Universitatea „Lucian Blaga” din SibiuFacultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Diplomaţia Apărării

Lucrare de Disertaţie

Evoluţia serviciilor de informaţii într-o lume globală

Coordonator ştiinţific,

Lect.univ.dr. Dan Ionescu

Masterand,

Barbu Constantin

Cuprins

Introducere......................................................................................................................................2

Capitolul I. Elemente definitorii ale serviciilor de informaţii....................................................4

I.1. Serviciile de informaţii, parte a organizării sociale moderne....................................................5

I.2. Activitatea de informaţii. Perspective teoretice.........................................................................8

I.3. Necesitatea, rolul şi eficienţa serviciilor de informaţii în statele democratice........................11

Capitolul al II-lea. Evoluţia primelor structuri de informatii şi mediul internaţional de

securitate........................................................................................................................................14

II.1. Începuturile activităţii de informaţii şi evoluţia acestora........................................................14

II.2. Serviciile de informaţii în perioada postbelică.......................................................................16

II.3. Tendinţele evoluţiei informaţiilor în raport cu evoluţia suportului tehnologic şi rolul acestora

într-o lume globală..........................................................................................................................18

Capitolul al III-lea. Condiţiile mediului intern şi internaţional în procesul de formare al

serviciilor de informaţii şi modalităţi de cooperare în acest domeniu între state...................20

III.1. Premisele şi priorităţile politice interne şi internaţionale în configurarea şi activitatea

serviciilor de informaţii..................................................................................................................21

III.2. Rolul serviciilor de informaţii în cooperarea internaţională..................................................23

III.3. Cooperarea serviciilor de informaţii pe plan intern şi internaţional......................................26

Capitolul al IV-lea. Misiunile serviciilor de informaţii într-o societate democratică ............30

IV.1. Principiile, valorile şi obiectivele serviciilor de informaţii ..................................................30

IV.2. Preocupări globale privind acţiunile serviciilor de informaţii ..............................................33

Concluzii........................................................................................................................................36

Bibliografie....................................................................................................................................38

2

Introducere

În societatea de astăzi, fiind o societate bazată pe cunoaştere, rolul serviciilor de

informaţii devine fundamental pentru înţelegerea şi luarea măsurilor necesare prevenirii şi

contracarării oricărei ameninţări la adresa securităţii, fie că este vorba de securitatea individuală,

naţională, regională sau globală.

Este foarte important şi faptul că intensificarea procesului de globalizare conduce la

accentuarea incertitudinii asupra viitorului securităţii internaţionale. Fenomenul de globalizare

duce la luarea mai multor măsuri în ceea ce priveşte colaboararea globală, tocmai pentru a

diminua cât mai mult pisibil potenţialele pericole ce se pot transforma într-un adevărat razboi.

Din aceste considerente se impune revizuirea modului de asigurare a unor forme şi

practici eficiente de colaborare, dezvoltarea unor strategii viabile de securizare a spaţiului global

pentru a asista la o nouă transformare a acestuia.

Studiul lucrării de faţă presupune cercetarea conceptelor teoretice şi aplicative a

serviciilor de informaţii şi importanţa acestora pentru realitatea globală deoarece preocuparea

pentru studierea serviciilor de informaţii este mai intensă ca niciodată. Studiul acesta este alcătuit

din patru capitole a căror structură organizaţională descrie rolul pe care o îl joacă serviciile de

informaţii în lumea globală.

De aceea, în primul capitol, “Elemente definitorii ale serviciilor de informaţii”, sunt

prezentate aceste servicii de informaţii de la începutul lor până în prezent, realizând un scurt

istoric al acestora.

În cel de-al doilea capitol, „Evoluţia primelor structuri de informaţii şi mediul

internaţional de securitate”, sunt ilustrate etapele prin care au trecut serviciile de informaţii, dar şi

schimbările geopolitice care au avut loc în a doua jumătate a secolului trecut, subliniându-se

astfel, o mai bună cunoaştere a politicii internaţionale. Tot în acest capitol sunt prezentate şi

preocupările contemporane din domeniul serviciilor de informaţii, precum şi procesele moderne

de transformare a acestora în contextul globalizării.

Capitolul trei, “Condiţiile mediului intern şi internaţional în procesul de formare al

serviciilor de informaţii şi modalităţi de cooperare în acest domeniu între state”, tratează

importanţa colaborării serviciilor de informaţii cu structurile decizionale şi preluarea celor mai

3

bune practici şi lecţii învăţate de dezvoltare a noilor dimensiuni de colaborare, cooperare şi

conlucrare multilaterală în cadrul coaliţiilor multinaţionale desfăşurate pentru operaţiuni de

menţinere a păcii. Aşadar, actualitatea cercetării trebuie abordată şi din perspectiva examinării

evoluţiei securităţii globale, care în ultimul deceniu a atestat faptul că succesul acţiunilor şi

stabilitatea pot fi obţinute numai în urma colaborării multidimensionale a comunităţii

internaţionale.

Ultimul capitol, “Misiunile serviciilor de informaţii într-o societate democratică”, descrie

modul în care s-au dezvoltat parteneriatele cu comunităţile ştiinţifice din ţară şi de peste hotare,

dar şi felul în care s-au îmbunătăţita resursele ştiinţifice, schimbul de tehnologii avansate în

procesul de analiză, schimbul de informaţii, precum şi colaborarea şi conlucrarea dintre state.

CAPITOLUL I

ELEMENTE DEFINITORII ALE SERVICIILOR DE INFORMAŢII

Securitatea este un concept relaţional, care presupune o ajustare permanentă a unui set de

parametri interni la condiţiile mediului internaţional, un proces cu o dinamică variabilă, îndreptat

către conservarea spaţiului şi valorilor proprii.

O democraţie reală nu poate exista fără servicii de informaţii adecvate. Acestea trebuie să

aibă un caracter cuprinzător, integral, îmbinând într-o formă unitară atât dimensiunea tradiţională

a securităţii naţionale, cât şi dimensiunea umană a securităţii, care pune în centrul preocupărilor

asigurarea condiţiilor necesare protejării, bunăstării şi afirmării libere a individului. Încercările de

soluţionare a problemelor complexe de securitate exclusiv prin utilizarea mijloacelor

convenţionale sau pe bază unilaterală, sunt sortite eşecului. Nu există o soluţie universală pentru

reducerea insecurităţii, fiind necesară elaborarea şi aplicarea de politici publice adecvate

contextului global, regional şi naţional de securitate.

Serviciile de informaţii sunt, aşadar, instituţii ale statului de drept prin prisma atribuţiilor

conferite şi modalităţilor de exercitare a acestora. În acest sens şi-au definit orientările strategice

şi obiectivele prioritare, obiective care coincid cu obiectivele fundamentale ale politicii interne şi

externe a statului, precum o societate democratică şi o economie de piaţă performantă1.

1 http://www.sie.ro/Arhiva/es1.html, consultat la data de 30.11.2014.

4

I.1. Serviciile de informaţii, parte a organizării sociale moderne

Sintagma de ‘’Servicii de informaţi’’ aparţine sistemului politic anglo-saxon, exploatat de

marile puteri europene, urmând exemplul Angliei, la începutul secolului al XIX-lea. Aceasta

reprezintă un organism ce funcţionează ca sistem al domeniului securităţii cu funcţii de

coordonare, planificare şi gestionarea a serviciilor de informaţii necesare apărării valorilor şi

intereselor unei ţări.

Cu toate că există un model recunoscut şi general acceptat, fiecare stat suveran poate

avea în prezent propriuiile servicii de informaţii, gândite în funcţie de capacitate, interese şi

propria identitate naţională. De aceea, în actualul context geopolitic şi geostrategic, fiinţează

comunităţi de informaţii, care au principii comune de organizare şi funcţionare, dar şi

caracteristici specifice, date de obiectivele pe care le urmăresc, de modalităţile de realizare a

acestora, precum şi de caracterul imprimat procesului informaţional. Ca organizaţie, dar şi ca

sistem integrat de instituţii, ,,comunitatea de informaţii cuprinde totalitatea structurilor autonome

sau departamentale de informaţii, cu componente de căutare, culegere, analiză şi transmitere a

acestora, în funcţie de competenţe, structuri sau servicii de securitate, cu organisme proprii de

informaţii, dar şi cu structuri de specialitate în activităţi specifice’’2.

De regulă, o comunitate de informaţii a unui stat este coordonată direct de către preşedinte

sau de către şeful executivului, ale căror prerogative implică şi răspunderea nemijlocită pentru

organizarea şi executarea măsurilor specifice legate de securitatea naţională. Pentru coordonarea

acesteia, şeful statului sau al executivului dispune de organisme consultative, care poartă

denumiri diferite, de la stat la stat (comitet de consilieri, grup de cooperare, comisie de

coordonare a informaţiilor, consiliu de securitate etc.).

Organismul specializat în coordonarea comunităţii de informaţii participă nemijlocit la

exercitarea autorităţii de securitate naţională şi coordonează permanent factorii de decizie

politico-militară, elaborează documente informative pentru beneficiarii legal abilitaţi, precum şi

analize şi prognoze privind ameninţările şi pericolele pentru securitatea naţională, fiind autorizat,

în acelaşi timp, să susţină şi să promoveze interesul naţional în cadrul dialogurilor cu structurile

similare din alte state.2 Tiberiu Tănase, Elena-Maria Nicolae, ,,Comunitatea de Informaţii-Expresie a nevoii de coordonare a Structurilor

Informative ale Sistemului Securităţii Naţionale’’, în Volumul III, ,,România în Contextul Politicii de Securitate

Europeană’’, a XII-a sesiune de Comunicări Ştiinţifice, 2006, p. 147.

5

Un astfel de sistem este coordonat de obicei de către cel mai înalt demnitar al statului

respectiv (preşedinte sau prim-ministru), condus nemijlocit de către organisme colective sau de

un coordonator al Serviciilor Naţionale de Informaţii ( ,,Director of National Intelligence’’, cum

este cazul SUA) sau de şeful principalului serviciu de informaţii din acel stat, fiind controlat de

Parlament şi societatea civilă prin mecanismele oferite de sistemul democratic de organizare

socială3.

O primă consacrare oficială a termenului de comunitate de informaţii a fost dată

de ,,Legea Securităţii Naţionale a SUA’’ (National Security Act of 1947), cu prilejul

reorganizării sistemului informativ al SUA, după Al Doilea Război Mondial. În cadrul acestei

legi, prin comunitate informativă s-a desemnat, pe de o parte, ansamblul structurilor informative

naţionale, iar, pe de altă parte, funcţiile comune şi sistemul central de integrare şi coordonare a

acestora4.

În ţara noastră, sintagma de ,,serviciu informativ’’ a fost utilizată pentru prima dată în

legea nr. 1 din 6 ianuarie 1998, privind organizarea şi funcţionarea SIE, în care la art. 4 stipulează

că ,,(...) pentru asigurarea unei politici unitare şi coerente a comunităţii informative în plan

extern, SIE conlucrează cu ministere, instituţii publice şi alte persoane juridice (...). ‘’5.

În prezent, în România, noţiunea de comunitate de informaţii nu este definită încă printr-

un text de lege6, dar este precizată funcţionarea acesteia şi faptul că reprezintă reţeaua de

funcţionalitate a autorităţilor publice din sistemul securităţii naţionale prin hotărârea CSAT de

înfiinţare a acesteia.

Prin Hotărârea CSAT, din 18 noiembrie 2005, s-au decis măsuri pentru organizarea şi

coordonarea activităţilor de informaţii pentru securitatea naţională şi funcţionarea Comunităţii

Naţionale de Informaţii (CNI), iar componentele comunităţii sunt: Serviciul Român de Informaţii,

Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării şi Direcţia Generală

de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi Internelor.3 Tiberiu Troncotă, ‘’Necesitatea Înfiinţării unei reale Comunităţi de Informaţii în România’’. A X-a sesiune de

comunicări ştiinţifice, ,,Securitate şi Siguranţă naţională. Concepte şi doctrine în modernism”, Editura ANI, 2004,

pp. 78-79.4 Ioan Bidu, Cristian Troncotă, ,,Coordonate de Securitate”, Editura ANI, Bucureşti, 2005, p. 248.5 Legea nr. 1 din 6 ianuarie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, Monitorul

Oficial, nr. 7 din 12 ianuarie 1998.6 Apud, Lionede Ochea, ,,Comunitatea de informaţii a României, Tradiţie şi Modernitate”, Editura Paco, Bucureşti,

2005, p. 45.

6

În aceeaşi componenţă a Hotărârii CSAT, se regăsesc şi sunt înfiinţate mai multe

organisme. Printre acestea, se numără, Comitetul Coordonator Pentru Comunitatea Naţională de

Informaţii, acesta este responsabil cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de

informaţii care privesc securitatea naţională. De asemenea, există Consiliul Operativ al

Comunităţii Naţionale de Informaţii, pentru cooperarea şi colaborarea între componentele

comunităţii naţionale de informaţii7.

Oficiul Pentru Informaţii Integrate, ce asigură planificarea şi evaluarea unitară a

informaţiilor necesare susţinerii strategiilor şi politicilor naţionale de securitate, fiind structura

care planifică nevoile de informaţii pentru securitate naţională şi care elaborează Buletinul

Informaţiilor Naţionale de Securitate şi alte produse analitice integrate8.

Precum şi Consiliul Consultativ al Comunităţii Naţionale de Informaţii, care se compune

din preşedinţi ai comisiilor parlamentare, reprezentanţi ai ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în

domeniu şi care nu sunt reprezentate în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, ai agenţiilor

guvernamentale şi altor autorităţi care pot sprijini realizarea securităţii naţionale, şi care

funcţionează pe lângă Comitetul Coordonator9.

Toate aceste organisme contribuie la stabilirea serviciilor de informaţii şi securitate în

relație cu noile provocări ale mileniului, precum şi la crearea unor noi structuri de informaţii

specializate pe tipuri de ameninţări, care să răspundă schimbărilor rapide din cadrul ameninţărilor

asimetrice.

I.2. Activitatea de informaţii. Perspective teoretice

În general, toate statele democratice îşi proiectează servicii de informaţii care să servească

intereselor de securitate ale acestora. Acestea produc informaţii pentru asigurarea unei bune

guvernări şi pentru apărarea cetăţeanului.

Serviciile de informaţii sunt instituţii ce au rolul de a anticipa şi a preveni înainte de a se

declanşa diverse crize social-politice, economice, ecologice, religioase, conflicte interetnice, etc.,

adică tot ce poate pune societatea într-o stare de insecuritate.

Însă, experienţa istorică arată că au existat şi situaţii când serviciile de informaţii au

contribuit şi s-au implicat semnificativ fiind dirijate de către puteile politice în declanşarea unor 7 http://csat.presidency.ro/documente/Hotararile_CSAT__2005_6ro.pdf, accesat la data de 30.11.2014.8 Ibidem.9 Ibidem.

7

premise, ce, la rândul lor, au constituit premisele pentru izbucnirea conflictelor militare. Cu toate

acestea, rolul serviciilor de informaţii ar fi să anunţe şi să acţioneze la timp, adică să ofere

informaţii complete şi reale despre intenţiile potenţialior aliaţi sau inamici, în urma cărora să se

poată lua decizii în privinţa strategiilor aflate în acord cu interesele şi aspiraţiile statale şi

naţionale.

Conform unuia dintre cei mai importanţi analişti ai teoriei globalizării, Ulrich Beck, este

necesar ca unele dintre acele concepte fundamentale ale societăţii moderne, adică casa, familia,

clasa, democraţia, dominaţia, statul, economia, sfera publică, politica, să fie scutite de fixaţiile

naţionalismului metodologic şi redefinite, reconceptualizate în contextul cosmopolitanismului

metodologic10.

Sugestivă din perspectiva acestui fapt, este, de asemenea, abordarea lui Manuel

Castells11, care defineşte evoluţia statului în mod gradual către o nouă structură, cea a statului-

reţea. Reţeaua este identificată precum un set de noduri care formează o „structură complexă de

comunicare, construită în jurul unui set de obiective care îi asigură simultan unitatea de scop şi

adaptabilitatea la mediul în care operează”12.

În sistemul internaţional complex, format din state moderne tradiţionale, premoderne şi

postmoderne, apar probleme de securitate de o diversitate fără precedent, pe lângă ameninţările

clasice sporind într-un ritm susţinut cele asimetrice. În momentul actual, factorii de risc se

diversifică şi se multiplică: pe de o parte, extind sfera de securitate astfel încât aceasta să acopere

riscuri neconvenţionale, precum schimbările climatice, criza alimentelor, pandemiile etc.; pe de

altă parte, efectele crizei economice globale pot alimenta atitudini extremist-naţionaliste ori

reaprinde conflicte domestice sau etnice, având un impact direct asupra securităţii cetăţenilor, pe

fondul creşterii ra Serviciile de informaţii, constituie mijlocul calificat de a identifica factorii de

risc pentru societate. Ele pot fi deturnate de la rolul lor, prin abuz politic, servind ca mijloc de

şantaj secret.

Prin urmare, este necesară construcţia unor elemente care să contrabalanseze acest risc în

cadrul societăţii democratice şi care să garanteze respectarea cadrului normativ de funcţionare

10 Ulrich Beck, în George Cristian Maior, ,,Incertitudine-gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI”,

Editura RAO, Bucureşti, 2009, p. 82.11 Manuel Castells, ,,The New Public Sphere: Global Civil Society, and Global Governance”, în ,,The Annals of the

American Academy of Political and Social Science”, 2008.12 Ibidem, p. 5.

8

normală a structurilor de informaţii. Acest cadru trebuie să definească zona de responsabilitate a

serviciilor, limitele lor de competenţă, mecanismele de supraveghere şi monitorizare. Totodată,

munca de informaţii este esenţială în pregătirea luării deciziei politice, economice, sociale,

militare etc. tei criminalităţii şi al amplificării luptei pentru resurse13.

Cu toate că, atât ameninţările la adresa securităţii naţionale, cât şi răspunsurile la aceste

ameninţări au devenit din ce în ce mai globale, instrumentele de răspundere au rămas limitate la

nivele teritoriale. Cooperarea din ce în ce mai intensă dintre agenţiile naţionale de informaţii nu a

fost echilibrată în mod adecvat de o colaborare internaţională între organismele naţionale de

supraveghere. În cele din urmă, combinaţia dintre fragilitatea acestor organisme, pe de o parte, şi

nivelurile de secretizare, sensibilitate şi multiteritorialitate inerente activităţilor de cooperare

internaţională, pe de altă parte, a condus la creşterea deficitului de responsabilitate şi, în anumite

cazuri, a transformat schimbul de informaţii într-un spaţiu de impunitate relativă14.

De aceea, amplul proces de reformă a societăţii româneşti, declanşat în Decembrie 1989,

a dus la o schimbare importantă şi, anume, reorganizarea serviciilor de informaţii şi a misiunilor

acestora, activităţile specifice fiind puse în concordanţă cu regulile şi principiile statului de drept.

Atribuţiile funcţionale ale acestora au la bază prevederile Constituţiei şi sunt menţionate în actele

normative din domeniul siguranţei naţionale, ce este definită, în primul rând, ca stare de

legalitate.

Unul dintre cele mai importante documente post-decembriste ce a avut rolul să adapteze şi

să faciliteze compatibilizarea instituţiilor informatii cu noua realiate geostrategică şi geopolitică

rezultată în urma reformei este Doctrina Naţională a Informaţiilor Pentru Securitate’’15.

Pe de altă parte, schimbările din cadrul climatului politic internaţional după atentatele

teroriste din 11 septembrie 2001, de asemenea, au generat o reevaluare a conceptelor în domeniul

securităţii naţionale. Acestea au stat la baza elaborării strategiei de securitate naţională a

României, implementată de către Consiliul Suprem de Apărare a Tării şi aprobată de Parlament,

ce a însemnat regândirea structurii şi a competenţelor serviciilor de informaţii, fiind luate în

calcul riscurile şi ameninţările actuale16.

13 Idem, p. 7.14 Ibidem.15 Adoptată în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 23 iunie 2004.16 http://www.animv.ro/files/RRSI--5-.pdf, accesat la data de 30.11.2014.

9

De asemenea, ordinea constituţională include catalogul drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale omului şi a măsurilor eficiente pentru protecţia acelor drepturi împotriva

oricărei forme de violare. Nici un serviciu de informaţii nu poate ameninţa în mod arbitrar acele

drepturi şi libertăţi. Iar dacă se întâmplă acest lucru, înseamnă că au loc ameninţări la adresa

ordinii constituţionale şi nu acţiuni de protecţie a ordinii constituţionale.

Totodată, munca de informaţii este esenţială în pregătirea luării deciziei politice,

economice, sociale, militare etc. În acest sens, supravegherea serviciilor se impune cel mai mult.

Adică, menţinerea unei relaţii de lucru corecte dintre Comisia Parlamentară de specialitate şi

structura de informaţii pe care o controlează. Comisia de supraveghere trebuie să aibă acces la

informaţiile clasificate şi poate să solicite rapoarte, să audieze şi să conducă investigaţii pentru a

demonstra abuzurile.

Activitatea serviciilor de informaţii se integrează organic în sistemul ce conferă

functionalitate statului de drept. De asemenea, se lucrează în vederea facilitării cooperării cu

celelalte instituţii care iau parte la luarea deciziilor din cadrul sistemului naţional de apărare şi

siguranţă naţională. Toate aceste eforturi conlucrează în sprijinul eficientizării serviciilor de

informaţii în societatea democratică.

I.3. Necesitatea, rolul şi eficienţa serviciilor de informaţii în statele democratice

Misiunile serviciilor de informaţii într-o societate democratică, nevoile de informaţii ale

beneficiarilor şi utilizatorilor acestora, subordonarea activităţii lor intereselor naţionale, conjugate

cu cele internaţionale, modalităţile adecvate pentru asigurarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale cetăţenilor, limitele angajării competenţelor legale, realizarea securităţii statului

fără a leza drepturile şi libertăţile cetăţenilor, recrutarea, pregătirea şi instruirea personalului etc.,

sunt conferite de legislaţia în materie, care le defineşte ca autorităţi publice şi instituţii ale statului

de drept. Procesul de adaptare la contextul de securitate şi de sporire a capacităţii de anticipare a

riscurilor şi ameninţărilor este susţinut în fiecare stat democratic, de cadrul legislativ17.

Legea stabileşte care sunt competenţele, obiectivele şi misiunile, iar autorităţile politice,

alese în mod liber de societate, îşi asumă responsabilitatea politică a activităţii lor, ţinând seama

de consecinţele pe care le pot avea acţiunile specifice în interiorul sau în exteriorul statului.

17 http://www.sie.ro/Arhiva/es4.html, accesat la data de 30.11.2014.

10

Fundamentul legal pe care se desfăşoară, în prezent, activitatea de informaţii, favorizează

gradul de deschidere mai mare spre societatea civilă şi spre reprezentanţii săi. De aceea, atât

instituţiile abilitate în materie de securitate, cât şi societatea civilă conştientizează faptul că

fiecare serviciu de informaţii trebuie să dispună de mecanismele legale necesare pentru a putea

preveni ameninţările înainte ca acestea să se materializeze în agresiuni la adresa statelor,

comunităţilor şi cetăţenilor acestora18.

În acest context, pe de o parte se poate vorbi despre necesitatea exploatării cât mai unitare

şi pragmatice a unor resurse umane şi materiale din ce în ce mai importante, evitând

paralelismele şi suprapunerile, care se manifestă încă frecvent, iar pe de altă parte, de o

funcţionare performantă, a comunităţii de informaţii, care este menită să asigure o cooperare

eficientă între toate serviciile şi organismele cu atribuţii în domeniul culegerii de informaţii.

Serviciile şi structurile care formează comunitatea de informaţii a unui stat reprezintă o

parte constitutivă a puterii democratice19, iar rolul unei serviciu de informaţii performant este

acela de protecţie a naţiunii, a colectivităţii şi a indivizilor ce îl compun împotriva ameninţărilor

interne şi externe.

Aşadar, serviciile de informaţii sunt aşezate, aşa cum este firesc să se întâmple, în

subordinea decidenţilor politici având rolul de a sprijini eforturile acestora de a elabora politici de

securitate, precum şi de a reacţiona la timp în faţa unor riscuri şi ameninţări.

Prin analizele, evaluările şi informările pe care le oferă, serviciile de informaţii trebuie să

sprijine structurile decidente să evite „surprizele” strategice. Pentru ca aceste analize şi informări

să fie de folos şi eficiente, este necesar să existe o corespondenţă între agenda executivului şi

agenda serviciilor de informaţii. Cu toate acestea, pe de altă parte, serviciile de informaţii trebuie

să îşi menţină capacitatea de a sesiza apariţia unor noi pericole şi ameninţări la adresa securităţii

şi de a atenţiona structurile politice decidente asupra acestora. Altfel spus, responsabilitatea

fundamentală a serviciilor de informaţii este de a identifica corect şi la timp ameninţările interne

şi externe la adresa securităţii astfel încât acestea să fie rezolvate fără a genera pagube sau

pierderi umane ori materiale20.

18 http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dt/1009/1009342/1009342ro.pdf, accesat la

data de 30.11.2014.19 Opinia aparţine lui Claude Silberzahnm, fost şef al Serviciului Secret francez (Direction Generale de la Securite

Exterieure) în perioada 1989-1993, cf.Claude Silberzahn, Lean Guisnel, ,,Au Coeur du secret”, Paris, 1995, p. 2.20 Ibidem.

11

În regimurile democratice, puterea executivă, legislativă şi judecătorească exercită o

supraveghere asupra serviciilor de informaţii şi a activităţii acestora într-un mediu clasificat. Ele

trebuie să acţioneze în conformitate cu politicile statului, să urmeze obiectivele relevante ale

acestor politici, să existe un sistem concret de sarcini, controlat nu numai de însăşi instituţiile de

informaţii, ci şi de către alte instrumente ale statului în sarcina cărora se află culegerea şi analiza

informaţiilor.

Esenţial pentru o societate democratică este ca serviciile de informaţii să fie receptive şi

să se adapteze cerinţelor poporului pe care-l deservesc. Statul nu se confundă cu un anume partid

politic, iar culegerea de informaţii în scopuri politice depăşeşte limitele legale ale acestei

activităţi .

Studiile asupra tendinţelor de evoluţie din mediu intern şi internaţional, evaluările asupra

probabilităţilor de materializare a riscurilor şi ameninţărilor, a efectelor concretizării acestora,

reprezintă informaţii vitale pe baza cărora decidenţii politici pot defini corect interesul naţional,

pot elabora o doctrină adecvată şi asigura transpunerea ei în practică, de asemenea, elaborează o

politică de securitate şi o strategie militară, şi nu în ultimul rând, acordă sarcinile potrivite

structurilor de securitate.

Tocmai de aceea, existenţa serviciilor de informaţii în ţările democratice presupune

instrumente solide de supraveghere şi răspundere. Serviciile de informaţii deţin competenţe şi

capacităţi de intruziune deosebite în vederea protejării statului, cetăţenilor acestuia şi asupra

apărării ordinii democratice. Cu toate acestea, există riscul ca, dată fiind amploarea acestor

competenţe, să existe posibilitatea ca serviciile să fie utilizate pentru a deteriora securitatea

persoanelor şi pentru a corupe procesul democratic. Astfel, controalele şi echilibrul sunt necesare

şi foarte importante în asigurarea faptului că serviciile de informaţii îşi îndeplinesc şi însuşesc

responsabilităţile în concordanţă cu Constituţia şi statul de drept.

Modalităţile tehnologice moderne de informare şi comunicare permit serviciilor de

informaţii să adune informaţii în masă. Evoluţia revoluţionară a modalităţilor de strângere şi

studiere a datelor, încurajează şi mai mult colectarea unor cantităţi din ce în ce mari de date cu

caracter personal, în ideea de a extrage din acestea informaţii sau modele importante (realizarea

de legături între fragmente de informaţii pentru a forma o imagine de ansamblu).

12

Astfel, evoluţiile tehnologice au permis o oarecare modificare în paradigma serviciilor de

informaţii, îndepărtându-le de monitorizarea bazată pe suspiciune şi înderptându-le spre o

supraveghere generalizată şi sistematică.

Capitolul al II-lea. Evoluţia primelor structuri de informatii şi mediul internaţional de

securitate

La începutul secolului XXI, procesul accelerat de integrare, interdependenţă şi

comunicare definit, de regulă, prin cuvântul globalizare, se profila drept cea mai importantă

provocare la adresa sistemelor naţionale de securitate, ca şi la adresa statelor în general. Este

începutul unei ere a tehnologiilor înalte, o eră a informaţiilor şi a vitezei, într-o lume plină de

schimbări în care obţinerea oportună a informaţiilor este esenţială. Informaţia reprezintă o

condiţie absolut necesară pentru progresul omenirii, iar noile dimensiuni ale mediului

internaţional impun o manipulare şi o gestionare adecvată a acesteia.

În acest context, tot mai mulţi analişti au arătat că securitatea nu mai este o chestiune de

putere militară, ci de informaţie. Accentul nu se mai pune pe combatere ci pe prevenire ceea ce

face ca rolul şi importanţa reală a serviciilor de informaţii să crească proporţional.

Rolul acestor servicii de informaţii este acela de a furniza factorului de decizie politică

toate informaţiile necesare, pe baza cărora acesta să poată lua deciziile optime în domeniul

securităţii naţionale, în privinţa formulării direcţiilor de politică externă, dar şi în privinţa

politicilor economice.

II.1. Începuturile activităţii de informaţii şi evoluţia serviciilor de informaţii

Evoluţia şi dezvoltarea societăţii umane, a noilor teorii ştiinţifice şi a tehnologiei

informaţiei au dus la modificări importante şi transformări controlate şi adaptative asupra

serviciilor de informaţii, dar mai ales asupra proceselor şi sistemelor acestora. Aceste evoluţii au

determinat şi determină în continuare reaşezări obligatorii în procesele de exploatare a

informaţiilor din surse deschise şi închise.

Serviciile de informaţii au reprezentat la început un fenomen de ,,nişă”. Ulterior, pe

fondul încetării „Războiului Rece”, s-a impus o redefinire a conceptului de securitate, din

perspectiva estompării dimensiunii militare a acesteia şi a emergenţei noilor ameninţări de ordin

13

economic, societal, cultural sau ecologic. În acelaşi timp, dimensiunea naţională a securităţii este

completată şi balansată de cea internaţională, în condiţiile accentuării procesului de globalizare.

În România, serviciile de informatiţii reprezintă încă o provocare datorită moştenirii

reprezentate de imaginea publică privind perioada comunistă şi abuzurile comise în perioada

respectivă de către „Securitate” în numele siguranţei naţionale. Cu toate acestea, după anul 1990

au avut loc diverse încercări de reconceptualizare a domeniului serviciilor informative,

cunoscând în acest moment o larga deschidere în ceea ce priveşte studierea acestora în tot mai

multe instituţii. Această deschidere se datorează, în parte, şi celor două mari procese strategice

ale istoriei recente, aderarea la structurile UE şi NATO, ce au marcat în mod irevocabil destinul

democratic al României.

Serviciile de informaţii au cunoscut o adevărată recunoaştere, odată cu apariţia

obligativităţii de protejare a datelor din interiorul instituţiilor de stat.

Evoluţia în activitatea serviciilor de informaţii este condiţionată de o serie de

discontinuităţi, de schimbări bruşte în contextul geopolitic sau în domeniul tehnologiilor, de

constrângeri bugetare ori presiuni politice. În această viziune, având în vedere viteza cu care se

derulează evenimentele pe plan internaţional, mediul de securitate evoluează din criză în criză,

fiind vorba despre perioadele de tensiuni politice ce alternează cu cele de linişte şi duc la

dezechilibre politice21.

După ce o bună perioadă de timp, analiştii au estimat o reducere graduală a importanţei

statului, evoluţiile de la începutul mileniului şi, în special, criza economică mondială au readus

entitatea statală în centrul abordărilor conceptului de securitate. Profesorul Daniel Dăianu22

afirma, într-o emisiune la Radio România Actualităţi, că în urma crizei mondiale s-a declanşat

luarea măsurilor drastice de către guvernele statelor democratice, atât în domeniul finanţelor, cât

şi în cela al serviciilor de informaţii.

21 Stoica M., ,,Studii de intelligence în viziunea europeană şi naţională”, în ,,Revista Română de Studii de

Intelligence”, 2009, nr. 1-2, p. 20-22.22 Daniel Dăianu, reputat economist român, ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Şcoala

Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române, din 2001,

preşedinte al Societăţii Române de Economie (SOREC), membru al American Economic Association, membru în

Societatea Academică Română, emisiunea „Talk-show de seară” din 7 noiembrie 2008, realizată de Alexandru Ioan

la Radio România Actualităţi

14

Termenul de naţionalism, considerat până decurând perimat, îşi recapătă cu totul

importanţa în secolul al XXI-lea, în Statele Unite ale Americii, după atacurile de la 11

Septembrie 2001 şi sub teroarea noilor ameninţări mondiale (de la catastrofe naturale şi încălzire

globală, până la valurile de emigranţi şi terorism).

Într-un articol publicat pe Internet, Ioana Paverman23 tratează sensul atribuit sintagmei

de ,,servicii de informaţii”, pe care îl atribuie, în primul rând, unei apropieri între cetăţeni şi

problematica tratată la nivel statal. Ceea ce aparţinea exclusiv serviciilor secrete, acum reprezintă

o problemă cetăţenească, cetăţeanul devenind un producător şi un consumator de informaţii

importante pentru securitatea naţională24.

Secolul al XXI-lea este marcat de modificările ce au avut loc în domeniul analizei

evoluţiei securităţii internaţionale, mai exact, este caracterizat prin modificarea parametrilor

clasici utilizaţi în studiul acestei evoluţii. Aşadar, dacă în perioada Războiului Rece exista o

oarecare simetrie între cele două blocuri politico-ideologice, iar acum au loc emergenţele unor

forme multiple de asimetrie în conflictele contemporane, iar aceste asimetrii au loc în cadrul

diferenţierii dintre noile forme de conflict şi războiul convenţional, un astfel de exemplu fiind

campania împotriva terorismului derulată la nivel internaţional25.

Aceste riscuri nu pot fi abordate separat, ci numai împreună, aceasta fiind şi caracteristica

fundamentală a acestor noi ameninţări, ele putând fi studiate şi gestionate doar împreună. Aceste

ameninţări fiind parte a unor dezvoltări interdependente şi complexe, determină greutăţi de

anticipare şi de cunoaştere din partea instituţiilor de stat, precum şi în prevenirea şi combaterea

acestora26.

Într-o societate în care predomină instabilitatea şi incertitudinea, trebuie să existe instituţii

de securitate care să analizeze în mod corespunzător gravitatea impactului diverselor evenimente

şi să adopte prompt şi precis rezolvări ale acestor situaţii, rezolvări ce trebuie, de asemenea, să fie

eficiente şi fezabile. Multiplicarea datelor şi accesul tot mai facil la informaţii au adus un aport

semnificativ la consolidarea relevanţei analizei serviciilor de informaţii.

23 Ioana Paverman, ,,Despre starea naţiunii”, publicat în ,,Observatorul cultural”, nr. 399, din 2007. Poate fi consultat

pe Internet la adresa de URL: http://www.observatorcultural.ro/Despre-starea-natiuniiarticleID_18752-

articles_details. html.24 http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/cs04-10.pdf, accesat la data de 30.11.2014.25 https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf, accesat la data de 30.11.2014.26 Ibidem.

15

Astfel, studiul serviciilor de informaţii au depăşit segmentul încredinţat iniţial, adică

procesarea şi sintetizarea datelor importante pentru securitatea naţională. Ceea ce a determinat

diferenţierea analizei din domeniul intelligence-ului, faţă de alţi competitori, sunt factorii care s-

au organizat în funcţie de micşorarea timpului de prelucrare a datelor, de interpretarea datelor şi

de utilizarea unor tehnici şi mijloace analitice în situaţii variate27.

Nevoia de a micşora şi chiar elimina starea de incertitudine din domeniul serviciilor de

informaţii a dus efectuarea de imense eforturi în ceea ce priveşte luarea unor măsuri cât mai

eficiente privind anticiparea unor astfel de evenimente care ar putea perturba starea de securitate

în plan intern sau internaţional.

Acest rol de avertizare cu privire la tendinţele de manifestare a unor ameninţări şi riscuri

la adresa securităţii naţionale şi internaţionale ce aparţine serviciilor de informaţii îndeplineşte

chiar funcţia principală a acestora.

II.2. Serviciile de informaţii în perioada postbelică

În ultimii 15-20 de ani, serviciile de informaţii au fost nevoite să facă faţă unei succesiuni

de schimbări radicale în mediul de securitate, cele mai dramatice fiind, de departe, sfârşitul

„Războiului Rece” şi atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, care au determinat schimbări

importante de obiective şi tipul de misiuni. În acelaşi timp, „revoluţia informatică” a ridicat

probleme noi legate de prelucrarea datelor, eficienţa metodelor şi flexibilitatea structurilor

instituţionale. Se poate spune că, în ultima decadă, serviciile informative au fost nevoite să

acţioneze într-un mediu din ce în ce mai haotic şi puţin previzibil, eforturi intense de adaptare

fiind depuse atât în planul metodelor şi mijloacelor, cât, mai ales, în plan conceptual, existând

astfel, mai multe tendinţe ân evoluţia serviciilor de informaţii în perioada postbelică.

O tendinţă vizibilă pe tot mapamondul este aceea de transformare, de reformă în cadrul

structurilor de informaţii, iar principalul obiectiv îl reprezintă îmbunătăţirea modului de

organizare a activităţii, printr-o abordare de regulă modernă, adică tehnicistă şi birocratică, drept

efect al aplicării unor norme legale şi pe baza concluziilor diferitelor comisii.

O altă tendinţă o reprezintă multiplicarea identităţii structurilor de informaţii pe măsura

diversificării competenţelor şi misiunilor. Serviciul Român de Informaţii este, de exemplu,

autoritate naţională în materie antiteroristă şi în domeniul informaţiilor clasificate, este parte într-

27 http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/cs04-10.pdf, accesat la data de 30.11.2014.

16

o numeroasă serie de acorduri şi protocoale, cu diverse sarcini şi coordonări, este în membru în

Conferinţa Central Europeană (MEC) şi întreprinde demersuri pentru a accede în Grupul de la

Berna. Este de aşteptat ca acest proces de multiplicare a tipului de misiuni să se diminueze, iar

structurile de informaţii să revină şi să se concentreze pe „obiectul” principal de activitate.

Aceste sunt tendinţele actuale spre care se îndreaptă serviciile informative, cu toate

acestea, încă de la încetarea celui de-Al Doilea Război Mondial şi chiar înainte de acesta s-a

încercat combaterea terorismului prin intermediul serviciilor de informaţii care trebuiau să fie cât

mai eficiente.

Astfel, la jumătatea secolului al XIX-lea, Belgia a fost prima ţară care a adoptat un plan

de măsuri de combatere a terorismului, prin introducerea, în legislaţia penală, a „clauzei

atentatului”, făcând extrădabili autorii asasinatelor politice.

Următoarea etapă în dezvoltarea măsurilor de reglementare juridică, în scopul combaterii

terorismului, datează din perioada interbelică, cu precădere după asasinarea la Marsilia, în 1934,

a regelui Alexandru al Iugoslaviei, a ministrului de externe francez, Louis Barthon, respectiv a

cancelarului austriac Dolfuss, momente culminante ale actelor de terorism cu implicaţii

internaţionale.

Urmarea acestor evenimente au constituit-o abordarea problematicii terorismului în faţa

Ligii Naţiunilor şi adoptarea Convenţiei din 1937 pentru prevenirea şi reprimarea terorismului.

Artizanul convenţiei adoptate în 1937 privind iniţierea unor măsuri internaţionale pentru

condamnarea actelor teroriste a fost juristul român Vespasian Pella28.

Dezvoltarea reglementărilor privind cooperarea internaţională în domeniul combaterii

terorismului a cunoscut o evoluţie constantă după cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales, ca

urmare a creşterii numărului cazurilor de piraterie aeriană.

Astfel, O.N.U. a inclus terorismul printre crimele internaţionale, elaborând instrumente

juridice (convenţii, rezoluţii etc.) care au condus la adoptarea unor măsuri practice privind

cooperarea statelor pentru reprimarea terorismului internaţional. În urma unor eforturi sporite ale

unor state, s-a reuşit încheierea mai multor convenţii internaţionale care abordează şi unele dintre

aspectele terorismului internaţional29:

28 Tănase T., Lucinescu I.C. ,,Cooperarea în domeniul intelligence-ului în spaţiul european şi euroatlantic”,

în ,,Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională”, Bucureşti, Universitatea de Apărare

„Carol I”, 2010.29 Ibidem.

17

• Convenţia asupra infracţiunilor şi altor acte comise la bordul aeronavelor (Tokio, 14

septembrie 1963);

• Rezoluţia nr. 2551, din 12 decembrie 1969, intitulată „Deturnarea forţată a aeronavelor

civile în zbor”;

• Declaraţia asupra principiilor dreptului internaţional, adoptată de Adunarea Generală a

O.N.U., la 24 octombrie 1970;

• Rezoluţia nr. 2645 a O.N.U., din 30 noiembrie 1970;

• Convenţia privind incriminarea deturnărilor de aeronave (Haga, 16 decembrie 1970);

• Convenţia privind incriminarea actelor săvârşite împotriva siguranţei aeronavelor

(Montreal, 23 septembrie 1971)30;

Astfel, a fost adoptată la Strasbourg, la 27 ianuarie 1977, Convenţia europeană pentru

reprimarea terorismului. Urmare a actelor teroriste din 11 septembrie 2001 din S.U.A., s-a

constatat o activare fără precedent a luptei contra terorismului, când ţări care aparţineau unor

sisteme politice diferite au adoptat o atitudine comună.

Astfel, la cea de-a 24-a Conferinţă a miniştrilor europeni de justiţie, organizată în

perioada 4-5 octombrie 2001, la Moscova s-a adoptat Rezoluţia nr.1 privind lupta contra

terorismului internaţional, prin care se condamnă atacurile teroriste asupra S.U.A, se reafirmă

necesitatea combaterii oricăror forme de terorism şi sunt invitate statele să susţină, print-un efort

constant şi colectiv, iniţierea demersurilor necesare elaborării setului de norme privind pedepsirea

actelor teroriste şi să adopte de urgenţă toate măsurile juridice care se impun în acest scop.

În acest fel, au fost puse bazele pentru Strategia mondială antiteroristă şi Planul de acţiune

al celor 192 de state membre – adoptată în cadrul O.N.U., la 8 septembrie 2006, prin care se

abordează global fenomenul, în contextul unei cooperării internaţionale degrevată de componenta

politică:

• Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului – Varşovia, 16 mai 2005;

• Convenţia Consiliului Europei privind descoperirea, sechestrarea şi confiscarea

produselor care stau la baza metodologiei privind finanţarea terorismului – Varşovia, 16 mai

200531.

Paşii făcuţi de reforma serviciilor de informaţii în perioada postbelică s-au dovedit a nu fi

deajuns. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au scos în evidenţă carenţele sistemului de 30 Ibidem.31 https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf, accesat la data de 30.11.2014.

18

securitate, eşecurile şi frustrările sale. În prezent, reforma se concentrează pe eficacitatea şi

coordonarea funcţională a serviciilor informative, pe angrenarea tuturor factorilor instituţionali

statali. S-a decis că e necesară sporirea comunicării şi colaborării între serviciile de informaţii la

nivel naţional şi internaţional.

Problemele şi ameninţările cu care se confruntă zilnic lumea, indică faptul că procesul

transformării şi adaptării serviciilor informative nu s-a încheiat. Globalizarea, internaţionalizarea

ameninţărilor, rapiditatea şi continua diversificare a acestora conduc la ideea unor servicii de

informaţii dinamice aflate într-o continuă schimbare.

II.3. Tendinţele evoluţiei informaţiilor în raport cu evoluţia suportului tehnologic şi rolul

acestora într-o lume globală

Avansul tehnologic, globalizarea şi efervescenţa versiunii deschise a modului de obţinere

a informaţiilor au transformat profund serviciile informative. Într-un univers dual, online şi

offline, caracterizat de conectivitate şi, totodată, atomizare, de circulaţie largă, rapidă, în reţele

extrem de eterogene, s-au amplificat incertitudinile atât în ceea ce priveşte procesele actuale, dar

mai ales predictibilitatea celor viitoare.

Ultimii 20 de ani au însemnat, pentru serviciile de informaţii, o continuă reinventare,

pentru a gestiona probleme de securitate tot mai complexe.

Proliferarea formelor asimetrice, neconvenţionale de conflict, şi caracterul transnaţional al

ameninţărilor s-au suprapus apariţiei de noi medii de comunicare, în care transmiterea şi

schimbul de informaţii pot avea loc neîngrădit, la adăpost de intervenţia forţelor de securitate,

prin eliminarea treptată a barierelor „tehnice”, dar în care intenţiile şi identitatea emitentului sunt

dificil de stabilit.

În plus, au apărut pericole noi, precum cele cibernetice, a căror natură difuză, anarhică şi

interconexată, le face extrem de greu de identificat şi gestionat.

De altfel, Robert Cooper chiar avertiza în lucrarea sa, ,,Destrămarea naţiunilor.

Geopolitica secolului al XXI-lea”, că ,,secolul în care tocmai am intrat riscă să fie deturnat de

anarhie şi tehnologie, iar aceşti doi mari distrugători s-ar putea susţine reciproc”32.

Astfel, a luat naştere un principiu fundamental, ,,cultura de securitate”, care are ca scop

promovarea şi consolidarea valorilor democratice prin cooperarea serviciilor de informaţii, 32 Robert Cooper, ,,Destrămarea naţiunilor. Geopolitica lumilor secolului XXI”, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 2007, p. 74.

19

precum şi folosirea resurselor şi a informaţiilor din toate sursele disponibile pentru realizarea

analizei şi informarea decidenţilor33.

În „societatea globală”, asigurarea securităţii presupune un efort comun între serviciile de

informaţii, mediile academice şi organizaţiile neguvernamentale. Exemplele în acest sens sunt

numeroase: în contextul emergenţei riscurilor la adresa securităţii cibernetice, un serviciu de

informaţii poate fi eficient doar în cooperare cu zona privată, de business şi de cercetare pe

protecţia infrastructurilor informatice. Evaluarea percepţiilor asupra unor evoluţii geopolitice ar fi

mai profundă în urma organizării unor dezbateri publice în domeniul analizei de risc.

Evoluţia serviciilor de informaţii, precum şi fundamentarea academică a acestui domeniu

conferă un potenţial sporit de adaptare controlabilă la schimbările socio-politice viitoare, prin

sinteza dintre inovarea tehnologică şi cea socială.

În România, Serviciul Român de Informaţii a demarat, în 2007, un amplu proces de

reformă, axat deopotrivă pe debirocratizare şi flexibilizare structurală şi îmbunătăţirea

capacităţilor analitice şi evaluativ-predictive, sprijinite de o infrastructură informatică integrată,

fiabilă şi eficientă. Modernizarea SRI se axează pe: creşterea profesionalismului cadrelor,

inclusiv prin atragerea de expertiză din afara sistemului; restructurarea componentei operaţionale,

tehnice şi logistice astfel încât să se dezvolte capacităţi adecvate pentru îndeplinirea misiunilor

specifice; definirea unei structuri suple şi rapid adaptabile, care să permită abordarea unei palete

largi de operaţiuni; cooperare cu partenerii naţionali şi internaţionali; promovarea şi consolidarea

valorilor democratice prin dezvoltarea unei înţelegeri comune a provocărilor şi oportunităţilor în

domeniul securităţii naţionale la nivelul statului şi societăţii româneşti34.

Astfel, activitatea de informaţii în secolul al XXI-lea presupune încadrarea acestui

domeniu într-o nouă paradigmă şi anume, înţelegerea şi descifrarea amprentei lăsate de revoluţia

informaţională. Tehnologia informaţională este astăzi indispensabilă şi omniprezentă, ceea ce

influenţează controlul şi restricţia informaţiilor35.

În prezent, raportul dintre societate şi tehnologie a dus la crearea unor societăţi de tip

reţea, aşa cum le-a numit Jan Van Dijk şi Manuel Castells, pe care le-au definit ca fiind societăţi

33 https://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf34 https://www.sri.ro/legislatia.html35 William Lahneman, ,,The Need for a New Intelligence Paradigm”, în ,,International Journal of Intelligence and

CounterIntelligence”, volum 18, nr. 3, 2010.

20

în care activităţile şi structurile sociale esenţiale sunt organizate în jurul unor reţele tehnologice şi

informaţionale ce sunt realizate electronic.

De asemenea, Castells susţine că nu doar tehnologia este cea care defineşte o societate

contemporană, ci şi alţi factori contribuie la acest aspect, precum cei economici, politici şi

culturali, deci şi aceşti factori intră în componenţa societăţii-reţea.

Astfel, această unificare dintre teoria informaţiei şi cea a controlului a dus la generarea a

următorilor factori relevanţi: informaţia, controlul şi comunicarea, factori ce conlucrează în

comun pentru crearea unei sinteze ce priveşte materia organică şi cea mecanică. Pornind de la

această teorie, accesul tot mai facil la informaţie a dus la naşterea a ceea ce a fost intitulată

“Revoluţia OSINT”36, ce a avut un mare impact asupra politicilor şi deciziilor din domeniul de

securitate, precum şi asupra serviciilor de informaţii.

Deşi sursele deschise de informare sunt utilizate în procesul analitic al serviciilor de

informaţii de multă vreme, progresul tehnologic, în special amploarea navigării pe Internet, a

determinat creşterea ponderii OSINT în materialele privind securitatea naţională.

Rolul OSINT a crescut în ultimii ani în cadrul serviciilor de informaţii prin gestionarea

eficientă a informaţiei ajutând in special serviciile de informaţii, dar, de asemenea, a dus şi la

dezvoltarea ramurilor care se ocupă de culegerea de informaţii din surse deschise. Această

evoluţie a determinat modernizarea conceptelor din domeniul serviciilor de informaţii37.

Studiul evoluţiilor din ultimii douăzeci de ani ce au avut loc în cadrul domeniului

geopolitic şi economic la nivel global a scos în evidenţă modificările produse la nivelul mediului

de securitate ce au avut urmări atât la nivel cantitativ, cât şi calitativ în ceea ce priveşte

funcţionarea şi organizarea activităţii serviciilor de informaţii.

Totodată, progresul tehnologiei şi, mai ales, utilizarea internetului la scară largă şi

evoluţia acestuia, prin tranformarea tot mai multor date în format digital, a dus la mărirea

ponderii OSINT în ceea ce priveşte materialele utilizate pentru securitatea naţională şi globală38.

Astfel, în decursul anilor, sursele deschise la informare, au influenţat în mod favorabil

factorii de decizie din domeniul securităţii naţionale a SUA cu privire la evoluţia mai multor

evenimente, cum ar fi: invadarea Cehoslovaciei, Criza din Uganda, criza rechetelor din Cuba,

schimbarea politicii URSS.36 OSINT (Open Source Intelligence) - informatiile din surse deschise.37 Mats Bjore, ,,Sursele deschise-lecţie învăţată”, în ,,NATO Open Source Intelligence Reader”, 2002.38 John Nomikos, ,,The Role of Open Sources in Intelligence”, 15 ianuarie 2006.

21

Capitolul al III-lea. Condiţiile mediului intern şi internaţional în procesul de formare al

serviciilor de informaţii şi modalităţi de cooperare în acest domeniu între state

În era globalizării, ţările lumii trebuie să acţioneze în funcţie de consecinţele la care se

expune şi de asemenea trebuie să ţină cont de răspunsul pe care îl oferă atunci când există

ameninţări şi vulnerabilitîţi la adresa securităţii.

De asemenea, structura sistemului relaţiilor internaţionale se află într-o continuă

dezvoltare şi transformare, iar opoziţia bipolară a cedat în faţa relaţiilor care sunt controlate cu

greu şi care îşi urmează propriile interese39.

În acest mod, forţele extremiste şi forţele distrugătoare au ocupat spaţiul puterii din cadrul

relaţiilor politice interne şi internaţionale. Mai mult, evoluţia procesului de globalizare duce la

intensificarea incertitudinii asupra viitorului securităţii internaţionale. Procesul de globalizare ăi

determină şi pe factorii decizionali să-şi îndrepte atenţia spre îmbunătăţirea modalităţilor de

colaborare internaţională, dar şi asupra noilor ameninţări produse de eventualele pericole care pot

deveni un război iminent dacă sunt detectate prea târziu aceste ameninţări40.

Tocmai din această cauză, se iau măsuri în privinţa adoptării a noi moduri de prevenire şi

asigurare a unor modalităţi eficiente de colaborare, precum şi pentru dezvoltarea unor strategii

capabile să asigure securitatea internaţională.

III.1. Premisele şi priorităţile politice interne şi internaţionale în configurarea şi activitatea

serviciilor de informaţii

Lupta împortiva terorismului a cunoscut o evoluţie semnificativă după evenimentele de la

11 septembrie 2011, prin colaborări mult mai strânse între state. Această necesitate a colaborării

dintre SUA şi aliaţii săi în transferul de informaţii a dus la crearea unor coaliţii antiteroriste,

coaliţii ce până la data acestor evenimente nefericite din SUA erau considerate a fi tabu-uri de

către personalităţile implicate în viaţa politică de la Washington. Astfel de relaţii de colaborare

din cadrul serviciilor de informaţii sunt avantajoase în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor

propuse ale statelor membre ale coaliţiilor antiteroriste.

39 Tiberiu Troncotă, ,,Necesitatea Înfiinţării unei reale Comunităţi de Informaţii în România”, a X-a sesiune de

comunicări ştiinţifice, ,,Securitate şi Siguranţă naţională. Concepte şi doctrine în modernism”, Editura ANI, pp 3-4.40 Ulrich Beck, în George Cristian Maior, ,,Incertitudine-gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI”,

Editura RAO, Bucureşti, 2009, p. 22.

22

În Europa Occidentală şi în SUA, prin urmare, evoluţia serviciilor de informaţii a permis

analizarea fenomenului terorismului prin intermediul unor mecanisme şi instrumente moderne,

astfel reuşind anticiparea anumitor atacuri prin intermediul transmiterii reciproce de informaţii

între state, organizaţii internaţionale şi serviciile de informaţii.

Serviciile de informaţii sunt instruite să răspundă provocărilor contemporane cauzate de

era informaţională, sunt specializate în utilizarea a noi instrumente operaţionale şi analitice pentru

prevenirea acestor pericole, cel mai important fiind terorismul internaţional. Cu toate acestea,

serviciile de informaţii se confruntă cu diferite impedimente în faţa ameninţărilor de la nivelul

politic, de securitate sau diplomatic41.

Ca domeniu de studiu, serviciile de informaţii sunt prezente în mediul academic de doar

câţiva ani, însă ca domeniu de activitate acestea există de milenii. Această abordare ştiinţifică a

serviciilor de informaţi a apărut atât de târziu, în ultimele decenii ale secolului al XX-lea,

deoarece acesta a fost un domeniu care a fost considerat foarte mult timp ca fiind unul secret, iar

această presupusă secretizare a dus la nepermitere unei abordări ample şi foarte puţin academică

a acestor servicii.

De-a lungul timpului, s-a observat o deschidere a acestor servicii care sunt intersate de

creare şi menţinerea unei relaţii transparente şi obiectivă cu cei care beneficiază de produsele lor

şi cu societatea în ansamblul ei. Această deschidere creează un ansamblu de cunoştinţe, dar şi un

instrument metodologic pentru studiul empiric şi teoretic al serviciilor de informaţii42.

În acest mod, îşi desfăşoară activitatea serviciile de informaţii, obţin şi analizează

informaţiile chiar dacă acestea provin din surse deschise sau închise43.

Acest lucru înseamnă că activităţile ar trebui să evolueze în Era Informaţională urmând

anumite reguli, metodologi şi paradigme care sunt diferite de cele din perioada Războiului Rece.

Această situaţie este dată de nevoia de a adaptare la niveluri noi de complexitate rezultată ca efect

al evoluţiei socioumane.

Realizarea sarcinilor serviciului de informaţii a fost susţinută prin alocarea de resurse

umane, materiale şi financiare, utilizate cu maximă eficienţă, având ca rezultat creşterea

capacităşii de prevenire şi combatere a acţiunilor ce pot aduce atingere ordinii de drept,

41 Ibidem.42 Maior G.C., ,,Istoricism, legalism şi teoretizare în studiul intelligence-lui”, în ,,Revista romană de studii de

intelligence”, 2009, p. 5-8.43 Sebe M., ,,Despre intelligence” (I), în ,,Revista romană de studii de intelligence”, nr. 1-2, 2009, p. 17 –32.

23

suveranităţii, independenţei şi integrităţii ţării sau pot leza interesele statelor, precum şi libertatea

şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

În timpul Războiului Rece, statele din Europa de Est, puteau prezida în cadrul Consiliului

de Ajutor Economic Reciproc (CAER) şi se mulţumeau cu acel nivel scăzut de trai. Însă nu se lua

în calcul standardul comparaţional care nu avea în atenţie diferenţele dintre gradele de evoluţie

dintre state, ci doar obţinerea de diverse foloase materiale.

Sfârşitul Războiului Rece şi apariţia a diverse forme de terorism internaţional au

determinat schimbări fără precedent ale mediului de lucru al serviciilor de informaţii. Printre cele

mai importante schimbări se numără: progresul tehnologic care a dus la creşterea vulnerabilităţii

faţă de o serie de surse din ce în ce mai diverse şi disparate; predominanţa crescândă a formelor

de conflict asimetrice şi neconvenţionale; deplasarea tot mai accentuată a violenţei spre zonele

urbane şi spre domeniul securităţii şi siguranţei interne, însoţită de disensiuni sociale induse pe

cale economică, etnică, religioasă şi ideologică.

Unele din aceste evoluţii sunt rezultatul unor schimbări reale, pe când altele se poate să fi

existat dintotdeauna şi să fi devenit doar recent relevante pentru serviciile de informaţii. Toate au

însă efect asupra operaţiilor majorităţii serviciilor de informaţii.

De aceea, se discută acum despre acea ştiinţă necesară pentru a rezista în faţa efectelor

factorilor întârziaţiai evoluţiei ce contribuie la dezvoltarea ameninţărilor pe care teoriile actuale

cu privire la procesul de fundamentare al serviciilor de informaţii le atribuie unei zone a

„necunoscutului”44.

Aceste evoluţii atrag după ele schimbări semnificative în gestionarea şi producerea

informaţiilor. De exemplu, una din noile întrebări care se pun este în care domenii să se recurgă

la surse deschise şi la metodele actuale de colectare, şi în care să se creeze noi capacităţi. Altă

problemă se referă la găsirea de noi metode de a face schimb de date, protejându-le în acelaşi

timp, în contextul dezvoltării cooperării între serviciile de informaţii.

În contextul actual de securitate, serviciile de informaţii trebuie să coopereze mai strâns

între ele, ca şi cu alte servicii naţionale de securitate. Aceasta este o problemă în special pentru

ţările mari, care au mai multe servicii de informaţii, deşi şi în ţările mici există diverşi actori cu

atribuţii în acest domeniu şi, prin urmare, este nevoie de o cooperare optimă. În majoritatea

ţărilor, mecanismele centrale de informaţii, formate din oficiali membri sau apropiaţi ai

44 Ibidem.

24

Cabinetului, răspund de coordonarea activităţii la nivel naţional. În afară de aceasta, pot fi luate

măsuri pentru ca toate serviciile de informaţii să aibă acces la aceleaşi baze de date şi documente

şi să se stabilească contacte frecvente între agenţii care lucrează pe probleme similare.

Ca urmare a situaţiilor din ce în ce mai frecvente în care serviciile de informaţii trebuie să

se ocupe de probleme globale sau transnaţionale, relaţiile între serviciile de informaţii din diferite

ţări au luat amploare. Avantajele schimbului de informaţii sunt evidente: obţinerea de informaţii

de la alte ţări este o condiţie esenţială a luării de decizii oportune, solid fundamentate. În plus, se

elimină paralelismele, ceea ce permite o economisire semnificativă a resurselor.

III.2. Rolul serviciilor de informaţii în cooperarea internaţională

După S. Kent, colaborarea internaţională a serviciilor de informaţii se caracterizează prin:

procesul de cunoaştere, prin statutul de organizaţie şi prin activitatea pe care o desfăşoară.

Cunoscutul teoretician al acestui domeniu explică şi modul în care serviciile de informaţii

internaţionale ar trebui să adune şi să studieze informaţiile, precum şi rezultatul din urma cestor

procedee şi să fie oferit factorilor de decizie.

Conform teoreticianului, colaborarea serviciilor de informaţii are în prim plan schimburile

de informaţii şi studii importante în promovarea intereselor naţionale şi internaţionale de

securitate, precum şi elaborarea politicilor stategice şi gestionarea ameninţărilor din partea

pericolelor actuale sau potenţiale45.

În vizorul serviciilor de informaţii, colaborarea internaţională în combaterea terorismului

a devenit mai vizibil ca obiect de cercetare după evenimentele de la 11 septembrie 2011 din SUA.

Instrumentele de cercetare sunt date de abordările noi, diversele metodologii ce au o bază

ştiinţifică care a contribui la elaborarea stategiilor prind prevenirea şi combaterea terorismului.

La început, cercetările privind colaborarea serviciilo de informaţii la nivel global au

reprezentat un domeniu restrâns ce se ocupa de personalul specializat militar. Unul dintre

teoreticienii de la început al acestui domeniu a fost expertul analist al CIA S. Kent, studiile

autorului fiind expuse în lucrarea „Strategic Intelligence for American World Policy” ce a apărut

în anul 1949, unde este descrisă colaborarea internaţională a serviciilor de informaţii ca fiind un

domeniu aparte. Teoreticianul insista asupra cunoaşterii ca un mod specific a acestor servicii,

45 Maior G. C., ,,Intelligence”, în ,,Intelligence”, 2008, anul 5, serie nouă, nr. 11. p. 1-13.

25

mod împărţit în trei categorii de elemente, elementul descriptiv, curent narativ şi cel speculativ-

evaluativ46.

Astfel, colaborarea serviciilor de informaţii se caracterizează prin: cunoaşterea, activitatea

şi statutul de organizaţie. S. Kent descrie şi modul în care serviciile de informaţii trebuie să adune

şi să studieze informaţiile, spunânâ faptul că rezultatul trebuie să fie furnizat factorilor de decizie.

Aşadar, conform teoreticianului, acestă colaborare se referă la schimburile de informaţii şi

studii importante în promovarea intereselor internaţionale. Deşi specialistul oferă date relevante

în cunoaşterea domeniului, el a fost influenţat de logica confruntării bipolare a „Războiului

Rece”.

Cu timpul, acest domeniu a început să fie din ce în ce mai intens studiat în universităţi cu

scopul de a forma resurse umane ce se pot adapta rapid şi corespunzător la un mediu concurenţial

şi dinamic.

Provocările din timpul Războiului Rece au condus la realizarea a adevărate reţele de

centre de studii de securitate în state precum: SUA, Israel, Germania sau Marea Britanie. Sfârştul

acestei perioade a dus la reflectarea realităţii din perspectiva dimensiunii militare şi a noilor

medii de riscuri ale terorismului ceea ce a culminat cu „demilitarizarea” cercetărilor privind

colaborarea serviciilor de informaţii în lupta împotriva terorismului47.

La început, studiile de informaţii au reprezentat un fenomen de nişă, fiind rezervate

personalului militar specializat pentru a dobândi un avantaj strategic. Noile crize de securitate au

determinat schimbarea de paradigmă ce s-a manifestat prin demilitarizarea cercetărilor de

securitate48.

Crizele de securitate de la începtul secolului al XXI-lea, a dus aşa cum am menţionat şi

anterior la demilitarizarea studiilor de securitate49, însă problema securităţii, a instrumentelor de

siguranţă a serviciilor de informaţii şi a statelor a căpătat o mare importanţă în contextul

internaţionalizării terorismului în condiţiile globalizării50.

46 Niţă C. ,,O încercare de definire a termenului <<intelligence>>”, în ,,Revista Română de Studii de Intelligence”,

2009, nr. 1-2, p. 57. http://www.animv.ro/ro/doc/rrsi1_2.pdf , consultat la data de 10.12.2014.47 Maior G. C., ,,Intelligence”, în ,,Intelligence”, 2008, anul 5, serie nouă, nr. 11. p. 1-13.48 Stoica M., ,,Studii de intelligence în viziunea europeană şi naţională”, în ,,Revista Română de Studii de

Intelligence”, 2009, nr. 1-2, p. 95-104.49 Ibidem.50 Terriff T., ,,Security Studies Today”, în ,,Cambridge: Policy Press”, 1999, p. 240.

26

Aşadar, şi-au ăcut apariţia noi teorii şi metodologii în dezbaterile experţilor şi analiştilor

politici51, având scopul de crea soluţii eficiente şi care să răspundă rapid acestor noi ameninţări la

adresa securităţii.

Printre acestea, ce mai eficientă soluţie s-a dovedit a fi colaborarea internaţională a

serviciilor de informaţii52, fiind cea mai cuprinzătoare şi recentă abordare, ce aduce o nouă

perspectivă asupra mediului de securitate, reliefând noile slăbiciuni prezente şi propunând

totodată mijloace şi metode de gestionare în anihilarea terorismului internaţional. astfel,

cercetările din acest domeniu au cunoscut o deschidere extraordinară, intrând într-o nouă etapă.

De asemenea, colaborarea internaţională a serviciilor de informaţii este de o maximă

importanţă pentru întreaga comunitate globală. Acest proces de instituire a colaborării serviciilor

informaţionale, precum şi realizarea principiilor şi regulilor fundamentale au evoluţionat de-a

lungul timpului.

Primii paşi în acest sens a fost realizat în a doua jumătate a anilor ’30 ai secolului XX.

Ulterior, în anul 1937, Societatea Naţiunilor a elaborat Convenţia privind Prevenirea şi

Reprimarea Terorismului şi Convenţia pentru Înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale, ce nu a

intrat însă în vigoare. Prevederile din aceste Convenţii au stat la baza elaborării principiilor şi

regulilor de colaborare internaţională a serviciilor informaţionale.

În Federaţia Rusă, cercetarea acestui domeniu, al colaborării internaţionale al serviciilor

de informaţii, a fost exploatată intens după atentatele de la 11 septembrie 2001, punând accentul

pe studierea fenomenului terorismului în era globalizării53, precum şi rolul organizaţiilor

internaţionale, dar şi analzarea rezultatelor şi perspectivelor colaborării internaţionale a serviciilor

de informaţii pentru anihilarea terorismului54.

51 Graham E., Newnham J., ,,Dicţionar de relaţii internaţionale englez-român”, Bucureşti, Universal Dalsi, 2001, p.

600.52 Stoica M., ,,Studii de intelligence în viziunea europeană şi naţională”, în: ,,Revista Română de Studii de

Intelligence”, 2009, nr. 1-2, p. 95-104.53 Gorincioi R., ,,Atomizarea relaţiilor internaţionale în contextul globalizării: construcţii generale”, în ,,11

Septembrie Noul Concept de Securitate Internaţională”, Materialele Conferinţei Internaţionale, Chişinău: CEP USM,

2002, pp.82-88.54 Ţapoc V., ,,Teoria si metodologia stiintei contemporane:concepte şi interpretări”, Chişinău, CEP USM, 2005, pp.

182-185

27

De remarcat sunt şi studiile dedicate caracteristicilor ce stau la baza funcţionării

Comunităţii de Informaţii a Statelor Unite ale Americii, acestea reprezenând un mod de garantare

al securităţii naţionale55.

III.3. Cooperarea serviciilor de informaţii pe plan intern şi internaţional

Analiza rezultatelor măsurilor întreprinse de către instituţiile ce compun Sistemul

Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului, în primul trimestru al anului 2004, relevă

menţinerea la un nivel scăzut a gradului de ameninţare teroristă la adresa securităţii naţionale a

României.

Astfel, pe lângă riscurile latente conturate de prezenţa ţi activitatea non-operativă pe

teritoriul naţional a nucleelor unor organizaţii fundamentalist-islamice se înregistrează constant

activităţi adiacente fenomenului terorist pe care astfel de structuri le angajează sau le favorizează,

îndeosebi prin apelul la facilităţile pe care le oferă fenomenul migraţiei ilegale. Cu toate acţiunile

de contracarare întreprinse pe plan internaţional pentru diminuarea acestui fenomen (incluzând

loviturile primite de organizaţiile islamice radicale, printre care ţi reţeaua Al Qaida, în Afganistan

şi Irak, dar şi în alte zone ale lumii), se înregistrează o amplificare semnificativă a fenomenului

menţionat. În acest context, măsurile informativ-operative întreprinse au relevat existenţa unor

legături între elemente aflate în tranzit pe teritoriul naţional şi organizaţii teroriste active în

diferite zone ale globului, inclusiv cu reţaua Al Qaida56. 

Recentul atentat de la Madrid, cât şi declaraţiile jihadiste, de ultimă oră, ale liderilor unor

organizaţii teroriste internaţionale sunt de natură să potenţeze creşterea nivelului de ameninţare

pe plan internaţional, cu influenţe previzibile şi asupra securităţii naţionale a României. 

Menţinerea influenţei chemării Al Qaida la Jihadul global, în scopul realizării unei

coordonări operaţionale pe plan internaţional, este pusă pregnant în evidenţă de faptul că

grupările radicale islamice, chiar dacă par să opereze autonom, aderă la jihadism şi tind să-şi

aleagă, în funcţie de locul de amplasare, ţinte uşor de lovit57. 

55 Tănase T., ,,Lucinescu I.C. Cooperarea în domeniul intelligence-ului în spaţiul european şi euroatlantic”,

în ,,Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională”, Bucureşti: Universotatea de Apărare

„Caril I”, 2010, pp. 1464-1475.56 Ibidem.57 Ţapoc V., ,,Teoria si metodologia stiintei contemporane:concepte şi interpretări”, Chişinău, CEP USM, 2005, pp.

182-185.

28

Generalizarea interpretării extremiste a islamului se face simţită, într-o măsură redusă, şi

în ţara noastră, tendinţă care se află permanent în atenţia autorităţilor române, în scopul

contracarării58. În acest context, Serviciul Român de Informaţii angajează permanent, în

cooperare cu instituţiile din componenţa Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a

Terorismului, măsuri specifice de control ofensiv asupra ariilor de interes, care au ca finalitate

descurajarea oricăror intenţii sau acţiuni de natură să favorizeze manifestări teroriste pe teritoriul

naţional.

În primul trimestru al anului 2004, Serviciul Român de Informaţii, în cooperare cu

Ministerul Administraţiei şi Internelor, a acţionat conform competenţelor legale, prin metodele şi

mijloacele specifice care îi stau la dispoziţie, asupra a 64 de persoane rezidente pe teritoriul

naţional, suspecte de legături cu reţele teroriste radicale, inclusiv Al Qaida. Aceste măsuri au

constat în declararea ca persoane indezirabile pentru România, nepermiterea intrării în ţară sau

întreruperea dreptului de edere a unor străini suspecţi de a fi implicaţi în activităţi cu relevanţă în

plan terorist. 

De asemenea, au fost întreprinse măsuri de disrupere a activităţilor desfăşurate de

persoane suspecte de terorism, cât şi în planul limitării preocupărilor de finanţare a unor

organizaţii teroriste. Aspectul transfrontalier al terorismului modern impune cu necesitate

intensificarea cooperării internaţionale în domeniu, Serviciul Român de Informaţii angajându-se

ferm în controlarea mediilor de interes ce se pot constitui în baze de sprijin pentru organizaţiile

teroriste internaţionale, inclusiv sub aspectul monitorizării activităţilor de emisariat, derulate de

membrii acestora59.

Cel mai de succes exemplu de colaborare între serviciile internaţionale de informaţii în

combaterea terorismului este Agenţia Centrală de Informaţii din SUA (CIA) şi serviciile de

informaţii germane, aşa-numita operaţiune Alberich. Astfel s-a prevenit un iminent atac terorist

asemenea celui de la 11 septembie 2001 prin intermediul informaţiilor furnizate de către CIA cu

privire la complotul terorist pus la cale de către un grup de terorişti islamişti germani60.

58 Ibidem.59 Gorincioi R., ,,Atomizarea relaţiilor internaţionale în contextul globalizării: construcţii generale”, în ,,11

Septembrie. Noul Concept de Securitate Internaţională. Materialele Conferinţei Internaţionale”, Chişinău: CEP

USM, 2002, p. 83.60 Ibidem.

29

Această operaţiune Alberich a luat naştere în luna octombrie a anului 2006, odată cu

începerea interceptării de către Agenţia Americană de Securitate a emailurilor cu caracter suspect

trimise dintre Germania şi Pakistan.

Ca rezultat al suprapunerii intereselor este contactul dintre Comunitatea Organelor de

Drept şi cea de Informaţii, însă chiar şi aici pot apărea dificultăţi între deoarece pot apărea

probleme cauzate de diferite obiective, reguli, metode şi chiar de calitatea informaţiei colectate.

Anchetatorii Organelor de Drept adună informaţii politice şi militare pentru umăririle

pemale. De aceea, există o serie de reguli care întregesc procesul de culegere al informaţiilor,

sunt utile mai ales în străinătate şi implică activitatea ilicită, nerăsfrângându-se asupra cetăţenilor,

organele de drept concentrându-se mai ales în interiorul graniţelor SUA.

În aplicarea acestor legi ale Statelor Unite ale Americii, cu cereri extrateritoriale, accentul

organelor de drept este pus pe crimele comise de către cetăţenii Statelor Unite ale Americii sau la

activităţi ilegale sau externe care afectează securitatea naţională a Statelor Unite ale Americii,

proprietatea sau cetăţeni ai SUA. Activitatea organelor de drept din afara Statelor Unite şi în

interiorul graniţelor altor ţări, este de obicei întreprinsă deschis în colaborare cu guvernul gazdă61.

Informaţia informatorului organului de drept, poate proveni de la sursă umană angajată

pentru un termen de lungă sau scurtă durată. Informatorii pe termen lung pot fi folosiţi pentru a

asista în anchete tărăgănate cu privire la activităţi criminale complexe, sau a unei organizaţii

criminale, sau acestea pot fi folosite pentru asistenţa lor în mai multe investigaţii. Aceste surse

valoroase sunt rareori dezvăluite în urmăririle penale. În schimb, anchetatorii pot stimula

informatorii ai căror contribuţii preferabil să fie de termen scurt.

Aceşti informatori furnizează informaţii legate de caz, şi relaţia lor cu organele de drept,

în general, încetează atunci când cazul este închis. În schimb, sursele umane de informaţii sunt

aproape toate active pe termen lung, recrutaţi de peste hotare de către ofiţeri de caz. Informaţiile

suplimentare provin din capacităţile de colectare naţională care includ IMINT (imagistica),

COMINT (comunicaţii) şi SIGINT (semnalele de informaţii)62.

Aceşti colectori culeg un număr mare de informaţii, dar ei sunt destinaţi pentru a

reprezenta capabilităţi de colectare de lungă durată împotriva anumitor tipuri de ţinte. Cheia

longevităţii lor este înţelegerea faptului că aceştia nu vor fi compromişi, cum ar putea fi cazul în

61 Ibidem.62 Idem, pp. 84-85.

30

care informaţiile sunt utilizate în mod necorespunzător în cadrul unei acţiuni a organului de drept

sau sursa este obligată să depună mărturie în faţa unui juriu sau instanţei de judecată.

În plus, una dintre cele mai mari provocări pentru schimbul de informaţii, dacă nu cea mai

mare, este de a fi „culturile birocratice respective, moduri de funcţionare, surse de informare, şi

structuri de supraveghere“ şi că FBI-ul „tinde să acorde prioritate mai mare informaţiilor tactice“,

care ar putea fi folosite într-un proces public iar, originile sale ar fi dezvăluite unui avocat al

inculpatului. Agenţiile de executare a legii, lucrează de obicei, de la caz la caz. ,,Serviciile de

informaţii, pe de altă parte, sprijină politicile naţionale de securitate, care cer un flux continuu de

informaţii de la CIA şi alte servicii de informaţii despre condiţiile în lume, în special cu privire la

ţări, grupări, şi indivizi care activează împotriva intereselor SUA.

Nu există nici un punct final la aceste cerinţe, chiar şi o evoluţie favorabilă a

evenimentelor [...] nu înseamnă sfârşitul cererii de informaţii actualizate“63. Serviciile de

informaţii folosesc, uneori, informaţii mai puţin specifice, şi „poate, mai mult, caută zvonuri şi

bârfe care nu pot fi înfăţişate în instanţă. Astfel de informaţii pot, totuşi, să ofere cele mai bune

indicaţii despre o situaţie politică fluidă într-o altă ţară care ar putea afecta în mod direct

interesele Statelor Unite“64.

Acest obstacol instituţional, privind schimbul de informaţii sau desluşirea necesităţii de a

merge dincolo de „abordarea de la caz la caz“ spre utilizarea sau culegerea de informaţii, a

împiedicat investigaţiile de combatere a terorismului ani de zile. De-a lungul anilor, „agenţilor le-

a fost interzisă căutarea în surse deschise cum ar fi Internetul, fără a deschide, în primul rând, o

investigaţie formală. Agenţii au avut un obicei adânc înrădăcinat de a menţine informaţii pentru

ei înşişi şi a prezenta rapoarte“65.

Schimbul de informaţii nu este singura provocare cu care se confruntă Comunităţile. S-a

discutat mult despre posibilitatea de a „conecta punctele,“ capacitatea de a găsi un sens logic în

informaţia dispărată: „Problema este mult mai vastă decât doar de a colecta şi a fece schimb de

informaţii. Provocarea constă în a utiliza eficient informaţiile, legând procesul de colectare cu

efectuarea unei analize riguroase şi imaginative, derivate din perspective multiple, care utilizează

tehnologia de ultimă oră pentru a sprijini utilizatorii finali, începând cu operatorii de intervenţie

63 Lowenthal Mark M., ,,Intelligence: From Secrets to Policy”, Washington, D.C.: CQ Press, 2003, p.15.64 Richard Best, Jr., ,,Intelligence to Counter Terrorism: Issues for Congress, Washington”, D.C.: Congressional

Research Service Report for Congress, 27 May, 2003, p. 16.65 Duffy Michael, ,,How To Fix Our Intelligence”, Time, 26 aprilie 2004, p. 2.

31

de urgenţă până la preşedinţi. Cu alte cuvinte, trebuie să mobilizăm informaţia pentru noua eră de

securitate naţională în care am intrat”66.

Capitolul al IV-lea. Misiunile serviciilor de informaţii într-o societate democratică

Serviciile de informaţii constituie mijlocul calificat de a identifica factorii de risc pentru

societate. Prin urmare, este necesară construcţia unor elemente care să garanteze respectarea

cadrului normativ de funcţionare normală a structurilor de informaţii. Acest cadru trebuie să

definească zona de responsabilitate a serviciilor, limitele lor de competenţă, mecanismele de

supraveghere şi monitorizare. Legislaţia noastră trebuie să stabilească misiunile fundamentale,

responsabilităţile, restricţiile, organizarea şi relaţiile dintre serviciile de informaţii care alcătuiesc

comunitatea de informaţii. Prin urmare, Parlamentul, ca autoritate legislativă supremă, trebuie să

aprobe setul de proceduri stabilite.

Modul de funcţionare al serviciilor de informaţii trebuie adaptat pentru a putea indeplini

cat mai eficient noile cerinţe, fără a aduce atingere supremaţiei legii şi drepturilor omului. Pentru

îndeplinirea misiunilor care revin serviciilor de informaţii au fost instituite mecanisme interne

care să transpună în practică garanţiile juridice referitoare la protejarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale cetăţenilor.

IV.1. Principiile, valorile şi obiectivele serviciilor de informaţii

Activitatea serviciilor de informaţii reprezintă o prioritate naţională a noilor strategii de

securitate şi de intelligence în SUA sau de securitate şi apărare în statele UE, prin care s-a propus,

în premieră, realizarea unei reforme de ansamblu, sistematice şi pe termen lung a acestui

domeniu vizând importante direcţii de acţiune, din care se pot menţiona: coordonarea,

transformări structurale, constituirea unei noi structuri, îmbunătăţirea calităţii şi activităţii

resurselor umane, reforma în cercetarea din domeniul intelligence-ului, dezvoltarea capabilităţilor

tehnice de culegere de informaţii.

Dinamica transformărilor este necesară pentru eficientizarea activităţii organizaţiilor de

intelligence. Oricare ar fi modelul organizaţiei şi modalitatea sa de proiectare, american sau

european, în aplicarea reformelor de intelligence este importantă eficienţa acestora dată de 66 Baird Zoe; James L. Barksdale, ,,Protejarea Libertăţii Americii în timpul erei informaţionale”, Raportul Markle

Foundation Task Force privind Securitatea Naţională în timpul erei informaţionale, New York: The Foundation,

octombrie, 2002, p.2.

32

randamentul maxim al comunităţii de intelligence şi a componentelor sale. Toate aceste direcţii şi

acţiuni sunt considerate necesare pentru a pregăti o schimbare strategică în intelligence-ul

mondial pentru a face faţă noilor provocări ale secolului XXI.

Unele state europene (Marea Britanie, Franţa, Spania) au elaborat într-un singur document

o singură strategie de securitate naţională.-, care se numeşte Cartea Albă a securităţii şi apărării

naţionale (Le Livre blanc sur la defense et la securite nationale), document doctrinar strategic al

securităţii şi apărării, cazul Franţei, fie Strategia Naţională de Securitate (National Security

Strategy NSS)- cazul Marii Britanii, sau Directiva de Apărare Naţională 1/2004, cazul Spaniei.

Documentul, indiferent de denumirea sa, integrează părţile privind securitatea, apărarea şi

intelligence-ul.

În contextul actual de securitate, globalizat, supus unor provocări extrem de variate,

documentele strategice ce vizează securitatea naţională elaborate în 2008 în state ale Uniunii

Europene, precum Marea Britanie si Franţa, constată suprapunerea progresivă şi dificultatea în a

face o delimitare între apărarea naţională şi apărarea internaţională, între securitatea internă şi

securitatea externă şi implicit, într-o accepţiune largă, între dimensiunea apărării şi cea a

securităţii

Prima Strategie Naţională de Securitate a Marii Britanii de după Războiul Rece,

Securitatea într-o lume interdependentă (Security in an interdependent World)-2008 subliniază

natura noilor provocări de securitate, modul în care ameninţările şi riscurile au evoluat şi care

sunt modalităţile preconizate de Marea Britanie pentru a le depăşi în prezent şi în viitor. Strategia

demonstrează clar faptul că noile ameninţări de securitate solicită noi abordări; se impun acum o

activitate radicală de reactualizare a problemelor supuse gestionării şi un răspuns mult mai

coordonat decât în trecut67.

Strategia de securitate a Marii Britanii din 2008 fixează modalitatea de construcţie a unei

noi abordări integrate pe termen lung, asupra securităţii naţionale, dar deschisă sistemului

internaţional. Conturarea noii abordări asupra securităţii naţionale este şi mai clar definită într-un

nou document strategic din 2009 intitulat The National Security Strategy of the United Kingdom:

Security for the Next Generation (Update 2009): Această nouă abordare asupra securităţii

67 The National Security Strategy of the United Kingdom, ,,Security in an interdependent World”, Cabinet Office,

March 2008, la http://interactive.cabinetoffice.gov.uk/documents/security/national_security_strategy.pdf, accesat la

data de 20.12.2014

33

naţionale se doreşte a fi una internaţionalistă, nu izolaţionistă, activă, nu pasivă, agilă şi

flexibilă”68.

Această abordare presupune concentrarea pe termen lung asupra factorilor generatori de

insecuritate: înfruntarea extremismului violent care generează terorismul; medierea conflictelor;

stabilizarea post-conflict; provocările ridicate pe termen lung de schimbările climatice sau de

sărăcia globală şi efectele pe care acestea le au asupra securităţii. Principalul rol îndeplinit de

Strategia de Securitate a Marii Britanii este acela de a furniza consiliere strategică şi politică

primului ministru, sprijin pentru departamentele guvernamentale în elaborarea unor politici şi

strategii eficiente.

Strategia de securitate naţională a Marii Britanii pledează pentru menţinerea unor

capabilităţi naţionale puternice şi flexibile, fapt realizabil în primul rând prin cooperare. Este

necesară, aşa cum remarca Primul Ministru Britanic, Gordon Brown, mobilizarea tuturor

resurselor aflate la dispoziţie: puterea militară, poliţia şi serviciile de securitate; forţa persuasivă

şi bogată a diplomaţiei; autoritatea unor instituţii globale întărite care, beneficiind de sprijinul

nostru total, pot desfăşura atât mijloacele hard de putere cât şi pe cele soft; şi pentru că armele şi

autoritatea nu vor fi niciodată suficiente, puterea ideilor, a valorilor şi speranţelor împărtăşite

împreună poate învinge inimile şi raţiunile. Strategia de securitate britanică a realizat

identificarea domeniilor cu impact asupra securităţii naţionale în viitor. Prezentarea ansamblului

de ameninţări la adresa securităţii facilitează o mai bună cunoaştere a acestora, a inter-

relaţionărilor existente, făcând posibilă constituirea mecanismelor de contracarare şi găsirea celor

mai bune modalităţi de răspuns69.

In Franţa are loc o schimbare strategică în special în intelligence -ul francez pentru a face

faţa noilor provocări. În acest context, locul intelligence-lui francez în stat este vital. Cartea Albă

a securităţii şi apărării vizează şi intelligence-ul sub toate aspectele sale importante de la

conducerea, coordonarea, integrarea, colaborarea cooperarea inter-agenţii şi până la problematica

68 Documentul reprezintă Primul Raport Anual cu privire la implementarea NSS din 2008 şi este disponibil la

http://interactive.cabinetoffice.gov.uk/. Această formulă se regăseşte în partea introductivă şi aparţine Primului

Ministru britanic.69 Baird Zoe; James L. Barksdale, ,,Protejarea Libertăţii Americii în timpul erei informaţionale”, Raportul ,,Markle

Foundation Task Force” privind Securitatea Naţională în timpul erei informaţionale, New York: The Foundation,

octombrie, 2002, p.4.

34

resurselor umane, a cercetării şi procesului de intelligence (cum ar fi dezvoltarea capabilităţilor

tehnice de culegere de informaţii)70.

IV.2. Preocupări globale privind acţiunile serviciilor de informaţii

Globalizarea lumii contemporane înseamnă, în acelaşi timp, şi posibilitatea de risc. În

ultimii ani, mediul internaţional ne-a arătat o instabilitate în creştere, iar în viaţa de zi tot mai

multe pericole şi ameninţări. Toţi actorii naţionali şi internaţionali trebuie să îşi adapteze

strategiile la acest nou climat, pentru a putea fi pregătiţi să concureze cu succes cu acesta.

Definirea actualelor priorităţi naţionale, consolidarea sistemului naţional de securitate,

identificarea şi înţelegerea ameninţărilor reprezintă principalul motiv pentru documentele

strategice naţionale elaborate în interiorul Uniunii Europene, în 2008 – în cazul Marii Britanii şi

al Franţei.

70 Ibidem.

35

Scopul Strategiei de Securitate britanice şi principala sa contribuţie reflectă modul în care

s-a schimbat înţelegerea comună asupra securităţii naţionale. Statul a reprezentat, în mod

tradiţional, în trecut, centrul politicilor externe, de apărare şi de securitate, în timp ce securitatea

naţională a vizat protecţia statului şi a intereselor sale vitale împotriva atacurilor lansate de alte

state. În prezent, conceptul de securitate naţională s-a extins, incluzând şi apărarea intereselor

individuale ale cetăţenilor în viaţa de zi cu zi, alături de integritatea şi interesele statului. Pentru

guvernul britanic rămâne prioritară securitatea Marii Britanii şi a cetăţenilor ei,iar adeziunea

naţiunii condiţionează eficacitatea strategiei de securitate naţională71.

În mod clar şi din analiza noii concepţii de intelligence franceze, ca şi pentru elaborarea

oricărei strategii naţionale de intelligence sunt necesare adoptarea unor măsuri mai radicale

pentru a se putea realiza transformarea serviciile de informaţii în câteva direcţii esenţiale cum ar

fi72:

• satisface necesarului ,,schimbător" al utilizatorilor de informaţii pentru securitate prin

eficientizarea activităţii tuturor serviciilor şi capabilităţilor lor puse la dispoziţie de şi prin

comunităţile de informaţii

• elaborarea şi explorarea conceptelor, strategiilor, politicilor şi tehnologiilor de

intelligence, care să răspunde cerinţelor beneficiarilor şi ameninţărilor concertate;

• adaptarea mai rapidă la noile provocări din mediul de securitate prin acţiuni de prevenire

şi contracara a noilor ameninţări neconvenţionale.

Este vorba de un demers de ansamblu, sistematic şi pe termen lung, care trebuie să se

desfăşoare în întreg sistemul naţional de informaţii, pentru ca acesta să răspundă aşteptărilor

privind protejarea intereselor ţării. Nu în ultimul rând, trebuie să se ţină cont de faptul că:

Politicile de apărare ale secolului XXI nu mai sunt limitate doar la angajarea de forţe militare, ci

cuprind şi elemente de diplomaţie, în dimensiuni ca negocierile, cooperarea, construcţia naţională

(nation-building) sau reconstrucţia postconflict, sau elemente preventive, de creare a încrederii

între state (confidence building measures) pentru a enumera doar câteva.(Ambasador George

Cristian Maior )73.

71 Terriff T., ,,Security Studies Today”, Cambridge: Policy Press, 1999, pp. 5-6.72 Ibidem73 George Cristian Maior, ,,Incertitudine gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI”, Ed. RAO,

Bucureşti 2009, p. 26.

36

Activitatea de intelligence într-un stat membru al unei alianţe strategice îşi justifică

utilitatea în raport cu necesitatea cunoaşterii exacte şi complete a faptelor, în vederea identificării

disfuncţiilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi a statelor din

alianţă, a relevării riscurilor/pericolelor, a surselor acestuia şi a potenţialului lor de manifestare,

elemente indispensabile pentru conceperea şi aplicarea unor măsuri eficiente de prevenire sau

contracarare, precum şi a unor oportunităţi de promovare a intereselor de securitate. În contextul

globalizării, acţiunile de obţinere frauduloasă de informaţii din diverse domenii de activitate

(spionaj informatic), prin accesarea neautorizată a unor date/baze s-au înmulţit şi constituie un

adevărat factor de risc la adresa securităţii naţionale. Utilizarea metodelor şi mijloacelor specifice

criminalităţii informatice pentru operaţiuni ilegale (ex.: servicii destinate transferului de monedă

virtuală) distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor reţele şi sisteme

informatice, completează gama de factori de risc cu o arie de acţiune la nivel global. În altă

ordine de idei, informaţiile obţinute din surse deschise (Open Source Intelligence – OSINT)

reprezintă un element esenţial pentru operaţiunile specifice din multiple sfere de activitate, dar

mai ales în cele privind armata sau serviciile de informaţii ale secolului al XXI-lea.

Extinderea acestor riscuri care afectează securitatea internaţională a generat o creştere a

rolului şi importanţei serviciilor de informaţii în sprijinirea procesului de asigurare a stabilităţii în

anumite regiuni. Obiectivele de capabilitate vizează culegerea informaţiilor, dezvoltarea unor

anumite procese de standardizare, asigurarea unui sistem eficient de securitate.

Creşterea cooperării internaţionale la nivelul intelligence constituie un instrument eficient

de contracarare a unor riscuri care s-au multiplicat afectând Uniunea Europeană, intelligence-ul

depinzând de modul cum se realizează colaborarea dintre cei care oferă şi cei care folosesc

informaţia, respectiv dintre reprezentanţii serviciilor de informaţii şi beneficiarii legali.

Perfecţionarea dotării tehnice a grupărilor teroriste, prin aplicarea realizărilor ştiinţei şi

tehnicii, utilizarea mijloacelor netradiţionale de acţiune violentă impun ca structurile de

informaţii să se perfecţioneze continuu pe toate nivelele pentru a răspunde ferm printr-o reacţie

preventivă.

37

Concluzii

În urma acestui studiu am prezentat semnificaţia teoretică ce derivă din rezultatele şi

concluziile obţinute în urma conceptualizării strategiilor şi mecanismelor de colaborare

internaţională a serviciilor speciale. Cadrul conceptual elaborat reflectă îndeosebi evoluţiile

colaborării serviciilor speciale în combaterea terorismului din perioada ultimilor decenii ale

secolului al XX-lea până în prezent, evidenţiază aspectele ce caracterizează specificul serviciilor

speciale în general, identifică caracterul particular al acestora.

Importanţa teoretică a tezei se exprimă prin următoarele: sunt definite noţiunile ce ţin de

înţelegerea specificului serviciilor speciale în raport cu alte noţiuni utilizate, cum ar fi:

intelligence, servicii de informaţii şi securitate, servicii secrete, identificarea deosebirilor de

conţinut şi aplicabilitate teoretică a acestora, toate acestea fiind argumentate pentru cum au

evoluţionat pe parcursul istoriei principiile şi normele fundamentale de colaborare internaţională

a serviciilor speciale, fiind de asemenea, definită şi sintetizată noţiunea de terorism în contextul

colaborării internaţionale a serviciilor speciale.

Cercetarea din lucrarea “Evoluţia serviciilor de informaţii într-o lume globală”, a permis

formularea a câteva concluzii.

38

În capitolul întâi, analiza aspectelor istoriografice a oferit o imagine de ansamblu asupra

istoricului serviciilor de informaţii, procesului de constituire instituţională a acestora, precum şi

asupra activităţii de cercetare a structurilor informative la nivel global.

Capitolul al doilea, a scos în evidenţă modul în care a contribuit de-a lungul timpului

cadrul normativ, politico-juridic şi instituţional în evoluţia conceptelor, metodelor şi mijloacelor,

cât şi în abordarea instituţională a colaborării serviciilor speciale în combaterea terorismului

internaţional. Deoarece la începutul secolului al XXI-lea mediul de securitate internaţional

înregistrează o ameninţare principală cum este terorismul, prevenirea şi combaterea acestuia

impune noi modalităţi de evaluare, capacităţi şi metode care să determine acţiuni unite pentru

contracararea acestui flagel şi formarea unei coaliţii globale.

Cel de-al treilea capitol, a analizat modul în care au contribuit serviciile de informaţii la

nivel internaţional în eliminarea şi anticiparea conflictelor ce ar fi putut crea tensiuni între state şi

nu numai, dar şi colaborarea internaţională a structurilor informative în combaterea terorismului a

dus la determinări conceptuale reieşind din studierea evoluţiei serviciilor informaţionale din ţările

menţionate în teză, au evidenţiat aspectele ce caracterizează specificul serviciilor speciale în

general. S-a constatat faptul că colaborarea rămâne în toate timpurile unul dintre cele mai

principale aspecte, care se realizează în baza unor decizii imposibil de ignorat.

Ultimul capitol a analizat procesul de democratizare, fiind un proces extrem de complex

şi dificil, ce este însoţit de decizii şi acţiuni radicale pentru eliminarea asocierilor cu regimul

autoritar. De asemenea, s-a arătat importanţa parteneriatelor eficiente şi reciproce care trebuie să

fie cât mai avantajoase pentru îndeplinirea sarcinilor ce se impun în contextul intereselor comune

ale securităţii regionale.

39

Bibliografie

Baird Zoe; James L. Barksdale, ,,Protejarea Libertăţii Americii în timpul erei

informaţionale”, ,,Raportul Markle Foundation Task Force privind Securitatea Naţională

în timpul erei informaţionale”, New York: ,,The Foundation”, octombrie, 2002.

Claude Silberzahnm, fost şef al Serviciului Secret francez (Direction Generale de la

Securite Exterieure) în perioada 1989-1993, cf.Claude Silberzahn, Lean Guisnel, ,,Au

Coeur du secret’”, Paris, 1995.

Duffy Michael, ,,How To Fix Our Intelligence”, ,,Time”, 26 aprilie 2004.

George Cristian Maior, ,,Incertitudine gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul

XXI”, Ed. RAO, Bucureşti 2009.

Gorincioi R., ,,Atomizarea relaţiilor internaţionale în contextul globalizării: construcţii

generale”, în ,,11 Septembrie Noul Concept de Securitate Internaţională. Materialele

Conferinţei Internaţionale”, Chişinău: CEP USM, 2002.

Graham E., Newnham J., ,,Dicţionar de relaţii internaţionale englez-român”, Bucureşti:

Universal Dalsi, 2001.

Ioan Bidu, Cristian Troncotă, ,,Coordonate de Securitate”, Editura ANI, Bucureşti, 2005.

40

Ioana Paverman, ,,Despre starea naţiunii”, publicat în ,,Observatorul cultural”, nr 399 din

2007. Poate fi consultat pe Internet la adresa de URL:

http://www.observatorcultural.ro/Despre-starea-natiunii* articleID_18752-

articles_details. html.

Legea nr. 1 din 6 ianuarie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de

Informaţii Externe, Monitorul Oficial, nr. 7 din 12 ianuarie 1998.

Lionede Ochea, ,,Comunitatea de informaţii a României, Tradiţie şi Modernitate’’,

Editura Paco, Bucureşti, 2005.

Lowenthal Mark M., ,,Intelligence: From Secrets to Policy”,Washington, D.C.: CQ Press,

2003.

Manuel Castells, ,,The New Public Sphere: Global Civil Society, and Global

Governance”, în ,,The Annals of the American Academy of Political and Social Science”.

Niţă C. O încercare de definire a termenului „intelligence”, în ,,Revista Română de Studii

de Intelligence”, 2009, nr. 1-2, http://www.animv.ro/ro/doc/rrsi1_2.pdf.

Richard Best, Jr., ,,Intelligence to Counter Terrorism: Issues for Congress”, Washington,

D.C.: Congressional Research Service Report for Congress, 27 May, 2003.

Sebe M., ,,Despre intelligence” (I), în ,,Revista romană de studii de intelligence”, nr. 1-2,

2009.

Stoica M., ,,Studii de intelligence în viziunea europeană şi naţională”, în ,,Revista

Română de Studii de Intelligence”, 2009, nr. 1-2.

Ţapoc V., ,,Teoria si metodologia stiintei contemporane:concepte şi interpretări”,

Chişinău, CEP USM, 2005.

Tănase Tiberiu, Elena-Maria Nicolae, ,,Comunitatea de Informaţii-Expresie a nevoii de

coordonare a Structurilor Informative ale Sistemului Securităţii Naţionale”, în Volumul

III ,,România în Contextul Politicii de Securitate Europeană”, a XII-a sesiune de

Comunicări Ştiinţifice, 2006.

Tănase T., Lucinescu I.C., ,,Cooperarea în domeniul intelligence-ului în spaţiul european

şi euroatlantic”, în ,,Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu participare

internaţională”, Bucureşti: Universotatea de Apărare „Caril I”, 2010.

Terriff T., ,,Security Studies Today”, Cambridge: Policy Press, 1999.

41

Tiberiu Troncotă, ,,Necesitatea Înfiinţării unei reale Comunităţi de Informaţii în

România”. A X-a sesiune de comunicări ştiinţifice, ,,Securitate şi Siguranţă naţională.

Concepte şi doctrine în modernism”, Editura ANI.

Ulrich Beck, în George Cristian Maior, ,,Incertitudine-gândire strategică şi relaţii

internaţionale în secolul XXI”, Editura RAO, Bucureşti, 2009.

Maior G. C. Intelligence, în ,,Intelligence”, 2008, anul 5, serie nouă, nr. 11.

Maior G.C., ,,Istoricism, legalism şi teoretizare în studiul intelligence-lui” , în ,,Revista

romană de studii de intelligence”, 2009.

https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/cs04-10.pdf

http://www.ziuaveche.ro/opinie/serviciile-de-informatii-si-democratia-250780.html/

http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dt/

1009/1009342/1009342ro.pdf

http://www.sie.ro/Arhiva/es4.html

http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dt/

1009/1009342/1009342ro.pdf

http://www.animv.ro/files/RRSI--5-.pdf

http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dt/

1009/1009342/1009342ro

http://csat.presidency.ro/documente/Hotararile_CSAT__2005_6ro.pdf

file:///C:/Documents%20and%20Settings/aa/My%20Documents/Downloads/

bg_IntelligenceServices_ro%20(1).pdf

http://www.sie.ro/Arhiva/es1.html

42

Catalin, in primul rand ma bucur ca ti-ai gasit calea. In al doilea rand vreau sa iei in considerare toate recomandarile facute astfel incat sa nu revin cu ele si intr-o urmatoare corectura.

In situatia in care este ceva ce nu coincide cu punctul meu de vedere te rog sa imi spui punctual si vedem cum o rezolvam.In rest e bine sa nu consumam timpul corectatnd de doua ori acelasi lucru.

Te-ai aruncat la o tema cu domeniu pe care nu il stapanesti si dupa cum vei observa din corectura nici cei care scriu carti ce le citezi nu prea il stapanesc, nici macar cei ce predau pe la universitati si academii. Dar sper sa o scoatem la capat. 

43

Deci:- la prima mana pana intru in corectura 30 de pagini de continut e prea putin- dimensiunea fonturilor din metodologie. Este obligatorie si iti da si dimensiunea lucrarii- CAPITOLUL I CAPITOLELE SI TITLURILE LOR CUM TI LE-AM FACUT EU PTR CAPITOLUL 1. corectezi in toata lucrarea- numerotarea capitoleleor si subcapitolelor conform metodologiei (II.1, II.2 etc)- sublinierile si evidentierile (bold, underline italic etc) stabilite de la bun inceput si folosite uniform in text pentru titluri de capitole, subcapitole,  alte evidentieri etc- notele de subsol conform metodologiei(fonturi , italic, boldire, dimensiune, punctuatie). CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !- fiecare capitol incepe cu o miniintroducere de 12-16 randuri (NU MAI MULT DAR NICI MAI PUTIN) referitoare la continutul capitolului (poti rupe din inceputul primului subcapitol daca se preteaza si invers pentru primul capitol)- Pag 5 : ,,În contextul serviciilor de informaţii se expune viziunea Guvernului cu privire la securitate şi la modul în care ea va fi realizată’’. Ce inseamna asta? Viziunea guvernului. Pai cum adica ,,in contextual serviciilor de informatii’’ si ce are guvernul cu cu viziunea ????? ELECUBRANTA EXPRIMARE SI RELATIONARE GUVERN COMUNITATEA DE INFORMATII. Guvernul nu are viziune pe domeniu ci este BENEFICIAR- linii de actiune pentru doctrina militara????????????? Adica linii de actiune pentru tacticile militare??????????- deci este o nebunie sau o traducere defectuoasa. Oricum felul in care ai cityat sursa este total neconform cu necesitatea. Care e site-ul defapt? Ala este un link care peste n ore/zile dispare. Corecteaza sau elimina paragraful!- pag 5 – atentie la folosirea ghilimeleler(FORMATUL), numai cel romanesc, respective ,, si ’’- vezi  pag 7 cu rosu, inclusiv ghilimelele. Acele ghilimele opuse parcheaza dialogul in sistemul anglo-saxon. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !- pag 9 – Serviciul National de Informatii – ce este asta????? In ce lege l=ai gasit? E vorba de CNI romaneasca? SCOATE!- ATENTIE! Operezi cu niste termini si denumiri de structure care nu exista!!!!!!!!!!!!!- pag 9 – serviciile secrete de informatii. De ce secrete? La noi sunt servicii de informatii = servicii secrete in alte state. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !- pag 9 diplomatia nu declanseaza conflicte. EA REPREZINTA INTERESELE SI ATITUDINILE STATULUI IN RAPORT CU O ALTA ENTITATE ORGANIZATIONALA. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !  Corecteaza sau

44

scoate paragraful. Serviciile de informatii theoretic sprijina diplomatia, practice o fac. Out of record!- pag 10. Serviciile de informatii nu sunt instrument in mainile institutiilor publice. Primaria Dabuleni are vreun serviciu de informatii in dotare? INSTITUTIILE PUBLICE SUNT BENEFICIARI AI ACTIVITATII DE INFORMATII !!!!!!!!!!!!! CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA ! si da, participa dar nu ele identifica factorii de risc. Starea vremii intr-o regiune la un moment dat poate fi un factor de risc? Care serviciu de informatii are responsabilitate in identificarea acestui risc?????????- pag 10-11 FOOTNOTE 15. Necitat correct. Care e siteul? Traducere defectuasa care face incorecta afirmatia ,, natura pericolelor la adresa securităţii s-a schimbat în acelaşi timp cu evoluţiile tehnologice, ceea ce le conferă un caracter mai internaţional,’’  ELUCUBRANT CORECTEAZA sau  sterge!- pag 11 FOOTNOTE 16. Necitat correct. Care e siteul?- nu mai folosi institutii informative sau servicii informative ci institutii sau servicii de informatii. Activitatea poate fi informative, actiunea in sine. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !- Pag  12 – 18  si 19 citate gresit . care e siteul? animafilm? CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !- pag 13- comunitatea de informatii NU comunitatea informative. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !- pag 13 – taie te rog 22. E O MARE PORCARIE!!!!!!! Chiar Daca e publicata la ANI si cu numele unor profesori universitari la autor, asa cum iti scriam la inceput. ,, presupune obţinerea unui flux informaţional necesar fundamentării unei anumite viziuni asupra viitorului şi cunoaşterea exactă a locului pe care se doreşte să le aibă o ţară în lume[1].’’  NOAPTEA MINTII. CITESTE SI TU SI INCEARCA SA INTELEGI DACA POTI !- pag 17 cu rosu- ce inseamna fraza asta??????? Facem serviciile librariilor si scolilor sau bagam acoperiti in presa. Te rog reanalizeaza si reformuleaza sa inteleaga cine citeste ce vrei sa spui sau sterge- pag 17- exclusa exprimarea analizei de intelligence, ci analizei de informatii sau analizei in intelligence. INTELLIGENCE = activitate, proces, produs. Deci cum suna analizei de activitate, analizei de proces, sau analizei de produs. Poti vorbi de analiza in cadrul intelligence ca parte a procesului de obtinere a intelligence (informatia ca produs final). CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !- Am terminat II.1 Inceputurile activitatii de informatii si evolutia acestora  (adica a cui acestora? a inceputurilor?) si nu am gasit nimic nici despre inceputuri nici despre evolutie. Ce schimbi? Titlul sau continutul? HOTARASTE_TE! Dar anul asta !-am terminat si II.2 care are 1+1/2 pagini!?, se intituleaza Serviciile de informaţii în perioada postbelică si NU am gasit o

45

singura data cuvantul informatii ci numai TERORISM !!!!!!!!!!! PAI? CE FACEM? Ce schimbi? Titlul sau continutul? HOTARASTE_TE! Dar anul asta !  si in nici un caz subcapitol mai scurt de 3 pagini!- la pag 20 - de aceea atenţia se îndreaptă cître persoanele care au capacitatea de a exploata activitatea celorlalţi prin strângerea de informaţii din surse deschise de la aceştia .Elucubrant. Surse deschise (OSINT- Open Source Intelligence) = media, lucrari, cercetari, comunicari stiintifice, inovatii publicate, scrieri de toate tipurile, imagini si orice alte surse de informare neprotejate!!!! IA MAI CITESTE ACUM FRAZA CARE AI SCRIS_O! Are vreun sens? Ce-ai vrut sa spui? REFORMULEAZA CORECT! - pag 20 ia citeste si tu:   Astfel, această unificare dintre teoria informaţiei şi cea a controlului a dus la generarea a trei factori relevanţi(unificarea a 2 teorii INFORMATIE SI CONTROL????? A dus la generarea a 3 FACTORI ????!!!): informaţia, controlul şi comunicarea, factori ce conlucrează în comun pentru crearea unei sinteze ce priveşte materia organică şi cea mecanică.????????- la pag 21 asupra activităţii de intelligence. Adica asupara activitatii de activitate de informatii. Cam asa s-ar traduce!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !- pag 21 _ Începutul ultimului deceniu al secolului trecut are o semnificaţie deosebită pentru orice analist din domeniul serviciilor de informaţii, această semnificaţie depăşind graniţa simbolului politic. ce vrei sa spui cu asta? - pag 21- În ciuda faptului că sursele de informare sunt folosite în procesul de analiză al serviciilor de informaţii cu mult timp în urmă.... Prietene, sursele de informatie sunt folosite pentru colectare si NU pentru procesul de analiza. DOAMNE.... ma ucizi! Habar n-ai despre ce vorbestisi tu vrei sa faci o disertatie!!! REFORMULEAZA CU CUVINTELE TALE doar sa se inteleaga ce vrei sa spui!!!!!!!!!!!!!!!!!- am terminat II.3 care are 2+1/2 pag, se intituleaza Tendinţele evoluţiei informaţiilor în raport cu evoluţia suportului tehnologic şi rolul acestora într-o lume globală si nu am vazut nimic din tendintele informatiilor in raport cu tehnologia informatiilor. TEHNOLOGIA INFORMATIILOR = INFORMATICA SI COMUNICATIILE. Iar tu mi-ai vorbit despre surse deschise, adica media, lucrari, cercetari, comunicari stiintifice, inovatii publicate, scrieri de toate tipurile, imagini si orice alte surse de informare neprotejate!!!! Ce are asta de a face cu titlul subcapitolului?-   DECI AM TERMINAT CAP II si niciunul dintre subcapitole nu are intinderea necesara si nu trateaza subiectul ce decurge din  titlul acestora

46

  MA OPRESC AICI CATALIN. ESTE A DOUA SAPTAMANA CAND CITESC CUVANT CU CUVANT SI FRAZA DUPA FRAZA DE CATE 3-4 ORI CA SA INTELEG CE VREI SA SPUI. Reiau subcapitolul de la capat ca sa imi reamintesc ce ai scris si sa ii gasesc coerenta.Am intarziat si cu corectura la lucrarile celorlati colegi in dorinta de a o scoate la capat.DAR AM AJUNS DEJA SA SCRIU EU O A DOUA LUCRARE DE CORECTURA !!!!!NU MERGE ASA ! Ce este de facut?...:-   Corectezi si reformulezi tot ce ti-am corectat deja (sa nu cumva sa mai gasesc odata ceva ce deja am corectat si sa nu fi corectat ca ti-o termini cu altcineva)-   Completezi la paginatie astfel incat sa nu avem subcapitol mai mic de 3 pagini-   Intra de acum cu bibliografie nu mai veche de 2008-2009. Restul e istorie-  CORECTEZI SI CELELALTE CAPITOLE IN SPIRITUL IN CARE LE-AM CORECTAT PE PRIMELE DOUA-  MI_O RETRIMITI CORECTATA NU MAI TARZIU DE 30 MARTIE. Alfel putine sanse sa o mai scoatem la timp daca lucrezi in acelasi stil!De fiecare data lucrezi numai pe LUCRAREA CORECTATA ULTIMA DATA IN CARE SI EU AM FACUT CORECTURI. CELE TRIMISE SPRE CORECTAT UITI DE ELE !  nu corectam de N ori acelasi lucru.

SI NU UITA:   EU NU ITI POT FACE REFERAT PE CEVA CE NU STA IN PICIOARE. EU NU DAU NOTA SI CI COMISIA DE EXAMEN SI NICI NU INTRU IN EXAMEN CU VREO LUCRARE COORDONATA DE MINE CU PROPUNERE DE NOTA 5. Ca doar nu imi dau singur 5 ....  CINE VREA 5 ISI FACE LUCRAREA CU CINE VREA, DAR NU CU MINE!

Ai tot sprijinul meu si te ajut cu tot ce pot dar TU iti faci lucrarea! Si asta inseamna munca si documentare, nu farase de

47

vorbe aruncate care nu au nici o legatura cu titlurile si continutul general al lucrarii. ESTE INACCEPTABIL ca intr-un intreg subcapitol sa nu amintesti MACAR ODATA (sic) despre subiectul din titlu. NU MAI VORBESC CA NICI MACAR NU TE_AI STRADUIT SA CITESTI METODOLOGIA DE INTOCMIRE....

Ai atasata lucrarea cu corecturi.

SUCCES !  si astept. 30 martie

Mihai,

- introducerea e prea scurta. Minim 1 si 2/3 pag. Ti-am scris cu rosu in lucrarea corectata ce ai de facut- CAPITOLUL I prima fraza fa-o sa sune a ceva- corecteaza caligrafic si terminologic, vezi cu rosu pag 4 (I contact)- alineatul 2 si 3 din introducerea de la pag 16(cap 2) nu swe intelege nimic. Reformuleaza sa intelegem ce vrei sa spui- pag 18, 19 etc. numerotarea notei de subsol. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA!- pag 25, II.3 tradu primul paragraf. l-ai inserat in franceza- pag 26, tradu paragraful din engleza- pag 38 fraza cu rosu neinteligibila. corecteaza sau sterge- notele de subsol in toata lucrarea sa aiba fonturile in conformitatea cu metodologia. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA!- schimbata in toatalitate miniintroducerea capitolului IV. Acelea sunt amanunte nu generalitati si in nici un caz reprezentative pentru atributiunile servicilor de protocol. SCHIMBA!- IV.1 prima fraza - acordul subiectului cu predicatul- folosesti des Conchizînd. pana la 54 am corectat eu in rest inlocuieste cu CONCLUZIONAND. aia nu este exprimare de disertatie. Merge la suete culturale- pag 59 alineatele incep cu litera mica la enumerare- pag 61,62,63 alineatele incep cu litera mica la enumerare- IV.3 STUDIUL DE CAZ cu investirea presedintelui -  NU AI NICI O FRAZA CARE SA VORBEASCA DE SPRE INVESTIRE.  numai povesti despre atributiuni. REFACUT COMPLET SAU SCHIMBAT STUDIUL DE CAZ!

48

- formatul bibliografiei ca si al notelor de subsol cu fonturile precizate in metodologie

Mi-o trimiti corectata cu ceea ce ti-am cerut pana la 07 MAI.

49