De ce Uniunea Euroasiatică nu poate fi comparată cu Uniunea Europeană (continuare)

Mihai Cernencu, 21/10/2013

Sistemul instituţional al UniuniiEuropeneDacă încercăm să evaluăm sistemulinstituţional al Uniunii Europene şi pecel al Uniunii Euroasiatice, apoi trebuiede menţionat din start că ultima încănu este fincţională (ar putea fi creatădin anul 2015) şi în practica reală nu s-a manifestat ca să-i vedembeneficiile, dar şi contradicţiile. Unsingur lucru poate fi evidenţiat - structurile Uniunii Euroasiatice nu au labaza lor principiile UE.Din punct  de vedere instituţional, pe parcursul anilor, UE şi-a edificat o adevarată construcţie funcţională, care-i asigură stabilitate, prosperitate, dar şi respectarea demnităţii umane.Principiile  fundamentale în baza cărora este organizată şi asigură funcţionalitatea UE sunt:- principiul atribuirii;- principiul subsidiarităţii;- principiul proporţionalităţii;- în temeiul principiului atribuirii, Uniunea Europeană acţioneazăîn limitele competenţelor ce i-au fost atribuite prin Tratatele europene de către statele membre în vederea atingerii obiectivelor stabilite de către  aceasta;- în  temeiul  principiului  subsidiarităţii,în domeniile ce nu ţin de competenţa sa exclusivă, Uniunea Europeană intervine numai şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi atinse în mod satisfăcător de către statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar pot fi, datoritădimensiunilor şi efectelor preconizate, mai bine atinse la nivelul Uniunii. În aceste cazuri instituţiile UE acţionează conform Protocolului privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii anexat la Tratatele europene. Parlamentele naţionale vegheazăla respectarea  acestui principiu conform procedurii prevăzute în Protocolul menţionat;- iar în temeiul principiului proporţionalităţii, conţinutul şi forma de acţiune a Uniunii nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor.

Uniunea Europeană dispune în prezent de unul dintre cele mai complexe sisteme instituţionale din lume, putând fi comparat în acest sens doar cu sistemul creat de Organizaţia Naţiunilor Unite. 

Instituţiile sale au rolul de a integra interesele politice ale statelor membre, prin administrarea diverselor politici şi strategii comune iniţiate de acestea. Spre deosebire însă de secretariatele altor organizaţii internaţionale, instituţiile Uniunii au şi autoritatea legală de a crea şi gestiona diverse activităţi rezervate de obicei statelor, precum şi de a emite acte cu caracter obligatoriu a căror nerespectare poate impune sancţiuni reale.

Instituţiile de bază ale Uniunii Europene sunt:

- Consiliul European– cu rol de conducere;- Comisia Europeană – cu rol de „gardian al tratatelor”;- Consiliul Uniunii Europene (ori Consiliul de Miniştri) – cu rol de decizie; - Parlamentul European– cu rol de co-decizie;- Comitetul Economic şi Social (ECOSOC) – cu rol de consultanţă;- Comitetul Regiunilor – cu rol de consultanţă;- Curtea Europeană de Justiţie – garantează respectarea dreptului european;- Curtea de Conturi Europeană – controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii.

UE mai este dotată cu un şir intreg de organe şi agenţii, care asigură, alături de instituţiile Uniunii buna funcţionare a Uniunii Europene.

Sistemul de vot în instituţiile UE este divers de la unanimitate (pe anumite probleme cardinale) la majoritate calificată (politici prevăzute de legislaţie) şi până la simpla majoritate. Iar pentru a contracara presiunea statelor mari asupra celor mici şi invers, a celor mici asupra celor mari, în Consiliul Uniunii mai există şi principiul dublei majorităţi. Pentru o anumită decizie urmează sa se pronunţe reprezentanţii a 15 state, care  constituie 62% din populaţia UE.

Proiectul instituţional al Uniunii Euroasiatice

Structura Uniunii Euroasiatice este mult mai simplă şi este alcătuită din: Consiliul Interstatal (la nivel de şefi de stat şi la nivel de şefi de guverne), Comisia  pentru integrare a Uniunii Euroasiatice, Adunarea Interparlamentară (cu funcţii supranaţionale), Secretariatului Comisiei pentru integrare al Uniunii Euroasiatice şi Curtea de Justiţie, precum şi alte organe consultative. Unele dintre aceste structuri funcţionează, altele încă nu şi-au inceput activitatea. Este greu de spus cum vor evolua lucrurile atâta timp, cât există divergenţe serioase asupra prerogativelor unor instituţii din cadrul acestei structuri.

Astana şi Minsk nu au fost de acord cu opiniile Moscovei referitor la integrarea Euroasiatică.  Spre deosebire de Rusia, Belarus şi Kazahstan cred că Uniunea Euroasiatică ar trebui să fie doar o uniune economică mai degrabă, decât o asociere politică. Din aceste considerente se pare că Moscova pierde influenţa asupra aliaţilor săi.

Lucrările la proiectul de acord privind Uniunea Euroasiatică a scos la iveală multe contradicţii dintre ţările membre ale Uniunii Vamale. Documentul final trebuie să fie pregătit pentru 1 mai 2014, iar Uniunea Euroasiatică şi-a programat să-şi înceapă activitatea la 1 ianuarie 2015. Dar  s-a dovedit că Belarus şi Kazahstan, spre deosebire de Rusia, percep Uniunea Euroasiatică ca pe una pur economică, şi nu ca pe o uniune politică. „Noi creăm o uniune economică” – a reamintit preşedintele Belarusului, Aleksandr Lukaşenko, subliniind că „unificarea sferei politice, despre care spun ei, în Moscova, nu poate fi”. Doar integrarea economică a spus în mod repetat liderul Kazahstanului Nursultan Nazarbayev.

Minskul  şi Astana nu-şi doresc crearea unei structuri supranaţionale cum ar fi Adunarea Interparlamentară a Uniunii Euroasiatice şi nu doresc introducerea unei monede unice, aşa cum a solicitat premierul rus Dmitri Medvedev. Potrivit experţilor, motivul acestor diferenţe  de opinii este legat de neîncrederea reciprocă şi de obiectivele total diferite ale participanţilor la procesul de integrare.

„Integrarea politică, introducerea monedei unice şi înfiinţarea unui centru unic de emisie – este principalul obstacol în relaţiile dintre ţările din viitoarea Uniune Eurasiatică – Rusia, Kazahstan şi Belarus”, – a declarat directorul Institutului Internaţional de Expertiză Politică din Moscova, Evgheni Minchenko. Potrivit lui, „aceste teme au devenit obiectul unui „târg” major între participanţii la proiectul de integrare”.

Belarus şi Kazahstan au frică de creşterea concurenţei în spaţiul economic unic, unde Rusia este un actor important. Se pare că trezeşte nemulţumiri, atât la Minsk, cât şi la Astana, perspectiva extinderii Uniunii Vamale de pe urma aderării Armeniei, Kârgâzstanului şi Tadjikistanului. Se vede clar că Rusia îşi doreşte ediţia a doua a URSS-ului, pentru că nu ţine cont de nivelul de dezvoltare economică a viitorilor membri. Importanţă are mai mult spaţiul (fostei URSS), decât capacităţile economice.

Dezacordurile partenerilor din  Uniunea Vamală  au apărut şi atunci când încercau să dezvolte standarde comune pentru vamă şi sistemul de impozitare. Liderii din Belarus şi Kazahstan manifestă reticenţe  faţă de faptul că urmează să recunoască supremaţia dreptului Uniunii Vamale asupra legislaţiei naţionale. Conflictul de interese a fost iniţial prevăzut, însă ar putea provoca tendinţe centrifuge în cadrul Uniunii Vamale. Nu are sens ca Astana şi Minsk să accepte integrarea politică cu Moscova, pentru că în joc este pusă suveranitatea de stat. De asemenea, în Kazahstan sunt forţe care pledează pentru o altă cale de dezvoltare, inclusiv ieşirea din Uniuna Vamală. Iar Moscova, la rândul său, se grăbeste pentru că schimbarea elitelor la Minsk şi Astana ar complica lucrurile. Moscova este conştientă şi de faptul că participarea la Uniunea Euroasiatică nu este singura oportunitate pentru orientarea politicii externe a Kazahstanului. Conducerea nu exclude cooperarea cu Turcia, care ar dori să iniţieze o uniune economica a popoarelor turcofone, precum şi cu China – principalul concurent al Rusiei  în spaţiul post-sovietic în cadrul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai. Astana, în contrast cu Minskul, de asemenea sprijină relaţii bune cu UE şi SUA.

Spre exemplu, Kazahstanul, membru al Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahastan, beneficiază de o amlă diversificare a relaţiilor economice, inclusiv cu UE, fiind astăzi printre principalele ţări partenere. Astfel, UE este un lider în ceea ce priveşte investiţiile în economia Kazahstanului. În anii 1993-2012, afluxul de investiţii directe din UE s-a ridicat la aproximativ 70 de miliarde de dolari SUA (în comparaţie cu investiţiile ruseşti care au reprezentat doar aproximativ 6 miliarde de dolari SUA, cifră care de fapt corespunde potenţialului economic al Rusiei, care este de zece ori mai mic decât potenţialul UE). În acelaşi timp, în 2012, comerţul dintre Kazahstan şi Uniunea Europeană a depăşit 30 de miliarde de euro (cu 6 miliarde de euro mai mult decât comerţul între Kazahstan şi Rusia).

Principalele domenii de cooperare între Kazahstan şi Uniunea Europeană sunt definite în cadrul Strategiei UE pentru Asia Centrală (adoptată în 2007 pentru perioada de până în 2013), şi includ implementarea proiectelor comune în multe ramuri ale economiei naţionale, inclusiv domeniul dezvoltării economice, comerţul, investiţiile, energia, transporturile, mediul ambiant, ştiinţa şi educaţia. Şi în noua strategie a UE pentru Asia Centrală  (anii 2014-2020), domeniul prioritar al cooperării între părţi rămâne sectorul energetic, şi anume: o implicare mai mare a companiilor europene în dezvoltarea extracţiei de petrol din Kazahstan şi gazelor naturale, precum şi crearea de noi modalităţi alternative de a transporta petrolul şi gazele naturale către Europa prin Marea Caspică (inclusiv construirea şi extinderea terminalului)

Conform noii strategii,  în prezent, din proiectele energetice majore în Kazahstan, cu participarea statelor membre ale UE face parte explorarea câmpului petrolir kazah

„Kashagan”, în nord-estul Mării Caspice. Operatorul acestui proiect este un consorţiu internaţional condus de firma italiană Eni, care include şi un număr de intreprinderi din Kazahstan, dar şi străine (inclusiv europene), aşa companii, cum ar fi KMG Kashagan BV (filială a KMG), Total (Franţa), Exxon Mobil (SUA), Royal Dutch Shell (Danemarca, Ţările de Jos) şi Conoco Phillips (SUA).

Perspectivele de continuare a unei cooperări aprofundate între Uniunea Europeană şi Kazahstan au fost identificate în timpul vizitei la Astana, întreprinse de preşedintele Comisiei Europene, Barroso. În timpul întâlnirii sale cu preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev şi cu premierul S.Ahmetov, cei doi au fost de acord să intensifice negocierile cu privire la semnarea unui nou acord de Parteneriat şi Cooperare între Kazahstan şi Uniunea Europeană. În plus, Barroso şi-a exprimat sprijinul pentru planurile Kazahstanului în ceea ce priveşte aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului.

Concluzii

Structura puterii politice din Rusia bazată pe asa zisa „verticală a puterii”, crezul velicorus şi mesianismul pan-ortodox (probabil că vă mai amintiţi ce a declarat patriarhul Kiril la mânăstirea Căpriana, la inceputul lunii septembrie curent, că a venit în Republica Moldova să sărbătorescă „200 de ani de ortodoxism moldovenesc”, de parcă într-o mânăstire ortodoxă moldovenească de 500 de ani, construită de Ştefan cel Mare putea fi alt ortodoxism decât cel moldovenesc?), impuse de Putin, au ruinat toleranţa imperială de odinioară a societăţii ruse, dezbinând-o şi antagonizând-o. În aceste condiţii, aşa-zisul proiect euroasiatic e o profanare, o făcătură propagandistică fără nici un sorţ de izbândă. 

În fine, dar nu şi în ultimul rând, asocierea Ucrainei şi Republicii Moldova la UE îl aduce pe Putin la un capăt de ţară. Anume el „este ultimul preşedinte rus care pierde definitiv ceea ce a fost cândva Rusia Kieveană, fără de careMoscova, vorba lui Zbigniew Brzeziński, n-are nicio şansă să-şi satisfacă vreodată poftele imperiale” – spunea Petru Bogatu în unul din recentele sale comentarii.

Totuşi, aş dori să finalizez aceste gânduri cu nişte concluzii pe care le-a publicat un om de afaceri din Republica Moldova, care îsi dezvoltă activităţile antreprenoriale în oraşul Moscova. Iată ce menţionează dânsul (vladimirbulgaru.wordpress.com): „Nu voi striga cu spumă la gură „UE” sau „Rusia”. Încerc să înţeleg unde este viitorul ţării date şi unde se va simţi ea mai bine.În contextul celor expuse, îmi dau foarte bine seama că foarte curând afacerea mea din Moscova va trebui refăcută din temelii, că foarte curând vor veni vremuri foarte şi foarte grele pentru Rusia. Îmi dau seama că proiectul Euroasiatic este ca o navă de croazieră ce naufragiază, dar care vinde bilete cu un discount foarte mare. Unii sar să prindă oferta, fără să-şi dea seama că destinaţia este fundul mării. Nu ştiu dacă va fi mai frumos viitorul UE, dar ştiu că nu va fi la fel de dramatic cum e cel pentru Uniunea Euroasiatică. Ştiu că voi ramâne personal în Uniunea Euroasiatică, să încerc să scot acest spaţiu din criză şi sa-l fac prosper. Nu cred că aşa aspiraţii au şi restul moldovenilor. Moldova are un loc mai confortabil în UE. Un viitor mai bun. Mai distant de criză, groaza anilor ’90 si agresivitate. Moldova n-are ce căuta în Uniunea Euroasiatică. Unicul vector corect, totuşi, este UE”.

Mihai Cernencu, doctor în istorie, conferenţiar universitar, şeful catedrei Relaţii Internaţionale, ULIM.