Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………….2

1.Istoria apariției sistemelor de management de mediu.............................................................3

2.Dferenţele ISO – EMAS.............................................................................................................5

3.Rgulamentul EMAS....................................................................................................................9

3.1. Esenţa EMAS .....................................................................................................................9

3.2. Articole...............................................................................................................................10

3.3. Fazele EMAS.....................................................................................................................11

Concluzii.........................................................................................................................................13

Bibliografie.....................................................................................................................................14

1

Introducere

Un sistem de management de mediu este partea din sistemul global de management care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele în vederea dezvoltării, implementării, realizării, evaluării şi menţinerii politicii de mediu. Aceste acţiuni depind unele de altele pentru a atinge un scop clar bine definit: protecţia mediului. Un sistem de management de mediu necesită o planificare continuă pentru a face, revizui şi îmbunătăţi performanţele unei organizaţii.Necesitatea realizarii politicii de mediu proprii fiecarei tari, fiecarei persoane juridice, a impus gasirea unei modalitati de abordare, a unor instrumente,  set de proceduri, a  unui mod planificat si organizat de a coordona  gestionarea interactiunii cu mediul a unei organizatii. Asa a aparut Sistemul de management de mediu, ca:-Sistem pentru imbunatattirea continua a performantei de mediu si in consecinta a performantei si viabilitatii comerciale a intreprinderii.-Instrument care da unei intreprinderi posibilitatea de a-si imbunatati performanta de mediu prin ajustarea operatiunilor, nu doar prin verificarea conformarii cu o colectie de standarde necorelate si neierarhizate conform prioritatilor de mediu.-Mijloc pentru conducerea superioara de a aborda proactiv, strategic si cuprinzator modul in care intreprinderea interactioneaza cu mediul, in conformitate cu principiile de baza ale unui bun management. Sistemul comunitar de management de mediu și audit (EMAS) vizează încurajarea

întreprinderilor și a altor organizaţii europene să își îmbunătăţească rezultatele cu privire la mediu.

Este deschis oricărei organizații din UE sau din afara acesteia, acoperă toate sectoarele economice și de servicii și se aplică la nivel internațional. Regulamentul stabilește sistemul EMAS voluntar. Acesta este un instrument de gestionare pentru mediu, de înaltă calitate, care permite utilizatorilor

să își evalueze, raporteze și îmbunătățească propria performanță de mediu. EMAS ajută

organizațiile înregistrate să beneficieze de performanțe sporite, economii în materie de costuri și o

imagine publică pozitivă. Până la jumătatea lui 2015, peste 4 000 de organizații și aproximativ 7 500 de amplasamente au fost înregistrate în cadrul sistemului EMAS la nivel mondial. Printre

acestea s-au enumerat multinaționale, întreprinderi mai mici și autorități publice.

Comisia Europeană aplică sistemul EMAS pentru a reduce impactul asupra mediului al propriilor

activități, în special prin utilizarea resurselor naturale într-un mod mai eficient, reducând emisiile

de CO2, prin prevenirea, reciclarea și reutilizarea deșeurilor, aplicând achiziții publice ecologice și promovând mobilitate sustenabilă.

2

2.Istoria apariției și dezvoltarii sistemelor de management de mediu

Necesitatea de a introduce sisteme de certificare de mediu a aparut la începutul anilor „90, pentru a permite procese voluntare de îmbunătăţire continuă şi de informare a publicului. Ideea a fost inspirată de succesul sistemelor de asigurare a calităţii în anii 80, care a ajutat la îmbunătăţirea producţiei şi a vizibilităţii la nivel internaţional a certificatelor şi la creşterea competitivităţii întreprinderilor. Pentru a înţelege motivele acestei necesităţi, ar trebui să se ţină seama de percepţia negativă pe care publicul, în faţa condiţiilor evidente de degradare a mediului, a acumulat-o în ceea ce priveşte dezvoltarea industrială, ajungând să demonstreze, pe de o parte, o cerere puternică în relaţia cu decidentul politic pentru o mai mare protecţie şi conservare a mediului şi, pe de altă parte, o ostilitate deschisă faţă de industrie. Drept urmare, guvernele au adoptat o legislaţie de mediu din ce în ce mai strictă, prin care prevedeau sancţiuni împotriva infractorilor, şi lăsau autorităţile competente să efectueaze controale dificile şi complexe, adesea realizate episodic şi incomplet, astfel încât monitorizarea conformităţii cu legislaţia de mediu s-a dovedit a fi complicată şi adesea ineficientă. Opinia publică a aflat limitele acestei politici şi a continuat să ceară guvernelor măsuri suplimentare de îmbunătăţire a mediului. Ei au răspuns prin creşterea severităţii limitelor legii şi înăsprirea sancţiunilor; acest fapt a dus la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, dar nu au fost percepute ca atare de către publicul care a continuat să aiba aceleaşi preocupări cu privire la sănătatea mediului, aceeaşi neîncredere în acţiunea guvernelor şi acelaşi climat de suspiciune faţă de sistemul de producţie. Aceasta a condus la un cerc vicios care a făcut să crescă, la începutul anilor '90, în special la nivel european, convingerea privind nevoia unei schimbări radicale de natură politică, care urmează să fie adoptată pentru a obţine rezultate semnificative în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de mediu. Principiile unei noi politici de mediu Schimbarea a fost implementată prin introducerea celui de-al cincilea Program de acţiune ecologică al Uniunii Europene, în perioada '93- 2000, ce contine principiil inovatoare în măsură să creeze un impact nu numai asupra modului de stabilire a noii legislaţii de mediu, cât şi asupra comunicarii cu publicul. Dintre acestea, cele care au creat scheme de certificare a mediului, răspund la exigenţe de: • stabilire a unei relaţii non-conflictuale cu companiile, cerându-le un comportament voluntar orientat spre protecţia mediului; • activare a participării publicului, identificând instrumente eficiente de formare şi informare de mediu. În primul caz, se încearcă să se creeze condiţii pentru întreprinderi pentru a consolida competitivitatea acestora pe piaţă, nu doar prin oferirea de produse la costuri reduse, ci şi prin tehnologii, procese de producţie şi produse compatibile cu protecţia mediului, prin stabilirea în plus a unui dialog cu publicul privind performanţele lor de mediu. În a doilea caz se încearcă să se promoveze şi să se dezvolte implicarea societăţii în luarea deciziilor privind protecţia mediului şi sănătatea cetăţenilor, crescând gradul de conştientizare al partenerilor sociali cu privire la rolul şi contribuţia pe care acestea le pot oferi pentru a influenţa pozitiv dezvoltarea durabilă.

Aceste principii s-au concretizat în două sisteme de certificare de mediu, EMAS şi Ecolabel, reglementate de Regulamentele CE 761/2001 (ex 1836-1893) şi 1980/2000 (ex 880/92).

Primii cinci ani de punere în aplicare în Europa a Regulamentelor EMAS şi Ecolabel au demonstrat valoarea lor puternică ca un mijloc de prevenire, de îmbunătăţire a mediului şi de comunicare, astfel încât cel de-al şaselea Program de acţiune al UE (2001-2006) invită toate statele membre să imbunatateasca răspândirea lor. În plus, având în vedere evoluţia politicilor de mediu, se urmăreşte

3

tot mai mult sistemul produs şi mai puţin regulamentul sectorial al proceselor de producţie, şi aserţiunea că efectele de degradare a mediului sunt o consecinţă nu numai a producţiei, dar şi a comportamentul de consum.

Al Şaselea Program invită statele membre să dezvolte strategii (IPP-Politica integrată a produselor) de integrare a instrumentelor voluntare disponibile (EMAS, ECOLABEL, ISO 14001 etc) cu instrumente noi, cum ar fi:

• Achiziţii publice ecologice (APE), pentru răspândirea unei politici de achiziţii "verzi";

• Etichetarea de mediu (Declaraţii de mediu de produs) pentru a îmbunătăţi informaţiile despre mediu între companii şi faţă de consumatori;

• Studii de Evaluare a ciclului de viaţă (ECA), ca bază sistematică pentru a cunoaşte impactul asupra mediului al produselor şi serviciilor pe parcursul ciclului lor de viaţă.

În urma acestei abordări, cele două regulamente europene, la prima lor revizuire (2000-2001) au fost profund inovatoare. Exemplele includ:

• extinderea EMAS de la un singur sector industrial în toate sectoarele, precum şi introducerea principiului de responsabilitate, chiar şi în ceea ce priveşte gestionarea efectelor indirecte asupra mediului;

• extinderea domeniului de aplicare al Ecolabelului european de la produse la servicii.

Cu ajutorul acestor inovaţii s-a atribuit un rol strategic publicului, înţeles în accepţiunea mai generală ca sector public şi consumatoricetăţeni, ca un subiect care prin care deciziile sale poate influenţa piaţa. În acest scop, sigla EMAS şi marca Ecolabel devin instrumente de comunicare de mediu, întrucât disting subiecte, site-uri de producţie, părţi din teritori, produse şi servicii care sunt liderii de mediu ai pieţei europene."Piaţa verde" este o provocare care se referă la toate:

• companiile care în stadiul de proiectare şi exploatare / livrare pot îmbunătăţi caracteristicile produselor şi serviciilor;

• consumatorii care pot avantaja o ofertă calificată ca fiind ecologică şi un angajament / utilizare corespunzătoare a achiziţiilor;

• administraţiile care pot să ofere servicii de mediu adecvate, să influenţeze utilizarea corespunzătoare a terenului, să detină un rol de consumator atent, să informeze şi să se îndrepte spre sensibilizarea şi spre comportamentul cetăţenilor, să introducă stimulente recompensă, să promoveze cercetarea, să armonizeze politicile pentru dezvoltare.

4

2. Diferenţe ISO – EMAS

O comparaţie a conţinuturilor Regulamentului EMAS şi cel al ISO 14001 nu poate face abstracţie de aspectele de "imagine", în fapt singurul punct care diferenţiază cele două instrumente. De fapt, până în aprilie 2001 (moment când a intrat în vigoare EMAS II), au existat diferenţe în punerea în aplicare a Sistemului de Management de Mediu în cele două texte, şi aceasta a condus la îndoieli cu privire la ce fel de certificare ar fi mai bine să se aleagă, ceea ce a determinat probleme organizaţiilor ce nu au putut fi certificate cu ambele standarde, sau prin alternative similare, dar dificil de integrat. Acum însă, sistemul de management implementat pentru a obţine certificarea ISO 14001 este cu siguranţă valabil şi pentru a cere aderarea la Regulamentul EMAS şi invers. Singurul lucru care diferenţiază cele două texte este, asa cum s-a precizat, o chestiune de imagine. Certificarea ISO 14001 este un standard internaţional, şi, ca atare, este recunoscută aproape peste tot, dar consumatorii sau autorităţile publice nu sunt întotdeauna informaţi şi cunosc semnificaţia obţinerii unei certificări ISO 14001. EMAS pe de altă parte, este un regulament european, astfel încât domeniul de valabilitate, teoretic, este mult mai limitat, dar, cu excepţia celor care au nevoie să facă afaceri în afara Europei, în termeni de imagine prezintă un avantaj incontestabil. Se poate spune că atât cu certificarea ISO 14001, cât şi cu înregistrarea EMAS, se consolidează beneficiile unui sistem de management de mediu, prin formalizare şi documentare, şi se pot intensifica în continuare eforturile companiei de mediu în relaţia cu "părţile interesate" (bănci, societăţi de asigurări, instituţii publice, etc). Acest lucru este în special legat de subiecte externe independente (organismul de certificare pentru ISO 14001, verificatorul de mediu acreditat şi autoritatea naţională competentă pentru EMAS), care sunt o garanţie pentru public, întrucât dovedesc conformitatea managementului de mediu al firmei la anumite cerinţe. Aderarea la EMAS este mult mai dificilă şi presupune mai multe obligaţii pentru întreprinderi decat certificarea ISO 14001. De fapt, prin declaraţia de mediu a EMAS se iau angajamente faţă de public, ce trebuie respectate cu stricteţe în termeni şi conţinut.

Principala diferenţă dintre cele două standarde, în ceea ce priveşte analiza de mediu iniţială constă în nivelul extensiei acestei analize. Standardul ISO 14001 nu se referă de fapt în mod explicit la necesitatea de extindere analizei de mediu la aspectele de mediu indirecte, ci la acele aspecte asupra cărora organizaţia nu îşi poate exercita control absolut. Un astfel de exemplu este reprezentat de activităţile şi operaţiunile desfăşurate de contractori, subcontractori şi furnizori de companie. Cu toate acestea, este important să subliniem că şi o analiză efectuată în conformitate cu standardul ISO 14001 ar trebui să evalueze aceste aspecte, deoarece de multe ori organizaţia poate avea o oarecare influenţă asupra lor. Mai mult, companiile deja certificate ISO 14001, pentru a obţine înregistrarea EMAS, nu mai trebuie să realizeze o analiză de mediu a amplasamentului, in sensul ca informaţiile furnizate de sistemul de management de mediu sunt suficiente pentru a identifica şi evalua aspectele de mediu indirecte.

Regulamentul EMAS cere o mai mare implicare în dezvoltarea sistemului de mediu, în ceea ce priveşte următoarele:

1. Conformitatea juridică;

2. Comunicări interne şi externe;

3. Performanţa de mediu;

5

4. Participarea salariaţilor;

6. Declaraţia de mediu

Declaraţia de mediu reprezinta principala diferenţă între regulamentul EMAS şi ISO 14001. Declaraţia de mediu este, de fapt, instrumentul prin care organizaţiile care aderă la Regulament, difuzează informaţii cu privire la aspectele de mediu şi performanţele lor de mediu, în timp ce conform standardului ISO 14001 este suficient faptul că organizaţia pune la dispoziţia publicului său propria politică de mediu, lăsând organizaţiilor individuale alegerea eventualelor forme de comunicare cu exteriorul a aspectelor legate de mediu. Tabelul de mai jos arată în versiune sintetică principalele diferenţe dintre Regulamentul EMAS si ISO 14001.

Anexa II din Regulamentul 1221/2009 conţine o analiză paralelă a cerinţelor prevăzute de cele două sisteme.

6

7

8

3. Regulamentul EMAS

3.1. Esenţa EMAS

Sistemul EMAS, Schema de Management de Mediu şi Audit, introdus pentru prima dată prin Regulamentul 1836/93, ulterior abrogat şi înlocuit prin Regulamentul 761/01, ajuns în prezent la versiunea a treia (1221/2009), face parte din măsurile luate de Uniunea Europeană pentru consolidarea instrumentelor politicii de mediu şi promovarea participării voluntare a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit.

Prin Regulamentul EMAS, UE a dat un impuls decisiv procesului de schimbare a relaţiilor dintre autorităţile publice şi organizaţii bazat pe principiul de „comandă şi control”. S-au răspândit tot mai rapid cultura şi practicile orientate spre prevenirea deteriorării mediului, mai degrabă decât luarea de măsuri pentru a remedia pagubele provocate mediului. Acest lucru cere organizaţiilor să inoveze, nu numai din punct de vedere tehnologic, ci şi în termeni de gestionare. Potrivit EMAS, organizaţiile care doresc să aibă continuitate în gestionarea compatibilităţii cu mediul a propriilor activităţi trebuie să supuna propria politică de mediu şi Sistemul de Management al Mediului la o evaluare efectuată de evaluatori de mediu acreditaţi şi să publice o Declaraţie de Mediu. Regulamentul EMAS presupune ca organizaţiile să adopte o abordare activă în domeniul mediului, cum toată lumea ştie mai bine decât oricine ce se întâmplă în „propria casă” şi apoi, atunci când le este cel mai la îndemână, să adopte toate iniţiativele ce se pretează respectării mediului, considerat ca un bun comun al întregii colectivităţi. Prin urmare, organizaţiile poartă răspunderea în ceea ce priveşte managementul de mediu, şi o astfel de responsabilitate impune introducerea şi punerea în aplicare de politici, programe şi sisteme eficiente de management de mediu. Concret, organizaţiile trebuie să: Pentru Analizele de mediu sa efectueze o analiză iniţială completă a problemelor de mediu produse în fiecare proces (un proces este modificarea materiilor prime care pentru a fi folosite necesită energie, directă şi indirectă şi, adesea, şi alte componente catalizatoare cum ar fi apa, abur, etc) şi a efectelor performanţei de mediu a activităţilor dezvoltate în acel loc. Analiza, prin urmare, trebuie să ia în considerare toate aspectele de mediu legate de activitatea organizaţiei, în timpul funcţionării normale, în caz de accident sau defecţiune. Printre cele analizate trebuie să fie identificate aspectele de mediu semnificative, şi, prin urmare, organizaţia ar trebui să acorde prioritate măsurilor de prevenire, de control şi de reducere a acestora.

Scopul urmărit prin analiza de mediu este de a avea o „fotografie” a situaţiei de mediu a amplasamentului, în vederea:

- dobândirii informaţiilor necesare pentru identificarea aspectelor de mediu, amploarea lor şi determinarea gradului performanţei de mediu a organizaţiei;

- identificarea legislaţiei de mediu în vigoare pentru activităţile întreprinse de către organizaţie, pentru a verifica conformitatea acestora;

- culegerea de informaţii, în scopul de a identifica domeniile de îmbunătăţire a performanţei de mediu pe plan tehnic şi managerial;

- formarea unui punct de referinţă obiectiv pentru a evidenţia îmbunătăţirile ce urmează a fi efectuate.

9

Adoptarea unei politici, a unui program, stabilirea obiectivele şi a scopurilor. În plus, pentru a se asigura că toate cerinţele de reglementare în materie de mediu sunt respectate, organizaţia trebuie să facă angajamente care vizează îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu pentru a atinge niveluri ce nu depăşesc nivelul celor care sunt acceptate din punct de vedere economic prin aplicarea optimă a tehnologiilor disponibile. O dată finalizată analiza de mediu, organizaţia dispune de toate elementele necesare pentru a stabili obiective şi pentru a formula programe, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Pentru a obţine inregistrarea, Regulamentul prevede că organizaţia trebuie să:

- adopte o politică de mediu, stabilită printr-o declaraţie de principii prin care organizaţia susţine fără echivoc angajamentul său faţă de protecţia mediului;

- introducă un program de mediu pentru amplasament, sau descrierea în detaliu a planurilor finalizate de îmbunătăţire a impactului activităţilor dezvoltate în respectivul loc pentru fiecare aspect de mediu evidenţiat.

În principiu, programul trebuie să se bazeze pe principiile inspirate de conceptul de bună administrare, enumerate în Regulament şi care prevăd toate efectele pe care activitatea o are asupra mediului, adoptarea tuturor măsurilor pentru eliminarea si apoi prevenirea poluării prin reducerea la minimum a producţiei emisiilor nocive şi a deşeurilor, în vederea conservării resurselor. În elaborarea programului trebuie să fie luate în considerare aspectele privind starea de sănătate a propriilor angajaţi, prin stabilirea unor proceduri pentru a asigura sănătatea şi siguranţa la locul de muncă.

3.2 Articole

Regulamentul 1221/2009 este compus din 52 articole şi completat de 8 anexe, ce aprofundează unele argumente (Regulamentul este anexat la prezentul act). Mai jos este evidenţiat conţinutul unora dintre articole.

Articolul 1, subliniază rolul EMAS ca instrument important al planurilor de acţiune pentru Consum şi Producţia durabile şi o Politică Industrială Durabilă.

Articolul 2 este un instrument sintactic pentru a înţelege terminologia utilizată în Regulament sau conţinutul definiţiilor.

Articolele 3, 4,5 şi 11 conţin sarcinile şi responsabilităţile organismelor competente pentru înregistrarea finală a organizaţiilor solicitante şi a procedurilor de înregistrare (pregătire şi aplicare). Articolul 7 ilustrează derogările acordate organizaţiilor mici în ceea ce priveşte frecvenţa reînnoirii înregistrării.

Articolul 36 invită statele membre să ia măsuri pentru a încuraja participarea organizaţiilor mici.

Articolul 37 este dedicat adoptării EMAS la nivel de judeţ şi, în special, încurajarea autorităţilor locale să ofere asistenţă specifică grupurilor de organizaţii, în colaborare cu asociaţiile industriale, camerele de comerţ şi cu alte părţi interesate.

Anexa 1 Conţine descrierea Analizei de mediu iniţiale.

10

Anexa 2 Este dedicată unei comparaţii cu ISO14001.

Anexa 3 Este dedicată programului de audit.

Anexa 4 Este dedicată comunicării de mediu (declaraţie, indicatori, disponibilitate pentru public, responsabilitate locală).

Anexa 5 Utilizarea logo-ului.

Anexa 6 Precizează informaţiile solicitate pentru înregistrare.

Anexa 7 Conţine un facsimil al declaraţiei verificatorului de mediu.

Anexa 8 Conţine tabelul de concordanţă cu Reglementul precedent.

3.3. Fazele EMAS

Sunt necesare 19 faze pentru a pune în aplicare un management de mediu şi o metodă eficiente.

P = programarea sistemului de management de mediu,

C = crearea şi realizarea programului,

C = controlarea şi evaluarea performanţei de mediu,

A = acţiune pentru îmbunătăţirea continuă, şi în cele din urmă, comunicarea şi verificarea.

Cele 19 faze pentru obţinerea EMAS

P = programarea

1. Definirea politicii de mediu

2. Identificarea impacturilor semnificative asupra mediului

3. Obligaţii legale

4. Definirea obiectivelor şi a scopurilor ce urmează a fi atinse

5. Definirea programului de management de mediu

C = crearea

6. Structură şi responsabilitate

7. Formare, cunoaştere şi competenţă

8. Comunicare

9. Documentarea sistemului de management de mediu

10. Controlul documentaţiei

11. Controlul operativ

11

12. Planificarea urgenţelor

C = controlarea

13. Monitorizarea şi măsurarea

14. Acţiuni preventive şi corective

15. Înregistrări

16. Audit intern al sistemului de management de mediu

A = acţiunea

17. Revizuirea managementului

18. Comunicarea publică

19. Verificarea, aprobarea şi înregistrarea

12

Concluzii

1. Prin implementarea unui SMM se poate realiza o monitorizare perfectă a legislaţiei de mediu, având o mai mare certitudine juridică şi furnizând dovezi de respectare a legilor şi reglementărilor in vigoare.

2. EMAS este un mijloc pentru conducerea superioara de a aborda proactiv, strategic si cuprinzator modul in care intreprinderea interactioneaza cu mediul, in conformitate cu principiile de baza ale unui bun management.

3. EMAS este un impuls decisiv procesului de schimbare a relaţiilor dintre autorităţile publice şi organizaţii bazat pe principiul de „comandă şi control”.

13

Bibliografie

1. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV:ev0022

2. http://ec.europa.eu/environment/emas/about/summary_en.htm

3. http://emas.ccib.ro/intranetHTML/infoFILES/infoHTML/File/Ghid%20EMAS%20-Final

%2024%20iulie.pdf

4. http://www.qreferat.com/referate/geografie/SISTEME-DE-MANAGEMENT-AL-

MEDIU119.php

14