Upload
angela-miclea-muresan
View
230
Download
5
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Pe urmele eroului - Sublocotenent (r.) Ioan SOREANU, poetul Ion SIUGARIU.Obiective: 1.Zvolen (Cimitirul Eroilor Români unde este înmormântat poetul-erou Ion SIUGARIU) 2.Banska Bystrica (Monumentul eroilor rusi si români) 3.Brezno (de identificat turnul din care se presupune că a fost lansat proiectilul ucigas asupra asaltului armatei române pentru eliberarea orasului - imprejurare in care a murit I.S.; Monumentul eroilor romani) 4.Pohronska Polhora (comuna unde a fost înmormântat din 1945 până în anul 1958) 5.Tisovec (ultimul oras la a cărui eliberare a participat Ion ȘIUGARIU).
Citation preview
Slovacia. Documentar
Slovacia, oficial Republica Slovacă (slovacă: Slovensko, oficial Slovenská
republika) este un stat fără ieșire la mare din Europa Centrală, cu o
populație de peste cinci milioane de locuitori, și o suprafață de aproximativ
49.000 km². Se învecinează cu Ucraina la est, cu Polonia la nord-est, cu
Cehia la nord-vest, cu Austria la vest și cu Ungaria la sud. Capitala și cel
mai mare oraș este Bratislava, localizat în sud-vestul țării. Slovacia este un
membru al Uniunii Europene, NATO, OCDE, OMC și a altor organizații
internaționale.
În antichitate, teritoriul a fost locuit de triburi dacice, celtice și germanice,
iar peste câteva secole, teritoriul fusese încorporat în Imperiul Roman.
Poporul de origine slavă, ai cărui strămoși au ajuns pe teritoriul actualei
Slovacii între secolele V și VI, în timpul Migrațiilor. Mai multe regiuni ale
Slovaciei au aparținut Imperiului lui Samo, prima entitate politică a
slavilor, apoi Moraviei Mari, Regatului Ungariei, Imperiului Habsburgic,
Imperiului Austro-Ungar și apoi Cehoslovaciei. Un stat separat slovac a
existat în timpul celui de al Doilea Război Mondial, între 1939-1945,
urmând într-un final să devină iarăși parte a Cehoslovaciei. Slovacia și-a
obținut independența pe 1 ianuarie 1993, în urma unei dizolvări pașnice a
Cehoslovaciei, numită și Divorțul de Catifea.
Țara s-a alăturat Uniunii Europene în 2004 și Zonei euro pe 1 ianuarie
2009. Slovacia, împreună cu Slovenia și Estonia sunt unicele țări din fostul
bloc comunist care fac parte din Uniunea Europeană, Zona Schengen și
NATO simultan.
Slovacii sunt un popor de origine slavă.
Primul stat slovac din Evul Mediu a fost Principatul Nitra. Curând însă
cneazul Pribina a fost expulzat de pe tron de către Mojmir I.
Republica Slovacă a fost un stat național independent slovac care a existat
din 14 martie 1939 până pe 8 mai 1945. Republica Slovacă a fost un aliat și
stat clientelar al Germaniei Naziste. Teritoriul ocupat de prima republică
slovacă este cu aproximație același cu cel al Slovaciei din zilele noastre (cu
excepția al părților sudice și estice). Prima Republica Slovacă se învecina
cu Germania, Protectoratul Boemiei și Moraviei, Polonia și Ungaria.
Republica Slovacă a fost recunoscută de Germania Nazistă și statele aliate
cu aceasta sau neutre față de Reich – Italia Fascistă, Imperiul Japonez și
statele sale marionetă (Manchukuo, Mengjiang și Guvernul provizoriu al
Chinei), Uniunea Sovietică, Spania, Croația, Lituania, Estonia, Elveția, El
Salvador, Vatican și Ungaria. Existența legală a primei republici slovace a
fost anulată retroactiv de puterile victorioase în al doilea război mondial ca
rezultat al anulării Acordului de la München și a tuturor consecințelor
acestuia.
Republica Slovacă din perioada celui de-al doilea război mondial mai este
denumit și Prima Republică Slovacă (prvá Slovenská republika) sau
Statul Slovac (Slovenský štát) pentru a o deosebi de Slovacia din zilele
noastre – A doua Republică Slovacă, care nu este însă considerat din
punct de vedere legal un stat succesor al primei republici. Denumirea de
„Slovenský štát " a fost folosită în aproape toate textele istorice apărute în
Cehoslovacia comunistă (1948-1989).
Adolf Hitler, care se pregătea să invadeze Cehia, avea mai multe planuri
pentru Slovacia. Decizia finală a lui Hitler a fost să creeze un stat separat
slovac aflat sub „protecția” Germaniei, care să reprezinte o bază strategică
de atac împotriva Poloniei. Pe 13 martie 1939, Hitler l-a invitat pe
monseniorul Jozef Tiso (fostul premier al Slovaciei autonome, înlăturat
prin forță de trupele cehe cu câteva zile mai înainte) la Berlin, pentru a-l
îndemna să proclame independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea
țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de
Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la
mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia
decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca
problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe
14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a
prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în
SURSE: http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovacia http://ro.db-city.com/Slovacia--Regiunea-Bansk%C3%A1-Bystrica--Zvolen--Zvolen
http://www.vlaky.net/zeleznice/spravy/003085-Sprava-o-aktualnom-stave-zeleznice-v-okoli-Tisovca/ http://tisovec.com/
http://www.smahu.com/uzivatelia/mpch/pohronska-pohora/ http://www.e-obce.sk/obec/pohronskapolhora/fotky/7440.html , hărți GOOGLE și altele.
unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit președinte
al noii republici. Slovacia a semnat un tratat cu Germania prin care al
doilea devenea un protector al țării. Slovacia s-a înscris în război de partea
Axei ajutând de multe ori Germania. După izbucnirea insurecției naționale
antinaziste din august 1944, germanii au ocupat din septembrie țara.
Trupele germene au fost alungate pas cu pas de armatele sovietice, române
și cehoslovace care înaintau din răsărit. Prima republică slovacă a încetat
definitiv să existe de facto pe 4 aprilie 1945, când Armata Roșie a eliberat
Bratislava și ultima parte a Slovaciei. Republica Slovacă a încetat de jure
să existe pe 8 mai 1945, când guvernul slovac în exil a capitulat la
Kremsmünster (Austria) în fața generalului Walton Walker, comandantul
Armatei a 3-a americane.
Teritoriul Slovaciei eliberate a devenit parte de facto a Cehoslovaciei.
După mișcarea comunistă în Cehoslovacia țara s-a reorganizat
administrativ în Republica Socialistă Slovacă și Republica Socialistă Cehă.
Repartizarea între cehi și slovaci în Cehoslovacia a persistat ca un element
cheie în mișcarea de reformă din anii 1960-70, un deceniu al aspirațiilor
cehilor și slovacilor. Etnia rămâne parte integrantă a afacerilor sociale,
politice și economice a țării. Slovacia a avut câștiguri importante în
producția industrială în anii 1960 și 1970. Prin anii 1970, producția
industrială a fost aproape egală cu cea din Cehia. O îmbunătățire generală
în domeniul serviciilor, în special în domeniul sănătății și educației, au
însoțit creșterea industrială a Slovaciei. La mijlocul anilor 1980, numărul
de medici pe cap de locuitor a depășit ușor Cehia față de anul 1948 când
aceștia au reprezentat două treimi din cifra cehă.
După Revoluția de Catifea s-a eliminat cuvântul „socialistă".
După Divorțul de Catifea, Slovacia a ajuns să fie independentă. Slovacia va
deveni o economie tip „tigru" nefiind eclipsată de Cehia. Acest lucru s-a
întâmplat, mai ales după 2000, când Slovacia a devenit o economie cu o
creștere economică foarte puternică. Deși la ora actuală Cehia are un PIB
pe cap de locuitor mai ridicat decât cel slovac, Slovacia a arătat o creștere
economică mai mare ca Cehia în ultimii ani și a intrat într-o perioadă de
boom economic.
Pojon sau
Bratislava
Drapel
Stemă
Poreclă: Micul mare oraș, Frumusețea de pe Dunăre
Prezentare generală
Situată în centrul Europei, este acoperită în partea centrală și de
nord de Munții Tatra, iar de Carpați în nord și nord vest. Peste 300
de vârfuri din Munții Tatra fac parte din rezervația naturală
„Tatra".Țara se învecinează cu Ungaria, Polonia, Cehia, Austria,
Ucraina. Slovacia nu are ieșire la mare.
Clima: temperată, cu veri relativ răcoroase şi ierni friguroase,
înnorate şi umede (precipitaţii abundente sub formă de ninsoare).
Relief: Carpaţii (la poalele cărora se află Bratislava) se întind pe
cea mai mare parte a nordului ţării. Printre aceştia, se disting
Munţii Tatra (Tatry), care sunt o destinaţie foarte populară pentru
schi şi care de asemenea conţin numeroase lacuri şi văi, precum şi
cele mai înalte puncte ale Slovaciei, Gerlachovský (2.655 m) şi
Krivan, simbol al ţării. Câmpiile se găsesc în sud-vest (de-a lungul
Dunării) şi sud-est. Cele mai mari râuri slovace, altele decât
Dunărea (Dunaj) sunt afluenţii acestuia, Váh şi Hron, precum şi
Morava care formează frontiera cu Austria.
Suprafata: 49.000 km².
Populatie: peste 5 milioane de locuitori.
Grupuri etnice: Majoritatea locuitorilor Slovaciei sunt de
naţionalitate slovacă (86%). Ungurii sunt cea mai mare minoritate
etnică (9,7%) şi sunt concentraţi în sudul şi estul ţării, la frontiera
cu Ungaria. Celălalte grupuri etnice cuprind ţiganii, cehii, rutenii,
ucrainenii, germanii şi polonezii.
Capitală: Bratislava(430.000 locuitori).
Moneda: euro.
Limba oficiala: slovaca.
Fus orar: UTC +1 / +2.
Curent electric: 220V AC 50 HZ.
Religia predominanta: este cea romano-catolica, c.c.a. 400000 de
lutherani, 300000 de greco-catolici, 85000 reformati, 34000 de
ortodocsi.
Cumparaturi: portelan, sculpturi in lemn, broderii, sticla, cristal,
ceramica populara. ]
Bacsis: nu e obligatoriu, dar in general 5-10 %.
Transport intern: Autobuzele sunt disponibile in toate regiunile,
sunt eficiente si confortabile.
Rent - a- car: serviciul e disponobil in toate orasele principale din
tara.
Taxi: sunt dotate cu ceas si sunt ieftine, tarifele urcand putin seara.
Bratislava
(în slovacă până în 1919 Prešporok, germană Pressburg, maghiară Pozsony,
în română de asemenea Pojon) este capitala și cel mai mare oraș din Slovacia
și are o populație de aproximativ 430.000 locuitori. Bratislava este situată pe
Dunăre, aproape de granițele Slovaciei cu Austria și Ungaria și destul de
aproape de granița cu Republica Cehă. Se află la doar 60 de km de Viena.
Munții Carpați încep pe teritoriul orașului (Malé Karpaty, „Carpații Mici”).
Bratislava este sediul președinției, parlamentului și guvernului slovac. În oraș
se află câteva universități, muzee, teatre și alte instituții culturale, printre care
Slovenská filharmónia (Orchestra Filarmonică Slovacă). La nivelul tradițiilor,
orașul slovac poartă și semnele influențelor venite din Austria, Ungaria etc. În
trecut a fost un oraș din Imperiul Austro-Ungar, motiv pentru care are și alte
nume, în uz până la finalul Primului Război Mondial: Pressburg (germană,
chiar și astăzi alternativa oficială) și Pozsony (maghiară).
Julius Jacob von Haynau (n. 14 octombrie 1786, Kassel,
Principatul Hessen-Kassel – d. 14 martie 1853, Viena) a fost un general
austriac, baron, fiu natural al principelui elector (germ. Kurfürst) Wilhelm I de
Hessen-Cassel.
Numele lui se leagă de revoluția maghiară din 1848-49 și lupta pentru
independență, urmând o lupta de răzbunare nemiloasă împotriva Ungariei; a și
executat 13 generali la Arad.
Și-a început cariera în armata austriacă, a luat parte în războiul lui Napoleon.
Monseniorul Jozef Tiso Th. D. (n. 13 octombrie 1887 – d. 18 aprilie
1947) a fost un politician slovac al Partidului Popular Slovac și preot romano-
catolic.
A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac
și, în final, președinte al Primei Republici Slovace (care a existat în perioada
1939 - 1945).
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Tiso a fost judecat de
autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.
Chipul lui Jozef Tiso pe moneda de 50 de coroane emisă de Prima Republică
Slovacă la aniversarea a 5 ani de la înfiinţare.
Václav Havel
(n. 5 octombrie 1936, Praga, Cehoslovacia – d. 18 decembrie 2011,
Hradecek, Republica Cehă) a fost un scriitor, dramaturg și disident
ceh. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și
primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003).
Copilăria și tinerețea. S-a născut pe 5 octombrie 1936 la Praga.
Fiul unor capitaliști bogați, are de suferit de pe urma comunismului
încă din adolescență. Nu îi este permis să facă studii universitare
așă că merge la cursuri de seral. La vârsta de 15 ani își descoperă
pasiunea pentru poezie. Scrierile sale sunt influențate de Kafka,
chiar dacă operele acestuia erau interzise în acea vreme.
După satisfacerea serviciului militar, lucrează ca mașinist la un
teatru din Praga (Teatrul pe balustradă - Divadlo Na Zábradlí) și
studiază arta dramatică prin corespondență. După lovitura de stat
organizată și condusă de Moscova din 1948 familia sa își pierde
proprietățile și este considerată pro-Germană și că a colaborat cu
ocupantul (acuzație formulată în ziarul comunist Rudé Právo din
23 februarie, 1989) Lui Havel i se ridică tot felul de obstacole dar
face cursuri de liceu la seral și intră la Universitatea Tehnică Cehă
in 1957. Prima piesă reprezentată a fost Petrecerea din grădină
(1963) iar cea mai cunoscută piesă a sa este Largo Desolato. În
1964 s-a căsătorit cu Olga Šplíchalová (1933–1996).
Cariera politică. În această perioadă își începe și cariera politică,
din postura de disident, lucru care îi influențează și opera. În 1968,
anul Primăverii de la Praga, este dat afară de la teatru. Activismul
său politic îl costă cinci ani de închisoare. Această dizidență a
culminat în momentul publicării Cartei 77 un manifest politic,
scris pentru a acuza arestarea membrilor grupului de muzică
psihedelică Plastic People of the Universe. Teoria sa politică cea
mai articulată și mai onorată este cea a „Post-Totalitarismului”
(puterea celor fără de putere), un termen utilizat pentru a descrie
viata socială și politică după încheierea „minciunii comuniste”.
Revoluția de catifea (în cehă sametová revoluce, în slovacă nežná
revolúcia) a fost mișcarea pacifistă prin care partidul comunist din
Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii și a revenit la
democrație.
Căderea Zidului Berlinului provoacă o veritabilă undă de şoc în
întregul sistem comunist. Primul efect se face simţit în
Cehoslovacia odată cu mişcarea numită „revoluţia de catifea”.
In Slovacia: http://www.youtube.com/watch?v=IsdCoXXapRs&feature=player_embedded
În România: http://www.youtube.com/watch?v=ljQ2-ul6Mo8&list=PLA9EC21E921E7740C
Sau aici http://www.youtube.com/watch?v=TxPZt9AUp58
http://www.youtube.com/watch?v=SKkHUIlTMHU
Revoluţia de catifea a fost mişcarea pacifistă prin care partidul
comunist din Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii şi a revenit
la democraţie.
Curentele deschise și liberale provenite dinspre Uniunea Sovietică,
prin internemdiul așa-numitei Perestroika, condusă de Mihail
Gorbaciov începând cu 1985, s-au concretizat în începerea
reformelor politice în țările satelite ale acesteia. În cazul
Cehoslovaciei, anul 1977 a rămas în istorie, an în care, în spiritul
Primăverii de la Praga, un grup de intelectuali a publicat un
manifest numit „Scrisoarea 77", în care își exprimau dezacordul cu
regimul instituit.
În 1989, momentul schimbărilor în Europa de est, locuitorii
Cehoslovaciei știau despre căderea imperiului sovietic și
prăbușirea regimurilor totalitare în țările învecinate de la radio
(Radio Europa Liberă). La 17 noiembrie, la Praga, poliția a atacat
mii de studenți care protestau împotriva regimului comunist. Acest
eveniment a provocat începerea demonstrațiilor. A fost creat Forul
Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul
Partidului Comunist Cehoslovac se dădeau lupte pentru putere
între conservatorii lui Gustáv Husák și reformiștii lui Ladislav
Adamec.
După greva generală din 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului
aliatului sovietic, Partidul Comunist Cehoslovac a abandonat
puterea. Gustáv Husák, până atunci un mare promotor al ortodoxiei
comuniste, a devenit la 10 decembrie Președintele Republicii.
Evenimentele s-au precipitat și înainte de sfârșitul anului 1989,
Vaclav Havel a ajuns la șefia Statului iar Alexander Dubček la
președinția Parlamentului. În iunie 1990 au avut loc primele alegeri
democratice, în urma cărora au ieșit învigători Forumul Civic (ceh)
și Publicul Împotriva Violenței (slovac).
Evoluția politică și sciziunile ulterioare ale acestor partide au
clătinat federația în anii 1991 și 1992. După o puternică mișcare
naționalistă secesionistă în 1993, a urmat separarea Republicii
Cehe și Slovaciei în urma Divorțului de Catifea. Vaclav Havel a
devenit primul președinte al Cehiei iar Vaclav Klaus a preluat
funcția de premier, în timp ce în Slovacia, Vladimir Mečiar a
devenit noul șef al Statului. Republica Cehă și Slovacia au devenit
ulterior membre ale Alianței Nord-Atlantice și în mai 2004 au
aderat împreună la Uniunea Europeană.
A fost un suporter pasionat al rezistenței nonviolente, teoretizată
altădată de un celebru politician indian, Mahatma Gandhi. A fost
unul dintre liderii Revoluției de Catifea din 1989 și devine
președinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie 1989, fiind
deja președinte al Forumului Civic, a fost ales președinte al
primului parlament liber.
În 1996, împreună cu filantropul japonez Yohei Sasakawa și cu
laureatul premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel, pune bazele
fundației Forum 2000, o organizație care are ca scop declarat
identificarea problemelor cheie ale societății actuale și dezvoltarea
de soluții pentru conflictele de ordin religios, cultural sau
interetnic.
Destrămarea Cehoslovaciei. Un insucces al carierei sale politice
l-a reprezentat destrămarea Cehoslovaciei, în 1992, căreia Havel i
s-a opus. Pe 3 iulie al acelui an parlamentul cehoslovac a refuzat
realegerea lui Havel ca președinte al țării, pe motiv că s-a
pronunțat pentru menținerea Cehoslovaciei. A demisionat din
funcție pe 20 iulie 1992, după Declarația de Independență a
Slovaciei. Astfel Havel a devenit ultimul președinte al
Cehoslovaciei și primul președinte al Cehiei.
În 1993 devine primul președinte al Cehiei. În 1996 soția sa moare
de cancer. Se recăsătorește în 1997, cu actrița Dagmar Veškrnová.
Este reales președinte în 1998, în ciuda faptului că e bolnav ca
urmare a anilor de detenție și a excesului de tutun. În 2003 iese de
pe scena politică după ce încheie cel de-al doilea mandat politic de
președinte, iar biroul său este ocupat de marele sau oponent,
Václav Klaus, cel mai redutabil adversar politic al său.
Ivan Gašparovič
Președinte al Slovaciei
În funcție
5 iunie 2004 – prezent
Prim-ministru Mikuláš Dzurinda
Iveta Radičová (prezent)
Precedat de Rudolf Schuster
Născut(ă) 27 martie 1941 (72 de ani)
Poltár, Slovacia
Soție Silvia Gašparovičová
Profesie Profesor universiar
Confesiune Catolic
Ivan Gasparovic (născut la 27 martie 1941) este un politician slovac și profesor
de drept care a fost președinte al Slovaciei din 15 iunie 2004. El este, de
asemenea, primul presedinte slovac reales.
La început de carieră. Cu toate acestea, în ciuda expulzării sale, Gasparovic a
fost capabil să-și continue cariera juridică și de la 1968 până în iulie 1990, el a
fost un profesor la Catedra de Drept Penal, Criminologie și Practică
criminologică la Facultatea de Drept a Universității Comenius din Bratislava. În
februarie 1990, el a devenit prorector la Universitatea Comenius.
După Revoluția de Catifea și căderea ulterioară a regimului comunist,
Gasparovic a fost ales de către noul președinte Vaclav Havel Procurorul General
al țării federale. După martie 1992, el a fost pentru scurt timp vice-președinte al
Consiliului Legislativ al Cehoslovaciei, în ianuarie 1993. Gasparovic a revenit
temporar la Universitatea Comenius. El a fost un membru al Consiliului
Științific al Universității Comenius și a Consiliului Științific al Facultății de
Drept din cadrul aceleiași universități. La sfârșitul anului 1992, el a fost unul
dintre autorii Constituției Slovace.
Președinte al Slovaciei. Gasparovic a abordat atenuat și non-conflictual
președinția sa. Lui i-a a crescut popularitatea cu mulți alegători, și azi este un
presedinte popular. Cu toate acestea este, în general perceput că a pus Slovacia
înapoi la comunism, prin progresul politic, economic și de dezvoltare.
Gasparovic a fost susținut de prim-ministrul Robert Fico și Partidul Național
Slovac , condus de Jan Slota.
Majoritatea locuitorilor Slovaciei sunt de naționalitate slovacă (86%). Ungurii
sunt cea mai mare minoritate etnică (8,5%) și sunt concentrați în sudul și estul
țării, la frontiera cu Ungaria. Celelalte grupuri etnice cuprind țiganii, cehii,
rutenii, ucrainenii, germanii și polonezii.
Structura confesională, conform recensământului din 2001, era următoarea:
Biserica Romano-Catolică: 68,9%,
Biserica Luterană CA: 6,9%,
Biserica Greco-Catolică din Slovacia: 4,09%,
Biserica Reformată: 2,04%,
Biserica Ortodoxă din Slovacia: 0,94%.
12,9% din totalul locuitorilor s-au declarat fără confesiune, iar 2,99% nu au dorit
să-și declare apartenența religioasă.
Drapelul Slovaciei
Drapelul Slovaciei este format din trei benzi orizontale de
dimensiuni egale, în culorile alb, roșu și albastru. Își are originile
din revoluția din 1848, când slovacii se luptau împotriva
maghiarilor pentru independență. Acest steag a fost adoptat semi-
oficial de Cehoslovacia înainte de primul război mondial, de
Republica Slovacă în timpul celui de-al doilea război mondial și,
după 1 martie 1990, ca steag al Slovaciei ca republică constituentă
cehoslovacă. Stema a fost adăugată la 3 septembrie 1992.
Tradiții Slovace
Folclorul. Fiecare popor deține un patrimoniu cultural propriu,
menit să stea dovadă noilor generații a creațivității, simțului
estetic, identității etnice și bogăției spirituale ale strămoșilor lor.
Valori spirituale, monumente, obiecte de artă și tradiții se păstrează
și în Slovacia, stat situat în centrul Europei, de unde și avantajul de
a moșteni comori culturale unice. Știința care studiază cultura
populară materială și spirituală poartă numele de Etnografie.
Folclorul face parte din cultura populară și nu reprezintă, sub nici o
formă, un sistem închis, întrucât este perpetuat prin intermediul
memoriei colective și permanent supus modificării. Specific
folclorului este caracterul anonim, stilizat și îmbogățit de-a lungul
timpului de generații întregi, fapt ce determină existența lui în mii
și mii de variante. Astfel, folclorul se împarte în:
Valorile spirituale, obiceiurile şi tradiţiile, arta meşteşugurilor,
cântecele şi dansurile populare, toate aceste valori sunt perpetuate
şi astăzi de comunităţile locale de slovaci constituind comori
culturale unice. Folclorul slovac cuprinde numeroase poveşti,
legende, basme, povestiri, balade, mituri, ghicitori, proverbe,
cântece şi dansuri populare. Cântecul şi dansul au avut şi continuă
să aibă un rol important în viaţa slovacilor, dându-le posibilitatea
de a exprima şi manifesta vasta paletă a trăirilor sufleteşti prin
intermediul muzicii. Un loc important îl ocupă acele cântece care
exprimă cel mai nobil sentiment – iubirea. Exprimând fie o iubire
fericită, fie una trecătoare, cântecele de dragoste sunt, de obicei,
lente şi fac referire la fidelitatea sau infidelitatea, jocurile amoroase
sau certurile iubiţilor. Astfel de piese sunt:
„Laska, Bože Laska” https://www.youtube.com/watch?v=YR8J8r6FXWU
„Na Kosickej Turni” https://www.youtube.com/watch?v=-2XfwlxfbUA
„Pridi Janik Premileny” https://www.youtube.com/watch?v=XOpt6Gt1-RQ
„Pridi Ty Suhaj Ho, Pridi Nam”
https://www.youtube.com/watch?v=dONEd1O7MJU (colaj)
https://www.youtube.com/watch?v=BkZlLl98sj0 (colaj)
https://www.youtube.com/watch?v=EQ3m8t1gvxE&list=PLGiIEmmwe6TqE3a_I4Q1C37VO
D7FrsrI0 (colaj – muzica vechej)
Alte categorii de cântece le reprezintă cântecele pentru copii,
având o tonalitate dulce şi sensibilă- “Spi Dieta, Spi”, cântecele
haiduceşti- „ Hej Hore, Haj Doluhaj”, cântecele istorice, baladele
şi cântecele rituale- cântate cu prilejul diferitelor sărbători (nuntă,
botez, înmormântare, Crăciun, Anul nou, Tri Krale). Ca şi
cântecul, dansul face parte din practicarea şi păstrarea tradiţiilor.
Cele mai vechi dansuri populare sunt cele numite Chorovody şi
sunt însoţite de mişcări lente, puţin ritmate, desfăşurate în linie
dreaptă, serpuită, în şir, cerc sau semicerc. Deosebit de importantă
în timpul dansului nu e direcţia de deplasare, ci bătaia pasului.
Astăzi, dansurile populare au loc doar prin prezenţa ansamblurilor
folclorice.
Dansuri populare. Dacă muzica este prilej de exprimare a trăirilor
sufletești umane, dansul este menit să o însoțească prin mișcări
ritmate potrivite. Ca și muzica, face parte din practicarea și
păstrarea unor tradiții. Cele mai vechi dansuri populare sunt cele
numite Chorovody, însoțite de mișcări lente, puțin ritmate,
desfășurate în linie dreaptă, șerpuită, în șir, cerc sau semicerc.
Indiferent de deplasare, importantă este bătaia pasului. Acest tip de
dans se împarte în categorii, precum:
de primăvară - au loc în perioada când natura se trezește la
viață. Fetele tinere sunt cele care le dansează și sărbătoresc
activități precum semăntul, plivitul, s.a.
de societate - sunt dansate mai mult de către cei adulți, iar
cadența melodiilor este relativ rapidă, exprimând bucuria, buna
dispoziție și vitalitatea. Dansul e însoțit de naive jocuri comice
de apropiere a băiatului de fată. Participanții dansează în cerc,
în care intră băiatul sau fata și își alege persoana pe care o
simpatizează, folosind o pernuță sau o batistă. In cerc, cei doi se
sărută, după care predau ștafeta altora.
Nupțiale - sunt dansurile nuntașilor, cu prilejul căsătoriei unor
tineri.
Alt tip de dans popular este Kolesj, în cerc și în ritm rapid și vesel.
De regulă, sunt interpretate de fete tinere în timpul pauzei de
orchestă. Svadobne Kolesj se dansează în jurul miresei, în timp ce
aceasta este pregatită pentru ceremonialul de căsătorie. Dans ce
reprezintă cultura bărbătească este Hajduchy sau Odzemoch,
consemnat în anul 1514, cu ocazia execuției lui Gheorghe Doja*.
Provenind din dansurile valahe ale ciobanilor de la stână, este
interpretat în zona de șes, folosindu-se diferite unelte specifice
vieții păstorești, precum fluierul, baltagul, biciul. Alt dans de acest
tip este Verbunky, interpretat de recruți. Parovj tance sunt cele
dansate în perechi. Jardaj a fost considerat de tip unguresc, după ce
a fost dansat, în 1837, la Teatrul din Bratislava, cu ocazia
deschiderii acestuia. Cu toate acestea, e consemnat faptul că, în
Slovacia, a existat demult acest tip de dans, cu treceri de la ritm
lent la ritm mai accelerat și apoi din ce în ce mai rapid. Polka este
considerat, altături de jardaj, un dans popular cult, preluat de
slovaci. Au existat și dansuri populare ale celor mici, prin care se
imitau diferite animale. Astăzi, dansurile populare au loc doar prin
prezența ansamblurilor folclorice.
https://www.youtube.com/watch?v=YEofX1YntSg https://www.youtube.com/watch?v=XgbbQGdVwqo https://www.youtube.com/watch?v=BlwMyQT6M9M https://www.youtube.com/watch?v=ITNdNJHO-L4 https://www.youtube.com/watch?v=FnYUe1vVDZg&list=PLgIqbw6Rt7R6WvLPYj0BduL7
NgaBcpRgO (Odzemoch) https://www.youtube.com/watch?v=4lNbBfnHr6E&list=PLA5C053C070ED9366 https://www.youtube.com/watch?v=Ysu5mqMvIQc https://www.youtube.com/watch?v=sk5NoiL_olU https://www.youtube.com/watch?v=Mx44oT24uCI https://www.youtube.com/watch?v=IgEqfJagEQo&list=PLEA08FEAC43FBEABD (colaj) https://www.youtube.com/watch?v=WvWlloBAAc0&list=RD02Mx44oT24uCI (Cele mai frumoase dansuri și obiceiuri populare slovace - Orava)
* Gheorghe Doja, în maghiară Dózsa György, (n. cca. 1470, Dalnic, Regatul Ungariei, astăzi în județul Covasna, România - d. 20 iulie 1514, Timișoara) a fost un mic nobil secui din Transilvania
care a condus răscoala țărănească contra marilor proprietari (magnați) unguri de pământ din anul 1514 care-i poartă numele.
Papa Leon al X-lea a chemat la o cruciadă antiotomană, nedusă la îndeplinire. În anul 1513 Doja a fost însărcinat cu organizarea unui corp de oaste secui, care să participe la cruciadă. Oastea
organizată pentru cruciadă s-a transformat într-o oaste de răsculați pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei, sub conducerea lui Gheorghe Doja.
Gheorghe Doja se remarcase anterior ca bun ofițer în războaiele antiotomane.
Proclamarea cruciadei de către papa Leon al X-lea a dus prin recrutarea țăranilor maghiari, slovaci, sârbi, croați, români și secui ca soldați, la un conflict de interese cu marea nobilime din Ungaria și
Transilvania, care dorea să-i rețină pe țărani pe propriile domenii. Prin participarea la cruciadă țăranii sperau sa-și îmbunătățească greaua situație economică, în ipoteza unei campanii reușite în fața
turcilor.
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja. Împotrivirea marii nobilimi a dus la răscoala țărănească. Principala direcție a răsculaților a fost Timișoara și Cenadul, localitățile de reședință ale
episcopului Nicolae Csáki (Nicolaus de Csak), principalul adversar al înarmării țăranilor în vederea cruciadei.[1]
Pe timpul desfășurării răscoalei s-au mai afirmat ca puternici adversari ai răsculaților
voievodul transilvan Ioan Zapolya, episcopul romano-catolic al Transilvaniei Várday Ferenc și un jurist Werbőczy István.
Armatele țărănești aflate sub conducerea lui Gheorghe Doja au fost la început victorioase la Cenad și Nădlac, unde răsculații l-au prins pe episcopul Csáki și l-au ucis. Șpanul Bathory a reușit să
fugă și să-l cheme în ajutor pe voievodul Ioan Zapolya al Transilvaniei.
A urmat atacul nereușit de la 15 iulie 1514 al armatei țărănești asupra Cetății Timișoara unde se refugiaseră marea nobilime, și apoi, la porunca lui Ioan Zapolya Gheorghe Doja a fost prins, torturat
în mod barbar și executat prin așezare pe un „tron” înroșit în foc (20 iulie 1514). Un rol important în ultima fază a răscoalei l-a jucat și intervenția armatei regale ungare contra țăranilor. Totuși, deși
nobilimea a reușit să iasă victorioasă în conflictul cu țăranii din anul 1514, Ungaria a fost mult slăbită de răscoală și va trebui să suporte în 1526 înfrângerea zdrobitoare de la Mohacs în fața turcilor,
după care va urma o perioadă de 160 de ani de stăpânire turcească.
Arhitectura populară
Arhitectura populară, artele frumoase și muzica completează
mediul natural și relieful, îmbinându-se într-un cadru perfect
armonios. Casele, clădirile și monumentele ridicate cu zeci de
secole în urma constituie arhitectura populară, pastrata până în
zilele noastre în toate colțurile țării. Arhitectura cel mai bine
conservată este la sate. De obicei, casele erau construite în funcție
de formele de relief și mediul înconjurător, în mod diferit și din
materiale potrivite zonei. Locul preferat era în apropierea pădurilor
și a râurilor. Astfel, în zona de șes, casele erau construite din lut și
cărămidă, iar în cea montană, din piatră sau lemn. Lemnul cel mai
mult prelucrat era cel de molid, tei și arțar.
La început, locuințele constau într-o singură încăpere, cu multiple
întrebuințări, pereții erau construiți din plase de nuiele rezistente,
lipite cu lut amestecat cu apa și paie, care erau folosite și pentru
unele anexe, precum grajduri, garduri, s.a.
Venirea valahilor în Cehia de azi introduce o nouă formă de
construcție, aceea a stânelor, care constau în două camere, una
drept bucătarie sau loc de întâlnire pentru ciobani, alta drept
dormitor. In interior, pe jos, era lut bătătorit, iar în fața
șemineelor sau cuptoarelor, se aflau niște pietre care erau
folosite, mai ales iarna, ca instrument de spălat. Ferestrele mici
erau prevăzute, în loc de geam, cu piele de câine sau bășică de
porc. Sistemul de închidere a ușilor și ferestrelor era foarte
complicat. Cei care făceau zăvoare erau foarte apreciați.
In zona montană, construcțiile din bârne, de regulă de culoare albă
și cu ferestre albastre erau izolate cu mușchi, iar în cele colinare,
era folosită argila și peste pereții construiți din bârne se adăuga
adesea o tencuială din lut. Pereții erau înfrumusețați de către
creatorii populari cu diferite desene, ce reprezentau animale. La
Čičmany și Jdiar, există asemenea case din lemn cu picturi
zoologice și antropomorfe.
In zona colinară, construcțiile din bârne erau văruite în alb și aveau
acoperișurile prevăzute cu patru scurgeri relativ înalte, pentru a
evita posibilele inundații datorate zăpezilor abundente.
In zona Dunării, cele mai deosebite monumente culturale sunt
bisericile romane, care datează din secolul al 12-lea, și morile, ce
asigurau locuri de muncă și surse de hrană înca din secolul al 19-
lea. Astfel este Biserica Ortodoxă în stil baroc din Komjrno, care
adăposteste o colecție de icoane. Tot aici se întâlnește și fortăreața
din perioada Renașterii, împotriva atacurilor turcești. Stilul gotic
este păstrat prin Biserica Reformata din Jamorjn.
Tot în zona Dunării, fermele construite în stil tipic părții de sud-
vest a Slovaciei adăpostesc vestigii și valori ale generațiilor
trecute. Interiorul lor este impresionant, decorat cu materiale textile
sau vase de ceramică, sau dotat cu diverse instrumente de lucru:
războaie de țesut sau obiecte din răchită. Astfel sunt fermele din
Veľkỳ Meder, Matứjkovo. Ferma din Martovce a devenit Muzeu
Cultural Popular, deținând o impresionantă expoziție de vase din
ceramică.
In zona Tatrei Inalte/Vysokj Tatry, arhitectura populară este
concentrată în localitățile Poprad, Levoča, Kejmarok, Spijskj Belj. In Levoča, se află sculpturile din lemn ale artistului Paul din
Levoča dar, mai ales, impresionantul altar înalt de 18,6 m de la
Biserica Sf. Jacob. In regiunea Spijskj Sobota, din localitatea
Poprad, exista biserici în stilul roman târziu, iar la Spij se găsesc
ruinele uneia dintre cele mai mari cetăți din Europa. Impresionante
sunt și castelele de la Kejmarok, Krjsna Hjrka, Starj Ľubovňa,
Betliar, Strjky, sau muzeele în natură de la Pribylina și Vỳchodnj.
Arhitectura religioasă populară este reprezentată prin numărul
mare de biserici din lemn, pentru care Slovacia este renumită în
întreaga Europă. Unice și fascinante, ele sunt răspândite mai ales în
zona forestieră, de unde se puteau procura materiale de construcție.
Statisticile consemnează existența a peste 300 de biserici
aparținând unor diferite religii. Foarte multe dintre acestea au
dispărut în urma conflictelor armate sau a dezastrelor naturale si,
cu toate acestea, mai mult de 50 de astfel de biserici se pot întâlni
în nord-estul Slovaciei.
Bucătăria slovacă
Bucătăria slovcă folosește găluște , preparate din aluat dospit, servite cu brânză dulce ori sărată, cu mac, cu nucă sau cu scorțișoară, gomboți
cu prune, urechiușe , sosuri de roșii, de mărar sau de vișine, supe de tăiței, de lășcuțe, de chimen, de fasole sau de mere, sarmale, tocană de
cocoș, pogăcele cu jumări, salam.
Cele mai cunoscute și mai apreciate sortimente culinare sunt: halusky - mâncarea națională slovacă - galuște din cartofi servite cu branză,
zemiakove placky - clătite din cartofi prăjite în ulei, kapustnica - un fel de ciorbă de varză, laskonky - gogoși cu alune și cremă, trotle -
biscuiți sub formă de rondele servite cu cremă de ciocolată la mijloc, treska – salată de cod cu maioneză, ceapă, morcov.
Turism
Slovacia pornește din munții Tatra și se așterne peste câmpii, canioane, peșteri
și lunci. Țara a devenit independentă în 1993, ca rezultat al faimosului Divorț
de Catifea iar astăzi este una dintre cele mai cunoscute regiuni turistice din
Europa Centrală. Vacanțele de familie, stațiunile balneoclimaterice și
sporturile fac parte din ofertele turistice ale Slovaciei. Orașele principale sunt
capitala Bratislava, Koshice, Zilina și Poprad, acestea oferind o varietate de
atracții. Taberele de vară și de iarnă din Munții Tatra și alte regiuni ale țării
primesc mii de copii și părinți din toată Europa.
Slovacia atrage prin comoditatea și confortul oferite - de la trenurile mici și
liniștite, cu două sau trei compartimente până la satele alpine, vechile așezări
de mineri din Vlkolinec și străduțele tăcute din orașul medieval Bardeiov.
Slovacia este o destinație „domestică".
Aproape fiecare castel ruinat din Slovacia are propria legendă. Una dintre
acestea este povestea castelului Csejte: o contesă necruțătoare ucide trei fete
tinere și se îmbăiază în sângele lor, pentru a întineri. De altfel, în multe zone
încă mai persistă credințele în deochi, vrăjitori și alte ființe supranaturale.
Inedit:
„Mamă, nu mai plânge!” Monumentul copilului nenăscut
La 28 octombrie 2011, în orașul slovac Bardejovska Nova Ves a fost
inaugurată lucrarea de sculptură intitulată „Copilul care nu s-a mai născut
niciodată”. Monumentul a fost realizat de sculptorul Martin Hudáček la
inițiativa unui grup de femei care regretă că într-un anume moment al vieții
lor au „ales” să-și avorteze copiii.
Sculptura exprimă nu doar regretul și pocăința mamelor care au avortat, ci și
iertarea și dragostea copilului nenăscut pentru mama sa.
Ideea a venit de la un grup de tinere femei, reunite sub numele „Mișcarea de
Rugăciune a Mamelor”, care azi sunt conștiente de valoarea fiecărei vieți și de
gravitatea fiecărui rău pe care adulții îl pricinuiesc, nu doar prin pierderea
ireparabilă a copilului nenăscut, ci și prin permanentul declin al sănătății
fiecărei femei care decide, indiferent de motiv, să-și avorteze copilul.
Dezvelirea statuii s-a făcut în prezența ministrului slovac al Sănătății.
Monumentul sculptorului slovac a impresionat lumea întreagă. Sunt
nenumărate locuri în care se vorbește despre el cu entuziasm.
(Tatăl este de foarte multe ori autorul moral al crimei, nu numai pentru că nu o
sprijină și nu o încurajează pe mama care șovăie, dar chiar el este cel care face
presiuni asupra ei, să „scape” de copil. Poate va exista vreodată un monument
dedicat copilului nenăscut, care să-l reprezinte și pe tată.)
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise
următoarele obiective din Slovacia:
Satul Vlkolinec (1993)
Spišský Hrad și monumentele culturale asociate (1993)
Localitatea minieră Banská Štiavnica (1993)
Peștera din Aggtelek și Carstul Slovac (1995, 2000)
Centrul vechi istoric din Bardejov (2000)
Pădurile vechi de mesteacăn din Carpați (2007)
http://www.youtube.com/watch?v=leWBN7A74lQ
http://www.youtube.com/watch?v=C6doVaI8N9c
Cadrul natural de mare atracţie turistică şi valorile cultural-istorice (castele,
biserici, muzee, elemente etnofolclorice) reprezintă zestrea turistică a
Slovaciei, în cadrul căreia se conturează trei areale turistice: Slovacia
Occidentală – cuprinde Câmpia Mică a Dunării Mijlocii, Carpaţii Mici şi Albi,
în care se regăsesc importante staţiuni balneoclimaterice de rezonanţă
europeană: Peištani, Bezovec, Nimnica, Smrdáki, Luilacovice, Zilina;
atracţiile naturale sunt completate de cele cultural-istorice de mare valoare,
anume castelele medievale şi Bratislava.
Slovacia Centrală – cuprinde Munţii Tatra Mare (2250 m) şi Tatra Mică (2043
m) în vest, Fatra Mare şi Mică (1700-1592 m), Metaliferii Slovaci (1459 m) şi
Podişul Krupinei în sud, cu peisaje de mare varietate şi pitoresc, staţiuni
balneare, castele gotice, fortificaţii medievale şi oraşe istorice;
Slovacia Orientală – cu Masivele Tatra şi Metaliferii Slovaci în vest, Podişul
Ondavei în est, Beskizii Răsăriteni, Câmpia Slovaciei Orientale, Munţii
cristalini Slanske şi vulcanici Virkolat. Turismul cunoaşte, din 1990, un
proces de revigorare în această ţară.
Orașe, stațiuni, obiective turistice: Bratislava e capitala țării și e situată pe
Dunare în apropiere de granițele Slovaciei cu Austria și Ungaria. Orașul e
unul din cele mai importante centre culturale, politice, economice și
industriale ale țării. Aici își au sediul președintele, Parlamentul, Guvernul și
numeroase instituții culturale precum: Orchestra Filarmonică Slovacă, Teatrul
National Slovac și Catedrala Sf. Martin, unde a fost încoronată Împărăteasa
Maria Tereza. În 2006, Bratislava avea 77 facilităţi comerciale de cazare
(dintre care 45 erau hoteluri), cu o capacitate totală de 9.940 de paturi. Un
total de 686.201 vizitatori, dintre care 454.870 erau străini și au stat cel puţin
o noapte acolo. Cu toate acestea, mare parte dintre turişti vizitează Bratislava
o singură zi, şi numărul lor exact nu este cunoscut. Majoritatea turiştilor
străini provin din Republica Cehă, Germania, Regatul Unit, Italia, Polonia,
Austria, Franţa, Statele Unite, Japonia şi Ungaria. În Slovacia sunt şi diverse
destinaţii montane destinate schiului, precum şi destinaţii balneare.
Castelul Bratislava reprezinta una din structurile cele mai impresionante ale
orașului fiind poziționat la o înaltime de 85 de m deasupra Dunării. În timpul
lui Sigismund de Luxemburg acesta a fost transformat într-o construcție gotică
anti-husită; în 1562 a devenit un castel renascentist pentru ca în 1649 să fie
reconstruit în stil baroc.
Parcul Zoologic din Bratislava, poziționat în Mlynsk Dolina se află în
apropiere de sediul televiziunii slovace. Aceasta deține aproximativ 152 de
specii de animale, printre care și leul alb, o specie foarte rară.
Pe malul Dunării se află Grădinile Botanice care aparțin de Universitatea
Comenius, acestea găzduind peste 120 de specii de origine domestică, exotică
sau străină.
Piestany e un oraș din regiunea Trnava și o faimoasă stațiune
balneoclimaterică. Stațiunea se ocupă cu tratarea bolilor reumatice, folosind
apele minerale și nămolurile sulfuroase, combinate cu hidroterapie, masaj,
terapie cu carbon și alte tratamente de relaxare. Orașul oferă facilități pentru
practicarea sporturilor precum călarie, schi nautic, tenis și trasee turistice
pentru drumeții, vânătoare și sporturi extreme. Complexul spa se află în
apropiere de centrul orașului, aici aflându-se săli de tratament, hoteluri,
piscine, izvoare naturale și vegetație din plin.
La Aggtelek şi la Carstul Slovaciei (care formează împreună o unitate
geologică şi geografică) s-a format cel mai mare sistem de peşteri din Europa.
Peştera cea mai lungă a Carstrului şi în acelaşi timp a Ungariei este peştera
Baradla, lungimea totală, împreună cu ramificaţiile, este de 25 de km.
O parte de 5.6 km se găseşte pe teritoriul Slovaciei şi se numeşte Domica.
Peştera s-a format din calcar vechi de 230 milioane de ani din Triasul
Mijlociu, şi pe baza datelor geologice putem constata că procesul de formare a
început acum 2 milioane de ani. Apa pârâurilor s-a strecurat în sistemul
crăpăturilor şi, dizolvând calcarul, încetul cu încetul i-a înlărgit, formând
pasajele de azi. Picurând neîncetat, apa şi-a depozitat conţinutul de calcar
formând stalagtite şi stalagmite de mărimi, culori şi forme diferite decorând cu
ele pasajele. Acestea au stârnit imaginaţia descoperitorilor şi vizitatorilor care
au dat nume specifice la unele formaţiuni, de exemplu Capul Dragonului,
Tigrul, Limba Soacrei, Sala Stâlpurilor şi Sala Uriaşilor.
Zvolen (în germană Altsohl, în maghiară Zolyom) este un oraș în Slovacia centrală, situat aproape de Banská Bystrica, pe râul Hron. Are 42.000 locuitori
(1991). Este capitala unui district. Orașul are un centru istoric cu un castel vechi.
Zvolen, situat in centrul Slovaciei la confluenta raurilor Hron si Slatina, este cel
mai mare oras din zona Pohronie. Pozitia sa privilegiata ce l-a impus ca important
nod feroviar si rutier a avut in epoca moderna un rol deosebit in dezvoltarea
economica a orasului, ca si apropierea de aeroportul din Sliac.
Dincolo de aspectul modern al orasului, cu cladiri geometrizate si strazi largi,
Zvolen ascunde o istorie de peste sapte secole atestate documentar. Cea mai
importanta componenta culturala este Castelul Zvolen. Importanta orasului
Zvolen creste odata cu construirea acestuia din porunca lui Ludovic I intre anii
1370-1382. Castelul Zvolen servea ca resedinta de vanatoare a regilor unguri.
Un lucru care ar trebui precizat este ca si actul de nastere al cetatii Bran a fost
emis tot de cancelaria regelui Ludovic cel Mare ( Ludovic I de Anjou) la 19
noiembrie 1377.
Sub presiunea atacurilor otomane din secolul XV va fi construit sistemul de
fortificatii ce cuprindea patru bastioane si porti de acces catre castelul
Zvolen. Chiar daca a suferit mai multe modificari de-a lungul timpului fiecare
reconstructie a fost realizata in spiritul conservarii elementelor de valoare. Cele
mai pregnante influente arhitectonice sunt cele gotice, inspirate dupa modelele
castelelor italiene, dar in afara de acestea se pot distinge si unele elemente
renascentiste si baroce adaugate mai tarziu.
In prezent edificiul se gaseste intr-o stare buna, in ciuda numelui de Pusty hrad
(Castelul parasit) pe care il mai poarta, si este vizitat anual de un numar insemnat
de turisti sositi din toate colturile lumii.
Castelul Zvolen este inclus printre monumentele culturale nationale si este
administrat de Galeria Nationala de Arta din Slovacia care organizeaza aici
periodic expozitii si alte tipuri de evenimente culturale. Castelul detine si o
expozitie permanenta care include lucari realizate de sculptorul Paul din Levoca,
oras din regiunea istorica Zips. De asemenea aici pot fi vazute si picturi murale
gotice extrem de valoroase si lucrari de arta moderna.
Orasul Zvolen mai atrage atentia, in special vizitatorilor romani, prin cimitirul
central dedicat eroilor romani care s-au jertfit in Al Doilea Razboi Mondial pentru
eliberarea Cehoslovaciei „de sub jugul fascist". http://www.youtube.com/watch?v=b-Kkp6gyZSM
http://www.youtube.com/watch?v=m-mO2Uvd5xM
Cimitirul militar Zvolen
http://www.youtube.com/watch?v=fBKvOTjzgBg&feature=player_embedded http://www.youtube.com/watch?v=t5I6tVii-ns http://www.youtube.com/watch?v=Ey4bMqppCKs&list=PL3CAE3233A776B413 http://www.youtube.com/watch?v=niyicstBQss http://www.youtube.com/watch?v=lkV0DtWpXmk
La 13 martie 2009, autorităţile locale din oraşul Zvolen au
organizat o amplă ceremonie de comemorare a eroilor români
căzuţi pentru eliberarea Slovaciei în timpul celui de Al Doilea
Război Mondial. La Cimitirul de Onoare Românesc din Zvolen a
fost organizat un ceremonial militar în cadrul căruia au fost depuse
coroane de flori la monumentul eroilor români, au fost intonate
imnurile de stat al României şi al Republicii Slovace, s-au arborat
drapelele naţionale, iar o gardă militară a prezentat onorul.
Manifestările prilejuite de cea de-a 64-a aniversare a eliberării
oraşului Zvolen s-au bucurat de participarea a numeroşi membri ai
corpului diplomatic acreditaţi la Bratislava, reprezentanţi ai
autorităţilor locale şi ai asociaţiilor veteranilor de război precum şi
a unui numeros public.
În alocuţiunea sa, preşedintele Comitetului Regional al Uniunii
Luptătorilor Antifascişti a adresat mulţumiri armatei române
pentru contribuţia ei la eliberarea Slovaciei şi şi-a exprimat
recunoştinţa pentru jertfa eroilor români.
România a fost reprezentată de ambasadorul României Florin
Vodiţă, iar armata română de comandantul Diviziei I Infanterie
„Dacica“, generalul maior Nicolae Dohotariu.
Deşteaptă-te, române (Imnul de stat al României) | Versurile
Imnul eroilor
Pui de lei
Voinţa neamului
Sfânta zi de libertate
Trompetele răsună
Treceţi batalioane române Carpaţii
Marşul lui Iancu
Cimitirul se afla undeva in nordul orasului, si de fapt este unul
civil, al orasului Zvolen. In partea de sus a acestuia (cimitirul fiind
situat pe un mic deal) este un monument ridicat in cinstea
soldatilor rusi, usor de identificat dupa steaua URSS care vegheaza
in varf, mai ceva ca ochiul lui Sauron din Stapanul Inelelor. Putin
mai sus de acesta, aleile asfaltate se termina si se intrezaresc niste
pietre funerare mai izolate care parca ridica semne de intrebare
pentru ca se vede ca au ceva deosebit fata de restul cimitirului.
Sunt mai mici, mai vechi si... era sa zic mai neingrijite, insa ar fi
un termen prea dur. Sunt doar mai vechi si atat. De fapt arata chiar
binisor, doar ca nu sunt atat de lucioase si super-ingrijite precum
cele din restul cimitirului. Insa principalul aspect cu care ies in
evidenta este altul: au inscriptionate pe ele nume romanesti.
In marginea zonei cu placile inscriptionate este un monument
maricel, din beton, placat cu marmura alba, pe care scrie ceva de
genul „Glorie vesnica eroilor romani cazuti in lupta pentru
eliberarea Cehoslovaciei” atat in romana cat si in slovaca (sau
poate chiar cehoslovaca, limba oficiala pe atunci). Era chiar si o
coroana depusa relativ recent de catre un grup de studenti ai
Facultatii de Geografie de la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-
Napoca.
Banská Bystrica (în germană Neusohl, în maghiară Besztercebánya) este un oraș în Slovacia centrală, pe râul Hron, fiind amplasat într-o
vale largă, între Tatra Mică, Fatra Mare și Munții Kremnica. Cu 81.281 de locuitori, este al șaselea oraș ca mărime al țării. Este reședința unei regiuni (kraj) sau
Unități Teritoriale Supreme (VÚC) și a unui district (okres).
În trecut, Banská Bystrica a fost un important oraș minier. În
secolul al XX-lea a devenit un centru al Slovaciei centrale. Orașul
are un centru istoric.
În memoria militarilor ruși și români există Monumentul amplasat
în Piaţa Insurecţiei din Banska Bistricá.
Memorialul SNP în Banska Bystrica este unul dintre cele mai
importante monumente situate în Slovacia, a cărui misiune este de
a comemora victimele celui de-Al doilea război. Este opera
arhitectului Dusan Kuzma, care astăzi este una dintre operele cele
mai notabile și moderne de arhitectura din Slovacia. Memorialul a
fost finalizat în 1969.
Cladirea in sine este situată la est de orașul Banska Bystrica .
Acesta este situată lângă fortificații. Acesta combină partea veche
cu partea nouă a orașului, fiind un cartier istoric cu piese
moderne.
În jurul clădirii este spațiu verde urban. Clădirea este accesată
printr-o scara. Scara este deschisă larg, fără balustrade. Memorialul
SNP sinonimă cu Solitaire; efectul ei este foarte important.
Este o combinație de muzeu într-o formă monumentală: o bază
orizontală și materie organică, cu centrul dublu divizat. Efectul
expresiv al acestor combinații este foarte puternic, fiind evidentă
cooperarea strânsă a autorilor (designer arhitectural și sculptor).
Porțiunea organică împarte simbolul în două, autorul Dušan Kuzma vrând
să arate rău, sugerând povestea tragică a unui război privită din două părți.
În interiorul a două coji de beton se află expoziția muzeului.
În partea de jos a clădirii sunt institutul științific, sala de lectura, expoziții
ce au loc aici precum și facilități sanitare și alte camere cu diverse utilizări.
La subsol este depozitarul și spațiu de stocare.
Intrarea la sala de memorial se face printr-o scara exterioara care dă efectul
întregii clădiri. Zona de intrare a fost, de asemenea, pusă în aplicare în
partea din spate. Aici este un muzeu de tehnici de lupta. În sala memorială
a fost plasată sculptura lui Iosif Jankovic numită „Victimele avertizează
”(1969). Monumentul exprimă suferința umană și victimele războiului.
Aceasta a dat naștere la o foarte interesantă combinare a unei opere de artă
cu arhitectura, care este concepută astfel. Aceste două discipline artistice și
întreaga lucrare are apoi o foarte mare expresivitate. Cu toate acestea a fost
izolată în 1972 revenind la poziția sa inițială în anul 2004.
Locația a fost propusă în 1957 câștigătoare a competiției urbane din
Banska Bystrica. Proiectul Memorial, al clădirii în sine, s-a născut mult
mai demult. A lucrat la asta arhitectul Dušan Kuzma din 1959, când a
câștigat concursul de arhitectură. Fiind profesor la Academia de Arte
Frumoase din Bratislava, a inceput sa se gandească sa creeze o lucrare
combinată de arhitectură și artă. Si-a găsit un aliat în artistul Josef
Jankovic.
Muzeul SNP a fost fondat în 8 Mai, 1955. Muzeul se adaugă la Institutul
de Răscoală Națională Slovacă, care a fost construit aici, în decembrie
1947. În prezent, clădirea găzduiește un muzeu și o arhivă care dezvoltă
societatea slovacădin perioada 1918-1948, cu accent pe rezistența
antifascistă și Răscoala Națională Slovacă. Instituția are atât la nivel
național (fosta Cehoslovacia) și internațional domeniul de aplicare și
exercitare a activităților profesionale, metodice, de consiliere și de
coordonare. Muzeul are o 66956 obiecte de muzeu și 136,157 piese de
colecții de arhivă. Acesta include o arhivă cu un accent pe activități
muzeale în perioada 1938-1945. Există o bibliotecă cu 20.000 de unitati
carte.
În 2004, 27 August s-a deschis o expoziție permanentă concentrându-se pe
prezentarea evenimentelor politice, militare și sociale importante din
Slovacia anilor 1918-1948. Această colecție reprezintă cel mai cuprinzător
set de teme, conținut și materiale de la toate expunerile curente slovace. În
plus, muzeul găzduiește de asemenea expoziții temporare diferite (de artă,
documentare).
Cel mai important monument istoric din Banska Bystrica, o adevarata
capodopera a orasului si a tarii, un real tezaur si o dovada a trecutului plin
de razboaie al slovacilor este Muzeul Eliberarii Nationale Slovace
(SNP).
Muzeul este alcatuit din 5 camere cu diferite expozitii. Acest muzeu este in
esenta o expozitie in aer liber, care prezinta vizitatorilor o vedere in
ansamblu a celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Alaturi de Muzeul SNP, in Parcul Central al orasului, este Universitatea
Matej Bel.
Pasionatii de istorie si de arme pot admira aici tot felul de exponate care de
care mai interesante si mai stralucitoare. De la tancuri mari si greoaie ce
erau folosite in razboi la o intreaga artilerie compusa din avioane si trenuri
blindate va vor ajuta sa intrati intr-o alta lume, cu totul si cu totul diferita
de lumea in care va aflati acum.
Toti vizitatorii parcului si muzeului vor avea ocazia sa vada indeaproape
aeronavele folosite in al Doilea Razboi Mondial, armele, costumatia
soldatilor, documente si scrieri istorice, impreuna cu fotografii si materiale
video si audio care va vor reda imaginea acelor vremuri.
Expozitia muzeului dispune de calculatoare si ecrane LCD, special pentru a
arata vizitatorilor si a explica istoria acelei perioade. Textele si etichetele
din Muzeul SNP sunt scrise in limba slovaca, in limba engleza si in limba
rusa.
In zona Muzeului SNP se gaseste si Memorialul SNU. Acesta ne prezinta
tancurile si artileria grea a Slovacilor, a armatelor Sovietice si Germane,
unde putem vedea un bombardier sovietic si aeronavele Li2.
Muzeul SNP dispune si de alte facilitati, punand temporar la dispozitia
artistilor muzeul pentru a-si prezenta operele lor, tururile de expozitie
avand loc in timpul noptii.
Persoanele care vor sa ia cu ei o amintire de la Muzeul SNP, vor gasi aici
diverse magazine cu suveniruri special concepute, cu brelocuri in forma de
pusca, tanc sau pistol, sepci de razboi, vederi si multe alte mici obiecte
tematice.
Nu puteti trece prin Banska Bystrica si sa nu vizitati acest muzeu in aer
liber, incarcatura istorica fiind una de exceptie!
O adevarata capodopera a orasului este Catedrala St. Francis Xavier,
situata in Piata Centrala.
Catedrala este una foarte veche, din anul 1503, constructia ei durand
aproximativ 10 ani dar abia in anul 1715 biserica a fost sfintita, pe data de
24 septembrie. Constructia a fost facuta in locul unei vechi capele gotice,
dar care a fost grav avariata in timpul razboaielor.
In secolul al XVI-lea, orasul Banska Bystrica era predominată in general
de protestanti si aceasta catedrala era singura biserica romano-catolica
pentru credinciosii din oras.
In anul terminarii constructiei bisericii, cladirea arata diferit de actuala
infatisare, stilul constructiei fiind cel baroc, si continea 6 capele si un
singur naos.
In anul 1844, a inceput reconstructia bisericii, atunci adaugandu-se doua
turnuri si numeroase picturi ale unor artisti celebri, in stilul gotic si baroc
renascentist. De asemenea, Bisericii inchinate Sfantului Francis Xavier, i s-
a mai adaugat si un candelabru de cristal.
Cladirea Catedralei Sf. Francis Xavier este in prezent un adevarat tezaur
bisericesc ce prezinta o balustrada romantica pentru a ajunge la ea, o orga
imensa care rasuna credinciosilor in fiecare zi de sarbatoare, ferestre largi
pline de vitralii colorate, icoane pictate de pictori renumiti si un altar
superb sculptat, poleit cu aur dar cea mai spectaculoasa parte a catedralei
raman cele doua turnuri gotice.
Credinciosii din toate colturile lumii vin la Banska Bystrica sa admire
catedrala, rugandu-se la Sfantul Francis Xavier. Daca treceti prin oras, nu
puteti sa ratati aceasta minunatie din vremurile de demult, o capodopera si
un mare tezaur folcloric al orasului Banska Bystrica.
De la an la an, tot mai multi credinciosi din toate colturile lumii vin sa
viziteze Biserica Adormirea Maicii Domnului, veche de sute de ani,
despre care legenda spune ca este facatoare de minuni.
Se spune ca acum cateva sute de ani, inaintea unui razboi pe teritoriul
Slovaciei, la Bansk Bystrica, Icoana Maicii Domnului din biserica a
inceput sa planga cu lacrimi de sange, prevestind ce avea sa se intample.
Credinciosii care erau la slujba se asteptau sa se intample o tragedie, insa
au avut noroc de lacrimile Maicii Domnului pentru a se putea pregati de ce
urma sa se intample in orasul lor. De atunci si pana azi, poporul slovac
considera biserica Adormirea Maicii Domnului, facatoare de minuni si
cladirea ei este protejata prin lege, fiind considerata si atestata drept un
mare patrimoniu istoric si bisericesc al orasului Banska Bystrica.
Constructia bisericii a inceput in secolul al XIII-lea, dar dupa ce a fost grav
avariata, cladirea a fost restaurata in stilul gotic si baroc. Amplasarea
actuala a acesteia este langa Castelul Banska si Casa Matthias.
In exterior, biserica este inconjurata de cimitir, unde exista ramasite si ale
mormintelor romanilor.
Biserica prezinta doua turnuri, ferestre mari acoperite cu vitralii care de
care mai frumoase si mai colorate, o bolta gotica in forma de cruce, o
capela laterala si o multitudine de icoane pictate de pictori renascentisti. De
asemenea, alatarul este extrem de frumos sculptat si, chiar daca e posibil sa
asteptati la coada formata la intrarea in Biserica Adormirii Maicii
Domnului, merita cu prisosinta.
Pasionatii de istorie si de arheologie vin aici deseori pentru a vedea ce
exponate noi s-au mai adus la Muzeul Stredoslovenske. Acest muzeu a
fost construit in anul 1889, sub numele de Muzeul Orasului Banska
Bystrica.
Turistii care au ocazia sa paseasca in el vor fi placut incantati de expozitiile
permanente de aici, de expunerea sociala, de expozitia naturala de istorie si
de muzeul de dansuri populare, unde sunt prezentate si costumele
folclorice ale poporului slovac, straie care se purtau cu mandrie in acea
perioada.
Frumoase costume populare, documente si scrisori vechi, obiceiuri, traditii
ale poporului slovac, bani vechi si monede ale Slovaciei, documente video
si audio, sigur va vor face sa uitati in ce loc va aflati si sa explorati o lume
noua, necunoscuta pana acum.
Muzeul este deschis pe tot parcursul anului, in fiecare zi a saptamanii,
incepand cu orele 8.00 dimineata, pana la orele 18.00 seara si in weekend
incepand cu orele 9.00 dimineata pana la orele 19 seara.00. Biletul de
intrare la muzeu costa 2 euro de persoana per adult, copiii de pana la 10 ani
beneficiind de intrare libera. Daca doriti si un ghid in limba engleza, pretul
biletului va costa 3 euro per persoana.
Persoanele care iubesc istoria altor popoare, trebuie neaparat sa viziteze
acest minunat muzeu.
Ce poate fi mai frumos decat sa te intorci cu gandul in vestita Epoca
Medievala? Multi turisti care viziteaza Castelul Bystrica, care dateaza din
anul 1500, pot fac acest lucru. Castelul este vizitat an la an de turistii veniti
din toate colturile lumii, pentru a retrai Epoca Medievala.
Castelul Banska Bystrica poarta amprenta timpului si nu mai putem vedea
toata maretia lui, din acesta ramanand doar 2 turnuri si o poarta principala,
care duce spre Manastirea Adormirea Maicii Domnului. Desi in prezent
castelul e ruina in mare parte, poporul slovac l-a declarat si atestat drept cel
mai mare monument arheologic si istoric din regiunea slovaca.
Mai demult, cand biserica Adormirea Maicii Domnului inca nu fusese
construita, in locul acesteia era un fort. Rolul fortului era de a proteja
veniturile din extractiile de aur si pietre pretioase si trezoreria regala.
Acoperisul castelului era din cupru, un metal pretios pe vremea aceea, de
care regele dispunea din plin datorita extractiilor miniere din regiune.
Fatada castelului era construita in stil gotic si era inconjurata de ziduri cu
turnuri inalte.
Dupa reconstructia castelului, care a avut loc in anul 2009, in interiorul lui
puteti servi o cafea sau lua masa la restaurantul cu aspect medieval. De
asemenea, daca doriti sa achizitionati suveniruri din castel, exista magazine
special concepute in acest sens, care contin suveniruri tematice si
frumoase, la preturi infime. Cele mai cumparate suveniruri de aici sunt
brelocurile ce infatiseaza castelul de alta data si vederile care arata Castelul
Banska Bystrica, in toata splendoarea lui, cum arata odinioara.
Daca sunteti in vacanta la Baska Bystrica, nu ezitati sa vizitati si Castelul
pentru ca nu veti regreta alegerea facuta!
In cazul in care sunteti in excursie in Banska Bystrica, trebuie neaparat sa
vizitati si Casa Memoriala dedicata lui Veit Mulhstein.
Casa Memoriala din prezent a fost resedinta lui Mulhstein, poporul slovac
pastrandu-i amintirea vie. Casa este construita in stilul gotic renascentist si
dateaza de sute de ani. Prezentand doua etaje, cu o suprafata mare
locuibila, aici si-a trait ultimele clipe din viata Veit Mulhstein.
Casa pastreaza si in prezent mobila veche, masa de lemn de mahon unde
acesta isi servea dimineata cafeaua si minitoaleta. In casa mai putem vedea
si garderoba acestuia si documentele sale personale, precum si fotografii
vechi din calatoriile lui.
Casa Memoriala Veit Mulhstein este deschisa pe tot parcursul anului, in
zilele saptamanii incepand cu orele 9.00 dimineata, pana la orele 18.00
seara, iar sambata, duminica si in zilele de sarbatoare legala incepand cu
orele 10.00 dimineata si pana la orele 14.00 dupa amiaza.
Pretul biletului de intrare este 2 euro, atat pentru adulti, cat si pentru copii.
Copiii pana in 10 ani beneficiaza de intrare gratuita. De asemenea, daca
doriti si un ghid in limba engleza sau in limba rusa, puteti beneficia de
acesta gratuit.
Brezno (în germană Bries an der Gran, în maghiară Breznóbánya) este un oraș din Slovacia cu 22.912 locuitori.
In inima Slovaciei se gaseste un mic orasel strabatut de raul Hron,
oras ce detine o populatie de maxim 25000 de locuitori.
Orasul Brezno este vechi de cateva sute de ani, datand inca din
secolul al XV-lea, insa de putin timp a fost renovat si a devenit un
oras turistic. Piata Principala din oras este cel mai important
obiectiv turistic. Pe stradutele din Piata Principala peisajul este
completat de conace din secolul al XVII-lea, mici taverne si
cafenele raspandite din loc in loc.
O zona pietonala infrumuseteaza micul oras, aici organizandu-se
concertele si festivaluri importante din Brezno. De asemenea, tot
aici, vanzatorii ambulanti de produse traditionale isi expun
marfurile umpland de savoare orasul, in timp ce artistii amatori isi
expun picturile si sculpturile in speranta ca vor fi remarcati.
Primaria Orasului Brezno este situata in centrul orasului si este o
adevarata comoara istorica, arheologica si arhitecturala.
Cladirea Primariei Orasului Brezno a fost construita in secolul al
XV-lea, prezinta peste 30 de camere si este un adevarat teazur
pentru localnicii orasului.
In interiorul primariei vom putea descoperi cateva opere de arta ale
unor artisti slovaci. Exteriorul primariei este fascinant, aceasta
fiind imprejmuita de un gard floral si de o gradina imensa cu flori.
In centrul exterior al primariei vom putea descoperi o frumoasa
fantana arteziana care reprezinta un soldat slovac ce lupta pentru
libertatea orasului Brezno.
In preajma Primariei vom gasi cafenele si puburi, restaurante si
mici magazine de suveniruri. Interiorul primariei orasului Brezno
nu poate fi vizitat de catre turisti.
Oraselul Brezno are si cateva monumente istorice si arheologice,
adevarate comori pentru patrimoniul Slovacia. O biserica catolica
din secolul al XVIII-lea infrumuseteaza prin splendoarea ei centrul
orasului. Primaria din Brezno este o alta atractie turistica a zonei,
alaturi de numeroase muzee. De exemplu, Muzeul orasului detine
exponate care dateaza din secolul al XV-lea, aici putand fi
admirate numeroase straie ale poporului slovac din epoca
medievala si obiecte care tin de anumite traditii ale orasului.
O alta atractie turistica este Cierny Balog, un loc special amenajat
pentru copii, cu locuri de joaca, terenuri sportive si multa iarba
verde.
De asemenea, pasionatii de sport pot merge sa viziteze stadionul de
Hochei din oras. Totusi, principalele atractii ale turistilor care vin
sa viziteze orasul Brezno sunt un vulcan stins, pe nume Polana, si
cascada Bystro.
Orasul este foarte cunoscut in Slovacia si datorita faptului ca aici
existau mine de aur, argint si alte pietre pretioase. In prezent, ca
marturie a acelor vremuri, mai putem gasi o multitudine de case
burgeze si vile luxoase ale nobilior burghezi, mare parte de origine
germana.
Orasul Brezno detine multe monumente istorice si arheologice.
Una dintre cele mai importante capodopere ale orasului este
Turnul Orasului.
Turnul Orasului a fost construit in anul 1830. In secolele trecute,
acesta servea drept turn de paza, pazind orasul de cotropitori. In
zilele noastre, turnul este vizitat de turistii care vor o vedere
panoramica asupra orasului Brezno.
http://cristisiadriana.ro/slovacia-2011-kremnica-banska-stiavnica-hronsek-banska-bystrica/
Turnul este format din 3 etaje si este prevazut cu 3 clopote care bat
in zilele de sarbatoare ale orasului Brezno. Acesta prezinta un
acoperis mansardat si o inaltime de 31 de metri.
Turnul prezinta pe peretii exteriori numeroase inscriptii masive de
fier. Unele din cele mai importante inscriptii de aici sunt: „Sfanta
Floriane ne proteja de incendii”, aceasta fiind de altfel si cea mai
mare inscriptie, care cantareste aproximativ 600 de kilograme, iar
cea mai mica inscriptie, care cantareste 100 de kilograme, este
„Sfantul Mihail nu ne lasa in ultima lupta!”
Manastirea Piarista este cel mai important obiectiv religios
crestin al orasului Brezno. Manastirea dateaza din anul 1673 si este
una din cele mai vizitate manastiri din acest oras.
Manastirea Piarista este un centru religios foarte vizitat de turistii
credinciosi, aici gasindu-se sculptura Fecioarei Maria. Credinciosii
sustin ca aceasta sculptura este facatoare de minuni si ca aceasta
plange cu lacrimi de sange atunci cand o nenorocire se abate
asupra orasului Brezno sau asupra Slovaciei.
Cladirea Manastirii Piarista este construita in stilul neo gotic si, in
interiorul bisericii, vom putea gasi numeroase icoane pictate de
artisti de nationalitate slovaca, ferestre largi impodobite cu vitralii
colorate ce reprezinta sfintii, un altar principal impodobit cu fire de
argint si aur si un imens candelabru.
În timpul Campaniei din Vest din perioada decembrie 1944-
mai 1945, armata română a avut o contribuţie deosebit de
importantă la eliberarea Slovaciei de sub ocupaţia celui de-al
Treilea Reich.
După o serie de acţiuni ofensive, operaţiile militare pe teritoriul
Slovaciei şi ofensiva a fost continuată pe direcţia Cervená-Skola-
Brezno şi pe direcţia Tisovec-Brezno, pe un ger de minus 16 grade
Celsius şi cu o zăpadă care ajungea până la brâu.
La 31 ianuarie 1945, oraşul Brezno a fost şi el eliberat. În bătăliile
purtate de armata română pentru eliberarea oraşului Brezno, pe
câmpul de luptă au murit 266 de ostaşi români, în cinstea lor, în cel
mai mare cimitir din localitate a fost aşezată o placă comemorativă
pe mormântul unde ei „îşi dorm” somnul de veci. Pentru cinstirea
memoriei ostaşilor români, imediat după încetarea ostilităţilor pe
front, pe teritoriile eliberate au fost ridicate numeroase
monumente, obeliscuri, troiţe şi alte însemne omagiale.
La fel s-a întâmpat şi în oraşul Brezno unde se odihnesc cei 266 de
Eroi români, în cinstea lor, fiind aşezată o placă comemorativă.
Acest mormânt este întreţinut şi îngrijit de românii stabiliţi în acest
oraş, printre ei fiind şi familia MILAN KOTOCI (soţia fiind din
Nădlac iar soţul din Slovacia).
Pohronska Polhora
Istorie
Începuturile istoriei merge în urmă până la 1786, atunci când în
unsprezece sate intră primii colonisti în principal angajați în
creşterea ovinelor, exploatarea lemnului și transport cu tracţiune
animală. Atacurile sunt frecvente: grupuri de bandiți ataca
comercianţii şi călătorii care trec prin Zbojská.
Biserica satului, Sfântul Michael, este construită în stil clasic, cu
un turn-clopotniță. Localitatea este renumită pentru decorul său
unic de fructe de toamnă şi imaginile naturii, care sunt reflectate în
fiecare an la sfârşitul lunii septembrie, în timpul sărbătorii lui
Michael. Interesant este cimitirul vechi, în care apar mai mult de
100 de cruci din fontă şi este înregistrat în lista monumentelor
culturale din Europa Centrală.
Comuna are 1718 de locuitori şi acoperă o suprafaţă de 3773 ha.
Punctul cel mai jos din valea Alunilor este situat la 600 m iar cel
mai înalt punct este de 1441 m. altitudine.
Fabova este cel mai înalt vârf din Parcul microregiunii Platoului
Muran.
Comuna are o viaţa socială și culturală bogată. Există un centru
cultural şi o pensiune; clădirea autorităţii locale este o expunere
istorică a vieţii şi tradiţiilor localnicilor. Obec este punctul de
plecare pentru punctele turistice Fabova Hola şi Klenovský Vepor.
Zbojská (Rudna Trail) – zona de agrement cunoscută pentru
organizarea de tabere pentru copii.
Primar: Hyacinta Tyčiaková
Hlavná 62
Telefon: +421 48 618 93 68 Fax: +421 48 618 93 67
http://www.youtube.com/watch?v=V_7Kzbq5Cow
http://www.youtube.com/watch?v=SRrVbsLzcto
(Ion ȘIUGARIU)
Tisovec (în germană Theißholz / Theisscholz, în maghiară Tiszolc) este un oraș din Slovacia cu 4.254 locuitori.
Tisovec își are originea în epoca bronzului Minor. Prima mențiune
documentară cunoscută îi aparține lui Karol Robert prin care acesta dă acord
schimbului reciproc de produse între Kaločsky – arhiepiscop al Ladislavului și
arhiepiscopul Tomáš al Transilvaniei, în 1334. În acest document – Tisovec
este numit Tyzolcz.
Pentru acest teritoriu au luptat armatele lui Jan Jiskra în 1440 – 1462, diverse
familii cehe care s-au stabilit aici.
Ca oraș, Tisovec este prima dată menționat în 1596 în calitate de proprietate a
familiei Kubíniovci. În acești ani până la sfârșitul secolului al 17-lea, orașul
trebuie să plătească taxe stăpânirii turcești a lui Osman. Alături de epidemia
de ciuma din 1716 orașul rămâne aproape nepopulat. Orava și Liptov au fost
imigranții care au restabilit orașul. De-a lungul războiului din secolul al 18-lea
orasul a pierdut privilegiul municipal până în 1780 când a fost redobândit de
Beck. Proprietarii anteriori ai Tisovec: Kubíns, Forgáches, și Nyáris.
Trecutul a producției industriale în Tisovec
În oraș a funcționat sistemul de breaslă: industria hârtiei cunoscută incă din
1663 iar mai târziu mineritul de calcar. Natura a afectat exploatarea și
producția minereurilor de fier. Exista mentiuni despre trei așezări cu zăcământ
feros din secolul 16. În oraș au existat după sobe – cuptoare electrice pentru
prelucrarea fierului și producția de obiecte de fier. În secolul al 18-lea
František Rákóczi a cumpărat industria cu 14 mii de medalii de aur pentru a
fabrica articole militare.
Furnalul, construit în 1782, care funcționa pe bază de cărbune a devenit cel
mai mare producător de fontă în întreaga zonă. Alt furnal din 1860 a fost cel
mai cuptor, susținând economia guvernului. Înainte de Primul Război
Mondial au fost în funcțiune două furnale în Tisovec, din care unul a
funcționat cu cărbune iar al doilea (înalt de 17,8 m.) cu cocs. Producția de
minereu de fier a alimentat producția de articole de război.
Furnal construit pentru carbune a fost deficitar și în consecință substituirea
acestuia cu cel pe bază de cocs a fost necesară căci după 12 ani a fost oprit.
După 1918 și cuptorul de cocs a lucrat sporadic. Producția a fost stabilizată
abia în 1925, dar după 1931 producția a fost oprită din nou pentru perioade
mai lungi. Autoritatea slovacă de stat a vândut ramura aproape gratuit, prin
contractul aprobat în 1941 pentru industria de război germană, inclusiv
cuptorul din Tisovec; acesta a fost scos din funcțiune în 1944.
În 1945 a intrat în reparații de îndepărtare a zgurii.
În data de 17 aprilie 1947 furnalul a fost dat în funcțiune din nou.
Oprirea definitivă are loc la 31 decembrie 1965 din motive de producție
nerentabilă.
La acel moment a fost numai singur cuptor de explozie în Slovacia.
Muránska Planina National Park este situat pe linia de
demarcație între Europa Centrală și de Est a Slovaciei, în partea
vestică a lanțului muntos. Acesta a fost declarat zonă protejată în
1997 pe o suprafață de 20.318 ha. Parcul este un peisaj natural de o
valoare extraordinară și relativ puțin afectat de civilizație. Pe
teritoriul său, se întâlnesc patru unități geomorfologice: Veporske
Karpaty Mountain, Spis-Gemer Carst, Stolicke Mountain vrchy, și
Horehronske Podolia Valley. Ca urmare, ambele formațiuni
carstice și non-carst sunt foarte diverse. Sub influența apei, văi
adânci dezvoltate în calcar și dolomite, impresionează cu mai multe
cascade (Javornikova Valea Dolina). În peșteri se produc fluxuri iar
formațiuni carstice externe pot fi găsite în parc. Flora locală este
bogată, cu specii alpine și subalpine abundente. Planta cea mai
caracteristică este Lykovec Muránsky (Daphne arbuscula) pentru
Muránska Planina Platoul care nu crește în alt loc din lume. De
asemenea, fauna este reprezentată în abundență. Protejarea cailor
sălbatici (Muráň Norik – Velka Luka) este tipică.
Tisovec se află în valea Rimava și realizează intrarea sudică în
Platoul Muran, fiind un oraș din categoria celor mai mici.
Numele orașului vine de la arborele de tisa, care aici, în trecut,
abunda. Cea mai veche dovadă a așezării Tisovec se încadrează în
epoca bronzului.
Istorie
Prima menţiune scrisă a Tisovec este înregistrată de regele Karol
Robert, publicată în 1334.
Orasul a fost cunoscut pentru târgurile anuale Tiso.
O sursă importantă de trai a populaţiei în Evul Mediu a fost
mineritul prin expolatarea metalelor preţioase (argint, de aur) și a
minereurilor de fier şi calcar. Războaiele frecvente şi ravagiile au
distorsionat dezvoltarea exploatării iar oamenii-s obligați să-și
caute alte surse de venit. Fâneţele şi păşunile sunt excelente pentru
dezvoltarea agriculturii și păstoritului de bovine şi ovine.
Panorama este o coroană de calcar de munte compozit, Hradová
este în top cu rămăşiţele vechiului castel slav, pista naturală
endemică Voniaca Daphne Muran – sunt împrejurimi cu condiţii
excelente pentru drumeţii, ciclism, la hypism, schi alpin, zbor cu
parapanta.
Tisovec este un centru cultural şi social al microregiunii.
Primăria la primul etaj găzduiește un muzeu de istorie locală iar la
parter este situat Centrul de Informare Turistică.
Tisovec organizează anual Zilele orașului, în februarie, cu o paradă
de carnaval (rochii fanteziste), cu muzică şi tradiții proprii – pentru
a revigora târgul Tiso de odinioară.
Primar: Peter MináčNámestie Vl.Clementisa 1
Telefon: +421 47 549 32 67
Populaţie 4091
Zonă 123km²
Muzeul Municipal Tisovec
Tisovec - Muzeul Municipal se află în două locații: la Biroul
Municipal și în locul de naștere al Dr. Vladimir Clementisa.
Vizitatorii pot viziona trei obiective permanente:
"Legături istorice" În Evul Mediu au existat două denumiri separate: Vechiul castel și Noul
castel. Este posibil să credem că Tisovský New Castle a fost utilizat în
mijlocul secolului al 15-lea ca bastion împotriva atacurilor din timpul
regelui Mathias Corvinus de către trupele din sud, așa cum are și
predispunerea locației.
"Magazin de hardware și meșteșuguri", situat în Primărie Fierul și călirea acestuia au fost printre cele mai vechi ramuri de
producție în Slovacia. Bogate depozite de minereu de calitate, păduri
abundente, puterea de apa din abundenta au creat condiții favorabile
pentru dezvoltarea economică slovacă. Fierul a fost procesat prin
mânuirea ciocanului, apoi cu un ciocan acționat de o roată pe baza de
apă, numit Hámre. Hámor a însemnat că o parte din turnătoriile
Ironworks au prelucrat piesa de fier topit în cuptoare de forjă acționate
cu ciocane sub apă. Râurile și afluenții au devenit cele mai importante
centre de producție siderurgică. Dezvoltarea industriei de fier în
Slovacia din secolul al 16-lea a îmbunătățit nevoile miniere dar și
militare antrenând revolte împotriva turcilor și maghiarilor. S-au creat
turnătorii și mori numeroase, în special în zona Munților Metaliferi
slovaci, pentru că aici au fost cele mai bogate rezerve și ușor accesibile
pentru minereuri refractare și combustibil (carbune).
"Expoziția Casei memoriale Dr. Vladimir Clementis" "Mi-am amintit de multe ori fericirea din copilărie și tinerețe. Era totul
foarte fin, bun, natural și din această cauză nu am fost pregătit pentru
viața grea plină de capcane și rele. "
Dr. Vladimir Clementis (09.20.1902 – 03.12.1952) a fost unul dintre
publiciștii proeminenți ai comunismului cehoslovac (fondator de revistă
avangardistă – militantă pentru drepturile sociale și naționale ale
slovacilor), publicist, critic literar, scriitor și membru al Partidului
Comunist Cehoslovac; avocat respectat, politician și diplomat cu
autoritate: Secretar de Stat, Ministrul Afacerilor Externe al
Cehoslovaciei.
La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, în septembrie 1939, a
fost condamnat ca un comunist cunoscut și mai târziu concentrat într-un
lagăr britanic. După eliberare, el a decis pe timpul războiului să trăiască
în Londra, de unde a difuzat discursuri la radio susținând lupta
slovacilor împotriva naziștilor. Revenind în 1945, el a devenit vice-
ministru al afacerilor externe în primul guvern post-război. Ca
reprezentant al Cehoslovaciei , a semnat Carta ONU la San Francisco la
26 iunie 1945. După lovitura de stat , la a cărui organizare l-a ajutat pe
Jan Masaryk – devine ministru de externe. În 1948 a jucat un rol decisiv
prin furnizarea unui ajutor nou-înființatelor Forțele Aeriene israeliene .
În 1950 a fost forțat să demisioneze pe fondul acuzațiilor de diversiune.
A fost apoi arestat și acuzat oficial de tentativă ilegală de a trece
granițele de stat; mai târziu i se schimbă încadrarea într-o infracțiune
mai gravă: "naționalist burghez" de conspirație sionistă.
După ce a fost condamnat într-un proces public, a fost spânzurat,
împreună cu Rudolf Slansky , la 3 decembrie 1952. Cenusa lui a fost
împrăștiată pe un drum aproape de Praga .
În celebra fotografie de la 21februarie 1948 (povestea este descrisă în
Cartea râsului și a uitării de Milan Kundera ), Vladimír Clementis stă
alături de Klement Gottwald , care mai târziu, după lovitura de stat ,
devine președinte al Cehoslovaciei. Când Vladimír Clementis a fost
executat în 1952, el a fost șters din fotografie (împreună cu fotograful
Karel Hájek ).
Orele de deschidere ale Muzeului
Municipal :
Muzeul orașului: Luni - Vineri: de la
8:00 la 15:30 Vizitele se anunță la
Secretariatul Primăriei, sau prin
telefon la numerele:
047/54 93 264 - Biblioteca Publică
AHŠkultétyho Tisovec
047/54 93 470 - Cultura USM
Tisovec
0903 052 600 - Mirka Kojnoková,
șeful dept. cultură
Locul de naștere al Dr. V. Clementis
este deschis în același timp, prin
aranjament telefonic identic.
Sâmbătă și duminică, puteți vizita
dacă vă anunțați cu cel puțin o zi în
avans.
Intrare:
€ 0.50: adulti
€ 0.20: copii, elevi, persoane cu
handicap, persoane în vârstă
Taxa de intrare plătită într-o zi se
aplică la ambele muzee.
Bilet de intrare în vrac pot fi plătite în
numerar Oficiul Municipal.
ÎN ROMÂNIA:
Principala publicatie a Uniunii Democrate a Slovacilor si Cehilor din Romania este "Stradaniile noastre" ("Nase snahy"), publicatie care si-a reluat activitatea
in anul 1990, dupa o intrerupere de peste 50 de ani. "Stradaniile noastre" este o publicatie lunara, in care sunt publicate articole in limba ceha sau slovaca.
Numai actele normative importante si documentele emise de Uniune sunt traduse. Revista cuprinde o rubrica a parlamentarului, articole de interes general, precum
si scurte povestiri, poezie si studii. Revista are si un supliment al Organizatiei de Tineret: "My" (Noi), supliment mult mai avangardist.
Anual, sunt tiparite aproximativ 6 carti apartinand comunitatii slovacilor din Romania. "Fondul Literar Slovac" asista financiar editarea lucrarilor poetilor si
scriitorilor slovaci, acorda granturi pentru proiecte culturale, mai ales daca acestea vizeaza teme regionale care includ zonele locuite de slovaci din Iugoslavia,
Romania si Ungaria. In 1991, in Romania a fost adusa o tipografie complet echipata din Cehoslovacia.
In ceea ce priveste scriitorii de expresie slovaca, sase dintre acestia sunt membri in Uniunea Scriitorilor din Romania, opt sunt membri de onoare ai Asociatiei
Scriitorilor din Slovacia si doi ai Societatii Scriitorilor din Slovacia.
Societatea culturala "Ivan Krasko" desfasoara si o activitate de cercetare. Societatea a editat "Atlasul Cultural al Slovacilor din Romania", album etnografic si
cultural care contine peste 1000 de pagini si 600 de harti. Lucrarea a fost catalogata de Institutul de etnografie din Romania ca fiind primul atlas de acest fel editat in
Romania.
Tot in cadrul societatii "Ivan Krasko" se desfasoara si activitate de traducere, atat din literatura slovaca in limba romana cat si din literatura romana in limba slovaca.
In acest context, revista "Oglinzi paralele" care apare de patru ori pe an, isi propune sa prezinte texte din literatura contemporana slovaca si romana.
In Nadlac se poate vorbi si despre o stagiune teatrala in limba slovaca. Aici se prezinta aproximativ cinci premiere pe an, din dramaturgia slovaca, romana si
universala. Tot la Nadlac exista si muzeul slovacilor din "Tarile de Jos" (astfel fiind numite teritoriile sudice ale fostului Imperiu austro-ungar: Transilvania,
Voivodina), aici desfasurandu-si activitatea un muzeograf si un etnograf. Pe plan national, UDSCR organizeaza din doi in doi ani "Festivalul folcloric slovac" si
"Festivalul folcloric ceh", alternativ, in localitatile locuite de aceste minoritati.
In ceea ce priveste priectele educationale, statul slovac acorda anual 10-20 de burse integrale in Slovacia pentru absolventii din cele doua licee din Romania cu
predare in limba slovaca, liceul "Josef Gregor Tajovsky" din Nadlac si liceul "Josef Kozacek" din Budoi. De asemenea, exista un program al Ministerului Culturii
din Slovacia care vizeaza reciclarea periodica a cadrelor didactice de limba slovaca din Romania.
MUZICA SI FILMUL ROMÂNESC VECHI
http://www.youtube.com/playlist?list=UUzx8V7YkWBSIou5i-uFK_ng
Pentru slovaci, românii sunt Eliberatorii
Autor: Neculai Moghior
SURSA http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/foto-document-slovaci-romanii-sunt-eliberatorii#
Aviatori din Grupul 2 Vânătoare la Pieštany
Ceremonie funebră pentru un ostaş căzut în luptă
Slovaca Ana Dobrocka veghind la căpătâiul unui ostaş român
Cimitirul eroilor români din Zvolen
Flori pentru comandanţii armatei române
Clipe de bucurie comună
Hora victoriei intr-un sat din Cehoslovacia
Ostaşi români trecând printr-o localitate eliberată
Pregătiri pentru întâmpinarea trupelor eliberatoare
Schimbare de poziţie pe plaiurile Slovaciei
Preotul militar binecuvântează ostaşii înainte de plecarea la luptă
Punct de dirijare a circulaţiei
Au sosit ziarele din ţară
Ostaşi din Divizia 3 munte într-un moment de răgaz
Trupe române defilând prin oraşul Banská Bystrica, în martie 1945
Bilanţul victimelor
În aproape cinci luni de operaţiuni militare continue (18 decembrie 1944-12 mai 1945), purtate în condiţii grele, armata
română a participat la lupte cu un efectiv de 248.000 de militari organizaţi în două comandamente de armată (1 şi 4), patru
corpuri de armată, 16 divizii de infanterie, un corp aerian, o divizie de artilerie antiaeriană, o brigadă de căi ferate, un
regiment de tancuri şi alte unităţi şi formaţiuni auxiliare. Românii au pătruns aproape 40 de kilometri în adâncimea
dispozitivului inamic, au forţat patru cursuri mari de apă (Hron, Nitra, Vah şi Morava), au străbătut zece masive muntoase
(Silica, Muráň, Metalicii Slovaci, Tatra Mică, Javorina, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec şi Carpaţii Albi), au eliberat,
singuri sau în cooperare cu trupele Frontului 2 Ucrainean, 1.722 de localităţi, între care 31 de oraşe mari, cauzând
inamicului importante pierderi umane şi materiale. Armata română a pierdut, la rândul ei, 66.495 de ofiţeri, subofiţeri,
gradaţi şi soldaţi morţi, răniţi şi dispăruţi.
În timpul Campaniei din Vest, perioada decembrie 1944-mai 1945, armata română a avut o contribuţie deosebit de
importantă la eliberarea Slovaciei de sub ocupaţia celui de-al Treilea Reich. În peste 50 de localităţi din Slovacia sunt şi
astăzi plăci, troiţe, monumente, obeliscuri sau cimitire militare, care-i amintesc şi-i omagiază pe soldaţii români căzuţi aici
la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. La 65 de ani de la încheierea războiului în Europa, „Historia” vă prezintă o
serie de fotografii inedite, realizate în Slovacia de fotoreporterii militari, între 18 decembrie 1944 şi 27 aprilie 1945.
După cum este consemnat în toate documentele militare de epocă, între 18 decembrie 1944 şi 27 aprilie 1945, Amatele 1 şi
4 române, în cooperare cu trupele Frontului 2 ucrainean şi unităţile de partizani slovaci, au desfăşurat ample operaţiuni
militare pentru înfrângerea rezistenţei naziste de pe teritoriul Slovaciei, ducând lupte grele pentru forţarea zonelor muntoase
Javorina, Metalicii Slovaci, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec, Tatra Mică, Carpaţii Albi.
La începutul operaţiunilor militare din această ţară, generalul de Corp de Armată, Gheorghe Avramescu, comandantul
Armatei 4 române în acea perioadă, făcea referire, într-un ordin de zi din 17 decembrie 1944, la relaţiile de prietenie dintre
români şi slovaci şi-i atenţiona cumva pe soldaţi că armata română intră „într-o ţară prietenă, care ne-a arătat întotdeauna cea
mai mare şi sinceră prietenie”. Aşa că „fiecare ostaş trebuie să caute a fi cât mai blând şi corect cu populaţia, tratând-o ca şi
când ar fi românească”.
„Armata română dezrobitoare”
Cât priveşte începerea operaţiunilor militare propriu-zise în Slovacia, menţionăm că în perioada 18 decembrie 1944-17
ianuarie 1945, după eliberarea Ungariei, Armata 4 română a continuat înaintarea pe direcţiile Roznava-Košice, eliberând
localităţile Buyica, Seňa, Perin, Jablonov, Turna, Lučka, Zádiel, Silica Brezová. În noaptea de Anul Nou (31 decembrie
1944-1 ianuarie 1945), diviziile 2 şi 3 Munte române au forţat râul Ipel, interceptând şoseaua Veliká-Trenč, eliberând, în
continuare, localităţile Veliká, Jelsŏvec, Maškova, şi au participat, până la 12 ianuarie 1945, alături de Armata 27 sovietică
la eliberarea oraşului Lučenec.
În comunicatul Marelui Stat Major român din 13 ianuarie 1945 se consemna: „În regiunea vest Lučenec vânătorii noştri de
munte, continuând atacurile pline de avânt, au respins spre nord forţele inamice, care rezistau cu înverşunare în numeroase
cazemate, cucerind alte câteva înălţimi importante”.
Între 12 şi 31 ianuarie, Armata 4 română a acţionat ofensiv pe direcţia Jablonov-Rožňava-Dobšiná desăvârşind cucerirea
masivului muntos Silica Planina şi eliberând oraşul Rožňava, o adevărată poartă de pătrundere spre zonele centrale ale ţării.
Acţionând pe un teren muntos, pe ger puternic şi-un viscol aşijderea, ostaşii Regimentului 27 Dorobanţi, în cooperare cu
partizanii slovaci – care i-au călăuzit pe cărările tainice ale munţilor în timpul nopţii de 27/28 ianuarie 1945 – au atacat prin
surprindere inamicul la est de oraşul Tisovec, eliberând localitatea după o luptă de circa şase ore. Localnicii i-au primit pe
români cu braţele deschise. În Jurnalul de Operaţii al Diviziei 3 Infanterie găsim consemnarea: „Aici, în mijlocul oraşului
suntem primiţi de către autorităţi şi populaţia civilă care, cu lacrimi în ochi, îşi manifestă sentimentul de prietenie pentru
armata română dezrobitoare”.
Ofensiva a fost continuată pe direcţia Cervená-Skola-Brezno şi pe direcţia Tisovec-Brezno, pe un ger de minus 16 grade
Celsius şi cu o zăpadă care ajungea până la brâu. La 31 ianuarie,
oraşul Brezno a fost şi el eliberat.
Eliberarea Zvolenului
Operaţiunea „Rožňava” a fost una dintre cele mai ample operaţiuni militare desfăşurate de Armata 4 română pe teritoriul
slovac. În ea au fost angrenaţi peste 80.000 de militari care s-au desfăşurat pe o fâşie ofensivă având o lărgime cuprinsă între
20 şi 60 de kilometri şi o adâncime de peste 80 de kilometri. După douăzeci de zile de lupte în condiţii geografice şi
climaterice deosebit de dificile, Armata 4 română a forţat masivul muntos Silica Planina, a interceptat comunicaţiile pe văile
râurilor Štitnik, Slaná, Murań şi cursul superior al Hronului şi a eliberat peste 160 de localităţi.
Pierderile proprii s-au cifrat la 5.200 de ostaşi (morţi, răniţi şi dispăruţi). În perioada 10 februarie-26 martie 1945, românii
au participat la operaţiunea ofensivă „Zvolen-Banská Bystrica”. În primă fază s-au purtat lupte grele pe valea Hronului spre
Banská Bystrica şi pentru cucerirea munţilor Metalicii Slovaci; au urmat luptele pentru eliberarea oraşului Zvolen, între 25
februarie şi 14 martie, şi cele pentru eliberarea oraşului Banská Bystrica, între 14 şi 25 martie 1945.
La finalul acestei ample operaţiuni, generalul Nicolae Dăscălescu, de-acum comandantul Armatei 4 române, menţiona în
raportul înaintat Marelui Stat Major român: „Trupele Armatei 4, după lupte grele de zi şi de noapte şi cu pierderi importante,
în strânsă legătură cu trupele aliate, au cucerit zona industrială dintre Brezno şi Banská Bystrica. Cu toată apărarea îndârjită
a inamicului, zeci de fabrici şi mult material brut pentru industria grea au rămas în mâinile trupelor noastre. Această fază a
operaţiei a fost terminată prin cucerirea de către armatele aliate, în strânsă legătură cu trupele Armatei 4, a importantului
oraş şi nod de comunicaţii Banská Bystrica”.
Asaltul continuă
În aceeaşi perioadă, Armata 1 română a desfăşurat o amplă şi dificilă operaţie ofensivă pentru cucerirea masivului muntos
Javorina şi forţarea cursului mijlociu al râului Hron.
La 19 februarie 1945, generalul Vasile Atanasiu, comandantul Armatei 1 române, sublinia în raportul înaintat Marelui Stat
Major român: „...după lupte grele, care au durat zile în şir, cu un inamic bine organizat la teren, dispunând de armament
numeros automat, armament greu şi artilerie, trupele Armatei 1, învingând toate greutăţile anotimpului şi terenului
accidentat, au reuşit să smulgă din mâinile inamicului cota 1044-nodul orografic al munţilor Javorina şi nodul de
comunicaţii Orenov Laz prin care se deschide drumul spre centrul Senohrad şi Závadá”.
În continuare, la 25 februarie, Armata 1 a reluat ofensiva pentru desăvârşirea cuceririi masivului muntos Javorina şi
interceptarea cursului mijlociu al Hronului. În seara zilei de 26 februarie, generalul Vasile Atanasiu raporta: „După două zile
de atac, distrugând forţele inamice din faţă, Armata 1 a reuşit să cucerească înălţimea cu cota 1024, care este cel de-al doilea
înalt punct din masivul Javorina, înălţimea cu cota 777 puternic apărată tot timpul de inamic, importantul nod de
comunicaţii cu localitatea Senohrad, precum şi alte numeroase localităţi: Hreonjakova, Bučany, Pavlikov, Lonec Červená,
Uhlinska pod Javorina, Palanka, Mladošovice”.
Ca urmare a acestor acţiuni, la încheierea primei etape a acestei mari operaţii ofensive, în comunicatul oficial al Marelui Stat
Major român din 7 martie 1945 se preciza: „După lupte grele, care durează de o lună de zile, trupele Armatei 1 române au
sfărâmat toate rezistenţele germano-maghiare din regiunea masivului muntos Javorina. În acest timp unităţile noastre,
luptând cu un inamic extrem de îndârjit, într-o regiune muntoasă foarte greu de străbătut şi în condiţiuni atmosferice
nefavorabile, au pus stăpânire pe întreg acest masiv adânc de 35 kilometri, producând inamicului pierderi foarte mari: morţi,
prizonieri şi material de război. Au fost cucerite peste 110 localităţi”.
A urmat ofensiva pe direcţia Dobrá Nina-Gunda şi cucerirea aliniamentului Dol. Breznica-Bácurov-Kozelnika, până la 19
martie, inamicul fiind aruncat la vest de Hron pe întregul front al Armatei 1.
Pentru efectuarea acestei mari ofensive, în perioada 30 ianuarie-19 martie 1945, Armata 1 română a angrenat în lupte un
efectiv de peste 71.000 de militari, înregistrând pierderi importante: 590 de ofiţeri, 670 de subofiţeri şi 14.565 de gradaţi şi
soldaţi (morţi, răniţi şi dispăruţi).
La sfârşitul acestei operaţiuni comandantul Armatei 1, generalul Vasile Atanasiu sublinia în ordinul de zi: „Ostaşi ai
Armatei 1! În şapte săptămâni de iarnă aspră, prin atacurile voastre năvalnice de zi şi de noapte, aţi cucerit masivul Javorina
şi, după o înaintare de 40 kilometri, aţi ajuns la Hron, la vest de Zvolen. Bătăliile de la Oremov Laz, cotele 1044-1027-777,
Senohrad, Sása, Pliešovice, Dobrá Niva, constituie pagini de glorie nepieritoare, sunt frunzele cununilor de lauri ce
împodobesc frunţile eroilor. Cu toate greutăţile de care v-aţi lovit în munţi şi păduri, pe viscole năpraznice, ger şi zăpadă
mare, aţi luptat neîntrerupt, neobosiţi, sfidând moartea şi, făcând eforturi supraomeneşti, aţi învins un inamic dârz şi perfect
înarmat, îndeplinindu-vă glorios datoria... strălucitoarele voastre fapte de arme vor rămâne de-a pururea pildă vie în istoria
poporului român. Pentru binele ţării, care se bizuie pe voi, duceţi tot mai departe gloria neştirbită până la înfrângerea
completă a inamicului”.
Trupuri în pământul negru al Cehoslovaciei
În a doua jumătate a lunii martie 1945, Armatele 1 şi 4 române se aflau în dispozitiv pe linia râului Hron şi au fost, între 25
martie 15 aprilie, angrenate în operaţiunea ofensivă dintre Hron şi Morava, care s-a desfăşurat până la 27 aprilie 1945. Se
cuvine a fi amintită în acest context colaborarea dintre armata română şi partizanii slovaci şi cehi, care s-a manifestat
permanent pe parcursul celor 147 de zile de crâncene încleştări cu forţele inamice. Dintre care, 74 de zile în condiţii de iarnă
grea...
Mărturiile simpatiei şi recunoştinţei populaţiei locale sunt numeroase, atât documentar, cât şi iconografic. Iată ce-i spunea, la
începutul lui februarie, învăţătoarea din localitatea Palanka comandantului Diviziei 9 Infanterie: „Am aşteptat de multă
vreme ziua de astăzi ca să vă primim aici, în ţara noastră slovacă, unde fraţii din munţii Tatra vă aşteaptă cu nerăbdare. V-
am aşteptat fiindcă ştiam că ne aduceţi eliberarea de sub jugul ocupanţilor germani... Sfântă şi frumoasă este misiunea
dumneavoastră de a reda poporului nostru libertatea şi posibilitatea de a-şi croi un destin propriu”.
Pentru cinstirea memoriei ostaşilor români, imediat după încetarea ostilităţilor pe front, pe teritoriul recent eliberat au fost
ridicate numeroase monumente, obeliscuri, troiţe şi alte însemne omagiale. Festivităţi solemne s-au desfăşurat la Oremov
Laz (2 iunie 1945), Kroměřiž (21 iunie 1945), Pieštany (24 iunie 1945), Lučenec (6 iulie 1945) etc. Primarul oraşului
Kroměřiž a ţinut să spună următoarele: „Numele eroilor căzuţi ale căror trupuri odihnesc în pământul negru al Cehoslovaciei
vor rămâne întipărite de-a pururi cu litere de aur în istoria acestui oraş şi nu numai în cronici, dar vor rămâne mai ales, şi cu
atât mai mult, în adâncul inimilor locuitorilor recunoscători. Aceştia nu vor uita niciodată că numai datorită ostaşului român,
oraşul Kroměřiž a rămas aproape intact şi nu a suferit decât neînsemnate pagube materiale... Iar pentru viitor aceste
monumente vor adânci o legătură frăţească durabilă dintre naţiunile română şi cehoslovacă”.