Drept Civil Obligatii Curs ID

8/16/2019 Drept Civil Obligatii Curs ID

1/51

Clasifcarea obligatiilor

1. Obligaţii de a da, obligaţii de a ace şi obligaţii de a nu ace. În dreptul civil,

prin obligaţia de a da se înţelege îndatorirea de a constitui sau de a transmite un dreptreal. Aşadar, „a da” nu înseamnă „a preda”. Spre exemplu, obligaţia vânătorului de a

transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut în patrimoniul cumpărătorului

este o obligaţie de a da, care nu trebuie con!undată cu obligaţia de a preda în

materialitatea sa lucrul vândut, aceasta din urmă !iind, aşa cum vom vedea imediat, o

obligaţie de a !ace. "e asemenea, tot o obligaţie de a da este şi îndatorirea pe care şi#o

asumă cel care a împrumutat o sumă de bani de a constitui un drept de ipotecă în

!avoarea celui care l#a împrumutat, pentru a garanta dreptul de creanţă al acestuia din

urmă.

$rin obligaţie de a !ace se înţelege îndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un

serviciu sau de a preda un lucru, deci, în general, orice prestaţie poitivă în a!ara celor

care se încadreaă în noţiunea de „a da”. "e exemplu, obligaţia locatorului de a pune la

dispoiţia locatarului lucrul înc%iriat, obligaţia de a preda lucrul donat, obligaţia de a

presta întreţinerea în temeiul contractului de întreţinere etc. sunt obligaţii de a !ace.

&bligaţia de a nu !ace constă în îndatorirea subiectului pasiv de a se abţine de la o

acţiune sau de la anumite acţiuni.

Această obligaţie are un conţinut di!erit, după cum este corelativă unui drept absolut sau

unui drept relativ. &bligaţia de a nu !ace corelativă unui drept absolut înseamnă

îndatorirea generală de a nu !ace nimic de natură a aduce atingere acestui drept, iar

obligaţia de a nu !ace corelativă unui drept relativ este îndatorirea subiectului pasiv de a

nu !ace ceva ce ar !i putut să !acă dacă nu s#ar !i obligat la abţinere.

'a exemple de obligaţii de a nu !ace corelative unui drept absolut, cităm( obligaţia ce

revine oricărei persoane de a nu stân)eni exerciţiul dreptului de proprietate al titularului

unui asemenea drept* obligaţia proprietarului !ondului aservit de a nu !ace nimic de

natură a diminua sau îngreuna exerciţiul servituţii* obligaţia asumată printr#o convenţie

de constituire a unei servituţi, de către proprietarul unui teren !aţă de vecinul său de a nuconstrui la o distanţă mai mică de un număr oarecare de metri de linia despărţitoare etc.

'a obligaţie de a nu !ace corelativă unui drept relativ +de creanţă, menţionăm( obligaţia

pe care şi#o asumă cel împrumutat de a nu înstrăina un anumit bun până când nu va

e!ectua piaţa către împrumutător, obligaţia depoitarului de a nu se !olosi de lucrul

depoitat, obligaţia asumată de un comerciant !ată de un alt comerciant de a nu exercita

un comerţ concurent etc.


2/51

2. Obligaţii civile pozitive şi obligaţii civile negative. Această clasifcare

reprezintă o variantă a clasifcării anterioare.

&bligaţiile poitive sunt acelea care implică o acţiune, deci vom include în această

categorie obligaţia de a da şi obligaţia de a !ace.

&bligaţiile negative sunt acelea care presupun o abstenţiune, deci includem în această

categorie obligaţia de a nu !ace.

-nteresul acestei împărţiri a obligaţiilor civile se mani!estă, spre exemplu, în ceea ce

priveşte una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea acorda daune#

interese creditorului ca urmare a neexecutării obligaţiei ori a executării cu întâriere sau

necorespunătoare, anume punerea în întâriere a debitorului. în regulă generală, în

caul încălcării unei obligaţii de a nu !ace, debitorul este de drept în întâriere art. /012

alin. +1 lit. b tea !inală '.civ.3, pe când, în caul încălcării unei obligaţii poitive, înprincipiu, este necesară punerea în întâriere a debitorului art. /014 alin. +1 '. civ.3.

3. Obligaţii de rezultat şi obligaţii de mijloace. &bligaţiile de reultat +numite şi

obligaţii determinate sunt acele obligaţii care constau în îndatorirea debitorului de a

obţine un reultat determinat, deci caracteristic acestora este !aptul că obligaţia este

strict preciată sub aspectul obiectului şi scopului urmărit, debitorul asumându#şi

îndatorirea ca, des!ăşurând o anumită activitate, să atingă un reultat bine stabilit. Aşacum spune art. /54/ alin. +/ '.civ., „în caul obligaţiei de reultat, debitorul este ţinut să

procure creditorului reultatul promis”.

&bligaţiile de mi)loace +numite şi obligaţii de diligenţă sau obligaţii de prudenţă şi

diligenţă sunt acele obligaţii care constau în îndatorirea debitorului de a depune toată

stăruinţa pentru atingerea unui anumit reultat, !ără a se obliga la însuşi reultatul

preconiat. Art. /54/ alin. +1 '.civ. precieaă că „în caul obligaţiilor de mi)loace,

debitorul este ţinut să !olosească toate mi)loacele necesare pentru atingerea reultatului

promis”.

4. Obligaţii civile obişnuite, obligaţii scriptae in rem şi obligaţii propter

rem. &bligaţia civilă obişnuită este aceea care incumbă debitorului !aţă de care s#a

născut* în alte cuvinte, urmeaă a !i executată +sau, după cum se mai spune, este

opoabilă „între părţi”, ca şi dreptul de creanţă. 6a)oritatea obligaţiilor civile este

!ormată din asemenea obligaţii.


3/51

&bligaţia scriptae in rem +numită şi obligaţie opoabilă şi terţilor se caracterieaă prin

aceea că este strâns legată de un lucru, ast!el încât creditorul îşi poate realia dreptul său

numai dacă titularul actual al dreptului real asupra lucrului respectiv va !i obligat să îi

respecte acest drept, deşi nu a participat direct şi personal la !ormarea raportului

obligaţional. Aşadar, obligaţia scriptae in rem este acea obligaţie care se naşte în legăturăcu un lucru şi care îşi produce e!ectele şi asupra unei terţe persoane care dobândeşte

ulterior un drept real asupra lucrului respectiv, c%iar dacă această persoană nu a

participat în vreun !el la naşterea raportului )uridic ce are în conţinut acea obligaţie.

Obligaţia propter rem numit! şi obligaţie rea"!# +Atragem însă atenţia că denumirea

de obligaţie reală nu trebuie să ducă la concluia că ar !i vorba de obligaţia corelativă

unui drept real +printre altele, şi datorită împre)urării că îndatorirea nu incumbă oricărei

persoane, ci numai deţinătorilor lucrurilor respective. este îndatorirea ce incumbă, în

temeiul legii sau c%iar al convenţiei părţilor, deţinătorului unui lucru, pentru raţiuni

precum( protecţia unor lucruri de importanţă naţională, exploatarea )udicioasă ori

conservarea unor calităţi ale unor lucruri importante, existenţa unor raporturi de bunăvecinătate etc. 'a exemple de obligaţii propter rem, menţionăm( îndatorirea deţinătorului

unui teren agricol de a#l cultiva şi de a asigura protecţia solului +art. 75 din 8egea nr.

/49/::/, republicată, cu modi!icările şi completările ulterioare* obligaţia de grăni#ţuire

+art. 0;< '.civ.* obligaţia proprietarului de conservare a clădirii constând în asigurarea

întreţinerii spaţiului care constituie bunul principal, ast!el încât clădirea să se păstree în

stare bună +art. ;00 '.civ. etc.

$. Obligaţii civile perecte şi obligaţii civile imperecte. &bligaţia civilă per!ectăeste acea obligaţie care se bucură integral de sancţiunea )uridică, în sensul că, în ca de

nevoie, creditorul poate obţine concursul !orţei coercitive a statului pentru executarea ei.

'ele mai multe obligaţii intră în această categorie.

&bligaţia civilă imper!ectă +numită şi obligaţie naturală este acea obligaţie +tot )uridică,

iar nu morală a cărei executare nu se poate obţine pe cale silită, dar, în măsura în care

ar !i executată de bunăvoie de către debitor, acesta din urmă nu are dreptul să pretindă

restituirea prestaţiei. în acest sens, art. /251 alin. +/ '.civ. prevede că „restituirea nu

poate !i dispusă atunci când, în urma plăţii, cel care a primit#o cu bună#credinţă a lăsat

să se împlinească termenul de prescripţie ori s#a lipsit, în orice mod, de titlul său de

creanţă sau a renunţat la garanţiile creanţei”.

=n exemplu de obligaţie civilă imper!ectă îl găsim înscris în art. 10


4/51

ivoarele obligaţiilor se clasi!ică în voluntare şi nevoluntare. /. Sunt ivoare voluntare,

mani!estările unilaterale, bilaterale sau multilaterale de voinţă, exprimate în scopul

realiării unor e!ecte )uridice şi anume( a contractele sau convenţiile de orice !el* b

actele )uridice unilaterale, cărora legea le recunoaşte, excepţional, e!icacitatea )uridică* c

unele acte normative din care ivorăsc direct obligaţiile civile. 1. Sunt ivoare involuntare,toate celelalte !apte, evenimente sau întâmplări care dau naştere unor raporturi )uridice

de obligaţie în virtutea legii, independent de voinţa părţilor şi c%iar împotriva voinţei lor şi

anume( a evenimentele, care intervin independent de voinţa şi activitatea oamenilor,

cum sunt( naşterea, moartea, scurgerea timpului, calamităţile naturale etc.* b acţiunile

omeneşti care constituie !apte )uridice licite +gestiunea de a!aceri, îmbogăţirea !ară )ustă

cauă etc.* c acţiunile omeneşti care constituie !apte ilicite săvârşite cu intenţie

+delicte sau din culpă +cvasi#delicte şi care, atunci când provoacă altuia un pre)udiciu,

dau naştere obligaţiei de despăgubire.

Clasifcarea contractelor.

După conţinutul lor , 'odul civil împarte contractele în( sinalagmatice şi unilaterale.

a Contractele sinalagmatice. Art. //7/ '. civ. prevede( „'ontractul este sinalagmatic

atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. În ca

contrar, contractul este unilateral c%iar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina

ambelor părţi.” >eultă că speci!icul contractului sinalagmatic constă în caracterul reciproc

şi interdependent al obligaţiilor pârtilor, înseamnă că !iecare parte are concomitent, atât

calitatea de creditor, cât şi calitatea de debitor, !aţă de cealaltă parte. Sau, se mai poatespune( obligaţia ce revine uneia dintre părţi îşi are caua )uridică în obligaţia reciprocă a

celeilalte părţi, ast!el încât ele nu pot exista una !ără cealaltă, !iind interdependente.

-deea de cauă, care explică interdependenţa obligaţiilor în contractele sinalagmatice,

trebuie înţeleasă în sens bivalent, ca o mani!estare a ideii de scop în momentul înc%eierii

contractului, cât şi pe durata existenţei şi executării contractului.Prototipul

contractelor sinalagmatice este contractul de vânare. ?ânătorul se obligă să trans!ere

dreptul de proprietate şi să predea bunul vândut, iar cumpărătorul se obligă reciproc să

plătească preţul. "e asemenea, în caul contractului de înc%iriere, locatorul se obligă să

procure locatarului !olosinţa temporară şi paşnică a unui bun, iar locatarul se obligă să#l

!olosească la !el ca un bun părinte de !amilie şi să ac%ite c%iria stabilită. @oate contractele

oneroase !ac parte din categoria celor sinalagmatice.

b Contractele unilaterale. "in acelaşi text legal art. //7/ '. civ., se deduce şi

de!iniţia contractelor unilaterale. Acestea sunt toate acele contracte care nu sunt

sinalagmatice adică acele contracte în care o parte sau mai multe părţi se obligă !aţă

de cealaltă +sau celelalte părţi adică unilateral, !ară ca acesta sau acestea din urmă să

se oblige !aţă de primele la vreo contraprestaţie. 'u alte cuvinte, sunt acele contracte

care dau naştere la obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi şi sunt caracteriate de

lipsa interdependenţei şi reciprocităţii. & parte este numai creditor, iar cealaltă numai

debitor. Bac parte din această categorie( donaţia, comodatul, mandatul, depoitul,


5/51

!ideiusiunea etc. "e pildă, în contractul de donaţie, donatorul este numai debitor şi

donatarul este numai creditor.

Clasifcarea contractelor după scop, având în vedere criteriul scopului urmărit de părţi la înc%eierea lor, contractele se clasi!ică în( contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu

gratuit +sau de bine!acere.

a 'ontractele cu titlu oneros. Art. //71 alin. +/ noul cod civil prevede( „'ontractul

prin care !iecare parte urmăreşte să îşi procure un avanta), în sc%imbul obligaţiilor

asumate este cu titlu oneros”. Bac parte din această categorie( vânarea, locaţiunea,

sc%imbul, antrepria, contractul de asigurare, contractul de rentă viageră etc. 'ontractele

cu titlu oneros sunt de două !eluri( comutative şi aleatorii(

1. Contractul comutativ . Art. 1173 alin. (1) noul Cod Civil prevede că „Este comutativcontractul în care la momentul înc!eierii sale e"isten#a drepturilor $i o%li&a#iilor

păr#ilor este certă iar întinderea acestora este determinată sau determina%ilă'.

A$adar contractul comutativ se caracterizează prin aptul că presta#iile reciproce

la care se o%li&ă păr#ile contractante sunt relativ ec!ivalente.

2. Contractul aleatoriu. Art. 1173 alin. (2) noul Cod Civil prevede „Este aleatoriu

contractul care prin natura lui sau prin voin#a păr#ilor oeră cel pu#in uneia dintre

păr#i $ansa unui c*$ti& $i o e"pune totodată la riscul unei pierderi ce depind de

un eveniment viitor $i incert'. Cu alte cuvinte „contractul este aleatoriu în cazul

în care e"isten#a sau întinderea presta#iilor păr#ilor sau numai a uneia dintre ele

depinde de un eveniment incert'3. Avanta+ele pe care le vor o%#ine nu sunt

cunoscute deoarece păr#ile s,au o%li&at una a#ă de cealaltă în unc#ie de un

eveniment viitor $i nesi&ur în ce prive$te realizarea sa sau cel pu#in momentul

realizării sale.

b 'ontractele de bine!acere sau cu titlu gratuit. Art. //71 alin. +1 noul 'od 'ivil

prevede( „'ontractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un

bene!iciu, !ară a obţine în sc%imb vreun avanta), este cu titlu gratuit”. Aşadar, una dintre

părţi se obligă să procure celeilalte un !olos patrimonial !ară a primi ceva în sc%imb. Bac

parte din această categorie( donaţia, depoitul, mandatul, comodatul, !ideiusiunea etc.

Aceste contracte se divid în( liberalităţi şi contracte de servicii gratuite sau contractedezinteresate.

1. liberalităţile sunt acele contracte cu titlu &ratuit prin care una dintre păr#i

transmite un drept din patrimoniul său în patrimoniul celeilalte păr#i ară a primi

un ec!ivalent. -na din păr#i se însărăce$te iar cealaltă se îm%o&ă#e$te. %iectul

unui astel de contract este presta#ia de a da. /rin li%eralită#i în#ele&em în

principal contractele de dona#ie.

2. contractele de servicii gratuite sau contractele dezinteresate sunt acele contracte

prin care o parte se o%li&ă să acă un serviciu ară a se însărăci pe sine $i nici în

scopul îm%o&ă#irii celeilalte păr#i comodatul mandatul &ratuit depozitul &ratuit

împrumutul &ratuit.


6/51

%nterpretarea contractului

C!ectul imediat al oricarui contract este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii. -n

acest sens se vorbeste de puterea obligatorie a contractului.

&eguli comune de interpretare a contractului. %nterpretarea

contractului. -nterpretarea contractului este operatia prin care se determina intelesul

exact a calauelor contractului, prin cercetarea mani!estarii de vointa a partilor in stransa

corelatie cu vointa lor interna.-nterpretarea contractului apare, adeseori, in stransa legatura cu operatia de cal!icare

)uridica a contractului. "esi, teoretic, operatia de interpretare a contractului poate !i

sperata de operatia de cali!icare )uridica a acestuia, in practica, data !iind stransa

legatura dintre ele, cele doua operatii a)ung adesea sa se con!unde. 'ali!icarea )uridica a

contractului apare ca un prim reultat al interpretarii.

a# Constatarea e'istentei contractului. "aca vointa partilor este clar exprimata,

problema interpretarii nu se pune. -nterpretarea este absolut necesara atunci cand existadiscrepanta intre vointa reala si vointa declarata a partilor, cand clauele sunt ec%ivoce,

con!ue sau contradictorii ori cand contractul este incomplet. 'u toate acestea, inainte ca

)udecatorul sa treaca la interpretarea contractului, este necesar sa se constate existenta

acelui contract. "ovada existentei revine partilor contractante. -n lipsa

contractului, operatiunea interpretarii este lipsita de obiect.

b# Califcarea contractului. =rmatoarea c%estiune o repreinta cali!icarea

contractului. Aceasta are o importanta deosebita deoarece, incadrarea contractului intr#o

anumita categorie, determina un anumit regim )uridic, prin care se deosebeste de alt

contract din alta categorie.

c# &eguli comune de interpretare. "e multe ori cali!icarea contractului este

insu!icienta. Declaritatea si ec%ivocul clauelor persista. Art /1;;#/1;< 'od 'ivil, instituie

reguli comune de interpretare.

1. Reguli de stabilire a vointei reale a partilor contractante. Art 1200 alin. (1)

Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta partilor iar nu dupa sensul

literal al termenilor'. nterpretarea contractului presupune sta%ilirea vointei reale

a partilor c!iar daca cuvintele in care a ost e"primata sunt nepotrivite.

2. Reguli de interpretare a clauzelor indoielnicie. eeritor la aceste re&uli avem

aici cand o clauza este primitoare de doua intelesuri aceasta se va interpreta in

sensul in care se potrivieste cel mai %ine cu natura si o%iectul contractului.

Apoi clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce eecte! iar nu in


7/51

acela in care nu ar produce niciunul./rezumtia de la care se porneste aici este ca

daca o clauza a ost inserata in contract este de presupus ca partile au dorit ca

aceasta sa produca un eect +uridic. -rmatoarea re&ula este ca oricat de &enerali

ar f termenii contractului acesta nu cuprinde totusi decat lucrul asupra caruia

partile si"au propus a contracta! oricat de generali ar f termenii olositi#.3. Reguli subsidiare de interpretare. 4aca dupa aplicarea re&ulilor de interpretare

contractul ramane neclar atunci el va f interpretat in avoarea celui care se

o%li&a 5 in dubio pro reo. A doua re&ula este ca interpretarea stipulatiilor inscrise

in contractele de adeziune sa se interpreteze impotriva celui care le,a propus.

(rincipiul ortei obligatorii a contractului

$rincipiul !ortei obligatorii a contractului este consacrat intr#o !ormulare expresiva de art

/17< alin +/ 'od 'ivil care prevede E'ontractul valabil inc%eiat are putere de lege intre

partile contractante”. 'u alte cuvinte, contractul este legea partiolor, !iind tinute sa#l

respecte intocmai, potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.

%n ce consta principiul ortei obligatorii al contractului pentru partile

contractante) $rincipiul !ortei obligatorii a contractului are rolul primar de a explica si

ordina raportul )uridic nascut intre parti ca urmare a inc%eierii contractului, pentru ca

apoi sa se poata impune ca realitate obiectiva tertilor, prin intermediul opoabilitatii

e!ectelor contractului. "e aceea, urmand ordinea reglementarii in aceasta materie,

trebuie sa retinem ca si consecinte imediate ale !ortei obligatorii intre parti (

a $artile contractante sunt tinute sa execute intocmai! una !ata de cealalta obligatiile

la care s#au indatorat, deoarece Econtractul valabil inc%eiat intre parti, are putere de lege

intre partile contractante”*

b A doua consecinta a !ortei obligatorii este regula con!orm careia Econtractul se

modifca sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege# art

/17< alin +1 'od 'ivil, de unde regula simetriei in contracte, care implica intre altele,

irevocabilitatea unilaterla a contractelor, precum si revocabilitatea acestora princonsimtamant mutual

c Obligatiile contractuale trebuie sa fe executate intotdeauna cu buna"credinta. "esi

noua reglementare nu mai retine regula executarii cu buna#credinta, includerea

executarii cu buna#credinta in continutul obligational al contractului isi are temeiul in art

/0. 'od 'ivil care instituie buna#credinta ca !iind o obligatie implicita.

$rincipala semni!icatie a principiului !ortei obligatorii a contractului este aceea ca partile

sunt obligate sa execute intocmai prestatiile la care s#au obligat prin contract. Cxecutareatrebuie sa aiba loc la termenele si in conditiile stablite. 'reditorul are dreptul sa utiliee


8/51

toate mi)loacele )uridice o!erite de lege pentru a obtine executarea in natura a prestatiilor

ce - se datoreaa de catre debitor. 'and executarea in natura este nerealiabila, obligatia

debitorului se trans!orma in duane#interese, anga)andu#se raspunderea lui contractuala.

$entru a vorbi de de o incalcare a principiului !ortei obligatorii a contractului este necesarsa avem de a !ace cu o neexecutare ilicita sau, ara $ustifcare. Cste vorba de toate

!ormele de neexecutare care atrag raspunderea contractuala si celelalte remedii pentru

neexecutare. & ast!el de neexecutare, trebuie distinsa de neexecutarea licita care

presupune o neexecutare a obligatiilor contractuale asumate, pe un temei. Cste vorba de

situatia cand debitorul nu mai este obligat la executarea obligatiilor cand intervine

exceptia de neexecutare a contractului sau cand - se acorda un termen de gratie, sau

cand apare imposibilitatea !ortuita de executare a contractului.

>e!eritor la irevocabilitatea contractului prin vointa uneia din partile

contractante, art /17< alin +1 prevede EContractul se modifca sau inceteaza numai

prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege#. $rin acest text legal se consacra

regula simetriei in contracte, ceea ce inseamna ca orice contract, !iind reultatul acordului

de vointe al partilor, mutuus consensus! el poate !i des!acut sau revocat, tot prin acordul

partilor, mutuus dissensus. >egula este valabila si in privinta modi!icarii contractului, nicio

parte nu poate modi!ica unilateral continutul contractului.

'u toate acestea, exista situatii cand contractul poate f revocat pe cale unilaterala

* denuntarea uniltarala. Art /17;,denuntarea unilaterala! instituie cateva reguli(

a -n caul in care partile au inserat in contract o claua cu privire la posibilitatea

revocarii unilterale a contractului

b -n ceea ce priveste contractele cu executare dintr#o data Edaca dreptul de a

denunta contractul este recunoscut uneia dintre parti, aceasta poate !i exercitat atat timp

cat executarea nu a inceput”. "e indata ce executarea a inceput, revocarea nu mai este

posibila c%iar si atunci cand s#a stipulat in contract.

c -n contractele cu executare succesiva daca denuntarea este prevauta in contract,

aceasta poate opera cu respectarea unui termen reonabil de preavi c%iar si dupa

inceperea executarii, insa denuntarea nu are e!ecte cu privire la prestatiile de)a executate

sau care se a!la in curs de executare.

d -n contracte se mai poate insera si o contraprestatie in caul denuntarii unilaterale.

Ast!el, intai se va executa contraprestatia si apoi denuntarea unilaterala.


9/51

&ezilierea ortata a contractelor. Cxista situatii cand reilierea contractelor este

!ortata, c%iar impotriva vointei partilor. Cste caul contractelor intuitu personae care se

inc%eie avand ca motiv determinant identitatea sau calitatile speciale ale celeilalte parti."aca partea decedeaa sau devine incapabila contractul in caua inceteaa !ortat,

neputand !i continuat de mostenitatori.

(rincipiul relativitatii eectelor contractului si e'ceptiile de la acest principiu

E$utem spune ca principiul relativitatii e!ectelor actului )uridic civil este acea regula

potrivit cu care acest act produce e!ecte numai !ata de autorii ori autorul actului, !ara a

putea sa pro!ite sau sa daunee altor persoane. -ntr#o alta exprimare, principiulrelativitatii inseamna ca drepturile subiective civile si obligatiile corelative, nascute dintr#

un act )uridic civil, apartin partilor, respectiv ( autorilor actului daca acesta este bilaterala

si autorului actului daca acesta este unilateral. -deea in!atisata pare simpla ( !orta

obligatorie a raporturilor obligationale generate de un contract nu poate exista decat

intre contractanti. $rin urmare, persoanele straine de contract nu pot !i obligat la plata

creantelor generate de un contract ce le este indi!erent, dupa cum aceste creante nu pot

!i executate in pro!itul celor straini de contract.”

$rincipiul relativităţii e!ectelor actului )uridic civil este regula de drept potrivit căreia actul

)uridic civil produce e!ecte numai !aţă de autorul sau autorii săi, !ără să poată pro!ita ori

dăuna altor persoane. Acest principiu este consacrat şi de art. /14< 'od civil, potrivit

căruia convenţiile au e!ect doar între părţile contractante, dar îşi are originea în dreptul

roman(”res inter alios acta, aliis neFue nocere, neFue prodesse potest” +un act înc%eiat

între anumite persoane nu avanta)eaă, dar nici nu deavanta)eaă pe altcineva. Alt!el

spus, principiul relativităţii înseamnă că actul )uridic civil bilateral dă naştere la drepturi şi

obligaţii doar pentru părţile lui, iar actul unilateral îl obligă numai pe autorul său.

Gusti!icarea principiului se regăseşte în două idei de baă(

1. natura voli#ională a actului +uridic ce impune ca nimeni nu poate deveni de%itor

sau creditor ără voia sa6

2. solu#ia contrară acestui principiu ar aduce atin&ere li%ertă#ii persoanei.


10/51

Opozabilitatea aţ! de terţi a actului juridic. =n act )uridic nu poate genera, în

principiu, drepturi subiective şi obligaţii pentru un terţ, în sc%imb drepturile şi obligaţiile

părţilor din acel act )uridic trebuie respectate şi de către terţi.

&poabilitatea actului )uridic !aţă de terţi înseamnă dreptul părţii de a invoca acel act

)uridic împotriva terţului care ar ridica pretenţii în legătură cu un drept subiectiv, dobânditde parte prin actul )uridic respectiv.

+oţiunea de parte. $arte este persoana care înc%eie actul )uridic, personal sau prin

repreentare, şi !aţă de care se produc e!ectele actului respectiv. Alt!el spus, părţile

repreintă acea categorie de persoane !aţă de care actul )uridic civil îşi produce e!ectele

în temeiul principiului relativităţii. @ermenul „parte” desemneaă atât pe una dintre părţile

actului )uridic civil bilateral sau multilateral, cât şi pe autorul actului )uridic civil unilateral.

-ar, în raport de natura actului )uridic înc%eiat, părţile poartă denumiri di!erite +autor al

o!ertei sau al acceptării o!ertei, vânător, cumpărător, copărtaş, testator etc.. Cx.( în

contractul de vânare#cumparare înc%eiat de H cu I, !iecare este parte a contractului#

vânător9cumpărător, dar şi autor al o!ertei9acceptant al acesteia.

"pdv. )uridic, parte este atât persoana care înc%eie direct şi personal un anumit act

)uridic civil, cât şi cea care înc%eie actul prin intermediul unui repreentant legal sau

convenţional.

$artea actului )uridic civil poate semni!ica mai multe persoane !iice sau )uridice care

promoveaă ori au un interes sau o poiţie comună.

-n concluie, părţile repreintă acea categorie de persoane !aţă de care actul )uridic civil

îşi produce e!ectele în virtutea principiului relativităţii.

+oţiunea de terţ. @erţii +penitus extranei sunt persoanele străine de un act )uridic civil,

deci care n#au participat nici direct şi nici prin repreentare la înc%eierea acestuia.

v-nziicauz!/ defniţie şi clasifcare. Având#cauă sau succesor in drepturi este

persoana care, din caua legăturii ei )uridice cu părţile actului )uridic, suportă sau pro!ită

de e!ectele acestuia, deşi nu a participat la înc%eierea lui. Cxistă trei categorii de avâni#

cauă( succesorii universali şi cu titlu universal 1#, succesorii cu titlu particular

0# şi creditorii cirograari 3#.

%uccesor universal este acea persoană care dobândeşte un patrimoniu +o universalitate*

ex( unicul moştenitor legal, legatarul universal, persoana )uridică ce dobândeşte un

patrimoniu prin e!ectul comasării +!uiune sau absorbţie sau al trans!ormării.

%uccesorul cu titlu universal este persoana care dobândeşte o !racţiune dintr#un

patrimoniu. Cx( moştenitorii legali, legatarul sau legatarii care au dobândit o cotă#parte

din moştenire, persoana )uridică care dobândeşte o parte din patrimoniul persoanei )uridice total sau parţial diviate.


11/51

%uccesor cu titlu particular este persoana care dobândeşte un drept subiectiv, privit

individual +ut singuli. Cx.( cumpărătorul unui bun, donatarul, cesionarul, legatarul cu

titlu particular etc.

%uccesorii universali şi cei cu titlu universal !ormeaă o singură categorie de avâni#cauă

pentru că între ei există doar o deosebire cantitativă, nu şi calitativă. Ci sunt continuatoriai personalităţii autorului lor pentru că dobândesc un întreg sau o !racţiune din

patrimoniu.

'alitatea succesorilor universali şi cu titlu universal de a !i avâni#cauă constă în aceea

că actul )uridic înc%eiat de autorul lor produce e!ectele şi !aţă de ei. Ast!el, aceşti

succesori preiau parţial sau total drepturile subiective şi obligaţiile autorului lor +cel de la

care au dobândit patrimoniul sau o !racţiune din acesta, cu excepţia drepturilor şi

obligaţiilor strâns legate de persoana autorului, precum şi cele declarate de părţi ca

netransmisibile.

8egea prevede şi cauri în care poate înceta calitatea de avâni#cauă a succesorilor

universali sau cu titlu universal !aţă de anumite acte )uridice înc%eiate de autorul lor. Cx(

caul moştenitorilor legali reervatari în privinţa actelor )uridice ale autorului lor care

încalcă reerva succesorală.

'alitatea de av-ndcauz! a succesorului cu titlu particular se apreciaă doar în raport cu

actele )uridice anterioare ale autorului, re!eritoare la acelaşi drept sau bun, înc%eiate cu

alte persoane +!aţă de aceste acte )uridice, succesorul cu titlu particular poate să !ie

având#cauă sau terţ. "eci, calitatea de având#cauă a succesorului cu titlu particular nu

se apreciaă în raport de actul )uridic prin care el a dobândit un drept subiectiv +ca încare are calitate de parte şi nici în raport de alte acte )uridice înc%eiate de autorul său cu

alte persoane, acte care n#au legătură cu dreptul subiectiv respectiv +!ăţă de care are

poiţia poiţia de terţ.

"obânditorul unui drept are calitatea de având#cauă, putând exercita drepturile şi !iind

ţinut să execute obligaţiile autorului său care decurg din actul )uridic respectiv, doar cu

îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerinţe(

a drepturile şi obligaţiile să aibă o strânsă legătură cu dreptul subiectiv dobândit*

b actul )uridic să !ie înc%eiat anterior de autorul lui cu alte persoane şi să se re!ere la

acelaşi drept sau bun*

c să !i !ost respectate !ormalităţile de publicitate cerute de lege pentru acel act )uridic

sau înscrisul ce constată actul )uridic respectiv să aibă dată certă +adică, actul )uridic !aţă

de care urmeaă a se stabili calitatea de având#cauă sau de terţ a succesorului cu titlu

particular să îndeplinească cerinţele !ormei pentru opoabilitate !aţă de terţi.


12/51

@otuşi, dobânditorul ulterior nu poate invoca lipsa înscrierii dreptului real imobiliar în

cartea !unciară, dacă avea cunoştinţă de aceasta. În acest ca, dobânditorul prin act

)uridic cu titlu oneros este de rea#credinţă. "e asemenea, acest aspect nu poate !iinvocat nici de dobânditorul prin act )uridic cu titlu gratuit, indi!erent dacă este de bună

sau rea#credinţă +potrivit art. 14 din 8egea nr. 79/::;, dobânditorul anterior poate cere

instanţei )udecătoreşti să acorde înscrierii sale rang pre!erenţial !aţă de cea e!ectuată la

cererea unui terţ ce a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a !ost de rea#

credinţă la data înc%eierii actului.

'ând una dintre cele trei cerinţe este neîndeplinită, dobânditorul cu titlu particular va

avea calitate de terţ. Cx(. când după înc%eierea contractului de înc%iriere, proprietarul

+locatorul vinde imobilul în cauă unui terţ. 'ontractul de locaţiune, dacă are dată certăanterioară celui de vânare#cumpărare, îşi va produce e!ectele şi !aţă de cumpărător,

exceptând situaţia în care contractul de înc%iriere cuprinde o clauă expresă de reiliere

în caul vânării. Însă, cumpărătorul nu mai este obligat să respecte locaţiunea

consimţită de vânător dacă la data când contractul de vânare#cumpărare a dobândit

dată certă sau, mai exact, au !ost îndeplinite !ormalităţile de publicitate imobiliară

+devenind ast!el opoabil terţilor, deci şi locatarului, contractul de locaţiune înc%eiat

anterior nu avea dată certă. În aceleaşi condiţii, contractul de locaţiune îşi va produce

e!ectele şi !aţă de alţi dobânditori cu titlu particular ai bunului ce îi !ormeaă obiectul +ex(

în caul înstrăinării bunului printr#un contract de donaţie, de întreţinere, sc%imb etc.,

precum şi !aţă de cel căruia locatorul îi constituie un demembrământ al dreptului deproprietate asupra bunului respectiv +ex.( convenţia de constituire a unui drept de

uu!ruct sau a unui drept de super!icie.

$entru un exemplu mai concret, putem presupune că proprietarul H îi înc%iriaă

c%iriaşului I o casă, înc%eind un contract de înc%iriere în !ormă autentică sau sub !orma

unui înscris sub semnătură privată cu dată certă, !ără a introduce o clauă privitoare la

soarta contractului de înc%iriere în caul în care H ar vinde casa. "upă înc%eirea acestui

act, proprietarul H vinde însă casa respectivă terţului J +succesor cu titlu particular. În

acest ca, J va !i obligat să respecte obligaţiile asumate de H prin contractul de înc%iriere înc%eiat cu I, cu toate că J nu a participat la înc%eierea contractului de înc%iriere. $rin

urmare, J are calitatea de având#cauă !aţă de contractul de înc%iriere înc%eiat între# H şi

I, pentru că e!ectele acestui contract se produc şi !aţă de el, deşi nu a participat la

înc%eierea lui. Suntem.în preenţa aşa#numitelor obligaţii scriptae in rem. @ot calitate de

având#cauă are succesorul cu titlu particular şi în privinţa obligaţiilor propter rem.

$roducerea e!ectelor unui act )uridic şi !aţă de succesorii universali sau cu titlu universal

ai părţilor, precum şi, în condiţiile arătate, !aţă de succesorul cu titlu particular este

)usti!icată şi de principiul potrivit căruia un drept se transmite aşa cum apare el în


13/51

patrimoniul transmiţătorului, acesta din urmă neputând ceda mai multe drepturi decât

are.

Creditorii cirograari sunt aceia care au doar un drept de ga) general asupra bunurilor

preente şi viitoare ale debitorului lor. Ast!el, ei nu deţin o garanţie reală care să leasigure realiarea creanţei pe care o au contra debitorului lor +ga), ipotecă, privilegiu.

2'ceptiile de la principiul relativitatii

Dotiunea de exceptie de la relativitatea e!ectelor contractului sunt acele situatii )uridice in

care e!ectele contractului se produc !ata de alte persoane care nu au calitatea de parti

contractante sau de succesori in drepturi ai partilor. 'u alte cuvinte, si mai precis!ormulat, suntem in preenta unor exceptii de acest !el numai atunci cand un contract da

nastere la drepturi sau la obligatii in !avoarea si respectiv in sarcina altor persoane decat

partile contractante si succesorii in drepturi ai acestora. -n literatura de specialitate se

sustine ca exceptiile de la principiul relativitatii e!ectelor contractului sunt de doua !eluri (

aparente si reale. Cxemplul clasic de exceptie aparenta de la principiul relativitatii

e!ectelor contractului este promisiunea pentru altul. Alaturi de aceasta, se vorbeste

uneori si de reprezentare. "in categoria exceptiilor reale se considera a !ace

parte ( contractul colectiv de munca! actiunile directe si stipulatia pentru altul.

&eprezentarea. $rin repreentare se intelege te%nica )uridica prin care o persoana

numita reprezentant! inc%eie un act )uridic, in numele si pe seama unei alte persoane

numita reprezentat.C!ectele eventualului contract inc%eiat intre repreentant si tert, se

vor produce direct intre repreentat si tert +art.120 'od 'ivil. 'u alte cuvinte, e!ectele

!ortei obligatorii ale contractului se vor produce intre tert si repreentat, iar

repreentantul va avea simpla calitate de participant la inc%eierea contractului. >e!eritor

laeectele reprezentarii! se creeaa un raport )uridic direct intre repreentat si tert, e!ecte

care sunt legate de cunoasterea e!ectiva de catre tert a puterilor con!erite

repreentantului si a calitatii sale. >epreentantul trebuie sa arate tertului pentru cine

intelege sa inc%eie contractul. -n caul in care nu o !ace, iar tertul nu cunoaste pe o altacale calitatea de repreentant a celui cu care contracteaa, repreentantul ramane obligat

in mod direct !ata de tert. @ertul are dreptul de a cere repreentantului dovada

repreentarii printr#un inscris. -n caul in care repreentantul actioneaa in lipsa puterii

de reprezentare sau cu depasirea acesteia! contractul inc%eiat cu tertul nu produce niciun

e!ect pentru repreentat, iar repreentantul se va obliga in nume propriu !ata de tert.

>epreentarea inceteaa prin renuntarea de catre repreentant la imputernicire sau prin

revocarea puterii de repreentare.

cordurile colective. Cste vorba de anumite conventii a caror caracterisitca principalaeste aceea ca cel putin una dintre partile implicate in contract anga)eaa prin


14/51

consimtamantul exprimat la inc%eierea contractului o colectivitate. Asemenea contracte

colective sunt regasibile in diverse materii ale dreptului dar mai cu seama in cadrul

procedurii !alimentului si al raporturilor de munca.

ctiunile directe. $rin actiuni directe intelegem dreptul unor persoane de a actiona, in

anumite cauri expres si limitativ prevaute de lege, impotriva uneia dintre partile unui

contract, cu care nu au nicio legatura, invocand acel contract in !avoarea lor, contracat

!ata de care au calitatea de terti. Cste vorba de un mecanism )uridic in care sunt

implicate trei persoane ( creditorul & care este benefciarul actiunii directe), debitorul

sau imediat & ata de care este legat printr-un raport contractual), si debitorul

debitorului imediat & care se aa intr-un raport contractual cu debitorul imediat,

dar care nu se aa intr-un asemenea raport cu creditorul) .

(romisiunea aptei altuia. $romisiunea !aptei altuia repreinta o exceptie aparenta de

la relativitatea e!ectelor contractului prin care o persoana se obliga !ata de creditor sa

determine un tert sa inc%eie sau sa rati!ice un contract, respectiv si eventual sa il

execute. Aceasta exceptie aparenta bene!iciaa de o reglementare distincta +art /142.

tipulatia pentru altul. Cste o exceptie reala de la relativitatea e!ectelor contractului si

repreinta contractul in !olosul unei terte persoane adica !igura contractuala prin care o

persoana se obliga !ata de alta sa execute o prestatie in !avoarea unui tert. "reptul

tertului, asa cum vom vedea, se naste direct si nemi)locit din contractul inc%eiat intre

cele doua parti.

Opozabilitatea contractului ata de terti

istinctie intre relativitatea eectelor contractului si opozabilitatea lui ata de

terti. $rincipiul relativitatii e!ectelor contractului inseamna ca un contract poate da

nastere la drepturi si obligatii numai in !avoarea si, respectiv, sarcina partilor

contractante, precum si a persoanelor devenit parti ulterior inc%eierii contractului sau

asimiliate partilor, ca e!ect al legii sau al unei alte circumstante. 'ontractul si situatiile

)uridice la care da nastere sunt realitati sociale care intr#o ordine de drept, impun tuturor

o atitudine de respect. 'u alte cuvinte, toti sunt obligati sa le respecte. -n acest sens,a!irma ca un contract este opoabil tuturor, inclusiv tertilor. @ertii au obligatia generala de


15/51

a respecta situatia )uridica nascuta din contract, c%iar daca pentru ei, aceasta realitate se

preinta ca un !apt )uridic. Cste vorba de caracterul de utilitate sociala pe care il preinta

opoabilitatea. Opozabilitatea reprezinta expresia complementara a relativitatii eectelor

contractului. Dupa cum! la el de bine! se poate sustine ca opozabilitatea eectelor

contractului nu este decat expresia ata de terti a principiului ortei obligatorii a acestuia.&eglementarea principiului opozabilitatii. Art. /14/ 'od 'ivil E'ontractul este

opoabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din contract.

@ertii se pot prevala de e!ectele contractului, insa !ara a avea dreptul de a cere

executarea lui, cu exceptia caurilor prevaute de lege.” Suportul !undamental al

principiului opoabilitatii il constituie o anumita !orma de cunoastere care atrage anumite

consecinte )uridice. Ast!el, avem de#a !ace cu o opozabilitate imediata! neorganiata de

lege, si opozabilitate mediata realiata prin intermediul unui sistem de publicitate

organiat de lege. -ntalnim aici regulile in materie de carte !unciara sau ar%iva

electronica. -n esenta, este de retinut ca, de regula, maniera absoluta in care

opoabilitatea se realieaa este probarea cunoasterii de catre tert a situatiei )uridicereultate din contract, indi!erent ca avem de a !ace cu un sistem de publicitate organiat

legal sau nu.

imulatia

imulatia +art /14: 'od 'ivil este o operatiune complexa care, din punct devedere te%nic repreinta o exceptie de la principiul opoabilitatii e!ectelor obligatorii ale

contractului. "intr#o alta perspectiva +cea a partilor, e!ectele acestei operatiuni sunt

guvernate de principiul !ortei obligatorii a contracului. -n s!arsit, din perspectiva tertilor,

simulatia produce e!ecte care urmeaa relativitatii e!ectelor contractului, dar nu si pe cele

ale opoabilitatii acestora. $ractic, prin simulatie, partile ascund !ata de terti continutul

adevaratei relatii )uridice care exista intre ele. "e aceea, unii autori au cali!icat#o plastic,

ca o Ededublare de contracte”. >etinem ast!el ca simulatia repreinta o operatiune

$uridica realizata prin disimularea vointei reale a partilor! constand in inc'eierea si

existenta simultana! a doua intelegeri sau conventii( una aparenta sau publica! prin carese creeaza o situatie $uridica aparenta! contrarar realitatii si alta secreta! care da nastere

situatiei $uridice reale dintre parti! ani'iland sau modifcand eectele produse in aparenta

in temeiul contractului public. 'ontractul secret exprima vointa reala a partilor si

stabilieste adevarata situatie )uridica nascuta intre ele* el se mai numeste si contra"

inscris. Actul aparent poate si el sa produca anumite e!ecte in subsidiar, numai in masura

in care partile au prevaut aceasta in contractul secret.

omeniul simulatiei. 'u precadere in s!era dreptului privat. S!era sa predilecta de

actiune este insa cea a actelor de instrainare# vanarile !ictive sau donatiile deg%iate

sunt modelele cele mai !recvente utiliate in practica, alaturi de disimularea partiala a

unui element contractual +simularea pretului contractual.


16/51

Conditiile simulatiei. $resupune indeplinirea unor conditii ( existenta actului secret*

existenta actului public si existenta acordului simulatoriu.

2'istenta actului secret. 'onditia prespune ca actul real sau contra#inscrisul sa !ieinc%eiat ast!el incat existenta si cuprinsul sau sa !ie necunoscute tertilor. Aprecierea

caracterului secret al contra#inscrisului este o c%estiune de !apt. 'ontra#inscrisul este

lipsit de caracter secret in caul cand a !ost supus publicitatii sau a !ost adus la

cunostinta tertilor prin ( transcrierea actului, intabulare, inscrierea in ar%iva electronica.

'u privire la conditiile de validitate ale actului secret, amintim aici conditiile de !ond si

anume consimtamant, capacitatatea, obiectul si caua. >e!eritor la ormanu este necesar

ca actul secret sa !ie inc%eiat in !orma ceruta de lege pentru validitatea operatiunii

)uridice pe care o intruc%ipeaa. "edus din interpretarea per a contrario a art /14: alin

+1 Econtractul secret nu produce e!ecte nici intre parti daca nu indeplineste conditiile

!ond cerute de lege pentru inc%eierea sa valabila”. Actul public trebuie insa sa

indeplineasca atat conditiile !ond cat si de !orma.

2'istenta actului public. Actul public este actul care se inc%eie ast!el incat sa produca

o aparenta )uridica. Cste actul aduc la cunostinta tertilor in intentia de a ascunde

acestora adevarata realitate )uridica din actul secret. "e aceea, se spune in doctrina ca

actul public trebuie sa !ie ostensibil adica sa permita teritlor sa a!le cuprinsul acestuia.

2'istenta acordului simulatoriu. -deea de acord simulatoriu sugereaa o repreentare

comuna a partilor, anterior inc%eierii actului public si a actului secret, repreentare

comuna in care partile sa Eorc%estree” intreaga operatiune a simulatiei, adica sa

imaginee toate manoperele prin care se va disimula adevarata relatie dintre ele !ata de

terti.

5ormele simulatiei. -n !unctie de scopul concret al actului aparent si de relatia in care

acesta se gaseste cu actul secret, simulatia se poate realia prin trei procedee si anume (prin !ictivitate, prin deg%iare +totala sau partiala si prin interpunere de persoane.

$rincipala clasi!icare utiliata de doctrina este cea care distinge intre simulatia absoluta si

cea relativa. 'ea absoluta apare in caul in care partile stabilesc ca intre ele sa nu existe

in realitate niciun act +este vorba de !ictivitate, singurul ca de simulatie absoluta.

Cste relativa atunci cand sunt simulate doar unul sau mai multe elemente ale contractului

public ( obiectul, caua, pratile reale. Se considera ca cea relativa se subclasi!ica

in simulatie obiectiva+sunt disimulate elemente obiective precum natura contractului sau

caua deg%iarea si simulatie subiectiva & sunt disimulate elemente subiective, adica

partile interpunere de persoane.


17/51


18/51


19/51

neindeplinirii lui. $actul comisoriu are utilitate cand atrage des!iintarea automata a

contractului, !ara punerea in intariere a debitorului, ca e!ect direct al neexecutarii lui la

scadenta. 'u toate acestea, pentru a !unctiona automat, pactul comisoriu trebuie sa

prevada expres care sunt obligatiile ce neexecutate duc la reolutiune.

&ezolutiunea unilaterala. Acesta este un act )uridic unliateral si irevocabil prin care se

proclama reolutiunea contractului ce opereaa de drept. "in acest ung%i, reolutiunea

unilaterala isi produce e!ectele intocmai ca un pact comisoriu !ara noti!icare ( de drept,

!ara interventia instantei. "eclaratia de reolutiune se materialieaa printr#o noti!icare a

debitorului iar pentru opoabilitatea erga omnes este necesar inscrierea in registrele de

publicitate. @rei cauri de reolutiune unilaterala ( $rima opereaa atunci E'and partile au

convenit ast!el”. 'elelalte doua pot !i privite ca una singur si e explicat de punerea in

intariere a debitorului. Ast!el, daca acesta este de drept in!aptuita, creditorul poate

direct sa emita o declaratie de reolutiune, care isi va produce automat e!ectele de

des!iintare a contractului. -n a doua ipotea, debitorul a !ost pus in intariere, dar nu a

indeplinit obligatia in termenul acordat, situatie in care creditorul poate sa emita direct

declaratia de reolutiune, cu e!ectul des!iintarii automate a contractului.

1. eprezinta o orma de rezolutiune a acestuia ale carei eecte nu au caracter

retroactiv ci numai pentru viitor (e" nunc). Ceea ce inseamna ca dierenta

esentiala intre reziliere si rezolutiune se o%serva in dreptul nostru la nivelul

eectelor acestora. Adesea se mai su%liniaza insa si o a doua dierenta ata de

rezolutiune si anume ca rezilierea este specifca acelor contracte in care

e"ecutarea este succesiva spre deose%ire de rezolutiune care se aplica in &eneral

contractelor cu e"ecutare uno ictu. 8pre deose%ire de rezolutiune unde avem

conditia nee"ecutarii sa nu fe de mica insemnatate in cazul rezilierii creditorul

in cazul unui contract cu prestatii succesive poate cere rezilierea contractului

c!iar si in cazul nee"ecutarii de mica insemnatate insa aceasta s,a produs in mod

repetat.

2ectele rezolutiunii si rezilierii. -n centrul acestor e!ecte, se regaseste ideea

restituirii prestatiilor. $ronuntarea reolutiunii de catre instanta sau declararea

unilaterala a acesteia, are ca e!ect des!iintarea temeiului )uridic care legea partile a

contractului. & asemenea des!iintare, va avea ca e!ect, nasterea obligatiilor reciproce de

restituire a prestatiilor executate, iar daca nu au !ost executate, ele nu mai trebuie

executate.

&iscul contractului. (reciz!ri prealabile. +oţiune. &eglementare.


20/51

Întreaga problematică a riscurilor contractuale este generată de situaţiile în care, din

caue neimputabile părţilor, contractul nu poate !i executat. $oate !i vorba de o

imposibilitate de executare care să privească ambele părţi sau doar pe una din ele.

întrebarea care se pune într#o asemenea situaţie este cine suportă riscul imposibilităţii

!ortuite de executare a contractuluiK "e#a lungul timpului, răspunsul la această întrebarea cunoscut răspunsuri destul de di!erite şi cunoaşte şi astăi răspunsuri di!erite în dreptul

comparat, mai ales în situaţia în care riscul imposibilităţii de executare se con)ugă cu cel

al pieirii !ortuite a bunului în contractele translative de proprietate.

&iscul 7n general. -mposibilitatea !ortuită de executare. >eolvarea problemei riscurilor

prin remedii. Această problemă se a!lă în strânsă legătură cu una din cauele de stingere

a obligaţiilor( imposibilitatea !ortuită de executare. Ast!el, atunci când o obligaţie

contractuală nu mai poate !i executată datorită unui eveniment de !orţă ma)oră şi în

cauri speciale de ca !ortuit, în principiu, se stinge. "ebitorul se a!lă liberat de obligaţie

pentru imposibilitate de executare. Borţa ma)oră şi caul !ortuit sunt reglementate expres

de art. /20/ '. civ.

Astăi, 'odul civil cuprinde două reglementări distincte pentru imposibilitatea !ortuită de

executare în art. /007 şi în art. /;25 noul cod civil în principiu, ambele texte par să

distingă între ipotea unei neexecutări !ortuite totale şi de!initive +imposibilitatea

absolută şi aceea a uneia temporare, lăsând aparent deoparte ipotea unei neexecutări

!ortuite parţiale, dar de!initive +imposibilitatea relativă. 'on!orm art. /007 alin. +/ '.

civ., în ipotea unei imposibilităţi „totale şi de!initive” de executare, dacă ea priveşte „o

obligaţie contractuală importantă”, „contractul este desfinţat de plin drept şi ară vreo

notifcare! c'iar din momentul producerii evenimentului ortuit ” alin. +/3. Atunci cândimposibilitatea !ortuită de executare este doar temporar! „+L creditorul poate

suspenda executarea propriilor obligaţii ori poate obţine des!iinţarea contractului. în acest

din urmă ca, regulile din materia reoluţiunii sunt aplicabile în mod corespunător” alin.

+13. înainte de a sintetia răspunsul la c%estiunea riscurilor, se impune să subliniem care

sunt în concepţia 'odului e!ectele evenimentului !ortuit. Acestea ridică, în primul rând, o

c%estiune de răspundere. -mposibilitatea !ortuită de executare +pe care 'odul o distinge

de „imposibilitatea iniţială a obiectului obligaţiei”M, înlătură răspunderea contractuală a

debitorului, ceea ce presupune că acesta nu va !i ţinută potrivit art. /20< alin. +1 noul

'od 'ivil, să repare pre)udiciul cauat celeilalte părţi prin neexecutare. în principiu,

înlăturarea acestei răspunderi, înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executate nu

va putea !i obligat la daune#interese. "e asemenea, dată !iind natura evenimentului,

creditorul nu va putea opta nici pentru executarea silită în natură în această privinţă,

textul art. /017 alin. +/ noul 'od 'ivil este limpede( „Creditorul poate cere +ntotdeauna

ca debitorul să fe constr,ns să execute obligaţia +n natură! cu excepţia cazului +n care o

asemenea executare este imposibilă.” 'u toate acestea, în caul imposibilităţii de

executare, creditorul va putea invoca excepţia de neexecutare a contractului art. /007

alin. +1 noul 'od 'ivil3.

'u totul alt!el se preintă situaţia la nivel legislativ dacă avem în vedere imposibilitatea

temporară de executare a obligaţiilor. -n acest ca, legiuitorul, prin textul de la art. /007alin. +1, revine la mecanismul reoluţiunii şi nu numai. 'reditorul poate suspenda


21/51

executarea propriilor obligaţii pe toată durata evenimentului !ortuit +excepţie de

neexecutare asimilabilă celei prevăute de art. /00; noul 'od 'ivil sau poate invoca

reoluţiunea contractului în condiţiile art. /05: şi unn. noul 'od 'ivil în caul reoluţiunii

unilaterale, aceasta presupune noti!icarea prealabilă şi declaraţia !ormală de reoluţiune

din partea creditorului. >eglementarea atestă identitatea raţională dintre reoluţiune şides!iinţarea contractului pentru imposibilitate de executare.

'oncluii cu privire la soluţionarea teoriei riscurilor pe terenul dreptului remediilor pentru

neexecutare,(

a în caul imposibilităţii absolute de executare a contractului, acesta se des!iinţeaă

automat, adică de plin drept, !ară a !i necesară vreo !onnalitate. -mposibilitatea !ortuită

trebuie să privească o parte determinantă din contract ,,o obligaţie contractuală

importantă” con!onn art. /007 alin. +/ noul 'od 'ivil, adică o obligaţie în lipsa căreiacealaltă parte nu ar !i înc%eiat contractul3. Soluţia des!iinţării automate a contractului

este similară celei a caducităţii acestuia pentru dispariţia unei condiţii esenţiale la

înc%eierea contractului. în s!ârşit, în caul imposibilităţii !ortuite de executare absolute,

debitorul obligaţiei neexecutate nu va răspunde pentru eventualele pre)udicii cauate

creditorului prin neexecutare*

b în caul imposibilităţii relative de executare +incluând imposibilitatea parţială şi pe cea

temporară, creditorul va putea invoca orice remediu este pus la dispoiţia sa pentru

neexecutare cu excepţia executării silite în natură şi a daunelor#interese pentru partea

imposibil de executat sau pentru partea temporar imposibil de executat. Ast!el, creditorul

poate să suspende executarea +excepţia de neexecutare sau poate să invoce

reoluţiunea contractului +cu e!ecte retroactive, dacă partea rămasă imposibil de executat

sau amânarea executării îl lipsesc pe creditor de interesul de a continua relaţia

contractuală şi totodată întrunesc şi condiţiile unei neexecutări reolutorii, reilierea

+dacă primirea în viitor a prestaţiilor nu mai preintă interes pentru creditor sau

reducerea prestaţiilor +adică reoluţiunea parţială, cu deducerea părţii imposibil de

executat. @oate aceste reguli sunt deduse din reglementarea cuprinsă în art. /007 alin.

+1 noul 'od 'ivil*

c în s!ârşit, o utilă prevedere este legată de probaţiune. 'on!onn alin. +5 al art. /;25(

„"ovada imposibilităţii de executare revine debitorului”. 'eea ce presupune în realitate,

că acestuia îi revine sarcina probei atât a evenimentului !ortuit, respectiv a celui asimilat

acestuia, cât şi a e!ectelor pe care acesta le are asupra abilităţii sale de a executa.

&iscul 7n contractele translative de proprietate. în noua reglementare, trans!erul

riscurilor este separat de cel a trans!erului proprietăţii şi este legat de un moment care

poate !i evaluat strict, cel al predării. &ptica adoptată corespunde în totalitate celeiomnipreente în reglementările moderne în materie de riscuri contractuale şi nu este


22/51

decât o completare a soluţiei reolvării problematicii riscurilor pe terenul remediilor

pentru neexecutare.

$entru o mai bună înţelegere, este necesară operarea unor observaţii succinte pe

marginea art. /175 noul 'od 'ivil(

a în primul rând, dacă bunul nu a !ost predat, riscul rămâne în sarcina debitorului

obligaţiei de predare +de exemplu, dacă vânătorul nu a predat bunul şi acesta a pierit

!ortuit înainte de predare, el va suporta riscurile şi va trebui să restituie cumpărătorului

preţul contractual sau dacă nu l#a primit, nu va mai putea să#l solicite. C!ectuarea

trans!erului de proprietate nu are nicio relevanţă în această privinţă, ast!el cum prevede

expres art. /175 alin. +/ noul 'od 'ivil -n acest sens, nu trebuie să aibă nicio relevanţă

eventuala probă pe care debitorul ar !ace#o în sensul că bunul ar !i pierit şi dacă s#ar !i

a!lat în mâinile creditorului*

b în al doilea rând, dacă creditorul a !ost pus în întâriere de către debitor, riscul se

trans!eră în sarcina creditorului de la data punerii sale în întâriere art. /175 alin. +1

noul 'od 'ivil3. -nstituţia punerii în întâriere a creditorului este reglementată de art.

/0/< şi unn. noul 'od 'ivil Ca presupune, în esenţă, o somare a creditorului să preia

bunul sau să primească plata. C!ectul central al acestei instituţii este trans!erul riscurilor

în sarcina creditorului, ast!el cum prevede în mod expres şi art. /0// alin. +/ noul 'od

'ivil în plus +probabil pentru a preîntâmpina interpretările tributare vec%ii reglementări,

art. /175 alin. +1 noul 'od 'ivil prevede că nu are nicio relevanţă pentru !uncţionarea

regulii proba !ăcută de creditor în sensul că bunul ar !i pierit şi dacă obligaţia de predare

+şi implicit cea de preluare, spunem noi ar !i !ost executată la timp.

$rin regulile de mai sus, legiuitorul a sc%imbat radical principiile de baă ale riscurilor în

contractele translative de proprietate în sensul simpli!icării lor şi înlăturării unui cumul de

reguli complicate şi inec%itabile.

8estiunea de aaceri

+otiune. Nestiunea de a!aceri consta in situatia in care o persoana

+gerantul- indeplineste acte sau !apte in interesul unei alte persoane +geratul- !ara a !i

!ost insarcinata in acest sens. Cxemplul tipic este cel in care o persoana se ocupa de

imobilul invecinat proprietatii sale care se a!la in pragul ruinei, !acand reparatii urgente,

in timp ce proprietarul acestui imobil este plecat. "intr#o asemenea situatie reulta o

serie de consecinte )uridice in plang obligational, care imprima ipoteei continut )uridic.

Conditiile gestiunii de aaceri.


23/51

a# sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia. Alt!el spus, gerantul trebuie sa

inc%eie acte )uridice sau sa savarseasca !apte materiale utile in interesul altuia. >e!eritor

la actele pe care gerantul le poate !ace (

i. actele $uridice de gestiune care pot !i

diverse( plata unei datorii, actul inc%eiat cu un tert pentru e!ectuarea unor reparatii. -nprincipiu, actele de gerare a intereselor altuia nu pot depasi s!era actelor

de conservare siadministrare. 'u toate acestea poate !ace si unele acte de dispoitii care

sunt asimilate actelor de conservare, cum ar !i vanarea unor bunuri perisabile care sunt

supuse stricaciunii.

ii. aptele materiale de gestiune care pot

!i ( descarcarea unor mar!uri, singerea unui incendiu, reparatia unei conducte.

b# /ctele de gestiune sa fe savarsite! ara imputernicire si ara stirea geratului sau! cu

stirea geratului! dara ara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau ara a se putea

ocupa de aacerile sale. "aca geratul ar cunoaste interventia gerantului, !ara sa se

opuna, se poate interpreta ca a !ost de acord cu inc%eierea unui contract de mandat.-nterventia gerantului !ara acordul geratului si care stie de aceasta imixtiune nu mai

constituie gestiune de a!aceri si va atrage raspunderea delictuala.

c) 0estiunea sa fe voluntara( actele si aptele sa fe acute cu intentia de a gera

interesele altuia. "e exemplu daca o persoana !ace acte de conservare si repara un bun,

pe care din eroare il considera al sau, acesta este indreptatit la restituirea valorii acelor

c%eltuieli, pe temeiul imbogatirii !ara )usta caua.

d) 0erantul sa aiba! in principiu! capacitatea de a contracta. Du este expres

prevauta, insa este dedusa din textele care reglementeaa e!ectele gestiunii. Ast!el, de

exemplu, art /22; alin +/ spune ca gerantul care actioneaa in nume propriu esteobligat !ata de tertii cu care a contract, deci este necesara o capacitate de a contracta.

2ectele gestiunii de aaceri.

. &aporturile dintre gerant şi gerat. "eşi este un !apt )uridic unilateral, gestiunea de

a!aceri dă naştere la obligaţii reciproce între gerant şi gerat. &bligaţiile părţilor au

caracter reciproc.

Nerantul are următoarele obligaţii(

a obligaţia de 7nştiinţare. 'on!orm art. /22/ alin. +/ noul 'od 'ivil( „Nerantul

trebuie să îl înştiinţee pe gerat despre gestiunea începută”. Nestiunea de a!aceri are un

caracter excepţional. @ocmai de aceea, gerantul se ocupă de a!acerile negestionate

temporar. Cste natural ca acest !apt să !ie cât mai repede adus la cunoştinţa geratului

pentru ca acesta să le preia*

b obligaţia de continuare a gestiunii 7ncepute +art. /22/ noul 'od 'ivil. &dată

începută gestiunea, un eventual abandon intempestiv al acesteia este de nepermis

întrucât ar putea caua pre)udicii geratului. Aşadar, dacă gerantul nu s#ar !i implicat în

niciun !el în a!acerile celuilalt, nicio obligaţie nu s#ar !i născut în sarcina sa.


24/51

c obligaţia de a se 7ngriji de aacerile altuia cu diligenţa unui bun

proprietar art. /225 alin. +/ noul 'od 'ivil3. Nestiunea presupune ca gerantul să se

ocupe şi de a!acerile conexe celei principale ast!el încât să nu#i !ie cauat vreun pre)udiciu

geratului, ceea ce îi con!eră încă o dată, o situaţie )uridică mai grea decât cea a

mandatarului. 'u alte cuvinte, gerantul trebuie să dea dovadă de toate calităţile unui omprudent şi competent.

d obligaţia de a da socoteal! geratului cu privire la tot ceea ce a !cut 7n cursul

imi'tiunii 7n aacerile sale +art. /220 noul 'od 'ivil, la !el ca în caul mandatului. Art.

1


25/51

gerantul acţioneaă în nume propriu, deşi obligaţiile !aţă de terţi se nasc în sarcina sa,

totuşi, terţii au o adevărată acţiune directă în regres !aţă de gerat pentru aceste obligaţii

art. /22; alin. +/ noul 'od 'ivil3. în ce priveşte actele înc%eiate de către gerant direct

în numele geratului, dacă gestiunea este necesară sau utilă sau a !ost rati!icată, geratul

este în mod direct obligat !aţă de terţi art. /22; alin. +1 noul 'od 'ivil3.

(lata nedatorata sau actiunea in repetitiune

efnitie. $lata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa ca, in executarea

oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. &rice plata presupune

existenta unei datorii. "aca aceasta datorie nu exista, plata trebuie restituita celui care a!acut#o, !iind nedatorata. 'el ce plateste !ara a datora are dreptul la restituire.

Conditiile platii nedatorate. $entru nasterea obligatiei de restituire, plata nedatorata

trebuiue sa indeplineasca anumite conditii( sa existe o plata, plata sa !ie nedatorata, sa

existe o eroare.

2'istenta unei plati in sens obiectiv. $lata !acuta trebuie sa constea in remiterea uneisume de bani, a unui bun individual determinat ori determinat prin caractere generice.

>e!eritor la prestatii (

/restatiile de a da 5 este evidenta aplica%ilitatea notiunii de plata nedatorata in

cazul acestor tip de prestatii

/restatiile de a ace 5 de e"emplu repararea unui %un in doctrina anterioara se

sustine ca izvorul o%li&atiei de restituire este im%o&atirea ara +usta cauza dar

astazi aceasta optica nu mai este aplica%ila. /entru ca 1391 vor%este de o plata

care nu este datorata si trimite mai departe la 190. 4e e"emplu nu se poate

admite restituirea unui %un ce a ost predat ar un temei +uridic in virtutea platii

nedatorate. estituirea uneori est difciala si deseori este preera%ila analiza

prestatiilor de a ace nedatorate in conte"tul im%o&atirii ara +usta cauza

/restatiile de a nu ace 5 sin&ura situatie in care nu se poate pune pro%lema

resituirii ci doar a repunerii partilor in situatia anterioara.

@otodata e!ectuarea platii trebuie, in principiu, sa !ie dublata si de elementul sau

intentionala. %olvens! trebuie sa !aca plata cu convingerea !erma de a stinge o datorie. -n


26/51

ca contrar, plata poate !i considerata ca un imprumut sau liberalitate si nu va !i supus

restituirii.

atoria a carei stingere sa urmarit prin plata sa nu e'iste. -nseamna caintre solvens si accipiens sa nu existe raportul )uridic de obligatii a carui stingere se

urmareste prin plata e!ectuata. "in acest punct de vedere, plata nedatorata are doua

caractere( caracterul absolut si caracterul relativ. 'aracterul absolut +inexistenta absoluta

consta in absenta oricarei obligatii. "e exemplu, datoria este imaginara sau o datorie

anterior stinsa darsolvens nu mai gaseste c%itanta. 'aracterul relativ atunci cand ceea

ce s#a platit nu !orma obiectul obligatiei dintre solvens siaccipiens. "e exemplu

executorul testamentar ac%ita unui legatar o alta datorie decat cea reala a succesiunii

!ata de acesta. Actiunea in repetitiune este admisibila indi!erent de caracterul platii

nedatorate. Cxecutarea unei obligatii naturale nu intra in aceasta categorie.

(lata sa fe acuta din eroare. -denti!icarea acestei conditii se instituie in art /25/ +1

preumtia relativa ca o plata !acuta se preuma ca este !acuta cu intentia de a stinge o

datorie proprie. -mportanta preumtei reulta din !aptul ca nu poate !i preumata intentia

libera, ci doar intentia de sitngere a unei datorii. Ast!el orice plata nedatorata ar putea !i

considerata o liberalitate ceea ce nu este admisibil. Croarea, trebuie indeplineasca

anumite conditii si anume ca numai solvens trebuie sa !ie in eroare. Croarea

luiaccipiens este irelevanta. "e asemenea, eroare sa !i avut un caracter determinant.

2ectele platii nedatorate. $lata nedatorata are ca e!ect nasterea unui raport de

obligatii intre accipiens si solvens. -n temeiul acestui raport )uridic, accipiens este obligat

sa restituie ceea ce a primit !ara a#- !i datorat.

ituatii juridice cand accipiens a primit o plata nedatorata insa nu e obligat la

restituire. -n situatia in care accipiens a primit o plata cu buna#credinta si a lasat sa se

implineasca termenul de prescriptie. "e asemenea cand accipiens a primit plata cu buna

credinta si ca urmarea a acestei plati a distrus titlul creantei sale.

%mbogatirea ara justa cauza

-mbogatirea !ara )usta caua este de!inita ca !iind (aptul $uridic licit prin care are loc

marirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a patrimoniului altei

persoane! ara ca pentru acest eect sa existe o cauza $usta sau un temei

$uridic.'reditorul se numeste insaracit iar debitorul imbogatit.


27/51

Conditiile imbogatirii ara justa cauza.

a# %a existe o imbogatire a paratului 1 imbogatirea poate consta in marirea

patrimoniului prin dobandirea unui bun sau a unei creante.

b# %a existe o insaracire a reclamantului 1 insaracirea poate reulta dintr#o pierdere

economica, cum ar !i ( iesirea unei valori din patrimoniu, e!ectuarea unor c%eltuieli in

!avoarea imbogatitului.

c# Intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fe o legatura sau

corelatie directa.

&aspunderea delictuala.

Doul 'od civil reglementeaă trei ipotee de răspundere civilă delictuală( răspunderea

pentru pre$udiciul cauzat prin apta ilicită proprie! răspunderea pentru pre$udiciul cauzat

prin apta altuia şi răspunderea pentru pre$udiciul cauzat de animale! de lucruri şi de

ruina edifciului.

a >ăspunderea pentru pre)udiciul cauat prin !apta proprie +art. /207#/27/. Art. /207

noul 'od 'ivil, coroborat cu art. /25: alin. +/ şi +1 consacră regula de principiu potrivit

căreia obligaţia de a repara un pre)udiciu cauat altuia printr#o !aptă ilicită, săvârşită cu

vinovăţie, se naşte direct şi nemi)locit în sarcina autorului acelei !apte. "e regulă, !iecare

om răspunde numai pentru !aptele sale proprii. Dicio răspundere pentru altul sau pentru

altceva nu#i poate reveni decât dacă legea o prevede anume. Cste un principiu cunoscut,

logic şi tradiţional în dreptul nostru civil.

b >ăspunderea pentru pre)udiciul cauat prin !apta altuia. $rincipiul răspunderii pentru

pre)udiciul cauat prin !aptă proprie se poate dovedi, uneori, insu!icient, în măsura în

care autorul său este o persoană care nu răspunde delictual sau are o solvabilitate

discutabilă. -n asemenea ipotee, victima riscă să nu obţină reparaţia la care de alt!el ar

avea dreptul. "e aceea, în scopul prote)ării victimei, 'odul civil a instituit, alături de

răspunderea pentru !apta proprie, în unele cauri, şi o răspundere autonomă în sarcina

unei alte persoane, decât autorul !aptei pre)udiciabile.


28/51

'onsacrarea răspunderii delictuale pentru pre)udiciul cauat prin !apta altuia se explică

prin existenţa unor relaţii speciale între autorul !aptei pre)udiciabile şi persoana c%emată

de lege să răspundă pentru repararea acelui pre)udiciu* aceste relaţii speciale există

atunci când autorul !aptei pre)udiciabile se a!lă în s!era de autoritate a persoanei

răspunătoare.

>ăspunderea pentru !apta altuia apare ca !iind o modalitate suplimentară de ocrotire a

intereselor victimei* uneori ea se adaugă sau se poate adăuga la răspunderea pentru

!apta proprie şi se anga)eaă numai în raporturile dintre persoana răspunătoare şi

victima pre)udiciului. Aşa se explică existenţa în anumite condiţii a dreptului de regres al

persoanei răspunătoare împotriva autorului !aptei ilicite şi pre)udiciabile.

'odul civil român reglementeaă două cauri de răspundere pentru pre)udiciul cauat

prin !apta altuia(

răspunderea persoanelor care au obligaţia de supraveg%ere a unui minor sau a unui

interis )udecătoresc pentru pre)udiciul cauat unui terţ prin !apta ilicită săvârşită de cel

a!lat sub acea supraveg%ere +art. /271 noul 'od 'ivil*

răspunderea comitentului pentru pre)udiciul cauat prin !aptele ilicite delictuale ale

prepusului său +art. /272 noul 'od 'ivil.

c >ăspunderea pentru pre)udiciul cauat de animale, de lucruri sau prin ruina edi!iciului.?iaţa socială a dovedit că o persoană poate să su!ere un pre)udiciu ce i#a !ost cauat,

!ără !apta omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edi!iciu. "acă am aplica normele

obişnuite ale răspunderii civile, în asemenea cauri, neputându#se dovedi că la originea

pre)udiciului este !apta unei persoane, victima s#ar găsi în situaţia inec%itabilă de a

suporta ea povara acelui pre)udiciu. Aşa se explică !aptul că, în scopul apărării intereselor

celor pre)udiciaţi, legea civilă a instituit răspunderea pentru animale, lucruri şi ruina

edi!iciului. Cste vorba de o răspundere directă a celui care are paa )uridică a animalului,

lucrului sau este, după ca, proprietarul edi!iciului care a cauat pre)udiciul.

'odul civil român actual reglementeaă această răspunderea după cum urmeaă(

răspunderea pentru pre)udiciile cauate de animalele care se a!lă în paa )uridică a

omului +art. /270 coroborat cu art. /277*

răspunderea păitorului )uridic pentru pre)udiciul cauat de lucrul a!lat sub paa lui

+art. /27; coroborat cu art. /277*

răspunderea proprietarului unui edi!iciu pentru pre)udiciul cauat de ruina acelui edi!iciu+art. /274.


29/51

2'ecutarea directa in natura# a obligatiilor

Cxecutarea obligaţiilor se poate realia prin două moduri principale( executarea voluntară

sau plata +care este o executare directă sau în natură voluntară şi executarea silită +sau

„plata silită” care poate !i o executare directă în natură sau indirectă, adică prin

ec%ivalent.

Cxecutarea directă sau în natură a obligaţiilor are loc, de cele mai multe ori, de bunăvoie,

adică prin plată. @otuşi, în caul în care debitorul a re!uat executarea de bunăvoie,

creditorul poate să ceară şi să obţină executarea în natură prin intermediul !orţei deconstrângere publice. Aşadar, executarea directă sau în natură a obligaţiilor poate avea

loc prin plată, !ăcută de bunăvoie de către debitor, sau prin executarea silită a prestaţiei,

împotriva voinţei debitorului, prin constrângere.

Cxecutarea indirectă a obligaţiilor intervine atunci când, din anumite motive, executarea

directă sau în natură nu mai este posibilă sau nu mai preintă interes pentru creditor.

6enţionăm că nu este vorba de o imposibilitate !ortuită de executare +ca în care

obligaţia se stinge ca urmare a producerii evenimentului !ortuit. "e aceea, în acest ca,

creditorul poate pretinde de la debitor plata de despăgubiri sau daune#interese, în scopulreparării pre)udiciului pe care l#a su!erit, ca urmare a neexecutării culpabile sau

executării necorespunătoare a obligaţiei.

(rincipiul e'ecut!rii 7n natur! a obligaţiilor. $rin realiarea drepturilor de creanţă,

precum şi a celorlalte drepturi subiective, subiecţii raportului )uridic urmăresc

satis!acerea unor interese. Atingerea acestui scop poate avea loc, în mod !iresc, numai

atunci când debitorul execută prestaţia pe care o datoreaă în natura ei speci!ică. 6aimult, sunt cauri în care executarea unei alte prestaţii de către debitor, prin înlocuirea

celei iniţiale, nu preintă interes pentru creditor. "e asemenea, c%iar o despăgubire

bănească, acordată pentru a înlocui executarea în natură a unei obligaţii, prin ea însăşi,

nu poate asigura în mod direct şi nemi)locit satis!acerea diverselor interese din cele mai

variate ale participanţilor la circuitul civil.

@oate aceste motive, precum şi altele, au !ăcut ca executarea în natură a obligaţiilor să

constituie un principiu !undamental al dreptului civil continental”. Cxecutarea în natură a

obligaţiilor înseamnă executarea întocmai a prestaţiei însăşi, la care este îndatorat

debitorul, prestaţie ce nu poate !i înlocuită cu o altă prestaţie sau cu despăgubiri băneşti,

!ară acordul creditorului. Acest principiu este în manieră directă consacrat de art. /0/;alin. +/ '. civ., con!orm căruia „'reditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi


30/51

la timp a obligaţiei”. $rincipul cunoaşte trei coordonate poitive. Cxecutarea obligaţiilor

debitorului pentru a corespunde exigenţelor principiului citat, trebuie să satis!acă trei

criterii şi reguli, în acelaşi timp( a obligaţiile trebuie să !ie executate în întregime, ast!el

cum reultă acestea din actul sau !aptul )uridic care le#a dat naştere +expresia cantitativă

a principiului* b obligaţiile trebuie executate exact cum acestea reultă din actul sau!aptul )uridic ce constituie ivorul lor +expresia calitativă a principiului şi c obligaţiile

trebuie executate în termenul care reultă din actul sau !aptul )uridic ce a dat naştere

obligaţiei +expresia temporală a principiului. Acest principiu îşi extinde expresia şi asupra

altor instituţii. $rioritatea executării în natură este viibilă şi în situaţia unui potenţial

concurs între executarea silită în natură şi executarea prin ec%ivalent care este soluţionat

de 'odul civil în sensul priorităţii executării silite în natură, cu condiţia ca aceasta să

preinte interes pentru creditor. Ast!el, din prevederile art. /0/; alin. +1 '. civ., reultă

că creditorul are dreptul să treacă la executarea silită a obligaţiei sau să utiliee alte

remedii pentru neexecutare. &ricât de oneroasă ar !i executarea în natură pentru debitor,

creditorul are dreptul la aceasta. $e de altă parte, art. /017 '. civ., prevede expres( „'reditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să !ie constrâns să execute obligaţia în

natură, cu excepţia caului în care o asemenea executare este imposibilă”.

-n concluie, principiul executării în natură a obligaţiilor stabileşte o ierar%ie în cadrul

modalităţilor de stingere a obligaţiilor. Are prioritate executarea exactă şi voluntară în

natură +adică plata iar, mai departe, creditorul +şi numai creditorul, nu şi debitorul are

un drept de opţiune între a cere executarea silită în natură +plata silită sau executarea

silită prin ec%ivalent +o altă !ormă de plată silită sau a utilia o altă modalitate legală

pusă la dispoiţie ca mi)loc de satis!acere a creanţei sale +poate utilia în materiecontractuală, de exemplu, de dreptul de a solicita reoluţiunea, reilierea sau reducerea

prestaţiilor.

2'ecutarea silita a obligatiilor. "e cele mai multe ori, executarea în natură a

prestaţiilor pe care şi le datoreaă părţile contractante este voluntară, prin plată.

Sunt,însă, situaţii când debitorul re!uă să execute prestaţia datorată celeilalte părţi. în

ast!el de cauri, creditorul, urmărind realiarea dreptului său de creanţă, poate să

recurgă la anumite mi)loace )uridice prevăute de lege în scopul satis!acerii creanţei sale.Cste vorba de remediile neexecutării obligaţiilor, prevăute de art. /0/;#/007 noul 'od

'ivil, care constituie 'apitolul -- +„Cxecutarea silită a obligaţiilor” din @itlul ?

+„Cxecutarea obligaţiilor” . $otrivit art. /0/; alin. +1 noul 'od 'ivil, creditorul, în ca de

neexecutare, are un drept de opţiune între mai multe remedii. între remediile de care

creditorul poate bene!icia într#o atare situaţie, se regăseşte şi executarea silită în natură

a obligaţiilor art. /0/; alin. +1 pct. / noul 'od 'ivil3. Ast!el, creditorul are dreptul „să

ceară sau, după ca, să treacă la executarea silită a obligaţiei”. Cxecutarea silită în natură

a obligaţiilor este devoltată sc%ematic în secţiunea a 2#a +art. /017#/01: noul 'od 'ivil

şi cuprinde mai multe mi)loace care duc la executarea silită în natură a obligaţiei. Aceste

mi)loace )uridice sunt( executarea silită în natură a obligaţiilor de a da* executarea silită a


31/51

obligaţiilor de a !ace* autoriarea creditorului de a lua măsurile necesare de executare în

natură a obligaţiilor* înlăturarea a ceea ce s#a !ăcut cu nerespectarea obligaţiei de a nu

!ace.

Conditiile e'ecutarii silite. 'on!orm art. /017 alin. +/ noul 'od 'ivil, „'reditorul

poate cere întotdeauna ca debitorul să !ie constrâns să execute obligaţia în natură, cu

excepţia caului în care o asemenea executare este imposibilă”. -mposibilitatea este una

dintre piedicile executării în natură. Alături de aceasta regăsim şi alte caue care

împiedică executarea în natură. "e aceea, reţinem urătoarele condiţii(

a din prevederile art. /0/; alin. +1 noul 'od 'ivil, se desprinde cu claritate ideea că.

utiliarea remediilor pentru neexecutare nu se poate realia decât cu condiţia punerii

prealabile în întâriere a debitorului. Cxact aceeaşi condiţie trebuie îndeplinită şi în caul

executării silite în natură. $unerea sa în întâriere se poate realia la cererea creditorului,

prin orice act care să asigure comunicarea către debitor a somaţiei la executare a

acestuia act ne!ormal, prin executorul )udecătoresc sau c%iar prin intermediul cererii de

c%emare în )udecată art. /011 alin. +/ şi +1 noul 'od 'ivil3 şi trebuie să cuprindă şi

acordarea unui termen suplimentar de executare art. /011 alin. +2 noul 'od 'ivil3.

$unerea în întâriere se poate realia şi de drept, în ipotea anumitor obligaţii +art. /012

noul 'od 'ivil*

b executarea silită în natură trebuie să !ie posibilă. Ca nu este posibilă atunci când( i.

ne a!lăm în caul unei imposibilităţi !ortuite de executare, temporară sau de!initivă şi care

duc la amânarea exigibilităţii obligaţiei sau c%iar la stingerea acesteia* ii. atunci cândimposibilitatea se datoreaă culpei debitorului. "acă, de exemplu, din culpa acestuia

bunul care trebuia predat creditorului a pierit. -n această ultimă ipoteă, debitorul va !i

ţinut la plata de daune#interese +art. /02< .Qi urm. noul 'od 'ivil* iii. atunci când

imposibilitatea de executare in natură se datoreaă naturii obligaţiei de exemplu,

obligaţiile de a !ace nu pot !i, în principiu, executate în natură. Acelaşi lucru se poate

spune şi de obligaţiile de a nu !ace, al căror obiect constă într#o abţinere, aşadar nu se

pune problema executării în natură a acestora*

c în s!ârşit, pentru ca remediul executării în natură să poată !i utiliat mai estenecesar acelaşi art. /0/; alin. +1 noul 'od 'ivil3 şi ca debitorul să nu aibă altă cauă

)usti!icată de a re!ua executarea propriilor prestaţii. Ast!el, de exemplu, acestuia nu i se

poate pretinde executarea dacă creditorul însuşi nu şi#a executat propriile obligaţii sau nu

a !ăcut o o!ertă con!ormă de executare ipotea excepţiei de neexecutare

2'ecutarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a da.

a obligaţiile contractuale care au ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani sunt

întotdeauna posibil de executat în natură. Ast!el, dacă debitorul re!uă executareavoluntară, în temeiul dreptului de ga) general, creditorul va putea recurge la poprirea


32/51

sumelor pe care debitorul este îndreptăţit să le primească de -a proprii săi debitori, de

asemenea, poate cere vânarea bunurilor debitorului şi realiarea cre

Documents

Drept Civil Obligatii Curs ID