Embed Size (px)
Citation preview
Coperta: Ionul Ardeleanu-Paic i
Tehnoredactot'. Rodica Boacd
@ 2015 Editura Paideia
Pia(a Unirii nr. 1, sector 3
Bucureqti, Romnniarel.: 021.316.82.10
e-mail: [email protected]
www.cadourialese.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei
CASSIRER, ERNSTFilosofia formelor simbolice : (introducere) : formd ti
tehnici gi alte scrieri / Ernst Cassirer ; trad': Alexandru Boboc
- Bucuresti : Paideia, 2015
ISBN 978-606-748-086-3
I. Boboc, Alexandru (trad.)
r30.2
ERNST CASSIRER
FILOSOFIA FORMELOR
SIMBOLICE (Introducere)
FormI qi tehnicl qi alte scrieriCassirer prin el insu;i
Edilie, traducere, note $i postfa
Traducere dapri: ERNST CASSIRER. Philosophie der
rymbolischen Formen, Erster Teil: Die Sprache,4, Aufl.,
Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1964,
pp.3-52; krm und Technik; Mythische4 Asthetischer und
Theoretischer Raum, in: Symbol, Technik, Sprache. AuJsiitze
aus den Jahren 1927-33, F. MeinerVerlag, Hamburg, 1985,
pp.39-139; Newtonund Leibniz,in: Philosophie und exakte
Wis senschaft. Kleine re SchriJter, V. Klostermann, Frankfurt
a.M. 1969, pp. 132-164.
Cug*r$xns
Noti introductivi...... ................7
Filosofia formelor simbolice:Introducere ................ ..........9
Formi si tehnici ......................7tNotele autorului ..................12g
Spatiu mitic, spafiu estetic gispatiu teoretic ...................131Disculii .............752Notele editorului ................ t5g
Newton si Ieibniz ..................161
Anexe ....................7g71. Tabel cronologic. Viata si opera ..............1)72. Scrieri principale. proiectul editorial .......2013. Lista traducerilor in limba romdni, ...........2074. Bibliografie (selectie) ..........207
Postfati: Cassirer: Lirrnbai, cunoastefeqi culturi in ,,Filosofia formelorsimbolice" 219
8
Lucrd,ri princiPa.lc:Das Erkenntnisproblem in der Philosophie und
Wissenscbaft der neueren Zeit @ol. l, 1906; vol. II,
1907; vol. 111,7920; vol. IV, 1957 - Problema cunoas-
terii in filosofia gi gtiinla moderni); Substanzbergriff
un d, Funkt i on sbegri.ff (1.9 10, Conceptul de substanti
si conceptul de funclie); Freibeit uncl Form (1976,
Libefiate si formi); Pbilosopbie der symboliscben
Formen (1923 - vol. I, Limbajul; 1925 - vol' II,GAndirea mitice; 1929 - vol. III, Fenomenologia
cunoasterii); Spracbe und Mytbos (l)24, Limbai Ei
mrt); Indiuid.uum und Kosmos in der Pbilosopbie der
Renaissance 0927, lndivid si cosmos in Filosofia
Renaqterii); Die Pbilosopbie der AuJhldrung (.1932,
Filosofia luminilor); Determinismus und Indeter-
minismus in der modernen Physik (1936, Determi-
nism gi indeterminism in fizica moderni); Descartes
(193D; Zur Logik der Kulturwissenschalten (1942,
Despre logica gtiinlelor culturii); An Essay on Man
(1944,F;et despre om); Tbe Mltb of tbe State(1945,
Mitul statului); Structuralism in Modern Linguistics
(t946); wesen und,.Wirkung der SymbolbegNlf0g56).
Contribuliile lui Cassirer se situeazd astfel inprocesul modern al elaboririi semioticii si filosofiei
limbajului, al istoriei si teoriei stiintei, al filosoliei
culturii si antropologiei filosofice, domenii in care
scrierile amintite constituie puncte de referintd in
afirmarea modernititii culturii europene.
Reline atenqia, in acest context, admiratia pentru
valorile perene ale gtiinfei 9i lilosofiei si preocuparea
pentru a le propune in contemporaneitate ca puncte
nodale ale oricirei construcfii teoretico-metodologice
veritabile. Dincolo de aceasta, Cassirer a contribuit
el insusi la punerea temeliilor noii lumi a $iintei 9i a
cugetlrii.
m[s$*FXe F#ffimffifl#ffi Sm#$$ffiEXflffi :
Egl$rqldcsceye'
T
Punctul de plecare al speculatiei filosofice estetnarcatprin conceptul de fiinti. in momentul in careAcesta se constituie ca atare, intrucAt in fata multitu-dinii existentelor si a yarietdtii existentului (desSeienden) se trezeste constiinta despre unitateafiintei, atunci apare si orientarea specific filosofici a
reflectiei despre lume. Aceasti reflectie rimlne incitnulti vreme angaiatd, in sfera existentului, pe careea tinde insa si-l plriseasci si si ?l depiseasci.Urmeazi. si fie explicate inceputul si originea, ,,funda-mentul" ultim al oricirei fiinte: dar, pe clt de limpedese pune aceastl, intrebare, pe atat de putin rispunsulgisit pentru ea satisface prezentarea cea mai generalla problemei in determinarea ei particulari concreti.Ceea ce este desemnat drept esenta, substanta lumiinu o deplseste pe aceasta in mod principial, ci estedoar un extras din insdsi aceasti lume. Este ales unexistent izolat, deosebit si delimitat pentru ca din elsI derive toate celelalte in mod genetic si si se
Ernst Cassirer, Pbilosopbie der symboliscben Formen,Erster Tel: Die Sprache, 4. Aufl., \J7issenschaftlicheBuchgesellschaft, Darmstadt, 1964, pp. 3-52: Ein-leitung und Problemestellung.
10
,,explice". Aceastl explicalie se mentine totusi, informa ei generall, chiar dacd, in cadrul acelorasi
limite metodice, se prezintd, ca schimbdtoare. La
inceput, aceasta este o existenti concretl singulari,chiar senzoriall, o ,,materie originari" concreti, care
este prezentatl drept ultim fundament pentru totali-tatea fenomenelor; atunci explicatia se orienteazlinsi citre ideal si, in locul acestei materii, se impune
un ,,principiu" pur abstract al deducfiei si fundamen-
tirii. Dar si acesta, examinat mai indeaproape, se
afla incd. intre,,elementul fizic" si cel,,spiritu al". Oricitde mult poafie aceastl culoare a idealului, acesta
(,,principiul") este foarte strlns legat de cealaltdlaturd
a lumii existentului. in acest sens, numirul luiPitagora, atomul lui Democrit rimin, oric2t de mare
este distan{a care ii desparte pe amAndoi de materia
de baz\. a Ionienilor, un hibrid metodic, in sine incineaflAndu-si propria naturi, inci nedecis in ce
priveste adevdrata sa patrie spirituali. Aceastl nesi-
guranti interni este depigita delinitiv abia in teoria
Ideilor a lui Platon.
Marea realizare sistematici si istorici a acestei
doctrine consti in faptul ci in ea apare mai intii informd expliciti principala premisi spirituaia a tuturornotiunilor filosofice si a tuturor explicaliilor filosofice.
Ceea ce Platon ciuta sub denumirea de ,,Idee", acesta
era activ ca principiu imanent inci in incercirileinifiale de explicare la eleati, la pitagoricieni, la
Democrit; insi abia la el acest principiu devine con-
stient de ceea ce este si ce inseamnd. Platon insusi a
inteles contributia lui filosofica in acest sens. inoperele sale de maturitate, ?n care ridica spre cea
mai inaltd treapttr a claritalii premisele logice ale
doctrinei sale, Platon ptezefltaaceasta drept diferenqa
hotlrdtoare, care desparte speculatia sa de cea a
presocraticilor: cici la el fiinta, care Ia ceilaiti era
luatd caun punct deplecarefixin forma unui existent
determinat, a fbst recunoscute pentru prima oari ca
11
lroblemd. El nu se intereseaztr doar de clarificarea,slntctura si compozitia fiintei, ci de conceptulaces_tora si de semnificatia acestui concept. in fata acesteiintrebiri severe si a acestei cerinte riguroase pilesctoate celelalte incerclri de elucidare initiale, devenindsirnple povestiri, mituri despre fliniil. Deasuprancestei explicatii mitico-cosmologice urmea zd, sd seridice acum explicatia dialectici propriu-zisi, carenu mai rlmine fixatd, de simpla ei stare, ci face sifie evident sensuleiabstract, configuratia sa sistema_tic-teieologici. Abia cu aceasta, si gindirea, care infilosofia greaci de la parmenide trecea drept o notiu_ne echivaienti pentru fiinti, ?si dobAndeste noua sirnai profunda ei insemndtate. Abia acolo undenotiunea de fiinti contine sensul riguros determinatal problemei, gAndiea capita sens determinant sivaloare de principiu. Acum ea nu mai sti numaialituri de fiintl, nu este o simpil reflectare ,,asupra,,rtcesteia, ci propria sa formi intimi este aceea care,la rdndul ei, determinl forma interioafi a fiin\ei.
in dezvoltarea istorici a idealismului reapare, pecliferite trepte, aceeasi trisdturi principali tipici.Acolo unde se accepti conceptia realisti desprelume, unde e vorba de o calitate ultimi a lucrurilorca fiind baza pentru orice cunoastere, idealismultransformi insisi aceastd, calitate intr-o problemi agindirii. Aceasti evolutie se recunoaste nu numai inistoria filosofiei, ci si ?n stiintele particulare. Nici inacest caz drumul nu merge numai de la ,fapte,, la,,legi", iar de la acestea din nou inapoi la ,,axiome,, si,,principii", ci tocmai aceste axiome si principii care,pe o anumiti treaptd, a cunoasterii, constituie ultimasi completa expresie a rezolvd,rii, trebuie, pe o altitreaptd, si redevini problemi. prin urmare, ceea cestiinta numeste ,,fiintd" si ,,obiect,, al ei nu mat apareca o stare de fapt pur si simplu, de nedezmembrat,
Vezi indeosebi: Sofistul, Z43 Cff.
t2
ci orice nou mod si oricare noui orientare a reflectiei
constituie un nou moment. Rigida noliune de fiinliincepe astfel si se integreze intr-o miscare generall,
si unitatea liintei in genere poate numai ca tel, nu ca
inceput al acestei misciri, si iie ganditi. in mdsura
in care aceastl conceptie se desfisoari si se impune
?n gtiinla insisi, se clatind in ea terenul naivet teorii
a reflectdrii. No(iunile fundamentale ale fiecireistiinte, mijloacele cu care gtiintele isi formuleaziintreblrile si solutiile, nu mai apar ca reproduceri
pasive ale unei fiinle (Sein) date, ci ca simboluri
intelectuale create de-sine-stititor. Cunoagterea mate-
matica-fiztcd a fost aceea care a devenit constienti
cel mai devreme si cel mai riguros de acest caracter
de simbol al mijloacelor ei de bazil. Heinrich Hertz,
in observatiile preliminarii cu care igi face introdu-
cerea Ia lucrarea sa ,,Principii ale mecanicii" a dat
noului ideal de cunoaqtere, spre care se ?ndreapti
aceastl intreagi evolutie, expresia lui cea mai preg-
nanti. El considerl aceasta drept sarcina cea mai
apropiatl qi mai impoftantl a cunoasterii naturii,
deoarece ea ne permite sI prevedem experiente:insiprocedeul folosit de ea pentru a obfne elemente
viitoare din cele trecute consti in faptul ci, din
obiectele exterioare, noi ne creim,,fictiuni interioare
sau simboluri" de o asemenea naturi incit consecin-
tele necesare in mod logic ale imaginilor sunt intot-
deauna din nou imagini ale imaginilor ce aparfin inmod natural obiectelor imaginate. ,,Odata ce am reusit
ca din experien(a acumulattr pdoa atunci si obtinem
imagini despre calitatea cetuti, putem in scurt timp
si tragem concluziile din ele gi din rnodelele care
Aminunte in leglturl cu aceastrl problernl vezi inlucrarea n<rastrl: Zur Einstcini.schcn Relatiuitatst'beorie(,Cu privire la teoria relativitalii lui Einstein"),
Rer\in, 1,921,; vezi mai ales pritnul capitril despre:
,,Noliuni despre mlsurit si no(itrni tlcspre obiecte".
13
rrrrrrau si aparl. in lumea exterioard dupi mai multthnp sau datoriti propriei noastre interventii... Ima_ginile despre care vorbim sunt reprezentirile noastreclespre iucruri; cu acestea din urmi ele prezintd oconcordanti esentiall, cal.e se afld in indeplinireat'erintei mentionate, dar care, pentru scopul ei, nutreltuie sd" aibi in continuare vreo concordanti culucrurile. De fapt, nici nu stim si nici nu avem vreunrnijloc sa aflim daca reprezentirile noastre desprelucruri concordl cu acestea in altceva decdt tocmaiintr-o relatie fundamentali"s.
Astfel, teoria naturalist-stiintifici a cunoasterii, peca[e se bazeazd" insusi HeinrichHefiz, teoria,,sem_nului", asa cum a fbst dezvoltati pornind de la Helm-Iroltz, continui sa intrebuinteze limbaiul teorieireflectirii; insi notiunea ,,imagine,, a suferit acum insine o modificare interni. Cici in locul unei oarecarer.tscmdndri de continut cerute intre imagine si fapt aIrpirut acum o expresie logici cu mult mai complexirr raportului, o conditie intelectuali generali, caresatisface notiunile de bazd. ale cunoasterii fizice.Vuloarea ei nu consti in reflectarea unei existente(l)asein) date, ci in ceea ce presteazi ea ca mijloctle cunoastere, in unitatea fenomenelor pe care oproduce ea ?nsisi din sine. Corelatia obiectelor silelul dependentei lor reciproce trebuie cuprinsein sistemul notiunilor de fizicd, - dar aceasti, privirerle ansamblu este posibili numai in misura in careluceste notiuni apartin inci de la inceput unei anumiteclirectii de observare unitard a cunoasterii. Obiectulnu se prezintd sub forma unui in sine pur, indepen_clent de categoriile esentiale ale cunoasterii naturii,ci numai in aceste categorii, care constituie propriasa formi. in acest sens, pentru Hertz notiunile delxtzd, ale mecanicii, in speciai notiunile de masi si
Heinrich Hertz , Die prinzipien der Mechanik(,,princi_piile rnecanicii"), Leipzig,, 1894, p. 1 ff .
