FUNDAIA PENTRU LITERATURI ART „REGELE CAROL 11“

FUNDi^ANU^^^ ^ /^/6er/afeâ/narz7or^//?WzeZe/nanYi/ne

Au aprut BIBLIOTECA „ENERGIA**

M. CONSTANTIN-WEYER

L. F. ROUQUETTE

ALA.IN GERBAULT

COLONEL T. E. LAWRENCE

REN^: BAZIN

MIHAI SADOVEANUC. ARDELEANUR. P. HUC

HOMER

JAKOB WASSERMANN

R. P. HUC

H. M. STANLEY

F. YEATS-BROWN

JAKOB WASSERMANN

Cavelier de la Salle, traducere dinlimba francez de Paul I. PRODANIn cutarea fericirei, traducere dinlimba francez de E. FLMÂNDASingur, strbtând Atlanticul, tradu-cere din limba francez de A. VIANURevolta în deert, traducere din limbaenglez de Mircea ELIADE, cu o hartPustnicul din Sahara, Viafa printeluiCharles de Foucauld, traducere din limbafrancez de Alexandru HODOViaa lui tefan cel MareDomnul TudorDescoperirea Tibetului traducere dinlimba francez de Apriliana MEDIANUOdiseia, traducere în proz din limba elinde E. LOVINESCUViaa lui Stanley traducere din limbagerman de Radu CIOCULECUIn China traducere din limba francez deNatalia BLUAutobiografie traducere din limba en-glez de Mary M. POLIHRONIADEBengali, traducere din limba englez deRadu GEORGESCUChristofor Columb traducere din limbagerman de I. SÂN-GÎORGIU

Au aprutIng. 1. ORBONA

BIBLIOTECA „ INFORMATIV*Manual de atelier mecanic

Au aprutO. HANAl. BUSUIOCEANU

BIBLIOTECA ARTISTICSculptorul D, Paciurea cu 24 de planeAndreescu cu 66 de plane

Au aprutMIRCEA DAMIANTUDOR OIMARU

BIBLIOTECA „ ORAE “

Bucureti cu 48 de planeConstana cu numeroase ilustraii în text

Au aprut BIBLIOTECA „DOCUMENTAR*

ELENA G-RAL PERTICARI-DAVILA

Amintirile Colonelului Lcusteanupublicate de Radu CRUTZESCUDin viaa i corespondena lui

Carol Davila

Au aprut BIBLIOTECA „ENCICLOPEDIC*CONST. C. GIURESCU

Dr. G. BANU

Istoria Românilor, I ediia a il-a,

numeroase ilustraii în text

Sntatea poporului român

cu

epuizat

Lei 40

Lei 40

Lei 20

2 voi.

Lei 60

Lei 30

Lei 30

Lei 30

Lei 30

Lei 60

Lei 40

Lei 40

Lei 60

Lei 40

Lei 40

Lei 80

Lei 60

Lei 120

Lei 120

Lei 80

Lei 70

Lei 200

Lei 200

Lei 200

DREPT I VIA

S*AU TRAS DIN ACEAST CARTE, PEHÂRTIE VIDALON VRaAT, DOUZECII CINCI DE EXEMPLARE NEPUSE IN

COMER, NUMEROTATE DELA 1 LA 25

Vasile V. Georgescu, DREPT I VIA, Oper pre-

miat de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri.

Fundaia pentru literatur i art « Regele Carol II ».

VASILE V. GEORGESCU

DREPT I VIANOTE PENTRU O CONCEPIEVITALIST A DREPTULUI

BUCURETIFUNDAIA PENTRU I.ITERATUR I ART «REGELE CAROL II.

39, Bulevardul Lascar Catargi, 39

B^^3 \

.R26r Ur

^25345

BOSTON COLLBGE LrBRA«YOHESTNUT HILL, MAS».

ÂPR 2 5 Î962

Memoriei fratelui meu

DUMITRU

I

Ce qui est r6el, c’est le changementcontinuei de forme. La forme n’est

qu’un instantan6 pris sur une tran-

sition.

H. Bergson, VSvolution creatrice.

Une communautâ sociale n’abdique

pas sa conscience juridique; la cana-

lisation parfaite du Droit est illusoire.

Quoi qu’on fasse, la vie continue et

nul n’a le pouvoir d’en arrâter le cours,

de la cristaliser â un moment donn6et pour toujours.

L. Josserand, Cours de droit positif

franfais, Paris, 1930.

Curentul filosofic al vitalismului intuiionist, intro-

ducerea în gândirea contimporan a noiunilor de du-

rat, de contingen i de evoluie, au lsat urme adânci

în activitatea creatoare modern, de-ar fi s ne referim,

în medicin i în psihiatrie, la Freud i la discipolii lui,

i, în literatur, numai la Proust, la Louis Ferdinand

Celine, la Doblin i la alii i, la noi, la unele fragmente

din romanul de dincolo de clar al d-lui T. Arghezi.

Unii cugettori se reclam direct dela Bergson. Astfel,

aa cum odinioar Marx se întemeia, în desvoltarea

sistemului su socialist, pe dialectica hegelian, astzi

8 DREPT I VIA

teoreticienii sindicalismului fac din intuiionism i din

biologismul bergsonian un fundament filosofic al con-

cepiei lor ^). Dar cum un curent de idei al unei cugetri

nou nu este valabil numai pentru o direcie a gândirii,

s’a întâmplat c i alte domenii ale acesteia s’au resimit

de influena bergsonismului. De pild, cugettorul

german E. Ott consider pe Bergson ca pe un filosof

al religiei i socotete Elanul Vital drept o fiin divin.

In sfârit, Ed. Le Roy, folosind datele bergsonismului,

încearc s refac tiinificete ipoteza cretin a crea-

iei, a descendenei umanitii dintr’o singur pereche

de strmoi ^). De unde se vede c o cugetare filosofic

de o puternic originalitate poate influena cele mai

contrarii domenii ale gândirii i ale activitii omeneti,

fr ca s conin germenii vreunei contradicii.

Nici dreptul nu se poate sustrage influenei vitalis-

mului. Chiar unii juriti, rmai la raionalismul clasic

al concepiilor asupra dreptului, nu se pot împiedeca

s acorde o ateniune, mcar trectoare, rezultatelor

filosofici intuiioniste. Citm în acest sens pe d-1 Mircea

Djuvara cu o conferin intitulat « Bergson i Dreptul »

i pe d-1 Petre Marcu-Bal cu studiul d-sale Iraionalismul

juridici Magia în vechiul Drept, publicat în Pand. Rom.,

1927, IV, 61. Aa cum raionalismul enciclopedist al

celei de a doua jumti a veacului al XVIII-lea, siste-

matizat în teoriile juridice kantiene, îi gsea încoro-

narea în Codul Civil dela 1804, tot aa prestigiul din

Ed. Berth, Les mfaits des intellectuels i mai ales G. Sorel, în cunoscuta

carte Riflexions sur la violence.

*) Les origines humaineSf pag. 237 i urm.

DREPT I VIA 9

ce în ce mai mare, pe care-1 cucerete în contiina mo-

dern ideea de trire, a putut da în dreptul public pe un

Hauriou, în dreptul privat pe curajosul Josserand ipe alii. Dela juritii veacului trecut, comentatori de

coduri, cum singuri se intitulau, apologei ai infaili-

tii i eternitii legilor pozitive i pân la juritii

contemporani, eliberai de tirania textelor, atrai de

ecourile de noutate a vieii, distana e considerabil.

Demolombe nu recunotea un drept în afar de lege.

« Ma devise, ma profession de foi, spunea el, est aussi:

Les textes avant tout ! Je publie un cours de code Napo-

leon, j’ai donc pour but d’interpreter, d’expliquer le code

Napoleon lui-meme, considere comme loi vivante, commeloi applicable et obligatoire; et ma preference pour la

methode dogmatique ne m’empechera pas de prendre

toujours pour base les articles meme de la loi;car je

pense, avec Ortolan, que l’enseignement des textes

n’emporte pas la necessite exclusive du commentaire ».

Dimpotriv, astzi, inând parc înadins s dea o

postum satisfacie juritilor din coala istoric ger-

man, cercettorii dreptului nu mai vd în lege decât

înfiarea trectoare a unei realiti, care o depetecu fiecare clip. «En depit de la codification la plus

parfaite, se exprim Jossesand, la vie juridique d’un

pays se poursuit et se developpe de pair avec la vie

sociale et economique; un code est rapidement de-

borde par les faits; un meme texte ne peut pas etre

interprete de la meme facon au temps de la dilligence

et â celui du chemin de fer, de l’automobile et de l’a-

vion, dans le monde economique de 1804 et dans celui

10 DREPT I viaa

de 1929» ^). De altfel, în înelesul intim al cuvântului,

juritii contemporani nu sunt bergsoniti, fiindc mai

niciunul din ei nu primete impulsul inovator ,dela

surs 2), ci dela a doua mân, adic dela curentul ge-

neral de idei, care strbate epoca. Intr’o carte de o

erudiie impresionant, dar nu tocmai bine digerat ®),

Julien Bonnecase socotete pe Hauriou i pe ali câiva

juriti drept bergsoniti i el însui încearc s se aeze

câteodat sub auspiciile marelui cugettor intuiionist,

dar pentruc nu o spune lmurit de ce, rmâne ca aceast

afirmaiune a juristului dela Bordeaux s fie raportat

i ea în mod destul de vag la atmosfera vitalist a gân-

dirii de astzi ^).

Tocmai aceast stare de nepreciziune în ce privete

legturile dreptului cu datele filosofici devenite actuale,

ne face s dm publicitii studiul de fa, în care vomîncerca s prezentm aceast problem, folosindu-ne în

primul rând de luminile culese dela întâia mân, adicdela filosof.

*

Dreptul în genere — im allgemeinen oder im ohjektiven

Sinne, cum spun Germanii — poate fi socotit ca o parte

a moralei. încercrile de a-1 deosebi de aceasta, înte-

L. Josserand, Cours de droit positif jranfais.

2) Cu titlu de excepie, citm pe Fr. Gdny, simpatizant al pragmatis-

mului juridic, cruia îi cere, îns, s fuzioneze cu datele * filosofiei noui *,

a intuiionismului bergsonian. Vezi Fr. G6ny, Science et technique en droit

prive et positif, II, pag. 86.

*) Un Henri Massis sau un Bourget ar numi-o « mal faite * sau < malcomposde *.

*) Vezi J. Bonnecase, La pensee juridique francaise de 1804 Vheure

presente, Bordeaux, 1933.

DREPT I VIA 11

meiate pe consideraiunea c regulile lui sunt însoite

de sanciuni, pe cât vreme cele ale moralei nu sunt

obligatorii, sau pe consideraiunea c morala se refer

la actele interne ale omului, pe cât vreme dreptul se

raporteaz la viaa exterioar a acestuia, sunt ne-

concludente, atâta timp cât amândou aceste discipline

nu urmresc altceva decât acelai el: realizarea ade-

vrului i a dragostei, conservarea pcii între indivizi

i între State, tolerana i libertatea, cu alte cuvinte

organizarea conduitei în genere.

In înelesul lui mai restrâns, adic im subjektiven

Sinne, de care juritii se ocup prea puin, este adevrat

c dreptul ete mai mult tendin, impuls, voin ira-

ional. « Betrachten wir den Rechtszustand, so wie er

uns im wirklichen Leben von allen Seiten umgiebt und

durchdringt, so erscheint uns darin zunchts die der

einzelnen Person zustehende Macht: ein Gebiet, worin

ihr Wille herrscht, und mit unser Einstimmung herrscht.

Diese Macht nennen wir ein Recht dieser Person, gleich

bedeutend mit Befugniss » ^). Acest drept al individului

(Befugniss) nu începe s preocupe, s atrag ateniunea

teoreticianului, decât în momentul când se obiectiveaz,

adic numai atunci când se insereaz în ciclul lumii

externe, activând asupra unui lucru sau asupra unei

persoane. Cu alte cuvinte, dreptul, privit ca o facultate

a individului, nu intereseaz pe cercettorul raionalist,

decât atunci când se integreaz în relaia de drept.

Friedrich Cari von Savigny, System des heutigen romischen RechtSy

I, P. 7.

12 DREPT I VIA

O judecat social de valoare cade perpetuu asupra

dreptului subiectiv, asupra voinei creatoare a indivi-

dului, acordându-i sau nu posibilitatea de a fi conformcu un ideal colectiv de dreptate. Chiar individul tinde

ca actele sale s dobândeasc o aprobare (Einstimmung)

din partea grupului. « Se poate uor observa, spune d-1

Mircea Djuvara, în viaa social de toate zilele, c, explicit

sau implicit, fa de orice aciune omeneasc se poate

pune chestiunea de a se ti dac acea aciune e permissau nu autorului ei

»^). Este locul s observm aci c

majoritatea autorilor, datorit probabil unui defect de

perspectiv, confund judecata social apreciatoare a

faptelor individului cu însi dreptul apreciat, uitând

c aceast form logic a judecii de valoare se supra-

pune dreptului subiectiv, fr îns a-1 crea. A raiona

asupra unui act nu însemneaz a-i da fiin. «Allein

die genauere Betracbtung erzeugt uns, dass diese logische

Form eines Urtheiles, nur durch das zufllige Bediirf-

nis hervorgerufen ist und dass sie das Wesen der Sache

nicht erschdpft, sondern selbst einer tieferen Grundlage

bedarf » ^). Aceast judecat de valoare, care, dupcum arat Savigny, are ea însi nevoie de un funda-

ment mai solid, nu pornete dintr’o serie de considera-

iuni apriorice asupra binelui i a rului, ci dintr’o

îndelung i vie experien a grupurilor omeneti con-

stituite în popoare, în naiuni. Experiena aceasta

colectiv e strbtut mereu de viul tradiiei populare.

*) Mircea Djuvara, Problema dreptului positiv, capitol introductiv la

voi. Drept naional, Izvoare i Drept pozitiv.

Savigny, op. cit., 8 (Volk).

DREPT I VIA 13

de farmecul colorat i inedit al vieii desfurate în

durat. Dreptul i ideea de justiie nu sunt produsul

unei raiuni dogmatice cristalizat în textele legalitii.

« Dire qu’il n’y a rien de juste ni d’injuste, spunea

Montesquieu, que ce qu’ordonnent ou defendent Ies

lois positives, c’est dire qu’avant qu’on eut de cercle,

tous Ies rayons n’etaient pas egaux ». Dreptul i ideea

de justiie au precedat pretutindeni apariia legii. Vrems spunem cu aceasta c ele pot exista în stare de puri mobil contiin, de juridicitate în devenire.

Care este fundamentul ideilor de drept i de dreptate ?

Este, el, unul de ordin logic, raional, sau unul de ordin

biologic, iraional, intuitiv ? Care sunt consecinele,

ce decurg din îmbriarea unuia sau altuia din aceste

dou puncte de vedere ? Iat obiectul studiului de fa.Vom încerca s artm dac, în comple xul minunat ide atâtea ori insesizabil al raporturilor dintre oameni,

exist numai un postulat rece, abstract, al raiunii

formale, sau dac pe dedesuptul taxelor nu circul,

misterioas, aproape insondabil, dar totdeauna pre-

zent, viaa, îneleas nu ca un concept inconsistent, ci

intuit ca un impuls în venic micare, ca o cretere

necontenit, ca o neînfrânat tendin ctre creaie.

Vom discuta despre concepia raionalist a dreptului

i a ideii de justiie i vom cerceta, apoi, dac se poate

') S nu ni se par neobinuit termenul « biologic ». Va fi, între altele,

aci, vorba de încercarea lui Bergson de a reaeza inteligena i sociabilitatea

în evoluia general a vieii: « On doit cbercber au-dessous des acquisitions

sociales, arriver la vie, dont Ies soci6t6s humaines ne sont que des mani-

festations . . . Donnons au mot « biologie » le sens tr^s compr^hensif qu’il

prendra peut-âtre un jour ». Bergson, Les deux sources de la morale et de

la religiorij pag. 103.

14 drept i via

susine o concepie vitalist a acestora. Pentru fiecare

poziie, ne vom referi la cugettorii cei mai reprezen-

tativi: de o parte la Kant, de alta la Schopenhauer,

la Bergson i la Edouard le Roy ^). Situarea întregii

expuneri în planul filosofic poate avea unele avantagii.

Mcar pe acelea, la care se gândea Stendhal, când îi

plcea s spun c « totul e simplu când priveti

de sus »^).

*

Dei Kant tindea, la început, s edifice întregul

sistem al eticei sale pe alte baze decât cele raionale,

cu toate astea el a alunecat i în domeniul moralei

ctre intelectualismul aprioric din Critica raiunii pure.

Mai înainte de a da o form definitiv ideilor, care

mai târziu aveau s se închege în opera sa capital,

Kant încerca s fundeze etica pe baze de sentiment.

Intre anii 1762 i 1766, filosoful se afla sub influena

lui Rousseau i a englezilor Shaftesbury i Hume.Din aprofundarea sentimentului naturist al cugetto-

rului francez i al psihologilor englezi contimporani.

Dei va fi vorba de evoluionism în încercarea noastr, nu ne vomreferi deloc la acel al lui Spencer. Secretul evoluionismului spencerian

este un procedeu pur intelectual. Bergson spune foarte bine: « Disons

simplement que l’artifice ordinaire de la mdtbode de Spencer consiste

reconstituer l’^volution avec des fragments de r6volu6. . . Cette addition

de r6volu6 r6volu6 ne ressemblera pas du tout au mouvement d’âvolu-

tion lui-mâme. Telle est pourtant l’illusion de Spencer. II prend la r6alit6

sous sa forme actuelle; il la brise, il l’^parpille en fragments qu’il jette auvent

; puis il « integre » ces fragments et il en dissipe le mouvement. Ayantimitd le Tout par un travail de mosaîque, il s’imagine en avoir retrac6 le

dessin et fait la gendse ». (V^lvolution creatrice^ pag. 393—394).

*) In mai multe articole publicate în « Viaa Româneasc », am încercat

aplicarea punctului de vedere pur filosofic i în alte domenii decât acesta.

DREPT I VIA 15

Kant ajungea în aceast perioad la convingerea cvaloarea individului nu rezid atât în luminile inteli-

genii, cât în cldura sentimentului, care alctuete

tot ce este mai profund i mai intim în om. Cu Rous-

seau, Kant se obinuia s onoreze pe om, formulând

cu genialitate ideea demnitii umane, care va rmâneuna din cuceririle eticei kantiene.

Totui, filosoful nu prea credea în valoarea tiinific

a unei morale întemeiate pe sentiment i psihologie.

Chiar din aceast vreme începeau s se diferenieze în

gândirea kantian elementele unei morale, care mai

târziu se va fi construit exclusiv din elemente raionale.

« Adevrata virtute, spunea filosoful, nu poate fi altoit

decât pe principii; cu cât acestea sunt mai universale,

cu atât ea se înal i se înnobileaz »^). In jurul anului

1770, Kant se deprta de Shaftesbury i formula îm-

potriva acestuia acuzaia de epicureism, afirmând ritos

c « filosofia moral trebue s fie o tiin pur raional,

concepiunile moralei fiind dobândite, nu prin expe-

rien, ci prin însi raiunea pur » ^). Dar acolo unde

intelectualismul formal al sistemului de moral kan-

tian avea s se contureze definitiv, era partea final

a Criticei raiunii pure. Aci, dup ce demonstra nepu-

tina raiunii pure de a explica ideile fundamentale de

Dumnezeu, de libertate, etc., Kant arta c în domeniul

acestor idei, pe care el îl numea moral, nu se poate

ptrunde cu instrumentul de cunoatere folosit în lumea

Observaiuni asupra sentimentului frumosului i sublimului, Konigs-

berg, 1764, citat de Hoffding, Ist. FU. Mod.

*) Disertaie, 1770. Cartea are un titlu mai lung i a fost publicat întâi

în latinete; v. Hoffding, op. cit.

16 DREPT I VIA

intelectualitii pure, ci numai cu ajutorul raiunii

practice. La porile universului moral, raiunea aprio-

ric rmâne neputincioas. « Cea mai însemnat i poate

singura utilitate a raiunii pure, spunea Kant, este

numai negativ; cci ea nu este un organ menit s ne

mreasc cunoaterea, ci o disciplin care determinlimitele acesteia; în loc s descopere adevrul, ea are

îndoitul merit de a preveni eroarea » ^). Lumea morala libertii este domeniul raiunii practice, în opoziie

cu lumea necesitii, dominat de conceptele de întin-

dere, de cantitate i de cauzalitate i condus, în ca-

drele ei directoare, de raiunea pur. « Numesc practic

tot ceea ce este posibil prin libertate », afirma Kant

punând prin aceast enunare bazele sistemului u de

moral Despre ceea ce înelege Kant prin ideea de

libertate, prin noiunile de « practic » i de « moral »,

s-l lsm chiar pe filosof s vorbeasc. O spune el

cu destul claritate i nu mai e nevoie s alergm la

interpretrile, de cele mai multe ori confuze, ale altora.

« Mai întâi, se exprim cugettorul, nu m voiu folosi

de aci înainte de conceptul de libertate, decât în sensul

practic ... O voin este într’adevr pur animalic

(arbitrium brutum), când nu poate fi determinat decât

prin impulsiuni sensibile, prin urmare în mod patologic.

Dar aceea, care poate fi determinat independent de

impulsiunile sensibile, adic prin mobiluri, care nu sunt

reprezentate decât prin raiune, se numete liber arbitru

Critica raiunii pure (Metodologia transcedental, Canonul raiunii

pure), trad. fr. J. Barni, revzut de Archambault, II, pag. 267.

*) Ibidem, II, pag. 270.

DREPT I VIA 17

(liberum arbitrium);i tot ce se leag de ea, fie ca prin-

cipiu, fie ca consecin, se numete practic. Libertatea

practic poate fi demonstrat prin experien. Intr’a-

devr, ne simim atrai nu numai de ceea ce afecteaz

în mod nemijlocit simurile noastre; avem i puterea

de a învinge, cu ajutorul reprezentrilor despre util ipgubitor, impresiunile produse asupra facultii de a

dori. Aceste reprezentri, aceste reflexiuni, se înte-

meiaz pe raiune. Raiunea ne d prin urmare legi

imperatwe^ adic legi obiective ale libertii^ artându-ne

ceea ce trebue s se întâmple. De aceea, ele se numesc

practice, spre a se deosebi de legile naturale^ care nu

trateaz decât despre ceea ce se întâmpl » (Critica

raiunii pure. Despre scopul final al întrebuinrii pure

a raiunii noastre, II, pag. 271, 272). Dup cum se vede,

determinat de reprezentri raionale, acionând con-

form unor scheme prestabilite, voina liber kantian

este redus la manifestrile unei inteligene finaliste.

Dei numite practice, legile eticei rmân pentru cu-

gettor tot pure, pentruc ele sunt date minii tot

a priori. Ceea ce le deosebete de celelalte legi ale ra-

iunii empirice i condiionate, este faptul c ele sunt

absolute. Cu toate c ne anunase perspectiva unui alt

univers, decât acela al raiunii pure, bgm de seamc nu intrm, cu morala kantian, într’un peisaj de

noutate, atâta vreme cât însui Kant voete s ne con-

ving c deosebirea dintre uzajul pur i cel practic al

raiunii este aproape fr importan. In realitate, se

pare c raiunea practic nu este altceva decât o pre-

lungire a raiunii pure din domeniul sensibilului în do-

2

18 DREPT I VIA

meniul inteligibilului. Nu este, la Kant, o deosebire de

natur între aceste dou raiuni, ci numai una de în-

trebuinare. Chiar din modul, în care, în partea final

a Criticei raiunii pure, pune problema posibilitii

moralei, se vede c filosoful nu abordeaz aceast lumenou, decât tot cu vechile instrumente ale sistemului

su formal. « Raiunea, în uzajul ei speculativ, spune

Kant, ne-a condus prin câmpul experienei sensibile,

îndeplinindu-i rolul într’un mod util, e adevrat, dar

nicidecum potrivit cu ateptrile noastre. Ne mai r-mâne o încercare: s vedem dac exist o raiune puri în uzajul practic i dac folosit astfel, ne poate

duce la idei capabile de a ajunge scopurile supreme ale

raiunii pure — libertatea voinei, nemurirea sufletului,

existena lui Dumnezeu — i prin urmare, dac ea ne

poate oferi, din punctul de vedere al interesului practic,

ceea ce ne refuz din punct de vedere speculativ »^).

Subtilitatea cugettorului este evident. Fiindc a de-

monstrat c raiunea nu poate domina decât în câmpul

experienei, când o trece dincolo, în domeniul inteli-

gibilului, îi schimb numele. Dar fie c o boteaz pur,

în lumea sensibilului, fie c-i zice practic, în domeniul

moralei, raiunea kantian rmâne mereu speculativ,

adic detaat de viul experienei, tronând astfel, de-

prtat i absolut, în amândou feele universului

kantian. Etica lui Kant se impregneaz din ce în ce

mai mult de raionalism. Pasiunea clasificrilor siste-

matice i deosebirile atât de importante, pe care filo-

soful le fcea între form i materie, între raiune i

Critica raiunii pure, II, pag. 273.

DREPT I VIA 19

experien vor trece neschimbate în sistemul su ulte-

rior de moral. Cugettorul va spune mai târziu clibertatea depinde numai de acordul constant al voinei

cu ea însi i c moralitatea înseamn libertatea

aceasta formal, desvoltându-se sub o lege universal,

care exprim armonia noastr cu noi înine. Necondi-

ionat, universalist, categoric, morala kantian tinde

în mod obsedant ctre domnia formei ^).

*

Formalismul intelectualist, cu tot ce are mai carac-

teristic, trece în cele dou opere principale ale eticei

kantiene: Fundamentele metafizicei moravurilor (1785)

i Critica raiunii practice (1788), spre a fuziona în

parte cu elementele unei concepii evolutive, influentardiv a scrierilor lui Rousseau, ctre care cugettorul

protestant dela Konigsberg a avut întotdeauna înclinare.

Raionalismul kantian, care nu poate concepe natura

fr legi obiective, universale, definete legea moral pe

msura legilor apriorice ale experienei. « Valoarea

voinei ca lege universal pentru aciunile posibile,

spune cugettorul, este analoag cu conexiunea uni-

versal a existenei lucrurilor, conform legilor univer-

sale, care constituesc partea formal a naturii »^).

Voina aceasta erijat în lege inflexibil i valabil

oricând i oriunde, « singurul lucru în lume i chiar

în afar de lume, care poate s aib o valoare absolut »

Hamman, unul din criticii lui Kant, vorbete, nu fr dreptate, de

îndrgirea religioas a formei i de ura gnostic împotriva materiei, ca

trsturi caracteristice ale filosofiei kantiene.

*) Fundamentele metafizicei moravurilor.

2 *

20 DREPT I VIA

este voina liber i raional, cci numai aceasta este

dreapt, bun. i pentruc aceast voin conceput

aprioric trebue s fie numaidecât absolut, ca orice

produs al raiunii formale, ea se integreaz într’un

imperativ, pe care cugettorul l-a numit categoric

:

« Lucreaz în aa fel, încât maxima aciunii tale sdevin lege universal » ^).

Aa cum principiul cauzalitii ne deschide poarta

sensibilului i a realitii fenomenale, tot aa legea

moral ne deschide drumul ctre lumea ideal a lucrului

în sine. Nu natura sensibil, cuprins în datele expe-

rienei, ne d moralitatea, ci legea moral. Natura

este venic condiionat, variabil; legea moral este

singura necondiionat, adic etern i pretutindeni

valabil. Trind ca fenomen în mijlocul naturii sensi-

bile, omul este supus întotdeauna legilor experienei,

dar putând formula cu raiunea lui legile morale, do-

minatoare i condiionatoare ale naturii sensibile, omul

devine, prin ce are mai intim i mai profund, lucru

în sine, trecând cu spiritul su în lumea inteligibilului.

Cetean a dou lumi, îi d singur o lege, ca membrual lumii inteligibile, i se conformeaz ei, ca membrual lumii sensibile. Opera legislativ a moralei se înaldincolo de lumea empiric, trece în domeniul lucrului

în sine, devine, dup însui termenul kantian, ideal.

Prin urmare, niciuna din aciunile omeneti nu trebue

s tind ctre aspectele trectoare ale lumii sensibile,

ctre imediatul experienei, ci s se îndrepte mereu

ctre idealul imperativ al lumii inteligibile. « Lucreaz

Critica raiunii practice, I, 1, 3.

DREPT I VIA 21

în aa fel, ordona filosoful, încât întotdeauna s con-

sideri umanitatea, atât în persoana ta cât i în a altora,

ca un scop i niciodat ca un mijloc »^).

*

Acest sistem etic — raional, imperativ, absolut —evoluând abstract ctre un ideal îndeprtat i niciodat

ajuns, coloreaz întreaga teorie kantian a dreptului.

Kant fundeaz dreptul pe libertate i cum, pentru el,

libertatea este domeniul suprasensibil al raiunii prac-

tice, se vede uor c în concepia sa dreptul este o parte

a sistemului su de moral raionalist. In concepia

kantian, dreptul este raportul între dou sau mai

multe voine, care se manifesteaz în lumea extern,

în aa mod încât ele s rmân libere. Legalitatea se

realizeaz, dup Kant, tot printr’un imperativ cate-

goric: « Nu trebue s existe rzboiu nici între tine imine în stare de natur, nici între noi ca State, ccinu astfel trebue s-i caute fiecare dreptul su ».

Ordinea juridic devine prin urmare un postulat al

moralei. De aci, principiul tuturor drepturilor: « lucreaz

exterior în aa fel, încât libertatea ta s se poat împcacu libertatea fiecruia, conform unei legi generale a

libertii unanime ».

Dreptul trebuie s asigure autonomia voinei. Aa se

justific necesitatea constrângerii pus în slujba dreptii.

Constrângerea pe care creditorul o exercit asupra de-

Pentru desvoltarea gândirii kantiene, a se vedea i cartea lui Hoff-ding, Continuitatea în evoluia filosofic a lui ^ant. In ce privete însîmprejurrile în care morala kantian se îndreapt spre formalism, tre-

buete cercetat partea final a Criticii raiunii pure.

22 DREPT I VIA

biterului se acord perfect cu principiul autonomiei

voinei, fiindc debitorul a consimit chiar din mo-

mentul contractrii obligaiei s fie executat în caz

de neplat la termen. Proprietatea însi n’ar fi posi-

bil, dac n’ar interveni constrângerea, care s înfrâng

tendinele anarhice ale acelora, cari ar încerca s tur-

bure respectul reciproc al posesiunii asupra bunurilor.

Orice limitare a libertii impus în scopul meninerii

dreptului este deci compatibil cu supremul principiu

juridic: coexistena libertilor. Dreptul întemeiat pe

respectul absolut al persoanei, tratat ca un scop în

sine, trebue s duc la armonia desvârit a voinelor

autonome.

In concepia filosofic a lui Kant asupra dreptului,

se disting în ultima analiz dou elemente: unul po-

ziii), constând în totalitatea normelor impuse de Stat

raporturilor dintre indivizi — i altul metafizic, adic

libertatea ctre care trebue s tind ansamblul normelor

juridice. Cu alte cuvinte, o legalitate i o supralegalitate,

o ordine juridic desvoltându-se înuntrul Statului ievoluând ctre o idee exterioar de justiie, ctre o

moralitate formal.

Dei Kant vorbete uneori de acordul libertii indi-

viduale cu Constituia, dei pentru el evoluia legalului

ctre moral se face înuntrul Statului, el s’a gândit

totui prea puin la existena istoric a acestuia. Kant

îi închipue Statul ca nscut dintr’un contract înte-

meiat pe autolimitarea voinelor individuale, în scopul

meninerii libertii generale. Dar el nu socotete

V

'\

DREPT I VIA 23

încheierea acestui contract ca un eveniment istoric.

Pentru Kant, contractul social i chiar ideea de socie-

tate nu sunt un produs al vieii colective desvoltat

în durat, ci o idee directoare, un principiu raional,

un punct de vedere formal, menit s slujeasc la apre-

cierea raporturilor dintre indivizi ^). Nesituându-se în

Istorie, adic în timp, un astfel de drept, rmâne mereu

în afara noiunii de schimbare. Supratemporal, adicsupraistoric, dreptul este valabil în oriice timp i în

oriice loc. Sistem în afara Istoriei, dreptul tinde, în con-

cepia kantian, ctre un adevr permanent i universal.

Termenii fundamentali ai ordinei juridice — liber

arbitru, coexistena libertilor, noiunea de obligaie,

respectul absolut al persoanei — sunt pentru Kant

forme ale gândirii pure, înglobate toate într’o altform, ideea abstract de Stat. Sistem de principii

directoare, splendid i îngheat schem logic, dreptul

kantian rmâne, cu toate încercrile ulterioare de a-1

umaniza, o construcie a gândirii geometrice, îndepr-

tat de, concretul vieii desfurat în istorie, un ea-fodaj sistematic al raiunii, deprins întotdeauna scompare, s disting, s msoare i s despart ^).

*

Sau, cum se exprim Trendelenburg, în Naturrecht auf dem Grundeder Ethik, Leipzig, 1868, pag. 38: «Bei Kant ist das Allgemeine nur ein

Allgemeines der Form; es ist nur ein formal Allgemeines, zu welchem der

Stoff von aussen kommt. Der kategorische Imperativ ist nicht das prgnantePrinzip des Sittlichen, sondern nur der uniforme Ausdruck eines Krite-riums *.

*) Pentru distinciunile ce se pot face între temporal i supratemporal,între sistem i via, a se vedea i studiul d-lui Mircea Florian, intitulatFilosofie i Istorie i publicat în « Revista de Filosofie » de sub direcia d-luiRdulescu-Motru, nr. 3—4, Dec. 1933.

24 DREPT I VIA

Concepia raionalist a dreptului i a venicei lui

perfectibiliti în drumul ascendent ctre idealul ne-

condiionat al dreptii, avea s fie trecut irului

aproape unanim al juritilor, cari s’au urmat pân azi.

Astfel pentru Portalis, dreptul este « la raison univer-

selle, la supreme raison, fondee sur la nature memedes choses ». Zachariae, Aubry i Rau, Demolombe,

Alexandrescu i alii, dau definiiuni în esen asem-ntoare. D-1 Mircea Djuvara este de asemenea un

adept al raionalismului juridic, concepie desvoltat

de d-sa în cursul de Enciclopedie a Dreptului^ predat

la Universitatea din Bucureti i în scrierile ulterioare.

« A. ucide pe B., spune d-sa, dând un exemplu. Iatun fapt. Dar asupra faptului facem o apreciere raio-

nal i zicem c A. a fcut ru. Acest element, pe care-1

adogm, nu-1 gsim în constatarea extern a faptului.

El este o pur judecat adus de mintea noastr.

Iat dar c ideia de justiie, cu tot ce implic ea, este

o idee raional, întocmai ca spaiul, timpul, cauzali-

tatea, un element a priori al cunotinei noastre; nu

un produs al experienei, ci o condiiune a ei . . . în-

treaga tiin a dreptului, are, prin urmare, de obiect,

fenomene raionale, ca i tiinele despre natura ex-

tern »^).

Concepia raionalist a dreptului duce la însinegarea ideii de justiie. Rigorismul raionalist, se

traduce în ordinea juridic în legalism pur. Raiunea,

cu inevitabila-i cdere în formal, e condamnat s nu

M. Djuvara, Curs.

DREPT I VIA 25

treac niciodat dincolo de norm. Prin însi exclusiva

ei aplicabilitate la materie, la solid, la geometric,

raiunea nu poate însemna decât împietrire, cristalizare

în blocuri rigide a principiului vital. Raiunea, creia

venic îi scap, din putina ei de cuprindere, procesul

capriies al vieii, nu poate concepe decât forma, regula

conceptul. Neadmiând nimic în afar de ansamblul

regulelor, raionalismul nu depete dreptul pozitiv.

Definiiile, pe care le dau dreptului unii din juriti,

sunt edificatoare : « Dreptul, spun Zachariae i comenta-

torii lui, Aubry i Rau, este ansamblul legilor, la ob-

servaiunea crora omul poate fi silit printr’o constrân-

gere extern sau fizic ». Iar Demolombe, micându-se

pe aceeai linie de cugetare, îi închipue dreptul ca

« un rezultat sau mai bine zis un ansamblu al legilor ».

încercrile de a despri dreptul de ideea moral a

justiiei, tendina de a-1 reduce la aspectul lui pozitiv,

sunt destul de vechi. Fichte, citat de Trendelenburg

în « Naturrecht », spunea : « Legea moral ordon s-ifaci datoria; legea juridic permite, dar nu ordonniciodat, s-i exercitezi dreptul ». Deosebirea aceasta

între comandamenele categorice ale moralei i cele

ipotetice ale dreptului o întâlnim i la Duguit, partizan

fanatic al dreptului pozitiv sau obiectiv, cum spune el.

De aci, dela excesul de atenie acordat acestei deose-

biri fr importan dintre juridicitate i moral, pânla negarea ideii de drept, nu e decât un pas. Unii chiar

l-au fcut. Lenin (citat de Eliachewitch, Tager i Baron

V. Nolde, în Tratat de drept civil i comercial sovietic,

Paris, 1930), spune fr înconjur: « Religia i dreptul

26 DREPT I VIA

sunt ideologii ale claselor exploatatoare. Ele trebuesc

distruse din spiritul legii proletare ».

*

Raiunea tinde ctre inert, încearc întotdeauna sse suprapun materiei moarte. Datorit caracterului ei

de practicitate, inteligena înclin, în vederea opera-

iunilor ei, ctre partea static a existenei. Nevoile de-

comoditate ale raiunii au dus la concepia unei soli-

dificri a universului extern, situaie în care inteligena

procedeaz mai uor la opera de cucerire a necunoscu-

tului. Raiunea are oroare de labil i de modificabil,

nu poate concepe contingena, nu sesizeaz, în esena ei,

micarea i tocmai de aceea se deprteaz mereu de

fluena vieii în durat. Pe solid i pe static, au ridicat

primele civilizaii începuturile geometriei i ale teoriei

cunoaterii. E interesant de remarcat c întreaga filo-

sofie antic se întemeiaz pe fizica aristotelic, tot

aa cum filosofia modern pornete, în fundamentele ei,

dela Galileu i dela Kepler. Cine n’a observat, de pild,

cât de uor i cât de limpede mânuete Kant conceptele

geometrice de « întindere » i de « cantitate » i prin-

cipiul mecanist al cauzalitii.

Aceast concepie raionalist, static, s’a aplicat ise aplic înc ideilor de drept i de justiie. Pentru

Aristotel, în Etica sa, dreptul este un produs formal

— independent de coninuturile crora se aplic — irealizabil în mod abstract, matematic. Principiul geo-

metric al egalitii domin justiia aristotelic. In drep-

tul distributiv, de pild, bunurile trebuesc împrite

DREPT I VIA 27

potrivit unui principiu de egalitate, pe care filosoful

elen o numete proporional, adic msurat pe m-rimea virtuilor fiecrui cetean. Principiul conductor

în domeniul contractual i penal este acela al egalitii

matematice. Iar în domeniul schimburilor, egalitatea

devine posibil prin inventarea unei msuri comune,

moneta ^). Aceast msur cantitativ a dreptii, dupun etalon raional, caracterizez i teoria juridic a

lui Kant. Nu mergea acesta pân la a cere ca i pedeapsa

capital s fie msurat dup gradul de perversitate

a criminalului? «La justice a toujours evoque, observ

Bergson, des idees d’egalite, de proportion, de com-

pensation. Pensare, d’ou derivent « compensation » et

«recompense» a le sens de peser; la justice etait re-

presentâe avec une balance. Equite signifie egalite.

Regie et reglement, rectitude et regularite sont des

mots qui designent la ligne droite ^). Ces references â

l’aritmethique et â la geometrie sont caracteristiques

de la justice â travers le cours de son histoire »®).

Dac Bergson ar fi fost jurist, ar fi citat, de sigur, ca

tipice pentru aceast interpretare geometric a drep-

tului, ideile cu care un penalist clasic îi începea cursul.

« Le mot droit, spunea acesta, est tire en frangais d’une

figure de geometrie, celle de la ligne droite, c’est--dire

Pentru detalii, vezi Histoire de la Philosophie, I, VAntiquite et le

Moyen-Âge, Emile Br^hier, pag. 243 i urm. i mai ales cartea Reverendului

Printe Louis Lachance, Le concept de Droit selon Aristote et Saint Thomas,Montreal, 1933.

*) Bergson uit s enumere expresiunile corespunztoare : drept, diritto,

derecho, Recht, right, regt.

•) Bergson, Les deux sources de la morale et de la religion, pag. 67 i urm.

28 BREPT I VIA

la ligne la plus courte d’un point â l’autre;et la figure

se continue dans plusieurs autres expressions, qui se

lient â celle-ci. De lâ vient en effet le mot regie ou

l’instrument qui sert â tracer cette ligne droite; de lâ

le mot de delit, abandon de la ligne droite, ceux de

correction, corriger, c’est-â-dire ramener dans la ligne

droite » ^). Origina istoric a acestei interpretri can-

titative a ideii de dreptate, Bergson o vede cu drept

cuvânt în antica practic a trocului. Sistemul acesta

de msur i de schimb, cu implicitele-i noiuni de

reciprocitate i de egalitate material a bunurilor ce

se schimb, a depit la un moment dat domeniul

lucrurilor, spre a trece, cu rigoarea lui formal, în

domeniul relaiilor dintre persoane. Noiunea trocului

va reglementa, acum, impulsiunile naturale al indivi-

zilor, introducând i aci ideea de reciprocitate: ochi

pentru ochi, dinte pentru dinte. Insul lezat sau familia

lui, vor reaciona potrivit acestui criteriu cantitativ.

Dar cum vendeta particular tinde, prin germenul ei

de anarhie, s desorganizeze tribul, cei pgubii printr’o

infraciune se vor decide într’o zi s accepte o des-

pgubire material. i, astfel, spune Bergson, se de-

gajeaz limpede ideea de compensaie, deja implicat în

cele de schimb i de reciprocitate. In ziua, în care socie-

tatea va lua asupra ei sarcina de a reaciona, de a

reprima singur actele de violen ale indivizilor, se va

spune c ea exercit justiia. Prin organele ei anume

determinate, va msura, pe baza ideii de egalitate

material, greutatea pedepsei, potrivit pe greutatea

M. Ortolan, Resume des elements de Droit penaî, Paris, 1867.

DREPT I VIA 29

ofensei sau crimei svârite. Aceasta, pân în clipa

când se va observa c aceeai infraciune trebuete

pedepsit mai greu, când victima este un membruimportant al colectivitii i, mai uor, când pacientul

este un simplu ins din mulime. Cu alte cuvinte, vechiul

principiu al egalitii cantitative va purta asupra unui

raport i va deveni o proporie. Justiia va îmbriacu timpul un ansamblu tot mai mare de fapte sociale,

dar se va defini mereu dup vechea manier a trocului.

« Elle ne changera pas d’avantage de formule dans un

etat de civilisation plus avancee, quand elle s’etendra

aux relations entre gouvernants et gouvernes et plus

generalement entre categories sociales; dans une situa-

tion de fait, elle introduira des considerations de pro-

portion ou d’egalite, qui en feront quelque chose de

mathematiquement defini et, par la meme, d’appare-

ment definitif »^). Natura, care a voit societi disci-

plinate, a predispus pe om la aceast iluzie. Pretutin-

deni, justiia lucreaz cu balana: msoar i propor-

ioneaz. Astfel, tendina raiunii ctre comod i ctre

static a introdus în cuprinsul supremei idei morale

noiunile mercantile i aritmetice ale trocului material,

cantitativ. Reverendul Printe Louis Lachance, pro-

fesor la Colegiul Dominican din Ottawa, într’un studiu

de sintez asupra ideii de drept la Aristotel i la Sf.

Toma din Aquino, citat de noi mai sus, evideniazaceast concepie a dreptului : « demarcation entre plu-

sieurs de ceux qui est juste, balancement dans Ies rap-

ports collectifs en fonction d’un but » (pag. 32) i, mai

H. Bergson, Les deux sources de la morale et de la religion, pag. 68.

30 DREPT I VIA

departe, citeaz pe Sf. Thomas, într’o parafrazare a

unei definiii a lui Aristotel : « La vraie notion de

justice consiste en ce que soit rendu autrui ce qui

lui est du et selon l’egalite » (pag. 256). Aristotel spunea:

« Dreptul înseamn ceea ce este conform legii, adicceea ce este egal. Dreptul servete la repararea nedrep-

tii. El este cumpn, adic se afl la mijloc, între

câtig i pagub ». Sfântul Toma din Aquina, ilustrul

comentator al lui Aristotel i teoretician al dreptului

medieval, inea chiar s sublinieze : « Aequalia, quorumquantitas est una ». In faa exagerrilor acestui criteriu

material i matematic, Bergson se întreab cu drept

cuvânt: « De cette justice, qui peut ne pas s’exprimer

en termes utilitaires, mais qui n’en reste pas moins

fidele â ses origines mercantiles, comment passer celle

qui n’implique ni echange ni Services, etant l’affirma-

tion pure et simple du droit inviolable et de l’incom-

mensurabilitâ de la personne avec toutes Ies valeurs ? »^).

*

Concluziunile, la care ajunge raionalismul juridic,

sunt descurajatoare. S fie juridicitatea doar o adunare

de raionamente, un conglomerat de concepte, dirijate

de un criteriu de egalitate material? S fie dreptul

o dialectic abil, un tertip meteugit compus al unei

inteligene finaliste? S fie dreptul o biat colecie de

legi, un vraf de texte aprute odat în « Monitorul

Oficial D? Nu exist, oare, o justiie distinct în natura

ei de complexul raional al dreptului pozitiv, încre-

Les deux sources de la morale et de la religioriy pag. 70.

DREPT I VIA 31

menit i mort în fiecare norm? De-ar fi s ne îndoim

de aceasta, ar trebui s disperm de însi destinele

umanitii. Spiritul ne rspunde cu putere c existena

unui drept superior legii pozitive nu poate fi tgduit.Dar contiina noastr nu afl lumina cluzitoare a

justiiei într'o judecat aprioric asupra posibilitii

faptelor omeneti de a fi juste sau nu, ci în chiar ma-

nifestrile sensibilitii noastre intuitive, care ne infor-

meaz întotdeauna dac un act omenesc este compa-

tibil sau nu cu sensul creator al vieii. Exist o intuiie

a dreptii, o judecat nscut din concretul vieii,

care ne spune dac o fapt este conform cu elurile ei

sau nu. Strvechile comandamente: «s nu furi»,

«s nu ucizi», «pzete-i cuvântul dat», nu iz-

vorsc dintr’o concepie aprioric a binelui suveran

kantian sau a comunului bine thomist, simpl forma minii, de care natura nu ne vorbete nimic, ci din

interesul vieii de a se conserva pe sine, în penibilul

i grandiosul ei drum dealungul materiei, în lupta de

fiecare clip împotriva morii.

Aceast concepie intuiionist-vitalist a dreptului

o vom expune în partea a doua a lucrrii noastre. Pânatunci, vom observa c, fr a se situa lmurit sub

semnul acestei direciuni filosofice, dar integrându-se

suficient istorismului relativist, a existat în gândirea

juridic un curent antiraionalist. Citm în acest sens

pe Savigny, cu încercrile lui de a construi o concep-

iune a dreptului istoric i subiectiv, pe cunoscutul

Puchta, cellalt jurist al colii istorice, cu teoria lui

despre caracterul nemijlocit al naterii elementelor de

32 DREPT I VIA

drept cutumiar, i pe Kuntze ^). Mai ales pentru acesta

din urm, dreptul este « soziale, istorische und intuitive

Ordnung . . . ein System irrationaler Grossen », con-

tiin juridic întemeiat pe manifestrile creatoare

ale energiei sociale i individuale i existând, cu toate

caracteristicile ei, cu mult înainte ca raiunea s o fi

silit la amorire în patul procustian al legii pozitive.

Pentru a sesiza mai bine iraionalitatea dreptului,

caracterul intuitiv al ideii de justiie, esena biologic

i istoric a juridicitii, pentru a ne forma un fond

aperceptiv filosofic adecvat, va fi nevoie ca în partea

ce urmeaz a lucrrii noastre s redm noiunile funda-

mentale ale cugetrii vitaliste, reprezentat cu deose-

bire de ctre cei trei mari gânditori : Schopenhauer,

Bergson i Edouard le Roy.

0 Institutionen des romischen Rechts, Leipzig, 1869.

r >

II

« Personne n'est sujet plus de

fautes, que ceux qui n’agissent que

par r^flection ».

Vauvenargue.

In aparena sa paradoxal, aforismul lui Vauvenargue

este plin de un venic adevr. Nimic nu este mai înel-

tor decât jocul raionamentelor, neconfruntat, printr’o

judecat sntoas, cu datele experienei imediate ^).

Un raionament poate fi adeseori fals, conceptele pe

care el se întemeiaz fiind false. întreaga raiune devine

atunci o fabric de minciuni i pretinsa cunoatere, pe

care ne-o d, un gol fr margini i o dureroas decepie.

A fost o pgubitoare iluzie aceea care ne-a învat scredem c raiunea ne poate da singur cunoaterea

realitii empirice i transcendentale. Logica, cu subtili-

tile ei ademenitoare, dialectica i retorica nu sunt

decât « o tehnologie a raiunii » Dac materialul, cu

care lucreaz aceste discipline ale gândirii abstracte.

Adic o experien degajat de cadrele pe care inteligena le-a construit

pe msura progreselor aciunii noastre asupra lucrurilor. H. Bergson,

U^lvolutim criatrice, pag. 392.

*) A. Schopenhauer, Lumea ca voin i ca reprezentare, II, pag. 151.

Trad. fr. I. A. Cantacuzâne.

3

34 DREPT I VIA

este gunos, adic o adunare de concepte lipsite de

coninut, mecanismul raiunii se învârtete în gol.

Exist în gândire mii de concepte, care nu se pot

aplica datelor realitii. Cu multe dintre ele, a pornit

Kant în încercrile sale metafizice i tot cu forme de

acestea lipsite de coninut a ridicat Hegel un sistem

dialectic, pe care Schopenhauer l-a sguduit cu un simplu

efort al bunului sim.

Chiar mai înainte ca o parte a filosofiei moderne s fi

artat neputina raiunii de a produce în spirit mcar o

pictur de noutate, unii cugettori i-au tgduit pre-

teniunile de infailibilitate i au încercat s afle dacnu mai exist i alt cale de aflare a realului. înc de

mult, Heraclit susinuse c nimic nu exist cu fixitate,

c totul se schimb, totul devine. « Nu coborîm mereu

în acelai fluviu, spunea gânditorul antic, cci mereu

o alt ap ne înconjoar ». Neoplatonicienii Philon din

Alexandria i Plotin au vorbit i ei de o intuiiune

superioar inteligenei i au situat-o în Dumnezeu,

fiin mai presus de om i de gândire, neavând nevoie

s conceap ceva în afar de sine, totul fiind în sine.

In Enneade, în acele « intuiiuni admirabile dar puin

fugitive » ^), Plotin ne arat c nu prin gândire, care

presupune mereu o diferen i o distan între su-

biectul i obiectul cunoaterii, ne putem apropia de

Dumnezeu. Diferena aceasta nu poate fi suprimat

decât o dat cu actul gândirii, printr’un efort entusiast

Chiar Bergson recunoate o filiaie plotinian în opera sa. (UEvolution

creatricey pag. 229, 352).

*) Expresiunea este a lui Bergson, VEvolution cratrice, pag. 352.

DREPT I VIA 35

al spiritului, prin extaz. « Sufletul, afirm Plotin, nu

vede pe Dumnezeu, decât disolvând inteligena care

rezid în el ». i mai departe : « Inteligena posed douputeri: puterea de a gândi i puterea de a zri ceea ce

este deasupra ei, cu ajutorul intuiiei »^).

însuit în parte de prinii Bisericii i de unii cuge-

ttori laici, iraionalismul cedeaz în evul mediu pasul

scolasticei, spre a dispare, aproape cu totul, odat cu

apariia filosofilor moderni: Bacon, Descartes, Leibnitz,

Wolff, Kant. Abia cu Schelling, teoretician al intuiiei

atotcunosctoare, cu Mâine de Biran, filosof al voinei

activiste i al efortului creator, cu Schopenhauer, gân-

ditor i poet al voinei de a tri, tendina iraionalist

reapare în istoria cugetrii omeneti.

Aezând filosofia sa pe baze experimentale, cu largi

referine la oamenii de tiin ai vremii sale, stabilind

printr’o critic de o masivitate i de o ascuime frpereche limitele raiunii i posibilitile de noutate ide surpriz ale intuiiei, aezând în voina de a tri

inta suprem a vieii, Schopenhauer este marele pre-

cursor al filosofici intuiioniste i vitaliste contimporane.

Este adevrat c, dup cum singur mrturisete, Scho-

penhauer i-a scris întreaga oper însufleit de o singur

intenie : aceea de a arta c suferinele dragostei, desa-

mgirile amiciiei, srcia i foametea, intriga i vio-

lena, trdarea i ura, furtul i crima, irul fr de captal durerilor omeneti, sunt numai consecinele nest-

pânitei voine de a tri. William James spunea: «Pe-

simismul lui Schopenhauer a fost acela al unui câine

Citat de Br^hier, Histoire de la Philosophie.

3 *

36 DREPT I VIA

care ar prefera s vad lumea de zece ori mai rea decât

este, decât s piard ocazia de a ltra i nimic nu l-ar fi

decepionat mai mult, decât s vad disprând orice

motiv de a se mai plânge » ^). Dar pesimismul acesta

este mai de grab concluzia temperamental, care cade

pe un coninut de mai adânc semnificaie i intere-

seaz mai mult istoria cugetrii în genere. Pentru

acei cari l-au adâncit, Schopenhauer rmâne precurs-

sorul vitalismului de astzi i constructorul unui

sistem filosofic, din care, utilizând aproape aceleai

date, un Bergson i un Edouard le Roy, au tras concluzii

cu totul opuse. Cu aceleai date ale realitii empirice

i ale metafizicei, Schopenhauer îndemna la renunare,

la resemnare i la ascez ®), în timp ce Bergson i ceilali

vitaliti vd omenirea îndreptându-se ctre un viitor

de inocent bucurie i socotesc universul « une machine

â faire des dieux » *). Ceea ce înseamn c, în ce pri-

vete judecarea operei lui Schopenhauer i a oricrei

filosofii, e hine s ne raportm mai de grab la semni-

ficaia interioar, decât la concluziile subiective ale

autorului.

*

Citat de d-1 M. Ralea, în studiul intitulat William James (Dup cores-

ponden), * Viaa Româneasc*, 1928, nr. 3.

•) D-1 Rdulescu-Motru, spune cu drept cuvânt: «A. Schopenhauer

a fost cel dintâiu, care a fcut s atârne organizarea cunotinei de

organizarea vieii, cel dintâiu care a dat astfel filosofiei lui Kant o inter-

pretare larg biologic. Cu aceast completare, metafizica apriorismului

kantian trece în sfera metafizicii biologice i se apropie mult de metafizica

vitalismului*. Elemente de metafizic, pag. 100—101.

*) Lumea ca voin i ca reprezentare, I, p. 661.

‘) H. Bergson, Leux deux sources de la morale et de la religion pag. 343.

DREPT I VIA 37

Filosofia lui Schopenhauer purcede dintr’aceea criti-

cist a lui Kant. Dar, prin adausurile ce i le aduce, iprin cercetarea temeiniciei elementului raional din ea,

Schopenhauer îi furete o cugetare, care mai târziu

a servit de instrument celor cari au dat cele mai grele

lovituri sistemului kantian. De altfel, chiar Schopen-

hauer spune : « Cu toate c eu continui opera marelui

Kant, studiul serios al ei m’a fcut s-i descoper greeli

grave »^).

Plecând dela constatarea ilustrului su predecesor

c nu raiunea ne pune în contact direct cu lumea

extern, Schopenhauer ne arat c numai prin intuiie

intrm în imediat atingere cu realitatea. « Intuiia nu

ne d opiniuni, ea ne d lucrul însi »2). In sensul

acesta, Schopenhauer se refer chiar la Kant, care ne

sftuia s nu ne oprim la concepte ci s mergem la

origina lor în intuiie ®). Pentru Schopenhauer, intuiia

este « sursa limpede i inocent a tuturor cunotinelor

noastre ». *). Substana intim a oricrei cunoateri ade-

vrate i utile este numai intuiia : « orice nou adevrnu poate âni decât din acest izvor » ®). Dimpotriv,

cunoaterea prin raiune este o cunoatere indirect,

mediat. Raiunea nu are alt menire decât s fasoneze

materialul furnizat de cunoaterea intuitiv. Ea pro-

duce, din pasta maleabil a acestui material, forme.

In prefaa primei ediii a Lumii ca voin i ca reprezentare.

*) Lumea ca voin i ca reprezentare, I, pag. 57.

’) Vezi Imm. Kant, Critica raiunii pure, Metodologia transcedental,II, pag. 209 i urm.

*) Lumea ca voin i ca reprezentare, II, pag. 415.

Ihidem, II, p. 104.

38 DREPT I VIA

concepte. Lumea reflexiunii se întemeiaz în întregime

pe intuiie i depinde în aa msur de aceasta, încât

ea nu poate produce concepte veritabile, decât dacîntrebuineaz datele cunoaterii intuitive. Schopen-

hauer spune foarte sugestiv: «raiunea este de naturfeminin; ea nu poate da decât dup ce a primit»^).

Prin urmare raiunea nu poate prin ea însi s ne lr-

geasc câmpul cunotinelor. Ea nu poate decât s dea

acestora o form. Scbopenhauer considera intuiiile ca

nite reprezentri primare., iar noiunile ca nite repre-

zentri secundare ^).

Cunoaterea nemijlocit, pe care ne-o furnizeaz in-

tuiia, fiind oarecum amorf, difuz, raiunea intervine

cu funciunea ei formal i ordoneaz aceast materie

prim, transformând-o în concepte. Cu alte cuvinte, în

mod intuitiv cunoatem confuz, dar direct i viu; în

mod raional, cunoatem precis, apodictic, dar mijlocit

i mort. Sau, cum spune Scbopenhauer, cunoaterea ce

ne-o d intuiia este, din punct de vedere al subiectului,

înceat, ovitoare;dar din punct de vedere obiectiv,

este sigur: între noi i obiect nu mai este intermediar,

suntem lâng obiect, îndreptai cu toat viaa noastr

spre el. Dimpotriv, un concept este imuabil din

punct de vedere subiectiv, dar din punct de vedere

obiectiv, sigurana cunoaterii scade: se poate întâmpla

s fie fals conceptul. Numai intuiia ne d discern-

mântul lucrurilor (Einsicht) ®). Iat ceea ce face pe

Lumea ca voin i ca reprezintarc, II, pag. 103.

*) Ibidem, II, pag. 103.

*) Ibidem, II, p. 112.

DREPT I VIA 39

Schopenhauer s afirme c între cunoaterea intuitiv

i cea abstract este « o imens deosebire », creia pânla el i s’a acordat « prea puin atenie » ^).

Adept al principiului de documentare biologic în

filosofic, Schopenhauer face o larg incursiune în do-

meniul vieii animale, cerceteaz putina de cunoatere

pe întreaga scar zoologic i ajunge la convingerea craiunea, facultate de cunoatere venit prin adaos inumai la om, este în întregime separat de facultatea

de sesizare a realitii; aceasta din urm, chiar în spi-

ritul omenesc, poate fi lipsit de raiune (grundlos).

Dup ce, în volumul numit Despre împtrita rdcina principiului raiunii suficiente i în cartea I-a a operei

sale fundamentale. Lumea ca voin i ca reprezentare,

cerceteaz legitimitatea afirmaiunilor fcute de Kant

în Critica raiunii pure, i încearc s ridice în faaraiunii i cu prioritate cunoaterea intuitiv, Schopen-

hauer se strduete s se înale cu ajutorul intuiiei la

lucrul în sine, origin i condiionator al întregii reali-

ti. Kant se mulumise s spun c acesta nu poate

fi cunoscut, atâta vreme cât raiunea nu depetelumea fenomenelor, adic a experienei sensibile. Da,

afirm Schopenhauer, cu ajutorul raiunii nu putemaborda lucrul în sine, dar îl putem afla prin intuiie.

Cci, spune el, « dac orice concept nu are valoare decât

în raportul lui cu reprezentarea intuitiv, urmeaz cceea ce este adevrat pentru concepte, este adevrat

i pentru judecile, pe care ele le formeaz i, în general,

pentru toate tiinele. Prin urmare, trebue s fie un

Lumea ca viaa i ca reprezentare, I, pag. 613.

40 DREPT SI VIA

mijloc oarecare de a cunoate direct, adic fr argu-

mente i fr silogisme, orice adevr descoperit prin

deducie i comunicat prin demonstraie » ^). i, într’alt

parte a operei sale, filosoful adaug: «Timpul, spaiul

i cauzalitatea constituesc acea dispoziie a intelectului

nostru, în virtutea creia fiina unic ni se prezint

(în lumea noastr fenomenal) ca o pluralitate de fiine

de aceeai spe, nscând i murind perpetuu. A sesiza

lucrurile prin mijlocul acestei dispoziii a intelectului

i conform cu ea, constitue apercepia imanent; a

sesiza lucrurile cu contiina veritabilei stri a lor, con-

stitue apercepia transcedental. Sosim la ea in abstracta

cu ajutorul criticei raiunii pure. Dar, prin excepie,

ea (apercepia transcedental) poate nate prin intuiie.

Aceast propoziie din urm îmi aparine » ^). In crearea

intuiiei ca element fundamental al contiinei uni-

versale i în utilizarea cunoaterii intuitive ca instru-

ment de aflare a supremei realiti, st una din princi-

palele caracteristici ale gândirii schopenhaueriene icheia de bolt a oricrei filosofii vitaliste.

*

Dac raiunea, prelucrând datele cunoaterii intui-

tive, ne d numai faa lumii numit reprezentare, care

este atunci cealalt fa ? Este, rspunde Schopenhauer,

tot ceea ce în spiritul nostru înseamn altceva decât

oglindirea pasiv a realitii i rsfrângerea ei în afar,

prin reprezentare. Ce este acest altceva, acest plus în

Lumea ca voin i ca reprezentare, I, pag. 107.

Ihidem, II, 275.

DREPT I VIAT 41

contiina noastr? Voina^ afirm Schopenhauer. In

mod instuitiv, nemijlocit, lum act c, mai întâi, în,

însi intimitatea fiinei noastre, în corpul nostru chiar,

exist venic tendina ctre activitate, ctre cretere,

ctre apeten. Substratul intim, esena acestei ten-

dine necontenite, este voina i corpul nostru este

manifestarea nemijlocit a ei. «Aciunea corpului nu

este altceva decât actul obiectivat al voinei » ^). Aceastvoin se confund cu însi manifestarea ei, cci atâta

vreme cât în interiorul nostru se d lupta între motivele

contiente, care o vor declana, ea nu exist decât în

abstract, în stare de proiect variabil. « A voi i a lucra

nu exist separat decât în reflexiune;în fond cele dou

acte constituesc una i aceeai realitate ». Voina lui

Schopenhauer este o voin vital. « Voina, spune el,

fiind lucrul în sine, substana, esena lumii, i viaa,

lumea vizibil, fenomenul, nefiind decât oglinda voinei,

urmeaz c viaa va întovri voina, aa cum um-

bra întovrete corpul: acolo unde e voin, va fi ivia » ^). Motivele, pe temeiul crora voina se mani-

fest extern, nu determin îns esena, ci numai

ceea ce omul vrea într’un anumit moment, într’un

anumit loc i într’o împrejurare determinat. Cu alte

cuvinte, numai fenomenul voinei este supus princi-

piului raiunii. Ca numen, ca lucru în sine, voina este

independent de raiune, în sensul c se poate spune

despre ea c e lipsit de raiune (grundlos). In adâncul

ei, voina nu se leag de abstraciune, ci de via.

') Lumea ca voin i ca reprezentare, II, pag. 162.

*) Ibidem, I, pag. 438.

42 DREPT I VIA

Aa cum anticipase în opusculul intitulat Voina in

natur, Schopenhauer ajunge în opera sa capital la o

viziune universalist a ceea ce socotete el drept lucru

în sine. Pentru el, termenul de voin este o denominaia

a potiori, prin care d noiunii o extensiune mai mare

decât avusese pân atunci. Sub numele de « voin »,

filosoful ne previne c trebue s înelegem « esena

oricrei energii latente sau active ». E vorba aci, prin

urmare, de un nume de gen, nu de unul de spe. Ter-

menul de « voin » a fost ales, pentruc, în om, noiunea

aceasta a ajuns la cea mai înalt desvoltare. De ase-

menea, filosoful ne mai previne s nu confundm con-

ceptul de voin cu cel de for, care, la Schopenhauer,

este subsumat celui dintâi. Fora are origina în lumea

fizic, în fenomen. Voina este de ordin metafizic ^).

Ca s-i dovedeasc afirmaiunile, ajutat de o vastcultur tiinific, Schopenhauer face o incursiune în

regnul vegetal i animal, în biologie i în fiziologie,

reuind s discearn la origina vieii un elan orb, o

impulsiune obscur i continu, urcând ctre act de-a-

lungul vieii neorganice, obiectivându-se mai distinct

în vegetal, adogându-i instinct în lumea animal,

încununându-se cu o intuiie superioar i cu raiune,

în om. In însi aceast direcie a superiorizrii gradelor

de obiectivare a voinei, filosoful a vzut c tendinele

obscure ale lumii inorganice, instinctele lumii animale,

intuiiile luminate i facultatea de reflexiune ale omului

sunt cbiar rezultatele voinei. Voina lui Schopenhauer

Lumea ca voin i ca reprezentare, 1, pag. 178.

DREPT I VIA 43

poate fi privit, în aceast ipostaz, ca o voin evo-

lutiv i creatoare. Cine adâncete i aseamn opera sa

cu a lui Bergson, bag de seam din ce în ce mai mult

c deosebirile dintre aceti doi cugettori privesc mai

mult terminologia, calitatea documentrii tiinifice,

mai avansat la cel din urm, i nuanele tempera-

mentale. Direcia metafizic a operei lor, este aceeai,

fie c la unul este vorba de voin i la cellat de

elanul vital.

Voina lui Schopenhauer, « aspiraie fr început ifr sfârit », condiioneaz lumea în toate manifestrile

ei. Filosoful o zrete « în fora care cristalizeaz mine-

ralele, care face s vegeteze i s creasc plantele, care

îndreapt acul magnetic spre Nord, în afinitatea electiv

a corpurilor, în gravitaie, care atrage piatra spre p-mânt i pmântul spre soare » ^).

Voina este primordial, raiunea este numai derivat,

secundar. Dac n’ar fi aa, spune Schopenhauer, cums’ar explica faptul c, scoborînd pe scara animal,

gsim o voin atât de desvoltat i o lips total a

inteligenei ? ^). Voina, iat principiul suprem al exi-

stenei. Lumea simurilor, a timpului, a spaiului i a

cauzalitii, este numai o manifestare a ei. Omul, ca

treapt ultim a vieii, nu este numai reprezentare, ci

mai ales voin. Ca s afle acest principiu metafizic,

ca s se confunde cu el, individul trebuete s se inte-

riorizeze în sine, ca, printr’un efort al intuiiei, s se

identifice cu generatoarea lumii, din care voina lui

Lumea ca voin i ca reprezentare, I, pag. 177.

*) Ibidem, II, pag. 306.

44 DREPT I VIA

este o mic dar indestructibil parte ^). Din afar, din

lumea extern, unde acioneaz în voie raiunea cu

funciunea ei fabricatoare de forme, nu ne vine esena

lucrurilor: « oricum am face, în modul acesta nu ne vin

decât nume i imagini » 2). E marele merit al lui Schopen-

hauer de a fi interiorizat, de a fi colorat psihologic esena

creatoare a lumii, deschizând astfel calea vitalismului

bergsonian, ctre cea mai frumoas cucerire a gândirii

omeneti: aceea de a arta c universul este o creaie

a spiritului, c elanul vital este de ordin psihologic ®).

In definirea voinei ca principiu condiionator iexplicativ al universului, st a doua mare caracteristic

a filosofici lui Schopenhauer i cellalt element de baza oricrei cugetri vitaliste. Cci, pentru acest cuge-

ttor, voina în genere este însi voina de a tri. In

sine, în substana ei unic i ireductibil, voina este

inexplicabil. A întreprinde o cercetare a ei, din acest

punct de vedere, înseamn, dup Schopenhauer, a p-trunde în transcendent, a iei din experien, a intra

în necontrolabil i în necunoscut. Schopenhauer nu

poate iei din limitele tiinei. « Eu plec, afirm el,

dela experien i dela cunoaterea de sine, spre a

ajunge la voin, singurul meu element metafizic »^).

Inexplicabil în sine, voina schopenhauerian este un

principiu explicator al universului fenomenal i al con-

tiinei individuale. « Intr’adevr, se exprim el, fiecare

Sau, cum spune Bergson: « C’est â. Tintoieur m6me de la vie que nous

conduirait Tintuition » (UEvolution creatrice, pag. 192).

*) Lumea ca voin i ca reprezentare, I, pag. 160.

*) H. Bergson, VEvolution creatrice, pag. 279 i urm.

*) Lumea ca voin i ca reprezentare, II, pag. 948.

DREPT I VIA 45

privire aruncat asupra lumii confirm c voina de

a tri, departe de a fi o ipotez arbitrar sau un cuvânt

deert, este singura manifestare adevrat a fiinei

intime a universului. Totul alearg, totul nvlete spre

existen, cât mai posibil spre existena organic, adicspre via i apoi spre treapta ei cea mai înalt, omul ».

Situând elementul metafizic al filosofici sale în voin,Schopenbauer a dat o explicaie unitar operei sale, o

idee verificabil, plin de coninut, pe care cea mai

formal cugetare logic nu poate s’o numeasc decât

adevrat. De asemenea, deplasând preocuprile meta-

fizicei din câmpul nesfâritelor i sterpelor discuii

referitoare la prioritatea în cunoatere a subiectului ia obiectului, a putut arta c i unul i altul nu sunt

decât dou aspecte ale aceleiai realiti, voina, i a

curmat astfel o disput început odat cu apariia

filosofici i a teoriei cunoaterii. « Eroarea cea mare a

filosofici a fost de a conâidera când subiectul, când

obiectul, ca având realitate, fr s-i dea seama cintelectul i materia sunt corelative, în sensul c unul

nu exist decât pentru cellalt, c triesc i se prbuescîmpreun, c amândou nu sunt decât unul i acelai

lucru, privit din dou fee opuse » ^).

Teoretician i poet al intuiiei i al voinei de a tri,

renovator al metafizicei, polemist de uria cultur isurprinztoare ptrundere, Schopenbauer se situiaz

alturi de Bergson, pentru ca împreun cu acesta sreprezinte în cugetare domeniul opus aceluia reprezentat

Lumea ca voin i ca reprezentare, II, pag. 29.

46 DREPT I VIA

de Platon, Aristotel i Kant, filosofi i apologei ai

gândirii formale.

Influenat de gândirea brahmanic i budist însetat

de resemnare i de nefiin, boicotat de filosofia de

catedr a vremii lui, întâmpinat cu dispre de intelec-

tualitatea contemporan, retras i muctor pân la

sfâritul vieii sale, Schopenhauer a dat o concluziune

pesimist operei sale, aezând rdcinile rului tocmai în

ceea ce cu atâta lupt pusese în valoare: voina. Deaceea a crezut c e bine s recomande negarea acesteia,

fie trector, în contemplarea operei de art, fie, defi-

nitiv, în suprimarea ei, cu ajutorul renunrii i al

ascezei mistice. Dar, aa cum am spus mai înainte,

semnul acesta temperamental nu anuleaz progresul

imens, pe care gândirea omeneasc l-a fcut cu Scbopen-

hauer.*

Ca toi marii filosofi, cari au inut s ptrund cât

mai multe din manifestrile vieii, Schopenhauer a

fcut incursiuni i în domeniul dreptului.

Ca s ajung la o definire a dreptului i a ideii de

justiie, filosoful pleac tot dela noiunea sa metafizic

fundamental, voina. Din cercetarea capitolului din

« Lumea ca voin i ca reprezentare », unde filosoful

se ocup cu dreptul, se vede c pentru el, acesta este

o disciplin a motivelor^ de unde rezult c Schopenhauer

s’a preocupat mai mult de partea fenomenal a mani-

festrilor voinei, adic de voina deliberat.

Schopenhauer cerceteaz mai întâi noiunea injustului

Dup el, injust avem ori de câte ori un individ, afir-

DREPT I VIA 47

mându-i voina, depete limitele propriului su corp,

reprezentat ca obiectivare a voinei în genere, i neagastfel voina altuia. Injustiia se manifest dealungul

vremurilor prin canibalism, omucidere, lovire, sclavaj,

atacuri în contra proprietii. Injustiia se comite fie

prin violen^ adic prin mijlocul cauzalitii fizice, fie

prin viclenie (doi). Doi exist ori de câte ori propun

voinei altuia motive simulate, în virtutea crora

acesta, crezând c urmeaz voina sa, o urmeaz în

realitate pe a mea.

La Schopenhauer, noiunea de injustiie este noiunea

pozitiv, primar, fiindc numai din ea se vede limpede

afirmarea voinei. Prin urmare, noiunea contrar de

justiie este derivat i negativ. Aceasta din urm în-

seamn negarea injustiiei i la ea se raporteaz orice

aciune a individului, care nu neag voina altuia, spre

a i-o afirma pe a sa proprie ^). Dup Schopenhauer,

justiia ar fi o armonizare a voinelor.

Victima oricrei injustiii sufere în mod dureros ne-

garea voinei sale de a tri i-i d seama c starea

aceasta poate fi împiedecat, fie chiar de cel nedreptit,

fie de altul. In acest fapt al reparrii injustiiei suferite,

al proteciei voinei de a tri, st fundamentul dreptului

natural sau pur, sau, cum îi mai spune Schopenhauer,

dreptul moral ^). « Aceast semnificaie pur moral, se

exprim cugettorul, este singura pe care justul o poate

avea pentru omul privit în umanitatea lui. Ea poate

Lumea ca voin i ca reprezentare, I, pag. 541.

*) Ibidem, pag. 545.

48 DREPT I VIA

rmâne întreag, chiar în starea de natur, în absenaoricrei legi pozitive ».

Cum problema dreptului este tratat de Schopenhauer

în acea parte a operei sale, unde el se preocup de afir-

marea i negarea voinei, consideraiile juridice ale

filosofului sunt marcate tot de o concluzie pesimist.

Pentru el, deosebirile ce se pot face între cel ce comite

injustiia i cel ce o suport, între nedreptate i repa-

rarea ei, sunt numai aspectele vizibile i trectoare ale

unei singure realiti, care se manifest i în ru-fctor i în victim. « Persecutorul i persecutatul

sunt identici. Totul se reduce la un conflict al voinei

cu sine însi » ^).

Lsând la o parte încheierea pesimist, pe care Scho-

penhauer o d consideraiunilor sale de ordin juridic,

e locul s subliniem aci progresele fcute de filosofia

juridic, odat cu apariia marelui cugettor. De o

capital importan este faptul c Schopenhauer pune

fundamentul dreptului în principiul metafizic al voinei

de a tri, explicându-1 prin elementul acesta condiio-

nator i generator ai întregului univers i înglobându-1

astfel, biologic, în goana ctre viea a cosmosului.

Cu Schopenhauer, dreptul nu mai este o construcie

exclusiv a raiunii, ci una din tendinele creatoare

ale vieii. Un alt merit al lui Schopenhauer este c a

tratat materia dreptului la capitolul moralei, fiindc

dreptul, disciplin a conduitei^ aparine numai acesteia.

Interesant este faptul c filosoful a dat dreptului na-

tural o definiie, la care unii juriti au ajuns abia astzi.

Lumea ca voin i ca reprezentare, I, pag. 567.

DREPT I VIA 49

Punând dreptului natural numele de drept moral,

întemeiat pe ideea de justiie, Schopenhauer a creat iposibilitatea curmrii unei dispute, care a durat prea

mult în aa zisa filosofie a dreptului. Intr’adevr, abia

acum au ajuns comentatorii la înlocuirea termenului

de drept natural cu acela, oarecum mai exact i mai

cuprinztor, al ideii de justiie cu coninut variabil.

In fine, trebuete relevat c tot Schopenhauer, fcânds derive dreptul natural sau moral din necesitatea de

a reprima injustiia, de a proteja voina de a tri a

indivizilor, a demonstrat hotrîtor prioritatea acestuia

fa de dreptul pozitiv. înainte i independent de apa-

riia oricrei dispoziii legale cu caracter de generalitate,

s’a simit nevoia înlturrii nedreptii. Ciudat sau

mai bine zis nepotrivit ni se pare plecarea lui Schopen-

hauer dela noiunea negativ a injustului, spre a afla

noiunea justului. Procedeul seamn cu acela, curios,

al unora, cari pornesc dela starea de boal, spre a în-

elege ce înseamn sntatea i viaa. Sau, cum spune

Savigny: « Indem sie auf diese Weise das Negative

an die Spitze stellen, verfahren sie so, als ob wir vomZustand der Krankheit ausgehen wollten, um die Gesetze

des Lebens zu erkennen » ^).

Teoria dreptului ocup loc puin în opera fundamen-

tal a lui Schopenhauer. Este, pentru noi, un motiv

în plus ca, odat fixate principiile generale ale vita-

lismului schopenhauerian, s facem un pas mai departe

i s ne referim la Bergson, cu atât mai mult, cu cât

în cugetarea acestuia din urm, vom cunoate veritabila

») Von Savigny. System des heutigen romischen RechtSj I pag. 333.

4

50 DREPT I VIA

noiune de « durat », atât de necesar pentru a înelege

istoricitatea dreptului i caracterul lui de act liber.

H:

In desfurarea sistemului su filosofic, Bergson por-

nete i el dela constatarea c raiunea, nu-i poate

reprezenta firea adevrat a vieii . « Cree par la vie,

dans des circonstances determinees, pour agir sur des

choses dâterminees, comment embrasserait-elle la vie,

dont elle n’est qu’une determination ou un aspect » ^).

Viaa, în întregul ei, posed i o alt determinare

decât inteligena formal. In jurul gândirii noastre

conceptuale, a rmas o nebulositate, care alctuete

însi substana, din care inteligena s’a deosebit prin

concentrare. In nebulozitatea aceasta, se gsesc unele

puteri complimentare inteligenei. Ca s le aflm iastfel s adâncim însi natura gândirii logice, este

nevoie s cercetm evoluia vieii. Pentru aceasta,

inteligena conceptual trebuete reaezat în aceast

evoluie. Teoria cunoaterii trebuete completat cu

o teorie a vieii ^).

înelegerea vieii este falsificat de dou poziii de

fixare a inteligenei. In nevoia ei de preciziune, inteli-

gena, imitând propriile-i operaii asupra materiei,

imobilizeaz în mod artificial curgerea vieii, furindu-i

asupra ei dou viziuni : mecanist i finalist. Concepia

mecanist se traduce în abstract prin principiul cau-

zalitii, care ignoreaz cu totul timpul-surpriz, timpul-

invenie. Trecutul i viitorul sunt considerate în aceast

USvolution criatrice, Introd.

) Ibidem, Introd.

DREPT I VIA 51

concepie ca date calculabile în funciune de prezent.

Cu alte cuvinte, se pornete dela presupunerea c« totul este dat » i c orice realitate nou poate fi

explicat printr’o aranjare a prilor vechi ^). Pe de

alt parte, viziunea finalist a lumii presupune clucrurile i fiinele nu fac altceva decât s realizeze

un plan dinainte conceput. i cum în acest caz nu mai

exist nicio noutate, nicio surpriz, timpul devine iaci inutil. Concepia finalist se întemeiaz i ea pe

principiul c « totul e dat ». Totui, finalismul nu poate

fi respins în bloc, fiindc, de esen psihologic, el are

maleabilitatea necesar, ca s i se poat da un îneles

mai aproape de adevr. Nevalabil ca posibilitate raio-

nal de previzibilitate a viitorului, el poate fi privit

ca un mod de explicare a trecutului.

Mecanismul i finalitatea, viziuni artificiale ale inte-

ligenei, pot fi explicate prin aceea c spiritul a fost

condus o vreme de spectacolul muncii omeneti, îm-

pins de cauze i atras spre scopuri. Mecanismul nu

vede decât poziii discontinue; finalitatea nu concepe

decât ordinea poziiilor. Când un bra se ridic, meca-

nismul nu sesizeaz decât fora muscular, care-1 îm-

pinge i trecerea prin diferite poziii. Finalitatea nuremarc decât irul poziiilor i inta final a ridicrii

braului. Dar amândou procedeele intelectualiste igno-

reaz micarea, care înseamn mai mult decât poziiile

i ordinea lor ^). Inteligena nu poate s surprind

concretul vieii.

VEvolution creatrice, pag. 42.

*) Ihiderriy pag. 99.

4 *

52 DREPT I VIA

Esena vieii este alta decât aceea, de care ne vorbesc

concepiile mecaniste sau finaliste. Ca s o înelegem,

e nevoie ca punctul de plecare al cercetrii noastre sfie fixat înuntrul sijfi^iiei realiti indiscutabile, adicînuntrul spiritului; '^ « L’existence dont nous sommesle plus assures et que nous connaissons le mieux, est

incontestablement la notre » ,afirm Bergson, cu aceeai

convingere, cu care, jîu dou secole i mai bine înainte,

Descartes striga: « Je pense, donc je suis », uitând însacesta din urm s trag foloasele repetatei i neexploa-

tatei descoperiri a Americei filosofice. O simpl cufun-

dare înuntrul spiritului ne arat c în noi totul se

schimb, c strile sufleteti i sensaiile, ce ne vin

din afar, sunt într’o venic primenire. Nimic din

coninutul sufletesc nu e fix. Existena noastr psiho-

logic este o mas curgtoare i modificabil în timp.

Orice clip aduce noutate în spirit. « Quant â la vie

psibologique, observ Bergson, on s’appercoit sans

peine que le temps en est l’etoffe meme » ^). Viaanoastr este instalat în durat i plutete înainte pe

apele acesteia. Cu fiecare clip trecut i cu noutatea

venit pe aripile ei, existena noastr crete i se con-

fund cu timpul. Durata este astfel progresul continuu

al trecutului, « qui ronge l’avenir et qui gonfle en avan-

sant »^). Durata nu înseamn clipa, care înlocuete

clipa precedent, cci astfel îneles, timpul n’ar fi

niciodat decât un venic prezent i nu o continu pre-

lungire a trecutului în actual. Numai raiunea segmen-

VlSvolution creatricey pag. 4.

•) Ihidem, pag. 5.

DREPT I VIA 53

teaz timpul în clipe, luând asupra lui vederi pariale.

In sine, durata este curgere neîntrerupt. Memoria,

în care ea se depune, nu este un raft sau un registru

metodic de amintiri ^). Nu er^is^ raft, nu exist re-

gistru. Trecutul se conserv îri lîipod automat, aezân-

du-se în spirit. Existena omeneasc devine astfel acu-

mularea trecutului, « la condensaiion de l’histoire que

nous avons vecue depuis notre naissance ». i cum orice

clip nou ne pune înaintea a ceea ce n’a existat ante-

rior în memoria noastr, în trecutul nostru, înseamnc orice moment al vieii devine o creaie. « Pour un etre

conscient, exister consiste â changer, changer se

murir, se murir se creer indefiniment soi-meme » ®).

Fondul existenei noastre este memori^ prelungire a

trecutului în prezent, adic durat activ i ireversibil.

Pentru cugettorul raionalist, timpul este « dat

»

iviaa planetei nu face altceva decât s-l strbatîntr’o anumit direcie. In aceast concepie, timpul

poate fi socotit ca o linie de strbtut: partea parcurs

se numete « trecut » i cea rmas « viitor ». Dupaceast concepie mecanist, aezându-ne în prezent,

putem foarte bine anticipa viitorul, fiindc evenimen-

tele nu se întâmpl, ci noi venim în calea lor. Noutatea,

surpriza, invenia nu-i mai pot afla locul în via,fiindc totul poate fi calculat dinainte. Dup aceast

concepie spaializatoare, timpul devine o simpl di-

mesiune a spaiului, alturi de celelalte trei dimensiuni.

Dar realitatea ne înva c timpul este durat, adic

Bergson, MatUre et memoire, cap. II i III.

•) VEvolution creatrice, p. 8.

54 DREPT I VIA

realitate ce se creeaz mereu pe sine, adic venic de-

venire. Timpul este invenie, surpriz, sau nu este

nimic. El nu poate fi alturat dimensiunilor spaiului.

Timpul nu se gsete în exterior, ci înuntrul nostru,

fiindc el este realitate psihologic. El e trire^ adicvieaa însi. Numai un procedeu artificial al inteli-

genei îl spaializeaz, ca pe o form a materiei, care

nu dureaz, care n’are istorie, care nu triete.

Aceast întoarcere a gândirii ctre psihologie iaflarea duratei în alctuirea spiritului constituesc marea

descoperire a lui Bergson i puternica noutate a filo-

sofiei lui. La aceast caracteristic a cugetrii bergso-

niene face aluzie Edouard Le Roy, când afirm atât

de cuprinztoj i atât de adevrat : « Un grand fait

domine la phase actuelle de la pensee: nous sommes

en train de decouvrir le temps » ^).

*

Viaa înseamn tendin i caracteristica oricrei

tendine este de a se desface în fâii, creind direcii de

evoluie divergente ^). In lupta ei împotriva materiei,

vieaa procedeaz prin insinuare. In faa atâtor ob-

stacole ce-i stau în cale, ea rzbete cum poate. Uneori

e oprit în loc, alteori d înapoi. In evoluia ei, eâ nu

urmrete un plan, adic realizarea unei intenii. Nuexist o explicare mecanist, nici o armonie preconce-

put a naturii. Nu totul e coherent. Chiar acolo unde

unii vd desvârirea absolut a unei realizri, exist

fidouard Le Roy, Les Origines Humaines, pag. 133.

2) H. Bergson, UEvolution cratrice, p. 108.

DREPT I VIA 55

O mare parte de contingen, de relativ. Un plan ar

însemna un termen asignat muncii. El închide viitorul

conturându-i forma. In faa evoluiei vieii, porile

timpului rmân venic deschise. Evoluia vieii e o

creaie, « qui se poursuit sans cesse et en vertu d’un

mouvement iniial »^).

Fcând, ca i odinioar Schopenhauer, o vast in-

cursiune în datele biologiei, urmrind procesul vital

dela cele mai neînsemnate manifestri ale lui, Bergson

observ c viaa este însoit pretutindeni de con-

tiin. Viaa se caracterizeaz prin adâncime, prin

infinitatea virtualitilor interne. Numai existena ma-

teriei este superficial. Sau, cum spune Edouard le Roy,

« en depit de toutes Ies similitudes superficielles, notre

thâse d’un coupure entre matiere et vie, d’une parente

entre vie et conscience, semble devoir etre finalement

maintenue ».

Pentru Bergson, fiina vie este un simplu loc de tre-

cere a vitalului, esena vieii constând în micarea care

o transmite. Cercetând cele patru mari direcii de evo-

luie a vieii, filosoful constat c în cele dou inferioare

— a echinodermelor i a molutelor — contiina este

redus la minimum, viaa manifestându-se în aceste

organisme mai mult ca o stare de torpoare. Nevoia

acestor fiine de a se acoperi de carapace greoaie le-a

silit la amorirea micrilor i, ca urmare, la adormirea

contiinei. Dimpotriv, în celelalte dou direcii ale

evoluiei, adic într’aceea a insectelor i aceea a verte-

H. Bergson Vîlvolution crdairice, pag. 114.

*) Edouard Le Roy, UExigence Idealiste^ pag. 62.

56 DREPT I VIA

braelor, desvoltarea mobilitii a dus la desvoltarea

paralel a contiinei, desfcut în instinct i în inteli-

gen. Contiina înseamn mobilitate, devenire în

timp, opunându-se astfel inorganicului, care lâncezete

în spaiu.

Contiina, care însoete viaa dela cele mai umile

licriri, a coninut în stare latent pe toate cele trei

manifestri ale ei: torpoarea, instinctul i inteligena.

Intre ele nu exist o simpl deosebire de intensitate,

ci una, adânc, de natur. A fost o eroare capital a

tiinei aceea de a considera viaa vegetativ, viaa

instinctiv i viaa raional ca trei grade succesive

ale aceleiai tendine, pe când în realitate ele sunt trei

direciuni divergente ale unei activiti, care s’a scindat

mrindu-se ^). C sunt de natur deosebit, se vede

din faptul c le gsim pe fiecare din ele activând pe

scri deosebite ale evoluiei, tinzând în direcii deo-

sebite i împlinind roluri distincte. Faptul c toate

aceste trei tendine ale contiinei pstreaz fiecare

câte ceva din însuirile celorlalte dou, se explic

numai prin aceea c ele au fost odat împreun, im-

plicate una într’alta, în elanul inial al vieii.

Instinctul i inteligena sunt tendine, care nefiind

de acelai ordin, nu pot fi puse una înaintea alteia.

Instinctul este facultatea de a utiliza instrumente

organice (organe). El este prelungirea nemijlocit a

vieii în organul care o slujete. Inteligena, aprutodat cu primii pai ai omului pornit s domine natura,

este facultatea de a fabrica obiecte artificiale i în special

H. Bergson, U2volution creatrice, pag. 146.

DREPT I VIA 57

« des outils â faire des outils » ^). Activând în însiorganul adecvat, instinctul ne d o cunoatere imediat.

Lucrând într’un instrument neorganizat, inteligena do cunoatere mediat. De aci urmeaz c instinctul

poart asupra lucrurilor, iar inteligena asupra rela-

iilor dintre lucruri. Instinctul este deci cunoaterea

direct a materiei în vreme ce inteligena este cunoa-

terea formei. Instinctul aplicat nemijlocit vieii, în

sensul c nu exist în asemenea caz vreun intermediar

între subiectul care cunoate i obiectul cunoscut, do cunoatere categoric. Inteligena ne furnizeaz o

cunoatere ipotetic ^).

Inteligena are ca obiect principal solidul neorganizat,

în domeniul cruia posibilitatea ei de a da forme mate-

riei se afl la largul ei. Cum fabricarea formelor, adicluarea de instantanee asupra materiei, presupune izo-

larea artificial a diferitelor momente din fluxul ne-

întrerupt al vieii, rezult de aci c inteligena nu-i

reprezint clar decât imobilul i discontinuul ®). Inteli-

gena duce la o reprezentare fragmentar i împietrit

a universului. înuntrul acestei lumi, în care totul e dat,

inteligena, adoptând una din cele dou poziii ale ei,

mecanismul sau finalitatea, nu-i poate reprezenta va-

riaia decât în descompunerea i recompunerea realului

în tot felul de sisteme. Limbajul, pe care inteligena

V2volution crâatrice, pag. 151.

“) Vezi consideraiunile aproape identice ale lui Schopenhauer în Lumeaca voin i ca reprezentare, II, pag. 112.

H. Bergson, VEvolution creatrice, pag. 168, 169.

*) Intr’o ascuit critic a metafizicei aristotelice, F. A. Lange subli-

niaz în celebra lui carte « Istoria Materialismului », I, p. 178, indisolubila

58 DREPT I VIA

i l-a creat, a fost furit din contemplarea propriilor ei

operaii asupra solidelor. In acest sens se poate spune

c logica este traducerea interioar a geometriei natu-

rale a unei inteligene, care a umplut spaiul cu forme.

Inteligena este spiritul privind în afar, exteriorizân-

du-se în solide, în imuabil, în discontinuu ^). De aceea

inteligena nu este fcut s gândeasc viaa, care

înseamn mobilitate pur, venic primenire a formelor.

Ea nu poate concepe creaia, evoluia, ci numai re-

constituirea. Orbit de obsesia scopului, ctre care

tinde în lumea extern, ea nu poate sesiza viul i fluidi-

tatea realitii, din care face parte. Inteligena se mr-ginete s ia vederi întrerupte asupra realului i s le

proiecteze apoi în interiorul spiritului, dându-i, prin

acest procedeu cinematografic, iluzia micrii ^). Inteli-

gena se caracterizeaz printr’o neînelegere natural

a vieii, despre care nu ne d decât « o traducere în

termeni de inerie » ®).

Dimpotriv, instinctul se muleaz chiar pe via,cci el nu este decât o continuare a muncii, prin care

viaa organizeaz materia. Instinctul este proees vital *).

De aceea el nu trebuete socotit ca un reflex mecanic,

cum declar unii biologi, nici ca inteligen degradat,

cum afirm unii cugettori. Instinctul nu poate fi

explicat în termeni de inteligen. El trebue îneles,

legtur dintre formalismul raionalist i conceptul de finalitate. Pentru

Aristotel i pentru discipolii lui, forma este scopul materiei.

H. Bergson, VEvolution creatriccy pag. 175.

2) Ibidem, pag. 329 i urm.

Ibidem, pag. 192.

*) Ibidem, pag. 180.

DREPT I VIA 59

metafizic, în direcia simpatiei ^). C simpatia intuitiv

este o metod, cu care putem ptrunde în interiorul

spiritului, ne-o dovedete procedeul cunoaterii operei

de art. Se poate deci imagina în domeniul metafizicei

« une recherche dirigee dans le meme sens que l’art » ^).

cu atât mai mult, cu cât pentru cugetare în genere este

definitiv câtigat c arta este « contemplarea lucrurilor,

fr a ine seam de principiul raiunii »®).

Instinctul este simpatie i el e întors asupra vieii,

înuntrul acesteia, ptrundem cu ajutorul instinctului

desinteresat. Un astfel de instinct contient de el însui,

capabil de a reflecta asupra obiectului su, Bergson

îl numete intuiie. Cu ajutorul ei, ne putem transporta

în interiorul unui obiect, spre a coincide cu ceea ce

acesta are unic i prin urmare inexprimabil ^). In genere,

instinctul se refer la propria noastr persoan. Dar,

devenit desinteresat, el e capabil s ptrund în cursul

fenomenelor, ca s ne dea cunoaterea direct a spon-

taneitii creatoare. In vreme ce inteligena se mulu-

mete s desfac realitatea în momente i s le imobili-

zeze, conturându-le în spaiu, intuiia strbate voluntar

i afectiv înuntrul obiectelor.

*

Adâncirea în fluxul intuiiei ne va pune în faa prin-

cipiului explicator al lumii. Cu aceast încercare în-

H. Bergson, VEvolution creatrice, pag. 191.

*) Ihidem, pag. 192.

*) A. Schopenhauer, Lumea ca voinf i ca reprezentare, I, pag. 294.

*) H. Bergson, Introduction â la Metaphysique, în « Revue de Metaphy-

sique et de Moralei, 1903, pag. 3.

60 DREPT I VIA

drznea de interiorizare a spiritului, Bergson intr în

domeniul metafizicei, creia îi d o interpretare ori-

ginal.

Trei sunt supremele teze filosofice: ori spiritul se

conduce dup lucruri, ori lucrurile se conformeaz spi-

ritului, ori exist între ele o legtur misterioas.

Schopenhauer demonstrase înc mai dinainte c spi-

ritul i materia, subiectul i obiectul oricrei cunoateri,

nu pot fi explicate unul printr’altul, amândou fiind

entiti corelate. El învederase cercul viios al siste-

melor de filosofie, care cutau s explice esena uni-

versului, fie prin subiect fie prin obiect. Pentru Scho-

penhauer, soluia nu putea fi gsit decât într’o realitate

superioar, voina, care s condiioneze i subiectul iobiectul i astfel s explice unitar principiul i destinele

lumii. Ieirea din acest impas, în care s’au înfundat

sistemele de cugetare anterioar, Bergson o gsete iel într’o soluie metafizic de ordinul celei schopen-

haueriene. S silim gândirea, recomand Bergson, ssar afar din mediul ei de inteligen, de spaialitate,

i s se afunde în fluidul care o înconjoar i prin care

ea se leag de o realitate mai vast. S încercm lucrul

acesta printr’un act al voinei ^). S ne întoarcem astfel

în noi, în punctul cel mai intim al spiritului, în intuiie,

adic dincolo de zona raional a conceptului. Vombga de seam, atunci, cum ne integrm de adânc în

durat, vom simi cum trecutul nostru se îngroae

mereu cu un prezent absolut nou. Vom simi cumvoina noastr se contracteaz violent i cum trecutul

H. Bergson, VlSvolution creatrice, pag. 211.

DREPT I VIA 61

se împinge compact în prezent, pe care-1 creeaz con-

tinuu. i aa, reaezai în voin i voina în impulsiu-

nea pe care o prelungete, aflm c realitatea este o

cretere venic, o devenire creatoare. Creaia lumii

devine astfel un act liber. S ne închipuim un bra,

care cade, dup ce a fost ridicat. In timpul coborîrii,

ceva îl susine înc. Este voina, elanul care se con-

serv în el. « Nqus verrons alors dans Tactivite vitale

ce qui subsiste du mouvement direct dans le mouve-

ment inverti : une realite qui se fait â travers une realite

qui se defait ». Realitatea care se desface, care coboar

i se extinde în spaiu, este materia. Realitatea care se

creeaz, care urc, strbtând materia ce cade, este

spiritul. Spiritul înseamn tensiune, elan. Materia este

întreruperea acestei tensiuni. Ea vrea s zic inerie,

geometrie, necesitate. Viaa, dimpotriv, înseamnmicare imprevizibil i liber.

Labil i activ, viaa poate fi comparat cu un

elan, dar aceasta este numai o imagin împrumutatvieii fizice. Viaa este în realitate de ordin psihologic.

Ea este spirit, voin creatoare, contiin.Viaa nu este nici unitate, nici multiplicitate pur.

Aparinând psihicului, ea ne apare ca o întreptrundere

de tendine. De aci, un etern « balancement entre Tin-

dividuation et Tassociation » ^). Unitatea i multiplici-

tatea sunt categorii ale materiei, fiindc numai în spaiu

i numai cu ajutorul formelor inteligenei, ele pot fi

desluite. Dac materia, pe care o ptrunde i o creeaz,

silete elanul vital s opteze pentru una din aceste

0 H. Bergson, L*J^volution cratrice, pag. 281. *

62 DREPT I VIA

categorii, opiunea lui nu va fi niciodat definitiv:

« il sautera indefiniment de Tune â l’autre » ^). Aceastexplicaie metafizic a filosofului intuiionist i vitalist

ne lmurete sensul dublei evoluii a vitalului ctre

individuaie i asociaie, artându-ne c aceste doudirecii, ce ne apar antagonistice, sunt în realitate

dou determinaii, aparinând aceleiai contiine, care

condiioneaz universul i spiritul.

*

Creerul omenesc, limbajul i societatea mrturisesc

succesul unic, pe care viaa l-a avut la un moment dat

al evoluiei. Pe cât vreme animalul rmâne legat de

un destin umil i monoton, omul rupe lanul animalitii.

Contiina se libereaz. La animal, produciile inteli-

genei i ale instinctului, chiar invenia, sunt doar o

variaie pe tema rutinei. La om, contiina devine

sinonim cu creaia i cu libertatea. Intre restul animali-

tii i om, intervine o diferen de natur, ca dela

închis la deschis, ca dela necesitate la libertate. In acest

sens special, se poate spune c omul este termenul

evoluiei. Dar asta nu înseamn c el a rupt mersul

înainte al vieii, fiindc eterogenitatea lui nu dovedete

sfrâmarea continuitii. « La qualite humaine — si

originale et irreductible soit-elle une fois nee — a pu

eclore â travers une continuite d’evolution creatrice » ^).

Omul continu evoluia, cu toate c din cauza obsta-

colului, ce a trebuit s foreze, nu duce cu el tot ce

U^volution creatrice^ pag. 283.

*) Edouard Le Roy, Les origines humaines, pag. 53.

DREPT I VIA 63

viaa purta la origine în sine. Restul a mers pe alte

linii de evoluie. Totui, din el s’a mai pstrat ceva

« Tout se passe comme si un etre indecis et flou, qu’on

pourra appeler homme ou surhomme, avait cherche

se realiser et n’y etait parvenu qu’en abandonnant

en route une pârtie de lui-meme » ^). Ceea ce s’a pierdut

pe drum a fost o mare parte a intuiiei. Numai o slab

parte a mai rmas din ea. De aceea contiina omului

este mai mult inteligen.

O scânteie a intuiiei a supravieuit în contiin, ca

o lumin stins, care mai strlucete din timp în timp.

Dar ea se aprinde, ori de câte ori un interes vital este

în joc. «Sur notre personnalite, sur notre liberte, sur la

place que nous occupons dans l’ensemble de la nature, sur

notre origine et peut-etre sur notre destinee, elle projette

une lumiere vacillante et faible, mais qui n’en perce pas

moins l’obscurite de la nuit, ou nous laisse l’intelli-

gence » Intuiia se înal în sensul vieii i crete

odat cu ea în marea curgere a timpului ctre noutate.

Intuiia este spiritul activ, gata de salt i de creaie,

e viaa. Din fluidul ei vag i vaporos, inteligena se

detaeaz ca un sâmbure solid, printr’un proces ase-

mntor aceluia, care a creat materia. In interiorul

nostru, ca s relum o fericit comparaie a lui Bergson,

intuiia ar fi realitatea care urc, în timp ce inteligena

ar fi realitatea care coboar, condensându-se i desf-

cându-se din însi lumina realitii care se înal.

H. Bergson, U:£volution creatrice, pag. 289.

*) Ibidem, pag. 290.

64 DREPT I VIA

Tot ceea ce se produce în gândire, apare mai întâi,

spontan, în intuiie. Chiar cele mai complicate sisteme

dialectice pornesc dintr’o intuiie primar ^). Aceastintuiie, « telle qu’elle existe, fuyante et incomplete,

elle est, dans chaque systeme, ce que vaut mieux que

le systâme et ce qui lui survit » ®). Tot ceea ce raiunea

traduce în termeni de spaialitate, s’a nscut dintr’odat

în spirit i a fost sesizat direct i intim de ctre acesta.

Raiunea nu face altceva decât s desvolte rezultatul

intuiiei. Intuiie înseamn tensiune, salt. Inteligena

este întreruperea elanului, detenta în spaiu a intuiiei.

Mrturisind origina noastr comun cu a tuturor

vieuitoarelor, intuiia ne leag de biologie i, în acelai

timp, de râul suitor al elanului vital, din care a trecut

în noi numai o und, de lumina primordial a creaiei,

din care s’a pstrat în noi doar o scânteie. Dilatarea

acestei luminie, printr’un efort al voinei noastre, ne

reaeaz în fluviul cel mare al duratei, în apa tumul-

tuoas a creterii, în noutate, în libertate, în Dumnezeu.

Astfel izbutete Bergson s dea o explicaie vieii

mentale, aezând-o în unitatea de aceeai natur a

universului. Pentru aceasta a pornit cugettorul din

cel mai intim col al spiritului, pe care, adâncit în

durat, l-a simit izvorînd mai de jos decât credeau

unii i intind mai sus i mai departe, decât îi închi-

puiau alii. De aceea, cu cât mai adânc a coborît pe

treptele inferioare ale vieii biologice, cu atât mai

Vezi A. Schopenhauer, Lumea ca voin i ca reprezentare, II, pag. 118.

*) H. Bergson, op. cit,, p. 259.

DREPT I VIA 65

uor a putut s se ridice pe treptele cele mai înalte ale

unei metafizici i cosmogonii spiritualiste.

Apariia filosofiei bergsoniene a trezit pasionate dis-

cuii i a stârnit numeroase atacuri. Unii i-au tgduitadevrul, alii i-au negat noutatea. Cei mai muli l-au

acuzat pe filosof de impietate fa de sistemele filo-

sofice anterioare i l-au socotit drept un anarhist al

cugetrii. In fond, Bergson pleac foarte cuminte, chiar

dela constatarea lui Kant c inteligena nu reprezint

decât unul din factorii cunoaterii, anume acela de

unificare a datelor sensihilulni. Iar în ceea ce privete

metafizica, pornete tot de acolo unde o lsase Kant

i de unde o continuase Schopenhauer : existena pro-

blematic a lucrului în sine. Ceea ce îns Kant afirmase

în treact i Schopenhauer nu adâncise destul, este

cercetarea pân în amnunt a intuiiei creatoare ideterminarea rolului ei în cunoatere, ca întregitoare,

alturi de raiune, a spiritului. In aceasta rezid geniala

noutate a cugetrii bergsoniene.

i a opune inteligenei intuiia trit ^), ca o forcomplimentar de cunoatere, nu înseamn a rsturna

« ordinea stabilit ». Nici cel puin a fi antiraionalist.

Dac noi am întrebuinat termenul, am fcut-o mai

mult din lipsa altei numiri. Edouard Le Roy, apropiind

« imediatul » bergsonian de intuiie i intuiia de inteli-

gen, spune destul de lmurit: «L’intuition est pensie.

L’intuition ne s’oppose donc pas vraiment l’intelli-

gence, elle ne s’oppose qu’au discours, comme la pensee

Kant, Schelling, Schopenhauer vorbesc numai de o intuiie «inte-

lectual

5

66 DREPT I VIA

qui se concentre â la pensee qui se detend. Elle est la

pensee qui se donne, en contrast avec la pensee qui se

separe. Elle est en somme la pensee redevenue concrete

au point de surpasser tout morcellement, toute multi-

plicite, toute opposition de points de vue et d’attitudes,

au point de surmonter meme la dualite coutumiere de

l’objet et du sujet. Et de lâ, en fin de compte, sa puis-

sance de verite absolue » ^). Bergson nu este un de-

tractor al raiunii. A voit, numai, s ne atrag aten-

iunea asupra celuilalt factor al cunoaterii, ameninat

s fie înnbuit de excesiva încredere, ce se acordreflexiunii. Cetitorul atent poate deslui în opera lui

Bergson o înaripat chemare în ajutorul facultilor

spontane de creaie cuprinse în intuiie, un îndemn de

întoarcere ctre tot ce este inedit în spirit, ctre im-

pulsul original, ctre lumina primordial, o apologie

a vieii nemuritoare.

Ed. Le Roy, La pensie intuitive, I, pag. 184.

III

« La v6rit6, pour nous, n’a rien de

statique; ce n’est pas une chose, mais

une voie et une vie ».

Ed. Le Roy, La pensee intuitive^

II, pag. 204.

De ce aceast lung introducere filosofic? De ce

aceast adâncire pân la detaliu a unor sisteme de cu-

getare ? i de ce aceast înlare ctre înelesurile ultime

ale gândirii vitaliste ? Pentruc, abandonând amnuntele

,

cu care cugetarea raionalist descompune i recompune

o fals înfiare a realului, trebuia s aruncm de sus,

asupra lui, o privire nou. Trebuia gsit, cu alte cuvinte,

un nou punct de vedere. De altfel, inta ctre care tinde

orice efort al cugetrii, care se pretinde creatoare, nu

poate fi decât aflarea unei poziii deasupra detaliilor,

a unui punct de dincolo de mizeria fragmentelor, de

unde viziunea universului i a spiritului s apar alta.

Progresul umanitii i al gândirii în genere nu este

altceva decât cucerirea succesiv a unor puncte de

vedere.

Punctul de vedere raionalist ne arat un real fix,

de mai înainte dat i venic neschimbat în înfiarea

5 *

68 DREPT I VIA

lui de, împietrire i de moarte. Realul astfel conceput

e o întindere care se ofer, docil i lipsit de noutate,

raiunii. Cum timpul n’are importan aci, existena

devine o simpl spaializare a realului, în care fragmen-

tele se pot grupa i descompune într’o infinitate de

sisteme. Cu o superb încredere în sine, raiunea îi

închipue c domin i creeaz universul, pe când ea

nu face altceva decât s coincid câte-odat cu ea însi.

Luând, prin cele dou procedee, mecanist i finalist,

vederi discontinue asupra realului, ea rmâne mereu

înuntrul ei, identic cu sine.

Dimpotriv, punctul de vedere vitalist ne arat realul

în necontenit prefacere, pornind dintr’o impulsiune

original i creindu-se cu fiecare clip. Universul nu

este un conglomerat de forme fixe, ci o cretere venic,o nesfârit schimbare a înfirilor. Realul nu poate

fi prevzut în funciune de aspectul actual i nici nu

poate fi socotit ca realizând în desvoltarea lui un plan

mai dinainte conceput. Realul dureaz. El urc mereu

panta surprizei, drumul creaiei. Cauzalitatea i fina-

lismul nu-1 pot sesiza. El este invenie, noutate, timp.

El înseamn acumularea unui trecut, creterea unei

istorii. Iluminat de o contiin, care-1 strbate i care-1

anim, el e însi viaa cu nvalnica ei putere de

creaie. Realul trebue îneles dinuntru, psihologic.

« Trebue s concepem natura, spunea Schopenhauer,

plecând din interiorul nostru » ^). i, de aci, pornim cu

o gândire real, concret, vie, de care psihologii s’au

Lumea ca voin i ca reprezentare, II. Despre posibilitile de a cunoatelucrul în sine.

DREPT I VIA 69

ocupat prea puin ^). Pentru ei, gândirea a fost mai mult,

« une imitation artificielle, obtenue en composant en-

semble des images et des idees » ^).

Tinzând într’una a se fixa în forme, raiunea nu poate

sesiza labilitatea realului. Inteligena spaializatoare

rmâne întotdeauna afar. Singurul instrument de

cunoatere, care poate sparge suprafaa realului, spre

a ptrunde înuntrul lui, este intuiia. Iraional este

esena universului i a spiritului, iraional trebue sfie calea care duce spre ea. Elan vital este esena lumii

;

o slab licrire a acestuia, dar capabil uneori s se

aprind i s se dilate pân la confundarea cu principiul

creator, este i intuiia.

Raiunea ne spune c realul este form. Intuiia ne

arat c realul înseamn alunecare, schimbare. Raiunea

ne vorbete de stabilitate, intuiia de aciune. Raiunea

îi vdete predilecii ctre cantitativ, ctre matematic,

ctre geometric. Intuiia înclin spre coloare, spre

inedit, spre viu, spre adâncul psihologic. Intuiia merge

în sensul vieii, inteligena se îndreapt în sensul con-

trariu, regulându-se astfel dup micarea materiei ^).

Reiese de aci c marea desprire, pe care raionalismul

cartezian o punea între gândire i materie trebuete

înlturat ca factice. Zidul trebue aezat între via i

Abia cu Hobbes i cu Locke, cugetarea a început s se elibereze de

tirania conceptelor goale de sens, abia cu ei gândirea a lost fixat în

primul rînd asupra lucrurilor i numai în subsidiar asupra termenilor iimaginilor transmise de tradiie. (Vezi F. A. Lange, Istoria Materialismu-

lui, trad. fr. Pommerol, I, pag. 193).

*) H. Bergson, VEnergie spirituelle, pag. 47.

®) H. Bergson, VEvolution .creatrice, pag. 289,

70 DREPT I VIA

materia neînsufleit. « II faut distinguer entre l’inerte

et le vivant », cum spune Bergson.

Atunci, însi esena gândirii filosofice, care nu poate

fi altceva decât încercarea de a stabili dealungul tim-

pului o idee unitar despre univers i suflet, trebuete

interpretat altfel. Dela Platon i Aristotel, filosofia

a fost aproape în întregime un abuz continuu de noiuni

generale, de necontrolate i necontrolabile creaiuni ale

raiunii. Cu drept cuvânt, afirm Schopenhauer : «No-

iunile generale trebuesc, într’adevr, s alctuiasc

stofa, pe care filosofia s-i depun cunotinele, dar

nu izvorul din care ea s le extrag;ele trebuesc s fie

« terminus ad quem », nu « terminus a quo ». Filosofia

nu este, aa cum o definete Kant, o tiin extras

din concepte (aus Begriffen), ci una depus în concepte

(ins Begriffen) » ^). Sensul ultim al filosofiei este acela

de a urca panta, pe care se înal contiina creatoare,

elanul vital. Filosofia este, prin urmare, un dinamism

continuu i ascendent al gândirii, nu o aglomerare

static de concepte. Ea nu este fixare, ci drum; nu

permanen, ci devenire. Sau, cum se exprim Bergson:

«Ainsi comprise, la philosopbie n’est pas seulement le

retour de l’esprit â lui-meme . . . une prise de contact

avec l’effort createur. Elle est l’approfondissement du

devenir en general, l’evolutionisme vrai, et par conse-

quent le vrai prolongement de la science » 2).

Prin urmare, trebuesc înelese dinamic i disciplinele

filosofice. Morala, una dintre ele, va fi deci o traducere

Lumea ca voin i ca reprezentare^ II, pag. 67.

*) H. Bergson, UEvolution creatrice, pag. 339.

DREPT I VIA 71

a realului în termeni de aciune. Morala este rezultatul

elanului vital, trecut din biologic în contiina social

i individual. Aa cum din materie elanul creator

« taie » decupeaz corpuri vii, tot aa în societate el

produce, decupeaz, aciuni omeneti. Morala este filo-

sofia comportrii i ea presupune mereu punctul mi-ctor, unde se realizeaz confluena actelor omeneti

cu apa, limpede câte odat, turbure adesea ori, dar

totdeauna curgtoare, a vieii psihologice. Morala este

gândirea dinamic despre conduit^ adic despre aciu-

nea colorat psihologic.

La rândul lui, dreptul, aplicându-se aciunilor ome-

neti, reglementând conduita, nu poate fi desprit de

moral i îndeprtat de psihologie. încercarea n’a reuit

niciodat. Ca orice manifestare a vieii, dreptul este un

fenomen, care se însoete de contiin, dela cele mai

umile înfiri ale lui. Domeniul lui nu poate fi acela

al actului nud, extern. Dreptul izvorte dinuntrul

spiritului, cu acesta crete în durat, cu el tinde spre

inedit. Ca orice act moral, el se nate ori de câte ori

un gest extern se coloreaz psihologic, traducând o

realitate interioar. Dreptul nu e form, nu e concept,

nu e dialectic. El nu e binele comun al thomitilor.

Nu e ordinea prestabilit, aprioric a raiunii ^). Dreptul

e Spirit. Dreptul înseamn creaie, adic libertate.

*

Este interesant de vzut cum în cele patru volume ale raionalistului

thomist Georges Renard; Le Droit, la Justice et la VolonU; Le Droit, la

Logique et le Bon sens; Le Droit, VOrdre et la Raison; La Valeur de la Loi— termenii de raiune, logic, lege, i de ordine, se confund pân la obsesie

72 DREPT I VIA

Ca s putem înelege dreptul sub semnul vitalismului,

trebuete refcut în întregime concepia dreptului

subiectiv.

Primordial, nu pot exista decât tendine, apetene,

afirmri de drepturi, ea o continuare a elanului vital

în ordinea moral. Doctrina numete aceste manifestri

« drept subiectiv ». Poate expresiunea aceasta de « su-

biectiv », sau poate oroarea teoreticienilor de a adânci

psihologia individului titular de drepturi, a fcut ca

aceast parte fundamental a juridicitii s fie igno-

rat, dispreuit chiar. Doctrina a socotit « Drept

»

numai aprecierea raional, /arma, care îmbrac afir-

mrile i raporturile de voin dintre persoane. Cu alte

cuvinte, întreaga ateniune a czut asupra adaosului

raional din ideea de drept. Dar fundamentul acesteia

nu dispare din cauza înveliului formal. El e sâmburele

de via, care nu poate fi ignorat i care singur dureaz.

Mai mult, el poate fi gândit aparte. « Jedes Rechts-

verhltniss, spune Savigny, hat zur Grundlage irgend

einen Stoff, auf welchem die Rechtsform angewendet

wird, und der also auch abstrahiert von dieser Formgedacht werden kann »^). Aceast « materie » (Stoff),

pe care se muleaz forma unei aprecieri raionale, este

CU « binele comun > al Sf. Thomas din Aquino, form intelectual, ordine

raional universal, motenit de teologii medievali dela Aristotel. Pen-

tru acesta i pentru predecesorul su Platon, frumosul nu exist numaiîn lucrurile frumoase

;binele nu se afl numai în oamenii de bine

; ci fru-

mosul i binele, socotite ca abstraciuni, sînt fiine existând prin ele înile.

Cei doi cugettori i urmaii lor fac marea greeal de a da o existendistinct generalului, pe care l’au separat de particular. (Vezi F. A. Lange.

Istoria Materialismului

,

I, p. 67).

Von Savigny, System des heutigen romischen Rechts, I, pag. 416.

DREPT l VIA 73

afirmarea voinei, a puterii vitale a individului, a ge-

niului creator al acestuia. « Diese Macht nennen wir

ein Recht dieser Person: Manche nennen es das Recht

im subjektiven Sinne » ^). Strigtul acesta de for ide pasiune, cu care individul despic noaptea de vrj-

mie din jurul lui, iat unul din fundamentele dreptului

!

Judecata raional, form care i se adaog, este un

element secundar în alctuirea lui. Chiar Savigny spune

despre ea rspicat : « Dass sie das Wesen der Sache

nicht erschopft ». Chiar nesfârita schimbare a aspec-

telor exterioare ale dreptului arat c nu în form tre-

buete cutat esena lui.

Dreptul subiectiv, conceput ca putere de expansiune

a individualitii este unul din fundamentele dreptului.

E meritul juritilor germani din coala istoric de a fi

relevat i prezentat adevrul acesta în form tiinific.

« Durch beide Arten der Rechte also, subliniaz Sa-

vigny, das Eigentum wie die Obligationen, wird die

Macht der berechtigten Person nach aussen, iiber die

natiirlichen Grenzen ihres Wesens hin, erweitert » ^).

Ansamblul raporturilor, care lrgesc astfel puterea su-

biectiv a individului, este patrimoniul, pe care Ger-

manii îl numesc atât de sugestiv « Vermogen » ®).

Cum se face totui c, for i elan, dreptul în sine

tinde ctre dragoste i împcare? Pentruc el însui

1) Von Savigny, System des heutigen romischen Rechts, I, pag. 339.

Ibidem, I, pag. 339.

3) Numirea german a patrimoniului e considerat de Savigny « die

treffendste, die dafur gefunden werden kann. Denn es wird dadurch un-

mittelbar das Wesen der Sache ausgedriickt, die durch das DaseynjenerRechte uns zuwachsende Macht, das was wir durch sie auszurichten imStande sind oder vermogen ».

74 DREPT I VIA

este rezultatul unei împcri. Bergson artase cum,

înlat din biologic în moral, odat cu apariia omului,

elanul creator îi pstreaz caracteristica de a nu fi în

mod cert nici unitate i nici multiplicitate. Realitate

de ordin psihic, viaa nu este decât o vast între-

ptrundere de tendine, o venic oscilare între indivi-

duaie i asociere. Socialul înseamn i el, ca depozitar

al vitalului, tensiune, contiin, creaie. El mai în-

seamn, în ordinea moral a conduitei, apeten, ten-

din, voin. îi afirm prin simplul fapt al tririi,

îndreptiri, drepturi subiective, înfiând acestea

toate cellalt fundament al dreptului. Este în firea

lucrurilor ca aceste manifestri de putere social s se

loveasc de afirmrile de drept subiectiv ale indivi-

dului, cealalt entitate uman, în care se revars icrete vitalul. i cum viaa procedeaz prin insinuare,

prin compromisuri, prin crearea, pretutindeni unde

omul întâmpin dificulti, a unui modus vii>endi, se

înelege c i în punctul unde forele morale subiective

ale individului i ale societii se întâlnesc, ea s tind la

împcare, la organizare. Dreptul în sine este un modus

vivendi intre dou drepturi subiective, individuali social,

concepute ca dou stri de contiin activ. Dreptul

este organizarea într’un punct variabil dealungul istoriei

a forelor revrsate de elanul vital în cele dou realiti

ale umanitii, individul i colectivitatea. In lupta lui

penibil cu materia, cu ineria, cu moartea, vitalul

pstreaz o venic oroare de conflict. El tinde ctre

compromis. De câte ori fulger i ilumineaz o nouregiune a materiei, vitalul creeaz acolo un organ.

DREPT I VIA 75

In ordinea moral, va proceda deci la organizarea

aciunii. Evitând rzboiul dintre social i individual,

dreptul înseamn organizarea conduitei. Numai astfel

se explic de ce, rivale pretutindeni i mereu, mani-

festrile de putere ale individului i ale societii nu

se înfresc decât în drept.

Organ, adic loc de concentrare i de sporire a vita-

lului, dreptul este în acelai timp ordine infraraional,

întru cât aparine biologicului, i ordine supraraional,

întru cât aparine moralului.

Greesc pozitivitii când recunosc numai societii

un rol în crearea dreptului, aa cum fac Duguit imaestrul su Durckheim, inspirai la rândul lor de

concepia filosofic a lui A. Comte. i colectivitatea

tinde^ i ea voete. Societatea nu e cineva, care stde o parte, raionând asupra faptelor individului iacordându-le sau nu posibilitatea de a aparine juri-

dicitii. In realitate, amândoi termenii se întreptrund,

înuntrul colectivitii omeneti, se disting dou fore:

una de aservire a individului, menit s satisfac ten-

dina de conservare a societii; alta de eliberare a

insului, sortit s asigure progresul grupului. « La

societe ne peut subsister que si elle se subordonne

Tindividu; elle ne peut progresser que si elle le laisse

faire: exigences opposees, qu’il faudrait reconcilier » ^).

Elanul vital se revars cu aceeai putere i în individ

i în colectivitate, nu opteaz în mod hotrît nici pentru

unitate nici pentru multiplicitate. Cei doi termeni ai

H. Bergson, Conference HouxleVj în voi. VEnergie spirituelle, pag. 28.

76 DREPT I VIA

vieii omeneti se presupun mereu unul pe altul, sunt

realiti corelate. Nu se poate afirma deci c unul a

produs pe cellalt, tot aa cum nu se poate pretinde

în filosofie c subiectul produce obiectul i viceversa.

Soluia problemei nu poate fi decât de ordin metafizic.

Ea st în adevrul c individul i societatea, obiectul

i subiectul, sunt numai dou fee ale aceleiai realiti

primordiale, numit fie voina de a tri, fi6 elanul vital,

care conine i determin ambii termeni. Procedeaz

fragmentar i fals acela care se oprete numai la unul

din termeni i nu urc mai sus, la realitatea condiio-

natoare a amândurora. i concepia individualist a

dreptului i cea sociologic sunt greite. Adevrul este

la mijloc sau mai bine zis deasupra.

*

Dreptul nu e Form. El nu e un sistem al conceptelor

logice, fiindc viaa nu cunoate sistemul. Conceptul

presupune limitare, poart în sine noiunea de nemodifi-

cabil, de iremediabil definitiv. Iar viaa e liber itânr creaie, neîncetat prbuire a formelor. Dreptul

nu e logic, fiindc în esena lui n’are nimic comun cu

spiritul de geometrie al raiunii. Limitarea dreptului

la aspectul conceptual al legalitii, al ordinei pozitive,

e o iluzie i o mistificare. « Lege », « legal », înseamntraducerea dreptului în termeni de inerie, oper a

inteligenei, care proiecteaz asupra minunatei alune-

cri a realului îneltoarele-i viziuni cauzaliste i fina-

liste. Dreptul e tensiune interioar. Legea e geometrie,

DREPT I VIA 77

sporadic manifestare de suprafa. Dreptul e act

psihologic. Legea este manifestare extern, logic. Ca

i viaa, din care el e o ânire organizatoare, dreptul,

în ce are el mai adânc, adic în raporturile dintre indi-

vizi i în esena instituiilor juridice, nu cunoate rigu-

rositatea cantitativ a cauzalitii i nu realizeaz

intenii în desvoltarea lui. In zadar va ordona legiui-

torul ca în anumite situaii s se aplice strict anumite

dispoziii, s se produc anumite rezultate. întreaga

jurispruden, lung i vie experien a judectorilor,

va arta întotdeauna c în legtura de aciune dintre

cauz i efect, va interveni mereu o deviere, datorit

unor factori, durat i psihologie, pe care doctrina ilegea, teoretizri formale ale dreptului, le ignoreaz.

Zadarnic excesul de raiune dialectic, ce prezideaz la

fabricarea teoriilor i a legii, îi va propune dirijarea

raporturilor umane ctre un anumit el. Viaa, cu

libertatea i cu neprevzutul ei, îi va dejuca într’una

inteniile. Pe zi ce trece, se observ mai des c legile,

menite în spiritul autorilor lor s reglementeze cât mai

amnunit viaa, sunt acelea care se dovedesc mai

puin aplicabile. Destul de puine adagii i nu prea

multe articole din codul civil ordoneaz elastic masa

imens a raporturilor de drept comun. Dimpotriv,

sutele de articole din legile referitoare la unele domenii

restrânse ale juridicului — stare sanitar, buturi spir-

toase, fiscalitate, etc. — creeaz un galimatias de dis-

poziiuni formale, pe dedesubtul crora viaa alunec

impasibil i necontrolabil. O întreag experien do-

vedete c aportul raiunii formale în drept e cu atât

78 DREPT I VIA

mai eficient, cu cât e mai redus. Departe de noi inten-

iunea de a ne altura propaganditilor tendinei cu-

noscut sub numele de coala Dreptului Liber (Freies

Recht) reprezentat de Zittelmann, de Kantorowicz

i de ali autori în majoritate germani. Opera de îm-

prire a dreptii ar cdea în arbitrar, fr directivele

unei legaliti pozitive. Dar tocmai despre aceste direc-

tive vrem s spunem c’ar trebui reduse cât mai mult

la generalitate, la un cadru larg i elastic.

*

In goana ctre inedit, dreptul se caracterizeaz prin

schimbarea necontenit a formelor. Chiar instituiile

fundamentale ale dreptului i-au schimbat de multe

ori înfiarea. Instituia obligaiilor, de pild, nu mai

este de mult aceea a dreptului roman i tot ceea ce

s’a mai putut salva dela ultrajul timpului tremur azi

din toate articulaiile. Marile principii juridice, cuceriri

cu care doctrina clasic se mândrea, au deviat din

drumul lor iniial. Principiul unitii patrimoniului a

fost abandonat, de când jurisprudena, aceast fru-

moas înflorire a dreptului viu, a consacrat i legea a

recunoscut principiul contrar al pluralitii de patri-

moniu. i cine nu tie câte transformri a suferit, mai

ales astzi, dreptul de proprietate, pe care atâia în

trecut îl considerau inviolabil i sacru. Dreptul nu

ine de venic i de universal. El nu e fapt i nici gân-

dire absolut. El e raport contingent, variabil de-a-

lungul timpului i în spaiu.

DREPT I VIA 79

Dreptul este un produs al istoriei. Greit îl socotesc

raionalitii ca o realitate supratemporal. Nesfârita

primenire a formelor pe care le îmbrac, ne arat dim-

potriv c dreptul crete i se transform în durat.

El are un trecut, adic o acumulare de timp, de expe-

rien. Fiina lui e adânc marcat de muctura duratei.

Urmele timpului se cunosc bine în alctuirea lui, pe de

o parte printr’un proces de alterare, pe de alt parte

printr’un proces de cretere i de noutate, amândoucaracteristice ale faptului istoric.

Dreptul este realitate dinamic i iraional. Izvoarele

lui nu pot fi legea i doctrina. Sursa lui autentic este

cutuma, rezervoriul primordial al dreptului, creaie

spontan a contiinei populare ^). Aici, în adâncurile

obscure i mereu frmântate, se nate, cu fiecare clip,

dreptul, din izbirea i împcarea voinelor individuale

cu apsarea tendinelor colective. In originalitatea lui

primar, pur, dreptul se creeaz numai în contiina

maselor. « Fragen wir nach dem Subjekt, in welchem

und fiir welches das positive Recht sein Daseyn hat,

so finden wir als solches das Volk »^). Poporul este o

unitate istoric nu una teleologic, adic rezultat din

aplicarea unei voine finaliste, din desvoltarea unui

plan. « Un popor nu-i inventeaz viaa lui, spre a o

Pentru Savigny, Puchta . a. juriti ai colii istorice, cutuma este

sursa autentic a dreptului. Pentru alii, îns, care o privesc nu în vârful ei,

ci în faza ultim de închegare extern, cutuma este doar un mod de cons-

tatare a regulei de drept, definiie, care ni se pare inacceptabil, ca ne-

exprimând intimitatea noiunii.

•) Von Savigny, op. cit., pag. 14.

80 DREPT I VIA

desvâri, apoi, dup o intenie, ci ea crete treptat,

fr ca el însui s aib contiin; de abia istoricul,

care privete îndrt, vede în ea unitatea i armonia » ^).

Incorporat creterii organice a naiunii, dreptul se

nate i el liber de form, nedesvoltând în evoluia lui

realizarea unui plan, nesupunându-se înc prevederilor

finaliste ale legalului. « Despre organizrile judiciare se

poate spune, ca i despre constituiile politice, care de

altfel sunt numai o parte din organizarea judiciar

general, c ele nu sunt fcute, ci cresc » ^). Sau, cumspune, Savigny; « Die Gestalt, in welchem das Recht in

dem gemeinsamen Bewusstsein des Volks lebt, ist nicht

die der abstrakten Regel, sondern die lebendige An-

schauung der Rechtsinstitute in ihrem organischen Zu-

sammenhang, so dass, wo das Bediirfnis entsteht, sich

der Regel in ihrer logischen Form bewusst zu werden,

diese erst durch einen kiinstlichen Prozess aus jener

Totalanschauung gebildet werden muss »®). Cu alte

cuvinte, în cutum, adic în vârful ei, dreptul este o

stare de contiin vie, de creaie liber, de realitate

spontan i concret, nesupus înc niciunei predomi-

nri a conceptualitii. Regula, forma, izolarea în

concept, nu i se adaog decât printr’un procedeu arti-

ficial (kiinstlich) de repetare a unor simboluri, de spa-

ializare geometric a coninuturilor. In starea lui

nscând, dreptul circul liber în priul colectivitii.

*) Friederich Paulsen, Introducere în filosofie, pag. 296.

2) Ibidem, pag. 292.

*) Von Savigny, op. cit, I, pag. 181—182.

DREPT I VIA 81

care-1 cunoate astfel intuitiv, nemijlocit: « Ihre Er-

kenntnis ist eine unmittelbare, da das Wesen jenes Rechts

auf dem gemeinsamen Rechtsbewusstsein dieser Mit-

glieder beruht » ^).

Istoricitatea dreptului ne arat c el, departe de a fi

permanen i universalitate, este modificare i locali-

zare. Aceast contingen a fenomenului juridic duce

la naionalizarea dreptului ^). Insinuându-se în spaiu iîn vreme, dreptul se pliaz, ca i viaa, înfirilorparticulare. Juridicitatea se acomodeaz. Intr’o parte a

globului i într’o epoc anumit, ea va lua o înfiare,

într’alt parte i într’alt vreme ea va împrumuta un

alt aspect. Dreptul devine o pluralitate de drepturi

locale, naionale. El este oper a naiunii i-l gsimpretutindeni încorporat în instituiunile acesteia. « Insti-

tuia » evideniaz vitalismul juridicitii. Ca s dmcâteva exemple, patrimoniul reprezint voina egotist

a individului, obligaiunile fora de expansiune a insului,

succesiunea tendina persoanei de a înfrânge moartea,

de a-i continua personalitatea. Statul umanitatea cres-

când organic i local în istorie. Dac instituiile de

patrimoniu i de obligaie pornesc, în parte, din nece-

sitatea biologic de protejare i de expansiune a indi-

vidului, formarea celorlalte instituii i cu deosebire a

celor de succesiune i de Stat demonstreaz însi ne-

voia metafizic de continuitate, setea de creaie, voinade devenire, dorina iraional de nemurire a insului

Von Savigny, op. cit, pag. 182.

*) E foarte interesant de artat c i conductorii Rusiei comuniste deastzi, vorbesc de un Stat socialist cu form naional.

6

82 DREPT I VIA

i a societii. Dreptul se prezint deci ca o organizare

în timp i în spaiu a voluntaritii iraionale, biologic

i metafizic totodat.

înuntrul naiunii, dreptul trece din generaie în ge-

neraie cu ajutorul tradiiei, acest vehicul de schimburi

spirituale, aceast contiin în micare, aceast soluie

de pstrare i de continuitate a calitilor unui popor.

Pe de alt parte, geniul fiecrui neam, particularitile

fiecrei regiuni, caracteristicile fiecrei epoci, imprimdreptului urme care nu se pot terge. Timp îndelungat,

dreptul elen, dreptul roman, dreptul germanic i în urmnenumratele regimuri moderne juridice, vor tri se-

parat, urmându-i fiecare destinul lui propriu ^).

Nu exist un drept supratemporal i universal, ca

un ideal, ctre care ar trebui s tind drepturile pozi-

tive ale popoarelor, aa cum susinea odat juristul

filosof Oudot. Iluzia raionalist a unui astfel de drept

natural e veche i a legnat înc de acum aproape

dou milenii ceasurile de fantazie ale lui Gajus ^),

Modestin ®), Ulpian *) i Hermogenian. Dar un drept

natural, ca o supraconstrucie raionalist, ctre care

s tind dreptul ramificat în drepturi naionale, n’a

putut s ne arate nimeni. Un asemenea vaporos iîndeprtat ideal este egal cu neantul.

« Trois degr^s d’dldvation du p61e, spunea Pascal, renversent toute la

jurisprudence ; un m6ridien ddcide de la vdritd;en peu d’anndes de poss6s-

sion, Ies lois fondammentales changent; le droit a ses dpoques. Plaisante

justice qu’une riviere borne ! Vdrit6 en-deca des Pyr6n6es, erreur au-del !».

*)!,§! (L. 9 de J. etj. 11).

®) L. 4, § 2 de grad. (38, 10).

*) L. 1, § 2, 3, 4.

DREPT I VIA 83

In ultimul timp, teoria dreptului natural a fost radical

modificat. Acesta n’ar mai fi decât o serie de reguli de

echitate i de bun sim comune tuturor drepturilor na-

ionale. Dar cum i aceste reguli comune variaz în

timp i în spaiu, vechea teorie a dreptului natural se

oprete astzi la o idee de justiie comun tuturor drep-

turilor locale, dar variabil i ea dealungul timpului.

Aceast teorie a ideii de justiie cu coninut variabil,

desvoltat de Stammler i trecut de Saleilles cuget-

torilor francezi, mrturisete în fond nesfârita mizerie

a concepiei dreptului natural, nevoit s se strecoare

în tiin sub tot felul de deghizri. Dreptul nu poate

fi conceput ca o supratemporalitate. Cu toate încerc-

rile raionaliste de a-1 izola de via i de a-1 îndeprta în

senina i incoruptibila geometrie a permanenei, dreptul

rmâne încorporat vicisitudinilor i mreiilor istoriei.

*

Crearea luntric a dreptului în durat repune în

discuie problema voinei i a libertii. Teoreticianul

legiuitor i teoreticianul doctrinar nu cunosc decât

voina declarat, spaializat, adic voina care s’a

exteriorizat, integrându-se materiei. Rdcinile ei inte-

rioare nu-i intereseaz. O nevoie de claritate dus la

exces i teama de a sonda labilitatea realitilor sufle-

teti fac ca scrutarea actului juridic s se mrgineascla suprafa. Aceast teoretizare în gol îndeprteaztehnica dreptului de via.A vorbi despre voin înseamn a vorbi despre liber-

tate, fiindc amândoi termenii se întreptrund în prin-

6 »

84 DREPT I VIA

cipiul generator al vieii. Pentru raionaliti, voinaeste un fenomen, ea nefiind privit decât în mani-

festarea ei exterioar. întreaga problem a voinei se

reduce, pentru acetia la teoria perimat a liberului

arbitru. Astfel, o voin este liber, când, dup ce a

oscilat între dou sau mai multe scopuri dinainte date,

ea se fixeaz asupra unuia din ele. In asemenea teorie,

libertatea este confundat cu simpla facultate de ale-

gere. O astfel de voin finalist se comport ca inteli-

gena înclinat spre schem, spre geometric, i-i imitdocil mecanismul. Dar voina, în sensul ei esenial, este

interioar sau, cum afirm Schopenhauer, lucru în sine.

Numai fenomenul ei este supus principiului raiunii.

Ca numen., voina este independent de raiune. Vrems spunem cu asta c ideea actului, reprezentarea sche-

matic a scopului, cauza final a actului, se confundîn realitate cu însi deslnuirea voinei. înuntrul

spiritului, ideea nu precedeazcu necesitate aciunea,

fiindc spiritul nu e fcut din compartimentri, din

momente mai dinainte aranjate. Când voina se des-

lnue, când ea se face act, se declaneaz tot spiritul

odat, cu tot coninutul lui. Legându-se de totalitatea

vieii sufleteti, voina devine, cu un termen schopen-

hauerian, «sursa luntric a oricrei energii latente

sau active ». Esena ei este de ordin metafizic. Prin

simpla ei cretere, ea ajunge la acte, la care n’a con-

dus-o inteligena deliberatoare, dar pe care aceasta le

comenteaz, odat realizate. In adâncul ei, voina este

lipsit de finalitate. Nu este condus de reprezentarea

exterioar a scopului. Este independent, liber. Ducând

DREPT I VIA 85

mai departe ideea schopenhauerian, Bergson soco-

tete voina ca liber numai când ea ajunge Ia act,

în urma unei înfloriri interioare. Neimitând inteligena,

rmânând prin urmare ea însi, adic evoluând în

timp, voina liber ajunge prin cretere gradat la

fapte. O asemenea voin este nu numai « grundlos »

ci i « zwecklos ». Cu alte cuvinte, gratuit. Concepiei

raionaliste-finaliste a liberului arbitru, filosofia vita-

list îi opune concepia actului gratuit sau liber.

Actul liber este ininteligibil în sine, cu neputin de

tradus în termeni de raiune. El nu este un rezultat al

inteligenei deliberatoare, ci un produs al întregii noastre

personaliti. El pornete din spirit în mod natural, ca

planta din smân, ca fructul din floare. « J’ai long-

temps pense, spune un ilustru scriitor contimporan,

que c’etait la ce qui distinguait Thomme des aniuiaux.

Une action gratuite... Comprenez-vous ? ...Tacte...

ne de soi. . . donc sans maître;Tacte libre

;Tacte autoch-

tone » ^). Niciodat, ca în actul liber, nu suntem mai

desvârit identici cu noi înine. Actul liber se îndepli-

nete cu întreaga noastr personalitate. Adevrata liber-

tate înseamn creterea spontan a personalitii ome-

neti, adic însi sensul creaiei. Ea este de esenvital, cu alte cuvinte de ordin psihologic. Ca tot ce

este mai intim în spirit, ea este nedeliberat, adicabsurd, « Dac vreun romancier, spune Bergson, ar

sfâia pânza esut cu dibcie de ctre « eul » nostru

0 Andr6 Gide, Le Promethee mal enchaîne.

86 DREPT I VIA

convenional, am zri dedesubtul logicei aparente, o

absurditate fundamental ».

Libertatea, în sensul ei metafizic, este aciune, nu

deliberaiune. Teoria liberului arbitru e fals, chiar din

punctul de vedere al logicei tradiionale. Intr’adevr,

dac libertatea este o facultate de alegere, urmeaz cindividul, care trebue s se pronune între dou per-

spective de aciune, nu va putea alege niciodat, atâta

vreme cât acestea sunt de egal atracie. A se pronuna

pentru una din ele, în asemenea situaie, înseamn a

înclina ctre hazard, a proceda din capriiu. Iar în ipo-

teza când una din perspective va fi mai atractiv,

ezitarea este exclus i, cu ea, libertatea de opiune.

In asemenea situaie, alegerea este un simplu auto-

matism, o manifestare a celui mai cras determinism.

Libertatea nu se gsete la suprafaa logic a spiri-

tului, acolo unde se petrece deliberarea. Libertatea se

afl mult mai în adânc. Ea nu înseamn « alegere », ci

însi posibilitatea intern a acesteia. Libertatea nu

este deliberaiunea, ci indeterminarea anterioar ei,

posibilitatea de oscilare între mai multe perspective.

Un act omenesc e liber, dac, înainte de a se fixa în

materie, a fost, în rdcina lui interioar, capabil de

oscilare, de indeterminare. Adevrata voin liber se

caracterizeaz printr’o stare de disponibilitate. Consimi-

mântul « dat prin eroare, smuls prin violen sau sur-

prins prin doi », cum aa de plastic se exprim codul

civil, voina amgit sau terorizat este într’adevr

neliber, dar nu pentruc o deliberare n’a avut loc, ci

pentruc, mai îh adânc, cu totul în interior, voina n’a

DREPT i VIA 87

putut fi disponibil înainte de act. Nu deliberarea a fost

violentat sau îndrumat greit, ci însi starea de inde-

terminare a voinei a fost înnbuit; nu i s’a lsat,

cu alte cuvinte, putina latent de a se manifesta în

mii de sensuri. / s'a impus dela început un singur sens.

Un act neliber e un simplu gest material. E mort ca imateria, care n’are decât un sens. Libertatea este ne-

determinare, imprenzibilitate. Privit metafizic, ea este

însi sensul de creaie a elanului vital. Innbuirea

libertii nu este un atentat în contra raiunii, ci o

lovitur dat vieii.

Libertatea este dinamica realului, adic sensul de

sporire a acestuia. Ea este un act iraional de creaie.

Nu raiunea o analizeaz în static, în spaiu, ci spiritul

o triete luntric în micare, în durat. Actul liber este

incomensurabil cu datele raiunii. De aceea, în teoria

clasic a dreptului, se greete atât de mult, când se

leag problema libertii voinei de problema responsa-

bilitii. « Ne jugez pas ! », exclam undeva Andre Gide.

Dar tot el adaog: « Certes, je ne me persuade point

qu'une societe puisse se passer de tribunaux ». Cele

dou spuse ale scriitorului, contradictorii în aparen,vor s arate acelai lucru. Libertatea voinei aceluia

care produce un ru nu poate fi apreciat în termeni

de raiune i, totui, rul trebue reprimat. Oricum,

societatea trebue aprat. Nu trebue îns cutat cu

orice pre o culp, acolo unde ea nu se afl. Gide citeaz

în acest sens câteva crime atroce, svârite de persoane

perfect lucide i fr niciun motiv plauzibil. Teoria

liberului arbitru i aceea subsecvent a responsabilitii

88 DREPT I VIA

sunt în imposibilitate s gseasc un fundament jude-

crii i pedepsirii unor asemenea fapte. Raiunea nupoate înelege astfel de gesturi lipsite de deliberare, de

scop, i, deci, de rutate, de perversitate. Nu exist aci

o culp i o responsabilitate. Nu trebue s intervin

deci o pedeaps, ci s se ia o msur de protecie a

societii, prin izolarea unor astfel de indivizi, pericu-

loi nu prin intenii ci prin fapte. Altfel, cdem în

mania kantian a echitii, care pretindea c o pedeapscapital trebue pronunat «proporional cu rutatea

intern a criminalulului ».

Toat juridicitatea este un uria act liber. Numai în

dreptul civil i anume la capitolul formrii conveniilor

sinalagmatice, se poate spune c avem aface cu o

voin deliberat, cu o voliiune precedat de idee.

Se poate afirma în general c o asemenea voin apare

ca p concluziune a unei operaiuni prealabile a inteli-

genei, care desemneaz în spaiu o int final a actului

juridic. O persoan, care voete s se angajeze într’un

contract bilateral, îi reprezint schematic i abstract

scopul pentru care contracteaz, cauza obligaiunii sale,

cum spun juritii; îi prefigureaz, adic, executarea

obligaiei celuilalt contractant. Intr’un contract de

vânzare, vânztorul îi reprezint schematic suma, pe

care o va încasa, în vreme ce cumprtorul se angajeaz

în vederea bunului ce va intra în patrimoniul su. Cauza

obligaiunii unei pri este obiectul obligaiunii celeilalte.

Cauza general a contractului este obiectivul comun al

ambelor pri. De îndat ce una din ele nu-i execut

prestaiunea la care s’a angajat, se spune c obligaiunea

DREPT I VIA 89

celeilalte pri devine fr cauz. Iar în caz de conflict,

atât i se cere judectorului: s examineze dac fiecare

din obligaiile contractului au respectiv câte o cauz i,

în caz contrariu, s declare convenia nul. Aceastconcepiune finalist a manifestrii de voin, în con-

tractele sinalagmatice ^), desleag cel puin exterior

încâlcita chestiune a cauzei obligaiilor în domeniul

conveniilor bilaterale, dar las în întregime neresolvat

chestiunea cauzei actelor juridice unilaterale. Facerea

unui testament, crearea unei fundaiuni,. sunt, oare,

acte pur logice, manifestri de simpl voin extern?

Unde mai este aci acordul a dou sau mai multe re-

prezentri schematice, spaializate ? Teoreticienii cau-

zalitii finaliste a actului juridic pretind c în asemenea

situaii cauza actului este intenia de a testa sau de a

funda, fr s bage de seam c, prin asemenea afir-

mare, ei cad fr s-i dea seama tocmai în ceea ce cu

atâta perseveren evitau : domeniul impulsurilor psiho-

logice, motivele interioare ale individului subiect de

drepturi. Mai mult, e de observat c cea mai mare

parte a juridicitii nu poate fi explicat în termeni

de raiune finalist. Poate fi îneleas ideea de Stat ca

un vast ansamblu de conveniuni sinalagmatice, ca o

manifestare extern a unor voine deliberate, pornite

s se întâlneasc la un moment dat i pentru anumite

motive ? Are Statul o cauz juridic, aa cum susinea,

în fond, Rousseau? Realizeaz Statul, în desfurarea

Expus cu deosebit claritate de Duguit în Trite de Droit constitu-

tionnel (1927), pag. 336 i urm. i de ctre H. Capitant în volumul intitulat

De la cause des obligations.

90 DREPT I VIA

lui, O intenie? Istoria, resorturile interioare ale colec-

tivitii organizate, nu ne-o arat nicieri în lume iniciodat. Evoluând în mod gradat, crescând natural

dela hoarda primitiv pân la formele de azi, nedes-

voltând în mersul lui niciun plan, insinuându-se cuma putut în durat i în istorie, nu se poate spune,

mai de grab, despre Stat c este un uria act gratuit

i liber al colectivitii omeneti?

Greala concepiei raionaliste a voinei juridice por-

nete de acolo c, potrivit unei filosofii învechite, omul

este socotit ca o fiin pur logic. Se presupune ctoate actele sale sunt deliberate, voina sa fiind numai

executorul extern al unor operaiuni premergtoare ale

inteligenei. Se ignoreaz în mod vdit cealalt voin,adevrata voin, substratul interior al oricrei voli-

iuni. Scrutarea juristului nu merge pân acolo;rmâne

la suprafa, la voina fenomenal. Astfel, actul juridic

este deslipit în mod arbitrar de totalitatea actului su-

fletesc, de ctre o inteligen, care dstinge i separ,

analizeaz i usuc, reducând totul la scheletul logic

al concretului. Un astfel de cadavru al aciunii aruncdoctrina i legiuitorul pe masa judectorului i-i cere

acestuia s-l msoare i s-l distribue, conform unui ca-

non abstract i îngheat.

Am schiat în acest articol de idei generale o teorie

sumar a actului liber i am cutat s-i alturm o

nou teorie a actului juridic. Concepia actului gratuit

sau liber am încercat s o opunem, în drept, atât sus-

intorilor liberului arbitru cât i acelora cari, ne-

gându-1, cad în concepia fatalist a determinismului

DREPT I VIA 91

material. Teoreticienilor liberului arbitru le vom spune

c actul juridic liber nu pornete dela suprafaa logic

a spiritului, ci dinuntrul sufletului, legându-se astfel

de totalitatea manifestrilor vieii; iar determinitilor

le vom rspunde c actul liber nu se conduce duplegile necesare ale materiei, ci dup acelea ale libertii

interioare. O teleologie a juridicitii poate fi valabil

numai pentru suprafaa dialectic a spiritului, unde se

petrec schimburile de reprezentri schematice ale indi-

vizilor angajai în contractele sinalagmatice ^), iar o

teorie determinist a dreptului nu poate rezista nicio

clip adevrului.

*

Care este atunci instrumentul adecvat de cercetare a ac-

tului juridic i de ptrundere a libertii voinei? Este

intuiia, cci, iraional prin esena ei, numai ea poate

strbate în interiorul creaiei iraionale, care este spi-

ritul dreptului. Artizani de cabinet, maetri ai raio-

namentului cu înclinri de permanen i abstract,

•doctrinarul i legiuitorul ignoreaz intuiia juridicului.

Prin însi îndeletnicirea lor, ei nu sunt în contact cu

aspectul viu al dreptului, cu juridicitatea în stare ns-când, ci cu dreptul deja tradus în termeni de inerie,

zvorit în concepte, coborînd împietrit panta pe care

urc voina creatoare. Ordonat în scheme, aezat

Bineîneles în ipoteza c procesul, conflictul juridic, se desfoarnumai în jurul cauzei unei convenii bilaterale. Dar ca el s se mrgineascaci, se presupune c voina generatoare a conveniei a fost i în interior

liber, c procesul n’a fost angajat pe chestia lipsei totale de consimimântsau pe aceea a defectuozitilor importante ale acestuia.

92 DREPT I VIA

cuminte în paragrafe i capitole, splendid abstraciune

deprtat de real, dreptul se înfiaz astfel juristului

de cabinet. Este dreptul numit obiectiv, legalitatea,

stare de o clip a juridicitii vii, e dreptul pozitiv,

formulare raional a celuilalt drept, care îl depetecu fiecare clip. In contact nemijlocit cu starea nscânda dreptului, vine numai judectorul. In faa lui, dreptul

viu, în faz de tensiune maxim, se desfoar în ipo-

staz de conflict. Judectorului i se prezint dreptul

în faza lui cea mai vital, aceea a afirmrii de putere,

a cererii pasionate, a conflictului de voine i de interese.

Ce îndreptar îndestultor poate fi legea, în clocotul

acestor drepturi subiective, în acest tumult cd vieii,

care departe de a fi ordine i unicitate, este diversitate

i amnunt? In asemenea împrejurare, dreptul pozitiv

nu poate furniza decât câteva directive generale, un

cadru rigid, în care faptele nu încap.

Aplicarea legalului la fapt, insinuarea juridicitii la

detaliu se face numai prin intuiie. Fora de ptrun-

dere moral i psihologic din spiritul judectorului se

intensific, se dilat printr’un efort al întregii personali-

ti i coboar; viguros instrument de cunoatere, în

adâncul psihologic i etic al cauzei, care urmeaz sfie judecat. Aa cum dreptul nu e logic, tot aa jude-

carea procesului nu e simpl dialectic. Integrarea

procesului în directivele generale ale legalului, cerce-

tarea doctrinei referitoare la proces, alctuesc cadrul

general de cunoatere raional a conflictului juridic.

Dar aprofundarea impulsurilor psihologice, care au dat

natere conflictului, discernarea voinei generatoare a

DREPT I VIA 93

actelor juridice, ptrunderea libertii acestei voine,

toat aceast cunoatere a prii concrete a conflictului

nu aparine formalului i pozitivului. E ceva de dincolo

de geometric i de clar. E un procedeu estetic-moral

de producere a unei stri de comunicativitate afectiv,

în atmosfera creia, printr’un efort al intuiiei, judec-

torul sfrâm emotiv pojghia material a faptelor icoboar în interiorul lor viu. Conflictul juridic este

cunoscut astfel dintr’odat, fr deducie i fr de-

monstraie, în mod iraional. In clipa aceasta rar, care

aparine emoiei creatoare i dragostei, judectorul se

simte apropiat de cldura i de marea lumin a drep-

tii. Judecata nu rmâne astfel un simplu procedeu

de raiune, ci devine un act de credin.

*

De aceea nu poate fi definit în termeni precii ideea

de justiie. Aceasta se afl la captul unui proces di-

namic de ptrundere intuitiv a conflictului juridic.

Ea nu este rezultatul legalitii raionaliste. Ea este o

noiune deschis, o realitate în mers, un drum, un sens,

o creaie. Nu rigiditatea i permanena conceptului o

caracterizeaz. Ea aparine libertii creatoare. Ideea

de justiie evolueaz. Juridicul o urmeaz în desvol-

tarea ei în timp i se adapteaz, antrenat de ea, situa-

iilor pe care le strbate în viaa moral.

O idee nu poate fi definit. Ea poate fi îns trit,

simit cu pasiune, cu iluminat intensitate. M. Blondei

spune undeva : « Le concept est dos, l’idee est ouverte en

de-Qâ et au delâ. L’un est fini et comme parfait en soi

;

94 DREPT I VIA

pârtiei par definition, il se prend pour le tout; l’autre

est proprement infinie, elle ne se laisse enfermee

dans aucun concept, elle ne souffre ni limite ni arret

et celui qui s’efforce de la cl6re, la tue ». Infinit,

deschis mereu progresului în timp, scpând încer-

crilor de a o introduce în armtura conceptului, re-

fuzându-se dialecticei, ideea de justiie nu are sfârit,

nu sufer oprire. De n’ar fi fora ei intuiional, de n’ar

fi strlucirea ei mistic, dreptul n’ar mai însemna decât

un joc al conceptelor, o teoretizare în abstract. Ideea

de justiie apare astfel ca suprema putere moral, me-

nit s salveze dreptul de automatismul în care-1 târtelegalul. Ea menine dreptul viu i deschis tuturor înnoi-

rilor, antrenându-1 în goana vieii ctre inedit. Ea alc-

tuete elementul dinamic al judecrii conflictelor, în

schimbtoarele lor nuane, în alunecarea jurisprudenei,

dela soluionarea secundum tabulas, pân la soluionarea

contra tabulas. Ideia de justiie umanizeaz legalitatea.

Ea ajut procesul creaiei jurisprudeniale, operând

miracolul ca directivele impuse de legiuitorul dela 1804,

s rmân valabile în cadrul lor de generalitate pentru

manifestrile omului din 1936. Lipsit de cldura drep-

tii, opera de soluionare a conflictelor juridice ar

însemna o meschin repetare de cliee. înviorat de

idea de justiie, aceast oper devine creaie, instrument

de transformare i de perfeciune a legalului.

Variind ea însi necontenit, ideea de justiie n’are

din absolut decât faptul de a fi infinit în cuprins i în

micare, de a nu fi oprit de nimic în mersul ei în durat.

Dac nu este perfeciune, aa cum susineau teoreticienii

DREPT I VIA 95

raionaliti ai dreptului natural, ea înseamn totui

perfectibilitate. Justiia este libertatea de creaie în

domeniul moral al personalitii. Ea înseamn înltu-

rarea oricrui obstacol din drumul desvoltrii umani-

tii. In punctul acesta de m^axim tensiune, ea se con-

fund cu libertatea i cu dragostea i-i altur, într'un

întreg armonios, unanimitatea ideilor morale.

*

Modul acesta de reaezare a juridicitii în ansam-

blul vieii morale i psihologice, cufundat la rândul ei

în esena biologic i metafizic a vitalului, ne poate

da o înelegere a evoluiei moralei i a dreptului.

La începuturile ei biologice, societatea se leag de

fenomenele cele mai generale ale vieii ^). In asemenea

colectivitate instinctiv, evoluia rmâne intuit lo-

cului, fiindc este de esena instinctului de a se fixa.

Instinctul social vizeaz întotdeauna o societate închis^

oricât de vast sg" fi ea. Conduita indivizilor înuntrul

unor asemenea grupuri, ine de obinuin, de repetare,

de rutin. Obligaiunile, pe care ei trebuesc s le exe-

cute, se leag între ele masiv, alctuind un greoiu « total

al obligaiei », care apas pe individ din toate prile. Mo-

rala instinctiv a societilor închise se prezint astfel ca

o moral de presiune. Juridicitatea unui astfel de regim

social se va forma i ea pe msura moralei închise.

Societatea închis, cu dreptul i cu morala ei de pre-

siune, existând astzi numai la câteva populaiuni

9 H. Bergson, Les deux sources de la morale et de la religion, pag. 23.

96 DREPT I VIA

primitive, n’a durat prea mult vreme. Vechile grupri

omeneti — familie, gint, patrie, grupuri de popoare

înrudite prin limb i cultur — s’au transformat pro-

fund. Digul, care izola evoluia în societatea închis, a

fost rupt i vieaa dinuntrul lui s’a revrsat în marea

direcie de evoluie a realului. Cum a fost posibil lucrul

acesta ? Prin chemarea, pasionat pe care au adresat-o

societii vechi un ir de oameni excepionali, numiide ctre Bergson « marii mistici ». Potenat la maximîn aceti oameni de geniu, elanul vital a dat un nou

impuls evoluiei, înlturând obstacolele ce-i edeau în

cale. Morala de presiune a fost înlocuit de o moralde aspiraie^ de atracie, pe msur ce societatea închis

tindea s fie înlocuit de o societate deschis, pe msurce umanitatea se elibera de instinct, apropiindu-se din

ce în ce mai mult de lumina interioar a intuiiei des-

interesate. In noua societate, în noua atmosfer moral,

individul nu se mai simte apsat de totalul obligaiei.

Liber, el îi formeaz o moral de înlare ctre un

model, îndemnat la aceasta de apelul, pe care i-1 trimite

Eroul sfrâmtor de diguri. « Tandis que l’obligation

naturelle est pression ou poussee, dans la morale com-

plete il y a un appel »^). De la morala de presiune la

morala de atracie, deosebirea se impune, imens, ca

dela necesitate la libertate.

Este interesant de remarcat c ceea ce a izbutit

entusiasmului profeilor vechiului testament i lui lisus,

fiindc ei au sfrâmat digurile ce îngrdeau evoluia în

ordinea moral, n’a putut reui stoicilor, dei morala

H. Bergson, Les deux sources de la morale et de la religiorif pag. 30.

DREPT l viata 97

acestora din urm nu se deprteaz mult, din punct de

vedere conceptual, de aceea a celor dinainte. Explicaia

st în faptul c morala stoic era o simpl filosofic,

un sistem lipsit de emoia mistic a aciunii. Exemplul

ne lmurete c nu un sistem de cugetare ne poate

impune o conduit sau alta. Stoicii i în genere cuget-

torii antici se mulumeau s arate unei societi însetate

de dreptate un simplu ideal abstract. « La verite, spune

Bergson, est qu’un ideal ne peut devenir obligatoire,

s’il n’est deja agissant; et ce n’est pas alors son idequi oblige, det son action

»

^). Raiunea nu este un

principiu al obligaiei, ci numai un regulator al ei.

La Rochefoucauld o spune cu totul lapidar: « On donne

des conseils, mais on n’inspire point de conduite ». Prin

urmare, nu exit în moral un imperativ categoric.

Natura nu ni-1 arat nicieri. Obligaiunea este de

ordin iraional, adic tendina vieii, care, ptrunzând

în domeniul etic, continu s circule, dând coninut imicare conceptelor morale ^). Ceea ce este propriu zis

obligatoriu într’o obligaie nu vine dela inteligen,

care se manifest numai în ezitrile premergtoare execu-

trii ®). Când pomenesc de un bine comun, ctre care tre-

buesc s tind aciunile omeneti, teoreticienii moralei

raionaliste postuleaz implicit fora moral de presiune

ori de aspiraie, care st la baza oricrei obligaii.

*) H. Bergson, Les deux sources de la morale et de la religiorij pag. 292.

•) Ibidem, pag. 16.

•) Ibidem, pag. 94.

7

98 DREPT I VIA

Morala de atracie, oper a geniului, care, prin dila-

tarea intuiiei, a putut s realizeze marele salt dela

gândire la aciune, este supraintelectual. Ea este o mo-

ral dinamic, adic sensul de voin psihologic a unei

evoluii, creia nu i s’a fixat un termen, creia nu i s’a im-

pus o barier. Cealalt moral—static sau de presiune—nu înfieaz decât o clip în desfurarea moralei de

aspiraie. Morala închis, infraintelectual, tinde la

conservarea grupului social. Morala deschis sau a

libertii tinde la împingerea colectivitii ctre cea

mai înalt manifestarea sociabilitii : umanitatea. Intre

morala dintâi i cea de a doua nu este o simpl deose-

bire de grad, de intensitate, ci o adevrat diferen

de natur.

Saltul dela societatea închis la cea deschis, modific

fundamental structura moral a obligaiei. Executarea

acesteia poate fi explicat, acum, nu numai prin pre-

siune, ci mai ales prin aspiraie, prin atracie. Intr’a-

devr, chiar în ordinea juridic se poate spune c ma-

joritatea obligaiilor se execut liber, nu prin inter-

venia de presiune a legalitii. — Dar ceea ce este

mai important, suprema noiune moral, ideeade justiie,

îi schimb acum cu totul natura. De unde, în societatea

static, ideea de justiie se traducea cel mult în termeni

de egalitate i de proporie material, în noua socie-

tate deschis, ea sparge cadrele, înuntrul crora o

fixase o inteligen geometric, i, printr’un ir de creaii

individuale, datorite marilor mistici ai aciunii, îi

adug fiorul emoional al ndejdii, al caritii i al

dragostei. Ea devine o justiie deschis, dinamic, în

DREPT I VIATA 99

stare s schimbe profund natura gruprilor sociale is Ie antreneze ctre un destin mai bun.

Este evident c apariia societii i moralei deschise

nu înltur cu totul formele societii i moralei închise.

In fond, se produce o compenetraie a termenilor din

ambele planuri. Coninuturile moralei de presiune sunt

atrase ctre direcia de evoluie a moralei dinamice de

atracie. La rândul lor, termenii oe creaie succesiv ai

moralei de atracie tind s se fixeze în formele moralei

statice, în virtutea tendinei grupului social spre stabili-

tate. « La justice, par exemple, se trouve ainsi sans cesse

elargie par la charite;la charite prend de plus en plus la

forme de la simple justice »^). Articolul 60 din codul nostru

penal e o pild vie a spuselor filosofului. O noiune de

caritate, de iubire de oameni, s’a strecurat în acest

text, s’a explicitat i s’a spaializat în termeni de lege

i de simpl justiie i în acelai timp textul rece al

codului s’a vzut fulgerat i deschis de suprema idee

moral. Simpla justiie s’a lrgit prin mil, iar mila a

luat forma simplei justiii, prevzut cu calcule iînarmat cu balan infinitesimal.

Staticul i dinamicul celor dou societi, celor doumorale, celor dou justiii, se întreptrund. Dar sensul

de creaie al vieii se pstreaz: evoluia este salvat

din impas printr’o soluie de stabilitate i de conti-

nuitate. Simpla justiie tinde s conserve sttu quo

;

adevrata idee de justiie tinde s antreneze societatea

în sensul de evoluie i progres al vieii biologice imorale. Digurile ce înnbueau evoluia în societatea

H. Bergson, Les deux sources de la morale ei de la religion, pag. 81.

100 DREPT I VIAT

i în morala închis au fost rupte, dar echilibrul s’a

pstrat. Cci viaa, care, cum spune Saleilles, înseamn«tant de ruptures d’unites et tant de breches la logique»,

este totui o continuitate, adic pstrare i cretere în

durat, ordine armonioas a creaiei i a libertii.

*

Iat, în linii generale, concepia vitalist a dreptului

i raporturile dintre juridicitate i via. Am vrut sartm c dreptul e fapt istoric, iraional, contingent

i pluralist i c legalitatea, produs al raiunii schema-

tice i unificatoare, este numai o mic parte din infinita

lui desfurare. Raiunea nu creeaz dreptul, ci numai

îl ordon în concepte, îl integreaz într’o legalitate

schimbtoare cu fiecare loc i cu fiecare epoc. Raiunea

este un simplu principiu regulator al dreptului. Juri-

dicitatea nu este ordinea raional.

Este veche iluzia c aceast ordine poate s traduc

ordinea naturii, într’o serie de simboluri corespunzând

fiecare imui fenomen. Intr’un articol faimos ^), vorbind

despre modul cum aceast iluzie stpânete lumea

tiinei, Edouard Le Roy spune : « Le savant travaille

â etablir une table â double entree, ob se correspondent

univoquement symboles et pbenomânes, un dictionnaire

Reel-Rationnel, ou soient ranges sur deux colonnes

— comme Ies mots de deux langues susceptibles de se

traduire mutuellement — Ies images concretes qtie la

perception suscite en nous et Ies mâcanismes abstraits

*) Edouard Le Roy, Vorganisation scientifique, 5-e Cahier de la Nou-velle Joum6e, pag. 182.

DREPT l VIA 101

qu’agence et montre notre raison. . . On a comme deux

claviers superposes, qui seraient relies touche â touche

;

en jouant sur l’un deux un air compose par nous, un

second air se trouve joue sur l’autre et, par construction

meme de Ia correspondance, c’est l’air reel qu’engendre

ainsi l’air logique ». Aparinând vieii, dreptul nu poate

fi un simplu cifru convenional, un dicionar de forme

raionale cu preteniunea de a traduce realul. Intre

aceste semne exterioare i realitatea vie a dreptului,

prpastia ar rmâne definitiv deschis, dac intuiia

n’ar asigura o coresponden spontan. Fr inter-

venia acestui termen de al treilea, legalul nu s’ar putea

mula pe coninuturile realului. Numai aa dobândete

legalitatea un sens concret, o virtute explicativ a

realului, o putere reprezentativ fa de natur. Altfel,

abstraciunile intelectuale înmagazinate în lege, rmânsterpe i zadarnic ar apsa teoreticianul pe claviatura

de simboluri schematice a legalului, ca s aud tunând

în adâncuri i în înlimi glasurile tumultoase ale vieii.

Ce este, în definitiv, aceast for intuitiv, capabil

s muleze legalitatea pe viul alunector al realului?

Este însi ideea de justiie, care, astfel îneleas, în-

seamn credin, pasiune, micare, drum. Ea nu ne

apare ca o finalitate exterioar dreptului, ca un termen

de sosire impus acestuia, ci ca un agent motor al juri-

dicitii, ca un elan capabil s smulg dreptul din

staticul legalitii i s-l arunce, cu fiecare sentinjudectoreasc, în evoluia general a vieii. Justiia

este o creaie spontan .i continu a jurisprudenei,

nu un termen ideal ctre care se îndreapt juridicitatea.

102 DREPT I VIA

Justiia este interioar dreptului, implicit în procesul

lui vital. Ea rmâne ca un suflu intuitiv, care continu

s circule i « s urce panta », atunci când juridicul tinde

s o coboare,s se transforme în materie, în form, în ra-

iune, spre a se fixa în legal, în dreptul numit pozitiv.

Ideea de justiie poate fi îneleas în termeni estetici

de simpatie. Procesul de trire a ei poate fi asemuit cu

acela de contemplare empatetic a frumosului. In acest

sens, se poate spune c ea este de aceeai natur cu

inspiraia, care continu s vibreze în andantele con-

certului « in sol major », atunci când intuiia beethove-

nian s’a tradus, în restul bucii, în termenii raionali

ai distribuiei cantitative de ritmuri i de sunete. Ea

este tina cu micarea de lumin, care sfâie întunerecul

în tablourile lui Rembrandt, una cu suflul de via,care însufleete materialul enorm i greoi mânuit de

Tolstoi în « Rzboiu i Pace ». Und suitoare i curat

a intuiiei, ideea de justiie nu aparine inteligenei. Eaine de inefabilul graiei, e not melodioas i grav în

marea muzic interioar a realului, ce palpit i urc spre

via, vibrând cu egal putere în biologic i în moral.

MONITORUL ^OFICIAL IIMPRIMERIILE STATULUIIMPRIMERIA NAIONALBUCURETI. — 1936

.‘525^45SCRIITORII ROMÂNI CONTEMPORANI

Au aprutJOACHIM BOTEZC. GANE

ADRIAN MANIaSRMANUL KLOPSTOCKLUCIA DEMETRIUSN. M. CONDIESCUN. M. CONDIESCU

RhT

90

BOSTON COLLEGE

01 520629 5F

Tinereeînsemnrile lui Safirim, IPeste mriiri cu 20 de reproduceri înculori dup acuarelele originale de S. MtiTZNER

(

^ \

A

E*

G

^ /

• 1̂ ?

Gf

^ i/. 14

Lei 60

Lei 160

Lei 60

Lei 70

Lei 50

Lei 60

Lei 60

Lei 80

Lei 60

Lei 80

Lei 60

Lei 50

Lei 90

Lei 402 voi.

Lei 140

Lei 70

Lei 90

Lei 70

Lei 60

Lei 150

A,

Dlz i

o\

AGGVNIC

NRIC

v:

Boston College Library

Chestnut Hill 67, Mass.

Books may be kept for two weeks uniess a

shorter period is specified.

If you cannot find what you want, inquire at

the circulation desk for assistance.

Lei 60

Lei 60

Lei 40

Lei 60

Lei 40

Lei 40

Lei 40

Lei 60

Lei 60

Lei 40

Lei 60

Lei 50

Lei 50

Lei 40

TI

f

Trauuuerea oiiniei scripturi de PK. V. RADU i GALA GALACTIONAu aprut Cântarea Cântrilor gratuit

Cartea lui Iov gratuit

Elemente gratuit

Edesiastul gratuit

Cântecul Deborei (fagment) gratuit

E. MADACH imytiuia uuiuiUL traducere în versuridin limba maghiar de Oct. GOGA Lei 40

LUIGI PIRANDELLO RâpoStul Matei Pascal traducere dinlimba italian de A. MARCU Lei 40

M. CHOROMANSKl Gclozici medicina traducere din limbapolon de GR. NANDRI Lei 60

R.-L. STEVENSON Comoara din insula traducere dinlimba englez de Radu GEORGESCU Lei 50

Au apiut BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROMÂNEASCD. D. ROCA Existena tragic Lei 60

T. VIANU Estetic^ I Lei 100

PETRE PANDREA Filosofia poUtico-juridic a lui

Simion Brnuiu Lei 60

LUCIAN BLAGA Orizont i stil Lei 60

T. VIANU Estetic, II Lei 100

c. rAdulescu-motru Românismul. Catehismul unei noispiritualiti Lei 60

MIRCEA ELIADE Yoga. Essai sur Ies origines de la

mystique indienne Lei 200

A aprut BIBLIOTHEQUE DTIISTOIRE CONTEMPORAINEG. I. BRTIANU Napoleon III et Ies nationalites Lei 60

OPERELE PREMIATE ALE SCRIITORILOR TINERIAu aprut 1934VLADIMIR CAVARNAU PoesU Lei 20

EUGEN JEBELEANU Inimi SUb sbii poeme Lei 40

HORIA STAMATU Memnon versuri Lei 40

DRAGO VRÂNCEANU Cloca CU puU de aur versuri Lei 40

EMIL CIORAN Pe Culmile disperrii Lei 50

CONSTANTIN NOICA Mathesis Lei 40

1935TEFAN BACIU Poemele poetului tânr Lei 20

VIRGIL GHEORGHiu Marea vântoare Lei 20

SIMION STOLNicu Pod eleat Lei 20

1936TEFAN TEODORESCQ Spre un nou umanismI. BIBERI Thanatos Lei 60

AL. DIMA Zcminte folklorice în poezianoastr contemporan

VASILE V. GEORGESCU Drept §i via Lei 40

COMPOZITORII ROMÂNI CONTEMPORANIp. CONSTANTINESCU Sonatin pentru pian i violin Lei 120

REVISTA fundaiilor REGALEApare lunar tn 240 de pagini. Numrul lei 25. Abonamentul pe un an lei 300.

Crile noastre se gsesc de vânzare în principalele librriidin ar. Ele se pot trimite f r a n c o la domiciliu în toat ara.

FUNDAIA PENTRU LITERATURI ART „REGELE CAROL 11“îlo, Bulevardul Lascar Catarg!, 39 — Bucureti, HI — Telefon 240-70 i 206-40

LEI 40.— C. 41.100