cene intereseaz5 in aceast6 ultimä parte a studiuluinostru. Curn poate fi explicat? Urmiltoarele desvoltAride ordin general, apropiate si de indicatiile si conside-ratiile cuprinse cu deosebire In partea VI a prezentu-lui esseu, i§i propun sä aducA o relativä lämurire.

Se stie cä o teorie stiintificä dureazä atata timp cate in stare sa ofere linii de orientare potrivite inteunanume camp de fapte; cat e in masura sa serveascäpuncte de vedere ce permit explicarea rationalä a aces-tor fapte. Istoria stiintelor ne aratà ca", In general, teo-riile stiintifice träesc atata timp cat experienta nu vinesa le infirme. Dar din momentul In care, experientacrescand, sparge oarecum cadrele unei mari idei stiin-Vice, inteligenta, in cdutarea unor noi puncte desprijin, o abandoneazä ca pe o hainä uzatä §i preastramtà, §i-o depune in camera de vechituri" care e,In unele privinte, istoria §tiintelor positive.

Evident, aceste vechituri" pot fi interesante si

foarte instructive pentru filosoful care, studiind isto-ria unei stiinte, ar vrea sä scoatä din ea InvätAmintecu privire la felul cum spiritul omenesc a incercat §i


142 D. D. ROSCA

s'a sbatut in cursul vrernii sA rationalizeze" o por-tiune de realitate. Istoria stiintelor ne dovedeste insAindeajuns cA interesul filosofilor pentru teoriile sti-intifice abandonate, nu e In stare sA reinvie cadavreleacestor teorii. 0 teorie stiintificA abandonatä odatä,rAmAne in general pArAsit5 pentru totdeauna, si unom de stiintA poate fi spirit de planul intAiu In spe-cialitatea sa, M.A. sA cunoascA istoria acestei speciali-tAti.

Lucrul este explicabil, de sigur, prin imprejurareaea o teorie stiintific5 poate fi riguros verificata princonfruntarea ei cu faptele de experienta pe care eaare pretentia s5 le explice. Soliditatea ei nu poate fitrasA la indoialA atAta vreme cat ea rezistA unui astfelde control. Cand insa faptele cele vechi sau altelenoi vin si-o contrazic, teoria se dovedeste kerne-diabil caduca.

Altul pare a fi cazul ideilor filosofice. Prin insasinatura lor, acestea nu permit o astfel de severà con-fruntare cu faptele. InglobAnd in cadrele ei si planuride realitate inaccesibile unei verificAri positive si di-recte, o mare idee filosofici nu prezintA niciodatà apa-rentele de soliditate a unei teorii stiintifice In sensulpropriu al termenului. Dar, drept compensatie, ea nicinu sufere din partea experientei infirmAri atAt de si-gure si de decisive ca cele la care sunt expuse ideilestiintifice.

Oricine a urmArit mai de aproape istoria unora dinmarile idei filosofice, a putut fi izbit, färä indoialA,in anumite cazuri, de un fel de discontinuitate a vietii


HEGEL 143

acestor idei. A putut constata, anume, cá o mare ideefilosoficd poate trAi oarecum In chip intermitent. RA's-colind i animand la un moment dat majoritatea co-varsitoare a spiritelor ganditoare, o mare idee filoso-ficA poate cädea nu peste multd vreme In desuetudine,pentruca, dupd un timp mai mult sau mai putin Inde-lungat, sä se afirme din nou ca o putere creatoare deunitate spiritual6 si de fecunditate intelectualä.

In acest sens, am putea spune, färA team5 de a fiacuzati de prea subiectivä pledoarie pro domo nostra,cä ideile filosofice cu adevarat mari nu mor niciodatá.Istoria filosofiei dovedeste Indeajuns aceastA consta-tare. kVA de ce, contrar situatiei In care se &esteomul de stiinta, filosoful nu poate ignora istoria dis-ciplinei sale. *i iat5 de ce istoria filosofiei se confundä,pana la un punct, cu filosofia

Oricat de interesantà ar fi explicarea ce s'ar putea dadiferentei pe care o constatam Intre teoriile stiintifice

cele filosofice, ea nu poate forma obiectul acestorpagini. Ceea ce ne intereseaza aici In primul rand efenomenul de renastere" a unor idei filosofice, feno-men semnalat adineaori.

Sä ne marginim deci a desprinde unele din cauzeleesentiale care par a termina disparitia momentanärenasterea unei mari idei metafizice.

Se stie cä o mare idee filosoficA indiferent daclea se cristalizeazä sau nu in formA de sistem" neapare, la lumina Invatilturii ce scoatem din istoria fi-losofiei, ca o incercare de conciliere a unor tendintespirituale divergente ce främantä constiinta timpului

Insasi.

si

si


144 D. D. ROSCA

In care ea se iveste. Fascinatia exercitath de noulgand sintetic asupra duhului vremii (a chrui expresieeste), explich in bunä mäsurä nu numai solutiile ce sepropun diverselor probleme de gandire la un momentdat, ci ea explich, panä la un punct, chiar si naturaacestora.

Dar diversitatea de elemente si tendinte impacatemai mult sau mai putin trainic prin forta dialectich aunei mari inteligente sintetice, nhscocitoare a noii ideimetafizice, devine cu timpul motiv important de di-sociere, de disofutie. Cauzg de raliere a spiritelor atatavreme cat temperatura ideologich initialä se mentinela nivel ridicat, si, cfitva timp, unul din principiile devieath a marii idei metafizice despre care e vorba, di-versitatea de tendinte susamintith se transformh In-cetul cu incetul In forth potrivnich coeziunii, släbindvigoarea sintezei filosofice initiale.

Spiritele ce-si ghsiserh multumire In aceasta catvatimp, vor accentua si aprofunda, treptat si in modfatal, acele elemente ale sintezei care vor corespundemai bine propriei lor structuri sufletesti. Dar acestfapt va mail, iarhsi oarecum fatal, particularitateaacestor elemente, eterogene sau chiar opuse deja lainceput. Drept consecinth, elementele componente sevor disocia cauzand disolutia sintezei filosofice, sau,dach preferati: moartea sistemului.

Pe de alth parte, deplasarea de perspectivä adusade noua idee filosofich poate deschide, cum ne arataexperienta, noi puncte de vedere in domeniul stiin-telor. In §tiintele morale cu deosebire, dar n'au fost


HEGEL 145

rare nici cazurile cand o mare idee filosoficA s'a do-vedit fecundä §i'n §Hintele positive. (Acest din urmäfapt s'a produs mai frecvent pe timpul când §tiintelepositive se gAseau In faza lor de constituire.)

Noile puncte de vedere speciale, create de punc-tul de vedere general reprezentat de ideea filosoficä Indiscutie, ImbogAtesc cunoa§terea cu material desco-perit grape lor; material de care fluritorul sintezei fi-losofice initiale nu tinuse seama, cAci nu fusese insituatia de a-1 putea prevedea. Acest material nou vacontribui §i el deci, Inteo bunä mäsurä, sä spargäcadrele sistemului metafizic In discutie.

Dar, aminteam mai sus, tot experienta ne aratá ca",contrar felului cum se petrec lucrurile In istoria §tiin-telor, moartea marilor teorii filosofice e uneori numaiaparentä. In istoria acestora sunt numeroase cazurilecand sisteme de gândire, considerate timp indelungatca depg§ite §i apartingtoare iremediabil trecutului, tre-zesc din nou interes intelectual viu, desvelinduli laturide mare actualitate. Faptul se produce cu deosebire Incazurile când ideea filosoficä desgropatä" se doveclise,In tineretea ei, fecundá §i In domenii de investigatieapartingtoare §tiintelor speciale. Dat faptul ca", In ipo-tezà, ImbogAtirea cunoa§terii in aceste §tiinte se reali-zase §i multumità unei idei generale (filosofice) mill-

tiale, cercetgrile de specialitate §i de amAnunt intre-prinse din perspectiva deschisä de aceasta, au fostconduse, mai mult sau mai putin 16murit In spiritulideii filosofice care le fäcuse posibile.

Dupg ce Insä aceste cercefari au fost impinse destul10


146 D. D. ROSCA

de departe, iar specializarea in ordinea de idei decare e vorba aici, mai potrivit ar fi sa zicem: fárAmi-tarea s'a dus, In directia pe care o ingaduiapunctul de mânecare, la maximum, sufletul omenescsimte din nou trebuinta unei coordonäri a ex-perientei astfel imbogatite. Spiritele gAnditoare simt dinnou porunca unei conceptii unitare a existentei. In ast-fel de Imprejurari, e natural ca inteligenta, dupl ooarecare dibuire §1 'n lipsa momentand a unei alte ideide ansamblu care sä Imbie ierarhizarea dorita, sa'-§iindrepte uneori privirile cAtre viziunea filosoficA ini-tialà, abandonatä mai inainte ca depg§ità, sá-i Mr-geasdi, evident, cadrele originare, §i s'o adopte iarä§ipentru un timp oarecare.

Sunt ins'a §i cazuri child o mare idee filosoficä, sin-tezA realizatA intr'o epocä mai mult sau mai putin in-departatä, redevine actuala, relnvie", fie pentrucä sen-timentul vital din care ea räsArise odinioarä §i spiritulprofund ce-o animase se aseamAnä si se inrudesc cuduhul general care suflä in strafundurile suflete§ti aleunei epoci istorice ulterioare, fie cä problemele maricärora ea le propusese odinioarä solutii relative nusit-au ga'sit intre timp deslegari mai multumitoare. Inconsecintä, se Imbie oarecum natural tentatia de a in-cerca solutii nou'd cu ajutorul mijloacelor oferite dedoctrina ce fusese abandonatä pentru cAtva timp, mij-loace vechi, facute insä mai suple, gratie invataturi-lor" scoase din experienta acumulatà Intre timp.

$


IIEGEL 147

Aceste consideratii generale cu privire la cauzele cepot determina reinvierea unui mare curent filosofic vorlamuri, macar pfinà la un punct, credem, fenomenula cgrui semnalare formeazA obiectul acestei ultimeOrli a prezentului studiu. Remarcthn ca" motivele careau produs fenomenul semnalat apartin sit categorieiasupra cAreia am stäruit mai mult In cele precedente sisunt sit de felul celei amintite in alineatul premergMor.

E fapt incontestabil cl in constiinta generatiilor gan-ditoare ale secolului nostru s'a manifestat din nou, Inchip sensibil, nevoia unei conceptii generale si unitarea existentei. Dar, nici kantismul, analitic si critic prindefinitie, si mai putin positivismul, mai mult metodäde cercetare decât ontologie, nu veneau sä Imbie o ast-fel de conceptie. De asemenea, nu era In stare sä ofereasa ceva nici istorismul secolului al XIX-lea, istorismal edrui promotor a fost dealtfel, In mAsurä Insemnatä,insusi Hegel. Tocmai din cauza raportului strâns insä,care exista Intre acest istorism si filosofia lui Hegel pede o parte, intre acesta O. Kant pe de altà parte, meta-fizica hegelianä, largita si fäcutsa mai elastic6 In uneleprivinte, nu se inabia oare dela sine ca o mare rAspan-tie, cMre care duceau cai pornite din punctele cele maidiverse?

Istoria cugetarii filosofice Inregistreazä fenomenede felul celui semnalat aici, fenomene care pot fi con-siderate Intr'un anume sens ca semne de oarecareobosealä, prin capitolele ce le consacrà neoplatonis-mului", neoromantismului", neocriticismului", etc.Intr'o bunä zi, ea va scrie cu sigurantä un capitol sidespre neohegelianism" ... lc.


TAINE


Generatiile franceze care au gândit Intre 1860 §i 1890dela el au Invatat sä gandeasca §1, timp Indelungat, aucugetat §i trait spiritualice§te prin el. Deaceea a fostnumit, cu dreptate, dascalul cel mai autorizat al lor,directorul lor intelectual.

Inteadevar, opera grava a lui Hippolyte Taine re-suma, Impreunä cu scrisul gratios al lui Renan, patru-zeci de ani de cugetare francezd. Timp de aproape ojumatate de secol, problemele importante care s'aupus, ideile generale care s'au discutat In Franta eternapoarta aceeasi mama de origine: a lor. Si, daca Inprimele decade ale veacului nostru opera lui Renan aputut sa apara, prin unele din fetele ei, mai putin In-vechita decAt aceea a lui Taine, a fost un timp când a-cesta a exercitat asupra spiritelor o influenta maimare, mai tiranica deck cel dintaiu.

Sa nu uitam Insa ca, Intocmai ca judecata insilor, sicea pe care o pronunta o Intreaga generatie asupraunui om si opere de larga respiratie ca aceea a luiTaine, n'are cu necesitate caracter definitiv. Genera-tiile dela Inceputul secolului au vazut gandirea §1 seri-sul lui Taine subt alt unghiu decfit cel din care le-aprivit generatia dela 1870. Cu toate acestea, cei ce vor venimaine, pot, In chip neasteptat pentru noi, sa se simta


152 D. D. RO$CA

mai apropiati de marele Taine decal noi cei de azi,sau decat premergAtorii nemijlociti ai nostri.

Scriind acestea, ma gandesc la ceea ce e afirmativ,dogmatic In atat de variata opera a autorului Origini-lor Frani-et contimporane. Ma gandesc cu deosebire laacea fata a spiritului lui Taine care a aparut dreptslabiciune fnaintasilor nostri imediati, dar pe care ceice vor veni maine nu vor mai considera-o poate ca peo scadere: ma gandesc la pasiunea lui Taine pentruvaste sinteze, pasiune cum putini au avut-o printrecontimporanii sai. Caci gandirea filosofica actual/ nuarata, si ea, semnele tot mai palpabile ale unei astfelde inclinatii intelectuale, inclinatie adesea mai putininfranatä si controlatä decat aceea a lui Taine?

Dar, revenind la ceea ce ne intereseaza in primulrand, sä spunem ca urmele influentei celui ce a scrisDespre lnteligenN le Intalnim, timp de aproape o ju-matate de veac, In toate domeniile vietii spiritului. Legäsim In critica literal% Inainte de toate, In istorie, insociologie, In psihologie, in filosofia propriu zisä sichiar In literatura, naturalismul francez si verismulitalian reclamandu-se dela el ca dela teoreticianul lorcel mai autentic.

A scris, cum se stie, opere de filosofie si de estetica,de critica literara si de istorie; pana si un roman.

A actionat asupra vremii mai mult ca critic literari ca teoretician al istoriei. Dar a fost inainte de toate


TAINE 153

filosof metafizician. Opera lui de critic §i de istoric nupoate fi Inteleasa pe deplin, nici judecatä cu echitate,deck legata strâns de opera lui de filosof.

Fapt de care cei mai multi critici §1 adversari ai luin'au prea tinut seam/. Dovada Invinuirile ce i s'au a-dus §i care sunt, In cea mai mare parte, deplasate, oconceptie filosoficA neputând fi combätuta serios §ieficace deck pe propriul ei teren. A combate o ideefilosofica Taine n'a avut deck de acestea, §i ca cri-tic §i ca istoric sau §tiintificA cu argumente care nuse sprijinesc deck pe a§a zisul bun simt", e pueril, euneori chiar ridicol.

5i, daca nevoia de a-§i ch§tiga painea cea de toatezilele nu 1-ar fi silt O.' scrie pentru marere public, au-torul Esseurilor de criticd ar fi rAmas filosof pur. Arfi scris atunci pentru un cerc restrâns, §i-ar fi scris,poate, mai putin.

Corespondenta lui din timpul când lucra la Istorialiteraturii erzgleze e plinA de regrete cA nu se poate de-dica cu totul filosofiei. Am facut, cred, o prostie,scrie el prietenului ski Edouard de Suckau, angaran-du-mA sa scriu aceastA istorie a literaturii engleze.Drumul e prea lung pentru a ajunge la filosofie. E ca§i cum ai lua-o spre Strasbourg când vrei sa mergi laVersailles." Iar, §apte ani mai tarziu, dupA ce termi-nase aceastä monumentald opera: Qtä vreme amjertfit acestei carti! Am avut oare dreptate? Scriind-o,am Invatat multA istorie. Dar filosofia e lucru mai im-portant. Cu siguranta, ma voiu Intoarce la ea".

S'a §i Intors, scriind Despre Inteligenfd, carte la


154 D. D. ROSCA

care a lucrat mai bine de douäzeci de ani. Iar dacä1870 nu venea näprasnic cum a venit, indreptându-iprivirile si interesul in anti parte, Taine ar fi scris ofilosofie a istoriei, idee pe care o främânta demult.Si-ar mai fi scris o psihologie a vointii.

Cu toate acestea, n'a renuntat niciodatä nu putearenun(a la gustul pe care I-a avut, din nastere, pen-tru ideile generale. CAci tot ce-a scris in criticA si isto-rie, a purees din nevoia, pe care o simtea puternicä, dea demonstra adevArul si realitatea unei idei generale.Criticul si istoricul nu erau decât un filosof deghizat.

*

Tocmai acestei imprejuräri se datoreste in bunAparte dubla neincredere pe care scrierile lui au inspi-rat-o totdeauna oamenilor zisi de specialitate. Intoc-mai cum lui Pierre Janet filosofii ii reprosau calita-tea de medic, iar medicii filosofia, istoricii 1-au invi-nuit pe TaMe de a fi fost prea filosof", iar metafizi-cienii de a fi fost prea putin filosof. Dacä cei dintaiau multä dreptate, acestia din urmä au mai putinä, siadesea deloc.

Vina acestei din urmA acuzatii o poartg intrucâtvaTaine Insusi. CAci autorul lui Tite-Live a scris operede filosofie abstractä in stil de romancier", iar une-ori in jargon de naturalist". A avut, probabil, iluziaa, scriind astfel, face abstractia accesibi1 5 tuturor,flirA sä o denatureze. Si a crezut cA, Imprumutând ter-menii de laborator sau de sal/ de disectie ai natura-


TAINE 155

listului, burghezii care li cumplrau c§rtile, spirite ne-Increz§toare in fantomele" filosofiei, vor fi castigatimai usor pentru lectii tinute In numele stiintei exacte,In numele acelei stiinte care le-a dat locomotiva §i tele-graful . . .

Voind s§ fie clar" de tot, §i, dac§ se poate, popular,a ajuns s§ fie uneori obscur si s§ par§ cAte odat§sArac.

Dorind s§ fie prea util §i prea agreabil altora, asfArsit prin a-si strica adesea sie§i.

Stilul de care s'a folosit, si care avea ambilia s§ fietotdeauna precis §i transparent, nu-si imbrac§ In toatecazurile cugetarea cu credint§. CAteodatg, din cauzaprea marei lui simplitäti", apare opac, iar fondul pecare-1 acopere si care e cele mai de multe ori adAnc§i amplu pare redus.

De ad desinteresul ca sä nu zicem mai multce 1-au ar§tat unii specialisti filosofi fat§ de opera

si cugetarea metafizic§ a lui Taine.S'a scris o Intreag§ bibliotecä despre opera istoric§

si critica lui literard. S'a scris ins§ relativ putin, si. a-desea lucruri superficiale si eronate despre Taine filo-sof. In 1858, la aparitia frumoasei ctirti Philosophesclassiques, Edmond Scherer a denuntat, tntr'un esseuplin de strälucire, positivismul" lui Taine. Si de a-tunci lumea, tn Franta §i'n restul Europei, a repetatpan§ la saturatie cä acest insufletit discipol al lui Spi-noza §i Hegel este §i a fost positivist.1

1 In L'Influence de Hegel sur Taine, cel ce semneazI prezentulesseu se stfaclueste s'a. arate cä Taine filosof nu e positivist;


156 D. D. ROSCA

E adevgrat cä autorul Inteligenfri nu poate fi consi-derat In filosofie drept spirit creator In sensul plin pecare-1 ia cuvantul cand II aplicAm unui Descartes sauunui Kant. Nu se poate spune insä c'a fost completlipsit de originalitate filosoficä. A fost un spirit cuferestre larg deschise spre toate marile curente de ideicare au strgbätut vieata Occidentului dela Renastereincoace. Si-a supus marea-1 inteligentà la cea maivastä §i Indelungatä endosmozA ce se poate Inchipui.Barres 1-ar fi numit bucuros i potrivit spirit-rAsp5n-

cd, in postulatele 5i principiile ei fundamentale, gandirea luise ghseste pe pozitii si tinde sore concluzii analoage celor im-plicate in opera lui Spinoza si in cea a lui Hegel. Aceasta tezha noastrà aduce un punct de vedere din care se ghsesc infir-mate chiar si opiniile unor autori al chror scris face autoritatein Occident. Astfel opiniile unor cercetätori si critici ca I-I.

Minding, E. Schérer, W. Windelband, A. Fouillée, A. Meyer-son, E. Faguet, Oberweg-Heinze $. a. Cu toate acestea, carteanoasträ a fost bine primitä, atat de critica strhinh cat $i decea romaneasch.

Sa ne fie ingaduit sh dam aici cateva aprecieri venite dinpartea celei dintai:

1. Hans Kinckel, in Zeitschrift Hit französichen und engli-schen Unterricht, Berlin, 1932, Band 31, Heft 3, pag. 177-179:

Insemnhtatea lui Hegel pentru gandirea modernh, scrie inprimul alineat profesorul Kinckel, chiar $i pentru cea de din-cola de frontierele Germaniei ,a fost adesea apreciath si att.-tath. Dar forma in care au actionat ideile lui Hegel in Franta,si anume prin marea influenth ce a avut-o in aceasta tardTaine, abia acum a fost push perfect in lumina, in toath am-ploarea si in toath adancimea ei, prin lucrarea importanth alui D. D. Rosca. Aceastä lucrare, aphruth in 1928, despre In-fluenta lui Hegel asupra lui Taine teoretician al cunoasterii sial artei, a Mut, cu drept cuvant, a$a de mare sensatie pentru


TAINE 157

tie", unde influente diferite ca directie si origine, uneledin ele chiar opuse, si-au dat IntAlnire spre ImpAcare.Originalitatea lui e In efortul uria§ pe care I-a fäcuts6 concilieze aceste influente. Si-apoi, In felul Indräz-net si nou cum a aplicat ideile celor ce i-au fostmaestri.

In acest dublu fapt trebue cAutat secretul influenteilui, care, cum spuneam mai sus, a fost adâncA §i In-faptul ca ne-a zdruncinat in chipul cel mai puternic conceptianoastra despre TaMe ca despre un reprezentant al positivis-mului dependent in primul rand de Comte, conceptie pe caream mostenit-o in urma cunoscutelor analize ale lui Faguet,Fond lee, E. Scherer, Lalande, lioffding, Oberweg-Heinze, simulti altii. D. D. Rosca ne arata un Taine care stä la antipoziiconceptiilor fundamentale ale positivismului." Prof. Kinckel isiterming recensia cu cuvintele: Noi profesori ai scoalelor su-perioare germane va trebui sä ne oriencam in directie noug in-terpretarea pe care vom da-o lui Taine sprifinindu-ne pe de-monstratia lui Rosca. Cgci numai astfel vom putea intelegecum trebue, notiuni ca essence, substance, force, loi, cause, faitgenerateur, efficace. Astfel Taine, exemplu concret al corn-plexitatii spiritufui european, ne apare a fi mai mult decal unsimplu exponent al positivismului".

2, Profesorul Viggo Brondal, cunoscutul romantist dela Uni-versitatea din Copenhaga, a spus, inteun discurs tinut la Uni-unea Fundatiilor Regale, intre altele: ,,Tinerii romani isi in-susesc metodele stiintifice ale marilor centre in chip atat deabsolut, !neat cu greu pot fi deosebiti de cei mai buni dintreFrancezi. Astfel, spre marea mea surprindere, am aflat aicicd D. Rosca autorul unei lucrgri remarcabile asupra luiTaine, e Roman" (cf. ziarul Dimineata" din 30 Aprilie 1936).

3. E. Bréhier, profesor la Sorbona si presedinte efectiv al

*


158 D. D. RO$CA

tinsa. Hippolyte Taine devenise un mare centru deemanatie, fiindca fusese mai intai un puternic centrude absorbliune. A actionat cu putere asupra spiritu-lui vremii sale, fiindca il lasase mai intAi pe acesta säactioneze asupra sa. Altii, poate mai originali deck el,au trait ignorati si insulari. Opera lui, plamäditä cumana tare din tendintele esentiale, din aspiratiile in-telectuale profunde ale timpului care a vazut-o näs-candu-se, e expresia credincioasa si Ina lta a acestnia.Epoca lui a gasit, in cartile scrise cu talent mare decongresului International de Filosofie din 1937, scrie, intre al-tele, urmatoarele: In pagini de o perfectil luciditate... d. Roscaarata ce trebue sa gandim despre pretinsul positivism al luiTaine.... Cititorul va putea scoate mult folos din analizeleminutioase si personale cuprinse in cartea d-lui Rosca". (Revued'historie de (a philosophie. Inerne année, fasc. 3, p. 374-5.)Tot aci, la pag. 373, inteo recensie despre cartea lui V. Giraud,Taine, etudes et documents", Brehier opune rezultatele olc-tinute de noi lui Brunetiere care n'a observat eh aceastO me-toda, a carei idee vine dela Hegel, nu caracterizeazh mai multstiintele morale decat pe cele naturale. E aici un punct pe careminutiosul studiu asupra lui Hegel facut de d. Rosca l-ar puteaeventual lamuri".

4. Tot in frantuzeste a mai fost recensatd si semnalatà carteanoastra de catre F. Strowsky, Membru al Institutului Frantei,primarticol in Le Figaro" din 29 Dec. 1928; E. Sei Here, membrual lnstitutului Frantei, in Journal de Débats" din 20 Martie1929; 1-1. Gouhier, azi profesor la Sorbona, in , Les NouvellesLittéraires" din 22 Febr. 1930; N. lorga, in Revue Historiquedu Sud-Est europeen, Vhérne année Nr. 4-6, p. 183-184. E olucrare cu totul remarcabila atat ca gandire cat si din punctulde vedere al informatiei", scrie Iorga care, dupd cat stim, nuobisnuia sa arate prea mare slabiciune" pentru cartile defilosofie....


TAINE 159

autorul Istoriei literaturii engleze, ceea ce cAuta: adecäs'a regAsit pe sine.

Nu e deci mirare a chiar dela aparitia intaielor luiOrli, §i impotriva indArAtniciei câtorva bätrfini, saurivali, ori prudenti". Taine care a fost mare, dar careputea fi ignorat de contimporanii sAi, devine omul princare vorbe§te o intreagä epoc% omul representativrecunoscut al acesteia.

Nu vreau sä §tiu dacä teoria oamenilor mari, preco-nizatà de el ca lege universald a istoriei, se potrive§tesau nu pretutindenea, dar ea poate fi aplicatä cu drep-tate la el . . .

Spuneam cA a doua cauzA a influentei celui ce a scrisstralucita Lafontaine f i fabulele sale pare sä fi fostfelul Indràznet in care el a aplicat idei metafizicede-ale altora in istorie, in esteticA §i'n critica literarä.A aplicat cu deosebire idei de-ale lui Hegel §i nu de-alelui Comte, cum se crede de obiceiu: Taine n'a Impru-mutat dela intemeietorul positivismului decilt termeni,multi termeni . . . pentru idei hegeliene. Formulândpentru istorie §i critica literal% ca imediat realizabile,scopuri pe care acestea nu le vor atinge poate nico-data, Taine a rAscolit violent con§tiinta intelectualä atimpului säu. A pus limpede §i franc, Cateodatä bru-tal, problemele pe care acesta le intrezärea numai, sau§i le punea in chip numai instinctiv. E probabil cä a-ceste probleme trebuiau puse odatä cu lipsa de re-zerv'à §1 cu perseverenta cu care le-a pus TaMe, pentrua fi discutate serios, solutionate sau amânate; ori in-lilturate definitiv.


160 D. D. RO$CA

Si, fapt curios, autorul lui Tit-Liviu a subjugat in-teligentele contimporanilor tocmai prin acea parte avastei sale opere care ne apare azi mai himerica si maiputin solida: Formulele izbitoare si sintezele ambi-tioase cu care si-a presarat numeroasele-i volume, pro-mitand, de bunä credintd, mai mult decAt puteau da,au impresionat puternic spiritul si-au vräjit imaginatiaepocii sale.

*

Taine a fost deci mare nu ca precursor in sensulpropriu al cuvântului, ci ca animator; nu ca nascoci-tor in sensul in care a fost Descartes näscocitor, ci cavulgarizator". (Atribuim acestui termen valoareamare pe care i-o da el Inteun alineat celebru al Isto-riei literaturii engleze.)

A spus-o insusi, cu francheta si onestitatea intelec-tuala de care a dat dovada totdeauna, ca marea operade analiza la care lucrase 'Ana In 1870 opera depsihologie o numea el a intreprins-o cu scopul dea verifica ideea de natura a lui Hegel, de a cauta fun-damente mai sigure pentru inane le conceptii" ale fi-losofului german. Citind Filosofia Istoriei" a acestuia,exclamase: J'y trouve des idées a défrayer tout unsiecle". Iar mai t'arziu, cand era deja celebru, a scris:Dela 1780 'Ana la 1830 Germania a produs toateideile istoricului nostru ev. Timp de o jun:Mate de se-col Inca, un secol poate, marea noastra problema va fisii le regAndim . . . La o astfel de opera lucreazä azitoata lumea care gandeste".


TAINE 161

Reiese din context ca e vorba de ideile hegeliene.Dealtfel, Taine, oridecateori vorbeste de Nemti, facealuzie In primul rand la Hegel.

Propozitiile acum citate enunta programul de lucrual autorului Istoriei literaturii engleze, pang. la 1870.SA construiasca In piatrA cel putin o parte din cate-drala pe care dialecticianul german o construise nu-mai In lemn (imaginea e a lui Taine), iata scopul ge-neral si suprem urmarit de autorul scrierilor: Filoso-fii clasici, Esseu despre Lafontaine, Esseu despre Tit-Liviu, Istoria literaturii engleze §i Despre inteligen(ei.Toate aceste scrieri purced din acest gand, si toate de-monstreazd, intr'o forma mai mult sau mai putin de-ghizata, o teza hegeliand.

*

Nu e local sa discutam aid intrucat Taine a si reu-sit sA zideasca In piatra solida ceea ce dascalul saugerman n'ar fi construit decat In lemn fragil. Remar-cam insa ca, in metafizicA si'n teoria cunoasterii, criti-cal lui Stuart Mill a fost discipol mai putin autentical lui Hegel decat se credea insusi. Un aspect extremde important al eugetarii hegeliene i-a scapat. kleea decauzalitate a carei teorie a fAcut-o in cartile lui de fi-losofie propriu zisa si pe care a aplicat-o sub numelede ealitate dominanta" si de tip" in critica lite-ral* In esteticA si'n istorie, idee pe care Taine a luat-oInteadevar dela Hegel, a pierdut prin felul cum a in-terpretat-o el, tot ceea ce avea ea de specific hegelian.

Caci notiunea hegeliana de finalitate imanenta se va11


162 D. D. ROSCA

transforma, In doctrina lui Taine, In idee de cauzali-tate mecanica. Prin aceasta, hegelianismul lui Tainea1unec6 pe un plan care nu mai e cel pe care se miscagandirea filosofului, autor al Logicei speculative".Conceptia lui Taine se transforma, In momentele cândacesta o impinge pe pozitiile ei extreme, In doctringspinozistä . . .

SA nota'm dealtfel ca influenta hegeliana se altoisela Taine pe o prealabilä influenta spinozistä. CitiseEtica" cu Incântare mare, fiind Inca elev la colegiulBourbon". Charles Bénard, profesorul lui de filoso-fie la acest liceu, traducatorul pe frantuzeste al Este-ticei" lui Hegel, povesteste ca"n momentul când il cu-noscuse pe Taine, acesta se Inchisese deja in sistemullui Spinoza ca Inteo fortareata.

Marea opera spinoziana va contribui, de sigur, sadetermine sensul In care se va exercita, tiranica, in-fluenta lui Hegel. Dar acest sens va fi hotarit In pri-mul rand de forma mintalä nativä a autorului Inte-ligenfri, forma pe care as numi-o matematica".

Astfel, inteligibil, perfect inteligibil fiind pentruTaine numai ceea ce se poate deduce geometric, ade-ca pe cale de contenentä, talentatul autor al Esseurilorn'a prins sensul adânc a dialecticei hegeliene. Conci-lierea pe care a Incercat-o Hegel intre ceea ce e gene-ral si ceea ce e individual, Taine pare a fi ignorat-ocomplet General"-ul lui (calitatea dominantä, rasamediul, momentul istoric) absoarbe si distruge Mdi-vidualul (personalitatea, ineditul). In doctrina mare-lui Francez, mediul si rasa explica individul: Acesta


TAINE 163

poate fi dedus oarecum complet din mediu si dinrasg.

Farg sg-si dea seama, Taine a crezut, cu Spinozacontra lui Hegel, cg important si real este numai ceeace e general. In pozitie extremg, doctrina lui reducediversitatea la o simplä si inselgtoare aparentg.

In termeni pascalieni, am putea spune cg autorulEsseurilor a adus cu sine la nastere o structurg min-talà care a fäcut ca, In demersurile inteligentei sale,spiritul de geometrie sä tindg mereu, si sg reuseascgadesea, sg ingbuseascg in miisurg mare spiritul de fi-nete. Aid, in aceastä particularitate a cugetärii lui, tre-bue cgutatä poate cauza profundä a ceea ce e excesivsi, din acest motiv, fragil In opera criticg si istoricl alui TaMe.

*

Dar, oricare ar fi atitudinea pe care ar lua-o cinevafatà de problemele puse de opera autorului lstorieiliteraturii engleze si fatà de solutiile ce ea a propus,un fapt rginâne, real sit incontestabil: Din cauza in-fluentei pe care a exercitat-o timp de aproape o jun:a--tate de veac, Taine va ocupa totdeauna un loc pe pla-nul intftiu in istoria culturii franceze. Opera lui re-zumg o epocA Intreagg de vieatä intelectualà francezg.Ea o explicg" in parte pe aceasta, si'n parte e expli-catà", la rândul ei, prin ea. Iar in istoria ideilor euro-pene, locul pe care opera lui Taine il va detine, va fiimportant pentrucg, impreung cu Renan, autorul ei afost cel mai mare propagator al ideilor hegeliene in

11


164 D. D. ROSCA

Franta. Gratie lor, aceste idei au prttruns cu mai mareu§urintA pe pärniintul galic, §i-au fecundat, in domeniul§tiintelor istorice, o activitate care a dat roade imbel-§ugate la sfilr§itul veacului trecut §i la inceputul a-cestui secol.


FAGUET


Cetind pe Faguet, sentimentul dominant care te sta.-pane§te te indeamnä sa-ti zici: Faguet e extrem de in-teligent, §tie multe, ba §tie tot, §i §tie cu certitu 'ine.

Aceasta judecata nu se datore§te atat faptului caFaguet a scris Cu panä nageastra mult §i despre multe,caci nu e singur In acest gen, ci mai mult (poate nu-mai) tonului In care autorul atator scrieri Incarcate deidei §i pline de vigoare vorbe§te despre tot ce scrie.

Gratie acestui ton degajat, dar cu autoritate In ac-cent acesta mai mult insinuat decal subliniat preaapasat Faguet Ii sugereaza totdeauna convingereaca-si stäpaneste in mod absolut sublectul, oricare ar fiel, §i ca, el, Faguet, en sait toujours plus long" decatcetitorul, oricine ar fi acesta. Si, cum numai singurDumnezeu §tie despre ce n'a scris Faguet, cetitorul,dupa cum Ii va fi firea, lasa cartea aiurit §i plin deadmiratie pentru autor, sau o Inchide cu un sentimentde pica, greu de definit, dar analog aceluia de caretrebue sa fie cople§iti, in timpul examenului, candidatiiambitio§i In fata unui juriu de profesori prea savanti§i prea con§tienti de superioritatea bor.

Astfel, Faguet care a fost profesor §1 care, probabil,voia sa-§i uite cateodata ca era profesor, a stabilitrazand, §i nu fail gratie, §i poate fara sa vrea ra-


168 D. D. ROSCA

porturi dela profesor la elevi intre sine si cetitorii sai,care sunt sute de mii.

*

De unde provine acest ton? E, credem, expresia unuisentiment pe care autorul trebue sä-1 fi avut profund.Sentiment identic cu cel sugerat cetitorului si pe careFaguet, cochet, s'a muncit pururea sä-1 ascunda. Auto-rul minunatei Politiques et Morolistes du dixneuviemesiecle, a crezut, cu dreptate sau ark nu importä, cäinteligenta-i luminoasä si ascutitä foarte a pätruns tot-deauna prinä In adâncuri sufletele de elita pe care le-astudiat. Zic suflet, cAci acesta 1-a interesat 1nainte detoate, mai mult decât opera de artä In sine; pe aceastaconsiderând-o ca mijloc de expresie a vietii si nu cascop. De aici dragostea si poate intelegerea samai mare pentru scriitorii care gandesc decât pentruartistii puri.

Nemärginita incredere In fiecare pas al Ondirii saleimprumutà acesteia un mers plin de gratie si de liber-tate. Scrie c'o pasiune contagioasä care pune sthpanirepe spiritul cetitorului dela MUM le pagini, si, impotrivatuturor indoelilor si obiectiunilor pe care acesta le-aravea sau le-ar putea face, o p5streazA pana la capät.

De altfel, Faguet nici nu-i prea lasä timp sä le facä.Din cauza lipsei de mlädiere si a acelui du-te, vino"al giindirii care s'ar misca ezitând cateodatä Intre maimulte pozitiuni posibile si-ar comunica necesarmentesi cugetärii cetitorului o miscare amplä si, as zice, curagaz, spiritul lui Faguet inainteazA dela o idee la alta


FAGUET 169

cu atata repezealä Incat cetitorul isi pierde rasuflarea.Faguet Ili aminteste adesea un ghid ce urea cu pasimari si repezi muntele si care, intorcându-se din cândin când, te intreaba, multumit de sine si al dracului":Mai puteti?" Sau un causeur de mare talent care vor-beste mult si repede pentru ca sä poata vorbi singursi pentru care monolog" si conversatie" e tot una.

Mine lui Faguet, scrise ou talent si cu verva ne-secata, intr'o forma directa si nespus de franca aszice c'o vesnica voie buna ar fi cAstigat pentru uniipoate In farmec pe care-1 au mare de altfel dacaautorul le-ar fi facut acestora pläcerea de a-1 surprindeuneori In flagrant delict de indoiala de sine sincera,de sovaialä, de timiditate reala. Acest fapt nu 1-ar fidiminuat" de loc, credem, In fata cetitorului, doaraltul, mai mare decht el, Renan, ne lasä sa-i ghicimadesea acest sentiment, care-1 apropie, nu-1 indepar-teaza, de inima noastra ... Din acest punct de vedere,Faguet, generos räscolitor de idei, s'a aratat neasemii-nat de avar.Cad, lmpotriva tuturor aparentelor, marite de el

prin artificii de stil, aparente ce ne-ar sugera sä vedemIn el un stralucit discipol al lui Renan caruia i-adesemnat de altfel, daca nu cel mai complet, unuldin cele mai juste portrete din cate a facut impo-triva aparentelor zic, Faguet n'are indoeli profunde 5iserioase fata de ceea ce spune, sau ceea ce e tot una,fata de sine. Rezervele pe care le poate constata ceti-torul adesea in fraza lui, prea des chiar, nu sunt, pri-vite de aproape si proectate pe fondul de ansambhi


170 D. D. RO$CA

al gândirii, decat verbale. De cele mai multeori lelipseste a treia dimensiune: sunt numai la suprafata.Mare maestru al formei, Faguet stie sä dea aspect denuante mobile unor distinctii Mate cu cutitul si careau nu stiu ce definitiv In ele. Subt aparentele unei osci-lari a gandirii Intre da" si. nu" si poate", se ascundetotdeauna un fond calm si dogmatic.

Stim ca acest senin fail de nori ar fi putut sa fieindiciul unei supreme detasari a gandirii autorului deceea ce afirma, indiciul libertatii supreme a unui spi-rit care nu crede ca poseda certitudinea absoluta, saucare, crezand ca poseda o certitudine relativa, nu faceprea mare caz de ea.

Dar cazul lui Faguet nu e acesta. Aceastä mare in-teligenta, a carei vieata a fost efort neintrerupt de a setranspune pentru a-i lute lege pe punctul de ve-dere al altora, deci pe puncte de vedere multe si di-verse, cedand unei tendinte profunde si, credem, emi-namente latine a spiritului sau, pare a fi afirmat (Inmod implicit) ca nu existä decat un singur punct devedere just si adevarat 1 Aceastä curioasa atitudine,mai mult instinctiva decat voila constient, e poate unsemn de sanatate sufleteasca. In mice caz, doctrinaadevarata a lui Faguet cad a avut si el o doc-trina", a avut chiar doua vrem sa zicem aceea caree expresia rationall a sensibilitätii sale, purcede din a-ceasta atitudine In fata problemei cunoasterei.

*


FAGUET 171

Dar, daca autorul bogatei trilogii despre Rousseau acrezut cu tarie In puterea de patrundere a proprieisale inteligente, cetitorul sä nu asocieze la aceastaafirmare nici-o judecata de aprobare sau de dezapro-bare s'a indoit, consecvent si abundent, de oameni§i de lume. Faguet pare a fi reu§it, fara sä sufere, saadaposteasca in spiritul sail, fara sä le concilieze, dotedatitudini suflete§ti contradictorii: un fel de idealismsubiectiv, dogmatic §i optimist cu un empirism dog-matic §i el, dar necesarmente pesimist. Aici, douà cu-vinte despre ceea ce am numit a doua doctrinä" a luiFaguet:

Un extrem de ascutit §i pururea treaz simt al reali-tatii, o credinta tenace de spirit positiv In autoritateaultiind a faptului, 1-au lrnpins sa nu prea cread5 ineficacitatea realä a ideii §i a cugetarii, de§i dra-goste, adevaratä veneratie, numai pentru aceasta aavut, sä afirme ca singurul fapt sigur pe care-1constatam in istorie este schimbarea §i nu progresulreprezentat prin curba ascendenta, sä constate a ome-nirea se agitä, dar sä se intrebe malitios §i lucid ca unMefisto: agitatie §i progres e tot una? .

Din aceastä doctrina, mai mult schitata, se §tie, de-cat elaboratä, un altul ar fi scos cu vigoare justifica-rea unui pesimism descurajator. si acest altul ne-ar fiaparut de sigur ca un spirit consecvent. Iar daca ar fifost cu adevarat Indragostit de logica, §i-ar fi zis, cusupremä intelepciune, sie§i, caci altii cine §tie daca1-ar fi ascultat: Arunca-ti pana §i toate instrumentelede lucru In foc. Totul este de§ertaciune, la ce atata a-gitatie vanal


172 D. D. ROSCA

Faguet, dimpotrivä, n'a scos nici o reguld de con-duitä practicA din aceastá Invätäturä sumbrä. Consi-derand activitatea-i neobositá si fecundä, desfäsuratä,cum spuneam, Intr'un perpetuu exces de voie bung,Imi place s5 cred cä, stand de vorbä cu sine Insusi Isiva fi zis uneori: Inima lucrurilor e MI de lege; On-direa omului, oricat de pätrunzAtoare ar fi ea (fiechiar aceea a lui Emile Faguet), dacä e In stare cateo-data (a mea totdeauna) sä inteleagg mersul vremiiplAmädite din fatalitate si hazard, nu e In stare säschimbe intru nimic acest mers. E demn de remarcatcum cele mai frumoase reforme intreprinse de biataomenire, nu fac decat sä Inlocuiascä o nedreptate prinalta. Cu toate acestea, si In ciuda acestora, sA gandimmult, §1 sä gandim serios si cu curajl

N'a spus Insusi, gandindu-se probabil la sine, catout bon scepticisme se contredit?".

Faptul cä Faguet n'a tras concluzii pesimiste din-tr'o conceptie descurajanta a existentei, dovedeste ca a-titudinea noasträ profundä In fata vietii e determinatä,In ultimä analiza, de sensibilitatea noasträ, de reactiu-nea propriu zis sentimentalä pe care o avem in fatavietii. Deci, in cazul cand doctrina noastrà nu e rezi-duul rationalizat al acestei reactiuni sentimentale, ci enumai sistematizarea unui punct de vedere pur in-telectual, o vom contrazice sAnAtos si Incäpätanat . . .

5i-o contrazicem cu atat mai usor, cu cat ea ne proec-teazA o imagine mai sumbrä si mai uritä despre lume,adecä despre tot ce nu este eu, si cu cat ne-am zugra-vit contrazicandu-ne mereu un portret mai ma-


FAGUET 173

gulitor despre noi Insine. Cad, In acest caz, putem dis-pera de lume cat vom vrea, nu vom reusi si nu vomtine sä disperam niciodatä, si de loc, de propriul siscumpul nostru eu.

Insusi a observat judicios si, de sigur, negandin-du-se la sine, ci la altii: Nu suntem niciodata seep-tici in mod desävarsit. Suntem soeptici fatg. de ceea cenu priveste chestiunea de care ne ocuparn, si devenimfoarte dogmatici cu privire la tot ce-o intereseazal".

*

Dar, chestiunea" de care s'a ocupat" inainte detoate si perpetuu cel ce a scris cu mana de ma'estruale sale Propos littéraires, a fost propria sa gandire,mai precis: propriile sale idei, multe ca nisipul marii.II Mali né pour avoir des idées et ne jamais se lasserd'en avoir", a spus el despre Renan, si-ar fi putut-ospune cu multä dreptate si despre sine. Si daca auto-rul atator carti pline de ganduri ingenioase si adeseaprofunde, a iubit cu pasiune si ideile altora astfelcum le-ar fi räscolit cu atata curaj si cu atata admira-tie, aceasta mai mult pentru ele decal pentru autorullor le-a iubit cu neincredere, si nu atat pentrucaserveau de binefacatoare hranä propriei lui gandiri, cimai mult fiindca aveau rolul de panza de proectie ceda trup si forma vie ideilor lui nenumarate. Pentruca,In gandirea altora, Faguet, crezand sincer contrarul,se cauta inainte de toate pe sine si, fortamente, se regä-sea: cu rabdare multä sit cu minte multä sfarsim tot-deauna prin a gäsi ceea ce cautarn . . .


174 D. D. RO$CA

Astfel, In fiecare portret din galeria Intinsä pe carene-a lasat-o mai just ar fi sä spunem schite" ande vorba de Faguet, caci el, ca toate spiritele preasubjective, n'a §tiut picta cu culori, ci numai desemnacu creionul surprindem cateva linii principale careapartin mai mult fizionomiei pictorului decal aceleiaa modelului. Remarc acest lucru pentruca, In cazul luiFaguet, faptul se repeta In masura mai mare decat incazul altor autori de portrete. Ni se va spune poateca toti muritorii, mari sau mici, uzeaza, mai mutt saumai putin §i necesarmente, de acest procedeu. Da, dartotul este In acest mai mult sau mai putin".

Daca admitem definitiile pe care le-a dat Insusi.,gustului" si criticii", §i distinctia ce a facut-o Intreunul si alta critica este analiza spiritului altuia;gustul . . . e analiza propriului meu spirit, facuta inlegatura cu ceea ce cetesc" daca admitem, zic, a-ceastä definitie §i distinctie, §i-am vrea s'o aplicam laFaguet, ar trebui sa spunem ca acest artist, de deca-denta, dar mare, a fost mai mult om de gust decilt cri-tic. $i tragand consecintele din aceasta distinctie bo-gata In urmari, ar mai trebui sä spunem, cu oarecarerisc poate, ea' Faguet a fost destinat mai mult s ju-dece" deck sa Inteleaga". Caci, pentru a Jute lege"compIet pe allul daca poate fi vorba aid de in-telegere completa nu e de ajuns sä fii extrem deinteligent, ci mai trebue, cum se stie, st fii in stare säadopti, pentru un moment, punctul de vedere al ace-luia pe care vrei sä-1 Intelegi" Inainte de a-1 judeca,sä te stii insinua si pierde" In sufletul lui, pentru a


FAGUET 175

uita aproape sä-1 mai judeci, sä-1 OH läsa stitrAiascA" in tine.

Vieata intelectuald a lui Faguet a fost, cum amspus, un efort continuu si sincer pentru a atinge a-cest grad de supremä plasticitate sufleteascä. Si Fagueta crezut cu putere si färä soväialä si-au crezut-o cuel, despre el, sit altii c'a reusit, si c'a reusit totdea-una, sä atingd aceastä inAllime. Probä elocventä dra-gostea lui exageratä, am zice fanatismul lui pentruformule, de care abuzeazd si care la el nu sunt simpleflori de stil destinate a produce efect".

Emile Faguet a crezut in aceste formule si a cre-zut cu atat mai mult cu cat erau ale lui .. . Nu e vorbaaici de formulele cele midi ale lui Faguet cAci el aredoug feluri de formule, mari si mici pe acestea dinurma", sugestive si ingenioase cele mai de multe ori, leintalnim la tot pasul si care, tocmai fiindcA reaparcu atata indiscretie nu prea vorbesc in favoarea gustu-lui autorului gust atilt de sigur si de sever &and eraaplicat la altii ci e vorba de formulele cele mari, a-decä de acele in care Faguet a fixat, in fiecare, trdsä-tura sufleteascA principald a spiritelor pe care le-astudiat.

*

Dar uzul formulei in materia in care a lucrat Fa-guet este si pretentios si nepotrivit.

Este pretentios pentrucä presupune cà autorul areconvingerea c'a pdtruns asa de adanc sit In mod asa decomplet in spiritul personagiului pe care ni-1 prezintä,


176 D. D. ROSCA

inedt e In stare sä-1 inchidd viu, complex si, poate,contradictoriu cum a fost, Intr'o formula quasi-matematicd. Cdci, sä nu ne fuse Faguet a criticat,ca multi altii Inaintea lui si dupa el, teoria calitätiidominante" a lui Taine. Dar formula" lui Faguet cee, dacd nu expresia i fixarea unei träsäturi sufletestiunice, care explica sufletul Intreg al unui om, cad dinea se deduc toate celelalte trasaturi ale acestuia, va-riate si nenumärate? Faguet, mai prudent, si crezdn-du-se mai critic, n'a enuntat cu candoarea stiintifica

lui Taine cd acestea din urmä se deduc cu necesi-tate" din cea dintdiu, dar tot procedeul lui de lucru,precum i certitudinea care Insoteste afirmatiile saleimplied aceastä idee.

In aceastä privintd, deosebirea Intre el si Taine estecd, in timp ce acesta a fäcut efort sd-si justifice vede-rile printr'o teorie care, la el, se leaga strans de o con-ceptie generald a structurii reatitglii, Faguet, desi fáceamare caz de simt de mäsurd, a repudiat teoria, dara pdstrat procedeul. i, dupd cum in vieata practicapdcatosii care Ii fac teoria" greselilor ii agraveazdcazul, tot asa si aid, rezultatul a fost si este cd Tainee considerat ca un spirit dogmatic si constructivcum a si fost iar Faguet nu.

Continudnd In aceastä ordine de idei, sa mai spu-nem ca, pentru a putea alinge certitudinea in cunoa-stere, Taine a fAcut o teorie a existentei care sd facdposibild aceastä certitudine. Faguet, sceptic fata deorice teorie, i profesdnd In teorie un agnosti-cism decisiv, e oarecum si mai dogmatic decdt Taine,


FAGUET 177

cici aseaza sursa certitudinei (inlaturand ofice idee derelativitate!) numai in subiectul Faguet".

Acestei regretabile predilectii pentru formula se da-toreste faptul si mai regretabil ca unele din portreteleintelectuale facute de Faguet nu prea seamanä cu mo-delul. Sunt mai impresionante decat fidele. Iarau nu stiu ce construe, artificial", ajustat", in ele.Acest din unnä caz e rnai putin aparent cand formula,nefiind afisatä decal la sfarsitul esseului, ia masca unuirezultat si al unui rezurnat. El e mai vizibil, cand tra-satura principald, adecä formula, e anuntata la inceput.Ea imbracil atunci caracterul unui program" de rea-lizat. Iar in cgrsul analizelor ce urmeaza., si care sunttotdeauna conduse cu neintrecuta maestrie si claritate,cetitorul sirnte adesea cd autorul se preocupà mai de-graba sa aiba dreptate deck sä fie adevarat. Cu acesteocazii Faguet aluneca in rafinament, unde, spre pare-rea dc rau a cctitorului, se ineaca pentru cateva mo-mente marele sari talent dialectic.

Tot pentru a proba cu mice pret di formula enun-tatil e adeviirata, Faguet va face eforturi, laudabile darpagubitoare, spre a dovedi ea' e clara. Poate fàrä sd-sifi dat seama, judecatorul aspru si, in definitiv, drept,al ideologiei cam simpliste a secolului al XVIII-lea sicel dintaiu dintre cornpatriotii lui Voltaire care, nepor-nind dela prejudecilti religioase si sociale, a avut cu-rajul sä spuna despre opera acestuia, strasnicul c'estun chaos d'idées claires", s'a inchinat si el prea tare

12

allele,


178 D. D. ROSCA

latinului: Ce nu e clar, nu e adevarat". Dar, claritatecu orice pret, se obtine uncori numai prin simplificareexagerata si deci, spre nefericire, prin o modificare ne-permisä pe care va fi silit s'o sufere obiectul.

Iata unul din motivele care 1-au impins pe Faguet siinu considere ca importante dealt tendintele generaleale unui autor si sil treaca cu vederea ceea ce i se pareaaccidental, adeca ceea ce e particular, individual. Acea-sta e o trasaturä care-1 indeparteaza de Saint-Beuve si-1apropie de Taine. (Iar de Taine! Nu stiu daca Faguetscepticul" si nesistematicul" ar fi fost magulit deacest fel de apropiere). Si iata de ce sustineam mai susca Faguet n'a stiut poate n'a voit?? sa desern-neze decat schile cu creionul".

SA observam ca acest procedeu nu e prea pagubitorcand formula e expresia rationala a unei intuitii noro-coase? Si ca el e nefast cand, din intamplare, intuitias'a inselat. Acesta din urma este cazul cine ar crede?

studiului pe care 1-a scris Faguet despre Taine. Pen-tru cei ce cunosc amintitul studiu reiese, credem, dinesseul nostru precedent ca Taine metafizicianul caciTaine a fost inainte de toate, si totdeauna, un metafi-zician e de nerecunoscut in portretul pe care i 1-afacut Faguet.

*

Dar formula, asa cum a practicat-o Faguet si cumi-a facut teoria Taine, nu-si are locul in materia de-spre care e vorba aici si pentru motive de ordin abso-lut general. Ea presupune totdeauna o conceptie staticl


FAGUET 179

a obiectului §i introduce, In mod franc ca la Taine,sau deghizat ca la Faguet, un ideal de cunoastere im-prumutat dela stiintele numite exacte, In domeniul uneirealitäti mobile prin excelentä, dar imposibil de reali-zat In stiintele morale, oricare ar fi ele. Creiazä deciprobleme-himere, indrumand cercetarea in directiisterile.

Mi se pare cä aici trebue cAutat'a originea unui as-pect curios al criticii lui Faguet si care nu e deck oformä particulara a träsAturilor ei caracteristice con-statate mai sus, determinatä de ele si determinandu-lela randul ei: Avem impresia cd autorul scanteetoarelorPropos de theatre a eliminat, ca fiind neimportant,ceea ce constitue substanta insäsi a obiectului asupracaruia s'a aplicat prea strAlucita-i inteligentä. Fagueta ignorat cu consecventa rolul si importanta factoruluitimp. Analiza lui penetrantA, si uneori extrem de abilg,nu distinge miscare si crestere in gandirea autorilor, pecare li disecä si nu-i evoc5.. Faguet isi imobilizeazä"obiectul. Contururile castig6 prin aceasta in preciziesi'n claritate, e adevärat, dar se golesc oarecum devieata pe care-o inchid, si Inteo oarecare m6surä, si deadevär. VAzutä prin ochelarii magici ai lui Faguet,gandirea autorilor studiati apare astfel ca un fel dePallas-Athene esità din capul lui Zeus, 'Marmara din-tr'odata cu toate armele pe care le-ar avea la adancibatranete (dacä Pallas-Athene ar Imbätrani vreodat5!).

Acest fapt e In legAtur'd cu altul: Faguet care, cumse Ole, cunostea bine atatia cugetAtori, inruditi si po-trivnici, a evitat sistematic poate mai bine ar fi sä

12*


180 D. D. ROSCA

zicem instinctiv sà scruteze de aproape jocul influ-entelor, joc atilt de greu de prins si atat de recalcitrantfald de orice incercare de incatusare in formuleeterne".

Rezerva pe care a aratat-o fata de ideile generale, 1adeca fata de acelea care imbratiseaza, ca la Taine sila Renan de exemplu, un secol sau o civilizatieintreagä,rezerva destul de neexplicabila la un spirit de masuralui Faguet, lamureste in parte faptul retinut acum inurma.

Rezerva neexplicabila". Gaci cum sä intelegem acestlucru bizar: Gel ce a scris densa Pour qu'on lise Plutona fost pururea in cautarea unei formule explicative pen-tru fiecare din complexele individualitätii pe care le-astudiat, dar n'a incercat sa caute si cateva pentru civi-lizatiile si secolele de gandire pe care puternica-i inte-ligenta le-a strabätut cu privire de vulturl Cu alte cu-vinte, cum se explica faptul contradictoriu ca Fagueta afirmat cu putere un agnosticism in intindere (dacama pot exprima astfel), si n'a admis, in consecinta, siun agnosticism in profunzime? Ar putea fi oare consi-derata aceastä contrazicere ca o forma a antinomieiconstatata mai sus intre ceea ce am numit cele douadoctrine" ale lui Faguet, si pe care acesta n'a tinutsa le concilieze?

*

1 Sa adaogam aici In notä a rezervA" fata de ideile gene-rale nu Inseamna absenta a ideilor generale.


FAGUET 181

Masurat din perspectiva ce ne-a placut sä adop tam,asa ne-a aparut autorul stralucitei Politiques et Mora-listes du dixneuvieme siecle:

Läsandu-se Incantat ca nimeni altul de niciodataispravitele vraji ale inteligentei sale §i de mereu nepre-vazutele zari ale spiritului omenesc, Faguet, cu toateacestea, a propus consecvent si apasat, o conceptie ex-trem de pesimista a existentei. Pana §i pesimismul luia fost dogmatic... A sustinut cu credinta tare ca reali-tatea e, in esenta ei, daca nu rea, lipsitä de acel nisusinterior care conserva valorile si da rost de a fi Uni-versului conceput de altii, mai mari decat el, dar, pen-tru aceasta, nu necesarmente mai naivi" cleat ell Aavut pentru secolul al nougsprezecelea, daca nu ne in-selam, mai mare admiratie decal pentru oricare altul.Dar, Universul in care a crezut, in chip implicit sauexplicit, acest secol hegelian §i renanian inainte detoate, nu seamana de loc cu Universul van si sumbrual lui Faguet.

Cu toate acestea, autorul lui La f ontaine a reusit saramana senin si sa rada in fata unei lumi monotonesi sarace cum o vedea el. Talentul si neastamparata-iminte Ii vor fi dat oare iluzia binefacatoare ea era in-susi pururea nou si foarte bogat?

A iubit, cum spuneam, cu pasiune gandirea, de§i n'acrezut in eficacitatea ei. Si acest fapt n'are nimic sur-prinzator, nici contradictoriu. A spus, despre altul, c'adat omenirii exemplul lucratorului leaga vieatade-o opera dela care n'asteaptä nici un rezultat. Acea-sta o putem spune §1 despre sine, adaogand: Dar opera

ce-si


182 D. D. ROSCA

care i-a procurat nemäsuratd pldcere inte1ectuald, (landexistentei lui (in ace1a§i timp, §i prin aceasta) rostulce lumea exterioard in care n'a crezut nu 1-1 pu-

tea da...


UNAMUNO


Miguel de Unamuno a scris aproape in toate genu-rile literare. A scris poezii, romane, tratate de filosofie,psalmi religio§i, etc., §i-un foarte original comentar laDon Quichotte al lui Cervantes. Poezie §1 filosofie inacela§i timp, genul literar preferat de Unamuno scapäoricArei incercAri de clasificare. Eticheta care s'ar po-trivi mai bine temperamentului säu creator ar fi, dupänoi, aceea de moralist". Dând cuvAntului intelesul pecare i-1 dau Francezii, Unamuno este moralist in m'a"-sura In care sunt morali§ti Pascal sau Nietzsche.

Originalitatea filosofiei rectorului dela Salamancaconstä mai mult Inteo deplasare de accent, deck In-tr'un aport de idei cu totul nou'a% Punctul de Vedere pecare-1 aduce Unamuno i§i imprumutd noutatea delatonul pasionat §i profetic in care autorul Viefii lui DonQuichotte i§i tAlmAce§te Ondurile. Lumina intensA ce-oaruncä adesea asupra unor cute umbroase ale sufletuluinostru §i umbra in care ii place sA cufunde regiunimintale ce obi§nuisem sä le vedem scAldate in soare,fac din lumea lui Unarnuno o lume personalà, origi-nala", nou6.

De§i marele spaniol ne brutalizeazA adesea prin to-nul sententios in care-§i exprimA credintele-i tari, elucru destul de greu sA pAtrunzi deodatá In aceastä


186 D. D. 110,SCA

lume a lui Unamuno. Pentruca sa intelegi just §1 sacantare§ti drept opera acestui scriitor, opera desprinsádintr'o atitudine mai mult afectivä cleat intelectualain fata vietil, trebue sa te apropii de ea cu simpatie.Drumul inteligentei rece trebue pregatit oarecum desentiment, pentruca aceasta sa poata accepta enuntdrica: Vezi §i trae§te inteo continua nebunie pasionata.Fii dominat de-o pasiune. Numai pasionatii sunt instare sä indeplineasca opere Inteadevar durabile §i fe-cunde".

Facand din cultul pasiunei precept de Intelepciune,Unamuno i§i moaie toate ideile in vapaia temperamen-tului sat' romantic. De aci tonul liric, exaltat al scrie-rilor sale. Ca Nietzsche, Unamuno afirma mai multdecal demonstreaza, §i'n masurä mai mare decat au-torul lui Zarathustra, Don Miguel se adreseazä inprimul rand sentimentului.

Pentru el, filosofia Indepline§te mai mult functiunepoetica dealt de cunoa§tere. Sistemele filosofice careau avut arnbitia de a fi supreme sinteze ale ultimelorrezultate ale §tiintelor, au avut mai puting vitalitate,crede Unamuno, decfit cele care, mai modeste, au voitsa reprezinte numai o pasionata §i personala obiecti-vare a aspiratiilor integrale ale unui suflet omenesc.Ca multi altii inaintea lui, Unamuno e convins cä, ori-care ar fi filosofia noastra, ea se desprinde dintr'unsentiment adanc, permanent, imediat, pe care-1 are su-fletul nostru In fata vietii §i nu din atitudinea pur in-telectuala ce ne-ar placea §i dorim sä avem. Aceastadin urma se altoe§te totdeauna, vrem nu vrem, pe celdintai, e efect §i nu cauza.


UNAMUNO 187

Deci conceptia noasträ filosoficA are rAdácini hfani-toare in subconstientul nostru, ca mice purcede dinsentiment. Ea e independenth de alegerea pe care ardori s'o facA vointa noasträ luminatä de inteligentä.

Dar, lucru inevitabil: atitudinea afectivA fatil de ma-rile probleme ale existentei, Unamuno, purtiitor de ne-intrerupt räsboiu contra ratiunii, o sprijineste pe opleiadä intreagä de argumente... rationale! Dela Kantpang la James, Don Miguel nu trece cu vederea nici unargument rational pe care 1-ar putea scoate din istoriafilosofiei si care i-ar putea Intri tezele nerationale apg-rate in strigAt de alarmä.

Astfel, partea criticA a filosofiei kantiene, adecA par-tea cea mai importantà a acestei filosofii, nu-I intere-seazA pe admiratorul lui Don Quichotte decât in m5-sura in care ea curät6 terenul" pentru marile afir-matii ale credintei.

Simple postulate pentru Kant, aceste afirmatii suntpentru Unamuno adeväruri peremptorii.

Dar, cand vorbeste de constiintä, cel ce a scris Ago-nia Creginismului nu se gandeste la constiinta generalsi universal omeneascg a lui Kant, ci la constiinta in-dividualä, la aceea a fiecärui om in parte. Aceasta ecreatoarea lumii, care existà prin si pentru constiintá:Lumea e pentru constiintä, pentru fiecare constiintä".

Lucru evident, dupii cele spuse pand aici: in aceastaconstiintä creatoare rolul covArsitor trebue aibásentimentul, pasiunea, nu inteligenta. Omul lui Una-muno nu e om gratie inteligentei sale. El ocupä locaparte si se deosebeste calitativ de toate vietuitoarele

sg-I


188 D. D. 110SCA

parnantului gratie vietii sale afective specifice: Maides mi s'a dat sä vad o pisica rationand, decAt plan-gilnd sau razand", scrie Don Miguel cu desinvoltura.

ca pentru orice idealist intransigent in cazulde fata e vorba de o forma subiectiva, anarhica chiara idealismului pentru Unamuno ornul, insul estescop in sine: Mi s'a spus &à am venit in lume, scrieautorul Adevdrurilor Arbritare, pentru a realiza nu§tiu ce scop social. Simt insa a eu, ca oricare dintresemenii mei, am venit in lume sa ma realizez pe mineinsumi".

Rolul creator atribuit de Unamuno constiintei inplasmuirea cosmosului, valoarea covar§itoare pe careo are fata afectiva a acestei con§tiinte, cultul irnagina-tiei poetice §i al pasiunii In general Inrudesc personali-tatea acestui mare Spaniol en spiritul unei intregi ple-iade de poeti-filosofi dela Inceputul secolului trecut:Miguel de Unamuno e un romantic. Tieck, Novalis,Hölderlin, Schlegel l'ar recunoaste de al lor.

Ca pentru marii rornantici, si ca pentru Kierkegaard,si pentru acest profet al visului: eine nu triieste poe-tic §i religios e un prostl" Cine nu §tie colora si incalzicu propriile sale vise, cu propria sa credinta, cu pa-tima si nebunia" sa lumea sura si abstracta a omu-lui de stiintä si-a omului comun, nu este Inca om inadevaratul inteles al cuvantului 1

WA supremul precept de vieata al unei intelepciunicare se sprijine§te, am vazut, pe o Intreaga teorie a cu-noa§terii. Teorie a cunoa§terii care ne apare ca o dis-peratä luptd pentru a afirma dreptul la vieatil al oricd-rei filosofii romantice viitoare.


UNAMUNO 189

Dar Unamuno e prea poet ca sa se poata resemnala consideratii de natura pur teoreticd. Sensibilitateasi imaginatia sa poetica au simtit nevoia unei figurivii, care sa intrupeze in carne i oase inalta intelep-ciune a lui Don Miguel: Unamuno a inventat un aldoilea Don Quichotte.

In originalul i straniul cornentar pe care 1-a facutla opera lui Cervantes, Unamuno vorbeste de doi DonQuichotte: Unul e cel care, inainte de a muri, se cu-minteste" si acceptd realitatea asa cum e. Alaturea deacesta, mai existil insa un Don Quichotte, care nu seconverteste. Acesta e cel adeva'rat. Intemeetor al uneinoi religii: aceea a donquichottismuluil

Personalitatea acestui din urma Don Quichotte esingura vie, caci e singura mare si nemuritoare. Ealuptä alaturea de noi si ne indeamna' sä devenim ri-dicolil"

Donquichottismul e, in fond mai mult atitudinemorala si intelectuald decat religie cu articole de cre-dinta i doctrina elaborata. Cu toate acestea, Una-muno scrie: Iar daca cineva ne va intreba ce a lasatDon Quichotte Kultur-ei, vorn raspunde: QuichottismulSi, desigur, aceasta nu e o bagatela ! E o intreaga me-toda, o intreaga epistemologie, o estetica, o logicä, omorala, o religie mai ales, deci o intreaga economie avesnicului si a divinului, o mare Midejde in absurdulrational".

Dogma centrala a acestei noi religii, cum ii placelui Unamuno sa numeasca donquichottismul, este, inultimil analiza, aceea care e si a crestinismului verita-

I


190 D. I). RO$CA

bil. Este adecA afirmarea färä rezerve, afirmarea in-transigenta a realitAtii valorilor spirituale, in fata si con-tra lurnii materiale inregistratA de experientasi de inteligenta teoreticA. Datoria fiecArui credinciosal quichottismului este de a sustine, sus si tare, ceeace crede, si de a opune, dacri e nevoie, aceastA a saconvingere credintelor lumii intregi, chiar i cu riscula o opune credintelor lumii intregi, chiar cu risculde a deveni ridicoll

Ratiunea 1-a inv5tat pe Don Miguel relativitatea tu-turor valorilor umane si a tuturor lucrurilor. Singur5credinta creiaz5 toate adevArurile, si lucrurile sunt cuatilt mai adevArate cu cat credem mai tare in ele".

Cu toate acestea, strigAtul in aparent5 triumfAtor alacestui credincios" nu trebue s5 ne amAgeascA. Citi-torul atent al scrierilor lui Unamuno ghiceste, f5r5prea mare greutate, sub tonul atilt de afirmativ al ju-decAtilor lui Don Miguel, revolta unui aproape desnii-dAjduit necredincios".

Apostolul lui Don Quichotte strig5 cu atata puteredar pentru a-si face mai intai oarecum siesi curaj...:Unamuno nu poate uita nici o clipà cA vieata punernintli omene.sti problerne insolubile. Insasi existentainteligentei teoretice, liberate de serviciul utilului ime-diat, este, in fond, o problemA pe care Unamuno n'arezolvat-o prin simplul fapt cA a redus-o la rolul decredincioasA servitoare a sentimentului si a irnagi-natiei.

zilnic

si


UNAMUNO 191

Cel ce a scris Agonia cre#inismulni isi a seama dealtfel, tragic de constient, de acest lucru: Acord si ar-monie nu poate fi, scrie el, intre ratiune si vieata, intrefilosofie §i religie. Tragica istorie a cugetarii omenestinu e, in fond, dealt istoria luptei dintre ratiune sivieata. Cea dintfti, voind sa rationalizeze pe cea dinurma, o sileste sa se resemneze si sa accepte inevita-bilul §i. moartea. Vieata, nazuind sa vitalizeze cugeta-rea, o obliga sä serveasca de sprijin aspiratiilor salevitale". Iata apoi, in alta parte, opozitia dintre inteli-genta si imaginatie: Ratiunea anihileaza, imaginatiacompleteaza, integreaza, totalizeaza; ratiunea singura,omoara: imaginatia a vieata".

Pascal, a incercat, printre cei dintli, sa" impace a-ceste doua functiuni potrivnice ale sufletului. Apro-piind inteligenta de sentiment, autorul Provincialelora voit s'o faca mai suplii, si in stare sa inteleaga §i indi-vidualul. Pascal a pledat Rentru o colaborare rodnicaa spiritului de finete" cu spiritul de geometrie", co-laborare pe care a crezut-o posibilä.

Unamuno, el, a urmat alta cale: s'a straduit sa in-15ture cu totul spiritul de geometrie". Pascal era con-vins ca ratiunea ne poate apropia de Dumnezeu. Una-muno, mai putin credincios, sustine contrarul.

Singur sentimentul sit vointa ne mântue, crede apos-tolul lui Don Quichotte. De aci afirmatia brutala siperseverenta a sentimentului.

Stiut lucru este insa ca brutalitatea §i incapatinareasunt cele mai adesea semne de slabiciune, nu de tarie...

In esseul sail despre Dostoievschi, Gide a incercat sa


192 D. D. ROSCA

l'ArgeascA o teorie a marelui romancier cu privire larolul ce-I poate juca uneori boala in creiarea operei deart5, si'n general in creiarea valorilor spirituale. Pen-truca o noug perspectiv6 asupra vietii si a lumii säfie descoperitä, e necesar uneori un desechilibru mo-ral in spiritul unui om de geniu.

Ca sä poatä träi, omul de talent sau de geniu atinsde un atare desechilibru moral, va lupta sa"-§i creiezeechilibrul indispensabil vietii. Si-I va creia in felulsAu: personal, nou. Profittind pe urma acestui fapt,muritorii de rand vor vedea, si ei, cu ochi proaspeti, ofatä nouä a existentei.

Disarmonia interioarà pe care Unamuno o simte,cum am v5zut, foarte dureros, dar pe care nu e Instare s'o inhlture, nu e oare si ea o foarte tulburätoareboalr? $i totodatil boalä" ce-ar putea deveni de-obinefäcAtoare rodnicie? $i'n scrierile originalului Spa-niol gilsim schitath o teorie despre boalr, asemiinil-toare cu cea dostoievchian'a. Drept consecintii, Don Mi-guel o accept6 cu resemnare, ca pe un räu necesar,dar fecund. Crici, poate cA boala insasi este conditiaesentialti, scrie el, pentru ceea ce numim progres.Poate ca progresul insusi e o boali . . . Inca nimenean'a dovedit cii omul trebue sa fie vesel. Mai mult: prinfaptul c6 omul e om, ca are constiintil, el este deja unanimal bolnav in asemanare cu'n magar sau cu'n rac.Constiinta e o boalr.

*


UNAMUNO 193

Constiinta neputintei de a realiza integral credintelesi aspiratiile noastre, disarmonia ce existà intre facul-tatile opuse ale sufletului omenesc, imposibilitatea dea impäca aceste functiuni disparate, toate acestea daunastere unui sentiment specific pe care 1-au avut, cape o notà dominantà a vietii lor interioare, multi oa-meni de seamä ai lumii. Marc Aurel, Sf. Augustin, Pas-cal, Rousseau, Leopardi, Lenau, Amiel, iata nurnele ca-torva dintre acestia. Unamuno pomeneste si numele adoi eroi de roman: pe Rene al lui Chateaubriand si peObennann al lui Sénancour. Don Miguel a scris ocarte despre acest sentiment si l'a botezat sentimenttragic al vietii". Don Quichotte a fost stapanit in adan-curt de acest sentiment.

Sentimentul tragic al existentei e conditia oricareivieti interioare intense, crede Unamuno. El imprumutàsufletului vesnica neliniste despre care FredericNietzsche vorbise cu atata insufletire. Ea e dusmananeirnpAcatä a confortului intelectual, si'n general atot ce-ar putea aduce vietii interioare scklere, amor-tire, ori moarte.

Izvorand dintr'un sentiment de revoltä contra a maitot ce poate oferi prezentul, aceastä neobosità vib-rare" e conditia indispensabild a oricarei purcederiinainte: Eu mai stiu c'" oricine luptA pentru un ideal,chiar dacd acesta pare a fi al trecutului, impinge mer-sul lumii spre viitor. 5i mai stiu cä singurii reactionarisunt cei ce se impacä cu prezentul".

Vedem deci ca" printr'o intervertire spinozistà deperspectivä, o fatalitate, care ar fi putut usor deveni

13


194 D. D. ROSCA

caula de renuntare, se schimbA pentru Unamuno in-tr'un binefAcAtor dar al Cerului. Din motiv posibil deresemnare, fatalitatea despre care vorbim devine izvorde neincetatä luptä, de neintreruptä afirmare a drep-turilor imprescriptibile ale spiritului, de vesnica' tine-rete sufleteascä . . .

Probabil de aceea a indräsnit sil scrie: Eu, dinparte-mi, nu vreau sä fac pace intre cap si inimä. Imiplace sä le vAd luptandu-se." Si WA' de ce credem caDon Miguel ar iscali cu larga" inimA ceea ce a iscglitundeva autorul Simfoniei Pastorale: J'ai horreur durepos . . . faime assez vivre pour prétendre vivreéveillé, et maintiens done, au sein de mes richessesmeme, ce sentiment d'etat précaire par quoi j'exaspèreou du moMs fexalte ma vie . . ."


RATIONAL 1 IRATIONAL

13*


I.

Dacd am cauta sa desprindem o trasatura comunasi caracteristicd a numeroaselor opere de istorie a gall-dirii filosofice, am constata cd ele considerd evolutiaacesteia sub raportul continutului. Notiind imbngatireape care cunoasterea a inregistrat-o pe masurd ce si-aasimilat noi si noi portiuni de realitate, toate acestescrieri urmdresc pe planul intillu istoria problemelorde continut. Se face, altfel spus, istoria rezultatelor,nu a cailor si efortului catre aceste rezultate. Cu excep-tia cunoscutei istorii a logicei dalorita lui Prantl, ope-rile la care ne gfindim sunt islorii ale filosofiei chiarsi atunci clind sunt istorii ale problemelor de metodaa cunoasterii.

Iatä de ce formulam intrebarea: Nu s'ar putea oareincerca sa se scrie o istorie a gdndirii din punctul devedere al formei acesteia? Istorie tot atat de utila sipoate aproape tot atat de interesanta ca cea care ddprecadere problemelor de continut. Sit se cerceteze, alt-fel zis, dacd ceea ce se chiamd ratiune omeneasca"n'a evoluat cumva, in unele privinte, gratie eforturilorprelungite pe care ea le-a fdcut in cursul timpului sprea deslega probleme mereu noud, puse de o experientain continua crestere? Sa se examineze, cu alte cuvinte,dacd in cursul a trei mii de ani de cugetare europeand


198 D. D. RC:6CA

nu s'a schimbat, intr'o mdsurci oarecare, Insusi sen-sul notiunii de inteligibil".

Cel ce semneazd prezenlele pagini crede ca, dupaun sludiu aprofundal al diverselor procedee de carea Meta uz spiritul european in. eforturile lui de asi-milare a realitatii, s'ar pulea scrie o istorie nu a ceea cea gandit omul, ci a felului cum el a incercat sä ra-tionalizeze materia pe care i-o furnizau cu profuziunelumea exterioara, cat si cea sufleteasca. In alti termeni:credem cd, dupace s'au scris si se scriu atatea istoriiale filosofiel, s'ar putea scrie si o istorie a inteligen(alContributii interesante la acest studiu au adus, evident,toti marii logicieni si teoreticieni ai cunoasterii delaDescartes si mai ales dela Locke incoace. Opera luiSpir Denken und Wirklichkeit" si toate lucrdrile luiMeyerson meritä cu deosebire a fi mentionale In a-ceasta ordine de idei.

Evident cd unul si acelasi fapt care poate fi, inisloria gandirii, o problema, un anumit fel de a puneproblemele, un sistem filosofic, personalilatea unui gân-ditor va casliga sau va pier& din importantd, cuschimbarea perspeclivei de care vorbim si din care arurma sa fie privila evolutia intregului.

Ce schimbari a suferit notiunea de inteligibilitate,cum a evoluat, sub anume raporturi, inteligenta ome-neasca in cursul celor catorva zeci de secole de dudexista o sliinta si o filosofie pe care le cunoastem?

1 Prezentul studiu a lost publicat mai Intâi in Viata Ro-mâneasca", 1931, Nrii 7 si 8, sub titlul ,,Despre o istorie ainteligentei".

----


RATIONAL SI IRATIONAL 199

Iata o intrebare al carei raspuns serios ar fi, credem,bogat in invataturi cu sugestii rodnice si perspectivelargi.

Caci nu putem crede ca inteligenta omeneasca e inioate articulatiile ei, o entitale imobila, absolut aceiasiin toate timpurile si locurile. Cand zicem inteligenta,facem abstractie de mentalitatea primitiva studiata cuatata dragoste si analizata cu atata patrundere de L.L6vy-Bruh1. Ne gandim numai la inteligenta Europea-nului asa cum se intrupeazd ea de vreo trei mii de aniincoace in creatii diverse si concrete, ca: religie, insti-tutii de tot felul, arta, dar mai ales, si in primul rand,in teorii filosofice si stiintifice. Eforlul pe care aceastainteligenta il face de atata timp a dus, se iinelege, ladescoperiri atat in ce priveste punctele de perspec-tiva cat si in ce privesle unele procedee, cai si planuride miscare, pe care ea le-a utilizat atingand rezultateconsiderabile. Dar acest efort n'a putut, de sigur, ra-manea absolut fard urma nici cu privire la uncle dinarticulatiile structurale ale inteligentei insesi.

Nu este deloc absurd a priori sa presupunem ca in-teligenta omului, ca mice organ in perpetud si intensafunctiune si avand sa rezolve la fiecare pas problemenu se poate mai variate, a facut si face mereu operade adaptare; nu ramane in timp absolut identica inceea ce privesle procedeele ei si, poate, chiar si in cepriveste unele piese ale mecanismului ei de functio-nare. Probleme noi ce apar in cursul vremii silesc in-teligenta sa-si descopere din cand in cand fete noi.Sa-si creeze aptitudini noi, noi posibililati de adaptare


200 D. D. ROSCA

la object si, intr'un anume sens, sa inchee compromi-suri cu realitatea, facandu-i acesteia anumite conce-sii".

Nimic mai instructiv, in aceasta ordine de idei, decal,de exemplu, deosebirea de atitudine in fata ideii de in-finit si a corespondentului ei real adoptata de catreinteligenta europeana in epoca clasicd a filosofiei elinesi'n epoca de mare crestere a gandirii filosofice si stiin-tifice moderne.1 Se stie cd pe vremea Grecilor spiri-tul european s'a asezat intr'o pozitie negativa in fataconceptului de infinit; iar atitudinea observata de acee-asi inteligentä in epoca modernd este, lucru cunoscut,cat se poate de posilivä.

Nu e oare semnificativ faptul cä, uneori, mintea ome-neascd, cdutand solutii la anume probleme, a sfarsit prina se opri la conceptii care inainte Ii aparuserd inadmi-sibile pentrucd sunt nelogice, si care sunt in cele dinurmd acceptate, desi continua sa apard tot nelogicedacd sunt judecate dupd vechiul canon?

Ori de cate ori intalnim cazuri de acestea, ele nucomportä ipotezd explicativd mai plausibild decat a-ceea de a presupune cd, adoptarea unei conceptii so-cotild timp indelungat absurdd, nu mai apare atilt deneinteligibila pentrucd inteligenta si-a mutat" oare-cum, intre timp, frontierele, ldrgindu-si perspectiveledin care considerd lucrurile 5i problemele. E probabilchiar cd, intr'un anume sens, s'ar putea spune cd in-teligenta omeneasca isi inmulteste categoriile de cu-

1 Cf., In aceasta privinta. i §-ul IV al esseului nostruMinune greacer.



prindere a realitdtii cu fiecare experienta realmenteinedild pe care o face. Adecd cu fiecare fatd a existen-tei nou descoperild $i ireductibila in intregime la ceeace era mai inainte cunoscut $i inteles. Fiecare expe-rientd noud in sensul plin al cuvantului, addogatd lacea existentd deja, face ca inteligenta sa devie mai suplddecât era inainte.1

Fenomen Ricand parte din natura, inteligenta aparedeci supusa, in uncle prioirge, schimbarii, ca tot ceexistd, ca tot ce traege. E foarte probabil cd asa fiind,ea nu poate rdnidnea absolut aceea$i in toate privintele$i'n toate vremile. In substanta ei constitutivd $i'n cepriveste legile ei fundamentale, inteligenta Europenilorde azi ne apare, de sigur, identicd cu mintea lui Tales$i a lui Platon. In ce priveste insd puterea ei de ade-rentd la object, elasticitatea ei, ea se gdseste cu sign-rantd pe o treaptd de propdsire mai inaltd dealt ceape care se oprise intelepciunea elind. Ea si-a inmultit,spuneam adineaori, nu numai caile si planurile demiscare, ci $i atitudinile posibile in fata obiectelor decunoaslere, a conceptelor si a problemelor. Uneori deosebirile de perspecliva sunt atat de maxi fatd. de tre-cutul indeparlat, incAt se poate sustine ca, dacd instructura ei 1 undamentald inteligen(a europeand a rd-mas aceeasi dela Tales [And azi, in unele din demer-surile ei importante ea nu mai seamdriä cu ceea dinvremea marelui Ionian.

0 privire atentd aruncatd asupra istoriei gandirii din

1Cf., in aceastä ordine de idei si D D. RO$CA, ExistentaTragicei, passim. cu deosebire insd cap. II.


202 D. D. ROSCA

perspectiva indicald in precedentele pagini ne aratdca, de fapt, inteligenta, realitate desprinsd din marearealitate care e Universul, parte ruptd dinteun Tot,a fost nevoitä sd se adapteze necontenit la rest pentrua-si putea implini functiunea ce-i este proprie. Evo-lutie lentil 5i abia sensibila, dar, pentru aceea, nu maiputin reala.

Acest efort de adaptare s'a facut pe douaPe de o parte, pentru a intelege lumea, minlea omu-

lui a fosL si e rnereu n cautarea perspectiveIor spiri-tuale si intelectuale de unde lucrurile sa-i apard totmai inteligibile. Considerand istoria gandirii, constatamca progresul cunoasterii s'a realizat pe aceasta cale prinfaptul cii inteligenta si-a marit mereu domeniul in-vestigatiilor sale, reusind sit rationalizeze portiuni derealitate tot mai intinse. Acest progres este inregistratin chip concret prin progresiva constituire ca stiintepositive a diverselor stiinte pe care le avem azi.

Pe de alta parte, inteligenta a caulat sd se apropiede miezul adevarat al lucrurilor, evoluand, in limiteleprecizate de §-ul precedent, in insdsi constitutia ei in-terioara. Aceasta a doua cale de adaptare e cea carene intereseaza aici. Progresul cunoasterii realizat inaceasta directie este totodata un progres al raliunii in-sesi. El s'a facut prin opera de largire a propriilor eilimite, opera pe care inteligenta a intreprins-o prinunii din cei mai straluciti reprezentanti ai ei.

Cu alte cuvinte, inteligenta n'a caulat numai sa su-

II.

cai:



puna lucrurile categoriilor si legilor ei, silindu-le srtintre docile in cadrele riguros desenale de ea, ci a cdu-tat sd-si ldrgeascä la rândul sdu aceste cadre, sti devieea insa$i mai incapdloare, dupdce a devenit mai ela-stied, reusind astfel sd-si asimileze elemente funda-mentale ale existentei care inainte o tulburau, pe careinainte era nevoild sd le declare irationale, si, ca atari,sd le recunoascd drept limite ce realitalea le arunca incalea dorintei ei de a o rationaliza.

Prin urmare, apropierea intre cei doi poli ai oricaruiact de cunoaStere, intre object si subject, intre lucruri$i inteligentd apropiere al cdrei scop si rezultat estetocrnai ceea ce nurnim cunoastere s'a realizat prin.-teo serie intreagd de modificdri pe care le-a suferitparte obiectul, parte subiectul insusi.

Dar, cu foarte putine exceptii, capetele ganditoareau incercat sa obtind apropierea de care e vorba pecalea intaia, adicrt silind singur obiectul sd cedeze, sase apropie, $i mentinând imobild inteligenta. Efort co,de cele mai multe ori, a avut ca urmare o saracire aobiectului prin simplificare prea mare. Au lost insd siganditori care au cautat sd micsoreze distanta dintrecei doi poli ai cunoasterii pe calea ce am numit-o,.a doua".

Pinta in secolul al XVII-lea, aceastrt cale a fost aleasacand a fost mai mult instinctiv, decal cu inten-

tiune perfect constientd si cu scop lucid precizat. Abiacu secolul al XVIII-lea, spiritul omenesc incepe sa-sidea seama in chip deplin critic cd apropierea desprecare vorbint se poate obtine, in mod mai greu, e ade-


204 D. D. ROSCA

värat, dar mai complet si cu rezultate poate mai putinarbitrare, silind 5i subiectul sa se deplaseze catre object;lärgind incelul cu incetul cadrele inteligentei, si nusdräcind obiectul; obligand inteligenta sa faca conce-sii concretului.

Una din limitele geniului grec 51 a marii speculatiieuropene din secolul al XVII-lea (cu exceptia lui Des-cartes a fost tocmai faptul cd nu si-a dat seamd inmod constient de aceastà a doua cale de progres posibil.

GrAndirea greceascd, si cea europeand pand In seco-lul al XVIII-lea, au conceput si afirmat variatia inceea ce priveste obiectele care pot deveni continut alinteligentei, dar n'au fost in stare sd-si reprezinte o catde relativd variatie a inteligentei insesi. Au conceputadecd variatia irationalului, dar n'au putut concepevariatia rationalului. Ele n'au considerat inteligenta cape o realitate vie, ca pe o realitate care a devenit. Adevenit in sensul i cu rezervele specificate in prece-dentul §. Nu s'ar putea Intâmpla ca ratiunea insasisä fie, pand ki un anumit punct, acurrndare de obiceiuriinteleetuale contractate in cursul unei experiente demai multe ori milenara? Iata intrebarea pc care min-tea omului, nu si-a pus-o in chip perfect lucid, pAnain secolul al XVIII-lea. Minervä iesita din capul luiJupiter adultd i inarmatd din chiar clipa nasterii,cu toate armele posibile, asa a conceput, pftna nu de-mult, omul inteligenta.



Sä marcdm acum uncle din elapele distantei par-curse de inteligenta pe calea a doua, singura care neint ereseazd aid.

Canonul inteligibilildtii, al ratiunii asa cum au con-ceput-o Elinii, a lost. formulat mai intiti in termenielaborati cu rigoare de bdtrânul Parmenide. Prin elinteligenta isi descopere si-si formuleazd una din le-gile ei constitutive: principiul identitätii. Lege funda-rnentald nu numai a inteligentei, ci 5i a lucrurilor cuadevdrat existente, crede marele Eleat. In numele a-cestei legi, ratiunea va renunta sd inteleagd lumea datain sensatie, lumea experientei care e prin excelentämiscare, diversitate, multiplicilate, declarând-o nu nu-mai nerationald, ci si amIgire vand, pentrucd-i iratio-nala, si botezand-o cu semnificativa porecla de ne-existen(d.

Platon intreprinde ldrgirea notiunii de inteligibilitalefixata de Parmenide. Prin el, inteligenta isi dd searnaeft' nu poate sd continue sa trdiasca pastrandu-si Iron-tierele strlimte, trasate de Eleati. Can Hind sa le lar-geascd, ea isi va fixa alte scopuri: nu va mai urmari,ca la Parmenide, numai descoperirea identicului intr'olurne de bogate si frumoase forme, dar reduse la valoarede ne-existenta, ci se va strddui sa defineascd raportulreal si universal care exisla intre identic si neidentic,intre existenta si ne-existentd. Raport de contradictieinitiald, dar inldturatd prin faptul di cele cloud idei,opuse si contrare la inceput, sunt transformate in ter-menii necesari ai unei sinteze intelectuale. Aceasta,

IIL


206 D. D. ROSCA

printeun efort al spiritului a cdrui calitate specifiedparintele eleatismului nici n'a b5nuit-o.

Va s5 zied, ne-existenta, concept neinteles si ne-asirnilabil de ratiunea lui Parmenide, este asimilatäde ratiunea cu cadre lärgite conceputd de Platon.

Prin Descartes, inteligenta Isi mai mula odatdstalpii de hotar, marindu-si si mai mult orizontul.Conceptul de ratiune devine si mai suplu si mai larg.In ce consta aceasta largire?

Descartes ne-a invdtat sä concepem ca inteligi-bile, ca rationale, ca necesare, raporturi pe care Wm-ditorii premergAtori le considerau pur empirice (decinu necesare) si irationale. Descartes ne-a invdtatsd legam in relatie de necesitate concepte, lucruri,pe care logicienii anteriori le considerau absolut ex-terioare unul altuia, si intre care ei nu vedeau cuputintd nici un fel de raport inteligibil.

Logica aristotelicd ne invatd cd a pricepe este echi-valent cu a subsuma ceea ce e particular sub legeaa ceea ce e general, cu a deduce din acesta din urmäpe cel dintdiu. In cazuri extrem de importante, a in-telege, a gandi, ne va spune Descartes este nunumai a subsuma, ci si a sintetiza, adecd a descoperirelatiuni de uniune necesard intre cloud' sau maimulte lucruri separate, intre cloud sau mai multenotiuni care pot fi concepute ca absolut distincte,ca fdril legaturd logica intre ele.

Sä Kimurim putin ceea ce am formulat piind acum

*



In chip atdt de abstract si, poate, atdt de rebar-bativ.

Judecata dela care pleacti autorul Discursului a-supra metodei, este cum slim, preacunoscutul cogitoergo sum. Cei doi termeni, adecd cogito 5i sum, intrecare fraza lui Descartes stabileste un raport, suntabsolut exteriori unul altuia, nu pot fi cledusi" unuldin celalalt; nu pot fi subsumall unul sub celalalt;nu sunt in raport analitic. Existenta materiald, con-cretà, spatiald nu poate fi dedusd din idee, si niciviceversa.

Legdtura intre cogito 5i sum este fdculd de inteli-gentd printr'o intui[ie a cdrei evidentd se impunecu necesitale spiritului. Cogito ergo sum" nu esteparlea integrantd a unui silogism care ar presupunein mod tacit judecata majord: Tot ce cugetd, existd.".Din cauza aceasta, Cogito" nu comportd demonstra-tie silogistica. El e conceput de inteligenta direct,ca adevdr necesar, adecä adevdr a cdrui negatie nupoke fi conceputd deck printr'un act de siluire aratiunii noastre. Siluire, evident, imposibild, cad slimcd in domeniul vietii spiritului nu existd posibilitatede constrângere venita din afard.

Din aceastd judecatd, adecd din cogito ergo sum",ce, repet, nu -face parte dintr'un silogism i care,din aceastd cauza, ar fi mai just formulald färdergo", din aceastd judecatd, zic, Descartes va de-duce apoi pe cea care se scrie: Tot ce cugeta existd".Deci pe cea care, inteun silogism, ar tine loculde majord. Cogito" implied, cum vedem, o ldrgire


208 D. D. ROSCA

a notiunii de inteligibilitate, a cadrelor insesi ale in-teligentei. Putem afirma prin urmare, Tärä si exa-geram, ca filosofia carteziand a adus cu sine o im-bogatire a conceptului de ratiune".

Printr'o intuitie goniald a unor noi posibilitati delargire a frontierelor inteligibilului $i printr'o lovi-turd de fortd, Hegel va incerca sd sileascd ratiunea

anexeze pdnd si acele elemente ale concretuluicare au scandalizat-o mai mult, care i-au facut, dinvecii vecilor, cea mai intransigenta opozitie: Sd-sianexeze, sd Inteleagd, sd rationalizeze schimbareain timp $i mulliplul, diversul in spatiu. Scurt: sd-siasimileze evolutia realitatii concrete. Prin autorulFenomenologici spiritului inteligenta face efort uriassd devie concretd". Sau, cum Ii pldcea lui Hegel sdspund, universalul-concret va cduta sä inlocuiscd uni-versalul-abstract.

De sigur cd semnificativa Incercare a lui Hegel n'acdzut asa, pe nea$teptate, din cer. Ca orice fenomenspiritual important, sau, mai just, ca orice marefenomen istoric, ea a fost preparald de incercariasemandloare, schitale timid si mai mult sau 1113iputin constient in tot cursul istoriei gAndirii, delaHeraclit si Platon (cdrora Hegel le datoreste mult)pana la Cusanus, BOhrne, Leibniz, Kant si Fichte.Incercarea lui Hegel a fost preparata apoi si de modi-ficdrile pe care notiunea de inteligibil le-a suferitla gdnditorii despre care am vorbit mai sus.

sO-si



Nu intrAm In amInunte spre a arlta cum a pro-cedat Hegel pentru a djunge sA Inteleagä devenirea.Problema este complexA i un examen llmurit alei cere desvoltäri bogate.1

SA retinem totusi punctul esential al reformei in-treprinsA cu curaj mare de autorul Logicei specula-tive, pentru a face mai suplA si mai cuprinzAtoareinteligenta.

Stim cA, dupl logica clasicA, fiecare notiune con-sideratà aparte are o anumitä comprehensiune si ex-tensiune. Raporturile pe care inteligenta le poateconcepe Intre idei sunt asemenea raporturilor cepot exista Intre Ora de spatiu, pArti exterioare unafata de alta, sau continute una In alta. Logica clasicAasimileazA deci raporturile dintre idei relatiilor spe-dale de contenentä i exterioritate.

0 notiune oarecare nu se &este in raport de ne-cesitate logicA cu altà notiune, decht cAnd este con-tinutd In aceasta. Conoepte universale vor fi deci a-oelea care sunt continute In mod necesar In toatecelelalte, implicate de toate celelalte. Hegel Isi vapune intrebarea urmAtoare, Intrebare bogatd In con-secinte: Nu poate exista raport de necesitate Intrecloud notiuni, o notiune nu poate implica onotiune chiar si atunci când aceasta din urmA nu econtinuta in cea dintai? Nu pot fi cazuri and rela-liile de implicatie intre idei sunt ireductibile la rela-tii de contenentä, si când ele trebue concepute ca ra-

1Cf. In aceastA ordine de idei, desvoltAri mai ample Incartea noastrA L'Influence de Hegel sur Taine, Paris, 1928.

14

alta

---


210 D. D. ROSCA

porturi de partieipatie, asa cum le-a IntrevAzut Pla-ton In al sdu Parmenide"?

SA considerdm de exemplu, din punctul de vederecare ne intereseazd aici, conceptele de identitate side diferentd, dupd noi cele mai importante concepteale Logicei lui Hegel.

Conceptul de identitate nu poate fi &Ida dealca fiind opus conceptului de diferentd; i viceversa.Cele cloud concepte se implied deci reciproc si nece-sar. Si cu toate acestea, nu se poate spune cd unul dinele ar fi continut in celalalt, cum este continut genulin spetä. Existä, prin urmare, intre aceste doud no-tiuni contrare relatie de implicatie necesara, darireductibild la relatie de contenentd conceputd dupdmodelul relatillor spatiale.

Rdspunsul afirmativ pe care 1-a dat Hegel la in-trebarea formulatä mai sus e de acelasi ordin ca sicel gäsit de René Descartes cand a definit naturaraportului dintre cogito 5i sum. Materialisnml sispiritualismul, adecd cele doua marl solutii pe carespeculatia filosofica le-a preconizat problemei meta-fizice prin excelentd (care e problema raportuluidintre spirit si materie), presupun amândoud cre-dinta ca' nu pot exista intre idei alte raporturi denecesitate decdt cele de contenentd. De aci apoieforturile materialistilor de a deduce, de a scoate"ideea din materie, si tot de aci si straduintele spiri-tualistilor de a deduce, de a scoate" materia din idee,din spirit.

E evident ca, dacd speculatia filosofica (si cea



stiintificd) ar pärdsi in acest punct planul de gfin-dire al logioei aristotelice, ea ar pune problemaraportului dintre gandire si materie cu total In altitermeni, si ar inlätura, ca pe niste pseudo-solutii,rdspunsurile care se chiamd: materialism, spiritua-lism.1

Spre deosebire de Descartes, Hegel concepe rapor-turi dialectice Intre toate marile forme de existentd,deci nu numai intre gandire si materie, intre ideesi spatiu. Vedem, mai departe, cd conceptia hege-liand presupune ideea unei relatiuni de ordine ne-spa(iald intre idei, de directie inextensivd. Ordineoarecum mai generald decAt cea de contenentd,2 a-ceasta nefiind decat un caz special al ei; ordine cepresupune lArgirea cadrelor logicii aristotelice. $imai vedem cd rdspunsul lui Hegel are urmatoareaconsecintä : Anumite raporturi intre lucruri, nein-teligibile cand ratiunea rdmâne la conceptia impli-catd in logica clasicd, sunt considerate rationale din.punctul de vedere al logicei speculative; facultateanoastrd de intelegere devine mai supld si mai larga.

Cum spuneam mai sus, reforma logicei clasice afost intreprinsd de dialecticianul german cu gandulde a face inteligenta atat de mlddioasd Inca sd-§ipoatd asimila devenirea, aspect universal si nu se

1 Cf. si cartea noastrà Existenta Tragicci, In care am autats'a' arkäm din perspective multiple de ce aceste cloud con-ceptii ne apar rational mai putin solide deck conceptianoastrà, conceptie care a dat cartii titlul pe care-I are.

2In timpurile noastre filosoful englez Bertrand Russel apus aceastä problemä in termeni foarte precisi.

14*


212 D. D. RO$CA

poate mai concret al lucrurilor, dar aspect in fata cd-rula funcliunea noastrd de intelegere s'a oprit ne-putincioasd. ca In fata unei bariere pe care nu oputea trece. In ultimä analizd, scopul suprem al luiHegel a fost sd ne dea o sintezd a individualuluisi a universalului, sä ajungd sd facd individualul in-teligthil.

Nu este locul aici sà examindm dacd filosoful ger-man a reusit inteadevdr sa. rationalizeze individualul,atingand astfel nu numai Oata ultirnd a speculatieisale, ci totodatä si idealul suprem pe care 1-a fixatinteligentei, inainte de el, Pascal cel setos de absolut.Nu e locul sd cercetdm dacd completa intelegerea individualului ca atare nu va rämânea, poate pen-tru totdeatma, scop pe care ratiunea propriu zisdnu-1 va atinge niciodatd.

Sä spunem in aceastd ordine de idei cd, in arzd-toarea-i dorintd de a atinge cunoasterea absolutd aindividualului, omul a cerut adesea ajutorul unorfaculldti sufletesli alte decdt inteligenta propriu zisd(intuitie, sentiment, etc.). Prin caracterul lor subiec-tiv, solutiile sau pretinsele solutii cdutate inearl de domeniul inteligentei propriu zise, nu seordoneazd pe o linie de continuitate. Filosoful carecautd solutii in acest domeniu pentru inteligentaincontrolabil, lucreazd oarecurn numai pentru sine.Sau, in cel mai bun caz, pentru un numär restransde spirite foarte Inrudite sufleteste. Prin urmare,

rezultatele obtinute de X. nu se adaogd la celerealizate de Y. Ele sunt, cu fiecare gAnditor, totaici,



atâtea inceputuri fdrd continuare. Aid nu poate fivorba de istorie in sensul adevdrat al cuvantului.

Revenind la problema care ne intereseazd direct, sd.retinem faptul cd progresul despre care am vorbitaici, adecd ldrgirea si mlddierea continua a inteligen-tei, se face In sensul cd aceasta, In urma eforturilorcdtorva spirite inzestrate cu mare putere de pdtrun-dere, a tinut sd se apropie, si s'a apropiat tot maimult, de Intelegerea formelor particulare ale existen-tei, de intelegerea a ceea ce e individual In lucruri.

Aceastd apropiere s'a facut, cum afirmam la Ince-putul studiului nostru, si cum am Incercat sd ail-tam in scurta schita istoricd pe care tocmai amterminat-o, multumita faptului cd inteligenta, organviu cu inepuizabile posibilitäti de adaptare, si-a Mr-git mereu, in afard de terenul de exercitiu, propriilesale cadre, Ingloband progresiv In interiorul aces-tora elemente de realitate si raporturi care mai Ina-inte o deconcertau. Evident, acest efort de adaptare-asimilare nu s'a lerminat Inca, si nici nu se vatermina niciodatd, universul fiind nemdrginit, si decisi experienta posibila fiind infinitd in spatiu si ne-sfarsita in timp.

IV.

Iatä cateva reflexii pe marginea unei problemea cdrei importantd si al carei interes nu pot fisubliniate indeajuns. Reflexii rdscolite de un stu.diual lui Lucian Blaga publicat in Crândirea" (Decem-


214 D. D. ROSCA

vrie 1930 si Ianuarie Martie 1931).1 Caci problemape care o pune acest frumos studiu botezat, urit sievitabil, cu titlul de Eon dogmatic" intra prInnatura ei, cu rezerve importante de precizat mai jossi intr'un fel pe care-1 vom examina indatä incadrul problemelor a caror sumard schita istoricaam dat-o mai sus.

Cele desvoltate pana acum, permitandu-ne sá ase-zam in ordinea ei naturala problema riclicata deEonul dogmatic", ne procura in acelasi timp per-spectiva intelectuala convenabila pentru a apreciacu echitate importanta pe care ea o poate avea inochii oricarui om ce se intereseaza de istoria ideilor.Caci stiut este ca, dupd cum ai nevoie de perspectiva'in spatiu pentru a putea judeca just valoarea arhi-tectuala a unui edificiu, tot asa pentru a judeca cudreptate o constructie a inteligentei, ai nevoie de per-spectiva in limp.

Care e problema ce-o ridica Eonul dogmatic?"S'o spunem cat se poate de scurt, desi ne dam

seama cat e de greu sä fii clar cand e vorba sa'concentrezi in cuvinte putine rniezul unei lucraride remarcabila densitate cum e aceea a lui Blaga.E o lucrare scrisa cu impresionanta economie demijloace de expresie acest Eon dogmatic". Ca litaterail in scrisul romanesc. In scrisul rornanesc detoate genurile. De aceea tin sa remarc cd cititorulcare vrea sti fie perfect lamurit, va fi nevoit sa. re-

1 Cum se sae. studiul a apArut apoi In volumul ce poartäacelasi titlu.



curgä direct la textul studiului despre care e vorba.Trebue citit acesta in textul lui, pentru a-ti da seamade efortul mare ce-1 face autorul spre a indica cuputere de persuasiune directia in care ar trebui cAu-tate, dupa dânsul, bazele unei intregi metodologii ametafizicei.

Miezul Eonului dogmatic" 11 formeazd distinctiafundamentalä pe care autorul o face intre ceea cedânsul numeste intelect enstatic" i intelect ecsta-tic". (Noi sä inlocuim intelect" prin inteligentä".)

1. Ce intelege autorul prin inteligentä enstaticä"si ecstaticr si

2. de ce aceastä distinctie?

Cea dintâi este inteligenta asa cum o cunoastem,In functiunile si creatiile ei, din domeniul stiintelorpositive si al speculatiei filosofice; adecä inteligentacare ascultd de legile codificate de logica sub toateformele ei. Chiar si de logica pe care noi am numit-olArgitä de ganditorii despre care am vorbit mai sus.Prin urmare, inteligenta despre care spuneam case adaptezä, cd devine mai elastica' si mai mladioasä,etc., este, cu toate modifica'rile ei suferite in cursultimpului la diferiti ganditori, inteligenta enstaticá",Ca atare, ea leagl. notiunile cu care opereazd, dupalegile formulate mai intdi de Aristotel si dupk cele,mai mull aplicate decat codificate, de R. Descartes,Hegel si OW.

Nu e nevoie s6 insistdm aici asupra formulelor


216 D. D. ROSCA

aristotelice arhicunoscute, si nici sä revenim asupramodificarilor despre care am vorbit destul mai sus.

Ce Inte lege autorul Eonului dogmatic" prin inte-ligentä ecstatica", termen care, In sensul ce i-1 atri-bue, nu are nimic de-a face cu ceea ce se numestede obiceiu extaz"? Extaz are un inteles de traire"In sens afectiv; iar In filosofia neoplatonicä cuvantulinseamnd unire si pierdere a omului In unitatea abso-luta a lui Dumnezeu. Eonul dogmatic" pane Invorba ecstatic" alt Inteles. Partea cea mai marea studiului lui Blaga este consacratd determinärii sidefinitiei acestui inteles.

Inteligenta ecstatica" este cea care s'a manifestat5i concretizat, la Inceputul crestinismului, In dogmeleBisericii. 0 parte a Eonului dogmatic" este un stu-diu positiv al dogmei, Incercand sä ne dea genezadogmei prin istoria ei.

Dar, pentru a degaja cat mai precis natura inteli-gentei ecstatice", Blaga intreprinde o foarte atentàcercetare a dogmei ca tip de ideatie, o analiza astructurii logice a dogmei, adjectiv ce-1 aplicam aiciIn chip provizor, caci, dupa pärerea noastra, el nuse potriveste dogmei, sau, in cel mai bun caz, elnu poate fi aplicat acesteia decal cu restricaile im-portante pe care le vom indica mai Incolo. Cu undelicat si filosofic simt al nuantelor, autorul Eo-nului dogmatic" cautd apoi sa distingd clar dogmade toate formele d.e ideatie care prezintä aparentede identitate sau de analogie cu ea.

Sunt pagini dense si luminoase In acelasi timp,



aoeste pagini de lucidä analiza. Blage nu pornesteaid dela un fel de intuitie pe care ar numi-o pomposviziune", proclamând neincredere In ceea ce uniinumesc cateodata cu dispret logica". Se lasä con-dus de forta dialectica imanentä rationamentelor sale,a nu de motivele sentimentale ale momentului. Cuexceptia unei singure clipe (când face trecerea laconcluziile capitolului final), nu cedeazd impulsuluiimaginatiei tocmai In momente thud, dorind sä con-vinga, trebue sä fie, fará falsä i nemotivata rusine,sclavul docil al unei riguroase inläntuiri logice a idei-bor. Aici scriitorul impune la fiecare pas obisnuituluisau elan interior cea mai severd masura. Se concen-treaza, pentru a-si stäpani cu atAt mai imperiosIndraznetul subiect. Subiect a carui temeritate nutrebue cautata In Indrazneli" de amanunt, presa-rate id i colo In tot cuprinsul cartii, ci In Insäsiideea fundamentala pe care e ridicatä intreaga con-structie ideologica. a Eonului dogmatic", In scopulambitios ce si 1-a impus autorul.

Ce este dogma ca tip de ideatie?E o formula care, prin articulatia ei interioara,

postuleaza o transcendere a logicei, deci o formulacare e In desacord radical cu Intelegerea, cu lute-ligenta enstatica". Ea desolidarizeaza raporturile lo-gice ale anumitor notiuni. Deformeazä a6este rapor-turi considerate de inteligenta enstatica" dreptneoesare f.rä ca notiunilor In sine sa le dea alt

*


218 D. D. ROSCA

sens decal Lau avut dintru inceput. Din punct devedere logic, mice formula dogmatica se reduce laafirmatiuni antinomice. Subiectului i se atribue si i seneaga in acelasi timp si din acelasi punct de vedereacelasi atribut; sau se afirma despre el determinatiicontradictorii. De exemplu, dogma trinitatii afirmaCa Dumnezett e o fiinta in trei fiinte, adica e si unulsi multiplu. Antitezei acesteia i se postuleaza In dogmao solutie, pe un plan transcendent: Orice dogmareprezinta pentru posibilitätile logice ale intelectuluiuman o antinomie, dar mice dogma mai cuprinde prinlnsisi termenii ce-i intrebuinteaza si o indicatie pre-eisa ca logicul trebue depasit si ca antinomia se solu-tioneaza dincolo de posibilitätile noastre de bite le-gere." Dogma postuleaza in transcendentä o sintezaimposibila atat in domeniul logic cat si in cel concret

Asa dar dogma e o antinomie transfigurata.". No-tiunile, sau mai exact, raporturile dintre notiuni, sufärin dogma deplasari de perspectiva. Dogma repre-zinta, in ultima analiza, una din. alitudinile posibileale spiritului omenesc: in fata transcendentului, infata contradictiei logice si'n fata irationalului.

Prin urmare, dogma, ca tip de ideatie, se desprindedintr'o atitudine spiritualä cu urmari kleologice nuse poate mai marl. Ea, aceastä atitudine, implica nunumai o anumitä conceptie despre esenfa ultimà alumii, ci si ideea unei Intregi metode filosofice si aunei anumite organizäri a gandirii omenesti, consi-derata in toata intinderea si functiunea ei.

Se pune acum marea intrebare: Atitudinea dogma-



tied apartine pentru totdeauna trecutui mort? Nupoate ea deveni, pentru motive inerente spirituluivremii, din nou actualä, sau, eventual, chiar nece-sara? Intrebare al cdrui rdspuns afirmativ ar fi In-cdrcat de consecinte importante. Autorul Eonuluidogmatic" rdspunde afirmativ. De aci interesul ex-ceptional ce-1 prezintd lucrarea sa.

Care sunt, dupd Lucian Blaga, afirmatiile pe carele implied spre deosebire de alte atitudini filoso-Hee posibile teza dogmaticd cu privire la:

1. transcendent,2. irational si3. contradidie?Transcendent trebue luat in sensul de ceea ce trece

nu numai dincolo de experientd, ci si de toate posi-bilitätile de amplificare a experientei. Teza dogma-tied este urmdtoarea: TranseeMentul e nera(ionali-zabil, dar formulabil. Cu alte cuvinte, teza dogmatiedinsemneazd renuntare la intelegere si in acelasi limpcredintd cd transcendentul poate fi formulat ca atare,deci ca mister neInteles. Formula de mai sus im-plied si afirmatia cd transcendentul este irationalsi pc aceea cd el poate fi formulat in desacord culegile interioare ale inteligentei. Spusa altfel, teza dog-maticd ar putea fi rezumatd in termenii urmtori:Transcendentul este, In Insäsi esenta lui, irationalsi nu poate fi formulat decAt in propozitii antinomice,antinomicul fiind prezent in insusi fondul transcen-dentului.

Pentru a caracteriza mai bine atitudinea dogmatica


220 D. D. ROSCA

In fata transcendentului, Blaga li opune, In formuledare si pregnante, celelalte atitudini pe care specula-tia filosoficd le-a luat in cursul vremii fatd de aceastämare problemd. Iatä-le:

a Transcendentul poate fi inteles: cu ajutorul inteli-gentei discursive (exemple: Plato, Aristotel, Spinoza,Leibniz), printr'un fel de intuitie intelectuald (exem-plu: Plotin, Schelling, Bergson) sau pe cale dialecticd(exemplu: Hegel).

b) Transcendentul e nerationalizibil si neformula-bil (agnosticismul, criticismul kantian).

Iar pentru a preciza, fdrd posibilitate de echivoc,atitudinea dogmaticd fatd de contradigie, autorul Eo-nului dogmatic" ii va opune atitudinea pe care o lafatd de antinomie stiinta positivä si diferitele filosofiinedogmatice.

Dela Kierkegaard incoace, teologii dialectici din-tre care Blaga aminteste pe K. Barth, pe Gogarten sipe Brunner au dat multä atentie si au scos cujusteld in evidentd paradoxia dogmelor. Blaga isi pro-pune sä ne aducd si mai multd preciziune decAtacesti teologi in ceea ce prIveste natura particularda contradictiei in dogma. Autorli amintiti mai susconfundd adesea paradoxia dogmaticd cu cea dialec-tied, sau chiar si cu contradictia asa cum o .gäsimin gandirea magica.

Paradoxiile se prezintä ca sinteze de afirmatimniantinomice despre un lucru oarecare. Indiferent dacdaceste afirmaliuni sunt cu adevärat sau numai in apa-rentä antinomice. In multe cazuri paradoxiile meta-



fizicei nedogmatice se rezolvä logic. Eleatii sunt ceidintdi gdndilori europeni care au constatat ca lumeaconcreta (spatiul, timpul, miscarea, multiplul, diver-sul) contine o multime de contradictii latente. Si,genii logice cum au lost, ei neagd concretul pentruexcelentul molly ca acesta nu poate fi gandit logic.Ei afirmä deci logicul ca exclusiv existent. Intuitio-nistii considerd contradictiile concretului nu ca unneajuns al acestuia, ci ca o lacuna a logicei. Filoso-fii rationalisti si dialectica hegeliana Incearca Indirectii diferite o conciliere Intre concret si logic.

Prin urmare, Eleatii inlatura contradictia si neagdexistenta a tot ce contine contradictie. Intuitionistiio Inlaturd pe altd cale, 5i anume negand sau degra-and logicul la valoare de fictiune. Dialectica inlaturacontradictia logica cu ajutorul ideli de concret". Ceeace este antinomic pe plan logic, nu mai este pe planconcret. Antinomicul dogmatic se deosebeste de celdialectic prin faptul ca el nu este solutionat nici Inconcret. Prin articulatia si configuratia lui, acestarefuza orice acord cu antinomicul dogmatic. Cu aju-torul ideii de concret" Hegel poate concepe sintezaurmatoarelor concepte contradictorii: Sein + Nicht-sein-Werden. Dar o propozitie dogmatica cum e deexemplu aceasta: o substantä poate sä piarda sub-stanta si totusi sa ramana Intreagr, nu devine

cu ajutorul ideii de concret". Concretul re-spinge o astfel de sintezd, pentru motivul ca, desidogma utilizeazd concepte obisnuite (persoana, fiinta,numar, substanta, etc.), ea diformeaza, cum am vazut,

into-ligibilà


222 D. D. ROSCA

raporturile logice imanente aoestor concepte in asa felcd sinteza lor devine irealizabild in concret.

Care e acurn natura contradictiei cu care opereazdstiinta si cc atitudine ia aceasta fatä de contradictie?Stiinta exactä face uz, cum slim, de idei ca spatiu,limp, miscare, schimbare; notiuni care contin, dinpunct de vedere logic, contradictii. Dar stiinta nuline seamd de acestea. Contradictiile acestea sunt dateimplicit in concretele cu care opereazd stiinta; elesunt latente fdrd ca stiinta sä caute sä le scoatd laiveald. Contradictia dogmaticd este explicit formulatd,

ea residd nu in elementele cu care opereazdgandirea dogmaticd, ci in raportul afirmat intre acesteelemente.

Existä Insd alte constructii stiintifice care, prinnatura lor, prezintd analogii cu dogma. Sa retinemaici numai cloud: Numdrul imaginar 11--1. si simbolulAlef al lui Cantor.

Cel dintaiu este o constructie irationald in sensulcel mai plin al cuvântului. Din acest punct de vedere,el e o analogie matematicd a dogmaticului. Dar numaianalogie, cad, desi constructie irationald, in cadruloperatiilor matematice el devine echivalentul uneinotiuni rationale. Sub aspect logic, el e, prin ur-mare, reintegrabil. 0 constructie dogrnaticd insä nue logic reintegrabild, ea nu poate deveni echivalentulunei constructii rationale.

Simbolul Alef al lui Cantor e mai mult decat oanalogic a dogmaticului. El e un echivalent matematical acestuia. Prin constructia notiunii transfinitului"



se face o foarte imp ortanta concesie gAndirii dogma-l ice.

Ce e simbolul Alef? E numele unei marimi trans-finite care rdindne identicd ea sine, orice mdrimes'ar scadea din ea. Cum vedem, Intre simbolul Alef sio formula dogrnatica oarecare exista asemanare struc-turala deplina. Cad ce e dogma, defiriita acum dupatoate cele spuse mai sus? Este o formula a iratio-nalului.

*

Atitudinea inteligentei dogmatice cu privire latranscendent, la contradictie, la irational astfel de-finitA, am rAspuns in mod destul de precis si decomplet, credem si cu claritatea pe care a per-mis-o natura insasi a problemei la intaia intre-bare ce ne-am pus-o la inceputul prezentului capi-tol al studiului nostru. Intrebare care a fost: ce esteinteligenta ecstatica"?

*

SA incercam a rdspunde acum la a doua intre-bare formulatä tot acolo: care e rostul distinctieiintre inteligenta enstatica" si ecstatica"? Sau, mailamurit, care este scopul Eonului dogmatic"?

Am vazut cd Eonul dogmatic" a examinat dogmanurnai sub aspectul ei structural, ca tip de ideatie,rupand-o din complexul crestin. Astfel privitä, dogmadevine expresia unui anumit fel de a gandi", telde a gandi" ce a aparut mai luta" la Phi lon din


224 D. D. RO$CA

Alexandria (deci si in afarä de crestinism), 5i arputea crede Blaga sA mai aparA, ca atare, Inmetafizica profana. E chiar necesar sA mai aparA,afirmä autorul Eonului dogmatic". Si tocmai a-cesta e scopul pe care-1 urmAreste: sä trezeascA lavieatA nouA atitudinea dogmatica si sa. facd astfel dininteligenta ecstaticA" un instrument pe care ansulil crede eficace pentru organizarea unei noi meta-fizici. SA facA din modul de a gandi manifestatIn dogma si, Inainte de dogma, in unele formule alelui Phi lon evreul, un mod de a gandi al filosofiei,aici stA marele curaj al tintei urmArite de Eonuldogmatic". Ceea oe fAceau Sf. PArinti cu Dumne-zeu, cand precizau cA e unul dar In trei persoane,ar dori Blaga sä facA metafizica viitorului cu reali-tatea cosmica. In aceasta voint6 de generalizare InmetalizicA a procedeului dogmatic, sta semnificatiasi interesul aoestei lucrAri.

Eonul dogmatic" preconizeazA In fata irationa-lului o atitudine principiard alta decal cele pe carele-au luat In fata aceleiasi probleme stiinta si filo-sofia prolanä a tuturor vremurilor. Cdci ce vrea,In ultimA analizd, autorul Eonului dogmatic"? Vreaca irationalul si contradictia sä intre ca elementconstitutiv adecA in mod voit si articulat Inspeculatia filosoficA. Vrea cA inteligenta sA primea-scA In formule Insusi irationalul, sä Incerce säformuleze irationalul...

Din aoest punct de vedere, schita care se chianadEon dogmatic" cAci numele ei adevArat nu poate



fi deck Prolegomene pentru o filosofie dogmaticaviitoare" intra In ordinea incercarilor despre caream vorbit in cap. III al studiului nostru, incercaride largire a cadrelor facultatii noastre de intelegere.

Am vazut ca, printeo lovitura extraordinara, siHegel incercase in felul lui sä sileasca ratiunea sa-sianexeze contradictia. Dar si in acest dar" estemarea, radicala, enorma deosebire Hegel a vou .

sä rezolve totusi contradictia cu ajutorul notiunii deconcret", in ultimä analiza a voit deci sd o In ld-lure. Autorul Eonului dogmatic" preconizeaza ac-ceptarea contradictiei ca atare, deci introducerea eiIn speculatie ca formula irationald, antinomica. Dar,care este punctul singurul, mi se pare uncledoctrinele filosofice, toate, fail exceptie, sunt deacord? Iata-l: contradiclia este ceea ce inteligenfanu poate suporta; ea trebueste, prin urmare, supri-maid inteun fel sau in altul. Astfel si hegelianis-mul, cea mai comprehensivd dintre toate concep-thle filosofice apärute 'Ana azi, este, ca multe altefilosofii, o metoda rationala pentru a inlätura con-tradictia. Dimpotriva, pentru gandirea dogmatica"problema prin excelenta a metafizicei ar fi nu inlä-turarea contradictiei, ci acceptarea ei, mai mull: arti-cularea, adâncirea ei ca formula antinomica, ca ira-tional, ca ceva inaccesibil inteligentei si totusi for-mulabil.

Insä filosofia, de eke ori a crezut cä are in fatäun obiect nerationalizabil, indiferent ca acest objectera considerat ca transcendent sau ca dat in expe-

15


226 D. D. RO$CA

rientd, a renuntat la formulare. Si a renuntat pen-tru excelentul motiv ca. altfel ar fi fost nevoitd O.propund formule antinomices, sd se pund deci indesacord cu legile logice ale inteligentei.

Dar, dacd asa stau lucrurile, o intrebare tulburd-Ware ni se imbulzeste ii condeiu: mai poate fi con-sideratd metoda dogmaticd" drept metodd de lar-gire a infelegerii?

Inainte de a rdspunde sd vedem de ce preconi-zeazd Eonul dogmatic" adoptarea acestei metode inmetafizia.? Pentrucd nu s'a construit 'And acurnnici un sistem metafizic cu ajutorul inteligenteienstatice" in care sa nu se fi ivit vre-o contradictieimportantd si nedoritd de autor. Din aceastd cauzd,panä azi, a fost imposibil sd se creeze o metafiziadurabild. In timp ce, dacd 'ar accepta in mod prin-cipiar contradictia ca element constitutiv al meta-fizicei, n'am mai fi expusi ca ea sä se furiseze inghndire prin n6bAgare de seamd si sd apard prinsurprindere In produsele speculatiei filosofice, pro-duand in mod fatal locuri de minord rezistentd.Introducerea metodei dogmatice" ar inldtura, credeBlaga, provizoratul etern in care se gäsesc toatesolutiile metafizice apdrute panä azi, cdci dogma-ticul" ar putea ingloba, in sinteze pe care autorulle numeste metalogice", puncte de vedere rationalecontrare!

Cum si and s'ar aplica metoda dogmaticr? Sddam cuvântul autorului: Dogma, spre deosebire demetodele mai mult sau mai putin exclusiviste ale



intelectului enstatic, nu exclude nici una din cele-lalte metode. Din contra, intelectul ecstatic intràin functiune numai dupd ce toate metodele ensta-lice au fost epuizate färä rezultat conCludent. Dogmanu Impiedecd ca transcendentul sa fie adesea ratio-nalizat fiindcA dogmaticul nu anexeazd princi-pial tot ce e transcendent. Metoda dogmaticA se aplicAacolo unde nici una din metodele enstatice nu isto-vesc transcendentul si uncle transcendentul devineabsolut opac... Nici un Sistem de metafizicä inte-meiat pe metode de ale intelectului enstatic n'a fostin stare sä rationalizeze neted i complet expe-rienta si transcendentul; dupd toate au ra'mas resturinerationalizabile. Nu se solicitä prin aceasta chiarsuprema hotärire a dogmatizärii?... In timp ce ra-tionalismul construeste transeendentul in analogie culogicul i concretul, dogmatismul 11 construeste indesacord cu logicul si concretul, postulfindu-1 ca ne-rationalizibil. In timp ce criticismul vrea un trans-cendent nerationalizibil, neconstruibil si neformula-bil, dogmatismul suSline nn transcendent nerationa-lizabil, neconstruibil, dar formulabil ..."

Deci dogmatizarea nu inseamna" ea' orice dogmatrebue. din moment ce e propusä, acceptatà Medcontrol. Prin asemenea presumtii s'ar da dogmeitocmai sensul pe care tot timpul am cäutat cu totdinadinsul sa.-1 ocolim Noua metafizicA nu se vacladi pe temeiul unei inspiratii de sus, si nu va ceresa fie acceptatä din motive imaginare. Noua meta-fizicA se va clildi, intr'un ritm de esecuri si trium-

15*


228 D. D. BaSCA

furi, constituindu-se Incetul eu incetul, sub con-trolul direct sau indirect al tuturor instantelor pecare cunoasterea si mintea omeneasca si le-a insti-tuit in maiastra si nepieritoare erarhie. Prin dog-matizare transcendentul ar inceta de a mai fi ex-pus la acele penibile rationalizari, pentru care sedau asigurari solemne ca sunt facute sub specieaeternitatis si care se dovedese a fi de o desolantavremelnicie". Deci, admisä contradictia in metafi-zieg, ea n'ar putea infra oricum i oriunde, ci i s'arfixa cu preciziune locul, zona unde poate fi intro-dna

V.

Care sunt principalele consecinte consecinte deimportanta capitald ce se desprind din distinctiaradicala pe care atitudinea dogmatica" o stabilesteintre inteligenta ecstatica" si cea enstatica"?

Ea implied separatie nu se poate mai transantaintre stiinta i filosofie, sau, mai exact, intre stiintasi metarizied. Delimitand cu mare precizie domeniulfiecareia din ele si fixandu-le scopuri specific dile-rite, ea face posibilä cea mai conturata si mai cris-taliiiä a insesi conceptelor lor. Dar defi-nite din perspectivä dogmatica, notiunile de stiin-ta" si metafizica" primesc un continut cu totulaltul decat cel care li se atribue de obiceiu.

Avand ca domeniu de functiune rationalizabilul,stiinta este suma tuturor judecatilor rationale Si

tinde sa reduca necunoscuttils 3,misterul", la mini-

definitie



mum. In acest sens, poate fi deci numità stiinta siacea parte a speculatiei filosofice care urmareste tintaindicatä acum, adecd rationalizarea realitnii. Dim-potrivd, domeniul metafizicei ar fi tot ce nu esterationalizabil si scopul ei sd fixeze, când si unclese poate, neintelesul in maximul salt de adâncime,formulându-1 in propozitii antinomice. Metafizica de-vine deci, in conceptia dogmaticr, un corp de for-mule contradictorii, absurde din punct de vederelogic...

Stiintd" si metafizicd" indicd, prin urmare, doudtipuri de cunoastere esential diferite. Functiunile cu-noasterii ar trebui sä se scindeze in cloud directii o-puse, directii pe care Blaga le si boteazd sugestivsi precis: plus cunoastere (ceea ce am numit maisus stiintd) si minus cunoastere (ceea ce am numitmetafi2icd).1

Ca tendintä generald cdutarea unei distinctii neteintre stiintd si metafizicd 5i separarea functiunilorlor se rataseazd unui curent foarte caracteristic spe-culatiei secolului al XX-lea, curent ce-si are fadd-cina profundd in bergsonism, si, prin acesta, inromantismul filosofic german. Repet: ca tendintägenerald, cdci, dupd cele desvoltate pand acum, e,__

1 Noi am fi preferat numirea de minus-cunoa5tere" celeide ,,dogmatism". Dela Kant incoace acest termen 5i-a fixatun inteles precis In speculatia filosofica. Folosirea lui cualt inteles ar putea produce confuzii care erau evitateadoptand numele atat de semnificativ de minus-cunoa-5tere".


230 D. D. ROSCA

credem. inutil s5 mai subliniem ca nu poate fi vorbade asemanare Intre ceea ce urmäre§te Eonul dog-matic" cu a sa inteligentä ecstaticd" si ceea ce aurinal-it Hegel prin Vernunft", sau Bergson cu a sa

Aceastä delirnitare clarA de domenii si de seopuriar aduce cu sine un castig de libertate de miscare,atilt pentru metafizica" cat si pentru cunoastereaenstatica". taci s'ar evila in viitor neconteniteleincAlairi de leren din partea ambelor

Ea ar face posibild intre ele si o colaborare maifecunda decat in trecut. In ce sens? In sensul cadogmatismul" daca 1-am inteles bine ar fimai mult o metodd decat o doctrina propriu zisä;desi, ca orice metoda, isi are si el fundamentul in-tr'o doctrina. 0 metoda care admite colaborarea tutu-ror celorlalte metode, in sensul cä ea n'ar intra In.functiune decat in momentul cand acestea Warr dusla rezultat. Ar admite, in alti termeni, controlultuturor celorlalte metode.

Dar colaborarea aceasta, indirectd drept vorbind,ar fi amplificata de o colaborare directd prin fap-tul ca dogmatismul" isi propune sli faca sintezealogice, e adevdrat, dar acest lucru nu ne privestedeocamdata intre puncte de vedere rationale clife-rite si contrare. Prin urmare., intocmai c,a sl feno-menologismul unui Husserl sau Heidegger, dogma-tismul", ca metoda, promite posibilitati de larga co-laborare intre ganditori porniti dela puncte de ple-care diverse.

intuitie".

parti.



IatA consecinte extrem de importante nu numaiprin calitatea lor, ci mai ales prin marea lor semni-ficatie, prin orizonturile largi pe care ele vor sA ledeschidd.

VI.

Dar delimitarea de care e vorba si colaborarearodnicA pe care o doreste autorul Eonului dogma-tic" ar fi posibile numai In cazul cAnd dogmatis-mul" n'ar implica In teza lui fundamentalA afirma-

tii ne demonstrate, adecA afirmatii care nu sunt de-cat atat. Afirmatii ce prin insäsi natura lor, nupot fi necesare, nu pot fi dovedite ca unele ce s'arimpune inteligentei sau experientei cu putere con-strAngAtoare.

Trariscendentul este irational sau, ceea ce e totuna: esenta ultimä a lumii este irationald; si: ira-tionalul e delimitabil in mod definitiv, iatä celedouA mari afirmatii implicate In teza dogmatica"si imposibil de fondat in chip necesar.

In ceea ce priveste pe cea dintal, se poate spunedespre atitudinea dogmaticA" ceea ce se poate sus-tine despre tezele de acest ordin propuse de oricarealtd fliosofie. Anume: aceste teze, Rind la limitaextremä a cunoasterii noastre si neadmitAnd deci,prin InsAsi natura kr, sä fie confruntate direct cutranscendentul si sA fie controlate, acceptarea lordepinde, in ultimA analiza, de un act de vointA,de o liberä alegere, determinatä de personalitateanoastrA. Astfel inclit teza rationalistd (transcen-


232 D. D. ROSCA

dental e rationalizabil si formulabil) ca f i tezaagnosticd (transcendentul e nera(ionalizabil si ne-formulabil), sunt in mdsurd egald indreptdfite sdfie sustinute sau respinse.

Nu putem deci afirma ca optarea pentru una dinaceste teze implied un act de curaj mai mare, decatoptarea pentru celelalte douä. In orice caz, dnaam tinea sa stabilim, cu orice pret, o erarhie inaceasta privinta, autorul prezentelor randuri crede,impotriva lui L. Blaga, ca nu teza dogmatica ecea care implied' actul de curaj cel mai mare, ci tezaagnostia. 1

In ceea ce ne priveste personal, credem cd optareapentru una din marile teze despre care e vorba,fiind, in fond, un act de credintd, nu poate fi justi-ficald in lata forului inteligentei, cum poate fi justi-ficatd in fata aceluiasi for respingerea a toate trei.Vom motiva indata aceasta convingere a noastra.

Dar, daca e adevarat ca optarea pentru una din.tezele de mai sus e un act de liberä si supremaalegere, este evident ca. teza dogmatica" nu poatefi acceptata de toate spiritele cugetatoare. Ecvatiapersonala intrand in joc, colaborarea generala pe

1 Conceptia noastrA, expusA In Existen(a Tragica,deschidelarg si hotArit o perspectivA din care atAt de importantaoptare" acum amintitA apare perfect evitabilA In dome-niul cunoasterii propriu zise. PledeazA si autorul ExistenteiTragice pentru o optiune, aceasta Insä nu In domeniulcunoasterii, ci In acela al metafizicei, care, dupA convin-gerea noastra, Isi are rAdAcinile principale si hranitoarein etic si'n elementele alective ale sufletului.


RATIONAL $1 IRATIONAL 233

care o aratä ca posibild. Eonul dogmatic" devineimposibild utopie.

Mai mult: admitând, in ipotezä cd, la un anumitmoment, majoritatea metafizicienilor ar opta pentruteza dogmaticd", ce ne-ar Indreptäti sd credem cdaici progresul s'ar realiza printr'o colaborare siprintr'o continuitate de efort mai mare decal s'arealizat si se realizeazd in ipoteza contrail a atitu-dinii rationaliste? Nu vedem de ce irgionalizareaar putea fi mai mull dee& rationalizarea opera incare eforturile individuale s'ar integra §i subsumamai perfect intr'un mare moment colectiv de gan-dire. Nu vedem de ce irationalizarea viciatd ca sirationalizarea, prin actul originar de optare per-sonald, de un perpetuu provizorat al rezultatelorobtinute, nu vedem, zic, de cc irationalizarea arface posibil un anonimat mai mare al colabora-torilor decal rationalizarea? In orice caz, autorulEonului dogmatic", proslävind acest anonimat reali-zabil prin intrarea in functiune a inteligentei ecsta-Lice", nu ne aratä caracterul lui de necesitate. Cadanalogia la care se gândeste (creatia dogmelor cres-tine) nu comportd decat forta de argumentare ine-rentä tuturor analogiilor ...

Subsumarea rezultatelor intr'o mare opera cu ca-racier de creatie colectivd si de permanentd, asemd-ndtor In multe privinte caracterului de continuitatepe care-1 aratd de 300 de ani Incoace stiintele po-

*


234 D. D. ROSCA

zitive, n'ar fi realizabild decdt in cazul ceind gdn-direa omeneascd ar putea delimita irationale defini-tive. In acest caz, irationalele s'ar integra unul lisingaaltul intr'un mare si unitar corp de doctrina a iratio-nalului, corp de doctrind, care ar constitui metafizicacu caracter de stabilitate, asa cum o defineste si oviseaza dogmatismul" inteligentei ecstatice". Niciun sistem de metafizica intemeiat pe metode ale in-telectului ecstatic n'a fost in stare sä rationalizezeneted si complet experienta si transcendentul; dupatoate au ramas resturi nerationalizabile. Nu sesolicitä prin aceasta chiar suprema hotarire a dogma-tizarli?" scrie Blaga.

Da, e adevärat, nici un sistem metafizic n'a reusitpana azi, si nu va reusi cu siguranta niciodata, sarationalizeze complet existenta. In enormul efortpe care inteligenta omului il face de trei mii deani incoace pentru a rationaliza concretul, ea s'aizbit de anumite regiuni, unde acesta s'a al-Mat sise arata absolut impenetrabil. Insesi stiintele fizicecare lucreaza cu metode atat de riguroase, recunoscexistenta acestor regiuni ale concretului unde, 'Anaacum, toate incercarile lor de explicare au esuat.Sensatia, actiunea transitivd, diversul in timp si'nspatiu, iata unele din punctele unde natura a puspana azi bariere puternice contra dorintei noastrede a intelege, de a o concepe ca rationalä, adecaconstituitä conform exigentelor inteligentei noastre.Cu toate acestea, chic ar putea spune a priori ca.aceste puncte, azi irationale, sunt definitiv si ire-mediabil irationale? Viitorul singur ar putea decide.



$i cum viitorul este infinit in duratä, aceastä de-ciziune definitivä nu va putea fi niciodatä perfectjustificatd...

Convingerea noasträ e deci cd nu existd sau, maiprecis, nu putem f ti dadi existd sau nu, ira(ionaledefinitive. Ceea ce ne pare a fi azi irational, inclinepoate deveni rational. Inteligenta poate reusi sä-Irationalizeze, fie cä descopere un nou punct de ve-dere, de unde atac6 problema cu sanse de reusitä,fie a ea insäsi isi lärgeste frontierele, cum am vdzutla inceputul acestui studiu.

In sprijinul acestei päreri a noastre invocAm: a)un caz de care vorbeste insusi autorul Eonuluidogmatic" si b) un alt caz tot atat de elocvent,acela ar rationalizärii principiului lui Carnot.

a) Cazul experimentului lui Michelson, care a jucatrol mare in geneza teoriei relativitätii a lui Einstein:Cum stim, Michelson a demonstrat prin experi-mentul sdu cd nu se poate inregistra nici o dife-rentä in viteza luminii, când painfintul se 'nisch'in aceeasi directie si când se miscä in directie con-trarä cu lumina. Totul se petrece ca si cum pa-mântul ar sta pe loc.

Negasind o explicare a acestui fapt paradoxalinteo ipotezä in acord cu logica si cu concretulfizic, Einstein il formuleazA mai intai ca atare, adecddrept irational, in faimosul principiu al constanteivitezei luminii: Lumina ii pästreazA constantä vi-teza de 300.000 km. pe secundä fatä de orice sistemIn miscare.

Pentru a inlätura paradoxia acestei formule, pentru


236 D. D. ROSCA

a o rationaliza, Einstein a conceput apoi o pltd struc-turd a concretului spatio-temporal, modificand tra-ditionala conceptie a acestuia in asa fel Inca" for-mula cons tantei vitezei luminii isi pierdu caracterulalogic.

Iatä deci cd ceea ce a aparut mai intai ca iratio-nal (si comportând o formulare dogmaticd) devine,prin efortul de constructie al unei mari inteligente,rational. 1

b) Principiul lui Carnot, stipuland o schimbarecontinua In aceeasi dinectie, nu rdspunde exigentelorintime ale ratiunii noastre, care se exprimä prinlegea cauzalitätii, lege ce implied ideea de perma-nentä, de idenlitate intre ceea ce e si ceea ce a fost,intre ceea ce e si a fost si ceea ce va fi. Principiullui Carnot insä invatd cd stdrile succesive ale unuisistem fizic nu pot fi echivalente si, nefiind echi-valente, mr sunt reversibile. Drept ce, multd vrerne,acest principiu a aparut ca o lege stipuland ceeace se opune tendintelor catre rationalizare mani-festatd de inteligenta noasträ. In termenii de caream fdcut athta uz in acest studiu, principiul luiCarnot este o formula irationald.

Dar iata cd savanti ca Maxwell, Boltzmann siGibbs reusesc, printr'o teorie mecanicd, asezatd pe

1 CrezAnd ca e vorba de un irational definitiv, Blaga aconsiderat. In Filosofia stilului", principiul fundamentalal teoriei relativitatii drept echivalent fizical al dogmati-cului ....



conceptul de probabilitate, sd rationalizeze si acestirational.

Nu inträ in cadrele studiului de fatä sd expunerncum anume s'a facut aceastä rationalizare. Pentruceea ce ne intereseaz aid, sA retinem numai faptulcd ea s'a

Prin urmare, nu putem afirma cd ar exista iratio-nale definitive.

Dupd cum nu putem afirma de altfel nici citexistenta este In intregime rationalizabila.

Ambele aceste afirmatii implied o totalizare a expe-rientei, a oricarei experiente posibile. Dar e evidentcd aceastd totalizare este absolut imposibild, dat flindfaptul ca spatiul si timpul sunt infinite in intindere.Ceea ce stim sigur e ea, pand acum, existenta s'aaratat in uncle pdrti ale ei rationald, si pe alocureairationala. Linia de frontiera Intre aceste doud mariportiuni ale realitatii este insa mobild. Ea s'a de-plasat mereu, largind portiunea rationalului. Tatatot ce stim sigur, si iata de ce spuneam chteva paginimai sus cd, in ce ne priveste respingem toate celetrei mari afirmatii globale referitoare la transcen-dent, ele neputând fi motivate in fata unei inteli-gente. care renunta la orice consideratii strdine deexigentele pure ale ei.1

Dar, neexistdnd posibilitate de delimitare a ceeace e definitiv ira(ional, nu existd, evident, nici for-

Idei- l- e cuprinse in acest alineat sunt idei de temelieIn conceptia noastra expusg In Existen(a tragic?".

Meat.

*

i


238 D. D. ROSCA

mule permanente ale irationalului. Opera de apro-fundare si articulare structurald a acestuia, operape care ar trebui sa o intreprinda, dupd Eonuldogmatic", inteligenta ecstatica", va fi patatä deacelasi caracter de provizorat etern, de care sufere5i opera de rationalizare a inteligentei enstatice. In-tocmai ca 5i aceasta din urma, metafizica construitacu metodele inteligentei ecstatice" ar fi o nesfar-sita serie de noi 5i noi inceputuri dela capät, uncorp de judecati cel putin tot atat de efemere ca5i cele, pe care le gasim in orice altd metafizicaaparuta pi:Ina acum ...

Intelectul ecstatic intra in functiune numai dupace toate metodele enstatice au fost epuizate fall re-zultat concludent", scrie autorul Eonului dogma-tic". Dar, dat fiind faptul ca aceasta epuizare" esteprin esenta provizorie, sau, in orice caz, nu putemsti daca ea este definitiva, de ce am lua calca inteli-gentei ecstatice" spre minus cunoastere, si dece nu ne-am opri mai degrabd la zero-cunoastere?Ramanand ca, intr'un viitor mai mult sau mai putinindepartat, terenul de cunoastere (de plus-cunoas-tere), largindu-se si punctele de vedere vechi im-bogatindu-se cu altele noi, spiritul omenesc sa reiadin nou problema care, la un moment dat al evo-lutiei sale, i-a apärut, sau a fost de fapt, insolubila.Odatä stabilit, ca nu putem 5ti dacä exista sau nuirationale definitive, nu riscam, dirijand inteligentaspre minus-cunoastere, s'o Indepartam dela problemecare odata si odata ar comporta totusi solutil positive



de pius-cunoastere? Decat sd-i sugerdm iluzia, dupanoi primejdioasd si sterilizantd, cd existd in dome-niul cunoasterii ceva definitiv In sensul absolut altermenului (in specie irationalul), nu e mai bines'o oprim pe positia prudentd si cu posibilitati depropdsire a zero-cunoasterii?

*

lad o serie de indoeli ce pot fi ridicate contra uneileze care isi scoate avântul si seva-i substantiald din rd.-ddcini Infipte adâne in alte meleaguri. Dialecticianst'apiin pe toate resursele artei sale, autorul Econuluidogmatic", chinuit de neastampdrata sete de absoluta tuturor Orientalilor, face uz de toate armele, pepare i le poate da logica, pentru a descinde profundpe o pozitie ideologicd ce se afld in afard de limi-tele logicei. Cad trebue sä recunoastem, cd tezadogmatica este sustinutd de autorul ei cu o rarasuplete de gandire si cu o supremä precizie logicd.

Pact am ridicat obiectiunile mai sus formulate,am fdcut-o cu gandul sa provoctm o discutie mailarga in jurul unei cArti care forteazd stima ori-cdrui spirit liber.

Scriind Eonul dogmatic", cdruia logica Inlan-tuirii ideilor ce le confine ii imprumutd frumn-setea visului unui matematician, autorul lui ne aratacu elocventa ca urdste ceea ce e usor de realizat,cd iubeste zonele critice zone adesea bogate inperspective largi ale facultttilor noastre de in-telegere.


240 D. D. ROSCA

Citindu-i cartea, in care elemente importante dinlucr5rile-i anterioare revin, ne-a venit in minte teorialui Carey, transpusä de Andre Gide In domeniulspiritului. Contrar lui Ricardo, Carey a sustinutcä terenurile cele mai greu accesibile sunt cele maibogate in posibilitäti. Mutatä pe plan sufletesc, teoriase resumä in afirmatia: regiunile cele mai inaccesi-bile critice, am zis mai sus ale inteligenteipot fi uneori cele mai IncArcate de promisiuni.Astfel, s'ar putea ca teza fundamentald a Eonuluidogmatic" sä se dovedeascä, prin problemele ce lepune, näscAtoare de adeväruri noi, chiar si in cazulcând, desvoltatä in toate nuantele si cu toatA preciziape care ea o comportA, s'ar aräta cä a pornit dintr'oinspiratie gresitä: Istoria gdndirii stie sä numereIn cursul desvoltärii ei multe erori fecunde...


PRINOS ROMANESCLUI KANT

11


Pentru a citi cu placere si folos o carte de filosofie,care vrea sa fie mai mult cleat opera de popularizare,e nevoie, Intre altele, &à fi avut in vieata momentecand ai simlit cu toata fiinta ta rostul creatiei spiri-tuale numita filosofie; sä ai apoi o oarecare putere dea manui abstractia, si sa cunosti, In sfarsit sensul pre-cis al termenilor. Caul, daca prin cibiectul ei si prinscopurile pe care le urmareste, filosofia e preocuparece poate interesa pe oricine, prin mijloacele la carerecurge pentru a-si atinge tintele, ea nu e accesibilaoricui. Prin urmare obscuritatea frecventa si atiltde hulita a cartilor de filosofie vine uneori dinInsasi natura obiectului lor. Ele sunt relativ greu decitit din motive care nu trebue imputate ca villa, tot-deauna si cu necesitate, autorilor bor.

Dar, nu e mai putin adevarat ca, adesea, lipsa detalent scriitoricesc al ganditorului vine si mareste er-metismul originar al operei filosofice. Pentru a scrielimpede In acest domeniu fail sä cobori calitatea cu-getarii, se cere nu numai minte a carei lumina albasa. fie In stare sä strabata neslabitä ceata ce se !litre-pune Mire noi si lumea de cristal a Ideilor, ci se maicere lucrul ni se pare evident si talent de expre-sie mai mare decal in domenii unde materialul de ela-

le*


244 D. D. ROSCA

borat e deja prin sine mai concret, mai sträveziu, maiaccesibil majoritiitii inteligentelor. kill de ce suntatat de rare in filosofie citrtile in care gandul sit fiedeopotriva: si dus pana in adâneuri, si turnat in formede expresie cristaline.

Vieata $i opera lui Kant a Domnului Ion Petroviciface parte din clasa nepopulatil a acestor carti. Eamitreste zestrea literaturii noastre filosofice cu opies5 de incontestabilii valoare. Studiu adancit a)

kantiene, cartea Profesorului Petrovici e tot-odata si un prinos cald pe care un filosof roman iladuce marelui ganditor german.

Local pe care aceastä luminoasà carte il va ocupain cultura noasträ filosofica e mitsurat cu exactitatede importanta subiectului ei, pe de-o parte; de felulcu totul remarcabil in care acesta a fost tratat, pe dealai parte. Cäci, cum ne-a ariaat autorul in al situKant si cugetarea romaneascii", intemeietorul criti-cismului este, dintre toti ganditorii, acela care a exer-citat cea mai indelungat'a cea mai adancil influentàasupra culturii noastre contemporane. Si, cum totDomnul Petrovici ne aratil azi in cartea in care in-formatia riguroasa i exclusiv dela isvor merge manrenmanrt cu o discretá opert de creatie personalà, Kante, dela Descartes incoace, cel mai fecund deschizittorde drumuri noud in fiosofie.

0 nevoie imperios simtitii a culturii noastre se cereadeci de mult sa" fie satisfkutà. Trebuia sit vie cineva,inteligenta cu subtire pricepere i cu mare talent deexpresie, care sA fie in stare s'a" umple golul ce-1 1as6

cu-getArii

pi


PRINOS ROMANESC LUI KANT 245

in literatura noastrà filosoficil, si in general in culturanoastrd, lipsa unei monografii terneinice despre Kant.Prin felul fericit in care a reusit s'o realizeze, pipaindcu simtitoare degete fiecare articulatie a gandirii celuice-a scris Critica Ratiunei Pure" declarandu-se Co-pernic al filosofiei, contopind ascutirnea piltrunderiicritice cu farmecul cuvantului, Domnul Petrovici ne-adovedit cu putere constrangiltoare ca tocrnai Domnia-Sa era cel chernat sii umple golul de care e vorba.

I.

Inainte de a spune ceva mai mult despre felul curna dus la bun sfarsit sarcina grea ce si-a luat-o asu-pra-i autorul cristalinei carti care e Vieata si operalui Kant", sil insistarn pulin asupra importantei sub-iectului, pentru a demonstra cat de irnportantà e insilsicartea.

Cel ce semneazii aceste randuri crede ca poate s'a"

spunA, in relativ cuno5tinta de cauza, ca nu vom gasinici intre autorii streini conducAtor cu mai largi simai precise orientari in istoria ideilor si care s'a nearate in chip mai succint, mai complet si mai limpedetotodata cleat Ion Petrovici de ce anume e importantKant in evolutia gandirii europene, si ce constituievaloarea exceptionala a acestui mare fisolof. Sil-1 ur-ma'm deci de aproape pe autorul Vietii si operii luiKant", si anume in capitolul cartii Dornniei-Sale inti-tulat Introducere (continuare)", si sà facem noiaici inventarul scurt al clarificarilor aduse de Kant inhaosul piina la el inextricabil al controverselor filosofice.

5i


246 D. D. ROSCA

Autorul Criticei Ratiunii Pure" atribue filosofiei ofunctiune centrala alta decat cee obisnuita pima la el:Filosofia nu va mai cauta si explice existenta. Aceastasarcinii Ii revine tiiiitei. Filosofia va fi inainte detoate analiza a conditiilor i valorii tiinei. Nota acea-sta imprirnata filosofiei lui Kant va fi pastrata demajoritatea cugetatorilor secolului al XIX-lea. Asa caGuyau a putut face pe drept, scrie d. Petrovici, ur-matoarea remarca: Dacti Shakespeare ar fi trait inurma lui Kant si-ar fi inceput altfel vestitul monologal lui Hamlet. Celebrul print n'ar mai fi spus: a fi saua nu fi, ci mai de graba: a sti sau a nu sti, aceastaeste intrebarea".

Sub influenta lui Kant, filosofia se va situa pe altplan de aspiratii decat stiinta i va indeplini functiedeosebitä de cele ale stiintelor positive.

ToL Kant a fosl acela care, cel dintaiu, a aratat casplendida analiza a conditiilor cunoasterii intreprinsäde empirismul englez (Locke, Berkeley, Hume) esteviciata de o eroare (plind de urnaäri) in insusi funda-mentul ei. Anume: empiristii englezi au confundatconditiile logice ale cunostintelor noastre cu antece-dentele lor psihologice.

Kant aduce apoi o noua conceptie notiunii de a'de-var". Sub tin aspect important, inaintasii lui Kant,empiristi ori rationalisti, concepeau spiritul omenescca pe o pasta in care se imprimau intiparirile venitede aiurea (din lumea experientii sensibile, credeauempiri5tii; dintr'o lume suprasensibila, sustineau

. Schimbarea de perspecliva operata de Kant



poate fi formulatd astfel: adevdrul nu e reproduceremintald a unui lucru din afard. Spiritul nostru nu eoglindd pasivd. El are putere de creatie spontand, ge-neratoare de adevdruri. Eul nostru fiind unul, simtenevoia imperioasä de unitate si in haosul datelor mul-tiple care e experienta purd. Pentru a realiza in hao-sul experientei unitatea cerutä de natura spirituluinostru, acesta creiaz5 o serie de forme in care toarndmaterialul confuz al experientei. Aceastä idee kan-tian5 cd spiritul nostru se serveste de forme de unifi-care proprii, e un bun cdstigat definitiv de filosofie,observii cu dreptate d. Petrovici.

Nici un gAnditor anterior lui Kant, nici Platon sinici marele Descartes si atotintelegdtorul Leibniz, n'auintrevAzut in toatd amploarea ei importanta ce o pre-zinta matematica pentru cunoasterea positivd. Existaatilta stiinta intr'un domeniu oarecare, chtä matema-tied poate fi aplicatd in acel domeniu de cunostinte.Caleulul numeric, crede Kant, serveste nu numai säprecizeze o lege stiintificd, dar el e insasi cheia debon' a intelegerii universului material. In capitolulVI al cdrtii lui Ion Petrovici cititorul va gdsi o con-strangMoare motivare cu texte nu se poate mai binealese a rolului pe care autorul Criticii Ratiunii Pure"II atribuie maternaticilor.

Iatil dou5 din aceste texte: ...Intelectul nostru esteoriginea ordinei universale a naturii, pentrucd supunetoate fenomenele sub legile sale proprii"... Intelectulnu-si scoate legile lui din naturd, ci dimpotrivd, pre-scrie naturii legile sale". Dacd adoptdm conceptia


248 D. D. 110SCA

kantiana, spune in substantil autorul cartii despre carevorbim, dispare marea enigma a corespondentei ceconstatam intre gandire si lumea din afara, si devineinteligibil totodata si succesul matematicilor in stu-diarea si desvoltarea stiintelor naturii.

Alta trasaturil bogata in consecinte a filosofiei luiKant e faptul ca, gratie patrunzatoarelor lui analize,cunoasterea devine pur umanii, adica relativa la noi.Adevarurile noastre nu sunt valabile decal intre sipentru oameni.

Tot Kant e cel ce desavarseste opera de emanciparea filosofiei moderne de filosofia medievala, prin elimi-narea completa a ideii de divinitate din explicareafaptelor naturii: Avern certitudinea caracterului ade-varat al unui lucru nu pentruca sub o forma oarecaredivinitatea ne-ar garanta acest caracter (Descartes,Malebranche, Berkeley, Leibniz), ci pentrucd notiu-nea lui se insereaza perfect in cadrele spiritului nostru.

La lumina acestor idei deschizatoare de indepartatezari spirituale, intelegem de ce condeiul de obiceiuatat de cumpatat al lui Ion Petrovici fixeazil pe hartiejudecati inciircate de stilpanit dar puternic entuziasmal inteligentii: Aparitia lui [Kant], scrie D-sa, schim-ba cursul filosofiei moderne, cotindu-1 din directia pecare o primise candva dela Descartes.... Filosofia kan-tiana alcatueste Noul Testament al cugetarii mo-derne, care vine sil continue, dar sä si modificeVechiul Testament cartesian.... Spiritul sari viguros siinovator... a revolutionat lumea ideilor filosofice, des-chizand perspective cu totul nouä, indicand solutii ine-dite, rasturnand fetid comun de a vedea.... Filosofia



kantian5 nu este numai o piatr5 de hotar in evolutiacuget5rii omenesti, dar totodata' reprezintil un momenthotAritor in desvoltarea fiedirui individ care se dedicA

permanent sau vremelnic problemelor filoso-fice.... Multi cugettitori remarcabili, cu toate ca ins-pirati de dânsa, au cAutat sub pretextul perfectiondrii,s'o Inlocuiascà. Desigur cà unele obiectii pe care leaduceau filosofiei kantiane erau juste i unele modi-ficAri binevenite. Totusi e un lucru inteadevAr extra-ordinar: dui-A o lunga cAl5torie prin conceptiile pos-terioare lui Kant, cu tot mirajul unora din ele, i cutoate ci uneori ele corespund mai bine cu evolutiastiintei si progresele experientei te intorci ca la unadapost mai sigur sub acoperisul sistemului lui Kant....Evolutia filosoTiei contemporane pare a fi fermecata:simte cil nu poate rdmânea la Kant, se aviintä cura-joasa inainte, dar pentru a reveni, ca dupd o pribegiedesamiigita obositoare, la casa pärinteascäFilosofia kantiand e o adevaratcl categorie, aprioricda constiintei filosofice contemporane.... De aceea sepoate sustinea Ca' filosofia kantianA a lovit de oare-care sterilitate sfortarile urmasilor ei. Ganditorul carea dus asa de departe cugetarea omeneascä, este totacela care, dupà izbanda lui glorioasa, a intepenitpentru prea multa vreme evolutia filosoficg ulte-rioara".

Vieata i opera lui Kant, pp. 7, 9, 10, 11. 265. Judecataexprimatà in acest din urmä citat nu ni se pare c'ar puteafi aplicatä, färä importante restrictii. Intregei evolutii filo-sofice de dupil Kant. In orice caz, cu greu ar putea fi apli-cata filosofiei lui Scheling i IIegel. Gcmdirea acestora a luat

indarit....


250 D. D. ROSCA

Citind aprecierile de mai sus, simti ca, pentru au-torul cartii vii care e Vieata 5i opera lui Kant", gfm-ditorul dela Konigsberg n'a fost un subiect ocazionalde simpla curiozitate speculativa. Ghice5ti ca impor-tante idei kantiene fac demult parte constitutiva dinsubstanta insa5i a viziunii lui Ion Petrovici desprelume. Ele au intrat cândva nu numai in inteligenta,ci in sufletul D-sale, Impreuna cu tot cortegiul lor deprelungite ecouri sentimentale. Intelegem astfel regre-tul exprimat in aceasta melancolica fraza: AjungAndla capatul expunerii pldnuite, am rimas cu sentimen-tul de a fi spus prea putin, in orice caz de a nu fi in-fatipt imaginea operii lui Kant cu toata bogatia cucare o port in mine....".

Motiv de justificata parere de rau, aceasta impresiede a nu fi spus destul despre un spirit atât de maresi in tovardsia cdruia ai petrecut o vieata intreagade gAnditorl Cititorii vor intelege de sigur regretulDomnului Petrovici, nu credem lush' ca se vor aso-cia cu totii la acest sentiment al D-sale. Caci, in de-finitiv, faptul ca autorul cartii Vieata si opera luiKant" n'a putut spune mai mult decilt a spus, a con-tribuit, si el, sa mareasca valoarea cartii. Eliminandceea ce e mai putin important, nu ciuntesti, ci pui inmai mare lumina ceea ce e important. Opera ca.'s-tiga astfel in densitale si'n eleganta.

na5tere 5i'n uncle privinte a crescut In funcliune de Kant.Dar in functie, sa zic, oarecum negativa, adeca opunandu-seacestuia, si batand, cu glorie si rodnicie mare, cai ce ducspre orizonturi cu totul streine de zarea spirituala In cares'au fixat liniile fundamentale ale gandirii kantiene.



Dar, la lumina unor texte c.a cele citate mai susapar, credem, motivate in deajuns si afirmatiile pecare le faceam la inceputul acestor pagini cu pri-vire la importanta ce o are, pentru tanara noasträeulturd filosoficii, monografia despre care vorbim.

II.

Cftleva cuvinle acum despre felul in care a stiutautorul cartii Vieata si opera lui Kant" sd duca labun sfârsit sarcina ce si-a luat-o asupra-i.

Asemenea allor scrieri ale D-Sale, si aceastä carte,in care elocventa profesorului 1 e indiguità si con-centrata de simtul de raspundere al scriitorului, neconfirma impresia placuLd cu care ne despärtimde mice pagind iscalild de Ion Petrovici, impresiepe care-am formula-o bucuros cam asa: Trecute prinprisma separatoare si ordonatoare a inteligenteiD-Sale, kleile cele mai abstracte devin usor accesibile.Ca privite de pe o inaltime potrivitii, ele isi limpezescliniile de fronliera si-si scaldd in lumina de soarecontinuturile. Dintr'un material ce putea si se pretasd fie elaboral in forma unei disertatii uscale, autorula shut, fara sa" coboare calitatea gandirii, sd facdopera plinA de stapfinita dar palpitantä vieata. Nu-meroase capitole de gandire abstractd se schimba, laordinul condeiului de maiestru al lui Ion Petrovici,in lectura ce le leaga cu sufletul tot, nu numai cuinleligenta.

1 Continutul cdrtii a format mai Inliii obiectul unui curstinut la Universitate.


252 D. D. 11OCA

In acelasi limp, giindirea personald a autoruluiVieth si operii lui Kant" se ldrgeste in numeroaselocuri, imbogatind continutul cartii cu multe si plinede substantd sugestii sintelice. Astfel, sub reteauade otel a ideilor kanliene, intinsd, sit zic asa, in eta-jul monografiei despre Kant, ochiul citilorului atentdescopere, relrasil oarecurn la parter, puterea con-structivd a unei inteligente ce ridicd discret fun-damentele pe care se va sprijini intr'o zi o viziunepersonahl despre lume si vieatä. E acest paralelisminterior al cdrtii Dornnului Petrovici dovadd limpedevorbitoare cd uneori poate intra intr'o scriere desprealtii mai rnulld creatie originald deck in numeroasepublicatii anuntate cu emfazd ca opere de purdcreatie personald.

Elanul cuvântului viu al lectiilor n'a fost omoritin nicio parte a earth de slova de plumb a lipa-rului. Desi formald din conlopirea unor lectii uni-versitare, Vieata si opera lui Kant" are unitateaorganica a lucrului dus la capat printr'o singurddestindere a coardelor sufletului. Dupd credinta rum-stra, Ion Petrovici n'a scris niciodatd pagini susti-nute in mitsurd asa de mare de pasiunea de a stoarceasentimentul inleligentei ca aceste pagini despre Kant.Dupd ce le-ai citit, riimiii cu impresia Ca cunosti deacum nu numai articulatiile esentiale ale kantis-mului, dar 0' cunosti pilna si sufletul marelui filo-sof german.

sa mai observdm apoi ca, in glindire, in expresie,ninlic n'a fost lasat la voia inhimplarii. Marturie


PRI \OS RONRNESC LIJI KANT 253

vie ca inteligenla cuprinzatoare si seriozitatea ade-varata nu sunt insusiri ce se exclud, cum e aplicatsä creadd Romanul destept" si sceptic scepticdin lene, uneori din neputintd de a gandi si care-siinchipuie cu usurinta ca desteptaciunea nu poate fidecal irnprovizaloare.

Sii spunem in sfarsit ca autorul cartii Vieatasi opera lui Kant" arata si de data aceasta, ca tot-deauna, mare respect pentru cititorii Car lea estrabalutri dela un capat la altul de grija atenta dea prezenta ideile kantiene inteo riguroasa ordinelogica; fapt ce le maresle limpezimea; si, dela intaiapana la ultima pagina a scrierii, se simte efortulsustinul ce-1 face autorul ei pentru a gasi forma ex-terioard care sd adereze impecabil la continut. Poatevraja personalitatii de ganditor a lui Ion Petrovicise daloreste in parte si acestui talent al D-Sale de aImbina gandirea abstracti cu claritatea exceptionalda expresiei. Stilul D-Sale e solid, pentruca fiecarecuvant imbraca o idee de mai inainle lurninos ela-bora* si e sobru, pentruca cine gandeste precis n'arenevoie de culoare prea multa.

Astfel se explica faptul rar ca, desi majoritateascrierilor D-Sale se adreseazd, prin subiectul lor ab-stract, unui numar restrans de cititori, acesta a fostconsiderabil dela inceput, si a crescut mereu. Dintretoti autorii nostri de scrieri filosofice, Ion Petrovicie cel ce a reusit in. milsura mai mare sa trezeasciiinteres pentru filosofie In inteligentele romanestl.Curiozitatea vie cu care-i urmareste activitatea de gan-


254 D. D. ROSCA

ditor un public destul de Intins, poate fi considerathdeja ca o rdsplatä a straduintelor si InsusirilorD-Sale. Dar mult mai importanth decat acest interespublic, in care poate intra si o dozd Insemnatäde snobism e judecata mdgulitoare pronuntatäasupra activitAtii lui Ion Petrovici, In tar i pestehotare de cilteva spirite a cdror opinie apasd in can-tarul valorilor mai greu decât toate popularitätile.

Când timpul ne va da perspectiva justä de dreapth.judecatd, se va vedea cd, cu toate aparentele i In ciudaunor zgomotoase preocupdri profane dl Petrovici,se stie, a fdcut si face politicd, autorul TeorieiNotiunilor" a servit, toatd vieata, exclusiv la un singurstapan: la acela care se chiamd spirit. Dar pe a-cesta 1-a servit cu hdrnicie si credinth neclintitd.Preocupdrile D-Sale politice vor apare atunci ceeace, din fericire, au fost Inteadevdr: agitatie de supra-fatd, färä rdddcini i ecouri in adâncul personalitd-tii D-Sale spirituale. Când va sosi plinirea vremii,se va constata cd Ion Petrovici a fost, de treizeci deani Incoace, printre cei mai nesovditori, mai utili,si mai seriog, slujitori ai culturii In Tara Roma-neascd. Existenta adevdratd a lui Ion Petrovici afost Inchinatä Intreagd rezervd serviciuluiinteligentei. Astfel Inck cel ce a scris Vieata siopera lui Kant" poate nota de pe acum, Impreundcu Alain: In ce md priveste, mi-am fdcut drumulIn tovdräsia cAtorva oameni mari, autentici. Restuln'a existat pentru mine ..."

si flieS


UNANIMISM


. . . Mon enfance parisienne m'a laisséle besoin de ces foules travaillées par la lu-miere, l'usure de l'dme se répare sivite.

Jules Romains: Lucienne".

Vieaa modernA, cu aspectele-i variate dar extremde schimbilcioase, s'a manifestat capricioasA lu-mea artelor. In trile cu productie intelectuald mare,numilrul modelor sau, dacd e mai bine zis, al §colilor lite-rare a devenit o cifrg greu de fixat. Patruzeci §i §aptel

numärat cineva numai in Franta, i numai in ceitreizeci de ani din urmä. Incurajate de o societateunde noutatea" a devenit un criteriu dupà care semrlsoarä valorile, §colile literare §i modele artistice dis-par tot atilt de repede cum §i räsar. Repede ca §i reali-trktile uneori himerele a cAror expresie artisticäera u.

Ne-am intrebat, in aceastri ordine de idei, dacA una-nimismul, al ciirui initiator e Jules Romains, nu e §i elo simpili modA? Sau, este el expresia literarà a uneirealitiii sociale §i morale a secolului nostru? Cu altecuvinte: gäsit-a secolul nostru, In realizarea literarä acredintei unanimiste zicem: credintei", cad una-nimismul se intemeiazä pe o conceptie generalä de

17

oa

§i'n

a


258 D. D. ROSCA

vieatI gäsit-a expresia artistica potrivita a unei ten-dinte caracteristice a sa?

Daca da, care e aceastä tendintA?Raspunzând la aceasta din urma intrebare, vom fi

in mAsurA sa aratam izvorul de inspiratie al unani-mismului. Iar Incercfind sä lAmurim procedeele artis-tice ale intemeetorului lui, vom raspunde la Intreba-rea in tfii.

Masina cu vapori, dimpreuna' cu surorile sale maitinere si mai sprintene, comprimfind distantele, a facutposibilA formarea marilor aglomeratii umane. Divi-ziunea muncii putlind fi dusä aici foarte departe, in-terdependenta membrilor grupului a crescut multea. $i cu ea a crescut §i sentimentul de coheziune algrupului. Aceastà tendintA spre formare de mari aglo-meratii omenesti e una din notele caracteristice aletimpului In care traim.

In interiorul acestor mari aglomeratii umane, con-stiinta colectiva ia, cum se stie, forme mai variatemai intensive decfit In gruparile midi, sau In cele Im-pra§tiate pe intinderi relativ mari. Ace Iasi individ saugrup e polarizat social In mod continuu, cu intensitatevariabila si'n multiple chipuri. Este stiut ca, sociolo-gia, pentru a avea un obiect de studiu relativ constant

deci mai usor de supus investigatiei, examineazavieata colectivä mai mull in reziduurile ei (institutiide tot felul) deck in ceea ce prezinta ea trecator, cuaparente de efemer, de nefixat. Dar, alaturi de for-mete de vieata colectivä prezentând un oarecare ca-racter de stabilitate, constiinta colectivä, i cu deose-

si

si

si


UNANIMISM 259

bire cea a marilor centre, trae5te In pulsatii de naturamult mai mobilä, mai discreta, mai obscura oarecum,mai subtila 51 mai efemera totodatä. Interferentesufletesti continue au loc intre indivizii aceluimi grup,dela individ la grup 51 intors, dela grup la grup.

Aceste interferente psihice sunt la temeiul vietii co-lective care na5te 5i moare in gara unui ora5 mare, deex., pe nesfAr5itele 5i ve5nic mi5ctoarele lui sträzi, inbiserici 5i teatre, In metro (Romains: Poeme du metro-politain.") 5i'n salile lui de intruniri.

Sufletul marilor centre, mai exact ceea ce e perpe-tuurn mobile in pulsatiile acestui suflet, se na5te dinsinteza, nevazutä" dar simlita, a acestor fenomenesociale in continua oscilatie, mereu provizorii, bogatein urmari imprevizibile. In masura mai mica de sigur,se poate spune acest lucru despre vieata colectivitati-lor umane in general. Evident, la alte grupuri decAtcele formate de ora5ele marl, nu numai elementelecare interfereaza sunt mai putin numeroase, dar 51frecventa interferentelor posibile este mai mica.

Raportul dintre aceste nebuloase dar foarte realeforme de con5tiinta colectiva 5i faptele sociale studiatede sociologia lui Durkheim, d. ex., este analog cu acelacare existä Intre ceea ce Bergson a numit date ime-diate ale con5tiintei 5i procesele sufletesti ce formeazaobiectul de studiu al psihologiei propriu zise.

0 intuitie subtila 51 puternica in acelmi timp, in-tuitia unui poet dublata de aceea a unui om de 5tiintaera singura In stare sa prinda, in forme exprimabile 5icomunicabile, aceste fragile fenomene ale con5tiintei

17*


260 D. D. ROSCA

colective. Traite de toatfi lumea, abia intrezfirite deunii, aceste forme de vieatd umang au fost vrizute"de Jules Romains, concret cum nu le vAzuse nimeneainainte de el. Intr'un anumit sens, se poate sustine crtautorul romanului Mort de quelqu'un" este descope-ritorul lor.

Viziunea unanimistä este perceptiunea directri a a-cestor vesnic miscaloare forme de vieatà. Exaltarealiricri a acestei specifice forme de constiint5 in caretrfiim cu totii si care ne depfiseste e ceea ce se chea-

unanirnism: Alors le groupe des femmes, scrieRomains, exista, avec cette fime confuze et bon-dissante qu'ont les foules des eglises. Comme elles,peina une minute, pour incarner certains rêves del'hornme: l'etre qui se sent tout, et la vie qui ne finitpas." t

Am subliniat aceastä ultimà frazà. Opera celui ce ascris Puissances de Paris" si Un être en marche",opera realizata in toate genurile literare, este elabora-rea artistica a conceptiei pe care o exprima condensatfraza acum subliniatä.

Ar fi poate exagerat sa sustinem cfi. Jules Romainsn'a avut intr'un anume sens predecesori. Romanulpoezia veacului trecut au arätat adesea, se stie, interesvietii grupurilor omenesti. Zola si Verhaeren au avut,incontestabil, influentä asupra lui Romains. In volumul

1 Toate sublinierile, bite de citilor ia acesl esseu suntale noastre.

ma

it

si


UNANIMISM 261

ski de poezii intitulat La vie unanime" ggsim ecouridin Villes tentaculaires".

Dar, intuitia vietii colective la Zola §i la Verhaerene oarecum anatomicg, daca ni se inggdue expresia.Ace§tia privesc grupurile umane din afarg, ca date,ca rezultate a§ zice. Pe cand Jules Romains ne suge-reazil o viziune genetica a grupului. El se a§eaza ininteriorul, in inima pulsatoare a acestuia. Ne face sgasistrun astfel la na§terea con§tiintei confuze a grupu-lui, la oscilgrile si palpgirile ei, la cre§terea, la moar-tea ei.

Nimic mai sugestiv in acest sens decal titlul unuivohim de poeme al sgu: Un etre en marche". Ro-mains plimba adesea un grup uman printre alte gru-puri, notand, cu finete mare, variatiile pulsului psihicpe care le sufere atilt grupul in mi§care, cat §i grupu-rie ajunse in contact cu el (d. ex., un pensionat de fetela plimbare).

In Mort de quelqu'un" vedem rasunetul social"pe care-I produce moartea mecanicului Jacques Go-dard, om de umilg conditie socialg, un oarecare" (unquelconque): Jacques Godard exista cu moderatieprin sine insu§i; §i exista abia, prin ceilalti". Moartealui incheagg in grup pe numero§ii locatari ai casei deraport din popularul §i populatul cartier Ménilmontant:,.Casa era cu totul schimbata. In ajun, abia exista.Familiile se izolau §i blamau proprietarul care facusepereti prea subtiri." Iar scara casei, inainte de moartealui Godard nu era decat o spirala de aer rece, dincare urca un svon vag de scoica marina". Dupa moar-


262 D. D. ROKA

te insd, casa fierbea; din trupul lui Godard se eli-berase, cu cel din urmil sruflu, o putere de care casaavea nevoie Apartarnentele palpitau unul cMre al-tul, din cauza mortului. Si totul se amesteca in spatiulscArii".

Iar la vestea mortii lui Godard, adusd de o tele-grarnd din Paris, satul din Auvergne, satul lui natal,nu mai era numai cdteva granulatii albe, ici si colo,pe prumintul acoperit de vegetatie. El se lega in zaleelastice. Se aranja inteo plasd fragild pe care o f5ceaus5 tremure clopotele de amiazi. Acesta fu momentulin care Jacques Godard intrd in sat spre trdi adoua vieatil a sa. Aceasta incepu prin cuvinte inglinatede un baietel inteo bucdtarie [biliatul care duce pdrin-tilor lui Godard telegrama I, in fata unei mese pe carefurnegau doua oale. Ea [a doua vieatà a lui Godard]se umfl5 intr'un tipdt mare, deveni vdidireald, se ghe-mui pare c'ar fi voit sd se muste i sd se omoare. Apoiiesi, urea' striibritand curtea si se duse pe cele drurnuri.Satul o absorbi repede. Ciind sun5 de amiazi, un bdr-bat intra in casa din capul satului i spunea inaintede a se aseza: Stii, Mariano, se pare di fiul lui Go-dard, Parisianul, a murit."

Iatd acum si scena, admirabil prinsà i redatd enrard finete, clind pleacd bdtrdnul Godard la Paris, lainmormiintarea fiului 551.1: Dupdce mosul Meuse o bit-cath de cale pe jos, urc5 in diligenta postei care aveas5-1 duca plin5 la gara cea mai apropiatil: Mosneagulnu indr5zni la inceput 511 se aseze in tihnä; in-tinda picioarele, sd-si razeme spatele de peretele dili-

o-§i

sd-si


UNANIMISM 263

gentei. Era cel din urma venit. si-a§tepta sa se obis-nuiascd grupul cu prezenta sa. Toti calatorii il fixardcilteva clipe: Simtea puterile lor IncrucisAndu-se in elca acele unui tricotaj. Incetul cu incetul, dreptul mos-neagului de a fi acolo crestea. Timpul se strecuraseintre trupul ski si celelalte corpuri, formând un cleiu.Mosneagul indräzni sa" se tragä putin inapoi, §i sä serazeme. Inteadevär, acum intra in grup, nu mai eranumai aruncat acolo, se cufunda In grup. Omenii nu-1mai fixau . . ., sufletu-i era acum asemenea celorlaltesuflete. Tusi. Cunostea aproape pe toti cälätorii ...Tiicut, aviincl cele dou'à siruri fatil 'n fat5, grupul eraca o gurä Inchisä ale cgrei falci se impreuna". Sufletul[grupului] oscila intre trupurile asezate fatà 'n fatä;1111 exista inteadevAr un centru; dar ceva mai sus de-alt capetele, sub plafonul de lemn vArgat, visurile seechilibrau."

Textele ar putea fi inmultite la nesfAr§it. Le-am citatpe acestea, luate aproape la IntAmplare, spre a da ci-titorului oarecare material concret pentru ilustrareacelor spuse teoretic in cursul precedentelor noastredesvoffliri.

*

Decht, materia de inspiratie, oricAt de bogatä §i denouá ar fi, nu e, se §tie, conditie suficientä pentru aasigura reusita si ainuirea unei scoli literare. Gäsireaunei forme de expresie artistice, clara §i sobrä in ace-lasi timp, era o a doua conditie indispensabila.

Autorul volumului Amour couleur de Paris" ela-


264 D. D. ROSCA

borà aceastA expresie literarA, cu vointA lucidàpoate prea lucida uneori cu mAestrie remarcabilil.A stiut s6 exprirne cu cea mai mare economie verbalä

adesea in doua" cuvinte miscAri si nuante sufle-testi pentru exprimarea cArora un spirit lipsit de talentsi mai putin disciplinat ar fi trebuit sä facä discursurilungi. A gäsit imagini proaspete; totdeauna concrete siaproape toate sugerând miscare, actiune.

Astfel, abstractii i obiecte moarte, devin, in scrisullui Romains, subiecte de propozitii cu verb transitiv:L'intérieur n'eut plus le courage de sa forme, il ouvritla portiere et les glens sortirent". Sau: L'enterrernentsouffrait de desir; les hommes auraient voulu prendrele trot". La boutique lui renvoyait la mort de son filsattiedie et illuminée."

Pärintii lui Godard sunt foarte bätrani. Nu si-auvazut fiul, el insusi bätran, decdt foarte rar, i pentruscurtà vrerne. De douàzeci de ani Jacques Godard nicinu mai fusese in satul stiu din Auvergne. E lucru na-tural deci ca Jacques sä träiasca in amintirea bAtrA-nilor plus pres de sa naissance". Iatà acum frazacare, in trei cuvinte, rezum6 admirabil intreaga situatie:II existait en patois." Gaud trece diligenta care ducepe bAtriin la gara: Trop étroite pour contenir tout defracas, la rue se dilatait sur son passage, écartait sesmurailles dans l'ombre, comme une bouche que gonfleun cri."

Inaintea portii pe unde vor scoate mortul, s'a adunatlume multi, Ills find in fata ieirii un loc gol, destulde mare, pentru ca sicriul sa. poatà fi scos filra difi-

si


UNANIMISM 265

cultate: En face de la porte tenturée l'air diminuaitentre les hommes. A cause du cercueil, Ia rue dur-cissait . . . Un arc de foule vibre ainsi, les pointesappuyées a la muraille de la maison, comme si le mortétait une fleche qu'il allait lancer a travers tout."

Un tren in miscare, la o curbsa: Tout le train résis-tait a la torsion. Il était pareil a une épée qu'on entrede force dans un fourreau courbe."

Un alt tren, incArcat de lume opreste intr'o garA.Peste cateva minute are s'a" plece. Astept And plecareatrenului, fiecare caliitor allongeait une volonté jus-qu'à la machine".

In sfiirsit, inainte de a termina cu acest lung sir decitatii pe care nu le-arn tradus, pentru ca forta ex-presiei sa nu sla"beascg cumva prin traducereincauna:Diligenta postei are sapte caTitori si e de douilzeci deminute in drum. La o cotiturd a drumului, vAcaruldin Malabrais se urc'à pe imperiala diligentei: Depuisvingt minutes, là oil le groupe ne connaissait que sonbruit, un vacher pensait a quelque chose. Puis on enfut un peu gene. On ne pouvait oublier qu'il était là-haut, n'y sentir, comme avant, que des bagages se-cones, et que Fair du soir. Mais l'ame [du groupe] s'af-faiblissait en s'etirant jusqu'it lui. On n'avait plus l'im-pression d'etre une famille a table. L'âme vaccillaitcomme le flamme d'une lanterne quand une vitre s'estcassée."

Cu astfel de mijloace simple, Jules Romains a reu-sit deci s dea expresie potrivitA originalei intuitii ar-tistice pe care a adus-o. Romains a reusit chiar sä ga-


266 D. D. ROSCA

seasca o forma de expresie clasica pentru o materiecare e numai miscare, palpaire, oarecum numai deve-nire. Daca clasicismul e arta de a exprima maximulspunand minimul, cum II definise André Gide, apoicuvantul poate fi folosit fära exagerare i cand e vorbade stilul lui Romains.

Voind sa-si rezerve completä libertate In ce privestemateria literarä, Gide ceruse, se stie, disciplinä clasicanumai cu privire la forma. Ca motive de inspiratie,Gide e romantic, individualist fecund, uneori insa bol-navicios. Jules Romains a reusit sa realizeze i 'n cepriveste materia artei sale programul clasic.

Unii reprezentanti francezi ai neotomismului s'auplans ca literaturii franceze moderne i-ar lipsi obiectul.Ea ar fi In cautarea obiectului pierdut". In felul lui,intemeetorul unanimismului i-a gasit un object: toataopera lui e indreptata oarecum in afara, spre grupuri,spre social, nu spre insul izolat; spre ambianta colec-tiva In care se misca grupurile, nu spre adancimileanarhice ale vietii psihice a insului.

De aci optimismul lui Romains. De aci dragostea luide aer proaspat, de miscare, de actiune, de obiecte, deconcret. De aci rasul lui. Deschizand larg bratele Infata lumii exterioare, sensibile, Romains a creat o con-ceptie literara si o arta realista care are mari posi-bilitati de primenire neincetatd. Temperament poeticdin nastere, autorul Ode lor i Rugaciunilor" a aplicatdoctrina unanimista si 'n drama, i 'n roman, dove-dind i prin aceasta fecunditatea ei.

Dar chiar i 'n poezia Erica a sa am cauta inzadar


UNANIMISM 267

esaltarea eului. Lirismul lui Romains exaltä vieata ingeneral, vieata comunitatilor, a oraselor mari, actiuneade tot felul. Dar si aici, lirismul sau nu e sete neastam-parata dupa imposibil. Nevoia de comuniune cu abso-lutul e ponderata printr'un fel de neincredere pe careacest voluntar o are fata de propriile sale induioseriAdesea stie sa gaseasca tonul unui limbaj naiv care far-meat, ton voit, dar neafectat.

Prin unele din laturile lui, unanimismul ar fi pututdegenera in romantism anarhic, sau chiar in sentimen-talism vag i rilsuflat. Arta virila si adesea suparatorde constienta si de voluntara a interneetorului lui areusit sit imprastie negurile sentirnentale pana i intr'omaterie relativ rebela.

In Lucienne" de exemplu, Romains a scris roinanulde dragoste al unei profesoare de muzica, in provincie.Poetul liric a cedat, tocmai aici, complect locul roman-cierului. Pe toate paginile cartii, cititorul e izbit de-olumina poate exagerat de dart. Vointa de clasicism eevidenta, prea evidenta. Acest roman de dragoste ui-meste prin raceala liii, dar prezinta comparat cu Mortde quelqu'un" un sensibil i binevenit progres: sche-letul doctrinar al povestei e mai discret. Mort de quel-que'un" insa, la riindul lui, e, in privinta aceasta, ne-asemanat mai reusit decat Puissances de Paris", undeintalnim ideologul la tot pasul, si unde autorul alunecamereu in didacticism, care displace. Nu arareori ac-


268 D. D. RO$CA

centul e prea autoritar i imaginatia prea terorizatade inteligentä. Adesea simtim nevoie de mai multà spon-taneitate si de mai putina luciditate.

Cu toate acestea, virilitatea artistica acum anali-zata, era poate necesaril pentru elaborarea clasica" amaterialuluj care, cum spuneam mai sus, are o struc-turn extrem de nestabilii, de lipsita de contur, de pro-teica. Numai vointa fermil a unui artist iubitor al for-mei clasice era in stare sa inliiture aid pericolul uneialunecari in wertherianism morbid.

Se stie ca restaurarea unui ideal clasic in arta aumai incercat-o i altii. Dar unii, lipsindu-le cu desà-viirsire viziunea concreta a realitatii inconjuratoare,n'au facut decilt sa imbrace in forme imprumutate uncontinut scos din dulapurile bibliotecilor. Romains adat clasicismului modern un object modern: o anumitäfata a fenomenului social. N'a renuntat la bogatia ex-perientei moderne, dar a turnat materia scoasa dinaceasta complexii experientii intr'o forma veche, cla-sica.

Vieata destul de lungil a unanimismului 1904ar fi o dovada in plus ca el este expresia potrività aunor tendinte caracteristice ale veacului nostru. Ta-lentul viguros al initiatorului a contribuit, in masurapreponderenta fara indoialii, la aceastä longevitate. Amvazut insà cii insusi materialul caruia unanimismul s'astraduit sil-i gaseasca o expresie literara cat mai a-proape de cea clasicil, este scos dintr'o realitate so-

*


UNANIMISM 269

cialil proprie timpului nostru de marl aglomeraiiiu mane.

In sfar§it, cine §tie dacil viitorul care s'ar puteasil fie al marilor masse nu va veni sä Imbie §1 maistilruitor artei literare de miline un material ca cel pecare unanimismul a cäutat sA-1 elaboreze cu precädere?Atunci, inventia lui Rornains ar putea fi consideratä,eventual, ca anticipatie a uneia dintre formele de rea-lizare posibile a artei poetice §i scriitorice§ti a viito-rului ...


CUPRINSUL Pagina

Minune greacà . 7

Descartes .. 39

Pascal . P 71

Hegel . . 85

Taine .. .. . . 149

Faguet . . .. .. 165

Unarnuno 183

Rational si irational IN 195

Prinos românesc lui Kant 241

Unanirnism 257

9

.

.


ACEASTA CARTE S'A TIPARIT INEDITURA ZIARULUI T A R A" DINSIBIU, IN 1943, LUNA IUN1E. TIPA-RIREA EI S'A FACUT 5I CU SPRI-JINUL DAT DE UNIVERSITATEA DINCLUJ, PRIN RECTORUL EI, DOCTO-RUL IULIU HATIEGANU, CARUIAII EXPRIMAM AICI VIILE NOASTRE

MULTUMIRI.

SIBIUTIPOGRAFIA KRAFFT & DROTLEFF



Documents

d.d Rosca - Linii Si Figuri