Psihodiagnoza disfuncţiilor cognitive şi de limbaj (curs 1)

Procesul de evaluare clinică

Evaluarea clinică a oricărei probleme psihologice presupune colectarea de informaţii (utilizând diverse metode) cu privire la o persoană şi mediul în care trăieşte, pentru a selecta tratamentul corespunzător.

Evaluarea clinică este un proces în trei etape: colectarea informaţiilor, interpretarea rezultatelor evaluării, trasarea concluziilor şi recomandărilor.

1. Colectarea informaţiilor În etapa de colectare a informaţiilor se au în vedere următoarele aspecte: - un set de întrebări de referinţă (de ce se realizează evaluarea); evaluarea poate fi solicitată de

pacient, de membri ai familiei, persoane apropiate sau alţi specialişti din domeniul sănătăţii; întrebările de referinţă trebuie să fie clare şi relevante din punct de vedere psihologic;

- plecând de la aceste întrebări se stabileşte scopul evaluării; - se selectează procedurile şi instrumentele de evaluare, alegerea acestora fiind influenţată de

caracteristicile pacientului (vârstă, condiţie medicală, simptome descrise); orientarea teoretică a psihologului influenţează, de asemenea, scopul şi decizia asupra instrumentelor utilizate în evaluare; printre sursele de informaţii se numără: testele, interviul structurat şi nestructurat, observarea comportamentului, informaţii provenite de la familie, prieteni, rapoarte medicale, documente şcolare, rapoarte ale evaluărilor anterioare;

Selectarea testelor psihologice trebuie să respecte următoarele condiţii: caracteristici psihometrice adecvate: validitate, fidelitate, proceduri de

administrare standardizate etc. relevanţa acestor instrumente pentru întrebările de referinţă: datele

obţinute utilizând aceste instrumente trebuie să răspundă întrebărilor formulate cu privire la persoana evaluată.

validitatea incrementală: se referă la proprietatea testului de a aduce informaţii care să îmbunătăţească semnificativ clasificarea sau predicţia, dincolo de informaţiile furnizate de celelalte instrumente folosite;

funcţiile aditive, confirmatorii şi complementare ale testelor: sunt utilizate teste care oferă informaţii distincte pentru a răspunde întrebării de referinţă (funcţia aditivă), teste care măsoară aceleaşi caracteristici pentru a aprofunda înţelegerea şi a ridica gradul de încredere în concluziile emise (funcţia confirmatorie); instrumente de evaluare ale aceloraşi dimensiuni psihologice pot genera rezultate diferite (funcţia complementară) ceea ce poate releva, de exemplu, atitudinea celui evaluat faţă de testare.

- persoana care realizează evaluarea psihologică: trebuie să aibă calificarea şi competenţa pentru utilizarea metodelor de

evaluare; poate influenţa, prin caracteristicile sale, răspunsurile diferitelor persoane

examinate;- persoana evaluată (respondentul):

diferiţi respondenţi au nevoie de diferite contexte de evaluare, moduri de abordare, stiluri de examinare şi calităţi ale evaluatorilor;

trebuie respectat dreptul unei persoane de a primi informaţii complete cu privire la examinare şi de a-şi da consimţământul pentru a fi evaluată;

scopul evaluării poate influenţa atitudinea respondentului faţă de examinare;

- gestionarea datelor: atunci când colectarea datelor se realizează prin intermediul

calculatoarelor: - avantaje: se evită erorile care pot apărea la completarea testelor în forma creion-hârtie sau erorile de cotare;- dezavantaje: este posibil să nu existe o echivalenţă între administrarea automată a testului şi varianta creion-hârtie pe care se bazează; uşurinţa cu care se poate realiza testarea psihologică de către persoane care nu sunt calificate în acest sens;

responsabilitatea de a asigura securitatea instrumentelor (diseminarea testelor şi a răspunsurilor corecte la itemii testelor poate compromite validitatea acestora şi poate încălca drepturile de autor)

responsabilitatea de a păstra confidenţialitatea cu privire la datele evaluării.

2. Interpretarea datelor evaluăriiOdată informaţiile colectate, psihologul le sintetizează pentru a oferi pacientului şi membrilor familiei răspunsuri preliminare la întrebările iniţiale. În această etapă se trasează inferenţe cu privire la caracteristicile psihologice ale persoanei evaluate.

Interpretarea:- se poate baza pe abordarea empirică sau pe abordarea conceptuală

abordarea empirică: atunci când cercetările au identificat în mod repetat o corelaţie ridicată între un rezultat la evaluare şi o caracteristică psihologică, atunci putem concluziona că subiectul care a obţinut respectivul rezultat se caracterizează prin acea dimensiune psihologică.

abordarea conceptuală: în interpretarea rezultatelor evaluării se pleacă de la constructe psihologice care explică în mod logic relaţia dintre rezultatele evaluării şi concluziile formulate pe baza acestora.

- poate fi ghidată de reguli statistice sau de judecata clinică utilizarea regulilor statistice asigură obiectivitatea în interpretare,

deoarece se utilizează formule derivate empiric pentru a stabili prezenţa unor trăsături psihologice sau pentru a formula predicţii cu privire la manifestarea unui comportament în viitor; dezavantajul acestei metode constă în faptul că interpretările bazate pe reguli statistice depind de cantitatea şi calitatea datelor colectate şi prelucrate statistic; un alt dezavantaj se referă la artificialitatea rezultată uneori atunci când alocăm unor scoruri brute categorii descriptive calitative (scoruri brute foarte apropiate sunt interpretate diferit);

judecata clinică se referă la convingerile cumulate ale practicienilor, convingeri formate pe baza experienţei în domeniu; judecata clinică reprezintă o bază subiectivă în interpretarea rezultatelor;

se recomandă ca, atunci când se interpretează datele evaluării în vederea luării unei decizii, să se facă apel atât la regulile statistice cât şi la judecăţile clinice, fiecare contribuind la creşterea calităţii acesteia.

- poate reflecta caracteristici nomotetice sau idiografice ale persoanei evaluate: interpretarea nomotetică pune accent pe asemănările dintre subiectul

evaluat şi alţi indivizi cu anumite caracteristici; interpretările idiografice analizează modul în care individul este diferit de

ceilalţi şi indică trăsături psihologice specifice individului.- pe baza rapoartelor generate de calculator – se recomandă utilizarea rapoartelor

generate de calculator doar pentru a obţine informaţii suplimentare sau ca modalitate de verificare a interpretărilor evaluatorului.

3. Utilizarea datelor evaluăriiInformaţiile obţinute prin interpretarea rezultatelor sunt utilizate pentru a formula concluzii şi recomandări. În această etapă, evaluatorul trebuie să aibă în vedere aspecte precum: sursele de bias, caracteristicile culturii şi ale mediului social din care provine persoana evaluată, evaluarea situaţiilor de falşi pozitivi şi falşi negativi etc.

- Sursele de bias (eroare). Deciziile pe care le ia evaluatorul în această etapă pot fi influenţate de anumite convingeri şi prejudecăţi ale acestuia. Un evaluator poate utiliza eronat datele fie fără a fi conştient de acest aspect, fie în mod intenţionat. Erorile au drept surse, de obicei:

convingeri demografice (de ex., un evaluator care consideră că persoanele de gen masculin sunt mai potrivite pentru postul de manager decât persoanele de gen feminin);

impresii determinate de mediul în care lucrează evaluatorul (este posibil ca un psiholog care lucrează într-o clinică de psihiatrie în care un număr mare de pacienţi manifestă tulburări psihotice, să pună frecvent, cel puţin la începutul investigaţiei, diagnosticul de tulburare psihotică);

noţiuni epidemiologice (de ex., este posibil ca psihologii care consideră că o anumită tulburare apare cu o frecvenţă mai mare la băieţi, să fie mai puţin dispuşi să pună diagnosticul respectiv la fete).

În aceste cazuri este recomandat ca evaluatorii să conştientizeze aceste erori pentru a nu le influenţa deciziile.

- Cultura şi contextul. Atunci când formulează concluzii şi recomandări evaluatorul trebuie să aibă în vedere caracteristicile mediului cultural şi ale contextului social în care trăieşte individul. Aceleaşi rezultate ale evaluării pot avea implicaţii diferite pentru persoane care provin din medii diferite.

- Evaluarea situaţiilor de falşi pozitivi şi falşi negativiIeşirile fals-pozitive = în urma evaluării se identifică anumite tendinţe, comportamente, probleme, care nu există în realitate; Ieşirile fals-negative = datele evaluării nu identifică anumite tendinţe, comportamente, probleme, care există în realitate; Psihologul trebuie să evalueze riscurile pe care le implică ieşirile fals-pozitive şi ieşirile fals-negative, în funcţie de scopul pentru care se realizează evaluarea, şi să ia decizii în consecinţă.

- evaluarea se realizează pentru a se stabili un diagnostic, şi anume a se identifica tulburarea;

- se conturează planul tratamentului;- de-a lungul tratamentului, psihologul evaluează pacientul la anumite intervale de

timp (cu aceleaşi instrumente de evaluare) pentru a identifica progresul înregistrat de acesta (include şi evaluarea satisfacţiei pacientului cu programul de tratament); se recomandă şi evaluarea impactului tratamentului din perspectiva terapeutului şi a familiei; este important să se evalueze atât modificările survenite (dacă acestea sunt semnificative clinic), cât şi nivelul de funcţionare prezent al pacientului.

Procesul de screening - o evaluare realizată utilizând (de obicei) instrumente de dimensiuni reduse pentru a se identifica potenţiale probleme psihologice sau riscul de apariţie a unor probleme în viitor. Pe baza rezultatelor la screening se iau decizii cu privire la continuarea evaluării.Un instrument de screening eficient trebuie să se caracterizeze prin sensibilitate (să identifice o problemă care există în realitate) şi specificitate (identifică acurat absenţa unei probleme).

Bibliografie:Weiner, I. B. (2003). The Assessment Process, in Graham, J. R., & Naglieri, J. A. (Eds.) (2003).

Assessment Psychology. Vol. 10 in I. B. Weiner (editor-in-chief), Handbook of Psychology. Hoboken, NJ: John Wiley & Sons.

Beidel, D. C., Bulik, C. M., & Stanley, M. A. (2012). Abnormal Psychology, 2nd edition, Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall.