Upload
elena-comanita
View
2
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
file
Citation preview
Eficenta energetica
Încălzirea globală este un fenomen care a apărut ca o consecinţa directă a creşterii
conţinutului de gaze cu efect de seră (GES) – în special CO2 (dioxid de carbon) în
atmosferă (Hekkert M. et al., 2000). Acest fenomen este datorat utilizării resurselor
regenerabile precum extracţia şi arderea combustibililor fosili: petrol, gaze naturale din
care rezultă CO2.
Astfel, dacă în urmă cu câteva decenii problema înlocuirii surselor convenționale
de energie nu exista, astăzi, diminuarea încălzirii globale reprezintă una dintre
principalele activități vizate de politicile europene pentru energie şi mediu având în
vedere epuizarea în curând a petrolului şi gazelor naturale.
Consumul mare de materiale polimerice de sinteză a adus tot mai mult în atenţia
părților interesate impactul pe care îl au acestea asupra mediului înconjurător, în special
datorită problemei pe care o reprezintă cantităţile imense de petrol o resursă
neregenerabilă, a emisiilor rezultate de le procesele de obținere a polimerilor care conduc
la accentuarea fenomenului de încălzire globală precum și a gestionării acestora la
sfârșitul ciclului lor de viață(Gregory M.R., 2009; Rochman C.M. et. al., 2013).
Reducerea emisiilor de dioxid de carbon poate fi realizată fie prin îmbunătăţirea
eficienţei energetice şi reducerea cererii de energie fie prin utilizarea surselor de energie
regenerabilă, prin urmare, polimerii sintetici nebiodegradabili sunt treptat înlocuiţi de
polimerii biodegradabili în special cei care derivă din resurse regenerabile. Astfel,
biopolimerii obtinuţi din resurse regenerabile, constituie o solutie viabila pentru
rezolvarea problemelor create de polimerii sintetici, datorita consumului ridicat de petrol,
o resursă mereu deficitară, cu impact negativ asupra mediului.
Polihidroxialcanoații (PHAs) sunt polimeri biodegradabili/biopolimeri, produși prin
biosinteză microbiană, folosind surse de carbon disponibile şi regenerabile. PHAs sunt
biodegradabili şi pot fi utilizați în producerea de biomateriale plastice (Cyras V.P. et. al.,
2007).
Producția de PHAs din deşeuri organice necesită două etape secvenţiale de
fermentare: degradarea anaerobă și degradarea aerobă.
Producerea biogazului prin degradare anaerobă (AD) este considerată a fi varianta
optimă în deșeurilor organice, deoarece astfel respectivele materii organice sunt
transformate în energie recuperabilă şi în amendament organic pentru agricultură.
Degradarea anaerobă este strâns legată de sistemele anaerobe naturale şi reprezintă
conversia microbiologică în lipsa oxigenului a materiei organice în metan. Digestia
anaeroba ce are ca rezultat producția de biogaz, care reprezintă în acest moment tehnica
cea mai favorabilă în prelucrarea deșeurilor organice.
Potenţialul mondial al producţiei de energie pe bază de deșeuri se estimează a fi la
un nivel foarte ridicat.
Asociaţia Europeană pentru Biomasă (AEBIOM) estimează că producţia europeană
de energie, având ca bază deșeurile, poate fi crescută de la 56 Mtoe în 2007 la 187 Mtoe
în 2030.