Expresionism

Curent literar-artistic modernist, ce a apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea.

” Intensitatea expresiei ” este deviza acestei mișcări.

În literatură mișcarea expresionistă se grupează în jurul unor reviste ca Der Sturm (Furtuna), Die Aktion (Acțiunea). Poezia surprinde tragismul condiției existențiale. Temele prezente sunt: tristetea și neliniștea metafizică, disperarea, moartea. Poeții Gottfried Bienn, Georg Trakl, Franz Werfel, Georg Heym practică o poezie eruptivă, dinamică, ivită din senzația de ”pierdere” în haos, de iminentă catastrofă universală.

În teatru e de reținut numele lui Bertold Brecht.

Iar ca reprezentanți în literatura română avem pe Lucian Blaga, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu, Aron Cotruș și Ion Vinea.

Neomodernism

Curent ideologic, literar caracterizat prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile și expresie ermetică.

Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei "Albatros" editată în 1941 și condusă de Geo Dumitrescu. Această nouă formă de manifestare a modernismului ce se prelungește până prin anii '60 este îndreptată cu fața spre un trecut exemplar. Scriitorii neomoderniști doresc să se despartă de "spiritul veacului", care este cel al războaielor și să recupereze valorile și modelele.

Printre reprezentanții de seamă ai ideologiei neomoderniste se numără Gellu Naum și Nichita Stănescu, acesta din urmă fiind liderul generației anilor '60. Scriitorii generației șaizeciste aveau o libertate interioară și protestau împotriva realismului socialist.