Anul II. Arad, Duminecă 26 August (8 Sept.) Î9I2. N-rui / $ #

j 1B0NAMENTUI. : io is . . 2 8 — Cor. ijmátítfl an 1 4 — , (iui . • »

IFAFRU România ŞI

străinătate : is tst. . 40"— FR&FIF.-

T E L E F O N n oriţf şi interurbán

din Turcia şi naţionalităţile din Ungaria.

Arad, 7 Sep temvr ie .

Marile ziare aus t r iace şi ungureşti, pe ca -ie întreţin generoase le fonduri secre te ale rasterului nostru de ex te rne , ves tesc în lar-llumii, că genialul con te Berchto ld , de abia tors din excursiuni le sale de plăcere, a iz-É să-şi concre t i zeze planurile mântui toare niru Turcia şi c ă în curând vor începe trăitele diplomatice în t re puterile europene. Care v a ii rezultatul aces to r t ra tat ive, ce

îrpune în mi şca re isteţ imea tuturor vulpi-t diplomaţiei, se poate prevedea. V o r curge irbele de miere , pornite din inimi de fiere; ivor arunca poate , în presa lumii, şi câ teva stediplomatice, una mai perfidă ca a l ta ; a-ei se vor î ncu rca şi mai rău iţele proble-leior balcanice, iar b ia ta împărăţ ie tu rceasca tva feri, cum v a putea mai bine, de g rozava froste a prietenilor şi sfătuitorilor din reşe-fyele europene, unde se cult iva acelaş bizantini asiatic ca şi pe malurile Bosforului . In

când se v a fi spart şi aces t mult t râm-fetbâîciu apusean, cu mărfuri orientale, E x -(lotnţa S a contele Berch to ld v a putea plânge I t e ă pe ruinele sfărîmatei sale glorii de Sfera săptămâni... 1 Pentru ispăşi rea aces to r rătăcir i v ino-BSB, cari nu v o r în târz ia să-i turbure consta politică, succesoru l contelui Aehren-te)ar trebui să se p regă tească de pe acuma. Masul pacif icator de cabinet al popoarelor alcanice ar trebui să se pocă iască mai întâi IJĂ de naţionali tăţ i le din monarhie, pe cari

R E D A C Ţ I A si A i n t í N í S T R A ŢI A Strada Zrínyi N-r«l \

1NSERTIÖX1Í.E se PRIMESC LA Rsium-ţ»-

tratie. Mulţămite publice şi Loc dosohiB costă şirul 20 fii.

Manuscriptele ÎIÎÎ se in-napoiază.

Un apostoi a! libertăţii*) De Cornelia Moldovan.

(r; Montarea piesei „Stâlpii societăţii" la teatrul National din Bucureşti, a avut pentru mulţi însemnătatea unei serbători. Era în sfârşit vremea A & se, deschidă primitoare porţile scenei noa-te, pentru genialul oaspe delà nord. Tot în ieciirsuî acestui an, Comedia Franceză se pregăteşte a primi ou onorurile cuvenite câteva din ţajxxl'cperiie marelui Ibsen, şi astfel, prin această Ană vizita, se va anunţa lumii întregi, de pe sce »tasei lui Molière, triumful deplin al ibsenismu-Ï. Împotriva tuturor aşteptărilor, cu multe retro ce-i dreptul, la noi, Stâlpii Societăţii au

'st, şi delà 5 i ne se înţelege că această întâie încercare a actualei direcţiuni, va trebui în curând rehioită.

Pentru publicul nostru, cu un simţ moral nu tocmai limpede, şi ou un gust artistic nestator-tk, montarea pieselor lui Ibsen va însemna un Iote netăgăduit: se va deprinde ascultătorul român cu opere cari trezesc un germene de jteal, un orizont de morală, şi încetul cu încetul, •'se va obişnui cu lucrările dramatice cari cer 'biblicului, nu.numai admiraţie şi aplauze, dar .ii puţină gândire.

I *) Din ROJIIMUL ..LIFERA-TURA noastră ILRAIN-ATIVĂ". sub

IPAR.

lc-a uitat de-a binele, cu toate suferinţele şi aspiraţiile lor, mÄnai din slăbiciune pentru naţionalităţile din Turc ia . E adevăra t că proverbul unui neám de ţărani ca noi, z ice : „mai aproape pielea decât c ămaşa" , ceeace înseamnă, cu alte cuvinte, că poţi să ţii la alţii, iar de dragostea ta să ţi se rupă inima. Insă pro*--verbul aces ta expr imă numai un gând al norodului celui prost . Altul e gândul boieri lor de t agma contelui Berch to ld ; îşi văd şi ei de pielea lor, nu-i v o r b ă ; ci fiind şi generoşi din fire, se prăpădesc-de dragoste după cămeşile al tora, fie în t ă sn ic i e , fie în politică.. . V Aşa şi E x c e l e n ţ a S a , contele Berch to ld . Ce sa-i pese dumnealui, c ă este cancelarul unei împărăţi i cu multe naţionalităţi , cari se duşmănesc înt re ele ori sunt prigonite de guve rne !? -Destui că , în momentul când a fost numit ministru de externe, s 'a declarat şi Aus t r i ac ' şi Ungur, ca să poată reprezenta, în chip desăvârşi t , monarhia aust ro-ungară sau diplomaţia cu două feţe. De aci încolo, s 'a isprăvit cu naţionalităţile de sub sceptrul Habsburgi lor ; doar nu va fi aşteptat lumea, ca Exce len ţa S a contele Berch to ld , Austriacul în costum maghiar , să mai facă şi pe C e hul, Polonul, Ruteanul, Italianul, Sârbul , S l o vacul , Croatul , Sasul , ori chiar pe Românul împărăţ iei! Câ te costume ar fi fost nevoit să schimbe pe zi, într 'astfel de situaţii, bietul conte şi cum s'ar mai fi putut proclama creştinul nostru drept mântuitorul naţionalităţilor c r e ştine din Turc ia , dacă se încurca delà început cu problema naţionalităţilor din Aust ro-Ungar ia , sau numai din Ungar ia , unde s ta rea polit ică şi cul turală a popoarelor nemaghiare a devenit un teribil nod gordian, imposibil deînghiţit în s e c ?

Pentru o societate fără temelii adânci, ca a noastră, cu obiceiuri nesigure şi cu principii schimbătoare, cu Înclinaţii spre .politicianism

şi spre parvenire, pentru noi Românii, îbsen poate fi un izvor nesecat de minuni. — Răspândirea ideilor acestui cugetător ar putea ajuta •— aceasta fiind cea mai mare minune! — la formarea unei opinii publice...

Totul sau nimic!... iată principiul nonei libertăţi pe care o profesează pastorul Brand, iată drumul care duce la perfecţie şi la fericire, iată pre'ul răscumpărării idealului, după Ibsen, cel din urmă apostol al adevărului.

Omul şi-a câştigat greu libertatea, în curgerea vremii, şi n'a ajuns stăpân pe sine decât după jertfe bogate, pe care le-a semănat fără număr pe câmpurile răsboaielor şi pe uliţele scăldate în sângele răsvrătirii. Drepturile omului s'au cucerit după veacuri multe de întuneric şi sclavie, cu sacrificiul atâtor eroi şi al atâtor gândiri geniale/ '

Nici astăzi încă zâmbetul senin al acestei zeiţe moderne — libertatea — nu străluceşte pretutindeni; sunt încă multe ţări prin continentele depărtate, unde sclavia nu s'a stins, sunt încă ţinuturi unde negoţul de carne e pus sub scutul legilor; Coranul îl prevede ca o condiţie esenţială a siguranţei şi măririi islamului.

Pentru ruşinea civilizaţiei noastre, aceste urme vechi de robie se şterg anevoe, şi ceeace

Dar iată 'că, t răgând cu buretele peste popoarele asuprite din propria sa ţară , şi încer când să f acă pe marbré protector al popoarelor de-sub scep t ru f Sultanului, contele B e r c h told şi-a găsi t beleaua, şi în loc de f lacăra u-uui geniu al politicei orientale şi-a aprins în cap de abia paiele nerumegatei sale cutezanţe . In t r 'adevăr , din toate părţile monarhiei şi mai cu s eamă delà noi, din fericita Ungar ie a oligarhiei medievale, se aud protestări energice în contra politicei noului cancelar , care, v rea să măture în Ba lcan i , înainte de a fi căutat să vadă ce ar fi de mătura t Pentru curăţ i rea vastului grajd al lui Augias , reînviat politiceşte prin sistemul dualist. Cu drept cuvânt , naţionalităţile prigonite în Austro-Ungar ia se revol tă de a tâ ta nepăsare şi de a tâ ta cinism din par tea cancelarului lor, ca re a r trebui să sc pocă iască , pâţjă mai este vreme, pentru păcatul săvârş i t faţă de viitorul propriei noastre monarhii . S a u poate că , într 'un apropiat răsboiu european, contele Berch to ld contează mai mult pe recunoştinţa şi sprijinul naţ ionalităţilor din Turc ia , decât pe mulţămirea şi jertfele popoarelor de sub sceptrul Habsburg i l o r ? !

Dar marea ră tăc i re politică a noului nostru ministru de ex terne ar cere o pocăinţă şi faţă de opinia publică europeană. Aceas tă opinie publică, pe ca re n 'o pot amăgi ziarele al imentate cu fonduri secre te , ştie câ t sunt de nemulţămite cu soar ta lor cele mai multe popoare din Aust ro-Ungar ia şi câ t de puţin te-meiu se poate pune pe faimoasele „exper ien ţe" ale cabinetelor din Viena ori Budapesta în mater ie de autonomie naţ ională. T o tuşi, în mot ivarea planurilor sale de reorganizare a Turciei , contele Berch to ld a fost în

e mai trist, e că însăşi europenii exploatatori, în lăcomia lor de aur, se arată de multe ori mai tirani decât chiar faimoşii satrapi ai cetăţilor antice... Totuşi, se poate susţine că omul a cucerit aproape pretutindeni libertatea corpului ca un principiu fundamental al vieţii, şi că în sfârşit, se poate bucura de toate darurile acestei libertăţi, care de multe ori, din nefericire, nu-i decât iluzorie. (Nu fac aluzie la starea nemernică a ţăranului român din unele judeţe ale Moldovei, ci mă gândesc la negrii din Congo, cu care ţăranii noştri au multe puncte de asemănare în mizerie).

E însă o altă treaptă de cucerit, îu răsboiul crâncen al vieţii, şi anume libertatea sufletească, pe care numai revoluţia morală ne-o poate înlesni. — Sub acest stindard al adevărului şi ai păcii, omenirea, prin exemplarele ei alese, întreprinde cea mai dureroasă şi mai tacită luptă, cu nădejdea ultimei cuceriri.. f ''<

Sufletul omenesc, în afară de teroarea morţii şi-a destinul ^ătât de fatale şi neertătoare, e sclav instinct ^ ' ş i pasiunilor'/fiind urmărit până în ceasul diri^rmă ^ ' ^ R S C principii, de prejudecăţii, de articolele L / ' . c lefilor, de tradiţie şi obiceiuri, de renn:,.cari şi amintiri. Con-ş din ta nu se simte • '^K ' cda tă liberă, iar viaţa e o ÎTII^n-u re de'c promisuri şi minciuni convenţionale. C taş 'bucur ie i noastre sunt 0 -trăvite de mizer ^ ă a regulelor de bună cuviinţă, fiind pretiiiiiíuéni urmăriţi de stafia raisei morale, care îşi schimbă necontenit porun-

Pag, 2. „ROMÂNUL" 188-1911

s ta re să se laude tocmai cu aces te „experienţe" , crezând că sbuciumata noas t ră monarhie ar ii recunoscută , de toată Europa, drept raiul naţionalităţi lor! Es te , de sigur, o îndrăzneaţă tentat ivă de mistificare în a ceas t ă atitudine a cancelarului austro-ungar, — faţă de opinia publică europeană, şi misitificatorul, demascat câ t ai ba te din Palme, a r trebui să se pocă iască plin de ruşine, convingându-se că nimenea, în veacul nostru, fie chiar ministru de externe , nu mai poate lua în bă tae de j o c principiul naţionalităţi lor, a ca să la dânsul, proclamându-1 sfânt — în T u r c i a !

In sfârşit, contele Berch to ld ar fi dator a se pocăi chiar faţă de prietenii săi dela B u dapesta, c ă ro ra le-a făcut — fără să v rea — cel mai prost serviciu posibil, a t răgând iarăşi atenţiunea de obşte asupra gospodăriei Politice mai rea decât tu rcească ce se p rac t ică în Ungar ia faţă de popoarele nemaghiare . De când cu iniţiativa ministrului nostru de e x terne, pentru autonomia naţională a popoarelor creşt ine din Turc i a , oligarhii noştri se pot aştepta, în t r ' adevăr , ca mâne-poimâne, un cancelar mai înţelept al Monarhiei Habsbur-gice să soco tească drept o sfântă datorie a sa, c a să pacifice, prin descentra l izarea naţională, mai întâi popoarele nemaghiare din Ungar ia şi abia pe urmă popoarele creşt ine din T u r c i a ! In aces t caz , ar putea servi mult mai bine şi „exper ien ţe le" făcute de Austria cu naţionalităţile ei. Acolo s'a renunţat, în mare parte, şi s'a renunţat de nevoie, la eghe-monia germană , iar cu v r emea se va părăsi , pe toa tă linia, or ice fel de polit ică antinaţională, fără de nici o intervenţie a contelui Berch to ld . T o t astfel se va întâmpla, odată şi odată, în Turc i a europeană, precum a c e -iaş prefacere radicală va trebui să se facă în Ungar ia tu rcească a zilelor noas t re .

Deocamda tă , fireşte, lucrurile n'au ajuns până aci . Da r oamenii de stat, când nu sunt simpli farsori, se disting prin darul lor de a prevedea viitorul şi de a preveni, cu înţelepciune dreaptă, primejdiile Iui. Conte le B e r c h told, ambiţionând faima oamenilor de stat , a vroi t să prevadă viitorul împărăţiei turceşti şi a chibzuit, intre păreţii cabinetului său v ie-nez, mijloacele prin cari guvernele o tomane a r putea să prevină primejdiile unei hotăr î-

oile; — ceasurile plimbării noastre sunt zădăr-niCFte de tirania modei, însăşi clipele de odihnă sunt asfixiate de visurile meschine ale veţri lacome şi neastâmpărate. — Tirania modei, împreună cu tirania justiţiei de astăzi, părtinitoaTe şi imperfecte, samt cele două vrăjmaşe ale fericirii.

Omul modern trăeşte o viaţă de amănunte: energia sa e risipită în scrupule mici, în grijile microscopice, dar nenumărate ale formalismului de birou, neavând în afară de strălucirea aurului, nici o altă htmina de... ideal. — Omul modern, precum n'ar avea ce face cu libertatea corpului şi-a întocmit singur închisori tempor-rare, care-1 terorizează fără să prindă de veste, cu mizerii lente şi ucigătoare: aceste închisori sunt saloanele, stterpe de ideal şi stăpânite de modă, unde înfloreşte ipocrizia şi spoiala minciunilor convenţionale. Mecanismul social modern a transformat pe om într'o păpuşă fără individualitate pronunţată şi fără drepturi reale sufleteşti.

Pentru cucerirea acestei libertăţi, pentru triumful neatârnării morale, al individului şi al conştiinţei, pentru î n t eme iaTea celui de al treilea regat, al fericirii şi al libertăţii, — Ibsem, cel dintâi a dat semnalul revoluţiei morale, chemând î n t r e a g a omenire la luptă în potriva duşmanului puternic care locueşte în însăş sufletul nostru. Strigătul de l i be r t a te c a r e a isbucnit din pieptul tânăr şi entusiast al lui Schiller, era un s t r i g ă t de trâmbiţă, sonor şt cu vibraţii rătsbpi-

toare deşteptări a naţionalităţilor subjugate din Turc ia . In aces t sCöp, ministrul nostru de externe a crezut că e bine să dea pildă, bă r baţi lor de stat din Constantinopol, situaţia naţionalităţi lor dela noi,. Aci e ră tăc i rea vinovată a contelui Berch to ld . Pent rucă , dc s 'ar fi gândit cu mai mnltă sinceri tate, ar fi trebuit mai curând să ia pjldă, el însuşi, dela soar ta Turciei , spre a preveni reoeţirea fenomenelor politice de acolo, în propria noas t ră monarhie, unde a tâ tea popoare sufăr cel puţin aceleaşi prigoniri ca şi creştinii din ţara turcească!

Neînţelegeri în jurul remanierii cabinetului austriac. în cabinetul austriac sunt în perspectivă mai multe schimbări. E vorba ca portofoliul ministrului de comerţ să-1 ocupe actualul şef de secţie ai acestui »rarster, Seidler. In contra numirii lui ca ministru s'a pornit o vie mişcare în cercurile influente ale marilor industriaşi. Motivul pentru care Sekllcr nu e binevăzut in aceste cercuri, e discursul ce l'a răstit el de cu-rînd iu chestia agrară, în care discurs candidatul la minister a luat apărarea micilor industriaşi.

Delegatiunile. Nici până astăzi nu s'a fixat încă termenul primei şedinţe a delegaţiunlor, se dă însă cu socoteala că aceasta va avea loc îm 27 1. c. In consiliul de miniştri ce se întruneşte probabil în 16 1. c. se va stabili programul definitiv al delegaţhmilor şi se vor lua măsuri pentru a asigura mersul normal al şedinţelor.

Gonoresul studenţesc din Graiova. De I. Grămadă.

Arad, în 7 Sep temvr ie .

Al doilea congres serios al tinerimei ro mâne de pretutindeni c a r e va dura, începând cu ziua de mâne, trei zile în capăt , se va ţine de data as ta , in oraşul Ban i lo r , la C r a -iova.

Pregăt i t , ce-i drept, cu mai puţin interes din par tea tinerimei universi tare — dacă facem excepţ ie de o neînsemnată adunare de protes tare din B u c u r e ş t i — şi stârnind din pricina as ta şi mai puţine discuţii în presă, congresul aces ta croit , c a şi cel din 1 9 0 9 , pe

nice, menit să rupă lanţurile ruginite ale sclaviei, să spargă porţile ferecate afle temniţelor... Strigătul de libertate care răsună, evlavios şi grav pe buzele înţeleptului Ibsen, deschide sufletului omenesc orizonturi limpezi şi senine, şi, dacă nu trezeşte în iniimîle veşnic lacome nici o făgăduinţă de spoliare, de trofee şi de prăzi bogate, în schimb, ne pregăteşte cugetul şi inima, pentru a fi vrednici ca să atingem pământul făgăduinţei, pe oare nimeni nu-1 locueşte încă şi pe care nu-il putem cuceri nici cu arme perfecţionate, nici cu vitejie sângeroasă...

*

Nora e o păpuşă, copil-păpuşâ în casa părinţilor, femee-păpuşă în casa soţului, — nu ştie să cugete şi nu-si poate făuri un ideal. In ziua când faptul cel mai înseninat din viaţa ei, salvarea vieţii bărbatului, e osândit de prejudecăţi şi aproape să fie osândit de lege, Nora, se simte o străină între zidurile mincinoase ale familiei. Părăsindu-şi soţul şi copiii, pleacă "vn lume, să înveţe a trăi, să încerce a fi ea, să-şi îndeplinească datoriile faţă de ea însăş. Inee-tânid de a fi păpuşă, Nora devine liberă.

Tot astfel Ellida, iemeea delà mare, e sclava unei imagini fantastice, plăzmuire a sufletului ei mistic şi bolnav, care visează un logodnic depărtat, rătăcitor în largurile mării. Asemenea Sentei din Corabia fantomă a lui Wagner, Bllida, aşteaptă în fiecare clipă sosirea spăi-mâmtatorului pribeag, care o va duce cu el în zările misterioase şi tulburi ale necunoscutului.

temelia crezului naţionalist, es te cu toatei ces tea cea mai frumoasă şi mai demnă M nifestare de renaştere a tinerimei traivöB ta re române. I

Tiner imea aceas ta , c rescută într'o ni l şcoa lă şi înzes t ra tă cu un simţ mai desvojl pentru nevoile mater ia le şi spirituale I neamului nostru, părăsind pentru tatdeol ideile înguste ale unei generaţi i de studel — să-i numim „romantici" — cari cfef l ca-şi împlinesc datoria lor de studenţi, I floare a neamului, dacă sparg fereştilel ambasada rusească sau la c e á austro-uód ră, ca apoi să asal teze cafenelele şi birtul unde-şi serbau victor ia problematică, wÊ mea aceas ta , nouă, entuziastă şi dornicii muncă, vroieş te să rupă cu trecutul, sădii un adevăra t factor de ordine, de culturii de muncă în viaţa neamului românesc. I

De aceea , când tinerii de azi în loci devie agenţii electoral i ai unui partid poli ce r la Iaşi o bibliotecă mai bogată şi m bine o rgan iza tă ; când în locul manifestaţii zgomotoase de s t radă, ei se ocupă cu c i l rea de căminuri studenţeşti în fiecare c o l universi tar mai însemnat : la Bucureşti, I Iaşi, la Viena , Ia Cernăuţ i , Ia Budapesta! P a r i s şi la C lu j ; când în locul unui p e r « naj la columna lui Tata Troian din R o l ei iau toiagul în mână şi merg de se metil la Pu tna , la Ţ e b e a şi la Mănăs t i rea Dealul când afară de cursuri le dela universitari mai au timp să înfiinţeze pentru ţărani muncitori c a se de cet i re la sa te şi în rtm lalele oraşelor , putem vorbi cu drept CUM de o renaştere a tinerimei noastre, c a r i i seamnă şi o renaş tere a poporului r o l nesc . I

Programul chestiunilor, car i vor fi d i l tä te în congres , este destul de bogat şi d l l rios, deşi nu-i aşa de metodic întocmiiîl cel din 1 9 0 9 , când li s 'a dat un rol mai'* semnat provinciilor româneşt i , şi mai pf societăţilor studenţeşti . Noi ne-am talii dacă la aces t congres se va vorbi mai pil despre ce au să facă tinerii noştri, şi mi mult despre ce au făcut dela ultimul c o p general pân 'acum. In caz con t ra r vom ava de înregis t ra t numai c ă după generaţia*

Deşi căsătorită, păstrează acelaş cult tainic, !• ceiaş pasiune mîsjtică logodnicului mşaA,i astfel, viaţa ei sub acoperişul familiei, e o i i ţuire de clipe mistice şi chinuitoare. Logodii apare din larguri şi-i face semn să4 urme», Elilida e sclava acestei stafii, pe oare i-a ii rit-o educaţia ei de păpuşă mistică, fără I prinderea discernământului şi fără puterea ligerării.

In clipa când bărbatul însă îi deschide, p» tru întâiaş dată în viaţa ei, putinţa de a c i pani faptele, — când îşi dă seamă că intrï devăr ea are libertatea de a cugeta şi de m alege singură destinul, obsesia Încetează, m tasma atârt de temută dispare din sufletul t i nav. I

O situaţie identică are Svanhid, păj>uşa-rJ mantieă dhn Comedia iubirii. I

Agnes de asemeni este o sclavă — sckn amintirilor şi a suferitrrţii retrospective. Red» ţând la viaţa de lux şi abondenţă pe cari to înlesnea societatea, urmează pe păstorul Été, Brand însă, nu-i îngăduie nici o părere dé fin pentru trecut, nu iartă ca măcar o simgurÜ clipă să locuiască în sufletul omenesc, compromisul şi îndoiala. — Totul sau nimic! Regretult tot atât de vinovat ca şi amintirea, tentaţia etot atât de gravă ca şi păcatul.

Agnes se jertfeşte până la urmă, renunţi la tot, 'la fericirea căminului, la copilul atât de iubit, care se stinge din cauza climei, şi răanâM

k 88 j n i 2 . „ROMÁNUL" P a g . 3 ,

à 1 9 0 6 c a r e a m u n c i t ş i a p r o d u s r o a d e , g e a z ă a c u m u n a c a r e t r ă i e ş t e d i n m u n c a din o s t e n e l e l e a n t e c e s o r i l o r . N e p l a c e a

»le c ă p o v e s t e a c u v i s u l l u i l o s i f d i n b i b -d e s p r e a n i i m ă n o ş i ş i s t e r p i , n u v a f i a p l i -

í j i t i n e r i m e i n o a s t r e , d e s p r e c a r e n u t r i m I t m a i b u n e s p e r a n ţ e .

D a c ă p e l â n g ă c e l e a m i n t i t e , l a a c e s t ţ r e s , t i n e r i i , î n s p e c i a l c e i d i n R o m â n i a , E n d d e s p r e u n i n s i g n i u c o m u n , î m p r u -Btat d e l à a r m a t a r o m â n ă , v o r a r ă t a m a i É r e s p e c t ş i a d m i r a ţ i e a c e s t e i a r m a t e d e -

c u r a a u f ă c u t - o u n i i c o n g r e s i ş t i î n 1 9 0 9 •anul i n c a r e s ' a î n t â m p l a t c a z u l r e g r e t a -dela G i u r g i u —; d a c ă d i n t r e c o n g r e s i ş t i i

l a n u l a c e s t a , c a r i m ă r t u r i s e s c crezul na-must, c a r e c r e z t r e b u i e s ă d e v i e b u n u l «in a l t u t u r o r r o m â n i l o r , s e v o r a f l a m a i iii t r a n s f u g i î n r e g i m e n t a ţ i î n a l t e p a r t i d e

pit ice , d e c â t c u m s ' a î n t â m p l a t c u o p a r t e n n a t ä d i n c o n g r e s i ş t i i d e l à 1 9 0 9 , a t u n c i

s p u n e c u t o a t ă c o n v i n g e r e a c ă g é n e d é a c u m , n u n u m a i c e a d i n R o m â n i a ,

I o d o v a d ă d e c a r a c t e r e t a r i ş i n e ş o v ă i t o a r e . $ i n e a m u l n o s t r u , î n a c e s t e v r e m u r i d e r i ş t e , a r e n e v o i e m a i a l e s d e c a r a c t e r e ş i

b n m a i d e s v o l t a t s p i r i t d e j e r t f ă ş i a b n e -Individuală.

D e l à t i n e r i m e a n o a s t r ă , c ă r e i a - i d o r i m É t é d e t o a t e o m a i d e s ă v â r ş i t ă c u n o a ş t e -

jta istoriei ş i a geografiei r o m â n e ş t i , c a r e i t p o a t e c â ş t i g a n u m a i p r i n c u t r i e r a r e a p a

l i u l u i n o s t r u , d e l à a c e a s t ă t i n e r i m e a ş -à m o t r a s f o r m a r e r a d i c a l ă a s u f l e t u l u i

m â n e s c ş i a c o n d i ţ i i l o r d e v i a ţ ă î n c a r e ţ t e n e a m u l n o s t r u , c ă c i a d e v ă r a t a r e -

ş t e r e a u n u i p o p o r î n c e p e c u t i n e r i m e a s a ; s ă r a t a d e c a d e n ţ ă t o t d e a c o l o î n c e p e " .

J l k r i i , f i i n d a b i a l a î n c e p u t ş i a v â n d c a -I d e s c h i s ă î n a i n t e a l o r , s t a u î n t o c m a i c a [j ja d i n f r u n t e a v a s u l u i p o r n i t s p r e , , l u -I n o u ă " . A l o r e d a t o r i a s ă n e d o v e d e a s c ă

I j i ş t i i n ţ ă ş i a l t e m a n i f e s t ă r i s u f l e t e ş t i s u rioare, c ă g e n e r a ţ i a i n t e r i m a r ă s ' a i s p r ă -I , i a r l a o r i z o n t s e z ă r e ş t e o n o u ă g e n e r a ţ i e , d n i c ă d e a ş t e p t ă r i l e n e a m u l u i n o s t r u d i n

a t e ( ă r i l e r o m â n e ş t i " . * )

') S. Mehedinţi „Către noua generaţie" pg. 2o.

Situaţiuoea internaţională. A c ţ i u n e a în i n t e r e s u l păcii. — W i l h e l m I I în

E l v e ţ i a .

Paris, 5 S e p t e m v r i e . (Ş) U l t i m e l e ş t i r i t e l e g a r a f i c e c u p r i v i r e

l a s i t u a ţ i u n e a i n t e r n a ţ i o n a l ă n e p e r m i t c a s ă p r i v i m s i t u a ţ i u n e a p r i n t r ' o p r i s m ă m a i o p t i m i s t ă . C u t o a t e a c e s t e a n u p u t e m f i c u t o t u l l i n i ş t i ţ i c ă c i p e r i c o l u l u n u i r ă s b o i g e n e r a l î n B a l c a n i a f o s t n u m a i amânat — ş i n i c i n u s e ş t i e p e n t r u c â t t i m p — i a r n u î n l ă t u r a t .

D ' a b e a a u t r e c u t d o u ă s ă p t ă m â n i d e c â n d s p i r i t e l e î n B a l c a n i , ş i î n s p e c i a l î n B u l g a r i a , e r a u a ş a d e a g i t a t e , a ş a d e p o r n i t e s p r e u n 4 e s n o d ă m â n t s â n g e r o s , î n c â t i s b u c n i r e a r ă s -b o i u l u i p ă r e a o c h e s t i u n e d e z i l e . . . M a r i l e p u t e r i ş i - a u d a t r e p e d e s e a m a c ă d a c ă n u s e v a f a c e o i n t e r v e n ţ i u n e serioasă ş i î n a c e l a ş t i m p d e s t u l d e e n e r g i c a î n i n t e r e s u l p ă c e i , n a ţ i u n i l e c r e ş t i n e d i n s u d u l D u n ă r e i v o r s c o a t e s a b i a d i n t e a c ă s p r e a s c u t u r a d e p e u m e r i u r g i s i t u l j u g t u r c e s c .

C o n s i d e r a ţ i u n e a a c e a s t a a f ă c u t p e t o a t e c a b i n e t e l e e u r o p e n e s ă p r i m e a s c ă a d i s c u t a p r o p u n e r e a c o n t e l u i B e r c h t o l d , c a r e a a v u t d i b ă c i a d e a l u a e l i n i ţ i a t i v a u n e i a c ţ i u n i p a c i f i c a t o a r e î n B a l c a n i . A m s p u s , î n t r ' u n a r t i c o l p r e c e d e n t , c ă s t a t e l e T r i p l e i - I n ţ e l e g e r i , a d v e r s a r e T r i p l e i - A l i a n ţ e , p r i v e s c i n i ţ i a t i v a c o n t e l u i B e r c h t o l d c u n e î n c r e d e r e ş i , î n o r i c e c a z , s u n t geloase c ă p a s u l a c e s t a i m p o r t a n t a f o s t f ă c u t d e u n m i n i s t r u a l T r i p l i c e i . C u t o a t e a c e s t e a c h i a r ş i F r a n ţ a , A n g l i a ş i R u s i a a u f o s t nevoite s ă a d m i t ă u t i l i t a t e a a c ţ i u n e i î n c e p u t e d e c o n t e l e B e r c h t o l d ş i s ă d e c l a r e c ă a d e r ă l a p r o p u n e r e a a c e s t u i a .

C u p r i n s u l p r o p u n e r e i l u i B e r c h t o l d e s t e b i n e c u n o s c u t ; a c ţ i u n e a d e i n t e r v e n ţ i u n e a m a r i l o r p u t e r i v a a v e a d o u ă m a r i s c o p u r i : Linişterea s p i r i t e l o r î n m i c i l e s t a t e c r e ş t i n e d i n B a l c a n i s p r e a e v i t a r ă s b o i u l ş i descentralizarea p o l i t i c o - a d m i n i s t r a t i v ă a T u r c i e i , c u s c o p u l d e a d a î n s f â r ş i t s a t i s f a c ţ i u n e r e v e n d i c ă r i l o r n a ţ i u n i l o r c r e ş t i n e d i n T u r c i a .

S t a d i u l î n c a r e s e g ă s e ş t e a c ţ i u n e a î n i n

t e r e s u l p ă c e i e s t e a c e s t a : R e p r e z e n t a n ţ i i d i p l o m a t i c i a i A u s t r o - U n g a r i e i p e l â n g ă g u v e r n e l e m a r i l o r p u t e r i a u c o m u n i c a t v e r b a l n o t a c i r c u l a r ă a c o n t e l u i B e r c h t o l d . P r o p u n e r e a a f o s t primită d e t o a t e p u t e r i l e în principiu. A c u m u r m e a z ă s ă s e d i s c u t e partea practică a p r o p u n e r e i : p u n c t e l e d i n p r o g r a m u l d e i n t e r v e n ţ i u n e e l a b o r a t d e m i n i s t e r u l d e e x t e r n e d i n V i e n a .

N u e s t e e x c l u s c a î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă p u t e r i l e s ă n u c a d ă a ş a d e r e p e d e d e a c o r d , c ă c i p e n t r u existenţa statului otoman î n E u r o p a e s t e d e o m a r e i m p o r t a n ţ ă până unde v a m e r g e „ d e s c e n t r a l i z a r e a " a d o p t a t ă î n p r i n c i p i u d e p u t e r i . A c e a s t ă d e s c e n t r a l i z a r e n u v a î n s e m n a o a r e m o a r t e a „ o m u l u i b o l n a v " , n u v a f i o a r e o d e f i n i t i v ă î m p ă r ţ i r e a p o s e s i u n i l o r t u r c e ş t i d i n c o n t i n e n t u l n o s t r u ?

A i c i t r e b u i e s ă o b s e r v ă m c ă p e c â n d u n e l e d i n t r e p u t e r i , ş i a n u m e p u t e r i l e T r i p l i c e i s u n t p e n t r u menţinerea statului-quo, a l t e l e ş i a n u m e D u b l a - A I i a n ţ ă î n c l i n ă m a i m u l t s p r e o soluţiune radicală a c h e s t i u n e i o r i e n t a l e , s o -l u ţ i u n e c a r e n u e x c l u d e g o n i r e a t u r c i l o r d i n E u r o p a ! . . . V a f i f o a r t e g r e u d e a s e g ă s i o c a l e m i j l o c i e c a r e s ă î m p a c e a m b e l e p a r t i d e . C r e d e m î n s ă c ă i u b i r e a d e p a c e s a u m a i s i n c e r z i s teama d e u n r ă s b o i g e n e r a l e u r o p e a n , c a r e n u v a f i o j u c ă r i e , v a t r i u m f a ş i d e a s t ă -d a t ă ş i d i p l o m a ţ i a e u r o p e a n ă v a g ă s i s o l u -t i u n e a j u s t ă s p r e a î n c o n j u r a ş i d e d a t a a s t a f u r t u n a c e a m e n i n ţ ă s ă s e r i d i c e î n B a l c a n i .

* I e r i , î n 3 S e p t e m v r i e , î m p ă r a t u l W i l h e l m

I I . î n s o ţ i t d e o s t r ă l u c i t ă s u i t ă a s o s i t l a Z ü r i c h , î n E l v e ţ i a , s p r e a f o c e a v i z i t ă g u v e r n u l u i f e u d a l a l r e p u b l i c e i E l v e ţ i a .

P r i m i r e a c e i s ' a f ă c u t s u v e r a n u l u i g e r m a n a f o s t d i n c e l e m a i c ă l d u r o a s e ş i s t r ă l u c i t e . A t â t l a B a s e l , u n d e î m p ă r a t u l a i n t r a t î n E l v e ţ i a , c â t m a i c u s e a m ă l a Z ü r i c h p o p o r u l e l v e ţ i a n c a r e e s t e german î n a c e s t e p ă r ţ i a s a l u t a t î n m o d c ă l d u r o s p e W i l h e l m I I .

P r o g r a m u l r e c e p ţ i u n i l o r e s t e f o a r t e b o g a t ş i t o t u l d e n o t ă i m p o r t a n ţ a u n e i v i z i t e d e d e o s e b i t c u p r i n s p o l i t i c .

Scopul, m ă r t u r i s i t c h i a r d e p r e s a g e r -

îlipttă de soţul ei, care are de împlinit o Insinue: zidirea nouei biserici a credinţei... Urând însă, intransigent şi necruţător, nu se

neşte numai cu atât; îi cere o jertfă nouă, mrţarea la amintirile din vremuri bune, la

|tago6tea şi la lacrimile pe care în fiecare dimi-aţă le trimite ofrandă copilului mort. Agnes

cu bucurie şi această ultimă jertfă, însă i cu viaţa ei... Sufletul omenesc nu-i destul

Itpregătit şi atât de puternic ca să se ridice mai sus de robia durerii. Brand e de asemeni un sclav, un sclav ai

Realului, pentru cucerirea căruia nu uită nici un Ircifioiu. Jertfeşte totul, familie, soţie şi copil, lasovăeşte o singură clipă, fiind călăuzit numai |ie principiul „totul sau nimic". Numai ocolind

{iile şi compromisurile, pastorul nădăjdue-llte că va atinge lumina culmilor divine. Moare •iasă huJit şi părăsit, fiind ucis cu pietre de acei Iptfli care se jertfeşte şi jertfise totul. Moare la un sclav, un s d a v al idealului, căci drumul [b fericire numai Libertatea sufletului ni-1 poate

şi nu tirania propriei noastre vieţi. Tot Istift] săvârşeşte şi sculptorul Rubek, din opera

noi morţii vom învia, care-şi sacrificase |iiaţa pentru vanitatea artei.

Ibsen, măsurând adâncimea mocirlei în care \H clădit actuala societate temeliile, nu poate iprooroci nid o mântuire. Nădejdea şi-o pune

Ir'un viitor de adevăr şi libertate, in îrrteme-[ierea unei societăţi nouă. „A căuta între pereţii

fatniliei moderne fericirea, ar fi o adevărată încercare de răsvrătire" spune păstorul M a d r i ders din Strigoii.

Nu! Fericirea e a zilei de mâne. Va trebui mai întâi să se purifice sângele omenesc, infectat de boale şi desfrâu, pentru ca fiii noştri să nu se nască strigoi, ci îngeri. Sufletele noastre vor trebui purificate de ipocrizie, iar potecile gândirii dispărăginite de fantasme şi stafii, precum şi de gunoiul prejudecăţilor. De asemeni, instinctele vor trebui să-şi primenească şi să^şi modereze pornirile, iar patimile, din care isvoră-şte numai boală şi infirmitate, să se filtreze prin înţelepciunea altruismului, — în sfârşii, să dispară minciuna pe care se razimă întreaga clădire modernă, — căci atâta vreme cât Stâlpii societăţii vor fi putrezi lia temelie, nimic trainic nu se poate clădi. Prăbuşirea ameninţă dntr'o clipă mtr'alta.

Primenirea sufletelor nu se poate face decât printr'o pasiune înaltă sau o credinţă puternică. Iubirea redeşteaiptă în Constructorul Solness puterea adormită a activităţii utile, iubirea scapă sufletul păcătos al escrocului Krogstadt, "iubirea ajută neastâmpăratului Peer Gynt să moară, iubirea dobândeşte delà cercuri ertarea neînduplecatului Brand.

Mântuirea unui suflet nu se poate niciodată dobândi prin jertfa unuia singur; numai familia poate pregăti fericirea societăţii de mâne. Numai atmosfera candidă şi luminoasă a că

minului, poate răscumpăra erorile trecutului şi îndrepta greşelele în care am putea cădea în viitor. Numai în sânul familiei sufletul poate învăţa adevărata libertate şi se poate pregăti pentru harul celui de al treilea regat. B i blia greşeşte când spune c ă „singurătatea este

ţara celui puternic", căci în singurătate nu poate locui nici binele, nici idealul. Libertatea nu poate fi înţeleasă decât colectiv; — nu există sclavie mai amară decât să fii singur...

Domnia universală, care păstrează taina îndepărtatei fericiri, nu poate fi cucerită decât prin voinţă. Nu voinţa izolată a individului, voinţa egoistă a lui Brand, ci voinţa socială, voinţa puternică şi rodnică a familiei, voinţa morală şi liberă a societăţii.

„Un ideal nou — zice Julian Apostatul din marea epopee a lui Ibsen trebuie să ne inspire iotodată şi puterea de a4 realiza". Căci nu exis tă idee mare care să nu fie întovărăşită şi de iforta îndeplinitei ei, după cum nu se poate închipui sentiment puternic care să nu se poată iopi într'o idee mare. Veşnic şi pretutindeni s ä ;ne călăuzească numai iubirea, iubirea şi dormita binelui, căci „Dumnezeu" — spune Ibsen — e iubire şi caritate".

Pag. 4 . „R O M Â N U L" Nr. 188 1915

mană, c a r e însoţeşte aceas t ă vizi tă cu lungi şi că lduroase comentar i i , este de a stabili în Elveţ ia o anumită influenţă germană, c a r e să cont raba lanseze curentul francofil şi ger-manofob ce s 'a pornit aici în can toane le franceze.

Atâ t F r a n ţ a câ t şi Germania au înce rca t în timpul din u rmă să s tabi lească asupra Elveţiei o tutelă... F i e c a r e din cele două mari s tate r ivale cau tă să a t r agă în sferele politicei sale pe elveţieni. P â n ă acum acţ iunea influenţei f ranceze a fost mai puternică şi vizita împăratului Germaniei a re c a scop restabilirea echilibrului în favoarea politicei ce se face la Ber l in .

In or ice caz pentru pacea şi a rmonia internă a Elveţiei aceas tă vizită a fost s t r icătoare căc i ea a redeşteptat vechea r ivali tate dintre francezii şi germanii cari sunt cetăţeni ai liberei republice elveţiene.

0 călătorie în Germania. Conferinţă ţinută de Dr. Horla Petra-Petrescu.

III. Weimar. Dacă zilele petrecute în Nürnberg sau pe

Wartburg îţi par nişte Dumineci minunate — zilele, cari le trăieşti în Weimar sunt nişte sărbători sufleteşti ale unui intelectual, sunt Crăciunul sau Pastile sufleteşti, dacă mă pot exprima astfel.

Am stat doi ani de zile în depărtare de două ora că acceleratul de Weimar, şi n'am îndrăsnif să mă duc. să văd şi eu locurile unde au trăit cei doi dioscari: Goethe şi Schiler. Aveam totdeauna sentimentul, că nu sunt destul de aprovizionat cu cunoştinţele istorice şi literare, că am să fac concurenţă omului semidoct, care admiră fără să ştie, ce admiră.

Nu-mi venea să cred, că va fi cu putinţă să calc odată cu piciorul locurile, unde au călcat ei, şi mă cutremuram la gândul, că o să fiu părtaş de impresiile aceste personale. Cunoştinţele mele mi-se păreau mirmidone, şi de aceea m'am pus pe lucru, am cetit opere de ale lor, biografii, lucrări de estetică, am frunzărit prin bibliotecile publice ale oraşului Lipsea, revistele redactate de dânşii şi, într'o bunădimineaţă, abia târziu, mi-am luat „inima'n dinţi", şi am pornit-o la drum.

Frankfurt-ul am Main, unde s'a născut Goethe, nu mi-a adus concentrarea sufletească, care o a-şreptam. Oraşul e prea mare pentru aşa ceva. Cei 4 0 0 , 0 0 0 şi mai bine de locuitori, au zidit case nouă, modeme; automobilele fac prea mare sgo-mot în oraşul bogătanilor din Germania, (căci acest Frankfurt are 831 de milionari). Celebra gară, cu cete 5 0 0 de trenuri pe zi — toate acestea mi-au turburat liniştea, încât n'am putut să mă transpun în epoca lui Goethe, decât foarte cu greu, şi foarte pentru scurt timp, în casa lai şi în piaţa delà „Römer".

Tocmai contrarul în Weimar. Oraşul n'are nici ciliar acuma mai mulţi locuitori, decât are Braşovul, sau Sibiiul. Pe timpul Iui Goethe era un sat mai mărişor, cu 7 6 9 de case.

Dar ce bucurii sufleteşti în schimbul acestei 1 ip se de locuitori. Străzile sunt străzi liniştite de p.'oviiicie cuminte — căci există şi străzi de provincie bădărane, semidocte şi obraznice! — case zidite fără de spoială de lux modern falsificat, case încăpătoare, cu coperişe late, cu olane înegrite de vreme, cu ferestrile largi, solide, cu uşile încăpătoare, cari îţi poftesc bun-sosit. Din toate transpiră sănătate, bonhommie şi linişte patriarhală.

Aici te poţi concentra, aici poţi medita mai pe îndele'e la problemele grele de rezolvat, aici capeţi o privire mai ageră, plimbândn-te prin dum-n>.:zeeştile parcuri, cari au fost plantate de Goethe şi de marele său mecenate Karl August.

Mai cu seamă parcul acesta este neuitat. Castani şi t«i înalţi, bătrâni, luminişuri de poiene minunate, bănci aşezate la îndemâna fiecăruia, mo-nnmentr. mici refogiari contra ploii, părăul Ilm, în s a h ud de gazelă, casa simplă, prietinoasa delà „Am Stern", unde a locuit Goethe ani îndelungaţi, până

la bătrâneţe — toate au pecetea lucrurilor, cari nu se uită.

Din câte parcuri am văzut cn, poate parcul din Bayreuth, unde este îi-gropat Rieh. Wagner, să-i facă concurenţă, dar e mult mai mic, căci n'are zecile de kilometri, cel din Weimar. Şi ceea-ce-ţi place este, că r.u e regularitatea parcurilor din Schönbrunn, de pildă, unde vezi ce a lucrat mâna omenească, „până când aici este natura în largul ei, ca la parcurile de sistem englezesc".

Daca ar fi n;ă enumăr toate personsgiile mari, cari au trecut prin Weimar şi au fost oaspeţii lui Goethe, ar trebui să pun ia încercare pacienta Dv. pentru câteva ceasuri. Tot asemenea dacă aş vrea să exhaurez importanţa Weimarulai.

Ceeace se poate spune în conferenţa de astăzi este, de sigur, prea puţin şi prea neînsemnat, dar alte oraşe îşi cer şi ele dreptul lor.

înainte de toate casele unde au locuit şi au murit Schiller şi Qottke. Odăile lor de lucru, de o simplitate escesivâ. Lipseşte luxul nebun, lipsesc bilejoturile bizare din odăile de lucru ale scriitorilor noştri din ziua de astăzi — mă gândesc la D'Annunzio, la Sardou, cel mort de curând, la Pierre Loti. Mese solide de k m n simplu, mobile, cari nu cochetează cu privitorul, ca să ajungă în graţia lui —• aranjamentul cât se poate de spartanic, apro-priindu-se de idealul unei „ Ausdruckkultur ' visate de Avenarius şi a oamenilor săi din societatea „Dtirerbund".

Teatrul, în faţa căruia se află statuia celor doi dioscuri. executată de sculptorul BeiUchel, este nou. Cele mai recente inovaţii scenice se află aplicate aici: prosceniul variabil („Drehbühne"), pentru piesele lui Shakespeare, d. e . unde au să se suc-cedeze în locuri deosebite zeci şi zeci de scene independent*3, orchestra se poate ridica sau se poate cufunda, în cazul din urmă la operele lui Richard Wagner. Un „foyer" de toată frumseţea, en picturi murale de pictorul cunosci t Ludovic de Hoffmann. Teatrul s'a inaugurat în 1 9 0 8 , pe locul unde a fost cel vechiu, condus câtva timp de Goethe.

De muzee cred că se subînţelege că nu duce lipsă Weimar-ul, aşa, mic cum este el. Cel mai grandios muzeu e de sigur acela al lui Ghoeth?, unde se păstrează cu şcumpăfate relicvii de ale iui

O „arhivă Goethe-Schiller", unde se află manuscrisele celor doi autori şi traducerile dm ei, în toate I mbile, precum şi studiile referitoare la opera lor, e tot ce-şi poate închipui omul mai grandios în privinţa aceasta. Spre ruşinea noastră, a românilor, n'am aflat nici o singură traducere românească în gigantica bibliotecă, cu toate că neamurile cele mai mirmidone, mai mici, erau reprezentate. Am trimis ulterior câte ceva, făcând apel la timpul său, şi pe cale publicistică.

In Weimar a trăit şi a murit, fîiind îngropat în biserica orăşenească, Herder, marele semănător de idei sănătoase. Aici i-Be vtde casa unde a locuit. Tot aici a locuit Wieland, autorul „Abderiţi"-lor. Tot aici se vede casa pictorului Lukas Cranach sen., precum şi mormântui lui, ^Răstignirea", un triptih, se află în biserica orăşănesscă.

Casa, în care a murit filozoful „supra-omului" (Der Übermensch) Fr. Nietzsche, în 1 9 0 0 , e prefăcută într'un muzeu şi într'o arhivă de mare valoare. Acolo locuieşte acum sora lui, editând sistematic opera postumă a fratelui. Casa părintestă şi mormântul lui Nietzsche, le-am văzut mai târ ziu în Röcken, un sat lângă Lützen, unde a murit Gustav Adolf, pe câmpul de luptă. Marele duşman al eticei creştine, Nietzsche, zace lângă zidul bisericei dm satul său.

Un punct principal de atracţiune pentru vizitatorii Weimarolui este cimitirul unde zac, în coşciuge de lemn de mahagon, lângă principii casei domnitoare din Sachen-Weimar, Goethe şi Schiller, Cavoul, numit „Fürstengruft* este locul de pelerinaj a mii, zeci de mii de oameni, pe an. Tot în apropierea mormintelor lor se află şi mormântul crediciosului secretar al lui Goethe, Ecker-mann, precum şi al Dnei de Stein. Intr'alt cimitir îşi dorm somnul de veci Christiane Vulpius, nevasta lui Goethe, şi Mustim, povestitorul, ale cărui poveşti le cunoaştem şi noi.

Liszt, al cărui jubileu s'a serbat de curând, a trăit lung timp aici. .Sfârşitul vieţii 1-a ajuns numai din întâmplare în Bayreuth, unde are un monument, maousoleu frumos. Casa lui Liszt, preschimbată în muzeu, e idealul unei locuinţe de artist. Draperii mari, cu creţe bogate, în mijlocul

odăii; mobile comode, alese ca cel mai fin gini; amintiri de'a concertele date cu sutele; trifeeatir-nate pe păreţi. Ungurii, cu coroanele aar şt da srgint şi cu alte amiotiri, ocupi un loc r» pectabü.

In Weimar este a se căuta leagănul opi fi operetei germane. Prima operă germană, a'a ji-cat aici, în 1 7 7 3 — este „Alceste" de Schwaig cu textul Wieland.

In muzeul orăşăaesc se văd originalele fracurilor lui Fretter, la „Odysseia" lui Homer, p cari le cunoaşteţi şi d-v. din reproducerile îa bt-ducerea dlui Gh. Murnu din Homer, (edit „luceafărul".) Picturile morale Bunt mult mai ta moaşe, fiindcă au culoare şi le poţi armări toá finefele desenurilor. (Cartoanele pregătitoare «ţii în Lipaca).

In Weimar au trăit pictori şi sculptori ii seamă: Intre alţii şi Donndorf, care a ex rcét mormântul pe care-1 puteţi vedea şi d-v. în Sibik mormântul episcopului sas Teutsch.

Şi în ziua de astăzi este Weimarul un or»), care adăposteşte artişti şi scriitori de Beamă. iii amintesc decât pe doi din mulţi alţii: pe scriite-rul: Ernst Hardt, scriitorul dramatic, („Tristandti Narr", etc.) şi pe profesorul Adolf Bartels, antisemit, A. C. Cina al Gernianilor, scriitor de eeaml

Dupăcum vedeţi, dnelor şi dlor, singur Weimarul merită să fie tratat într'o conferinţă specială. Poate că o să o fac aceasta cu altă ocazii, căci tema este cât se pate de interesantă şi meri să fie cunoscută şi de publicul nostru: ca S&.H vadă până la evidenţă cum ştie un neam, care M respectă, să păstreze şi să cultive memoria scriitorilor şi artiştilor săi mari.

Amintesc în treacăt că am avut fericirea ti azist în Weimar la congresul internaţional al àt rhtilor, cari veneau cu trenul special „in Berlin ţi că am luat parte la manevrele, cari se ţineau k apropierea Weimarului, ca spectator, la manevrele, cari erau o copie fidelă a luptelor date de Napoht pe lângă satul Vitrzenheiligen. Astfel am văzul, lângă Jena, în copie, luptele lui Napokon din a, 1 8 0 6 .

Ca să sfârşesc cu Weimarul (o fac cu dmtn de inimă) permiteţi-mi fă vă descriu după amintirile actorului Eduard Genast, („Aua Weimai Klassischer und nachklassischer Zeit".) contemj» ranul celor doi dioscuri, o scenă, care m'a atiu şi cred că este vrednică de remarest:

Murise Schiller. E r a o aniversară de a loi, în teatrul modest din Weimar, unde s'au reprezentat cele mai multe premiere ale operei sali dramatice. Se juca „Wallensteins Lager", actele ultime. S'a reprezentat „Lied an der Glocke11 CD adaosul lui Gotthe, vestitul epilog. Toţi erau m Iscrămi în ochi: actorii, căci îl aveau par'că înaintea ochilor încă pe Schiller, cetăţenii Weimarului, cari l-au cunoscut în aproape toate intimităţile lui de om mare şi cinstit. Artista Jagemam, o cunoscută artistă dramatică a timpului, abea i putut să z ; c ă monologul Theklei până la sfârşit, de emoţie. Publicai s'a sculat în linişte completă, dupăce a căzut cortina pentru ultima oră şi adat să iasă afară. Un singur glss s'a auz ; t — glasal unui student din Jena: „Schiller, ai să trăieşti h veci de veci, în sufletul neamului tău german!' Atâta a putut să rostească tinărul student, dând expresie spontană Ia cecace gândea, Ia ceeace simţea cu toate fibrele sufletului, publicul acesta, car» se adunase să comemoreze moartea iubitului său aed.

Spuneţi-mi, d-nelor şi d-lor, dacă se poate o misiune mai sublimă, mai măreaţă pentru un muritor, decât să dăinuiască în sufletele celor mai buni ai neamului, în generaţiile tinere şi bătrâne, sute şi sute de ani, formând un piedestal, de care se razimă tot ce este ban şi cinst't?...

Hainele lucrate în atelierul propriu se capătă la

LENGYEL ISTVÁN PRĂVĂLIE DE PĂLĂRII ŞI SPECIALITĂŢI DE MODĂ PENTRU BĂRBAŢI

O r a d e a - m a r e — NAGYVÁRAD Pia ţa Beiner nr. 1. Telefon! 12-48 .

iLe 149—30) """""

m c u l t u r a l e I n A r a d . l iprarea monumentului Iui Teodor m profesor preparandial în Arad şi c o -IGRAREA marelui pedagog Ioan lacob m (din prilejul bicentenarului naşterii •serbată decurând în F r a n ţ a şi Elve ţ ia ) •marea generală ord inară a X X I I , c e o m „Reuniunea învăţătorilor români dela m popor. conf. gr. ort. din protopopia-Máane I—VII", în Arad, Marţi şi Mier-1/1/8 Sept. 1 Oct. şi 19 Sept. 2 Oct.

I P R O G R A M :

I Ziua I. II, Orele 8 a. m.

mtrviclu în biserica catedrală: •Chemarea Duhului Sfânt . •Mstas .

•2. Orele 9 a. m. iŞtdkţa primă, în sala seminar ială: la) Invitarea I. S . Domnului Ep i scop ; | l)Bineventarea P . S . S a l e ; IC) Deschiderea adunării genera le ; ii) Prezintarea şi salutul delegaţiunilor; Ie) Rousseau, ideile sale pedagogice şi c r i -m ACESTORA, discurs comemora t iv ţinut de •PROF. preparandial Dr . Petru Pipoş, mem-• onorar al Reuniunei ; I Í )Parentarea membri lor răposaţ i ; 11) Proclamarea membri lor noi; I I )Apelul nominal ;

I I) Prezentarea rapoar te lor şi a legerea I M U N I L O R cenzură toa re ; I J) Ridicarea şedinţei prime.

13 . Orele 1 1 a. n. I Inaugurarea monumentului în grădina amnarului: I a)„Cuvânt prezidial ; I b) Discurs festiv, rostit de I. P . C. S a D . láimandrit Augustin Hamsea; I c) Cuvântul delegaţ i lor ; I d) Primirea monumentului de c ă t r ă P . K S a D . director seminarial Roman R. Cio-I P R . I i Orele 3 p. m.

I Excursiune de studiu: I Vizitarea fabricei de texti le , v iz i tarea fa-•brícei de vagoane , vizi tarea fabricei de au-I »mobile.

I Ziua ll-a. I 5. Orele 8 a. m.

I Şedinţa a doua: I a) Deschiderea şedinţei şi p roc lamarea • membrilor noi ; I b) „Două mij loace , prin car i ş coa la po-Iporală poate îna rma omenimea cu cultura I sufltească", dizert. de Teodor Maris, învă

ţător în Giula; ' C) „Metodul fonomimic şi avanta je le sa

le", arătat în mod prac t ic de losif Moldovan INV. în Arad ;

d) Rapoar te le comisiunilor cenzură toa re ; E) Propuneri şi interpelări ; f) F ixarea locului pentru adunarea vii

toare; g) Alegerea comisiunei ver i f ica toare ; h) Apelul nominal ; I) Res taurarea ; j) încheierea adunării genera le .

La această adunare genera lă şi la festivităţile împreunate cu ea, invi tăm respectuos pe toţi învăţători i şi reuniunile lor, in-

„ROM ANUL"

stî tutclc de învă ţământ şi pe toţi binevoitorii, susţinătorii şi protectori i şcoalei române.

Arad, din şedinţa comitetului central ţinută la 11 ( 2 4 ) August 1 9 1 2 .

losif Moldovan, D. Popoviciu, preşed in te . s ec re t a r .

In Hungária Felix. Pilde de destrăbălarea administraţiei.

Şa ranga ( R o m â n i a ) , 6 Sep t . n.

O adevărată nenoroc i r e a căzut de .mai mul t t imp pe s ta tul U n g a r i e i . Toa tă pol i t ica in t e rnă — chip cea e x t e r n ă es te condusă în comun cu a Aus t r i e i — în acest s tat nu se învâreş te decât în j u r u l unei s ingure idei, ideia de s ta t magh ia r un i ta r . Or i ce r e fo rmă poli t ică, adminis t ra t ivă , mi l i t a ră , de ins t ruc ţ i e publ ică or re l ig ioasă c h i a r nu a r e în vedere decât ideia de s t a t magh ia r unitar. O construcţ ie de cale ferată, o c lădi re chiar nu se poate esecuta până ce ing ine ru l sau în t repr inzătorul nu se va gândi să facă s ă se respecte marea ideie de stat maghiar un i t a r (cu l i t e re '.nari, mari de tot şi eulorate cât de v iu . )

î n t r e a g ă clasa d i r igentă este obsedată de a-eeastă ideie monoma-nn.

Coeace es te cur ios es te că un n u m ă r in fe r io r de populaţ iune, care din păcatele Aus t r i e i şi gre-şelele oamniîor săi de stat din t recut şi în par te ch iar şi din alo celor din présent a re prépondéran te în statul ungar , voieşte cu o r i ce chip să des-naţionalizeze un n u m ă r covârşt i tor de diverse po-pulaţ iuni din sânul său.

Tar procesul acesta este aşa de g r e u pen t ru statul ungar încâ t lup ta guvernanţ i lo r să i se poate compara •— vorba povestei — eu lupta cu mari le de vânt. Totuş ei par orbi ţ i de ideia ce-i s tăpâneş te cu toate că o exper ien ţă de m u l t e veacuri le ara ta că ţ in ta lor se depărtează din ce în ce, şi astăzi a devenit eu totul imposibi lă de at ins.

I n vederea desnaţ ional izăr i i populaţiundlor din sânul s ta tului unga r în in teresul na ţ iun i i magh ia re admin i s t ra ţ i a , j u s t i ţ i a , ins t ruc ţ ia , publică, pol i ţ ia sunt lăsa te în voia în tâmplăr i i .

Viz i tez vara demult t imp Trans i lvan ia . In copi lăr ia mea m ă obişnuisem a admira si

gu ran ţa în c a r e t r ă i a popul ţ iunea Aus t r i e i , respectul propr ie tă ţ i i şi al individului şi respectul leg i lor şi al regu lamente lo r . Câ t p e n t r u poliţie mi-adue a m i n t e că nu e ra posibil un fu r t f ă r ă ca curând după comi te rea lu i să nu f ie descoperi t .

P e când azi - respectu l domicil iului şi siguranţa averi i ce tă ţ en i lo r au a juns mai rău ca î n statele or ienta le .

D o u ă e x e m p l e să dau pen t r a ca să în tă resc ce le ce spui :

I n noaptea de 4 ( 1 7 ) spre 5 ( 1 8 ) mă găs iam în t recere în casa p r i m a r u l u i din c o m u n a Coş-la r iu . eott. A l b a - I n f e r i o r ă , în serviciul meu l a moşie am m e m b r i din fami l i a sa şi, cum şt iam pe unul din ei de acolo rău bolnav, am vru t să-i vizitez şi să le vin în a ju to r de voi putea.

P e la 'orele 1 (2 al nostru de a i c i ) după miezul nopţii mă deştept în mişcarea unor indivizi car i in t rau în c a m e r a mea — fără g r i j ă lăsasem uşa nezăvorî tă . A p r i n d repede lumina rea şi m ă pomenesc cu doi j a n d a r m i dinaintea patului meu.

Ce es te î n t r e b eu nedumir t , iar j a n d a r m i i , drept răspuns, în loc să caute a m ă l in iş t i , se pun de mă cercetează — şt iau ceva româneş te — eu ton aspru, cu ce drept dorm eu în odaia aceia care e odaia s ta tului , a b iuroului şi numai ei j a n darmi i au dreptul acolo.

S ă spui drept, impol i te ţa mi s'a pă ru t atât de grosolană, abuzul de pu te re aşa de vădit încâ t le-am spus domnilor , f i indcă aţi in t ra t aici în mod aşa de necuvi incios la o o ră din mi j locu l nopţi i fără să s t r iga ţ i pe gazdă sau să ba te ţ i măcar la uşă şi în t ru câ t nu-mi spuneţi c ă aţi in t ra t în u rmăr i r ea unui c r imina l , vă poftesc să eş i ţ i a fară , să chemaţ i pe gazdă, să INTRAŢI apoi cum so cade şi de aveţi dreptul a mă lua l a ce rce ta re la o asemenea oră, să o faceţ i în regulă şi în mod civi l isât .

Mai mare scandalul , vorbele mele , deşi spus» '•u toată forma poli t icoasă ca î n a i n t e a unei autorităţi le-au părut u l t r ag i an t e şi de aci E B I E -re te şi amenin ţă r i că mă leagă şi mă t r imi t la închisoare .

I n timpul acesta, a veni t ŞI gazda care spat i a l do cele ce se în tâmplase , nu ş t ia b ie tul om cu cât mai dulci vorbe s ă împace pe j a n d a r m i şi să potolească pe unul din ei , c a r e părea mai mare în grad şi care devenise în fur ia t .

I n f ine , după ce mi-au ce ru t şi l e j am şi ară ta t şi pasportul mai mul t ca sa nu fac nea juns bie-tuiui p r imar , căci mă gândiam să le refuz o asemenea cerere la o oră aşa de îna in t a t ă în noapte, au pus pecetea pe o hâr t ie şi au plecat .

I a t ă respectul de azi al domic i l iu lu i şi al fami l ie i în starul m a g h i a r uni ta r .

Al t esem piu : L a bă i le Tuşnad se af la în vara asta soţiiu d.-

lui Caton Theodor ian sc r i i to r cunoscut şi în ţară şi peste hotare cu f i ice le sale şi o servi toare.

D o a m n e i Theödor ian i se fu ră punga cu 800 de lei de pe masa din cu r t e . I n cur tea caselor, în car i locuia f ami l i a aceasta , în acel moment , mi e r a n i m e n i a l tu l decât serv i toarea lor şi o altă servi toare a unui genera l în pensie colocatar care îmi pare că lipsea de acasă.

S e rec lamă, se in t r ă în cerce tă r i «i bănu ia la cade — cum era na tu ra l — asupra servi toarei genera lu lu i , a dnei TheodoTÎan fusese l ângă fet i ţe . D u p ă r ă spunsur i l e l a î n t r ebă r i l e făcute de cei în drept, pare că cu lpab i l i t a t ea acestei servitoare devenise indubioasă ş i găs i rea bani lor atât de probabi lă , încâ t autor i ta tea c a r e ce rce ta faptul , as igură pe doamna Theodor ian că până seara va avea negreş i t para le le . I n acest sens se şi telegraf iase la P e s t a , unde se rec lamase te legraf ic din F r a n ţ a de soţul Theodor ian .

Cum însă poli ţ ia a f l ă că servi toarea nu este c h i a r servi toarea doamnei Theodor ian , ci a -genera lu lu i , dă drumul preveni te i şi lasă luc ru r i l e bal tă .

T o t aceeaş pol i ţ ie a s tatului m a g h i a r uni tar , iată ce fapt mai săvârşeş te :

S e r v i t o a r e a doamnei Theodor ian in t ră în t r 'o prăvăl ie . Doamne i dela casă i se furase, pe semne ceva para le şi, cum vede pe servi toare eu punga în mână, o î n t r eabă ee are acolo şi cum aude bani îi smulge punga din mână, î i ia para le le şi o da. şi pe mâna pol i ţ ie i .

I n por tofel nu e rau decât vre-o 2 0 de coroane. L a în t r ebă r i l e făcute servi toarea răspunde ca para le le sunt a le ei , date ch iar în zilele precedente de s tăpâna sa ca să-şi cumpere câte ceva. S t ă p â n a cerce ta tă a re norocul să ţ ie min te felul monedelor ce dăduse servi toarei ş i c a r e se potrivea în tocmai eu cele găs i te î n portofel . Nevinovăţ ia servi toarei constata tă indubi tabi l .

E i , c rede ţ i c ă şi-a căpătat s e r m a n a preţul muncei sale ? F e r e a s c ă Dumnezeu . S ă se judece mai în tâ i cu comerc i an t a păgubaşe. Aşa a hotărâ t poli ţ ia . F a m i l i a Theodor ian a plecat din Tu.şnad şi se rv i toa rea a rămas cu buzele umfla te .

Aşa te că poli ţ ia s tatului m a g h i a r u n i t a r es te î na in t a t ă ?

U n fapt însă aduce oa reca re l in iş te în spirite le celorce cuge tă cu s impa t i e la s tarea luc rur i lo r din Aus t ro -Unga r i a şi speranţă de îndrep ta re în t r ' un v i i to r mai mul t sau mai puţ in depărtat .

I n U n g a r i a , pe l ângă R o m â n i , S a ş i şi Slavi se găsesc şi Ovre i , c a r i găs ind poar ta oetăţuiei u n g a r e deschisă tocmai ca să i n t r e o rce amator f ă r ă de a legere , au dat năvală de p re tu t inden i şi, î nd răne ţ i c u m sunt , :în scur tă v reme au a juns de au pus mâna pe mare pa r te din presă şi ch ia r pe di fer i te au tor i t ă ţ i c a şi pe aver i .

E i b ine , cum ei n 'au ce p ie rde pen t ru că naţ ional i ta te ovreiască î n .sensul -politic al cuvântului nu exis tă , nu numa i că s'au făcut M a g h i a r i cu totul sufletul , dar ei sunt ace ia mai ou seamă, car i au născoci t ideia de stat magha r uni ta r .

S ă sperăm dară că a tunci când M a g h i a r i i , neaoşi se vor t rez i şi vor vedea că. t r ebur i l e oa şi averi le sunt mai mul t în man i l e Ovre i lor , poate vor sclnnba şi fe lu l pol i t icei lor, vor căuta să t ră iască f ră ţeş te cum ar f i na tura l , c u ce le la l te naţ ional i tă ţ i băşt inaşe, şi în l in i ş t e , se vor g â n d i să aducă îndrep tă r i l e dori te unei adminis t ra ţ iun i c a r e a a juns -eu totul des t răbăla tă .

G. Teişanu.

l a g Ki.

România contra Rusiei. României i se promite Basarabia. — Un mare războiţi în Baica/.'i. — Trapele austriace în Ro

mânia.

Bucureşti, 5 Septemvrie .

Ziarul . .Bir jevia Viedomost i " publica următorul important articol datat din Be r l i n :

, , l n c e r c u r i l e diplomatice d e a i c i s ' a u primit înştiinţări c ă misiunea contelui Be rch to ld la S ina ia a r e u ş i t pe d e p l i n . S e m a i ştie a -cum, că vizita ministrului d e e x t e r n e a l Austro-Ungariei la S ina ia s ' a f ă c u t c u ş t i r e a şi învoirea Germaniei . Aşa f i n d n u mai î n c a p e nici o îndoială că misiunea contelui Be rch to ld a u r m ă r i t să r e a l i z e z e un p l a n n u n u m a i a l Austro-Ungariei , ci al întregei t r i p l e a l i a n ţe. Lăsând la o p a r t e chestiunea d a c ă R o mânia oficială s'a a l i p i t s a u n u c ă t r e t r i p l a alianţă sau a dat n u m a i promisiuni f o r m a l e despre legătura ei cu a c e a s t ă a l i a n ţ ă , n u trebuie scăpate din vedere următoare le î m p r e j u r ă r i :

Vizita contelui Berch to ld a f o s t p r e c e dată de acea a primului ministru r o m â n la Viena şi de m i s i u n e a la Bucureş t i a ş e f u l u i .statului major al împărăţiei a u s t r o - u n g a r e . Trebuie să fie orb cineva ca să nu vadă că Austro-Ungar ia -— şi pr intr ' însa tripla alianţa -— încheie cu R o m â n i a o convenţie, şi pe baza aceste ia stabileşte ^i p l a n u l unor viitoare operaţiuni mili tare. Mica R o m â n i e , a-vând o populaţie de abia şapte milioane locuitori, are o a rmată s trăluci tă , instruită după sistemul german, şi dotată c u cele m a i bune tunuri Krupp. In c a z u l unui război î n pcn'nsula ba lcanică — război ca re e a ş t e p tat cu siguranţă pentru mijlocul l u n e i O c -tomvrie, — România apare ca o piedecă însemnată pentru Rusia, dacă aceasta din urmă va trebui să-şi îndrepte armatele spre Balcani. In acelaş timp România devine o bază de operaţiuni sigure a armatei austriace în contra Rusiei, in cazul unor cotnplica(iuni mai mari.

In schimbul atâtor preţioase servicii, România, după cât se asigură, e convinsă că poate să conteze în viitor pe recunoaşterea Basarabiei, provincie pe care a fost silită s'o cedeze Rusiei în urma congresului dela Berlin. Nu este exclus ca în acest senz să i se şi fi dat dc pe acum promisiuni categorice.

E n e c e s a r să a m i n t i m c ă în R o m â n i a , toate partidele f ă r ă deosebire, s e g â n d e s c la o „ r e v a n ş ă " cont ra R u s i e i , c a r e a a m ă git-o în mod laş, cu tot concursul e f i c a c e pe ca re i l'a dat la P levna . Aceas t ă sete de răzbunare de m u l t ă v reme a f ă c u t c a R o m â nia să fie împinsă în braţele Austriei — iar acum se apropie momentul răzbunării.

Aci, ca şi la Viena ca şi în Bucureşti, nimeni nn se wai îndoeşte că chestiunea balcanică se apropie de un deznodământ care va schimba harta peninsulei. Si misiunea contelui Berchtold e îndreptată într'acolo ca să împiedice orice intervenţie din partea Rusiei, care trebuie să se mulţumiască cu rolul ce i

„ R O M _A_N U J L ^

s'a pregătit sau să se decidă pentru răsboiu cu Austria.

K aceas ta o himeră sau un mare adevăr pe ca re diplomaţii noştri , înfumuraţi şi ameţiţi de succesele diplomatice oe hârtie, abia vor vroi c readă - - o va dovedi un viitor foarte apropiat" .

In presa rusă se vorbeşte dela o vreme mult despre Român ia — şi în totdeauna cam in seuzul de mai sus. Versiunile despre ostilita tea României împotriva Rusiei au prins consistenţă şi sunt al imentate chiar şi de presa oficioasă. Nu trebuie să surprindă deci pe nimeni măsurile militare pe cari le ia R u sia la frontiera Românie i .

Lupta pentru pacea universala. — Marile manevre actuale austro-ungare. —

Arad, 7 Sept .

Sub titlul de mai sus ziarul „Pesti Hírlap" publică în numărul său de astăzi un a r ticol inspirat de un înalt personal militar. A r ticolul are o deosebită importanţă politică, fiindcă a ra tă scopul militar şi politic al marilor manevre austro-ungare din acest an.

j Iată părţile mai importante din numitul 1 ar t icol :

„Marile manevre austro-ungare au fost totdeauna interesante şi erau urmărite cu mult intés diu partea celorlalte state. După ideile lui Conrad, valabile şi astăzi, marile manevre decurg ictdeaiMi'a în astfel de ţinuturi, cari după p ă r e r e a statului nostru major seamănă terenului, unde vom avea cândva sa ne râsboini. Manevrele aceste sunt aşadură un iei de pregătire pentru răsboi. Iar sub generala-! Schemua acest principiu a ajuns kt o tot mai multă perfecţiune, ceea ce o dovedesc şi marile manevre actuale.

Situaţia politică externă şi schimburile ce se aşteaptă in viitor au avut ca urmare, că marile manevre din ăst au s'au ţinut în Tirol, Craina, deci imediat la graniţa italiana, marile manevre ale cavaleriei în Qa'i;ia, în faţa frontului rusesc, iar încheierea manevrelor se face în sudul Ungariei, în apropierea graniţei Serbiei. Aceste manevre au un scop nu numai militar, ci şi politic, ele de-o parte dovedesc puterea şi forţa noastră, iar de altă parte sunt demonstraţii militare, cari incontestabil dovedesc vecinilor noştri, că a r mata noastră e gaia pentru răsboi şi c ă în privinţa conducerii şi a exerciţiilor ea a progresat mult. Afară de aceste scopuri politice, pe cari voim să le obţinem prin manevrările de graniţă, comandamentul militar mai are, fireşte, şi scopuri militare. Trupele şi conducătorii lor, generalii şi ofiţerii învaţă să cunoască la graniţă referinţele de acolo. Li se dă prilej să vadă particularităţile culturale şi topografice, cari au mare influinţă asupra ori cărei mişcare militară. Terenul manevrei corespunde terenului, pe care în caz de răsboi se concentrează armata şi pleacă spre terenul inamicului...

Aceste manevre trebuie să decurgă pe terenul unui eventual răsboi, adecă terenurile de concentrare a armatei şi pentru motivul, c ă şi autorităţile şi populaţia din partea locului să facă aşa zicând exerciţii cu datoriile ce le vor avea.

Din aceste puncte de vedere trebue să se considere manevrele cari au început în Bănat precum şi manevrele cari au avut loc în Tirol, Craina şi Galiţia. Dar importanţa manevrelor din Tirol şi

Nr. 188-M

Craina este mult mai mare decât a cei Bănat. Manevrele mari din Tirol au deciii diat la graniţa italiană, în cuibul strategici cuini Oarda, care a câştigat multă importai expediţia italiană din 1866. Statul majori seanţa de eventualitatea, că monarhia m va avea odată să se răsboiseă cu Italia. SiJ strategică a Tuciului e foarte nefavorabil aproape toate părţile fiind încunjurat det| italian deci, este foarte greu de apărat, grai uita austriacă, cât şi la cea italiană auiul dicate numeroase întărituri şi, deşi e mà din partea Austro-Ungariei. cât şi a Italicii concentrate considerabile forţe armate, cari] faţă 'n faţă gata de răsboiu. Pianul de operai al Italiei nu ne este necunoscut. Trupeleeislj nează deja de pe acum în Veneţia, eu inj spre Ooritia şi Triest, iarfaţă de acestei Tirolul fortificat acum pe deplin e foarteprJ dics, deoarece în caz de răsboi trupele italfl inamice vor primi un atac distrugător las Deci, în caz de răsboi Italia va trebui săli aşazicând hermetic căile din Tirol cari di nordul Itakei, sau va fi silită să ia măsurii tare pentru ocuparea părţii sudice a Timi fiindcă în caz contrar trupele noastre arai din spate trupele italiene din Veneţia. S/cMJ stru major e deja pregătit pentru acest din care cauză Conrad, fostul şef al statuhiid jor, a fortificat garnizoanele din Tirolul dê

Din această cauză au o colosală import politică externă manevrele din Tirol şi ceasta cauză au participat la ele întreg cot« dr.mctitu! armatei, moştenitorul tronului Fii vise Ferdinand, ministrul de răsboi AuíienljJ vice-mareşxilul Schemua, şeful statului generalul Conrad, inspectorul armatei, viite comandant al trupelor noastre într'un éveil ră:-toi cu Italia...

Tot pentru aceste consideraţii, faţă de lia au avut Ioc şi manevrele din Craina. Aa manevre au avut loc pe teritorul, care tn cd răsboiului cu Italia va fi locul de concentrait! trupelor cari vor sosi din Ungaria. In viiloi răsboi cu Italia misiunea trupelor din CarinJ şi Craina ale corpului de armată din Qrazţ avea o deosebita importanţă, deoarece în i parte ele se află la graniţă iar in caz de zare au greaua misiune să reziste până la soi rea armatei noastre. Deci, aceste trupe sevJ ciocni prima dată cu trupe'e italiene. Iar fii™ rezultatul primelor ciocniri în urma efectului • moral adeseori decid întreg cursul răsboiull dela for;a de luptă a corpului din Graz depí«| foarte mult.

Marile manevre de cavalerie din QaliţiaJ acea importanţă deosebită, că au decurs ini mijlocită apropiere de graniţa rusească, şfîil comandamentul armatei ce masse colosale decj zaci se pot aştepta aici în caz de mobilizare..,

După Tirolul de sud, Galiţia, Craina şi ci rintia urmează Ungaria de sud, Banatul, carei| cazul unui eventuali răsboi cu Serbia va fi de concentrare al trupelor austro-ungare. Ifatl vrele vor fi conduse de cătră arhiducele Frâul oisc Ferdinand, moştenitorul tronului, care M astădată singur el va înlocui pe Maiestatea^ momrhul...

Zilele drill-ului sunt numărate, iar armaţii e pregătită şi va rămânea în această stare, dacii va trebui - în centra a trei fronturi: în OalifiaJ in Tirol şi Bănat, ceea ce se dovedeşte primi nevrele triple decurse în aceste părţi.

Hk nu vinzi scump, «Iar sA t a r g u e rti i e t c k U . Acesta este secretul succesului nostru.

Cui îi trebuiesc «Iar

mobile frumoase, ieftine si hune

S ă cerceteze pe

Székely és Réti fabricanţi de mobile

Marosvásárhelyt Széchenyi tér nr. 47

Chiar în interesul lui propriu.

Alegere mare în trul souri pentru mirese]

Vânzare în rate fără ridicare de prêt

Nr. 1 8 8 — 1 9 1 2 Pag . ? .

S c r i s o a r e d i n L o n d r a . tetele Berchtold la Sinaia. -- Congresul matinée. — Moartea lui William Booth. — „Rap

sodia română" a lui O. Enescu.

Londra, 2 Sep t emvr i e .

Despre vizita conte lui Be ich t ; M la Suvaia, arfele speciale n ' au apărut în presa engleză. Câteva lelegrame .au vorbi t numai în ch ip vag de în-

IffiHiatfitea poîiti-că ce se a t r ibu ie acestei vizite. Ilcum, după în toarcerea contelui Be rch to ld la Vieil , corespondentul D E acolo a l z iarului „ T i m e s " •äpune in numărul de azi că nu-i vorba de o în-LEGERE hotărâtoare î n t r e Aus t ro -Ungar i a şi R o mânia, că regele Carol — neputând că lă tor i el Însuşi în s t r âmta te , a dorit numai SĂ cunoască •(ersonal pe eon tol e Berch to ld . Apoi adaugă :

I ,,Se poate presupune, că in ma l i e c h e s t i u n i wleanice guvernele R o m â n i e i şi An«t ro- l ngarioi •Kcg de acurd, orcât de a d u n ? ar t i r e sen t imen tu l pmâiiosc pentru poli t ica de asupr i re a U n g a r n i lu;ă de R o m â n i i r rans ivăneni . R e g e l e Caret şi Intele Berch to ld , desigur, vor fi convenit asupra |iminţei unei în ţe leger i mai bune în t r e Austro-Kngaria şi R u s i a , şi a r m e n i asupra mi j locului |fea împiedeea sch imbăr i t e r i to r ia le în Ba lcan i . | k , considerând poli t ica ex te rnă a R o m â n i e i , e •ie nevoie să facem viu deosebirea î n t r e sforţă-|nle pentru opr i rea de sch imbăr i v iolente şi ac-pimea ce ar fi .s'O ia Român ia în cazul când s'ar piTOTNŞ complicaţ i i . TJnid bărba ţ i de stat români |jKţin — şi-i motiv să gând im că ideile lor sunt |iapărtăşite şi de rege — că dc s'ar ivi compli-|aţii, România n'ar trebui să a jungă insti-nmen-|ml Tîc-unci mari puter i , ci ar fi să se eălău-INSCĂ numai de in te rese le ei p ropr i i " . I Tot azi corespondentul lui „Da i ly News and •Laader" serie :

I „S'a fvst zvonit ele mult , că o în ţe legere -exkrâ latre Austria şi România asupra unei acţ iuni col a » in cazU unui r â - l xd an>tro-rn-. In t re mă Iurile ce ar fi să le ia România in t r 'uu as.'iiu:-lidcaz se menţionează prefacerea Constanţei ini t ia întărit port naval. S 'a «ugtirut -'à în sd i imlml Imtnt spr i j in , Românie i H - garantează i i n j K . i e -•rea Basarabiei."

I Iu ?aprámána trecută s'a de.-chi.- la Cambridge aj f'ii^-í'íea congres in te rna ţ iona l al maiem \ Iwlvr. Au luat part; »170 delegaţ i , diu vre-o dona-Ifti şi şapte ţări . In cuvântarea de de-xdiidere Ijreşedintele e;.ncc omi! r i. S i r ( J o r g e Darwin — I Apă'ce in cuvin te m i n a t o a r e a adna irihutti! ou-lenit'"eliii rte c u r â n d d ispărut : H e n r i L 'oun-A 'ré. li vorbit do-pre deosebirea î n t r e matemat ica pură Iii tea aplicată. I 'e când in domeniul matemat ice i ,iirp r i re descoperire e m c â T t i g nou, în mate-

IJATIEA apliratâ e greu » se afla calea ce va lua Iprogrtsul : adevărul e cu muh complicat şi a tâ rnă I de o mulţime de condiţ i i ale v i i torului . Şi i'-i S i r Darwin a dat ca pildă calculul făcut de I .otu Kelvin cr p r iv i re la \ à ; ; i n pământului . Arenei Lord Kelvin n'avoa cunoşt in ţă de mater i i l e r.e dioactise. Descoper i r i le din urmă lurhurá rezultatul caculidui, mărind cifra lui cu vre-o 20,000.00 0 de ani.

I A murit Î N T E M E I E T O R U L aşa numite i Sa lva t ion iArmy: Wil l iam I k o t h . Ar trebui să zic „genera

lul" Booth, şi nu a muri t , ei şi-a depus .sabia înaintea morţii san a fost P R O M O V A T la gdore sau a (âjtigat cea din urmă b i ru in ţă , t recând în lumina vieţii etcirne sau al te de acestea. Or i cum a fost o personal i ta te deosebită, o pildă vie de Mal cum s'au ivit M U L T E secte R E L I G I O A S E în T remi, un

Pag. 8.

Alarmă de răsboiu. L o n d o n . — „Times" anunţă din Peter

sburg: Bursa a fost ieri neliniştită în urma unor ştiri alarmante de răsboi. Circula svonul că, între curţile din Sofia, Belgrad şi Athena sunt în curgere consultări pentru începerea operaţiunilor războinice.

S o f i a . — Aici s'a format o nouă ligă cu numirea: Liga pentru nimicirea otomanilor. Liga aceasta a laust un apel ameninţător prin care face cunoscut că, a ţinut o adunare în Varna cu lozinca: Sângele numai sângele îl poate spăla! Liga cere ca guvernul să declare răsboi Turciei, căci în caz contrar vor împuşca pe toţi miniştri şi nu-1 vor cruţa nici pe rege!

Prezidentul partidului june-turc.

C o n s t a n t i n o p o l . — Comitetul june-turc i-a oferit prezidenţia partidului lui Hussein Hilmi Paşa, fost mare vizir. Partidul a promis a modifica câteva puncte din program ia ce Hunii Paşa a primit presidenţia.

Situaţia în Albania.

S a l o n i c . — Toţi ulemas şi beiractarii din Sanjacul Ipec au adresat guvernului un a-pel cerând ca să nu se mai lase influinţat de ju-nii-turci şi în acest caz arnăuţii vor fi din acest Sandjac cei mai credincioşi sultanului şi guvernului. Delà guvern depinde, ca ordinea să fie restabilită în Albania; dacă însă guvernul le dă întâietate junilor-turci atunci trebuie se calcule şi cu continuitatea stărilor anarhice.

Mohamedanii din Ianina împotriva propagandei greceşti.

S a l o n i c . — Poporatiunea din vilaetul Ianina a cerut delà guvern ca în oficii Turcii să fie înlocuiţi cu Qreci. împotriva acestei ce reri mufti şi notabili au protestat rugând guvernul ca să nu împlinească cererile popora-tiunei ortodoxe, cari au numai de scop a promova propaganda grecească.

Ciocniri între Curzi şi Armeni.

C o n s t a n t i n o p o l . — In cercurile armene de aici domneşte o agitaţie de nedescris din cauza masacrării Armenilor din Bitlis. P a triarhul primind cele mai îngrozitoare ştiri despre crudelităţile Curzilor, s'a dus la marele vizir căruia arătându-i telegramele 1-a rugat să ia urgent măsuri de apărare împotriva acestor cruzimi a Curzilor.

Patriahul în convorbirea sa cu marele vizir a ameninţat că va sista activitatea patriarhatului, dacă stările din Armenia nu vor fi îmbunătăţite.

INFORMAŢlUNi Arad, 7 Septembrie n 1912.

Micile cronici. Una din ce le mai î ncân tă toa re t radi ţ iuni aile prese i

•franceze, c a r e clin fe r ic i re nu a fost tocă neg l i j a t ă şi ca re -e pot r iveş te minunat de bine cu spiri tul f rancez , es te fără îndoială rubr ica mici lor cronici din c o -t id ianele mari . A c e s t e mici cronic i , ai că ror autori sunt cu toate a c e s t e a nişte mari c ronicar i ai z ia re lor , şi pe ele , cet i torul f rancez , îşi a runcă ochii mai îna in te de or ice . E l e nu cuprind de obicei mai mult de douăzeci «le rânduri şi t r a t ează despre ches t iuni le l a ord inea zilei . Da r spiritul, f ineţa , i ronia ca r e le deosebeş t e sunt de l ic ioase . Nu odată găseş t i în aceste a r t i co laşe de cel mult un sfert de coloană, nişte caipo-d'opero de obse r -vaţ iune .-ubtilă şi de umor i res is t ib i l . E l e sunt adevă rata ap rec i e re a spiritului f rancez , şi, mal ades, adevărata oglindă a opiniei publ ice din a c e a s t ă ţ a ră , căci autori i sunt în veşn ică comuniune spiri tuală cu mul ţ i mea ce t i toa re delà ca re p r imeş te şi c ă r e i a ii dă, părer i asupra difer i te lor chest iuni de ac tua l i t a t e .

l i s t e lesne de î n ţ e l e s că cea dintâi ca l i ta te .cerută unor astfiil de scr i i tor i , afară de spirit şi de s imt de o b s e r v a ţ k m e , es te stilul. Nu e s t e uşor, într'adevăr, să expr imi o idee ÎJI câ teva rânduri de t ipar, şi să o exprimi, cu elegantă şi conc iz iune ; iar ideia nu l ipseş te

„ R O M Â N U L "

nici odată în mic i le cronici pa r i s i ene . Sunt , la P a r i s , c r o n ica r i car i au at ins pe r f ec ţ i unea în aces t gen şi popu l a r i t a t e a de ca re se bucură ei es te imensă . Numele l o r e tot a şa de famil iar ca ace la al unui R o s t a n d sau Anato le F r a n « . . P o s t e r i t a t e a încă nu-i u i t ă : câ ţ i pa r i zieni nu-şi amin tesc de Henr i Harduin, bunăoară , r ă posa tu l c ron icar al lui „Mat in" , ale cărui cronici de o e izelură per fec ta , e rau un model al genulu i? Cine nu-1 cunoaş te as tăz i pe Gus tave F é r y , c ronicaru l lui „Le J o u r n a l ? " Dar , mai a les , cine nu - l admiră pe b ă t rânul Henry Mare t , un moşneag de optzeci de ani t r e cuţ i , fost pr ie ten intim al lui V ic to r Hugo, azi p r e ş e dinte aii S o c i e t ă ţ i i amic i lo r lui B a l z a c şi maes t ru l n e con t e s t a t şi străluicit al genului de ca re ne ocupăm în a c e s t ar t icol . P â n ă acum doi ani Henry Mare t e ra a->cela ca re de ţ inea rubr ica „ L e ca rne t d'un s a u v a g e " din „ J o u r n a l " . Astăzi încă , bă t rânu l publicist e neobosi t , iar pă t runderea lui a scu ţ i t ă , subt i l i ta tea , i ronia, sti lul, lui aproape tot atât de a g e r ca al lui V o l t a i r e nu au perdut n imic din v igoarea lor t i ne rească .

Voi t raduce azi , cu voia ce t i tor i lor pasagi i spicui te ic i -eolo în opera lui Henry Maret . Ou modul a c e s t a români i din Ardea l vor face cunoşt in ţă cu a d e v ă r a t a .cronică par iz iană , a c e a s t a c ronică repede , concisă , spir i tuală , fără pre ten ţ iuni pedan te şi în care bunul simţ — a c e a s t ă ca l i t a te aşa de f ran ţuzească — ocupă în tot deauna locul dintâi.

Pat inator i i .

Înt r 'o ţa ră ca re ar fi guverna tă de cel mai e l emen ta r bun simţ, ne -a r fi permis poate să ne mirăm că unii par t icular i se pot bucura de o scădere a t empera tu re i . L a noi insă , unde ori ce fel de scădere îşi a re part i zanii săi , nici o surpr indere nu e permisă celui înţe lept .

Din momentul ce ex i s tă oameni cari să prefere sc l a via l ibe r tă ţ i i , nu văd de ce n 'ar e x i s t a al ţ i i cărora r i gor i le iernei să le pară pre fe rab i le b lânde ţo lo r pr imă-vere i . î nghe ţu l şi t i rania îşi au fanaticii lor : şi cel dintâi ar avea întru apă ra rea sa, motive mult mai puţin stupide decât cea de a doua.

Pa r i z i en i i desipre cari vorbesc fac par te dintr 'un ce rc , ca re se numeş te „Cercul pa t ina tor i lo r" . A c e ş t i a sunt niş te oameni pentru cari cea mai mare p l ăce re a e x i s t e n ţ e i consis tă în a-şi anina de tălpi un fel de f iare numite pat ine, cu cari merg apoi să deseneze opturi pe suprafa ţa î nghe ţ a t ă a unei bă l ţ i .

E x i s t e n t a unei c lase de inşi cari se eonsac roază exc lus iv unui fel de p l ăce re pe ca re nu-1 pot nici odată gus ta , uu e unul din fenomenele ce le mai puţin cur ioase ale v ie ţe i pa r iz iane . S e pare — şi vorbim cu tot r espec tu l cuve.i i t unui cura j nenoroc i t — că pa t inatorii aceş t i a platonici ne readuc în spirit pe căutător i i nu mai puţin de s in t e i e sa ţ i ai e l ixirului vieţ i i sau ai miş cării perpe tue . Ş i unii şi alţ i i t r ăesc din spe ran ţ e ra re şi sunt veşnic surprinşi de desghe ţ .

Cu toate ace s t ea , să fim drep ţ i : dest inul se oboseş te din când în când de a fi sever . Sun t unele de sco periri provizori i pos ib i le ; dea semenea , sunt la câte c inc i sp rezece zile odată, unele înghe ţu r i car i vin la t imp. Atunci ies din umbră băt râni i căută tor i de impo-fsibil şi t ineri i pat inatori e x a s p e r a ţ i ; şl cu toţii se apucă să deseneze oiptpuri pe gh ia ţ ă , fără nci un scop aparent , până ce ba l ta ş t i in ţ i f ică sau cea diu B o i s de B o u l o g n e , se p răbuşeş te sub dansur i le lor n e î n ţ e l e s e .

S e r b ă r i l e a ce s t ea , când au loc, sunt foarte frumoa.se: vorbesc de cele de B o i s de B o u l o g n e . Poporu l as i s tă t remurând de frig, ca să con templeze cu emoţ iune pe ferici ţ i i muri tori a căror s i tuaţ iune socială le pe rmi te de a desena opturi în schimbul unei sume de douăzeci de franci . S e pot vedea acolo şi dame din cea mai bună soc ie ta te , ins ta la te în nişte sănii mărunte , şi pe cari moda le obligă în acea zi să-.si r o şea scă nusul. T ine r i i bă rba ţ i , în t re două opturi înc ruc i şa te , împing sănioara pe gh ia ţ ă . In acest; e x e r c i ţ i u unii cad pe şezut. D a r căderea aceas t a e socot i tă ca o supremă e l e g a n ţ ă , şi un modern ţ ine la e a aproape tot aşa de mult ca la o palmă primită la res tauran tu l Max im.

De anul nou.

l a t ă - n e în epoca temută de unii, dorită de ce i la l ţ i , în ca re o j u m ă t a t e de oraş se î nghesueş t e pe scăr i le ce le i la l te j u m ă t ă ţ i , în scopul de a-i s toa rce aces te ia din unmă toate economii le ei. Obice iu l a ce s t a e aşa de vechiu încâ t nu ştim nici noi de când da t ează ; dar, depar te de a s lăbi , el c re ş t e şi se î n t ă r e ş t e tot mai mult în f iecare an. In momentul a ce s t a o m e n i r e a se împar te în două c lase mari , cari socotesc, lunile îndoi t : cea dintâi fi indcă î n c a s e a z ă dublu, cea de a doua fiindică che l tueş te dublu. E şi a c e a s t a o compensa ţ i e , ca toa te compensa ţ i i l e , întru cât necazur i l e unora fac bucur ia ce lo r la l ţ i .

Nr. 188-1912,

In aceste zile te r ib i le , ori care cetăţean domiAfl şi care se bucură de o anumită consideraţiune, tremuri• .şi se înfioară la f iecare sunet de clopoţel. Ckipoiîkil a r e atunci un răsunet s inis t ru . Par t icularul nu eiiiil decâ t asupra valoarei sumei pe ca re vizitatorul Timii i-o s-mulgă. F i -va de cinci f ranc i? de douăzeci de fracul Deal t fe l , n ic i un chip de a rez i s t a . De fapt, particularul H nu da torează n imic : ilar nici o dator ie de onoare i lI fost ach i t a t ă vreodată cu aşa ene rg i e . Lucrurile au j ii us până acolo , încât a c e l a ca re pr imeş te bacşişul il anul nou, nici nu mai c rede de cuvi inţă să multă-1 mească . B a c ş i ş u l a ce s t a e un sacr i f ic iu indispensabil,! c a r e a deveni t o bază socia lă . E x i s t ă o epocă a anuluiI în ca re violăr i le de domicil iu şi sparger i le de eue i l bani par au to r i za t e ; şi cei car i vin să-şi ia bacjpll au a ş a de mult aeruil de a avea pute rea armată de pv-l tea lor, încât nimeni nu mai îndrăsneş te să se "impc-l trivea.scă cere.Tilor lor . I

„Vă urez un an ferici t . . ." Ia tă formula cu care ci-1 vi l iza ţ ia a a juns puţin câ te puţin să înlocuiască w-l chea b ru ta l i t a t e : „Punga sau v i a ţ a ! " Muritonul careul .rosti aces t e cuvinte după. vechiul obicei , s'ar vedeaI condamnat la cinci ani i neh i so re ; dar dacă recurge kl ceala l tă somaţ iune mai nouă, obţ ine numai decât ceeaceI doreş te şi desfide codul penal . I

„Vă uiroz un an ferici t . . ." D a c ă cel puţin urarea tttl ar ti s inceră , încâ t ne-ann mângâ ia , cu toate ca uii-l ri le nu au nici o putere , ci sunt c a mirosul dc fripturii .iliu poveste care a fost plătit numai cu sunetul debaail D a r toţ i acei nuri iti urează aces t an fericit, îşi tul] absolut joc. de ce ţi se poate î n t â m p l a : şi dacă te* îmbolnăvi de febră tifoidă la 5 I anua r i e , ei s'ar sinchisii de ea, ca de boala de ca re a murit Şahul Persiei.

S i niai îndrăznim să t axăm de prac t ic şi de materialist un secol în care plătim aşa de sicuimp ce pace m ex i s t ă , şi c e e a c e ştim că nu poate exis ta . . .

Adrian Corbul,

Isbânda lui Caion*) De câteva săptămâni unele străzi din Bu

cureş t i , unele cafene le şi în special T e r a s a a re un niosafir nost im, ca re îşi plimbă o figură buhăiţi şi istovită de v ia ţă , împodobită cu un joben antidelu-vian şi r ez imată pe un trup scofâlci t şi îmbrăcat cenuşiu. P e aces t cenuşiu răsună cu loa rea stacojie a unei mari c r ava t e , în centrul că re ia se odihneşte un topi! de s t ic lă . T i p u l aces ta suspect , care seamănă cu o momie scoasă din raf tur i le vre-unui muzeu, gesticulau! şi vorbeş te răguş i t arrătând la toţi dege te le sale imbrica te (ii inele de aur imitat . In ju ru l său o mulţime da t ineri vorbesc. încet iar al ţ i i mai bă t rân i zâmbesc ti ş i re ten ie . Din mul ţ imea spec ta tor i lo r ce privesc îîra-bind, t r e c e r e a aces tu i pe rsona j din al te lumi, se şopteş te mis t e r ios : Iată din nou pe Macedonski şi discipolii săi .

In adevăr , poetul Macedonsk i e re învia t şi acestui înviat dintre morţ i i se face de că t ră toţi o primirea-fectuoa.să. To ţ i vor să-i s t r îngă mâna mucegăită, iai unii cari până mai ier i l'au în jura t , se grăbesc si cea ră i e r t a re prin r ă s u n ă t o a r e a mea culpa.

In „Vi i to ru l " , profesorul Tăuşan s c r i e : iată case face drepta te pentru un mare poet. Ie „F l acă ra " , dl Lo-cus teanu îi publică cu voia dlui B a n u , un „Himn lui S a t a u " , pe care îl numeş te genia l şi anunţă fericit ci genia lu l poet al Nopţi lor va fi co labora toru l regulaţii revis te i , iar în alt număr s emnează o biografie dili-ram bică .

„ S e a r a " , ini pr ima pag ină sub semnă tura poetiii uiaeedoniskist Karna.bat , cântă tr i luri do bucurie, iar în „Vi i to ru l " a l t discipol al maes t ru lu i , dl Ion Mia