2
8/4/2019 Frica-Andrei Plesu http://slidepdf.com/reader/full/frica-andrei-plesu 1/2 Andrei Plesu 16 feb 2010 Ne e mereu frică de ceva şi ne trăim frica voluptuos, lacom, practicând, ca pe un sport agreabil, numărătoarea inversă.  Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfăţişări diverse: ne place să ne cultivăm spaimele, să colecţionăm veşti proaste, să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm nefericirea altora, să ne simţim înconjuraţi de primejdii iminente.  În această vicioasă înclinaţie, beneficiem de sprijinul nepreţuit al presei, care capitalizează eficient pe seama angoaselor noastre. Ernst Jünger observase deja, acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări ştirile de mai multe ori pe zi e un simptom de nelinişte. Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre dau peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre. Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanţi. De la fobiile Antichităţii la teroarea anului 1000, de la superstiţiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al temerilor omeneşti. Unii pretind că după secolul al XVII-lea lumea s-a mai potolit. Ştiinţa a înlăturat, zice-se, panica rudimentară dinaintea stihiilor şi a penumbrelor magice, populaţia globului s-a mai deşteptat. Nu cred. Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apărut chiar o specie nouă de frică, numită de sociologi şi psihologi "frica- divertisment". Căutăm frisonul groazei ca pe o plăcere, aşa cum ne pregătim să petrecem o seară agreabilă urmărind la televizor un "horror". Nu e zi să nu fim intoxicaţi de "informaţii" spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică. De mare succes se bucură, de pildă, "încălzirea globală". Dârdâim sub nămeţi, alunecăm pe gheaţă, nu ne mai putem deszăpezi trotuarele şi automobilele, dar citim terorizaţi despre inflamaţia generală în care vom sucomba curând.  Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bună zi cu polul nord în cana de cafea şi cu Fram ursul polar în curte. Mai sunt, apoi, sezonierele gripe animaliere. Armate de viruşi aviari şi porcini ne pândesc după colţ, guturaiul capătă grimase de pandemie. Să nu uităm însă meteoriţii, SIDA, dezastrele ecologice, demografice, financiare, uraniul iranian, Bin Laden, mogulii, anul 2012 şi şcoala de la Păltiniş, cu ucigaşul ei monopol cultural şi politic.

Frica-Andrei Plesu

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Frica-Andrei Plesu

8/4/2019 Frica-Andrei Plesu

http://slidepdf.com/reader/full/frica-andrei-plesu 1/2

Andrei Plesu

16 feb 2010

Ne e mereu frică de ceva şi ne trăim frica voluptuos, lacom,practicând, ca pe un sport agreabil, numărătoarea inversă.  Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfăţişări diverse:

ne place să ne cultivăm spaimele, să colecţionăm veşti proaste, săanticipăm catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au locaiurea), să degustăm nefericirea altora, să ne simţim înconjuraţi deprimejdii iminente.  În această vicioasă înclinaţie, beneficiem de sprijinul nepreţuit alpresei, care capitalizează eficient pe seama angoaselor noastre.

Ernst Jünger observase deja, acum câteva decenii, că simplanevoie de a urmări ştirile de mai multe ori pe zi e un simptom denelinişte.

Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre daupeisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat deaprehensiuni sumbre.

Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a friciide care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanţi.

De la fobiile Antichităţii la teroarea anului 1000, de la superstiţiilecurente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar altemerilor omeneşti. Unii pretind că după secolul al XVII-lea lumea s-amai potolit. Ştiinţa a înlăturat, zice-se, panica rudimentară dinainteastihiilor şi a penumbrelor magice, populaţia globului s-a mai deşteptat.

Nu cred.Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apărut chiar o

specie nouă de frică, numită de sociologi şi psihologi "frica-divertisment".

Căutăm frisonul groazei ca pe o plăcere, aşa cum ne pregătim săpetrecem o seară agreabilă urmărind la televizor un "horror".

Nu e zi să nu fim intoxicaţi de "informaţii" spectrale privind fierealitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie ceacosmică.

De mare succes se bucură, de pildă, "încălzirea globală".Dârdâim sub nămeţi, alunecăm pe gheaţă, nu ne mai putem

deszăpezi trotuarele şi automobilele, dar citim terorizaţi despreinflamaţia generală în care vom sucomba curând. 

Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bună zi cu polul nord în canade cafea şi cu Fram ursul polar în curte.Mai sunt, apoi, sezonierele gripe animaliere. Armate de viruşi

aviari şi porcini ne pândesc după colţ, guturaiul capătă grimase depandemie. Să nu uităm însă meteoriţii, SIDA, dezastrele ecologice,demografice, financiare, uraniul iranian, Bin Laden, mogulii, anul2012 şi şcoala de la Păltiniş, cu ucigaşul ei monopol cultural şipolitic.

Page 2: Frica-Andrei Plesu

8/4/2019 Frica-Andrei Plesu

http://slidepdf.com/reader/full/frica-andrei-plesu 2/2

  Coborând în pitorescul parohial, vom vorbi despre ameninţătorulguvern Boc (dacă suntem pesedizanţi), despre riscul mortal al uneieventuale guvernări PSD (dacă suntem pedelizanţi) şi, oricum, desprenenorocul fatal al realegerii lui Băsescu (dacă nu mai ştim asupra cuisă ne delegăm amocul). Pe scurt, situaţia e albastră.

(Sau violetă?). Ţara e năruită. Mâine-poimâine ne vom da la cap uniialtora sau vom emigra pe altă planetă."Vrei să spui că totul e în regulă? Că exagerăm când spunem că

lucrurile merg prost?" - vor protesta unii şi alţii pe agitatul meu forum(exterior). Nu. Ştiu că ţara se bâlbâie şi că vremurile sunt grele.

Dar nici psihologia drobului de sare nu ajută. Şi nici obiceiul de apune frică peste frică, de a înrăutăţi răul şi de a urâţi urâţenia, oricâtrating ar aduce acest obicei.

O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea noastră: fricade Dumnezeu, în care trăiau, nu de mult, înaintaşii noştri. Iar cândfrica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari, invadează

scena în devălmăşie.