Drept Penal II-Schita

5/12/2018 Drept Penal II-Schita - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-ii-schita 1/23

Drept penal II

I. Înlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsa pericolului social

Lipsa pericolului social, altfel trasătură esen ială a infrac iunii, conduce la înlăturarea caracterului infrac ionalț ț ț al faptei săvâr ite.ș

Aidoma cauzelor ce înlătură caracterul penal al faptei i pt lipsa pericoluli social stările, situa iile,ș ț

împrejurările ce conduc la lipsa de pericol social trebuie prevăzute prin lege.Lipsa pericolului social ce conduce la înlaăturarea caracterului penal al unei fapte prive te mai multeș aspecte:

A. Pericolul social ca trasătură esen ială a infrac iunii lipse te în anumite situa ii, stări, cazuri sauț ț ș ț

împrejurări prevăzute de lege:1. pericolul social este înlăturat pentru anumite fapte determinate prin lege,care prevede atât fapta al cărui pericol este înlăturat cât i împrejurările în care esteș înlăturat pericolul social.Sunt astfel considerate ca fiind lipsite de pericol social: - arestarea învinuitului sauinculpatului

- perchezi ia domiciliarăț

2. pericolul social este înlăturat pentru anumite acte inerente desfă urăriiș unor activită i permise de lege. De exemplu nu sunt considerate periculoase penalț actele de lovire, vătămare a integrită ii corporale ce se produc în cadrul practicării unor ț sporturi sau opera iilor chirurgicale.ț

3. sunt considerate ca lipsite de pericol social i faptele comise din culpă,ș dacă legiuitorul le-a incriminat, doar atunci când sunt săvâr ite cu inten ie. De exempluș ț tentativa la unele infrac iuni.ț

4. pericolul social este înlăturat când fapta e săvâr ită fără vinovă ie.ș ț

Efecte: - Fapta ce nu prezintă pericol social nu este infrac iune i pe cale deț ș consecin ă nu atrage răspunderea penală.ț

B. Pericolul social caracteristic infrac iunii lipse te în cazul faptelor concrete i pentru care nu eț ș ș necesară aplicarea unei pedepse. Acest caracter penal al faptei este înlăturat dacă fapta concretănu prezintă gradul de pericol necesar al unei infrac iuni.ț

Este posibil ca în concret, fomal, fapta să îndeplinească toate trăsăturile unei infrac iuni, dar periclitareaț

valorilor sociale ocrotite să fie minimă, adică să fie lipsită de importan ă.ț

Ar fi de dorit ca legiuitorul care în defini ia infrac iunii ia în considerare i pericolul social ce îl reprezintă fapta, săț ț ș prevadă în ce condi ii concrete aceasta nu are gradul de pericol social al unei infrac iuniț ț

În legisla iile penale sun prevăzute dispozi ii potrivit cu care fapta lipsită de pericol social concret,ț ț

necesar al unei infrac iuni, nu este infrac iune i nu atrage astfel răspunderea penală. O astfel de dispozi ie a fostț ț ș ț înscrisă în C. P. Român anterior, în art. 1 al. 3 printr-o modificare adusă în 1960, prevăzându-se: „nu constituie totu iș infrac iune fapta incriminată prin lege dacă prin con inutul ei concret i prin condi iile în care a fost săvâr ită nuț ț ș ț ș prezintă pericolul social al unei infrac iuni, fiind lipsită în mod vădit de importan ă”ț ț

C.P. român adoptat în 1968 nu a mai prevăzut o astfel de dispozi ie afirmându-se că ar fi contrară principiuluiț legalită ii în dreptul penal. Pe cale de consecin ă se aprecia că asupra stabilirii gradului de pericol social al uneiț ț infrac iuni se poate pronun a doar legiuitorul. Statistic nu se reflectau în realitate faptele ce reprezintă în concret iț ț ș grav fenomene infrac ionale.ț

Doctrina a impus, alături de realitatea juridică, legiuitorului român modificarea dispozi iilor art. 18 din C. P..ț

Astfel prin legea 6/1973 s-au modificat dispozi iile art. 18 din C. P. adăugându-se la defini ia infrac iunii i teza potrivitț ț ț ș

căreia: „pt sanc ionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”; a a a apărut art 18¹ț ș

C.P. care prevede înlăturarea caracterului penal al faptei-prevăzut de legea penală- nu prezintă în concretgradul de pericol social, necesar, al unei infrac iuni; pe cale de consecin ă, practic, organul de aplicare a legii-ț ț procurorul în cadrul urmăririi penale i judecătorul în faza judecă ii- este chemat să stabilească, pe baza unor criteriiș ț legale prevăzute de art. 1. 1 al 2 C.P. dacă fapta săvâr ită prezintă sau nu gradul de pericol social necesar pentruș caracterizarea acesteia ca infrac iune.ț

În literatura juridică au fost mai multe discu ii legate de natura juridică a acestei institu ii:ț ț

- Într-o opinie s-a afirmat cum că: prin introducerea art 18¹ în C.P. s-a creat posibilitateadezincriminării judiciare. Gre it deoarece dezincriminarea este o activitatea specifică iș ș exclusivă a legiuitorului.

- Într-o altă opinie fapta e considerată că nu prezintă grad concret de pericol socialnecesar al unei infrac iuni, fiind o consecin ă a lipsei trăsăturii esen iale a faptei,ț ț ț

respectiv pericolul social. Evident că în această situa ie fapta nu este infrac iune însă laț ț bază este voin a legiuitorului care a dat posibilitatea judecătorului sau procurorului săț aprecieze astfel că principiul legalită ii incriminării nu este afectat.ț



Tot în literatura juridică s-a mai subliniat că sanc iunile aplicanile în această situa ie nu trebuie să conducă laț ț concluzia că institu ia juridică prevăzută de art 18¹ C.P. reprezintă o formă de înlocuire a răspunderii penale cu altăț formă a răspunderii juridice, răspunderea administrativă.

În cazul art 18¹ C.P. fapta nu este infrac iune i ca atare, pe cale de consecin ă, nu poate antrenaț ș ț răspunderea penală, însă prezentând un oarecare grad de pericol social, totu i, se impune sanc ionarea acesteia cuș ț o sanc iune cu caracter administrativ.ț

Fapta lipsită de pericol social concret al infrac iunii nu poate fi socotită însă nici contraven i, de care poate căț ț s-ar apropia, pentru că aceasta î i are sediul în alte acte normative.ș

Institu ia introdusă prin art. 18¹ reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturareaț trăsăturii esen iale a pericolului social. Prin urmare i în acest caz, ca i în cazul cauzelor ce înlătură trăsăturaț ș ș esen ia lă a vinovă iei, ne aflăm în fa a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei prin neîntrunirea graduluiț ț ț de pericol social necesar al unei infrac iuni.ț

De i au aceea i natură juridică, în această ultimă situa ie legiuitorul a particularizat antrenând i o răspundere cuș ș ț ș caracter administrativ.

În art. 18¹ sunt prevăzute condi iile ce trebuie apreciate la stabilirea în concret a gradului de pericol social:ț

• Modul i mijloacele de săvâr ire a fapteiș ș

• După scopul urmărit de făptuitor Criteriul de apreciere constă în împrejurările în care a fost săvâr ită faptaș

• După urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce• Persoana i conduita făptuitorului(art. 74 lit.c C.P. )ș

Lipsa prevederii în legea penală Între cauzele ce înlătură caracterul infrac ional al unei fapte prin lipsa unei trăsături esen iale, un loc aparte îlț ț

ocupă neprevederea faptei în legea penală.Lipsa prevederii faptei în legea penală este o situa ie, o împrejurare în care fapta săvâr ită întrune te în modț ș ș

aparent trăsăturile esen iale ale infrac iunii, dar în realitate nu are caracter penal deoarece nu este, ori nu mai esteț ț prevăzută de legea penală ca infrac iune în modalitate în care s-a săvâr it, ori îî lipse te un element constitutivț ș ș pentru ca aceasta să constituie o anumită infrac iune.ț

Trăsătura esen ială a infrac iunii, aceea de a fi prevăzută în legea penală, lipse te în următoarele situa ii:ț ț ș ț

a. Dezincriminarea sau abrogarea incriminării -> are drept efect înlăturareatrăsăturii esen iale a prevederii în lege a faptei.ț

-> orice faptă comisă după abrogare,respectiv cele comise anterior abrogării nu vor mai fi considerate infrac iuniț

-> consecin ele penale ale hotărâriiț judecătore tiș privitoare la aceste fapte încetează odată cu intrarea în vigoare a legii deabrogare. b. Neîndeplinirea de către fapta concretă al unui element constitutiv al infrac iuniiț -> ca

atare fapta săvâr ită nu îndepline te unul sau mai multe elemente constitutive prevăzuteș ș în norma de incriminare. Prin urmare lipse te o condi ie pentru a caracteriza fapta caș ț infrac iune, înseamnă că fapta săvâr ită nu e prevăzută de legea penală.ț ș

c. Lipse te dubla incriminare -> potrivit art.6 al.(1) lit. a(„fapta este prevăzută va infrac iuneș ț i de legea penală a ării unde a fost săvâr ită”) Cod Penal în cazurile de aplicare a legiiș ț ș

penale române conform principiului universalită ii se cerea dubla incriminare a faptei,ț respectiv să fie prevăzută atât de legea română cât i de legea străină.ș

Neîndeplinirea de către fapta concretă săvâr ită a trăsăturii esen iale de a fi prevăzută în legea penală areș ț

drept efect înlăturarea caracterului penal al faptei i pe cale de consecin ă este înlăturată i răspunderea penală.ș ț ș Această cauză de înlăturare a caracterului infrac ional al faptei are un caracter obiectiv, real i prin urmare seț ș răsfrânge asupra tuturor participan ilor în comiterea faptei.ț

II. Sanc iunile în dreptul penalț

Considera ii generaleț

Este cunoscut că orice normă juridică cuprinde în con inutul ei consecin a nerespevtării dispozi iei, adicăț ț ț sanc iunea la care este expus cel ce a nesocotit dispozi ia.ț ț

Prof. Ludovic Biro define te sanc iune juridică ca reprezentând măsura pe care o normă de drept oș ț statornice te drept consecin ă pentru cazul în care dispozi ia normei va fi nesocotită. Tot el spune că sanc iuneaș ț ț ț

juridică reprezintă factorul care imprimă caracterul de obligativitate, dispozi ia normei, mijlocul prin care seț reintegrează ordinea juridică.Este cunoscut că realizarea normei de drept penal se realizează prin respectarea de bună voie a perceptelor

penale.

2



Prin prevederea sanc iunii în norma penală practic se realizează ceea ce numimț preven ia generală,ț adicăse atrage aten ia tuturor că în apărarea unor valori sociale societatea are un interes de apărare.ț

Tocmai întinderea acestor sanc iuni reflectă importan a acordată valorilor sociale apărate prin norma penală. Pe deț ț altă parte acolo unde simpla amenin are cu sanc iunea din norma penală nu mai este suficientă odată ce au fostț ț săvâr ite faptele ilicite consecin ele nu pot fi decât acelea prin care să intervină constrângerea i reeducarea celor ș ț ș vinova i.ț

Prin aplicarea sanc iunilor se poate spune că se restabile te ordinea de drept, că se realizează preven iaț ș ț generală, dar i preven ia individuală.ș ț

Sanc iunea este consecin a stabilirii răspunderii penale a făptuitorului, iar răspunderea penală nu esteț ț altceva decât urmarea săvâr irii unei infrac iuni.ș ț

Trăsăturile sanc iunilor de drept penalț

1. Sunt prevăzute în norma penală i pot fi aplicate doar de instan ele judecătore tiș ț ș

2. Au un caracter retributiv, represiv, implicând o restrângere a drepturilor, o priva iune, o suferin ăț ț

3. Au ca scop prevenirea săvâr irii de fapte periculoase atât pentru ti i participan ii cât i să constituie unș ț ț ș exemplu pentru ceilal iț

4. Sunt necesare pentru apărarea valorilor sociale i sunt inaevitabile atunci când s-a atabilit răspundereaș penală a făptuitorului

În Codul Penal român sunt prevăzute trei categorii de sanc iuni de drept penalț român:1. Pedepsele2. Măsurile de siguran ăț3. Măsurile educative

1. Pedepsele• Sunt de altfel singurele sanc iuni penale deoarece celelalte sunt sanc iuni de drept penal. Seț ț

face această distinc ie pentru că pedepsele sunt singurele ce îndeplinesc un rol complex deț constrângere, reeducare, prevenire a săvâr irii de noi infrac iuniș ț

• Sunt menite să împiedice făpta ul să comită noi infrac iuni, să-l determine să- i schimbeș ț ș atitudinea antisocială; corelativ încercând să aibă i un rol educativ.ș

• Dacă au caractel aflictiv(provoacă suferin ă) au i un caracter inevitabil odată ce s-a stabilitț ș răspunderea penală a făptuitorului

2. Măsurile de siguran ăț

• Sunt sanc iuni de drept penal care se i-au fa ă de persoanele ce au săvâr it fapte prevăzute deț ț ș legea penală pentru a înlătura o stare de pericol i pentru a prevenii săvâr irea de noi fapteș ș penale.

• Nu au caracter represiv, ci poate chiar mai mult, preventiv urmărind împiedicarea săvâr irii deș fapte penale i pot fi luate doar dacă s-a săvâr it o faptă săvâr ită de legea penală indiferentș ș ș dacă acestuia i s-a aplicat sau nu o pedeapsă.

3. Măsurile educative• Sunt sanc iuni de drept penal ce se i-au fa ă de minorii ce au săvâr it infrac iuniț ț ș ț

• Prin defini ie trebuie să aibă un rol preponderent educativ, de corectare a procesului educativ alț minorului, chiar nelipsite de un caracter coercitiv neavând nici un caracter represiv specificpedepselor

Pe lângă cele trei sanc iuni în dreptul penal mai întâlnim i alte sanc iuni care pot fi administrate înț ș ț

solu ionareațunor conflicte de drept penal. Astfel de sanc iuni sunt sanc iunile cu caracter administrativ sanc iunile civile ceț ț ț constau în restituiri i despăgubiri.ș

Sanc iunea de drept penal în legisla ia penală românăț ț

În stabilirea i aplicarea sanc iunilor de drept penal se desprind unele principii cum ar fi:ș ț

1. Pp legalită ii sanc iunilor de drept penalț ț

- derivă din pp fundamental care spune că doar prin lege se pot stabili sanc iunile de drept penal.ț

Legalitate sanc iunilor de drept penal este o cerin ă intrinsecă deoarece acestea sunt cele mai graveț ț sanc iuni juridice i pentru aceasta doar legiuitorul este îndrituit să le stabilească.ț ș

Acest pp î i are sorgintea în pp mai larg cunoscut „nulum crime sine legem...”ș

În art 21 al. 13 din Constitu ia României se afirmă că pedepsele pot fi stabilite doar prin lege.ț

În literatura juridică de specialitate într-o opinie s-a spus că no iunea de lege implică orice act normativ înț care se prevede o faptă ca infrac iune, pe cale de consecin ă o pedeapsă. Într-o altă opinie (Prof. L Chiriac), într-unț ț sens restrictiv se acceptă că doar legea, în măsura în care îndepline te i art 73 lit H din Constitu ie, legea organicăș ș ț poate să prevadă infrac iuni i pedepse. Cu alte cuvinte infrac iunile i pedepsele nu pot fi prevăzute prin ordonan eț ș ț ș ț i chiar dacă sunt prevăzute prin ordonan e ce au un caracter de urgen ă ele nu pot fi în concordan ă cu principiulș ț ț ț

3



legalită ii decât odată cu aprobarea lor prin lege, respectiv prin absorb ia lor de către legea de aprobare, singura careț ț poate să le ofere caracter legislativ.

2. Pp stabilirii unor sanc iuni compatibile cu con tiin a morală si judiciară a societă iiț ș ț ț

- derivă din pp umanismului- Articolul 52 C.P.„executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferin e fizice i nici să înjosească persoanaț ș

condamnatului” 3. Pp stabilirii unor sanc iuni revocabileț

- presupune că sanc iunea poate fi retrasă, remisă în caz de eroare, iertareț

4. Pp individualizării sanc iunilor de drept penalț

- prive te atât stabilirea cât i aplicarea sanc iunilor. Iată de ce pedeapsa închisorii este de la 15 zile în sus,ș ș ț iar amenda de la 100 lei în sus.

5. Pp personalită ii sanc iunilor de drept penalț ț

- presupune că sanc iunile de drept penal se stabilesc i se aplică doar celor ce au săvâr it o faptă prevăzutăț ș ș de legea penală.

Cadrul sanc iunilor de drept penal în Codul Penal Românț

În legisla ia penală română sunt prevăzute cele trei sanc iuni de drept penal:ț ț

1. Pedepsele2. Măsurile educative3. Măsurile de siguran ăț

1. Pedepsele

Dispozi iile privitoare la pedepse le găsim în titlul 3 al păr ii generale a C.P. în art. 59-89.ț ț

Problematica pedepselor nu apar ine doar titlului 3 ci anumite aspecte referitoare la, executarea, înlăturareaț executării, ori înlăturarea consecin elor condamnărilor se găsesc i în titlul 7 al C.P., cum ar fi: gra ierea, prescrip iaț ș ț ț executării pedepsei, reabilitarea.

2. Măsurile educative

Sunt prevăzute în Titlul 5 al C.P. intitulat „Minoritatea” între art. 99-109. Acestea sunt:mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare, internarea într-un institut medicaleducativ

3. Măsurile de siguran ăț

Sunt reglementate în Titlul 6 al C.P. art. 111-118 i 118¹ș

Pe lângă aceste categorii principale de sanc iuni de drept penal în C.P. român mai sunt prevăzute iț ș sanc iuni cu caracter administrativ ce se aplică în cazul înlocuirii răspunderii penale(art. 90 C.P.) cât i în cazulț ș constatării lipsei de pericol social concret necesar unei infrac iuni(art. 18¹C.P.)ț

Sanc iunile cu caracter administrativ sunt prevăzute în art. 91 C.P. „ Când instan a dispune înlocuirea răspunderiiț ț penale, aplică una din următoarele sanc iuni cu caracter administrativ: mustrarea, mustrarea cu avertisment, amendaț de la 10 lei la 1000 lei”

III. Pedepsele

Considera ii preliminareț

Pedeapsa = măsură de constrângere i de reeducare în acela i timp prevăzută de lege, aplicată de instan ăș ș ț infractorului în scopul de a prevenii noi infrac iuni.ț

Din art. 52 al. 1 C.P. român desprindem defini ia pedepsei: „ Pedeapsa este o măsură de constrângere i unț ș mijloc de reeducare a condamnatului având drept scop prevenirea săvâr irii de noi infrac iuni.”ș ț

Trăsăturile pedepsei

a) Măsură de constrângere

4



Reprezintă o priva iune, o represiune fa ă de cel ce a nesocotit o normă penală. Pedeapsa implică deci oț ț suferin ă denumită în drept aflic iune, o restrângere a unor drepturi, o privare de libertate, în unele tări mergându-seț ț până la pedeapsa capitală.

b) Mijloc de reeducareNu are doar un caracter represiv ci încearcă să formeze un respect al infractorului fa ă de valorile socialeț

apărate de lege.c) Trebuie să fie prevăzută de lege

Este aplicat principiul legalită ii. Infrac iunea i pedeapsa poate fi prevăzută doar în lege(art. 21 al 13 dinț ț ș Constitu ia României)ț

d) Poate fi aplicată doar de instan ele judecătore tiț ș

Deci e atributul exclusiv al organelor specializate ale statului.e) Are caracter personal

Se aplică doar celui ce a săvâr it, ori a participat la săvâ irea unei infrac iuni în calitate de autor, instigator,ș ș ț ori complice.

f) Se aplică în scopul prevenirii de noi infrac iuniț

Această referire expresă prive te atât autorul cât i pe cei predispu i la săvâr irea de fapte anti sociale.ș ș ș ș

Scopul pedepsei a a cum e arătat în art. 52 al. 1 teza ultimă constă în prevenirea săvâr irii de noi infrac iuni.ș ș ț Atunci când această preven ie se realizează asupra persoanei faptuitorului vorbim de preven ie specială , atunciț ț când destina ia vizează pe to i ceilal i vorbim de preven ie generală. Aceste două preven ii formează scopul imediatț ț ț ț ț al pedepsei. Scop determinat prin aplicarea concretă a pedepsei.Scopul imediat al pedepsei, care este tot prevenirea săvâr irii de infrac iuni, se realizează prin incriminarea unor ș ț fapte periculoase i prevederea pedepsei corespunzătoare. Deci însă i existen a unei pedepse atrage o preven ieș ș ț ț vis-a-vis de săvâr irea, de inten ia de a săvâr i infrac iuni.ș ț ș ț

Func iile pedepseiț

DEF: = mijloace de realizare a scopului acesteia, adică prevenirea săvâr irii de infrac iuni.ș ț

În literatura juridică penală se men ionează că pedeapsa are următoarele func ii:ț ț

1. Func ia de constrângereț

- e consacrată în defini ia art 52 C.P.ț

- de i îndepline te această func ie, pedeapsa, potrivit art. 52 al. 2 C.P. nu trebuie săș ș ț provoace suferin e fizice sau să înjosească persoana condamnatului.ț

2. Func ia de reeducareț

- e consacrată în art. 52 C.P.

3. Func ia de exemplaritateț

- se manifestă i decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvâr ităș ș infrac iuneaț

- fermitatea, intransigen a cu care este aplicată pedeapsaț

4. Func ia de eliminareț- în în elesul de a scoate temporar sau definitiv infrac iunea din mediul social în care î iț ț ș ducea via a.ț

Tipurile de pedepse

A. Principale sanc iuni de drept penal se disting ca fiind:ț

a) Pedepse principaleSunt pedepse ce se aplică fără a fi condi ionate de aplicarea altor sanc iuni de drept penalț ț

b) Pedepse complementareSunt pedepsele ce au rolul de a complini, de a completa actul de represiune i se aplică doar pe lângă oș

pedeapsă principală.

Mai sunt denumite i secundare sau alăturateș

c) Pedepse accesoriiDecurg din pedepsele principale fiind un accesoriu al acestora

5



B. După obiectul asupra căruia poartă sanc iunea:ț

a) Pedepse privative de via ăț- prin ele se ridică via a infractoruluiț

b) Pedepse corporale- privesc corpul persoanei, provoacă suferin e fiziceț

c) Pedepse privative de libertate- privesc lipsirea de libertate a infractorului pe o durată limitată sau perpetuă

d) Pedepse privative de drepturi- privesc exercitarea unor drepturi politice sau civile

e) Pedepse morale- se manifestă dezaprobarea publică

f) Pedepse pecuniare- De ex. amenda, confiscarea averii

C. După gradul de determinare a pedepsei prin lege:a) Pedepse determinateSe caracterizează prin prevederea lor în lege atât în natura lor cât i în cuantum.ș

Pot fi:1. absolut determinate- Presupun prevederea în textul legii a duratei de executare a cuantumului amenzii

2. relativ determinate- sunt pedepsele pentru care legea prevede l imitele între care pot f i alpicate astfel depedepse- sistemul acestor pedepse este cel mai des uzitat

Determinarea unei pedepse poate avea loc prin:• prevederea unei limite maxime i minime între care pedepsele se pot aplicaș

• prevederea doar a minimului pedepsei în cazul în care pedeapsa se poate stabilipână la maximul general

• prevederea maximului până la care se poate aplica pedeapsa, minimul fiind celprevăzut ca minim general

b) Pedepse nedeterminatePresupun prevederea în lege doar a naturii lor fără a fi determinate limitele acestora, între care pot fi aplicate

pentru săvâr irea de infrac iuni.ș ț

D. În literatura juridică se mai disting, după cum, pentru sanc ionarea faptei respective se prevede una sau maiț multe pedepse:

a) Pedepse unice- sunt prevăzute una pentru fiecare faptă

b) Pedepse multiple- când pentru aceea i înfrac iune se prevăd pedepse de natură diferităș ț

- pot fi:• cumulative- când se aplică toate pt infrac iunea săvâr ităț ș

• alternative- când din cele 2-3 pedepse prevăzute de lege instan a poate alege unaț

În sistemul nostru de drept cumulul e posibil doar între pedepsele principale i cele complementare, nu însăș i între pedepsele principale.ș

Pedepsele principale multiple se pot aplica doar în cazul pedepselor alternative, conferind astfel instan elor ț posibilitatea de alegere, individualizarea de pedepse.

Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice

6



Pedepsele principale sunt acele pedepse prevăzute de legea penală i care se pot aplica singure sauș înso ite de alte pedepse, respectiv de cele complementare sau accesorii i de alte sanc iuni de dreptț ș ț

Pedepsele principale sunt prevăzute in art. 53 C.P. i sunt:ș

a. Deten iunea pe via ăț ț

b. Închisoarea de la 15 zile la 30 de anic. Amenda de la 100 lei la 50 000 lei

Regimul de executare al pedepselor principale privative de libertate

-> a constituit obiect de studiu-> există mai multe regimuri de executare:

1. Regimul de inerii în comunț

2. Regimul izolării celulare(filodelzian sau pensilvan)3. Regimul mixt4. Regimul progresiv(irlandez)

5. Regimul deschis(pe încredere) În dreptul penal român regimul de executare a pedepselor este reglementat în Codul Penal. C.P. face oreglementare de principiu completându-se cu dispozi iile cuprinse în Legea 275/2005 privind executarea pedepselor ț i a măsurilor dispuse de organele judecătore ti în cursul procesului penal.ș ș

Potrivit art. 53³ executarea se bazează pe sistemul progresiv condamna ii având posibilitatea de a treceț dintr-un regim în altul, astfel pedepsele privative de libertate se execută într-unul din următoarele regimuri:

1) Regim de maximă siguran ăț- Conform Lg 275/2006 regimul de maximă siguran ă se aplică ini ial persoanelor condamnate la pedeapsaț ț deten iunii pe via ă sau la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.ț ț

2) Regim închis- Regimul închis se aplică ini ial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nuț depă e te 15 ani.ș ș

3) Regim semideschis- Regimul semideschis se aplică ini ial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nuț depă e te 5 ani.ș ș

4) Regim deschis- Regimul deschi se aplică ini ial persoanelo condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an.ț

Cunoa terea regimului de executare a pedepsei închisorii ajută la o bună individualizare a acestuia, laș asigurarea legalită ii în aplicarea i executarea ei.ț ș

Regimul de executare se stabile te la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar, în care aceastaș urmează să execute pedeapsa , de către o comisie, pentru individualizarea regimului de executare a pedepseiprivative de libertate.

În cazul regimului de maximă siguran ă, a regimului închis, respectiv a regimului semideschis, în modț excep ional, inând cont de natura i modul de săvâr ire a infrac iunii, precum i de persoana condamnatului seț ț ș ș ț ș

poate opta pentru includerea acestuia în regimul de executare imediat inferior ca severitateRegimul executării pedepselor privative de libertate se întemeiază pe:

• Posibilitate condamna ilor de a presta, cu acordul lor, o muncă utilă dacă sunt ap i de muncăț ț

• Ac iuni educativeț

• Respectarea ordinii interioare• Stimularea i recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplina i i care dau doveziș ț ș temenice de îndreptare.

Posibilitatea de a presta o muncă o au to i condamna ii ap i de muncă care i-au dat acordul. Există iț ț ț ș ș posibilitate ob inerii unei calificări.ț

După împlinirea vârstei de 60 de ani pt bărba i i 55 de ani pt femei condamna ii pot presta o muncă doar laț ș ț cererea lor i dacă sunt ap i de muncă.ș ț

Regimul de muncă- Munca de reeducare nu se bazează doar pe stimulente i recompense ci i pe sanc iuniș ș ț care nu sunt aleatorii ci prevăzute în legea penală.- Regimul de desfă urare a muncii este reglementat în art. 57 – 73 din Lg. 275/2006ș

7



- Munca prestată este remunerată cu excep ia muncii cu caracter gospodăresc i aceeaț ș prestată în caz de calamitate- Munca prestată se desfă oară cu respectarea normelor de protec ie a muncii cum suntș ț prevăzute pentru acele categorii de salaria i care prestează aceea i muncă.ț ș

- Durata muncii este de 8 ore pe zi i nu mai mult de 40 de ore pe săptămânăș

- Din retribu ia ob inută din munca prestată, salarizarea fiind conformă normelor din aceaț ț ramură, 30% revine condamnatului, iar 70% Administra iei Na ionale a Penitenciarelor constituind venituri propriiț ț ale acestora. Din cei 30%, 90% pot fi folosi i de acesta, iar ceilal i 10% se consemnează pe numele său urmândț ț să fie...... cu dobânda aferentă în momentul punerii în libertate.

Regimul de de inereț

Executarea pedepselor privative de libertate se face în locuri de de inere anume destinate, numiteț penitenciare.

Regimul de executare este cel al de inerii în comun, separat femei de bărba i.ț ț

Condamna ii mai sunt separa i la locurile de de inere după natura infrac iunii, durata pedepsei, conduită,ț ț ț ț reac ie la ac iunile de reeducare.ț ț

Condamna ii minori execută pedeapsa separat de majori sau în locuri de de inere specială, asigurândț ț posibilitatea de a continua pregătirea colară i de a dobândi o calificare profesională.ș ș

Deten iunea pe via ăț ț

Deten iunea pe via ă se execută în penitenciare anume destinate sau în sec ii speciale. Pedeapsa deten iuniiț ț ț ț pe via ă are caracter perpetuu.ț

Această pedeapsă a fost introdusă prin decretul lege nr 6/7 ianuarie 1990 prin care s-a înlocuit pedeapsa cumoartea.

Deten iunea pe via ă este o pedeapsă principală.ț ț

În partea specială a Codului Penal sunt prevăzute infrac iunile pentru care se poate aplica aceastăț pedeapsă:

• Infrac iuni grave contra siguran ei statuluiț ț

• Infrac iuni de omor deosebit de gravț

•

Unele infrac iuni grave contra capacită ii de apărare a statuluiț țPedeapsa deten iunii pe via ă este prevăzută i în legi speciale cum ar fi Codul Aerian pt infrac iunile ce auț ț ș ț

avut ca urmare decesul uneia sau a mai multor persoane.Pentru marea majoritate a infrac iunilor foarte grave pedeapsa deten iunii pe via ă este prevăzută alternativț ț ț

cu pedeapsa închisorii de până la 25 de anii, oferând astfel un câmp larg individualizat judecătorului ce pedepse te,ș o posibilitate de alegere de către judecător a pedepsei cuvenite. În două cazuri deten iunea pe via ă nu este alternativă cu închisoarea, ci unică, respectiv: genocidul în caz de războiț ț

i tratamente neomenoase săvâr ite în timp de război.ș ș

Deten iunea pe via ă nu va putea i aplicată dacă la data pronun ării hotărârii de condamnatul a împlinit vârstaț ț ț de 60 de ai. În astfel de cazuri deten iunea pe via ă este înlocuită cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani iț ț ș pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă.

Pedeapsa deten iunii pe via ă nu se poate aplica infractorilor minori, acestora aplicânduli-se pedeapsaț ț închisorii de la 5 la 20 ani.

În ambele situa ii de mai sus această înlocuire a pedepsei deten iunii pe via ă se va putea dispune doar dacă ini ialț ț ț ț instan a a optat între cele doua pedepse alternative pt pedeapsa deten iunii pe via ă, dar pe care nu o putea aplicaț ț ț fie datorită împlinirii vârstei de 60 de ani, fie pt că infractorul era minor.

Închisoarea

Este o pedeapsă principală privativă de libertate, constă în lipsirea condamnatului de libertate prin plasarea într-un mediu închis, supus unui regim de via ă i de muncă impus.ț ș

Este o pedeapsă revocabilă i îmbină constrângerea cu reeducarea, îmbinând astfel toate aceste elementeș în ideea de preven ie individuală. Preven ia este sanc iune aproape pentru toateț ț ț

Infrac iunile.ț

Preven ia poate să fie: fie singură, fie alternativ cu amenda penală, ori cu deten ia pe via ă.ț ț ț

Legisla ia penală română prevede limitele generale i limitele speciale.Limitele generale ale pedepseiț ș

închisorii sunt între 15 zile i 30 de ani, iar limitele speciale au o limită minimă i o limită maximă: limita minimă esteș ș de o lună ce prin circumstan e atenuante poate fi coborâtă până la limita generală, limita maximă specială este de 25ț de ani pt că în cazul în care se re in circumstan e agravante se aplică pedeapsa de 30 de ani.ț ț

8



Amenda

Este pedeapsa pecuniară ce constă în suma de bani pe care condamnatul este constrâns să o plătească încontul statului. Nu trebuie confundată cu amenda din dreptul administrativ sau dreptul civil.

- poate fi aplicată numai de judecător - se trece în cazierul persoanei- are un rol de constrângere- are rol preventiv, educativ- este prevăzută în partea generală, art. 63, 63¹ C.P.

- de regulă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii până la doi ani, aproape latoate infrac iunile cu minim de 2 ani. Poate apărea i ca formă singulară.ț ș

Limitele generale ale amenzii, stabilite prin art. 63 lit c C.P. este între 100-50000 lei, iar limitelespeciale ale amenzii sunt stabilite pentru fiecare infrac iune în parte, se cuprind între limitele generaleț

Atunci când legiuitorul nu prevede că infrac iunea se pedepse te cu amendă penală până în anumite limite,ț ș ci doar că se pedepse te cu amenda potrivit art. 63 al. 2 i 3, minimul special este de 150 lei, iar maximul de 10000ș ș lei.

Atunci când legiuitorul prevede o pedeapsă alternativă, respectiv pedeapsa închisorii de cel mult un an sauamenda penală, minimul special al amenzii este de 300 lei, iar maximul special de 15000 lei.

Când pedeapsa amenzii este alternativă cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de500 lei, iar maximul special de 30000 lei.

În niciun caz de aplicare a circumstan elor atenuante sau agravante limitele geerale ale amenzii nu pot fiț

depă ite.ș Executarea pedepsei amenzii presupune depunerea la instan a de executare a recep iei de plată integrală aț ț amenzii în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, aceasta poate fi e alonată înș rate lunare de cel mult doi ani.

În cazul în care amenda nu poate fi achitată în întregime în doi ani, executarea acesteia se poate face iș asupra altor bunuri ale condamnatului. Neplata amenzii în trei luni, respectiv a ratelor în cazul e alonării atrageș executarea silită a hotărârii de condamnare.

În cazul în care fie la plată, fie la executarea silită, condamnatul se sustrage cu rea credin ă, C.P. prevedeț institu ia înlocuirii amenzii penale cu închisoarea. Înlocuirea pedepsei amenzii presupune o nouă individualizare aț sanc iunii penale aplicate. Această înlocuire poate să se facă numai în cazul infrac iunilor pentru care legiuitorul aț ț prevăvut pedepse alternative, respectiv închisoarea cu amendă, nu i în cazul în care pedeapsa amenzii este unică.ș La stabilirea pedepsei ce se va aplica, instan a este datoare să i-a seama de partea din amendă, dacă este cazul,ț care a fost achitată sau executată.

În cazul în care instan a re ine aplicarea circumstan elor atenuante sau a celor agravante se va faceț ț ț aplicarea textelor minimului special potrivit tezei invocate mai sus.Când amenda a fost stabilită, urmare re inerii circumstan elor atenuante, iar pedeapsa prevăzută de un anț ț

este închisoarea alternativ cu amenda, ori închisoarea cu minim special mai mic de trei luni, înlocuirea nu mai esteposibilă ce au fost recunoscute circumstan e atenuante prin hotărârea de condamnare, efecte ce au fost stabiliteț odată nu mai pot fi pierdute.

Pedepsele complementare

Sunt acele preven ii de drept penal ce se aplică de instan ele judecătore ti i numai pe lăngă o pedeapsăț ț ș ș principală.

Au acela i scop de preven ie generală, preven ie individuală.ș ț ț

Pedepsele complementare în dreptul penal român sunt:

1. interzicerea unor drepturi2. degradarea militară

1. Interzicerea unor drepturiEste pedeapsa complementară ce constă în interzicerea pe o perioadă de timp a exerci iuluiț

unor drepturi ale condamnatului.Poate fi făcută numai de instan ele de judecată alături de pedeapsa principală i odată cu îndeplinirea unor ț ș

condi ii definite de legea penală.ț

Potrivit art. 53 punctul 2 lit. a raportat la art. 64 C.P. interzicerea unor drepturi constă în interzicereaexerci iului lor pe o perioadă de la 1 la 10 ani după cum urmeză: pot fi interzise:ț

a. Dreptul de a alege i de a fi ales în cadrul autorită ilor publice sau în func ii electiveș ț ț publice (art. 64 lit. a C.P.)b. Dreptul de a ocupa o func ie implicând exerci iul autorită ii de stat. Acest drept poateț ț ț

fi interzis condi ionat de interzicerea totodată a drepturilor prevăzut la art. 64 lit. a.ț În literatura juridică s-a mai pus problema dacă acest drept trebuie să fie înso it întotdeauna deț interzicerea drepturilor de la art. 64 lit. a C.P., acesta din urmă, per a contrario, se poate aplicafără să se pronun e i interzicerea dreptului de a ocupa o func ie publică ce implică exerci iulț ș ț ț autorită ii de stat(art. 64, lit. b, C.P.)ț

9



Practica judiciară a dat un răspuns afirmativ în sensul că a aplicat doar interzicerea dreptuluiprevăzut la art 64 lit. a, solu ie însă criticată în doctrină, considerându-se că o persoanăț condamnată la pedeapsa închisorii de cel pu in doi ani după executarea ori stingerea executăriiț să poată ocupa o func ie ce implică exerci iul unei autorită i de stat, de i exerci iul dreptului de aț ț ț ș ț alege sau de a fi ales i-a fost interzisc. Dreptul de a ocupa o func ie sau de a exercita o profesie, ori de a desfă ura oț ș activitate natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru a săvâr i acel fapt, art 64, lit. c,ș C.P.d. Drepturile părinte ti, art. 64, lit. d, C.P.ș

e. Dreptul de a fi tutore sau curator, art 64, lit. e, C.P.Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se poate aplica pe lângă pedeapsa

închisorii de cel pu in doi ani. Întâi se aplică pedeapsa principală, de unde în literatură se spune că ea nu se aplicăț pe lângă pedeapsa rezultantă când este vorba de pluritate de infrac iuni, ci numai pentru o pedeapsă stabilită pentruț infrac iunile ce au format pluritatea.ț

Pedeapsa complementară este obligatoriu de aplicat ori de câte ori pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel pu in doi ani. Chiar i în cazul pedepsei deten iunii pe via ă.ț ș ț ț

Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obigatorie dacă legea o prevede.Pedeapsa complementară, pct. 1 i 2 art. 64 lit. a, b, C.P. nu poate fi aplicată inculpa ilor cetă eni străini.ș ț ț

Atunci când legea nu prevede pedeapsa complementară, dar pedeapsa principală stabilită este închisoareade cel pu in doi ani instan a poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi , motivat de natura iț ț ș gravitatea infrac iunii, împrejurările de săvâr ire a faptei i persoana făptuitorului.ț ș ș

Exercitarea pedepsei complementare se face după execuitarea pedepsei principale, după gra ierea totalăț sau arestului de pedeapsă i după prescrip ia executării pedepsei; întotdeauna după stingerea executării pedepseiș ț principale.

2. Degradarea militară(art 67 C.P.)Pedeapsa complementară ce constă în pierderea gradului militar i a dreptului de a purta uniforma(art 67 alș

1 C.P.)Degradarea militară are un caracter perpetuu, pierdere definitivă. Se aplică obligatoriu în cazul infrac iunilor ț

grave care au atras aplicarea pedepsei închisorii mai mare de 10 ani sau deten iunea pe via ă.ț ț

Este facultativă când pedeapsa aplicată este de cel pu in 5 ani i cel mult 10 ani iar fapta a fost săvâr ită cuț ș ș inten ie.(art 67 al 3 C.P.)ț

Degradarea militară se execută după rămânerea definitivă a hotărârii judecătore ti de condamnare.ș

Pedepsele accesorii

Sunt pedepse alăturate, secundare pedepselor principale i constau în interzicerea drepturilor prevăzute înș art. 64 lit. a - c C.P.(a) dr de a alege i de a fi ales în autorită ile publice sau în func ii elective publice; b) dr de aș ț ț ocupa o fc implicând exerci iul autorită ii de stat; c) dr de a ocupa o fc sau de a exercita o profesie, ori de aț ț ț ț desfă ura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pt săvâr irea infrac iunii) ce fac obiectulș ș ț pedepsei complementare a interzicerii unor dr pe durata executării pedepsei până la gra ierea totală sau arestului deț pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescrip ie a executării pedepsei.ț

Pedeapsa accesorie î i are izvorul în pedeapsa privativă de libertate i presupune ca în timpul executăriiș ș acesteia condamnatului îi sunt interzise drepturile prevăzute la Art. 64 al. 1 lit a, b, c, acestea fiind interzise de drept.

Spre deosebire de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, care putea consta i în interzicereaș unuia sau mai multor drepturi, pedeapsa accesorie constă în interzicerea dr prevăzute în art. 64 al. 1. lit. a,b,c C.P.

fără a mai fi nevoie de îndeplinirea vreunei condi ii. Prin urmare rezultă că pe durata executării pedepsei drepturileț prevăzute la art 64 al 1 lit a,b,c, C.P. sunt interzise ca pedepse accesorii, chiar dacă unele dintre acestea nu ar puteafi interzise ca pedepse complementare.

Suspendarea condi ionată sau sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea atrage iț ș suspendarea pedepsei accesorii.

Interzicerea dr prevăzute la art 64 al i lit. d,e(d) drepturile părinte ti, e) dreptul de a fi tutore sau curator) seș aplică doar inându-se seama de natura i gravitatea infrac iunii săvâr ite, de împrejurările cauzei, de persoanaț ș ț ș infractorului, de interesele copilului, ori persoana aflată sub tutelă sau curatelă.

În ceea ce prive te aplicarea pedepsei accesorii ea trebuie să fie obligatoriu men ionată în dispozitivulș ț hotărârii de condamnare, tocmai în ideea punerii în executare a hotărârii sub aspectul interzicerii unor drepturi(ex: dr electorale)

Este adevărat că de la aplicarea i executarea pedepsei accesorii sunt prevăzute i alte excep ii, cum ar fi deș ș ț exemplu reglementarea cuprinsă în art 86 al. 2 C.P. unde se prevede că pe durata executării pedepsei

condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales, rezultă, per a contrario, condamnatului nu i se interzice dr de a alege.Tot o execep ie de la aplicarea i executarea pedepsei accesorii se desprinde din art 86³(corect indice 8) al 1 lit f ț ș C.P. („condamnatul nu poate ocupa func ii de conducere, iar în raport cu fapta săvâr ită nu poate ocupa func ii careț ș ț implică exerci iul autorită ii de stat, func ii instructiv-educative ori de gestiune”) unde se prevede că pe durataț ț ț

10



executării pedepsei la locul de muncă, în raport cu fapta săvâr ită, condamnatul nu poate ocupa func ii ce implicăș ț exerci iul autorită ii de stat, prin urmare instan a de judecată are latitudinea să nu interzică condamnatului exercitareaț ț ț unei func ii ce implică exerci iul autorită ii de stat.ț ț ț

Condamnarea la pedeapsa deten iunii pe via ă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor ț ț prevăzute la art. 64 lit a c din momentul rămânerii definitive a hotărârii i până la terminarea executării pedepsei, oriș stingerea acesteia prin gra iere totală ori arestului de pedeapsă sau până la îndeplinirea termenului de prescrip ie aț ț executării pedepsei.

Pedeapsa accesorie se execută între momentul când hotărârea judecătorească a rămas definitivă iș momentul în care executarea condamnării s-a stins.

Nu întotdeauna pedeapsa principală coincide cu pedeapsa accesorie(ca durată) deoarece în situa ia în careț condamnatul a executat o parte din pedeapsă prin de inerea preventivă, pedeapsa accesorie poate avea o duratăț mai scurtă decât pedeapsa închisorii. Cel mai adesea pedeapsa accesorie are o durată mai lungă decât pedeapsa închisorii deoarece pedeapsa accesorie î i începe executarea de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,ș pe când pedeapsa închisorii poate începe mai târziu, prin încarcerare, prin prezentare la locul de muncă sau în cazulamânării executării pedepsei.

Executarea pedepsei accesorii durează până la executarea pedepsei, ori stingerea executării prinmodalitp ile prevăzute de lege i pe cale de consecin ă poate să dureze i în timpul eliberării condi ionate, întreruperiiț ș ț ș ț pedepsei, încetării condi ionate a executării pedepsei închisorii la locul de muncă, ori al evadării.ț

Pedeapsa accesorie are durata termenului de prescrip ie în cazul prescrip iei executării pedepsei închisorii.ț ț

Pedepsele aplicate persoanelor juridice

Pedepsele ce se aplică persoanelor juridice pot fi:1. pedepse principale

Constă în amenda de la 2 500 la 2 000 000 leiAmenda constă în suma de bani pe care persoana juridică e condamnată să o plătească.Atunci când legea prevede pt persoanele fizice o pedeapsă a închisorii de cel mult 10 ani sau amendă, minimul

special al amenzii pentru persoanele juridice e de 10 000 lei, iar maximul special este de 900 000 lei2. pedepse complementare

a. Dizolvarea persoanei juridice- se aplică: - atunci când persoana juridică a fost constituită anume în scopul săvâr irii de infrac iuni sau cândș ț obiectul său de activitate a fost îndreptat în scopul săvâr irii de infrac iunii.ș ț

- în cazul în care cu rea credin ă persoana juridică vreuna dintre pedepsele complementare dispuseț

de Instan ă în baza art 53 lit b, d(cele ce privesc suspendarea activită ii pe o durată anume, închiderea unor puncteț ț de lucru, interzicerea de a participa la achizi ii publice)ț

Această pedeapsă are drept efect deschiderea procedurii de lichidare , iar dispozi iile hotărârii definitive deț condamnare se comunică Instan ei civile sau comerciale competente care va proceda la desemnarea lichidatorului.ț

b. Suspendarea activită ii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 1 an sau suspendareaț

uneia dintre activită ile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani.ț

Constă în interzicerea activită ii sau a uneia dintre activită ile persoanei juridice în realizarea căreia a fostț ț săvâr ită infrac iunea.ș ț

Această pedeapsă se aplică pe o perioadă de la 1 la 3 ani. Poate fi aplicată i ca o sanc iune pentruș ț neexecutarea cu rea credintă a unei alte pedepse complementare.

În situa ia în care instan a dispune suspendarea activită ii sau a uneia dintre activită ile persoanei juridice înț ț ț ț caz de neexecutare cu rea credintă a pedepsei complementare a afi ării sau difuzării hotărârii de condamnare pe oș

durată, dar nu mai mult de 3 luni durată în care nu a fost pusă în executare, instan a poate dispune dizolvareaț persoanei juridice. De altfel dizolvarea poate fi aplicată i în cazul în care punerea în executare a pedepseiș complementare a afi ării sau difuzării hotărârii de condamnare s-a făcut cu depă irea termenului fixat de Instan ă.ș ș ț

c. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o perioadă de la 3 luni la 3 anid. Interzicerea de a participa la procedurile de achizi ii publice pe o durată de la 1 an la 3 aniț

e. Afi area sau difizarea hotărârii de condamnareș

Măsurile de siguranţă

=sancţiuni de drept penal menite să lărgească gama de sancţiuni necesare prevenirii fenomenului

infracţional

Trăsături caracteristice:• Sancţiuni de drept penal prevăzute de legea penală

11



• Se i-au faţă de persoane ce au săvârşit fapte prevăzute de legea penală dar nu ca o consecinţă a săvârşiriiunei infracţiuni• Sunt determinate de necesitatea prevenirii repetării de fapte periculoase în viitor

Condiţii în care se i-au măsurile de siguranţă• Făptuitorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală• Prin săvârşirea faptei să se fi dat în vileag o stare de pericol, o faptă ce poate constitui în viitor sursasăvârşirii unor noi fapte•

Combaterea stării de pericol să nu fie posibilă numai prin aplicarea de pedepse ci prin luarea de măsuride siguranţă

Măsurile de siguranţă sunt:

1. Obligarea la tratament medicalConstă în obligaţia făptuitorului, care din cauza intoxicării cronice prin alcool, stupefiante ori asemenea

substanţe prezintă pericol social pentru societate, de a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire

Această măsură de siguranţă se poate lua pe o durată nedeterminată, cât durează cauza ce a determinat

luarea acestei măsuri

2. Internarea medicalăConstă în internarea făptuitorului ce e bolnav mintal sau toxicoman şi se află într-o stare ce prezintă pericol

social într-o instituţie medicală de specialitate.Condiţii:

- să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală- făptuitorul să fie bolnav mintal sau toxicoman- să prezinte pericol social- pericolul social să nu poată fi înlăturat altfel

Această măsură de siguranţă se poate lua pe o durată nedeterminată, cât durează cauza ce a determinatluarea acestei măsuri

3. Interzicerea unei funcţii sau profesiiEste o măsură ce se i-a faţă de făptuitorul ce a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală datorită

incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentruexercitarea unei profesii, meserii sau alte ocupaţii pentru a împiedica săvârşirea altor asemenea fapte în viitor

Condiţii:- făptuitorul să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală- făptuitorul să se afle în incapacitatea de a exercita profesia- să prezinte pericol social

Această măsură de siguranţă se poate lua pe o durată nedeterminată, cât durează cauza ce a determinatluarea acestei măsuri

4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţiConstă în interzicerea condamnatului de a se afla pe o perioadă de timp în localitatea stabilită prin hotărârea

de condamnareCondiţii:

- Făptuitorul să fi fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni- Durata condamnării să fie de cel puţin un an şi anterior să mai fi fost condamnat sau să fie condamnat la opedeapsă mai mare de 5 ani- În cazul infracţiunii nu este obligatorie condamnarea anterioară- Instanţa să considere că aflarea într-o anumită localitate ar constituie un pericol

Această măsură se poate lua pe o perioadă de maxim 5 ani cu posibilitatea prelungirii măsurii încă odată cudurata luată iniţial

5. ExpulzareaReprezintă scoaterea în afara ţării a cetăţenilor străini ori a persoanelor fără cetăţenie care nu domiciliază în

România dacă a săvârşit o infracţiune şi se apreciază că rămânerea acestuia pe teritoriul României ar constitui

pericol socialCondiţii:

- Infractorul să fie cetăţean străin sau apatrid- Infractorul să fi săvârşit o infracţiune care să fie de competenţa instanţelor româneşti

12



- Rămânerea infractorului pe teritoriul României să prezinte pericol social

6. Confiscarea specialăConstă în trecerea silită şi gratuită, în proprietatea statului, a anumitor bunuri ce aparţin persoanei ce a

săvârşit o faptă prevăzută de legea penală a căror deţinere de către făptuitor , datorită naturii lor sau datorită legăturiiacestora cu săvârşirea faptei, prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte prevăzute de legea penală

Condiţii:- Infractorul să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea penală- Bunurile să fi ajutat la comiterea faptei sau să fi rezultat din comiterea faptei- Instanţa să aprecieze că este necesară această măsură

Categorii de bunuri:- bunuri produse prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală- bunuri folosite la săvârşirea unor infracţiuni- bunuri produse, modificate sau adaptate pentru săvârşirea unei infracţiuni- bunuri ce au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor - bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală- bunuri a căror deţinere este interzisă de lege

7. Interdicţia de a revenii în locuinţa familiei pe o durată determinatăCondiţii:

- infractorul să fi săvârşit o infracţiune ce este împotriva membrilor familiei- întoarcerea în familie să prezinte pericol social- luarea măsurii să fie necesară pentru evitarea pericolului

Această măsură se poate lua pe o perioadă de maxim 2 ani

Formele infrac iuniiț

Condi ii preliminareț

Desfă urarea unei activită i infrac ionale spre atingerea unui rezultat socialmente periculos cunoa teș ț ț ș comform doctrinei cel pu in două perioade:ț

a. O perioadă internă- e premarcată de un moment ini ial când se na te ideea de a săvâr i infrac iunea, i de un moment final cândț ș ș ț ș

luarea acestei hotărâri este desăvâr ită.ș-în acest context distingem trei faze:1. Faza na terii ideiiș

2. Faza deliberării3. Faza deciziei i a hotărâriiș

- această percep ie internă este subiectivă, psihică i o întâlnim la infrac iunile săvâr ite cu inten ie.ț ș ț ș ț

- această fază precede faza externă care poate să fie prelungită printr-o fază oratorie, adică cea în care împărtă e tiș ș hotărârea luată i altei/altor persoane, eventual i în ideea de a o/le atrage la săvâr irea acelei infrac iuni.ș ș ș ț

b. O perioadă externă- pe de o parte se caracterizează prin actele i activită ile efectuate în vederea pregătirii i realizării infracionale i peș ț ș ș de altă parte prin ob inerea rezultatului periculos.ț

- se disting trei faze:

1. Faza actelor de pregătire În această fază se procură date, informa ii, se adaptează mijloacele, dar în nici un caz nu se execută ac iuni,ț ț

activită i ce intră în actul de conduită interzis.ț

2. Faza actelor de executareSe caracterizează prin faptul că se îndeplinesc ac iuni, activită i, prin care se realizează practic actul deț ț

conduită interzis i prevăzut în norma penală.ș

Este posibil în această fază ca aceste activită i să se întrerupă, sau chiar dacă sunt duse până la capăt,ț rezultatul să nu se producă.

3. Faza urmărilor Se caracterizează prin faptul că rezultatul prevăzut de lege se realizează adică urmarea socialmente

periculoasă, prevăzută în latura obiectivă, s-a produs.

Formele infrac iunii după fazele de desfă urare a activită ii infractionaleț ș ț

13



Perioada externă a activită ii infrac ionale presupune parcurgerea unor etape, faze, care se autonomizeazăț ț printr-un anume grad de realizare a hotărârii infrac ionale.ț

În literatura juridică s-a pus problema în ce măsură este necesară incriminarea i sanc ionarea pt fiecareș ț fază în raport cu gradul de realizare a laturii obiective i a pericolului social. În literatura de specialitate tocmai deș aceea s-a pus problema formelor pe care le îmbracă infrac iunea în func ie de fazele de desfă urare a activită iiț ț ș ț infrac ionale, Ca atare s-au distins:ț

a. Forma actelor preparatoriib. Forma tentativeic. Forma faptului consumatd. Forma faptului epuizat

Actele preparatorii

Actele de pregătire sau preparatorii reprezintă prima fază a perioadei externe a activită ii infrac ionale, ceț ț constau în acte, activită i de procurare de date, informa ii, ori de adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fiț ț folosite la comiterea infrac iunilor ca i de crearea condiiilor favorabile săvâr irii acesteia.ț ș ș

Actele pregătitoare sunt posibile doar la infraciunile săvâr ite cu inten ieș ț

Pentru a fi considerate acte pregătitoare se cere îndeplinirea mai multor condi ii:ț

1. neîndoielnic activitatea e desfă urată pentru săvâr irea infrac iunii, adică actul pregătitor ș ș ț să aibă un caracter univoc2. actul pregătitor să se caracterizeze printr-o activitate obiectivă de creare a condi iilor ț pentru săvâr irea infrac iunii(ex. procurarea de date, informa ii, instrumente)ș ț ț

3. activitatea de pregătire să nu cuprindă acte ce să intre în con inutul laturii obiective, maiț precis în elementul material, adică să nu reprezinte acte de executare4. Actele pregătitoare trebuie să fie săvâr ite cu inten ieș ț

După natura i coninutul lor actele pregătiroare se împart în:ș

a) Acte de pregătire materială- constau în pregătirea materială pentru săvâr irea infrac iuniiș ț

b) Acte de pregătire morală- constau în culegerea de date, informa ii cu privire la locul i timpul în care urmează să se săvâr ească infrac iunea,ț ș ș ț respectiv se crează condi ii psihice favorabile săvâr irii infrac iuniiț ș ț

În literatura juridică s-au conturat două teze principale în legătură cu incriminarea actelor pregătitoare:1. Teza incriminării actelor preparatorii

În cadrul acestei teze se disting două opinii: - una care prive te incriminarea fără limită a actelor de pregătire,ș

ceea ce înseamnă pentru toate infrac iunile unde sunt posibileț - a doua care prive te incriminarea limitată a actelor ș pregătitoare doar la infrac iunile periculoase.ț

2. Teza neincriminării actelor preparatoriiLegiuitorul român a adoptat teza neincriminării actelor pregătitoare. E adevărat că pe cale de excep ie acteleț

pregătitoare la unele infrac iuni sunt incriminate dar nu ca fază de desfă urare ci ca tentativă, ori ca acte deț ș complicitate anterioară, când sunt săvâr ite de altă personă; astfel actele pregătiroare sunt asimilate tentativei iș ș pedepsite ca atare la unele infraciuni grave, fapt ce se deduce din folosirea expresiei:„ se consideră tentativă iș producerea sau procurarea mijloacelor sau instrumentelor”

Actele pregătitoare sunt incriminate ca infrac iuni autonome atunci când periculozitatea lor e atât de evidentăț încât legiuitorul e obligat să le incrimineze, caracterul lor fiind univoc(ex. art 285 C.P., de inerea de instrumente înț vederea falsificării de valori).

Actele de pregătire săvâr ite de altă persoană decât autorul(de ex culegerea de date, informa ii,etc), atunciș ț

când autorul a săvâr it o infractiune consumată ori tentativă pedepsibilă, constituie acte de complicitate anterioarăș

Tentativa

DEF: Este forma de infrac iune care s situează în faza de executare a infrac iunii între începutul executăriiț ț ac iunii ce constituie elementul material al laturii obiective i producerea rezultatului socialmente periculor. Prinț ș urmare putem definii infrac iunea caț : aceea formă a infrac iunii ce constă în punerea în executare a hotărârii deț a săvâr ii infrac iunea, executare ce a fost întreruptă ori nu i-a produs efectul de i executarea a fost ș ț ș ș efectuată în întregime.

Condi iileț ce trebuie să le îndeplinească tentativaAceste condi ii o deosebesc fie de actele preparatorii, fie de infraciunea consumată. Ele sunt:ț

a. Existen a hotărârii infrac ionale(hotărârea de a săvâr i infrac iunea).ț ț ș ț

În art. 20 C.P. se spune: „ tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvâr iiș

infrac iunea” Această hotărâre se manifestă doar prin inten ia fie directă, fie indirectă ca formă aț ț vinovă iei de unde concluzia, per a contrario, că tentativa e exclusă în cazul culpei cu prevedere,ț culpei simple sau praeter inten iei.ț

b. Punerea în executare a hotărârii infrac ionale prive te începerea executării hotărâriiț ș infrac ionale, adică realizarea ac iunii ce constituie elementul material al laturii obiective. Prinț ț

14



începerea ac iunii practic se declan ează procesul cauzal spre producerea rezultatului urmărit sauț ș acceptat de făptuitor.c. Executarea este întreruptă sau nu î i produce efectul.ș

În ceea ce prive te delimitarea actelor preparatorii de cele de executare în literatura juridică s-au formulatș mai multe teorii:

• Teorii subiective În cadrul teoriilor subiective s-a considerat că o anumită activitate este act de executare dacă singură sau

corelată cu alte împrejurări scoate în evidenă hotărârea infrac ională în vederea căreia a fost realizată. Aceste acteț de executare sunt considerate univoce adică pun în eviden ă rezoluia în vederea căreia s-au realizat.ț

Actele de pregătire sunt considerate echivoce, adică nu scot în eviden ă rezolu ia în vederea căreia au fostț ț realizate.

• Teorii obiectiveTeoriile obiective au drept criteriu de distinc ie între actele de pregătire i actele de executare pozi ia pe careț ș ț

o ocupă aceste acte în procesul ce duce la săvâr irea faptei.ș

Între teoriile obiective mai reprezentativă este teoria cauzalită ii inerteț în care se consideră acte deexecutare acele acte ce au primit o orientare directă în cadrul activită ii infrac ionale, adică acele acte ce suntț ț îndreptate împotriva obiectului infraciunii.Actele de executare fiind îndreptate împotriva obiectului infraciunii prin ele însele realizează elementul material allaturii obiective. Dacă actele săvâr ite de făptuitor presupun i alte acte materiale prin care se realizează elementulș ș material al laturii obiective acestea sunt considerate doar acte de pregătire.

• Teorii formale În teoriile formale criteriul de distincie dintre actele pregătitoare i actele de executare îl reprezintă identitateaș

între actul comis de făptuitor i ac iunea interzisă prin lege i care reprezintă elementul material al laturii obiective.ș ț ș

În literatura juridică se presupune că niciuna din aceste teorii nu oferă criterii certe de delimitare între actelede pregătire i actele de executare.ș

Pt rezolvarea acestei dileme doctrina de drept penal a propus douâ solu ii:ț

1. Să se pornească de la teoriile formale, iar când acestea nu sunt satisfăcătoare să fie completate cucompletate cu teoria echivocită ii i a cauzalită ii inerteț ș ț

2. Completarea criteriilor oferite de teoriile formale cu cele din teoriile obiective, respectiv acestea ar reprezenta un criteriu mixt potrivit căruia vor fi considerate acte de executare nu numai acelea ce se înscriu în ac iunea tipică ci i cele care sunt considerate ca fiind legate nemijlocit de aceasta prinț ș orientarea împotriva obiectului infrac iunii.ț

Practica judiciară s-a îndreptat spre adoptarea acestui criteriu mixt de delimitare între actele depregătire i actele de executare.ș

Felurile tentativei

Criteriile de clasificare sunt oferite de literatura juridică:A. După criteriul gradului de realizare a ac iunii se disting:ț

a. Tentativa întreruptă(imperfectă)b. Tentativa terminată(perfectă)

B. După criteriul cauzelor ce determină neproducerea rezultatului:a. Tentativa proprieb. Tentativa improprie

Modalită ile tentativei pot să se combine între ele i să rezulte că tentativa întreruptă poate fi atât proprie câtț ș i improprie, iar tentativa terminată la rândul ei poate fi atât proprie cât i improprie.ș ș

Tentativa întreruptă- O mai întâlnim sub denumirea de tentativă simplă, neterminată, imperfectă, îndepărtată- Se caracterizează prin punerea în executare a hotărârii de a săvâr i infrac iunea; executare care seș ț

întrerupe iar rezultatul nu se produce.- Drept cauză ce determină neproducerea rezultatului este întreruperea executării ce are loc după începutul

executării; putând fi aceste cauze de natură umană cum ar fi ac iunea altei persoane, ori neumană(obstacolele ce nuț pot fi depă ite)ș

- Poate fi: - proprie -> dacă mijloacele de executare sunt suficiente să ducă la rezultatul periculor urmărit- improprie -> dacă mijloacele sunt insuficiente pentru producerea rezultatului periculos urmărit

- În cazul în care tentativa a fost întreruptă acest aspect nu se mai cercetează odată ce C.P. nu prevede untratament penal diferen iat pentru felurile tentativei.ț

Tentativa terminată

15



- Se mai nume te i tentativă perfectă, fără efect, fără rezultat, completăș ș

- Constă în punerea în executare a hotărârii de a săvâr i o infrac iune; executare ce a fost dusă până laș ț capăt dar rezultatul nu s-a produs

- Poate fi - proprie- improprie

Tentativa improprie- Presupune punerea în executare a hotărârii de a săvâr ii infrac iunea, executare ce este realizată înș ț

întregime dar producerea rezultatului nu a fost posibilă datorită insuficien ei sau defectuozită ii mijloacelor folosite, oriț ț datorită împrejurării că în timpul ce s-au săvâr it acele acte de executare obiectul lipsea de la locul unde făptuitorulș credea că se află. Prin urmare în cazul tentativei impropri ac iunea ce constituie elementul material al laturi obiectiveț este dusă până la capăt, deci tentativa este i terminată, doar cauza ce împiedică producereaș rezultatului(consumarea infrac iunii) se situează în timpul anterior începutului executării ac iunii, astfel insuficien a,ț ț ț defectuozitatea mijloacelor, lipsa obiectului infrac iunii de la locul tiut de făptuitor sunt preexistente.ț ș

- Este cunoscută i sub denumirea de tentativă relativ improprie.ș

- Literatura recunoa te i existen a unei tentative absolut improprie, denumită i tentativă absurdă -> seș ș ț ș caracterizează prin punerea în executare a hotărârii de a săvâr i infrac iunea, executare ce e dusă ână la sfâr it, dar ș ț ș rezultatul nu se produce datorită modului gre it de concepere al infrac iunii. În opinia doctrinei penale în acest cazș ț nici nu ar fi vorba de o tentativă pentru că tentativa nu este atceva decât o formă atipică de infrac iune, iar legiuitorulț penal a prevăzut în art. 20 C.P. că nu există tentativă atunci câd imposibilitatea de consumare a infrac iunii esteț datorată modului cum a fost concepută executatea.

- Există o importan ă în a deosebi tentativa relativ improprie de tentativa absolut improprie pentru că:ț ->tentativa relativ improprie este considerată o formă atipică de infrac iune i prin urmare atrage răspunderea penalăț ș

-> tentativa absurdă pune în discu ie responsabilitatea făptuitorului, dar acesta nu va putea fi tras laț răspundere penală.

Infrac iunea putativăț

În doctrina penală se face distinc ia între infrac iunea putativă i tentativa improprie absolută. În ceea ceț ț ș prive te infrac iunea putativă fapta săvâr ită are caracter penal doar în mintea făptuitorului, dar în realitate acestș ț ș caracter lipse te. De exemplu însu irea unui bun abandonat; încheierea unei căsători de către o persoană ce seș ș credea căsătorită, dar a cărui so sau so ie murise înainte de aceasta fără să cunoască acest lucru.ț ț

Infrac iunea putativă trebuie deosebită i de tentativa relativ improprie pt că la consumarea infrac iunii nu seț ș ț poate ajunge datorită imprejurării că în momentul săvâr irii faptei obiectul lipsea de la locul unde credea făptuitorulș

că se află; în cazul infrac iunii putative lipsa obiectului e totală nu accidentală i definitivă, prin urmare lipse te însu iț ș ș ș obiectul ocrotirii penale.

Infrac iunile la care tentativa nu este posibilăț

Din con inutul tentativei rezultă că aceasta nu este întâlnită la toate infrac iunile lipsind fie elementul material,ț ț fie cel subiectiv.

Lipsa elementului subiectiv poate să atragă lipsa tentativei la infrac iunile ce se săvâr esc din culpă respectivț ș la cele ce se săvâr esc cu praeter inten ie.ș ț

La infrac iunile din culpă, fie că e culpă simplă sau culpă cu prevedere, tentativa lipse te deoarece nu existăț ș o rezolu ie infrac ională ceea ce ne duce la concluzia că lipse te punerea în executare a hotărârii de a săvâr i oț ț ș ș infrac iune.ț

În cazul infrac iunilor praeter inten ionate care se caracterizează prin faptul că rezultatul urmărit era mai pu inț ț ț

grav decât ceea ce s-a realizat, ceea ce va presupune, în ceea ce prive te latura infrac ională în a 2a etapă,ș ț existen a culpei.ț

Lipsa elementului obiectiv atrage lipsa tentativei la o infrac iune de inac iune pentru că aceasta se consumăț ț în momentul neîndeplinirii obliga iei cerute prin norma de incriminare. Tot după criteriul elementului material tentativăț nu au infrac iunile ce nu permit o desfă urare în timp, respectiv infrac iunea de executare promptă( ex. mărturiaț ș ț mincinoasă)De asemenea tentativa lipse te la infrac iunile de obicei ce presupun repetarea ac iunii tipice de mai multe ori astfelș ț ț încât să rezulte obi nuin a, îndeletnicirea i de asemenea nu ai nici infrac iuni continui care presupun prelungireaș ț ș ț ac iunii în timp pt consumarea infrac iunii.ț ț

În ceea ce prive te infrac iunea de obicei sau infrac iunea continuă există opinia potrivit căreia i în acest cazș ț ț ș tentativa ar fi posibilă.

Incriminarea i sanc ionarea tentativei ș ț

Legisla ia penală ori de câte ori va considera că tentativa prezintă pericol social o incriminează tocmai înț ideea că ea în realitate poate să reprezinte i în stadiul punerii în executare a hotărârii infrac ionale o formă atipicăș ț de infrac iune.ț

În doctrina penală i în legisla ie s-au conturat 2 concep ii privind incriminarea tentativei:ș ț ț

16



a. Incriminarea nelimitatăb. Incriminarea limitată

Legiuitorul român a adoptat sistemul incriminării limitate a tentativei doar la infrac iunile mai grave, tocmaiț apreciind în contextul pericolului social pe care îl reprezintă. Tentativa se pedepse te doar atunci când prevedeș expres acest lucru. Art 21. al 1 C.P.(„tentativa se pedepse te numai când legea prevede expres acest lucru”)ș statuează această abordare.

Sanc ionarea tentativei i-a găsit i-a găsit expresia în mai multe teorii:ț ș ș

Teoria parificării pedepsei – se aplică aceea i pedeapsă pentru tentativă ca pentru infrac iunea consumatăș ț

A. Teoria diversificării pedepselor – tentativa să aibă o altă sanciune decât infraciuneaconsumată.

Potrivit art 21 al 2 C.P.„ Tentativa se sanc ionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului iț ș jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infraciunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimulgeneral al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este deten iunea pe via ă, se aplică pedeapsaț ț închisorii de la 10 la 25 de ani”

În cazul în care pentru infrac iunea consumată sunt prevăzute pedepsele alternative, jurispruden a a stabilitț ț că instan a e datoare să se fixeze asupra pedepsei după care să se stabilească pedeapsa pentru tentativă.ț

Potrivit art 21 al 3 C.P „în cazul persoanelor juridice tentativa se sanc ionează cu amenda cuprinsă întreț minimul special i maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infrac iunea consumată, reduse la jumătate.ș ț La această pedeapsă se poate adăuga una sau mai multe pedepse complementare.

Desistarea i împiedicarea producerii rezultatului ș

Întreruperea executării ac iunii sau împiedicarea producerii rezultatului în cazul în care executarea a fostț dusă până la capăt, întrerupere sau împiedicare ce emenă din propria ini iativă a făptuitorului, constituie cauze deț nepedepsire.

Desistarea = renun area de bună voie, din partea făptuitorului, la continuarea ac iunii ce constituie elementț ț material al laturii obiective al infraciunii.

Împiedicarea producerii rezultatului constă în zădărnicia din partea făptuitorului, de bună voie, a apari ieiț rezultatului faptei sale care a fost consumată în întregime.

Pentru a ne afla în fa a desistării se cer a fi îndeplinite anumite condi ii:ț ț

1. Să existe un început de executare a făptei2. Executarea faptei să se întrerupă3. Această întrerupere să reprezinte voin a liberă a făptuitorului.ț

Pentru împiedicarea producerii rezultatului se cer îndeplinirea unor condi ii:ț

1. Ac iunea să fi fost executată în întregime (latura obiectivă a infraciunii să fi fost împlinită)ț2. După executarea faptei rezultatul să fie împiedicat să se producă3. Împiedicarea să se producă din proprie ini iativăț

4. Împiedicarea producerii rezultatului să aibă loc înainte de descoperirea faptei(indiferent cine odescoperă)

Restituirea bunurilor ce au facut obiectul infrac iunii nu echivalează cu împiedicarea producerii rezultatului.ț

Desistarea i împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire, respectiv făptuitorul nu poate fiș sanc ionat pentru tentativă.ț

Dacă până în momentul desistării sau a împiedicării producerii rezultatului activită ile, respectiv acteleț materiale împlinite de făptuitor realizează con inutul unei alte infrac iuni, făptuitorul va fi pedeprit pentru aceastăț ț faptă.

Actele executate până în momentul desistării sau al împiedicării producerii rezultatului dacă vor primi ocalificare distinctivă vor purta numele de acte de executare calificate i atunci când tentativa se va pedepsi ele vor ș

intra în con inutul acesteia.ț

Pluralitatea de infrac iuniț

Pluralitatea de infrac iuni desemnează situa ia în care o persoană săvâr e te mai multe infrac iuni înainte deț ț ș ș ț a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, cât i situa ia în care o persoană săvâr e te din nou o infrac iuneș ț ș ș ț după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infrac iune.ț

Formele pluralităii de infrac iuniț , prevăzute in C.P. , sunt:

a. Concursul de infrac iuniț

b. Recidiva

c. Pluralitatea intermediară

a. Concursul de infrac iuniț

17



Constă în săvâr irea a două sau mai multe infrac iuni de către aceea i persoană mai înainte de a fiș ț ș condamnată pentru vreuna din ele.

Condi iile de existen ă:ț ț

1. săvâr irea a două sau mai multe infrac iuni(nu are importan ă forma de vinovă ie);ș ț ț ț

2. săvâr irea infrac iunilor de aceea i persoană(nu are importan ă daca a săvâr it infrac iunea ca minor ș ț ș ț ș ț sau după îndeplinirea vârstei de 18 ani);

3. săvâr irea de infrac iuni să se facă înainte de condamnarea definitivă a făptuitorului pentru vreunaș ț din ele;

4. infrac iunile comise, cel pu in două din ele, să poată fi supuse judecă iiț ț ț

Formele concursului de infrac iuniț

1. concursul real/ concursul material(art. 33 lit. h C.P.)- prin mai multe aciuni, inac iuniț

După natură concursul de infrac iuni este:ț

• omogen - când infrac iunile comise de o persoană sunt de aceea i naturăț ș

• eterogen - când infraciunile comise sunt de natură diferităDupă legătură concursul de infrac iuni este:ț

• simplu- între infrac iunile săvâr ite nu există o legătură deț ș cauzalitate decât de persoane(sunt săvâr ite de aceea i persoană)ș ș

• calificat(cu conexitate)- între infrac iunile săvâr ite de aceea iț ș ș persoană există anumite legături. Astfel de conexiuni sunt:

- legătură topografică- legătură de spa iu i de locț ș

- legătuă cronologică- săvâr irea infrac iunilor simultan sau succesivș ț

- consecven ională- infrac iuni săvâr ite pentru ascunderea săvâr irii de infrac iuniț ț ș ș ț

- etiologică- infrac iunea este săvâr ită pentru a înlocui comiterea altei infrac iuniț ș ț

2. concursul formal/ideal de infrac iuniț

- printr-o singură ac iune: când o ac iune sau inac iune săvâr ită de aceea i persoană, datorită împrejurărilor unde aț ț ț ș ș avut loc i i urmările produse, întrune te elementele mai multor infrac iuniș ș ș ț

Poate fi:• omogen- de aceea i naturăș

• eterogen- de natură diferită

Va exista concurs ideal de infrac iuni dacă prin aceea i aciune sau inac iune se realizează con inutul mai multor ț ș ț ț infrac iuni de acela i fel. REGULĂ: infrac iunile săvâr ite în concursul ideal sunt de cele mai multe ori de naturăț ș ț ș diferită.Infrac iunile aflate în concurs ideal pot fi săvâr ite: -> cu inten ie directă-ț ș ț

-> cu inten ie indirectăț

-> din culpăTratamentul penal al concursului de infrac iuniț

În doctrina penală i în legisla ia penală sunt cunoscute trei sisteme de sanc ionare pentru concursul deș ț ț infrac iuni:ț

1. Sistemul cumulului aritmetic- sau sistemul adi ionării pedepselor ț

- presupune adunarea pedepselor stabilite pentru fiecare infrac iune din concurs i executarea pedepsei rezultate dinț ș

adunarea lor

2. Sistemul absorb ieiț

- presupune aplicarea pedepsei pentru infrac iunea cea mai gravă care va absorbi pedepsele stabilite pentru celelalteț infrac iuni mai u oareț ș

3. Sistemul cumulului juridic- sau cel al contopirii pedepselor - este un sistem intermediar între sistemul cumulului aritmetic i sistemul absorb iei i presupune aplicarea pedepseiș ț ș cele mai grave , dintre cele stabilite pentru fiecare infrac iune, la care se poate adăuga un spor.ț

- se prezintă ca un sistem unitar care se poate a eza unor diferite situa ii de fapt realizând cele mai bune forme deș ț individualizare a pedepselor.- aplicarea pedepselor în acest sistem parcurge două etape(art 34 C.P.):

I. Stabilirea pedepsei pentru fiecare infrac iunețII. Aaplicarea pedepsei

Aplicarea pedepselor principale

18



i în dreptul român avem aplica ia sistemului absorb iei: inculpatul este condamnat la pedeapsa deten iuniiȘ ț ț ț pe via ă, dacă există alte infrac iuni se absorb în această pedeapsă principală.ț ț

Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se va aplica pedeapsa cea mai mare care poate fi sporităpână la maximul ei special; dacă judecătorul consideră că acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Aplicarea sporului la maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentru acea infrac iuneț ...........este limitată de totalul pedepselor stabilite ce sunt conopite ca i de maximul general al pedepsei închisoriiș care este de 30 de ani. Atunci când instan a consideră că este necesară aplicarea sporului trebuie să determineț întinderea acestuia cât i să motiveze aplicarea lui.ș

Atunci când pentru infrac iunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu amenda se va aplica amenda ceaț mai mare ce poate fi spotită până la maximul special, iar dacă acest maxim se consideră ca neîndestulăto poate fisporit cu până la jumătate din acel maxim.

Atunci când pentru infrac iunile concurente s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea i o altă pedeapsă cuț ș amenda se aplică pedeapsa cu închisoarea la care se poate aplica cu totul sau în parte pedeapsa cu amenda.

Dacă pentru infrac iunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea i mai multe pedepse cuț ș amenda se va alege pedeapsa închisorii rezultantă(ce provine din pedeapsa cea mai grea sporită eventual până lamaximul ei special i dacă este neîndestulătoare sporită în a doua treaptă) la care se poate adăuga în total sau înș parte amenda rezultantă

Aplicarea pedepselor complementare

În cazul infrac iunilor concurente pe lângă pedeapsa principală rezultantă se vor putea aplica i pedepseț ș complementare.

Dacă suntem în fa a unui concurs de infrac iuni i s-a stabilit o singură pedeapsă complementară aceasta seț ț ș va aplica pe lângă pedeapsa ce mai grea, aplicată concursului de infrac iuni, chiar dacă această pedeapsăț complementară a fost pronun ată alături de o pedeapsă mai u oară.ț ș

În cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită pentru infrac iunileț concurente, se vor aplica toate.

Dacă pedepsele complementare sunt de aceea i natură dar cu un con inut diferit se vor aplica toate, iar dacăș ț pedepsele complementare stabilite sunt de aceea i natură i cu acela i con inut se va aplica cea mai grea.ș ș ș ț

Aplicarea măsurilor de siguran ă în cazul concursului de infrac iuniț ț

C.P. român s-a oprit la teza cumulării măsurilor de siguran ă chiar dacă sunt de natură diferită sau sunt deț

aceea i natură i cu un con inut diferit. Cumularea măsurilor de siguran ă de aceea i natură si cu un con inut diferitș ș ț ț ș ț este posibilă deoarece finalitatea lor este diferită.Situa ia în care măsurile de siguran ă luate în cazul unor infrac iuni ....... au aceea i natură i acela i con inutț ț ț ș ș ș ț

, dar pe durată diferită se va aplica măsura de siguran ă cu durata cea mai lungă.ț

În cazul confiscării speciale(art 118 C.P) măsurile de siguran ă de aceea i natură i cu acela i con inut seț ș ș ș ț cumulează.

Contopirea pedepselor pentru infrac iunile concurenteț

Sistemul cumulativ juridic cu spor facultativ în două trepte până la maximul prevăzut pentru pedeapsa ceamai grea, respectiv i sporul de 5 ani, func ionează indiferent dacă infrac iunile sunt judecate concomitent de aceea iș ț ț ș instan ă, ori de instan e diferite i la date diferite.ț ț ș

Contopirea pedepselor stabilite pentru infrac iunile concurente, săvâr ite de persoane fizice se face în maiț ș

multe ipoteze:- Judecarea ulterioară a unei infrac iuni concurente în cazul în care persoana condamnată definitiv pentruț infraciunea concurentă este judecată ulterior pentru această faptă. În această situa ie se vor compara pedepseleț stabilite pt infrac iunile concurente i se va aplica cea mai grea care poate fi sporită în două trepteț ș

- Situa ia în care după o hotărâre de condamnare definitivă se constată că cel condamnat a mai suferit o altăț condamnare definitivă pentru o infraciune concurentă. În această situa ie pedepsele stabilite vor fi comparate i se vaț ș alege cea mai grea care va fi sporită în două etape.Este posibil ca infractorul să fi fost anterior condamnat pt un concurs de infrac iuni i pedeapsa rezultată săăț ș cuprindă si un spor; în această situa ie se vor contopi pedepsele stabilite pentru infrac iuni concurente.ț ț

Dacă pedeapsa rezultantă stabilită ini ial pentru concurs cuprinde i un spor, acesta nu va putea fi înlăturat, eliminatț ș cu totulî n cazul contopirii pedepselor pentru infrac iunile concurente, pentru că odată aplicat sporul pentru o parteț din infrac iunile concurente este necesar, cu atât mai mult este necesar când se alătură acestei activită i infrac ionaleț ț ț i alte infrac iuni concurente. În contopire se vor cuprinde doar pedepsele ce urmează a fi executate nu li celeș ț ș

pentru care a intervenit o cauză de neexecutare.(ex. gra ierea)ț- Contopirea pedepsei se poate face i în situa ia în care condamnatul a executat în tot sau în parteș ț

condamnarea, cu precizarea că se va scade din durata pedepsei aplicate, pentru tot concursul, ceea ce s-a executat- Aplicarea pedepsei în caz de concurs de infrac iuni se aplică i în cazul în care condamnarea la pedeapsaț ș

cu deten iunea pe via ă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.ț ț

19



Dacă în urma decontopirii i aplicării actelor de elemen ă rămâne de executat numai o pedeapsă stabilităș ț pentru o infrac iune , înlăturarea sporului ce fusese aplicat este obligatorie. Dacă în urma aplicării actelor deț elemen ă au rămas de executat cel pu in două pedepse , înlăturarea sporului ce fusese ini ial stabilit pe lângăț ț ț pedeapsa de bază nu mai este obligatorie ci facultativă.......

Totu i (legea nu face precizare) este de apreciat că sporirea amenzii celei mai mari dintre cele stabilite deș instan ă pt infrac iunile concurente nu poate conduce la o pedeapsă rezultantă care să depă ească totalul amenzilor ț ț ș stabilite.

i în cazul concursului de infrac iuni săvâr ite de persoane juridice se poate face contopirea pedepselor Ș ț ș indiferent dacă infrac iunile sunt judecate concomitent, de aceea i instană sau de instan e diferite, ori la date diferite.ț ș ț Aceea i reglementare ca i în cazul persoanelor fizice o întâlnim i în aplicarea pedepselor complementare ca iș ș ș ș luarea măsurilor de siguran ă în cazul concursului de infrac iuni în cazul persoanelor juridice.ț ț

b. Recidiva

= o formă a pluralită ii de infrac iunare ce constă în săvâr irea din nou a unei infrac iuni de către o persoană careț ț ș ț anterior a mai fost condamnata definitiv pentru altă infrac iune.ț

Elementele stării de recidivă

• Condamnarea definitivă pentru o infrac iune anterioară denumite termeni deț

recidivă Primul termen• Noua infrac iune comisă.ț Al doilea termen

Modalită ile recidiveiț

I. În func ie de momentul săvâr irii noii infrac iuniț ș ț

a. Recidiva postcondamnatorie- presupune comiterea noii infrac iuni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pt infrac iunea anterioarăț ț i mai înainte de executarea pedepsei.ș

b. Recidiva post executorie- presupune săvâr irea noii infrac iuni după executarea pedepsei sau stingerea executării pedepsei prin gra iere,ș ț ț prescrip ie, pronun ate pentru infrac iunea anterioară.ț ț ț

II. După natura infrac iunilor ce compun pluralitateaț

a. Recidivă generală- este generală atunci când existen a ei nu este condi ionată de natura infrac iunilor comise, putând fi de naturăț ț ț diferită ori de aceea i naturăș

b. Recidivă specială- existen a ei este condi ionată de săvâr irea unor infrac iuni de acela i fel, de aceea i naturăț ț ș ț ș ș

III. În func ie de gravitatea condamnării pentru prima infrac iuneț ț

a. Recidiva absolută- când existen a ei nu este condi ionată de gravitatea primei condamnăriț ț

b. Recidiva relativă- când existen a ei este condi ionată de o anumită gravitate(ex închioare mai mare de 6 luni) a condamnăriiț ț pronun ată pentru infrac iunea anterioară.ț ț

c. Recidiva mare- este condi ionată de existen a unei condamnări pentru prima infrac iune de o anumită gravitateț ț ț

d. Recidiva mică- presupune săvâr irea unei noi infrac iuni de către aceea i persoană care anterior a mai fost condamnată laș ț ș pedepse privative de libertate de o gravitate redusă.

IV. În func ie de timpul scurs între executarea pedepsei pt infrac iunea anterioară i săvâr irea noiiț ț ș ș infrac iuniț

a. Recidiva permanentă/perpetuă- când existen a ei nu este condi ionată de săvâr irea noii infrac iuni într-un anumit termenț ț ș ț

b. Recidiva temporară

- când existen a ei este condi ionată de comiterea noii infrac iuni numai într-un anumit termen de la condamnareaț ț ț sau de la executarea pedepsei pronun ate pentru infrac iunea anterioarăț ț

V. După criteriul locului unde s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidiveia. Recidivă na ională/ teritorialăț

20



- când primul termen constă într-o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii pronun ată de o instan ă românăț ț

b. Recidivă interna ionalăț

- când condamnarrea definitivă, ce formează primul termen al recidivei, este pronun ată de o instan ă străinăț ț

VI. După criteriul tratamentului sanc ionator al recidiveiț

a. Recidivă cu efect unic- presupune aplicarea aceluia i tratament penal atât pentru infractorul la prima recidivă cât i pentru cel care aș ș perseverat în recidivă.

b. Recidivă cu efecte progresive- presupune agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare nouă recidivă

c. Recidivă cu regim sanc ionator uniformț

- presupune acela i regim de sanc ionare pt toate modalită ile recidiveiș ț ț

d. Recidivă cu regim de sanc ionare diferen iatț ț

- presupune un regim de sanc ionare diferit pt modalită ile recidivei.ț ț

Recidiva mare postcondamnatorie(art 37 lit a C.P)- există atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ,cel condamnat săvâr e te din nou o infrac iune cu inten ie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpulș ș ț ț executării acesteia sau în starea de evadare, iar pedeapsa prevăzută pentru a doua infrac iune este mai mare de 1ț an.

Condi iile pt primul termen:ț

1. să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii maimare de 6 luni2. infrac iunea să fie săvâr ită cu inten ie sau praeterinten ieț ș ț ț

3. să nu fie o infrac iune de care nu se ine seama la stabilirea stării de recidivăț ț

Condi iile pentru al doilea termenț

1.condamnatul să săvâr ească din nou o infrac iune cu inten ie sau praeter inten ieș ț ț ț

2.pedeapsa prevăzută de lege pemtru noua infrac iune să fie mai mare de un anț

3.a doua infrac iune să se săvâr ească înainte de executarea primei pedepseț ș

Recidiva mare postexecutorie(art 37 lit b C.P.)- există atunci cănd după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni , după gra ierea totală sau aț

restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescrip ie a executării unei asemenea pedepse, celț condamnat săvâr e te din nou o infrac iune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.ș ș ț

Condi iile pentru primul termenț

1.să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni2.infrac iunea să fie săvâr ită cu inten ie sau praeterinten ieț ș ț ț

3.să nu fie o infrac iune de care nu se ine seama la stabilirea stării de recidivăț ț


1. condamnatul să săvâr ească din nou o infrac iune cu inten ie sau praeter inten ieș ț ț ț

2. pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infrac iune să fie mai mare de un anț

3. noua infrac iune trebuie să fie săvâr ită după executarea pedepseiț ș

Recidiva mică- există atunci când după condamnarea la cel pu in trei pedepse cu închisoarea până la 6 luni sau după executarea,ț gra ierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel pu in trei asemenea pedepse, celț ț condamnat săvâr e te din nou o infrac iune cu inten ie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare deș ș ț ț 1 an

Recidiva mică postcondamnatorie(art 37 lit c C.P.)


1. să existe trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni, definitive, succesive iș susceptibile de a fi executate separat2.cele trei condamnări definitive ce formează primul termen să fie pronun ate pt infrac iuni inten ionateț ț ț

3.pentru nici una din cele trei condamnări să nu fie incidentă vreo cauză prevăzută în art 38 C.P.

(infrac iunile săvâr ite în timpul minorită ii, infrac iunile din culpă, infrac iunile amnistiate, faptele careț ș ț ț ț nu mai sunt prevăzute ca infrac iuni de legea penală.)ț


21



1.condamnatul să săvâr ească din nou o infrac iune cu inten ie sau praeter inten ieș ț ț ț

2.pedeapsa prevăzută de lege pemtru noua infrac iune să fie mai mare de un anț

3.a doua infrac iune să se săvâr ească înainte de executarea primei pedepseț ș

Recidiva mică posexecutorie(art 37 lit c C.P.)


1. sa existe trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni, pedepse ce au fost executate ori pt care aintervenit gra ierea totală sau a restului de pedeapsă, ori pt care s-a împlinit termenul de prescrip ie aț ț executării pedepsei

2. pedepsele trebuie să fie pronun ate pt infrac iuni inten ionateț ț ț

3. să nu existe pentru nici una din condamnări vreo cauză prevăzută de art 3 C.P.


1. condamnatul să săvâr ească din nou o infrac iune cu inten ie sau praeter inten ieș ț ț ț

2. pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infrac iune să fie mai mare de un anț

3. noua infrac iune trebuie să fie săvâr ită după executarea pedepseiț ș

Tratamentul penal al recidivei

Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari poscondamnatorii

1. Aplicarea pedepsei principalePedeapsa stabilită pt prima infrac iune ce formează al doilea termen al recidivei se contopeste cu pedeapsaț

ce formeaza primul termen al recidivei, dupa regulile prevazute pt concursul de infractiuni. În acest caz sporul sepoate mării până la 7 ani(art 39 al 1 C.P.)

Când noua infrac iune se săvâr e te în timpul executării pedepsei contopirea are loc intre pedeapsa stabilităț ș ș pentru noua infrac iune i restul de pedeapsă neexecutat din condamnarea anterioară(art 39 al 2 C.P.)ț ș

Dacă noua infrac iune se comite în stare de evadare pedepsele ce se contopesc vor fi(art 39 al 3 C.P.):ț

• pedeapsa stabilită pentru infrac iunea săvâr ită în stare deț ș

evadare• restul de pedeapsă neexecutat• pedeapsa pt evadare

2. Aplicarea pedepsei complementare În cazul în care au fost stabilite si pedepse complementare acestea se vor aplica toate când sunt de natură

diferită ori de aceea i natură dar cu un con inut diferit; iar când sunt de aceea i natură i cu acela i con inut se aplicăș ț ș ș ș ț cea mai grea

3. Luarea măsurilor de siguran ățSe vor adi iona măsurile de natură diferită sau de aceea i natură dar cu un con inut diferitț ș ț

Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari postexecutorii

1. Aplicarea pedepsei principaleSe poate alpca o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător , în cazul

închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzi se poate aplica un spor de până la douătreimi din maximul special.

2. Aplicarea pedepselor complementare i luarea măsurilor de siguran ăș ț

Dacă în stare de recidivă s-au comis mai multe infrac iuni pentru care s-au stabilit pedepse complementareț i măsuri de siguran ă distincte se vor adi iona cele de natură diferiă, ori de aceea i natură dar cu un con inut diferitș ț ț ș ț

sau se va aplica cea mai grea dintre cele de aceea i natură sau cu acela i con inutș ș ț

Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mici

-> Acelea i condi ii ca i pentru recidiva mare postcondamnatorie sau postexecutorieș ț ș

Descoperirea ulterioară a stării de recidivă

22



- presupune aflarea, luarea la cuno tin ă despre existen a stării de recidivă în privinda căreia nu existauș ț ț probe la dosar până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare i mai înainte ca pedeapsa să fi fost executatăș sau considerată ca executată, se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, se contopesc:pedeapsastabilită pt infrac iunea săvâr ită ulterior i pedeapsa aplicată pentru infrac iunea anterioară, în cazul recidivei mariț ș ș ț postcondamnatorii, iar în cazul recidivei mari postexecutorii se vor aplica dispozi iile art 39 al 4 C.P.(art 39 al 6 C.P.)ț

Dispozi iile privind recalcularea pedepsei ca urmare a descoperiri ulterioare a stării de recidivă suntț aplicabile i în cazul comutării pedepsei cu deten iunea pe via ă în deten iunea închisorii(art 39 al 7 C.P.)ș ț ț ț

c. Pluralitatea intermediarăPoare fi definită ca fiind situa ia în care o persoană după ce a fost condamnată definitiv pt o infrac iune,ț ț

înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare săvâr e te o nouă infrac iuneș ș ț i nu sunt îndeplinite condi iile pt starea de recidivăș ț

Condi iile pluralită ii de infrac iuniț ț ț

1 Condamnarea definitivă este pedeapsa închisorii =< de 6 luni sau amenda2 Condamnarea este pronun ată pentru oț infrac iune din culpăț

3 Pedeapsa pentru noua infrac iune esteț amenda sau închisoare mai mică de un an4 Noua infrac iune este săvâr ită din culpă.ț ș

DE INVĂ AT DIN CARTE(Ț CONSTANTIN MITRACHE „DREPT PENAL ROMAN PARTEA GENERALA”):PLURALITATEA DE INFRACTORI(PLURALITATEA NATURALĂ, PLURALITATEA CONSTITUITA,PLURALITATEA OCAZIONALA) PARTICIPATIA, RASPUNDEREA PENALA SI APLICAREAPEDEPSELOR(PRINCIPIUL RASPUNDERII PENALE, CAUZE CE INLATURA RASPUNDEREA PENALA:AMNISTIA, PRESCRIPTIA, LIPSA PLANGERII, GRA IEREA, IMPACAREA PAR ILOR) INDIVIDUALIZAREAȚ Ț PEDEPSELOR( CIRCUMSTANTELE AGRAVANTE, CIRCUMSTANTELE ATENUANTE)

23

Documents

Drept Penal II-Schita