Ministerul Educației al Republicii MoldovaUniversitatea de Stat din Republica Moldova

Catedra de drept Constituțional și drept Administrativ Facultatea de drept

Eseu La disciplina: Drept penal

Tema: Persoana juridică subect al infracțiunii

A elaborat: Grupa 213

Profesor coordonator: Vidaicu. M.

Chișinău 2015

1

Umanitatea cunoaște ideea răspunderii din timpuri foarte importante. Răspunderea penală a persoanelor juridice se deosebește de răspunderea colectivă primitivă, în care unele persoane erau ținute responsabile pentru greșelele întregului grup.

Analiza problemei răspunderii penale a persoanei juridice, realizată prin prisma realității istorice și studiului de drept comparat în care demonstrează că răspunderea penală a grupurilor afirmată în sistemele străine de drept, nu constituie o absurditate juridică însă relevă faptul că sancțiunile penale primesc un consimțămînt mereu crescînd. Chestiunea răspunderii penale a persoanelor juridice trebuie să fie aprofundată în scopul adoptării unei soiuri juridice convenabile.

Persoana juridică este o persoană care are o viață juridică autonomă... o persoană juridică responsabilă de greșelile sale civile care putea sa fie responsabile și de greșelile sale penale.

Exprimîndu-mi opinia pot sa afirm ca persoana juridică este un subiect al infracțiunii, de asemenea este și o consecință a dezvoltării politicii penale pe aceasta undă. Potrivit teoriei afirmative persoana juridică reprezintă o realitate, o entitate dotată cu voința și conștiinta proprie, deci subiect activ al infracțiunii.

Pe lîngă pro - argumentele aduse răspunderii penale a persoanei juridice sunt invocate următoarele motive pentru a justifica introducerea unei astfel de responsabilități:

Numărul în creștere de acte ilicite comise de întreprinderi în cadrul desfășurării activității lor ce prejudiciază persoanele particulare și societatea în întregime; dificultățile legate de complexitatea structurii întreprinderilor, în identificarea persoanei fizice concrete vinovate; eneficacitatea aplicării sancțiunilor penale numai persoanelor fizice.

O. Gierke este unul din fondatorii teorii răspunderii penale a persoanelor juridice, el afirmă că întreaga construcție sistematică a dreptului, forma și conținutul celor mai importante conceptejuridice, precum și deciderea numeroaselor întrebări principale depind în practică de conceperea sau de construcția personalitățiii asociației.

Esența celor expuse de Gierke este că dreptul trebuie să se adopteze la ideea subiectului- conceptul superior la care trebuie sa se alinieze celelalte categorii mai inferioare, individul și persoana juridică.

Argumentarea penalistului german F.Von Liszt admite posibilitatea recunoașterii răspunderii penale a persoanelor juridice, susținînd că juridic aceasta este posibil deoarece precum afirmă că cel care poate conduce contractele acela de asemenea poate conduce contractele ilegitime sau să nu îndeplinească contractele deja încheiate, a fel recunoașterea a faptelor penale ale corporanților și depistarea acestora nu este numai posibilă, dar și se prezintă ca fiind rezonabilă.

Jakobs susține că determinarea subiectului sistemului penal este impusă de o calitativă determinare subiectului imputațiile. Aceasta nu trebuie să posede în mod necesar caracteristicile unei persoane fizice, ci poate poseda și alte calități, cum ar fi detinerea unui statut și organe, trăsături proprii unei persoane juridice.

Persoana juridică poate fi concepută ca subiect a dreptului penal, ale căre-i caracteristici determinate sunt statutul și organele ei.

Răspunderea persoanelor juridice vizează în mai mult problema subiectului însuși decît de vinovăția și acțiunea propriu zise.

Societatea este proces a conținutului de dezvoltare, evoluție, astfel au fost adoptate diverse construcții juridice conceptuale prin care a fost a fost abrogată tema răspunderii penale a persoanelor juridice și ulterior a reapărut în dreptul penal actual pentru o actualizare renovată a necesităților practice de a se supune pedepselor entitățile juridice.

2

Capacitatea de acțiune a persoanei juridice au fost pe deplin recunoscute în doctrina sovietică prin care se afirma faptul că nu numai o persoană aparte poate comite acte, dar și un colectiv adică o organizație, întreprindere, instituție. Astfel acțiunile organizate ale colectivului sunt mult mai eficiente decît acțiunile ce emană de la oameni aparte.

În fața răspunderii penale a persoanelor juridice este incapacitatea acestora de a exprima o voință proprie autonomă, ce ar constitui fundamentul învinuirii persoanelor juridice.

Persoanele juridice fac parte din categoria criminalității grupărilor, deoarece au o organizare bine stabilită și o continuitate în timp.

În opinia lui M. Roua, în privința pedepsei persoanelor juridice, aceasta ar însemna a pedepsi deopotrivă atît vinovații cît și persoanele inocente, fapt ce conportă un mare risc de obscurantism. Cînd se pedepsește un grup, anume grupul este pedepsit, iar condamnarea persoanei juridice nu s eprezintă ca o condamnare a fiecărui membru al său.

Înterpretarea a principiului individualizării pedepselor a răspunderii penale aplicate persoanelor juridice a fost acceptat tacit în jurisprudență.

Inportanta introducerii persoanei juridice ca subiect a infractiunii reiese insasi din scopul legii penale care urmareste echitatea sociala ,apararea valorilor sociale fundamentale,prevenirea de savirsirea a noi infractiunii, (articolul 2 Cod penal al Republicii Moldova), incit persoana juridical sa nu fie o acoperire a infractiunilor persoanei fizice sau o eschivare de la raspunderea penala,obiectivul principal fiind orice sanctionare a abaterii de la legea penala indifferent de subiectul infractiunii.

Pentru a fi considerată subiect al infracţiunii, este indiferent dacă persoana juridică desfăşoară sau nu activitate de întreprinzător, dacă este de drept public sau de drept privat, dacă este organizată în mod corporativ sau în baza calităţii de membru, dacă este dependentă sau independentă de un anumit număr de membri, dacă are scop lucrativ sau nelucrativ.

În judecatoriile din Republica Moldova stau spre examinare sau sunt incheiate diferite dosare penale care au ca subiect o persoană juridică. Cele mai dese infracțiuni săvîrste de persoanele juridice sunt: evaziunea fiscală (art.244 CP), dobindirea creditului prin înșălăciune (art.238 CP), practicarea ilegală a activității de întreprinzător (art.241 CP).

Ca urmare un alt dosar penal care a fost pus sub examinare care are ca subiect o persoană juridică ar fi următorul:

Dosarul nr. 1r-1/15Autorii sesizării: Recursul procurorului în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău,

Andrei Mațco și avocatul Lupu Mihail în interesele SQ”Quo Vadis” SRL.Obiectul sesizării: SQ”Quo Vadis” SRL, înregistrată la Camera înregistrării de Stat la

12.09.2003, INDO 1003600096926, cu sediul în mun. Chișinău, str. Mitropolitul Bănulescu Bodoni nr. 45. Învinuită de comiterea intracțiunii prevăzute de art. 221 Cod Penal al Republicii Moldoca.

Prin ședința Judecătorii Buiucani, mun. Chișinău din 05 decembrie 2014, SQ”Quo Vadis” SRL, a fost recunoscută vinovată de săvîrșirea înfracțiuni prevăzute de art. 221 Cod Penal al Republicii Moldova.

La data de 15.07.2008, SQ”Quo Vadis” SRL, adevenit proprietar al apartamentului nr. 2 în mun. Chișinău str. A. Sciusev 82, cu suprafața totală de 103 m2.

La data de 06.07.2012, cet. Iastrebov Daniela în baza contractului de vînzare cumpărare a vîndul, iar SQ”Quo Vadis” SRL a cumpărat încăperea ne locativă nominalizată.

3

În baza documentației și contractului de antrepriză nr. 332 din 23.05.2011, a fost permisă executarea lucrărilor de reconstrucțiepe regimul versical maximal P+M cu edificarea mansardei la apartamentul nr. 2 și încăperilor nelocative private din str. A. Sciusev nr.82, mun. Chișinău.

Ulterior, potrivit procesului verbal nr. 16 al adunării colectivului Agenției de inspectare și restaurare a monumentelor din 23.11.2011, s-a constatat faptul intervenției degradante a edificiului din str. Șciusev nr. 82, mun. Chișinău, monument de arhitectură de importanță națională, prin construcția nivelului doi plus mansarda.

Astfel, fapta SQ”Quo Vadis” SRL a fost încadrată de acuzare în baza art. 221 Cod Penal al Republicii Moldova- distrugerea și deteriorarea intenționată a monumentelor de istorie și cultură, luate sub ocrotirea statului.

Obiectul material al infracțiunii consfințite în art 221 Cod Penal al Republicii Moldova, îl reprezintă monumentele de istorie și cultură, ocrotite prin lege privind ocrotirea monumentelor din 22.06.1993 și incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.1531 din 22.06.1993.

Deteriorarea intenționată prin prisma art. 221 Cod Penal, presupune acțiunile săvîrșite asupra anumitor entități ale monumentului istoric, ca urmare a căror se pierd unele calități, care sunt totuți recuperabile, cu păstrarea configurației inițiale.

Conform poziției părții acuzării și ulterior al instanței de fond rezultă că prin acțiunile sale SQ”Quo Vadis” SRL a deteriorat în mod intențional elementele de bază ce caracterizează orice clădire și decorul arhitectural al fațadei monumentului, deci a deteriorat intenționat un monument de istorie luat sub octotirea statului.

Reșind din probele menționate, Colegiul penal va respinge argumentele invocate în cererea de recurs declarate de către partea acuzării, or, prin analiza efectuată de către instanța de recurs s-a constatat că atît organul de urmărire penală cît și instanța de fosd în cazul dat în mod neîntemeiat a operat cu o interpretare extensivă defavorabilă, determinînd existența infracțiunii în baza unor presupuneri, fără a constata existența componenței de infracțiune și anume identificarea obiectului material.

Verificînd toate probele administrate sub toate aspectele, complet și obiectiv, în fiecare probă fiind apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al colaborării lor, instanța de recurs ajunge la concluzia că SQ”Quo Vadis” SRL urmează a fi achitată de sub învinuirea înaintată în baza art. 221 Cod Penal al Republicii Moldova, din lipsa elemntelor infracțiunii.

În concluzie este inportant de a evidenția atît realitatea atribuită persoanei juridice față de toate teoriile și conceptele cît și caliatea sa de subiect de drept a acesteia, de posesor al personalității juridice , fapt care îi oferă posibilitatea de a participa nu numai în cadrul raporturilor de drept civil, dar și în cadrul altor relații de drept, cum ar fi, spre exemplu drept penal.

4