Universitatea “Danubius”GalatiFacultatea : DreptMasterat :Stiinte Penale

EXTRĂDAREA- cerută de statul român -

Masterand: Damian Ana MariaAnul II

1

CUPRINS

Introducere ............................................................................................... 3

Extrădarea cerută de statul român ........................................................... 5

Condiţii pentru a cere extrădarea ............................................................ 5

Procedura de soluţionare a extrădării ...................................................... 9

1. Competenţa ............................................................................... 9

2. Procedura extrădării active .................................................... 10

Efectele extrădării active ....................................................................... 13

Concluzii ............................................................................................... 15

Bibliografie ........................................................................................... 16

2

Introducere

Extrădarea este un act de cooperare al statelor împotriva infractorilor de

un anumit grad de periculozitate, pentru a impiedica sustragerea acestora de la

răspunderea penală.

„Extrădarea este un act de asistenţă juridică prin care un stat pe teritoriul

căruia s-a refugiat un inculpat sau un condamnat, care nu este cetăţean al statului

solicitat, îl predă pe acesta, la cererea statului în drept a-l urmări penal, judeca

sau supune la executarea condamnării penale”1.

Instituţia juridică a extrădării este una din formele cooperării judiciare

internaţionale în materie penală.

Ca instituţie juridică de sine stătătoare, extrădarea a fost reglementată

distinct şi în Codul penal „Carol al II-lea” din 1936, reglementare care supunea

extrădarea îndeplinirii unor condiţii de fond stabilite de convenţiile

internaţionale sau unor condiţii de reciprocitate dintre state. De fapt, acest lucru

reprezintă o constantă în reglementarea extrădării, în sistemul nostru de drept, o

constantă care a contribuit la păstrarea, de-a lungul timpului, a trăsăturilor

esenţiale ale extrădării. Astfel, extrădarea este în continuare un act bilateral, cu

un pronunţat caracter politic şi reglementată prin norme de drept.

Din punct de vedere al procedurii, extrădarea poate fi:

- obişnuită – atunci când extrădarea se realizează după procedura normală,

reglementată de Convenţia europeană de extrădare2 şi de legea internă,

persoana a cărei extrădare se cere beneficiind de posibilitatea conferită de

acestea de a se apăra impotriva cererii de extrădare, inclusiv prin

exercitarea căii de atac a recursului.

- voluntară – atunci când extrădarea se realizează cu consimţământul

persoanei extrădabile.

1A se vedea, Al. Boroi, Drept penal, partea generală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 55.2 România a ratificat Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris în anul 1957 prin Legea nr. 80/1997.

3

- simplificată – atunci când extrădarea se realizează cu consimţământul

persoanei extrădabile, în acest caz, nemaifiind necesară transmiterea unei

cereri formale de extrădare.

În raporturile internaţionale bilaterale, alături de instituţia extrădarii şi,

oarecum, diferit de aceasta funcţionează şi instituţia transferului de deţinuţi.

Această instituţie funcţionează după reguli stabilite prin negociere directă între

cele două state, iar condiţiile transferului de deţinuţi pot fi diferite de la un acord

la altul ceea ce face destul de dificil stabilirea unor criterii teoretice pe baza

cărora să funcţioneze. România a încheiat astfel de convenţii cu Turcia, Cehia,

Slovacia, Moldova, China, Egipt, Polonia, Rusia şi alte ţări.

Privită prin prisma normelor care reglementează această instituţie,

extrădarea poate fi activă sau pasivă.

4

Extrădarea – cerută de statul român

Conforn art. 2, lit. h din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară

internaţională în materie penală3 extrădarea cerută de statul român se mai

numeşte şi extrădare activă. Cu alte cuvinte extrădarea activă este „procedura de

extrădare în care România are calitatea de stat solicitant”4.

Condiţii pentru a cere extrădarea

Din analiza reglementărilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internaţională, rezultă că pentru realizarea extrădării active trebuie

îndeplinite anumite condiţii referitoare la: infracţiune, pedeapsă, infractor,

competenţă, procedură.

Condiţiile referitoare la infracţiune sunt:

- să se fi săvârşit o infracţiune pe teritoriul statului solicitant, în concret –

România, de către un cetăţean român ori prin fapta săvârşită să fi fost

lezate interesele statului român. Conform art. 144 C. pen. „prin săvârşirea

unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea

oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune

consumată sau tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca

autor, instigator sau complice”. Prin urmare, poate fi cerută extrădare de

către statul român atât pentru infracţiunile consumate cât şi pentru

infracţiunile rămase în stadiul de tentativă comise pe teritoriul statului

român. De asemeni, se poate cere extrădarea pentru un participant la

infracţiunea săvârşită cu forma de vinovăţie a autorului cât şi a unui

participant care a săvârşit infracţiunea în calitate de instigator sau

3 Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a fost modificată şi completată de legea nr. 224/2006, publicată în M.Of. Partea I nr. 534 din 21/06/2006, intrată în vigoare la 24 iunie 2006.4 A se vedea art. 2 lit. h din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.

5

complice. Cu privire la condiţia ca prin fapta săvârşită să fi fost lezate

interesele statului solicitant se pot face unele precizări. În primul rând

considerăm că această condiţie nu se referă la situaţia savârşirii unei

infracţiuni de către un cetăţean străin şi refugiat în statul al cărui cetăţean

este. În această situaţie operează principiul internaţional potrivit cu care

statele nu-şi pot extrăda proprii lor cetăţeni. În al doilea rând nu există nici

un impediment care să limiteze dreptul statului nostru de a cere extrădarea

unui cetăţean străin care a săvârşit o infracţiune pe teritoriul statului

nostru şi s-a refugiat pe teritoriul altui stat al cărui cetăţenie nu o are. În

anumite condiţii se poate cere şi extrădarea unui cetăţean din statul al

cărei cetăţenie o are dacă persoana extrădabilă are şi cetăţenia română sau

statul solicitat este membru al Uniunii Europene.

- fapta săvârşită să fie considerată infracţiune atât în legislaţia statului

nostru, cât şi în cea a statului solicitat să efectueze extrădarea. Mai exact,

este vorba despre condiţia dublei incriminări, fără de care statul solicitant

n-ar avea temei să-l ceară pe făptuitor, iar statul solicitat nu l-ar preda,

întrucât nu l-ar putea considera infractor. Potrivit art. 26 alin. 2 din Legea

nr. 302/2004 condiţia dublei incriminări poate fi exlusă prin prevedrea

expresă, într-o convenţie internaţională, bilaterală sau multilaterală la care

România este parte5.

Condiţia referitoare la pedeapsă este:

- infracţiunea pentru care se cere extrădarea trebuie să prezinte o anumită

gravitate, în sensul că trebuie sancţionată, în legislaţia ambelor state, cu o

pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an ori persoana a cărei

extrădare se cere să fi fost condamnată printr-o hotărâre definitivă la o

pedeapsă privativă de libertate de cel puţin patru luni6. De aici rezultă ca

5 A se vedea art. 26 alin. 2 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.6 A se vedea Art. 28 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006 „extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru fapte a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este

6

nu se poate cere extrădarea unei persoane care este condamată la o

pedeapsă pecuniară indiferent care este valoarea ei. Prin această prevedere

s-a încercat limitarea aplicării procedurii de extrădare pentru infracţiuni

care nu prezintă un grad prea ridicat de periculozitate, infracţiuni care nu

justifică antrenarea unui mecanism atât de complex cum este cel a

extrădării. O altă precizare ce trebuie făcută se referă la instituţia

suspendării executării pedepsei. Potrivit art. 30 din Legea nr. 302/2004

modificată prin Legea nr. 224/2006, instituţia extrădării nu este operantă

nici în situaţia în care persoana extrădabilă beneficiază de suspendarea

executării pedepsei în totalitate. Extrădarea poate opera, însă, în situaţia în

care suspendarea executării pedepsei este parţială iar restul de pedeapsă

privativă de libertate corespunde cerinţelor art. 28 din legea nr. 302/2004.

Condiţiile referitoare la infractor sunt:

- persoana a cărei extrădare se cere să fie cetăţean român. Această

condiţie nu ridică probleme deosebite. În situaţia în care se cere

extrădarea unei persoane care are altă cetăţenie trebuie făcute unele

precizări. Potrivit legii nr. 302/2004 statul român poate cere extrădarea

unui cetăţean străin în anumite condiţii. În primul rând în România pot fi

extrădaţi cetăţeni străini în baza unor convenţii sau tratate bilaterale sau

multilaterale la care România este parte şi pe bază de reciprocitate. În al

doilea rând, România poate cere extrădarea unui cetăţean străin dacă

infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau a adus atingere

intereselor statului nostru. În al treilea rând, se poate solicita extrădarea

unui cetăţean străin, dacă acesta are domiciliul în România sau este

cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene. În ceea ce priveşte

această condiţie, statul Român poate cere extrădarea cetăţeanului străin în

vederea judecării dar trebuie să dea asigurări că pentru executarea

pedepsei aplicate va dispune trimiterea persoanei condamnate în statul al

de cel puţin 4 luni”.

7

cărui cetăţean este. În al patrulea rând, se poate cere extrădarea unui

cetăţean de altă origine, chiar din statul al cărui cetăţean este, dacă acesta

deţine şi cetăţenia română.

- persoana a cărei extrădare se cere să se găsească pe teritoriul statului

solicitat. În convenţiile internaţionale se stipulează că statele se obligă să-

şi extrădeze reciproc, la cerere, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a

fi trase la răspundere penală.

- împotriva persoanei a cărei extrădare se cere, trebuie să fie pusă în

mişcare acţiunea penală, în condiţiile Codului de procedură penală7.

Aşadar potrivit acestei condiţii pentru ca România să poată cere

extrădarea unei persoane, în vederea efectuării urmăririi penale, trebuie să

facă dovada că împotriva ei s-a pus în mişcare acţiunea penală.

Condiţii privind competenţa sunt:

- infracţiunea pentru care se cere extrădarea trebuie să fie comisă pe

teritoriul statului Român sau în străinătate dar să aducă atingere

intereselor statului nostru.

Condiţiile de ordin procedural sunt:

- să existe o cerere de extrădare din partea statului solicitant. Acestă

cerere trebuie să fie susţinută de o serie de documente din care să rezulte

legalitatea, temeinicia şi corectitudinea urmăririi penale sau a pedepsei

aplicate persoanei extrădabile.

- la cerere, statul care primeste cererea de extrădare va trebui să-l aresteze

pe făptuitor.

- statul solicitant va trebui să comunice statului solicitat informaţii cu

privire la desfăşurarea şi finalizarea procesului penal în care este

antrenat persoana extrădabilă.

- statul solicitat va trebui să comunice statului solicitant data şi locul

predării persoanei extradate. 7 A se vedea art. 65, alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.

8

Procedura de solicitare a extrădării

1. Competenţa:

Ministerul Justiţiei este singura instituţie care are dreptul de a întocmi şi

transmite cererile de extrădare în numele statului român8. Potrivit ultimelor

modificări aduse Legii nr. 302/2004, prin Legea nr. 224/2006 cererea de

extrădare poate fi precedată de emiterea unui mandat de urmărire internaţională

în vederea extrădării. Mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării

se poate emite în situaţia în care, un mandat de arestare preventivă sau de

executare a pedepsei nu mai poate fi dus la îndeplinire datorită faptului că,

inculpatul a parăsit teritoriul statului nostru. Pentru a simplifica procedura şi

pentru o mai bună operativitate, instanţa competentă, care a emis mandatul de

arestare preventivă sau cel de executare a pedepsei, la propunerea procurorului

care a instrumentat cazul, emite un mandat de urmărire internaţională. Mandatul

se transmite Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul

Ministerului Administraţiei şi Internelor din România. Centrul de Cooperare

Poliţienească Internaţională va transmite acest mandat pe canalele proprii

Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).

Mandatul de urmărire internaţională trebuie să conţină elemente de

identificare a făptuitorului, o expunere sumară a faptelor precum şi încadrarea

juridică a faptelor. De asemeni mandatul de urmărire poate conţine şi o cerere de

arestare preventivă în vederea extrădării9.

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională poate transmite

mandatul de urmarire internaţională pe două căi, fie prin adresarea către

Interpol, fie prin înscrierea în Sistemul Informatic Schengen. Înscrierea în

8 A se vedea art. 66 „Competenţa de a întocmi şi transmite cererile de extrădare în numele statului român revine Ministerului Justiţiei” din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.9 A se vedea art. 661 alin. 2 şi alin. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.

9

Sistemul Informatic Schengen este operantă pentru transmiterea mandatului de

urmărire internaţională către ţările membre ale Uniunii Europene, mai exact,

pentru cele care fac parte din spaţiul Schengen.

2. Procedura extrădării active.

Odată ce persoana dată în urmărire internaţională sau căutată de

autorităţile judiciare române pentru ducerea la îndeplinire a unui mandat de

arestare preventivă sau de executare a pedepsei privative de libertate, este

localizată pe teritoriul unui stat, Biroul Interpol transmite o notificare Centrului

de Cooperare Poliţienească Internaţională care informează imediat instanţa care

a emis mandatul de arestare preventivă sau de executare a pedepsei. Informarea

va fi transmisă direct, cu o copie Ministerului Justiţiei10.

Instanţa, astfel sesizată, se pronunţă cu privire la necesitatea extrădării,

prin încheiere, în camera de consiliu, dată de un singur judecător, cu participarea

procurorului şi fără citarea părţilor. Încheierea nu se pronunţă în şedinţă publică

şi se consemnează într-un registru special. Procurorul poate introduce recurs în

termen de 24 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în cel mult 3 zile de

către instanţa superioară în grad. După soluţionarea recursului dosarul se trimite

primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionare.

Încheierea definitivă însoţită de: originalele sau copiile autentice ale

hotarârii de condamnare definitive (cu menţiunea rămânerii definitive), ale

deciziilor pronunţate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, ale mandatului

de executare a pedepsei închisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale

mandatului de arestare preventivă, ale rechizitorului; o expunere a faptelor

pentru care se cere extrădarea (data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică

şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile cât mai exact posibil); o

copie a dispoziţiilor legale aplicabile; semnalmentele cele mai precise ale

persoanei extrădabile; date privind durata pedepsei neexecutate (în cazul cererii 10 A se vedea art. 67, alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.

10

de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din

pedeapsă), se comunică de îndată Ministerului Justiţiei11. Tot Ministerului

Justiţiei se comunică şi încheierea prin care se constată că nu sunt întrunite

condiţiile pentru solicitarea extrădării.

Dacă se constată că sunt întrunite condiţiile pentru solicitarea extrădării,

Ministerul Justiţiei efectuează un examen de regularitate internaţională în

termen de 48 de ore de la primirea încheierii.

În funcţie de concluziile examenului de regularitate internaţională,

Ministerul Justiţiei fie întocmeşte cererea de extrădare şi o transmite, însoţită de

actele anexe, statului solicitat, fie întocmeşte un act prin care propune

ministrului justiţiei, motivat, să sesiseze procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea iniţierii procedurii de

revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării,

informând în ambele situaţii Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională

din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. De asemeni dacă se constată

că actele privind cererea de extrădare sunt incomplete, direcţia specială din

Ministerul Justiţiei poate solicita instanţei competente trimiterea urgentă, în 72

de ore, a actelor suplimentare necesare potrivit tratatului internaţional aplicabil.

Potrivit art. 67, alin. 11 din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare şi

actele anexate acesteia traduse în limba statului solicitat sau în una din limbile

engleză ori franceză se transmit organelor competente din statul solicitat. Căile

de transmitere a cererii de extrădare pot fi: directe – între Ministerele de Justiţie

din statul solicitant şi statul solicitat; diplomatice – prin intermediul Ministerului

de Externe din cele două state; altă cale – convenită prin înţelegerea directă

dintre cele două state12.

11 A se vedea art. 67, alin. 5 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.12 A se vedea art. 38, alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.

11

Dacă persoana extrădabilă nu este arestată preventiv în vederea extrădării

în statul solicitat, procedura prealabilă extrădării active are caracter confidenţial

până în momentul în care statul solicitat este învestit cu cererea de extrădare.

În cazul în care se consideră că nu mai subzistă condiţiile prevăzute de

lege pentru a se solicita extrădarea, instanţa competentă, din oficiu sau la cererea

procurorului, poate dispune, prin încheiere motivată, retragerea cererii de

extrădare. Calea urmată de retragerea cererii de extrădare este identică cu cea

prevăzută de lege pentru introducerea cererii de extrădare.

Dacă organele competente ale statului solicitat consideră necesare, în

vederea soluţionării cererii de extrădare, transmiterea unor informaţii

suplimentare, Ministerul Justiţiei din România sau instanţa competentă vor putea

transmite aceste informaţii în termenul convenit de autorităţile statului solicitat.

Probleme deosebite ridică situaţia extrădării active a unei persoane după

ce aceasta a fost extrădată în statul solicitat de către un stat terţ. În acestă materie

regula este reprezentată de faptul că ţara noastră trebuie să obţină acordul

statului terţ cu privire la extrădarea cerută statului solicitat. Statul terţ poate

solicita statului român transmiterea şi către el a cererii de extrădare împreună cu

actele anexe acesteia, dar în acelaşi timp, nimic nu împiedică ca printr-o

întelegere directă să nu mai fie necesar acordul statului terţ.

Extrădarea activă este compatibilă atât cu extrădare voluntară cât şi cu

extrădarea simplificată. În cazul extrădării voluntare persoana extrădabilă are

dreptul să declare în faţa instanţei că renunţă la beneficiile pe care i le poate

conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă

consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului

solicitant. În relaţia cu statele membre al Uniunii Europene extrădarea

simplificată reprezintă regula. Ea acţionează chiar şi fără verificarea îndeplinirii

condiţiilor privitoare la transmiterea cererii de extrădare dacă sunt îndeplinite

condiţiile extrădării voluntare13.13 A se vedea art. 766 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.

12

Efectele extrădării active

Baza legală necesară şi suficientă pentru predarea extrădatului este

hotărârea judecătorească rămasă definitivă. Autorităţile competente ale statului

solicitat vor transmite statului nostru o copie după hotărârea cu soluţia adoptată

asupra extrădării. În caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat

cu privire la data şi locul predării precum şi despre durata arestului în vederea

extrădării efectuat de persoana care urmează să fie extrădată. Potrivit legii

române, dacă la data şi locul stabilit între cele doua state, statul solicitant nu a

preluat persoana extrădabilă, aceasta poate fi pusă în libertate după expirarea

unui termen de 15 zile. Acest termen poate fi prevăzut diferit, prin convenţii

internaţionale, bilaterale sau multilaterale.

Persoana extrădată va fi predată administraţiei penitenciarelor sau oricărei

autorităţi competente după caz.

Persoana extrădată nu va pute fi „nici urmărită, nici judecată, nici deţinută

în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricţii a libertăţii

sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat

extrădarea”14. Este vorba despre regula „specialităţii”, o regulă care s-a impus

sub forma unui principiu fundamental în relaţiile internaţionale. De la această

regulă sunt câteva excepţii. Prima, se referă la situaţia în care statul solicitat

consimpte la efectuarea urmăririi sau judecăţii pentru o faptă care nu a făcut

obiectul cererii de extrădare, dacă statul solicitant prezintă o cerere în acest sens,

motivată temeinic. A doua excepţie, se referă la situaţia în care persoana

extrădată, deşi a executat pedeapsa pentru care a fost extrădată, nu a părăsit

teritoriul statului nostru, sau deşi l-a părăsit, s-a întors de bună voie în statul

solicitant. În acestă situaţie nu mai poate opera principiul specialităţii extrădării

deoarece voinţa persoanei extrădate anterior primează în faţa lui.

14 A se vedea art. 731, alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată de legea nr. 224/2006.

13

Există posibilitatea ca statul solicitat să impună statului solicitant, înainte

de acordarea extrădării, o serie de condiţii. Condiţiile pot fi stabilite prin

negociere directă între cele două state, pe bază de reciprocitate, sau, statul

solicitat poate impune statului solicitant chiar condiţia retrimiterea persoanei

extrădate pe teritoriul sau după judecarea ei. În ambele situaţii statul solicitant

trebuie să dea garanţii în acest sens, iar în situaţia retrimiterii persoanei extrădate

instanţa competentă trebuie să ia măsuri pentru predarea efectiva a persoanei

extrădate autorităţilor competente ale statului solicitat (art. 732 din Legea nr.

302/2004).

În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de îndeplinirea unei cereri de

extrădare regula este „că acestea sunt suportate de statul solicitat” însă prin

acorduri bilaterale se poate deroga de la această regulă.

14

Concluzii

Născută dintr-o necesitate, instituţia extrădării a fost obligată să menţină

pasul cu noile modificări ale dreptului internaţional. Acestă instituţie juridică a

apărut în peisajul dreptului românesc în perioada interbelică fiind reglementată

atât în Codul penal „Carol al II-lea” din anul 1936 cât şi în Documentul nr. 3 din

17 martie 1936 la Codul de procedură penală.

Încă de la început reglementarea instituţiei extrădării a fost legată de

reglementările din convenţiile internaţionale la care statul nostru a fost parte cât

şi de principiul reciprocităţii în relaţiile internaţionale. Astfel câteva constante

au rezistat în reglementarea extrădării de-a lungul timpului. Este vorba despre

condiţia dublei incriminări, despre imposibilitatea de a fi extradaţi cetăţenii

propriei ţări sau despre refuzul de a extrada o persoană într-un stat în care pentru

infracţiunea săvârşită ar fi fost supus la pedeapsa capitală. Sunt reguli care s-au

impus cu valoare de principiu în majoritatea legislaţiilor din ţările cu care

România are relaţii de colaborare.

Considerăm că extrădarea este o instituţie juridică „vie” mereu

modificabilă şi adaptabilă la cerinţele noi pentru impunerea regulilor de drept şi

a luptei împotriva infracţionalităţii şi a criminalitaţii. De altfel, din acest punct

de vedere reglementarea extrădării este de mult în concordanţă cu legislaţia

actuală intenaţională şi, sperăm noi, utilă în procesul de reformare a sistemului

judiciar din România.

15

BIBLIOGRAFIE

1. Al. Boroi, Drept penal, partea generală, Editura C. H. Beck, Bucureşti,

2006.

2. Al. Boroi, Ghe. Nistoreanu, Drept penal, partea generală, ediţia a IV-a,

revizuită conform noului Cod penal, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.

3. Codul penal „Carol al II-lea” din 17 martie 1936, publicat în Monitorul

Oficial nr. 65 din 18 martie 1936.

4. Documentul 3 din 17 martie 1936 la Codul de procedura penala nr. 0 din

17 martie 1936, publicat în Monitorul Oficial nr. 66 din 19 martie 1936.

5. Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,

Legea nr. 302/2004, publicata in M.Of., partea I nr 594 din 01 iulie 2004.

6. Lege nr. 224/2006 din 01 iunie 2006, pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie

penală, publicată în M. Of., partea I nr. 534 din 21 iunie 2006.

16