Edward Bach - Cateva consideratii fundamentale asupra bolii

7/31/2019 Edward Bach - Cateva consideratii fundamentale asupra bolii

http://slidepdf.com/reader/full/edward-bach-cateva-consideratii-fundamentale-asupra-bolii 1/23

Câteva consideraţii fundamentaleasupra bolii

EDWARD BACH



Originalul: Edward Bach - “Some fundamental considerations ofdesease” First published by Homeopathic World, 1930Republished electronically by the Bach Flower Research

Programme 2003Licensed by the Bach Flower Research Programme for copyingfor research purposes. No ncommercial use is allowed.

Traducerea : Ion Furtună - Centrul de cercetare şi promovare terapii

complementarea CRISTERA, Piteşti, 2012



Cuprins

Să înţelegem boala 4

Remediile şi tipurile lor 13



4

Să înţelegem boala

Pentru a înţelege boala, obiectul, natura şi vindecarea ei, trebuie să

ţinem cont de motivul existenţei noastre şi de legile Creatorului care se

referă la noi.

Este esenţial să înţelegem că omul are două aspecte: unul spiritual şi

unul fizic; şi că, dintre acestea două, cel fizic este mult mai puţin important.

Ghidat de sufletul său, omul se naşte pentru a dobândi cunoaştere şi

experienţă şi pentru a se autoperfecţiona ca fiinţă cu trup.

Corpul singur, fără comuniunea cu sufletul, este ca un bidon gol, ca o

coajă pe apă. Când comuniunea există, viaţa este bucurie, o aventură

absorbant de interesantă, o călătorie dătătoare de fericire, sănătate şi

cunoaştere.

Evoluţia noastră începe ca nou-născuţi, când nu avem cunoaştere şisuntem centraţi în totalitate asupra noastră. Dorinţele sunt limitate de

confort, hrană şi căldură. Pe măsură ce avansăm devin dorinţe pentru

putere şi astfel, pentru o vreme, continuăm să fim centraţi asupra noastră,

dorind numai propriul avantaj şi având ambiţii mondene.

Apoi vine o răscruce: naşterea dorinţei de a fi de folos altora şi atunci

începe bătălia pentru ca, în decursul viitoarei noastre evoluţii, să

transformăm egoismul în altruism, separarea în unire, să dobândim toată

cunoaşterea şi experienţa pe care lumea poate să ne-o dea şi să

transformăm toate defectele umane în virtuţile opuse lor.

Invăţăm încet, o lecţie odată, iar pentru a ne fi bine şi a fi fericiţi

trebuie să învăţăm lecţia pe care sufletul nostru ştie că o avem de învăţat. Nu avem cu toţii de învăţat aceeaşi lecţie în acelaşi timp. Unul trebuie



5

să-şi învingă orgoliul, altul frica, altul ura, dar elementul esenţial pentru

sănătate este că trebuie să ne învăţăm lecţia.

Nu este vorba despre cât de civilizaţi suntem, aborigeni sau discipoli,

aceasta nu are consecinţe asupra sănătăţii, ci de cât de armonios

asigurăm necesităţile propriului suflet acolo unde suntem. Că este vorba să

dobândim titluri şi abundenţă sau să trăim o viaţă de martir - sănătatea

depinde de realizarea nevoilor sufletului.

Sufletul ne-a plasat într-un anume loc şi ne-a dat o chemare orice am

fi, lustragiu sau monarh, prinţ sau sărac, care este cea mai bună de urmat

pentru evoluţia noastră, prin care ne putem învăţa cel mai uşor lecţia

necesară. Indiferent de poziţia socială, tot ce avem de făcut este să ne

îndeplinim misiunea personală care ne-a fost dată şi totul va fi bine.

Boala este rezultatul unui conflict, care apare când personalitatea

refuză să îndeplinească comenzile sufletului, ceea ce conduce la

dizarmonie şi boală. Nimănui nu-i este dat mai mult decât poate face, nici nu ni se cere să

facem mai mult decât ne stă în putere.

Viaţa constă în transmutarea prin efort propriu a defectelor sinelui în

virtuţi. Aceasta, nu prin eforturi copleşitoare ci, printr-o evoluţie lentă,

graduală şi fericită.

Pe durata călătoriei de căutare a perfecţiunii sunt mai multe etape.

Pentru a transforma egoismul în altruism, dorinţa în non-dorinţă, separarea

în unitate, e nevoie de o evoluţie gradată continuă şi e nevoie de

gestionarea fiecărei etape pe măsură ce progresăm. Unele etape pot fi mai

uşoare, altele mai dificile, dar boala apare atunci când am încetat să

îndeplinim nevoile sufletului, pentru că am declanşat un conflict careproduce îmbolnăvirea.



6

In funcţie de etapa în care am greşit, de mentalitatea dobândită, apar

probleme de sănătate într-un anumit loc din corp. Medicul trebuie să înveţe

să găsească mentalitatea care este adevărata cauză a problemelor

pacientului şi să-i dea acestuia cheia unui tratament de succes.

Din aceasta se poate stabili ce se aşteaptă de la pacient ca acesta să

facă atunci când greşeşte, şi acesta se poate deduce din tratamentul

indicat pentru starea lui de bine. Hahnemann spunea că “Asemănătorul

vindecă asemănătorul.” Aceasta este adevărat până la un punct, dar

cuvântul “vindecă” este un pic amăgitor. Asemănătorul îndepărtează

asemănătorul poate fi mai aproape de adevăr .

Boala în sine este asemănătorul care vindecă asemănătorul sau, şi

mai bine spus, asemănătorul care îndepărtează asemănătorul.

Motivaţia pentru care există boala este ca ea să ne facă să încetăm în

a mai greşi; e cea mai eficientă metodă de a ne amorniza personalitatea cu

propriul suflet. Cum putem afla cu adevărat că cruzimea doare, dacă nuprin propria durere? Fără a pierde ceva vreodată putem conştientiza

suferinţa produsă de jaf? Trebuie să ne învăţăm lecţiile în plan mental şi

astfel să ne ferim de suferinţa fizică, numai că mulţi greşim când o punem

în aplicare. Boala apare ca să ne accelerăm evoluţia. Deşi pare o cruzime,

în esenţă, ea este cu adevărat benefică. Aceasta este metoda adoptată de

suf letul nostru pentru a ne face să conştientizăm.

De asemenea, să ne amintim că suferinţa (care cu siguranţă poate fi

evitată dacă dăm dovadă de înţelepciune) este, într-un anumit sens, un

privilegiu, deoarece ea arată că personalitatea a ajuns la un stadiu de

dezvoltare la care corecţiile sunt posibile; bebeluşii nu sunt pedepsiţi prea

aspru.

Din aceasta se poate vedea imediat că boala poate fi evitată:



7

ascultând vocea sufletului şi păstrând armonia cu el, nu va mai fi nevoie de

lecţii severe şi putem trăi fără să ne îmbolnăvim.

Treaba medicului este să conducă pacientul către acest obiectiv prin

asistenţă spirituală, mentală şi fizică.

Geniul lui Hahnemann a realizat care sunt natura şi motivaţia bolii şi a

folosit remedii care, prin intensificarea temporară a stării de rău, au grăbit

sfârşitul ei. El a folosit otrăvuri pentru a îndepărta otrăvurile din trup.

Contemplând locul unde geniul său s-a oprit, să mai avansăm cu un

pas mai departe şi vom vedea că există o cale nouă, mai bună.

Dacă pacientul face o eroare mentală, va apărea un conflict între

suflet şi trup, al cărui rezultat va fi boala. Eroarea poate fi î ndepărtată,

otrava eliminată din trup, dar rămâne un gol: locul în care a fost forţa

adversă, acum izgonită.

Metoda perfectă nu este să izgonim influenţa adversă ci s-o înlocuim

cu virtutea corespunzătoare şi prin aceasta să înlăturăm definitiv greşeala. Aceasta este legea opoziţiilor, a pozitivului şi negativului.

Un pacient are dureri datorită cruzimii sale. El poate să-şi suprime

acest defect căutând cu perseverenţă să nu mai fie crud, dar aceasta

înseamnă o lungă şi istovitoare bătălie şi, chiar dacă va avea succes în a-şi

elimina cruzimea, va rămâne un gol. Dacă pacientul se va concentra pe

partea pozitivă, dezvoltându-şi simpatia inundându-se cu această virtute,

cruzimea va fi înlocuită fără efort şi manifestările ei vor fi imposibile.

Astfel, prin ştiinţa vindecării, pacientul este învăţat şi asistat să-şi

dezvolte acele virtuţi care îi vor crea, odată şi pentru totdeauna, imunitatea

împotriva defectelor ; aceasta este adevărata bătălie pentru ştergerea lor.

Aceasta nu este vindecarea lui “să nu faci” ci a lui “fie binecuvântaţi”. Invăţarea vindecării dinspre interior spre exterior poate fi considerată



8

un alt mare principiu al geniului lui Hahnemann.

Mai întâi trebuie vindecată mintea, iar trupul o va urma. Să vindeci

trupul şi nu mintea poate fi foarte grav pentru pacient, căci trupul câştigă pe

seama sufletului şi aceasta, în cel mai bun caz, este o lecţie amânată. Este

mai bine să pierzi un trup decât să pierzi o lecţie.

Munca medicului are două aspecte: să-l ajute pe pacient să-şi

corecteze greşelile spirituale şi să-i dea acestuia acele remedii care-l vor

ajuta să le corecteze în planul fizic; mintea mai sănătoasă va vindeca

trupul.

Mai târziu este esenţial ca remediile alese să fie datătoare de viaţă şi

să-l ajute să eleveze.

In alegerea acestora trebuie să avem în vedere stadiul lor de evoluţie

faţă de om.

Metalele sunt subumane. Folosirea animalelor implică cruzimea şi nici

o urmă din aceasta nu trebuie să existe în arta divină a vindecării. Avem la îndemână regnul vegetal. Plantele sunt de trei tipuri. Primul grup este sub

cel uman pe scala evoluţiei; varietăţi primitive, alge marine, cactuşi,

cuscuta, etc. Deasemenea, cele care au fost folosite în scopuri rele:

măselariţa, beladona, orhideele, etc.

A doua clasă, la un nivel de evoluţie similar fiinţelor umane, sunt

inofensive şi pot fi folosite pentru hrana.

Există un al treilea grup, la fel de ridicat sau mai ridicat decât

majoritatea oamenilor. Din acesta trebuie să alegem remediile, pentru că

lor li s-a dat puterea de a vindeca şi binecuvânta.

Nu există urmă de cruzime în a le folosi: aceste plante doresc să fie

folosite în beneficiul oamenilor, sunt binecuvântate atunci când servesc

oamenilor.



9

Primul grup, prin scăderea rezonanţelor benefice ale trupului, îl fac de

nelocuit pentru suflet şi de aceea pot cauza moartea. Ultima clasă are

puterea de a cr eşte rezonanţele benefice care aduc puterea spirituală ce

curăţă mintea şi trupul şi, prin aceasta, vindecă.

Activitatea noastră de medici poate fi creionată astfel: să studiem

natura umană pentru a fi capabili să ne asistăm pacienţii către cunoaşterea

de sine, să-i sfătuim cum să-şi armonizeze personalitatea cu sufletul şi să

le administrăm acele remedii benefice care le vor creşte rezonanţele

benefice ale personalităţii, făcând-o să convieţuiască mai bine cu sufletul

şi, astfel, să-şi dezvolte acele virtuţi care vor aduce armonie, ceea ce va

duce la o sănătate perfectă.

Să luăm acum în considerare aspectele practice care privesc

diagnosticul şi tratamentul.

Sunt şapte diviziuni principale în care putem să plasăm pacienţii.

Un individ poate greşi, în concordanţă cu lecţia personală pe care oare de învăţat, privind următoarele principii fundamentale:

1. Puterea

2. Cunoaşterea intelectuală

3. Dragostea

4. Echilibrul

5. Servirea

6. Inţelepciunea

7. Perfecţiunea spirituală

Inainte de a merge mai departe să subliniem din nou că prezenţa unei

boli arată că personalitatea este în conflict cu sufletul.

Particularităţile şi virtuţile sunt relative şi ceea ce este virtute la cineva,poate fi defect la altcineva. Să vrei să fii puternic poate fi bine la un suflet



10

tânăr şi să nu producă conflicte între personalitate şi suflet, dar ceea ce

este bine aici, va fi nelalocul lui şi deci rău în cazul unor etape mai

avansate în care sufletul a decis ca personalitatea să dea mai degrabă

decât să facă.

O particularitate nu poate fi judecată ca bună sau rea fără să avem în

vedere stadiul de evoluţie individual.

Ceea ce ştim ca fiind răul este binele cu forţa.

Prezenţa bolii arată că există particularităţi ale personalităţii pe care

sufletul încearcă să le înlăture pentru că ele sunt sub standardul de

evoluţie al acelei fiinţe umane.

Mai mult, pacientul a refuzat mereu să-şi asculte vocea sufletului, a

refuzat să aibă această experienţă în plan mental şi de aici apare

necesitatea unor lecţii mai severe care sunt învăţate prin suferinţă.

Putem discerne, din mentalitatea pacientului, erorile care au condus la

o anumită cădere a personalităţii pentru a readuce pacea la standardul deevoluţie dorit de suflet.

Erorile care se pot face în cadrul celor şapte principii sunt după cum

urmează:

1 PUTERE tiran autocrat senzualist

2 INTELECT magician distrugător satir

3 DRAGOSTE inchizitor ură furie

4 ECHILIBRU extaziat schimbător isteric

5 SERVIRE făţarnic egoist cochetărie

6 INŢELEPCIUNE agnostic nebun clown

7 PERFECŢIUNE

SPIRITUALA

entuziast puritan călugăr



11

Nu contează ce boală fizică are pacientul ci trebuie să înţelegem

căruia dintre tipurile de mai sus îi aparţine.

Nu trebuie să ne aşteptăm ca aceste caracteristici să fie întotdeauna

puternice. În cele mai multe cazuri ele pot fi numai ca nişte urme. Pentr u a

asigura un tratament de succes este esenţial să înţelegem erorile

fundamentale oricât de slab conturate ar fi ele.

La mulţi dintre pacienţi, personalităţile le sunt zdrobite de rude

dominante sau prieteni şi, la unii dintre aceştia, putem găsi uşor un

diagnostic analizându-l pe cel care domină, care este de acelaşi tip cu

pacientul. Aceasta pentru că este vorba de cazuri în care asemănător ul

înlătură asemănătorul: oameni care au avut căderi similare, dar mai

puternic marcate, şi în acest mod putem conştientiza din ce cauză suferă

pacientul.

Inainte de a discuta tipologiile în detaliu să discutăm despre metodele

de dozaj.Din nou legea lui Hahnemann rezistă, să nu schimbi atâta vreme cât

are loc o îmbunătăţire.

Remediile pe care le vom descrie au o acţiune benefică şi nu produc

agravarea situaţiei, nici reacţii adverse datorită efectului de creştere al

rezonanţelor benefice.

Ele sunt preparate în trei, patru şi şapte potenţe.

La începutul unui tratament se poate da câte o doză de potenţa a treia

de două-tr ei ori pe zi, până când se constată o îmbunătăţire clară care apoi

încetează. Atâta vreme cât progresul se menţine, nu se schimbă

tratamentul, dar dacă apare o scădere după administrarea a încă trei-patru

doze atunci e nevoie de doze mai mici. Se recurge la potenţa patru sau

şapte numai când potenţele mai mici nu mai au efect.



12

Dacă aveţi un prieten care a suferit o pierdere grea şi este disperat va

trebui ca la prima vizită să-l consolaţi şi să-l sprijiniţi; dar pe măsură ce se

împacă cu situaţia vizitele pot fi reduse fără grijă.

Deci aceste potenţe se folosesc ca nişte prieteni binecuvântaţi ai celor

în suferinţă, dar aşa cum a spus Hahnemann, bolnavul trebuie să se lupte

şi să nu devină dependent chiar şi de medicina benefică iar atunci când se

simte mai bine este nevoie să lupte singur, cât de mult se poate, fără să

ceară ajutor din nou decât atunci când este nevoie cu adevărat.

Cu cât pacientul se străduieşte să-şi corecteze greşelile din spatele

suferinţei sale, cu atât mai lungă va fi urmarea unui tratament cu o anumită

potenţă.

In continuare voi descrie câteva tipuri de greşeli asociate bolilor şi

remediile vindecătoare.

Ii mulţumesc dr. F.J.Wheeler din Southport, pentru ajutorul pe care mi

l-a oferit privind rezultatele clinice pe care le-a obţinut cu aceste remedii,pentru colaborarea deschisă pentru o lungă perioadă de timp şi

generozitatea sa financiară care au făcut posibilă descoperirea multora

dintre aceste remedii.

(Toate remediile ce vor fi menţionate în acest articol sunt

standardizate de Nelsons and Co, 73, Duke Street, Grosvenor Square,

London, W1.

Messrs Epps, Thatcher and Co, 60, Jermyn Street, London, SW1)



13

Remediile şi tipurile lor

Denumirile botanice ale fiecărui remediu sunt:

1. AGRIMONIA Agrimonia eupatoria

2. CERATO Ceratostigma willmottiana

3. CICHORIUM Cichorium intybus

4. CLEMATIS FLORA Clematis erecta flora

5. COTYLEDON Cotyledon umbilicus

6. CENTAURIUM Erythraea centaurium

7. IMPATIENS Impatiens royalei

8. MIMULUS Mimulus luteus

9. SCLERANTUS Scleranthus annuus

10. ARVENSIS Sonchrus arvensis

11. VERBENA Verbena officinalis

AGRIMONIAINCHIZITORUL

Acest tip nu este uşor de diagnosticat întotdeauna pentru că îşi

maschează problemele.

Aceste persoane sunt adesea aparent nepăsătoare, geniale şi

interesate de viaţă: indiscutabil nişte persoane plăcute. Consumă băuturi

alcoolice, chiar dacă nu fac excese, pot fi dependente de medicamente şi

îşi doresc o viaţă plină şi interesantă. Astfel îşi ascund suferinţa interioară.

Simt că trăiesc o tragedie care-i doboară, deşi rareori povestesc

despre asta chiar şi celor mai buni prieteni. In interior, sunt răvăşiţi: le este

fr ică de prezent şi mai ales de viitor, care-i poate conduce la suicid. Nu iau

măsuri împotriva pericolelor şi sunt nepăsător i în orice situaţie. Nu au stare:

sunt activi, făra odihnă, mereu să facă ceva, au nevoie de somn puţin, se



14

culcă târziu.

In mod obişnuit sunt foarte interesaţi de ocultism şi magie. In realitate

sunt suflete zbuciumate, sătule de suferinţă şi preferă moartea ca pe o

alternativă mai bună, deşi, aparent, afişează o luptă eroică dusă cu o bună

dispoziţie forţată.

Frecvent, se constată că sunt îngrijoraţi de o anumită tortură, deşi

ceea ce îi persecută poate fi pe un alt plan.

Remediul aduce liniştea, înlătură lucrurile care chinuie, reduce nevoia

de stimulente şi calmează.

CERATO

NEBUNUL

Pentru cel care caută să meargă mai departe, încă tulburat, incapabil

să discearnă binele şi răul. Lipsa cunoaşterii îl face să fie nechibzuit în

alegerea prietenilor, activităţilor, plăcerilor şi influenţelor pe care le lasă înviaţa lui. Intenţiile sunt bune, dar acţiunile sunt proaste. Se concentrează

prea mult pe detaliile vieţii şi pierd esenţialul: convenţiile şi lucrurile minore

contează mai mult decât lucrurile de bază.

Pierde frecvent oportunităţile datorită unor influenţe minore şi îşi

neglijează misiunea personală din cauza persuasiunilor unor rude sau

prieteni. Exagerează foarte tare datoriile pe care le are faţă de o altă

persoană, legându-se singur de o personalitate dominantă când ar trebui

să servească cât mai mulţi oameni.

Este slab şi se scuză faţă de cel care-l persecută, ca o f emeie care-l

apără pe bărbatul beat care a bătut-o. Este nefericit în sinea lui, pentru că,

în subconştient, realizează că-şi pierde vremea: este nemulţumit, în tăcere,de propriile eforturi. Dacă poate fi convins să conştientizeze adevărul



15

despre nebunia lui, atunci vor apărea îmbunătăţiri. Acest tip de persoană

este victima egoistului şi a distrugătorului.

Remediul aduce înţelepciunea cunoaşterii adevărului, discernământul

binelui şi răului, încurajează forţa şi îndemânarea de a păstra drumul drept

atunci când este conştientizat.

CICHORIUM

EGOISTUL

Aceste persoane doresc să-i folosească pe ceilalţi pentru scopurile

lor: sunt posesive, opusul mamei care iubeşte sacrificându-se. Sunt

vorbăreţi, povestesc repede, în continuu şi îi obosesc pe ceilalţi cu

pălăvrăgeala lor. Sunt ascultători slabi, readucând întotdeauna

conversaţiile la propriile lor interese. Ii agită şi îi bat la cap pe ceilalţi cu

lucruri banale; par să dorească să nu le dea pace, fără odihnă, celor lalţi.

Sunt autocentraţi, duri şi plini de pr opriile lor probleme. Vivacitatea lor, la început, poate fi distractivă şi atractivă, însă curând va ajunge să-i

obosească pe cei din jur.

Doresc companie şi urăsc să fie singuri, de fapt le este frică de

singurătate, deoarece depind de sursa de vitalitate a celor din jur. Obţin

simpatie şi atenţie prin poveşti în care-şi plâng de milă şi prin bolile pe care

le au; îşi vor crea probleme şi vor simula boala dacă descoperă că, prin

aceasta, obţin atenţie din partea altora.

Când nu sunt în stare să-şi urmeze propriul drum în lucrurile

importante, devin duşmănoşi, răzbunători, vindicativi şi cruzi. Sunt foarte

insistenţi şi intriganţi pentru a obţine ceea ce îşi doresc.

In relaţii sau ca prieteni cer mereu şi, deşi nu se conştientizează întotdeauna, aceasta conduce la o puternică devitalizar e a celor din jur.



16

Adesea sunt slabi şi palizi, au tenul gras şi le este frig. Migrenele

cronice, indigestia, constipaţia, guturaiul, răcelile, iritabilitatea, sunt

simptomele obişnuite.

Ingrijorarea îi supără foarte tare, adesea producând disconfort sau

dureri abdominale, poftă de mâncare.

Remediul, pe lângă diminuarea simptomelor, stimulează simpatia faţă

de alţii, aceasta fiind şi lecţia lor de viaţă: mutarea atenţiei de la ei înşişi şi

manifestarea simpatiei faţă de victimele lor va duce la încetarea

agresiunilor pe care le-au provocat, constituind un serviciu adus celor pe

care mai înainte i-au devitalizat.

Lecţia lor este devotamentul faţă de alţii, să dea dovadă de altruism.

CLEMATIS FLORA

EXTAZIATUL

Pentru cei care visează: trăiesc în idealitate şi n-au nici un pic de simţpractic. Adesea, în adolescenţă citesc cărţi de dragoste şi se pierd în ceea

ce citesc.

Sunt preocupaţi de mişcările religioase sau patriotice, de care devin

temporar absorbiţi, neglijându-şi îndatoririle obişnuite. Işi îndreaptă rapid

atenţia de la o activitate la alta.

Tind să aibă ataşamente extrem de puternice faţă de alte persoane şi

se plasează sub puterea lor în mod voluntar şi fără teamă, ceea ce poate fi

asociat cu o afecţiune profundă şi dorinţa de nu fi niciodată separat.

Personalităţile mai puternice pot folosi în timpul vieţii această influenţă

împotriva lor sau după moarte să-i cheme dincolo: din această cauză nu se

manifestă boala care să-i facă să lupte. Nu ţin mult la viaţă, aceasta nu î nseamnă prea mult pentru ei, au



17

resistenţă scăzută faţă de boli, par să nu se teamă de moarte, nu doresc să

dea bine. Sunt placizi, calmi, resemnaţi în boală, nu din cauza răbdării, ci

din cauza indiferenţei.

Au două faze: extazul, în ceea ce priveşte idealurile, şi calmul

resemnării, când sunt bolnavi.

Remediul le aduce stabilitate, plasând pacientul într-un plan mai

practic, îi aduce cu picioarele pe pământ şi îi face capabili să-şi facă

misiunea personală din această lume.

COTYLEDON

ISTERICUL

Aceşti pacienţi au instabilitate emoţională. Sunt excitabili, nervoşi,

inutili în caz de urgenţă, devin agitaţi din nimic.

Sunt nestatornici datorită nesiguranţei şi lipsei de autocontrol. Vor să

facă bine, dar eşuează complet din cauza iresponsabilităţii. Slăbiciunile lor le produc anxietate, în special incapacitatea de a-şi corecta greşelile.

Cazurile de isterie, epilepsia isterică şi paralizia isterică intră în acest

grup.

Remediul stimulează capacitatea de a fi stabili, calmi, curajoşi şi

hotăr ârea tacită de a învinge.

El dă caracteristicile unui centurion roman “credincios până la moarte”

aşa cum Scleranthus le dezvoltă pe cele ale unui comandant.

CENTAURIUM

AUTOCRATUL

Aceste persoane, în străduinţa lor pentru putere, au pierdut simţulproporţiilor asupra poziţiei relative şi rolului lor în această lume.



18

Sunt zgomotoşi în discuţii şi mişcări, cer atenţie, sunt neliniştiţi şi, în

special, insistă asupra detaliilor dorinţelor şi confortului propriu. Sunt

aroganţi şi plini de sine când este vorba de ceea ce au dobândit.

De obicei au un fizic masiv, sunt roşii în obraji şi au tendinţa de a

suferi de hipertensiune şi de afecţiunile care o însoţesc.

Remediul are tendinţa de a aduce blândeţe şi amabilitate acestor firi şi

de a reduce tensiunile mentale şi fizice.

IMPATIENS

ENTUZIASTUL

Acest remediu este pentru durerile acute, indiferent de cauza lor şi

este indicat când acestea sunt severe. In unele cazuri s-a administrat cu

succes după ce morfina nu a avut efect.

Este indicată şi pentru suferinţele mentale acute, intensitatea acestora

fiind elementul de ghidare.Este util acelor persoane care (indiferent de starea aparentă) fac un

mare efort să depăşească anumite defecte, datorită intensităţii suferinţei,

atunci când le este frică de eşec.

Suplimentar, acest remediu aduce liniştea şi o stare mentală ridicată

de care pacienţii sunt, în mod obişnuit, foarte conştienţi.

MIMULUS

URA

Acest tip de persoană suferă de epuizare, sfârşeală, obosind uşor. Ei

au frici vagi, frica de lucruri necunoscute îi face irascibili, somnul le este

prost şi neodihnitor. Sunt foarte sensibili şi epuizaţi de zgomote, discuţii şi, în special, de



19

întrebări. Doresc să fie singuri şi tăcuţi.

Adesea sunt interesaţi de spiritualitate şi au calităţi de medium.

Epuizarea şi apatia sunt disproporţionate faţă de cauzele fizice care

le-au indus.

Această stare se vede adesea după Influenza.

Remediul aduce calmul şi înlătură fricile. El dezvoltă compasiunea,

care este lecţia de care are nevoie.

SCLERANTHUS

GIRUETA

Nota dominantă a acestui tip este lipsa de stabilitate şi încredere. Nu

există încredere în sine şi totdeauna caută aprobarea altora, alternând pro

şi contra faţă de opiniile diferite ale prietenilor. Sunt incapabili să ia decizii

şi, din această cauză, se simt torturaţi mental.

Sunt nervoşi, neliniştiţi, se eschivează de la responsabilităţi şi evităoamenii, cu excepţia momentelor când caută ajutor. Greşeala lor este că

se bizuie în totalitate pe intelect şi deloc pe propria intuiţie. Au dificultăţi de

concentrare mentală, datorită trecerii de la un subiect la altul.

Trec prin stări extreme: depresie, apoi bucurie; la un moment dat sunt

optimişti, apoi pesimişti. Sunt schimbători şi nesiguri datorită schimbării

permanente a stărilor: o zi un tovarăş bun, în alta ciufut, uneori caritabil şi

extravagant, alteori deplorabil şi avar.

Simptomele, temperatura, etc toate vin şi pleacă, cresc şi scad

fluctuând rapid, în funcţie de starea mentală.

Remediul aduce limpezime viziunii mentale, uşurinţă în a lua decizii

rapide, hotărâre şi calm în faţa dificultăţilor. El dezvoltă însuşirile pentru uncomandant eficient la fel cum Cotyledon aduce calităţile unui soldat bun.



20

ARVENSIS

DISTRUG ĂTORUL

Aceste persoane sunt în adâncuri întunecate, fără lumină, fără bucurii,

fără fericiri. Sunt extrem de nefericite, după cum se vede şi pe faţa lor , şi

răspândesc întunericul asupra celorlalţi.

Tenul lor este mâlos, gălbui sau portocaliu-cafeniu.

Văd întotdeauna partea întunecată a lucrurilor şi sunt deprimaţi,

refuză să se bucure de opor tunităţile de a-şi satisface plăcerile, totdeauna

răspândesc partea întunecată a vieţii, trăiesc în tot ce este morbid şi infect

şi îi deprimă pe ceilalţi cu posomoreala lor.

Remediul le aduce în viaţă lumina soarelui şi îi ajută să îi încurajeze şi

pe alţii.

VERBENA

PURITANULPentru cei care au idealuri înalte, care se străduiesc să trăiască o

viaţă exaltată şi care greşesc undeva.

Pacienţii par să fie prea rigizi în principii, prea obtuzi, străduindu-se să

modeleze lumea după propriile lor idealuri. Au idealurile cele mai înalte,

însă sunt intoleranţi faţă de greşelile altora, prea severi cu ei înşişi, cu un

spirit de sacrificiu excesiv care alungă bucuria vieţii. Eşuează în ceea ce

priveşte generozitatea, mila sau cavalerismul.

Pot să şovăie în faţa standardelor lor atunci când întâmpină dificultăţi.

Acest remediu le aduce uşurare, le lărgeşte privirea, creşte

generozitatea şi îngăduinţa şi încurajează statornicia în faţa încercărilor.

Lecţia acestui tip de persoană este toleranţa, răbdarea, lărgireaorizontului mental.



21

Au fost prezentate anumite tipologii. Există şi alte remedii necesare

pentru a completa seriile despre care se speră că vor fi descoperite şi

publicate în viitor.

In medicină este nevoie să studiem marile principii ale vieţii, dacă sunt

de folos semenilor norştri.

In această lume, cu toţii suntem pe acelaşi drum, tovarăşi de călătorie

pe drumul perfecţionării. Avem de câştigat cu toţii cunoaşterea şi

experienţa care poate fi dobândită pe pământ de a ne transforma egoismul

în altruism şi de a ne dezvolta virtuţile la puritate maximă.

Lecţia particulară a prezentului este descoperirea caracteristicilor

tipului căruia îi aparţinem. Nu suntem puşi în luxul unui palat pentru a

depăşi dificultăţile în mod eroic, nici nu venim atât de săr aci încât să

învăţăm controlul înţelept al bunăstării. Imprejurările, mediul şi oamenii

între care este pus pacientul, toate trebuie să fie pentru medicul înţelept

indicaţii ale bătăliei pe care trebuie să o ducă. Orice eroare reprezintăopusul virtuţii către care trebuie să tindem. Pentru a învinge setea cu care,

poate, ne-am născut într -o familie de beţivi, este ceva obişnuit; tot aşa, să

învingem ura cu care, poate, ne-am născut între oameni cruzi. De fapt,

adesea, defectele pe care le-am primit pe cale ereditară sunt acelea pe

care trebuie, în special, să le eliminăm. Dacă nu reuşim să ne învăţăm

lecţiile în plan mental, va trebui să suportăm consecinţele, adică rezultatul

aceloraşi greşeli dar venind de la alţii, până când greşelile proprii sunt

eliminate total din noi înşine.

Astfel, erorile noastre, tovarăşii şi situaţiile care ni se opun, reprezintă

opusul virtuţilor pe care ar trebui să le manifestăm.

In tratament, este esenţial să diagnosticăm tipul unui individ şi virtuteape care trebuie să o perfecţioneze şi, până atunci, să fim capabili să-i



22

asigur ăm vindecarea spirituală necesară, prescriindu-i acele remedii care

au puterea să ajute pacientul în efortul său.

Astfel, vom considera greşelile, erorile şi situaţiile potrivnice ale

pacientului ca indicaţii pentru binele pe care el trebuie să-l dezvolte. Apoi

trebuie, cu toată convingerea, să căutăm lucrul bun, să identificăm virtutea,

în special pe cea dominantă, pe care pacientul o avea când era bine, şi să-i

dăm acestuia remediul care va creşte această virtute astfel încât să-şi

inunde cu ea defectele.

Activitatea noastră ca medici este să căutăm tot ce este cel mai bun,

atât în ceea ce priveşte mijloacele, cât şi studiul erorilor care trebuie

eliminate. Să dezvoltăm şi să punem în valoare tot ce este mai bun până la

maximul puterilor noastre. Ar trebuie să facem efortul, prin intermediul

cabinetelor din zonă, să menţinem pacienţii la cele mai înalte standarde şi,

prin aceasta, să-i facem să meargă înainte.

Fraţi medici, există o metodă simplă şi mai bună de potenţare aremediilor decât cea pe care am utilizat-o până în prezent.

Sper ca simplitatea metodei să nu vă împiedice să o utilizati, deoarece

veţi vedea pe măsură ce veţi cerceta cât de măreaţă este simplitatea

întregii Creaţii.

Remediile descrise în acest articol au fost preparate în felul următor :

un vas de sticlă, cât se poate de subţire, a fost umplut cu apă curată,

preferabil primăvara. In acesta au fost puse suficient de multe flori încât să

acopere complet suprafaţa apei. S-a ales o zi însorită iar florile au fost

culese după ce au stat aproximativ două ore în bătaia soarelui. Vasul a fost

pus la soare şi poziţia lui a fost schimbată din timp în timp astfel ca lumina

soarelui să cuprindă întreg vasul. Câte un sfert din fluid a scos după 3, 4 respectiv 7 ore şi s-a adăugat



circa 20% alcool pur. Acestea pot fi utilizate drept potenţa a treia, a patra

sau a şaptea.

Să notăm că în preparare sunt implicate cele patru elemente:

pământul ca să hrănească planta, aerul ca să respire, soarele sau focul ca

să-i extragă puterile şi apa ca să colecteze şi să fie îmbogăţită cu

proprietăţi magnetice benefice de vindecare.

Pot exista două tipuri de erori: erori de omisiune şi erori de comitere.

Dacă avem o virtute pe care nu reuşim să o dezvoltăm, facem o

eroare de omisiune, asemănător cu persoana care-şi neglijează un talent

iar această eroare conduce la o boală latentă. O boală care stă ca un nor

deasupra persoanei, care încă nu coboară dându-i şansa să descopere

eroarea şi să dezvolte acea virtute.

Greşelile active sunt legate de bolile active şi apar atunci când

împotriva conştiinţei facem lucruri despre care ştim că sunt contrare Legii

Unităţii. Acestea îl fac pe medicul adevărat să fie în stare să-şi ajute pacientul

spunându-i-le, atât virtuţile latente, pe care nu le-a dezvoltat, cât şi

defectele pe care le-a manifestat împotriva nevoilor sufletului său. Tot

medicul trebuie să administreze acele remedii benefice care au puterea de

a-l capacita pe om să-şi armonizeze conduita în viaţă astfel încât el să

devină compatibil cu fiinţele divine de la care vin toate lucrurile bune.

In final, să reamintesc că boala este dată pentru ca omul să învingă şi

că dacă se va strădui, omenirii i s-a dat posibilitatea, sub asistenţă divină,

să depăşească lucrurile neplăcute: Creatorul este omnipotent în ceea ce

priveşte Iubirea şi Adevăr ul, iar Dumnezeu învinge întotdeauna.

Dacă vom conştientiza acest Adevăr în toate aspectele lui, învingereabolilor ne poate însoţi chiar din acest moment.

Documents

Edward Bach - Cateva consideratii fundamentale asupra bolii