g.bob - Creştinism Clasic

CREŞTINISMUL CLASIC de BOB GEORGE

CUPRINS Introducere . . . . . . . . . . . . . 41. Ocupat şi neîmplinit . . . . . . . . . . 82. Adevărul despre greşeală . . . . . . . . 173. Omul trăieşte! Jumătatea neglijată a evangheliei . . 274. Iertat, pentru a fi umplut . . . . . . . . . 375. Punând bucăţile laolaltă . . . . . . . . . 466. Spre o mai bună cunoaştere de sine . . . . . 557. Iubit şi acceptat . . . . . . . . . . . 658. Marele schimb . . . . . . . . . . . . 739. Misiunea condamnării . . . . . . . . . 8310. Eliberat de jugul sclaviei . . . . . . . . 9211. Trăind după o lege mai înaltă . . . . . . . 10312. Libertate în dependenţă . . . . . . . . . 11513. Crescând în har . . . . . . . . . . . 126Concluzie . . . . . . . . . . . . . 137 Această carte este despre căutarea mea, dornic să descopăr "Creştinismul Clasic". Nici Dumnezeu, nici Cuvântul Lui nu şi-au pierdut din putere.Cuvântul lui Dumnezeu nu este mai puţin "viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri" (Evrei 4:12) azi decât era în primul secol, când cei ce L-au urmat pe Cristos întorceau lumea pe dos. Problema ne-a privit întotdeauna, şi ne priveşte, pe noi. Este tendinţa noastră omenească de a transforma, ceea ce ar trebui să fie o relaţie personală vibrantă şi o experimentare a vieţii lui Hristos, într-o religie.

Noi continuăm să deviem de la fundamente, să înlocuim, cu lucruri bune, lucrurile cele mai bune, să ne încrustăm cu scoicile tradiţiei, să ne îndepărtăm de prima noastră dragoste.

Ne imităm unii pe alţii cu un devotament slugarnic, şi cele mai asidue eforturi ale noastre sunt îndreptate spre a spune aceleaşi lucruri pe care toată lumea din jurul nostru le spune.

Trebuie să spun, în preliminar, că convingerile mele sunt perfect ortodoxe şi fundamentale cu privire la toate doctrinele esenţiale ale credinţei. Nimic din această carte nu va lua în discuţie, câtuşi de puţin, subiectele care constituie temelia existenţei creştine, cum ar fi dumnezeirea lui Cristos, naşterea Lui din fecioară şi adevărata Lui umanitate, autoritateaCuvântului lui Dumnezeu, mântuirea prin har, doar prin credinţă în Hristos, sau literala A Doua Venire a Domnului în glorie. Ceea ce voi lua în discuţie, sunt câteva dintre elementarele concluzii şi aplicaţii ale acestor adevăruri în viaţa de zi cu zi. Unele dintre sistemele tradiţionale şi modurile predominante de comunicare ale acelor aplicaţii au devenit la fel de îmbrăţişate şi acceptate în gândirea lumii ca şi însuşi Cuvântul şi, deci, este necesar să fie luate în discuţie. Noi, creştinii avem o tendinţă puternică să folosim în vorbire un fel de "prescurtare spirituală", plecând de la ideea că toată lumea înţelege ceea ce vrem să spunem. Din cauză că oamenii sunt familiarizaţi cu anumite fraze şi cuvinte, ei dau din cap a acceptare. Dar din nefericire, eu cred că noi doar acoperim greşeli serioase de interpretare.

Nu poţi să abordezi generalităţi când eşti faţă în faţă cu un om care are nevoie de ajutor, a cărui viaţă este un haos şi care te imploră să îi dai răspunsuri. Deci, dacă această carte pare să "calce pe bătături" câteodată, aceasta se îndreaptă împotriva erorilor care fac rău oamenilor şi nu împotriva oamenilor în sine.

Pe de altă parte, larga perspectivă asupra trupului lui Hristos din această carte ridică altă problemă: Lumea cu greu ia în serios neînţelegerile şi erorile de care nu s-a lovit personal. Când eu voi indica o eroare sau o concepţie greşită, mulţi îmi vor răspunde: "Nu am auzit niciodată aşa ceva", sau "Nu am crezut niciodată aşa ceva", sau "Nu am dat niciodatăpeste asemenea învăţătură". Acestor credincioşi, bine învăţaţi, le răspund: "Atunci mulţumeşte lui Dumnezeu pentru buna învăţătură pe care ai primit-o! Dar fii sigur că învăţăturile de care ţi-am pomenit există şi creează confuzie şi probleme altor mii de credincioşi din toată ţara".

Este o diferenţă mare între a şti ce spune Biblia şi a şti ce înseamnă Biblia.

Aceasta este o carte "panoramică" şi este menită să fie un îndemn la corectarea anumitor slăbiciuni care eu cred că există în ziua de azi în trupul lui Hristos. De aceea, nu este nici un efort prea mare în a expune fiecare adevăr cu privire la viaţa creştină. Această carte nu are intenţia

de a-l face pe credincios să "cadă din lac în puţ". Ea este menită să furnizeze o examinare a fundamentelor şi premiselor în baza cărora oamenii abordează viaţa zilnică.

După cum spun în primul capitol, deşi avem mai multe resurse de "cum să" la dispoziţia noastră decât am putea folosi vreodată, eu cred că am uitat cum să trăim şi am uitat care este adevărata sursă a vieţii noastre – Însuşi Hristos. Dacăne-am îndepărtat de prima dragoste – relaţia noastră personală cu Însuşi Hristos – atunci toate "cum să"-urile noastre produc doar ceea ce Dumnezeu consideră a fi material combustibil: lemn, fân şi uscături.

Apostolul Pavel a scris acum 1900 de ani: "Dar mă tem că, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos" (2 Corinteni 11:3). Ceea ce Pavel ne avertizează aici, este tocmai despre tendinţa perpetuă a omului de a devia. Creştinismul Clasic a fost neglijat, îngropat şi redescoperit de nenumărate ori de-a lungul secolelor. A năvălit la suprafaţă oriunde au existat persoane care să aibă o dorinţă sinceră să cunoască realitatea lui Dumnezeu. Cea mai adâncă rugăciune a inimii mele este ca Dumnezeu să folosească această carte ca parte a mişcării Lui de a chema lumea înapoi la Creştinismul Clasic în aceste timpuri.

Mulţi merg din seminar în seminar, cercetează nenumărate cărţi încercând cu disperare să găsească elementul lipsă care să le facă viaţa creştină adevărată. Generaţia noastră are mai multe surse care să o ajute în studierea vieţii creştine decât orice altă generaţie din istorie. Dar simt nevoia să vă întreb: "Suntem într-adevăr mai buni? Suntem mai fericiţi? Suntem mai credincioşi? Avem o experienţă mai vastă despre Dumnezeu şi dragostea Lui?"

Asta îmi aminteşte de o remarcă a lui Ian Thomas: Dacă un necredincios ar păşi într-o librărie creştină, ar vedearafturile încărcate cu cărţi creştine de tipul "cum să faci" – totul, de la cum să porneşti o afacere creştină, cum să conduci o clasă de creştinism, până la cum să găteşti o cină creştină. Întrebarea lui ar fi probabil: "Voi, creştinii, nu ştiţi să faceţi nimic?"

Trebuie să fiu de acord cu Ian Thomas. Cred că ne-am îndepărtat de planurile pe care Dumnezeu le-a avut pentru noi. Cu toate cărţile noastre "cum să faci", cred că am uitat cum să trăim. Am uitat că viaţa creştină înseamnă Hristos şi nu doar o simplă schimbare a stilului de viaţă.

Dar îndepărtându-te de Hristos, care este viaţa ta, nu ai altă alegere decât să te implici în activităţi care să te acapareze în totalitate. Pentru a fi membru a mai multor biserici nu trebuie să treci un examen doctrinal; trebuie sătreci printr-un examen fizic. Suferinţa pur fizică a devenit mai necesarădecât iluminarea spirituală pentru a-ţi asuma o poziţie în conducerea uneibiserici.Dumnezeu a început să-mi atragă atenţia asupra acestor lucruri, cu ocaziaunei întâmplări pe care nu o voi uita niciodată.Mac, un om de afaceri în jurul a şaptezeci de ani, era membru al bisericiide mulţi ani. Dar într-o miercuri seara, după ce a auzit povestea mântuiriimele, a realizat că niciodată nu a crezut în Isus Hristos ca într-un salvatoral său. Cu toate că a fost implicat în tot felul de activităţi creştine nu aavut o idee clară despre ceea ce înseamnă să fii creştin.După câteva zile, în care a meditat profund şi mi-a pus o mulţime deîntrebări, Mac s-a decis. La slujba de duminică seara a ieşit în faţaadunării, hotărât să-şi exprime în public credinţa sa în Cristos. Eu eramundeva în faţă îndeplinindu-mi îndatorirea de consilier pe care o aveamîn acea seară şi am fost profund emoţionat văzându-l pe Mac în faţă,pentru a-L primi pe Cristos, asemeni unui copil. M-am apropiat de el şiamândoi plângeam în faţa pastorului.

"Bob, dar e extraordinar!" a exclamat pastorul. "Acest om este unuldintre cei mai străluciţi oameni de afaceri din oraşul nostru. E bogat,talentat, iar noi vrem să-l punem la muncă. Fă tot ce este necesar pentruca şi Mac să fie în totalitate implicat în ceea ce faci tu. Vreau săbeneficiem din plin de ceea ce el poate să facă."Nu-l voi uita niciodată pe Mac, nu voi uita ochii lui plini de lacrimi şivocea lui sinceră şi tremurătoare care a rostit: "Pastore, eu nu am nevoiede o nouă slujbă, eu am nevoie de Dumnezeu."În momentul în care am auzit cuvintele lui Mac am ştiut că vorbea cu maimultă înţelepciune decât îl credeam capabil. M-am gândit apoi la mine"Poate că asta nu merge şi la mine." Viaţa mea creştină de atunci osimţeam mai mult ca pe o îndatorire decât ca pe o legătură de prietenie.Şi-am mai auzit acest lucru de la mulţi alţi creştini. Există persoane carese convertesc la Isus şi imediat apar, ca rezultat, schimbări în viaţa lor.Dar se pare că ceva lipseşte, pentru că din momentul convertirii nu ştiucum să trăiască viaţa de creştin. Astfel de persoane urmează cu smerenieinstrucţiunile ce le primesc de la alţi credincioşi şi apoi se implică înroata slujirii. Nu după mult timp o astfel de persoană va descoperi că nu"cantitatea" slujirii – chiar dacă este sinceră – o va face să fie spirituală.În disperare îşi dublează eforturile, dar ca o persoană care se luptă cunisipurile mişcătoare, se pare că, cu cât încearcă mai mult, cu atât seafundă mai mult.10Alţi oameni se împotmolesc în frică şi vinovăţie, care le împiedicădezvoltarea propriilor personalităţi. Mary, de exemplu mi-a scris despreexperienţa ei:Am fost crescută în nişte reguli stricte şi am învăţat să mă temde Dumnezeu. De când am devenit un creştin născut din nou,am umblat prin multe biserici, am discutat cu mulţi pastori, amfost trimisă la doctori, psihiatri şi psihologi. Cred că nu existăloc sau persoană pe unde să nu fi trecut. Nimic nu s-a întâmplatpână când nu am început să învăţ despre harul lui Dumnezeu;de atunci am început să mă simt liberă. Acum nu mai car înspate povara păcatelor mele, nu mai privesc tot timpul în urmăsă văd dacă Dumnezeu fuge după mine să mă pedepsească.Mi-am dat seama că această experienţă descrisă de Mary e împărtăşită demulţi alţi credincioşi. Ei trăiesc precum copiii care au părinţi foarteautoritari; trăiesc într-o continuă teamă că vor cunoaşte pedeapsa luiDumnezeu. Conştient sau inconştient, ei trăiesc după o listă de reguli.Dacă nu încalcă regulile totul este în regulă. Dar dacă dau greş sunt gatasă-şi primească pedeapsa. Iar ca rezultat mulţi creştini trăiesc într-oteamă continuă, gândindu-se dacă îndeplinesc sau nu regulile şi activităţilecare să-L mulţumească pe Dumnezeu. Experienţa lor zilnică devineo apăsătoare povară a vinovăţiei.De obicei nu-i recunoaştem pe aceşti oameni ca fiind răniţi. Pe dinafarăei pot zâmbi repetând obişnuitele clişee creştine, îndeplinind activităţilecu care au fost însărcinaţi. Dar înăuntrul lor se simt obosiţi. Le-ar placesă fie liberi de povară, ar dori mult de tot să-şi împărtăşească temerile,durerile şi îndoielile, dar nu o fac de teama că ar putea fi condamnaţi. Nudemult, în timp ce predam un studiu biblic despre teamă, i-am rugat pecei din clasă să noteze răspunsurile lor la întrebarea: "De ce vă temeţi?".Printre multele răspunsuri pe care le-am primit am găsit câteva foarteemoţionante. O persoană descria cea mai mare teamă a lui astfel: "Teamade a nu-L înţelege pe Dumnezeu şi de a trăi într-o continuă minciună."După mulţi ani în care am fost consilier personal vă pot spune că acest felde răspuns nu a fost unic.

Asta e ceea ce Isus a avut în gând când a vorbit despre o viaţă"abundentă?" Nu! Dar dacă oamenii nu au trăit ceva diferit ei vor acceptasituaţia lor ca fiind normală. Îşi vor spune că "asta e să fie."Un exemplu viu vine din copilăria soţiei mele Amy, care a crescut înUcraina rusească, în timpul foametei din anii 30. Amy nu a avut opereche de pantofi până la vârsta de opt ani. Apoi, într-o zi, cineva avenit cu o pereche de pantofi, vechi şi folosiţi, pe care a crezut că ea îi va11putea purta. Şi-a strâns degetele micuţe ca să-şi poată băga picioarele înpantofii care erau prea mici pentru ea. "Cum sunt?" a întrebat-o mama ei."Îmi vin excelent" a răspuns Amy zâmbind. Era atât de fericită să aibă opereche de pantofi! Neştiind nimic altceva despre pantofi nu a putut să-icompare cu vreo altă pereche. A mulţumit şi a alergat la joacă. Pentrumult timp cuvântul "pantofi" însemna ceva cam de genul acesta: pantofiisunt acele lucruri care fac să te doară picioarele, dar îţi dau posibilitateasă ieşi la joacă şi atunci când e frig.Apoi a venit şi ziua când a încercat o pereche de pantofi ce i se potriveau.Uimitor. Nu o mai strângeau deloc. Şi-a dat seama că ceea ce ea aacceptat ca fiind normal nu era normal deloc; pantofii puteau fi făcuţi săţi se potrivească şi să facă piciorul să se simtă comod.Cred că această poveste ilustrează vieţile mai multor creştini. E mai binesă ştii că atunci când mori te duci în rai, decât să cunoşti nesiguranţa şifrica unei judecăţi. Dar noi am început să aşteptăm foarte puţin de la viaţacreştină aici pe pământ. Am devenit un fel de "creştini de mâna a doua."Când auzi tot ceea ce este posibil despre ce ar trebui să experimentezi înviaţă, însă vezi că nu poţi pune aceste lucruri în practică, te faciprizonierul a două alegeri: fie să admiţi adevărul şi să fii pus înîncurcătură, fie să îţi pui o mască şi să pretinzi că te simţi minunat.Dacă te-ai simţit vreodată prins în această încurcătură, am veşti bunepentru tine. Adevărata viaţă creştină nu este o chestiune de perfectare aabilităţii tale de acţiune. Dar în această carte voi împărtăşi împreună cutine adevărurile pe care Dumnezeu le-a adus în viaţa mea pentru a măelibera. Mi-au trebuit mulţi ani ca să învăţ aceste lucruri. Multe din ceeace ştiu acum, le-am învăţat foarte greu, prin eşecuri personale. Dar acelelecţii sunt adesea cele mai valoroase din întreaga viaţă.Era în aceeaşi zi în care stam nemişcat în aglomeraţia străzii, cândDumnezeu a început să-mi trimită răspunsurile pe care le căutam. Mi-amamintit câteva din cuvintele lui Isus: "veţi cunoaşte adevărul şi adevărulvă va face slobozi" (Ioan 8:32). Mi-a trecut prin minte că dacă "adevărulte poate elibera" opusul acestei noţiuni trebuie să fie adevărat: minciunate va face sclav. Mi-am dat seama că acest principiu a adus o turnurăimportantă în viaţa mea. Adevărul te va elibera; minciuna te va facesclav.Mintea mea ageră a înţeles repede faptul că nu eram liber. Exista doar unsingur motiv pentru asta: trăisem în minciună mai mult decât trăisem înadevăr. Următorul gând a fost să-mi pun evidenta întrebare: "În ce domeniual vieţii mele creştine am căzut în greşeală?" M-am gândit la zilele deînceput când l-am cunoscut pe Dumnezeu şi le-am comparat cu experienţamea de acum. În multe privinţe era un contrast evident.Unele din experienţele mele erau la fel de fundamentale ca şi studiul meu12biblic. Când l-am acceptat pe Cristos, la vârsta de 36 de ani, m-amafundat în studiul Bibliei. Respectam tot timpul Cuvântul lui Dumnezeu.Dar după un timp dragostea mea sinceră pentru Hristos a devenit umbrităde cunoştinţele mele teologice.În preocuparea mea de a urma Cuvântul lui Dumnezeu (care a fost bună

la început) am ratat un lucru: Isus nu a spus niciodată că Cuvântul ne vaface liberi. Adevărul Cuvântului este cel care eliberează. Isus a spus:"Dacă rămâneţi în cuvântul Meu... veţi cunoaşte adevărul şi adevărul văva face slobozi" (Ioan 8: 32). Şi a spus mai departe: "Deci, dacă Fiul văva face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi" (Ioan 8:36). Unde te-a dusadevărul Cuvântului? Te-a dus la Fiul.Ştiam Biblia de la un capăt la altul, dar această cunoaştere nu mi-aschimbat condiţia. În experienţa mea, Isus s-a pierdut în Biblie. Mi-amamintit ce le-a spus fariseilor:Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţaveşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi săveniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! (Ioan 5:39, 40)Mi-am amintit o frază care era folosită în chemările evanghelice. Erarăspunsul la un comentariu necreştinesc – "Nu îmi place religia."Revenind la asta putem spune: "Creştinismul nu e o religie; este o relaţiecu Dumnezeu prin Fiul Său Isus Hristos." Fraza aceasta este foarteadevărată. Dar am văzut cu uimire, că în timp ce continuam să o rostesc,în situaţii când vorbeam cu un necredincios despre Hristos, m-amîndepărtat, în unele cazuri, de la relaţia mea cu Dumnezeu, mergândînapoi la practicarea unei religii.Îmi era dor de bucuria pe care am cunoscut-o în primii doi ani ai vieţiimele de creştin. În acele zile mă trezeam de multe ori la ora patrudimineaţa – şi de obicei nu mă trezesc prea devreme – ca să iau Biblia şisă mă bucur de o intimitate cu Tatăl meu din Ceruri. Nimeni nu mi-a spussă fac asta. Eu am vrut să o fac.În timpul acelor doi ani de început ca şi creştin a fost o bucurie pentrumine doar să fiu în viaţă. Pentru prima dată descopeream ce înseamnă săţiiubeşti familia cu adevărat. Am discutat cu mulţi oameni de afaceridespre credinţa mea. Am predat studii biblice. Puteam câştiga 20.000 dedolari dintr-o vânzare, dar eram mult mai încântat că pot să le vorbescclienţilor mei despre Isus.Ce diferenţă enormă între lacrimile vărsate cu ani în urmă, în drum spreDallas şi bucuria acelor zile! Ce s-a întâmplat? Se pare că încântarea meaa dispărut după ce am renunţat la afaceri şi am început o "muncă creştinăcontinuă". Era limpede că inima mea nu mai era implicată în viaţa de13afaceri şi ce putea să fie mai bine, decât să fac tot timpul ceea ce îmiplăcea să fac atunci când eram om de afaceri? M-am gândit că am ajunsîn punctul final – o viaţă dedicată în totalitate creştinismului.Dar într-un fel nu era chiar ceea ce mă aşteptam să fie. Am predat încontinuare studii biblice. Mi-am împărtăşit în continuare credinţa. Dartotul a devenit un fel de spectacol. În loc să fac aceste lucruri pentru căvoiam să le fac, le făceam pentru că ştiam că oamenii aşteaptă de la minesă le fac. Cineva mi-a amintit să nu uit de timpul de intimitate cuDumnezeu din fiecare dimineaţă. Trebuia să scriu rapoarte în care săspun cu câţi oameni am vorbit despre Cristos şi câte studii biblice amcondus. Cu fiecare zi pierdeam tot mai mult legătura cu slujba pe care opracticam şi toate acele activităţi au devenit ceva aproape mecanic.Timpul de intimitate pe care îl aveam în fiecare dimineaţă cu Dumnezeua devenit mai scurt şi nu mai era zilnic, pentru că alte lucruri au începutsă-mi atragă atenţia. După ce ca om de afaceri am condus sute de oamenispre Cristos am realizat că nu mai aveam acelaşi interes de a vorbi cuoamenii despre El. Să nu mă înţelegeţi greşit. Treceam încă printr-obucurie puternică când cineva se năştea din nou. Dar când ţi-ai pierdutbucuria salvării şi ai început să-L împărtăşeşti pe Cristos numai pentru căera bine să o faci, sau pentru că trebuia să-ţi faci datoria, nu mai simţi

nici o plăcere şi nu mai ai puterea să continui. Şi după toate astea ce poţispune? "Fii creştin şi fii nefericit ca mine?"M-am gândit la provocarea care m-a făcut să mă îndrept cu tot ceea ceaveam spre o activitate creştină. "Vino să ajuţi la schimbarea lumii." Amrăspuns la provocare şi am sărit să ajut la schimbarea lumii. Dar nu credcă lumea s-a schimbat prea mult.După câţiva ani ca predicator în California de Sud am fost trimis laDallas să conduc o campanie de evanghelizare în tot Dallas-ul. Timp detrei ani mi-am dedicat toată viaţa acestei cauze – să ajut la schimbareaDallas-ului. Dar când campania s-a terminat a trebuit să recunosc căDallas-ul nu s-a schimbat.După multe evaluări am decis că lucrul de care aveam cu adevărat nevoieera o muncă creştină care să ajute la schimbarea bisericii din interior. Amînceput să instruiesc conducători care la rândul lor vor instrui alţiconducători din bisericile locale. Am devenit director cu probleme deevanghelizare într-una din cele mai mari biserici ale lumii. Dar nu dupămult timp era deja evident că nu puteam schimba biserica. De fapt, aînceput să fie din ce în ce mai ridicol să mă gândesc la schimbarealucrurilor din jurul meu, când eu nu eram în stare să mă schimb pe mine.Dacă nu mă puteam schimba pe mine cum puteam să mă gândesc că aşputea schimba o lume?Mai era şi o altă greşeală care mă făcea sclav. Gândindu-mă la ea mi-am14dat în sfârşit seama că Hristos nu m-a chemat să schimb nimic; El m-achemat să proclam adevărul! Nu e de mirare că m-am simţit frustrat.Urmăream un scop pe care Dumnezeu nu mi l-a dat şi am pierdut astfeltoată bucuria de a-L cunoaşte. Ceea ce odată era revărsarea experienţeimele despre dragostea lui Dumnezeu a devenit doar un spectacol exterior.Eram supus în totalitate planului lui Dumnezeu, dar m-am îndepărtat deDumnezeul acestui plan. Puteam să neg asta un anumit timp, dar vroiamrealitatea prea mult ca să mai folosesc masca prefăcătoriei; chiar şi cucreştinii care mă aplaudau şi care mă loveau cu mâna pe spate, în semnde prietenie, spunându-mi ce bine am făcut totul.Eram obosit de toate astea. Mă săturasem să mă simt scârbit şi obosit.Voiam să trăiesc din nou bucuria salvării mele. Ieşind din aglomeraţiastrăzii pe care mă aflam şi ajuns aproape de biroul meu, am spus în gândo rugăciune simplă:Dumnezeule, nu îmi pasă de ceea ce am învăţat în organizaţiaunde merg, nu îmi pasă de ceea ce m-a învăţat biserica de careaparţin. Vreau ca Tu să mă înveţi toate, din nou. Vreau săcunosc adevărul care mi-ai promis că mă va elibera. Sunt obositsă-i tot ascult pe oameni. Sunt gata să te ascult pe Tine.Azi, cu mulţi ani mai târziu, vă pot spune că Dumnezeu e mult mai realpentru mine decât mi-am imaginat că ar putea fi. Ştiu să mă bucur deadevărata libertate şi să înţeleg cine sunt eu prin Cristos. Relaţia mea cuDumnezeu este acum mult mai pasionantă decât era la începuturile saleîn 1969. Pare ironic, dar poate sunt la fel de ocupat, sau poate chiar maiocupat decât am fost înainte. Dar munca creştină nu mai este o povară;este o bucurie! Nu mai încerc să schimb lumea, sau ceva asemănător.Sunt mulţumit să-L las pe Dumnezeu să lucreze prin mine şi să facă ceeace Îl mulţumeşte pe El.În această carte vreau să împărtăşesc cu voi ceea ce am învăţat.Dacă aţi simţit cândva că viaţa voastră creştină e mai mult ca o îndatoriredecât ca o aventură, sau dacă aţi spus vreodată "Trebuie să am o viaţăcreştină mai bogată decât cea de acum", sau dacă nu sunteţi creştin, ci uncăutător care a fost dezorientat de uimitoarele denumiri şi orientări din

cadrul aceleiaşi biserici şi care se întreabă dacă există un "adevăr" întoate aceste lucruri – vă invit să porniţi cu mine într-o călătorie. E ocălătorie pe care o vom face printre scripturi şi printre experienţe luatedin viaţă. O călătorie prin care să descoperi nu doar cuvintele din Biblie.O călătorie în care să descoperi adevărul cuvintelor din Biblie. Mai multdecât orice altceva am vrut să-L cunosc mai bine pe Isus Cristos dinBiblie. Îi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a ajutat să15descopăr ceea ce căutam – o reîntoarcere la creştinismul clasic. Mă rogastăzi ca şi voi să descoperiţi, sau să redescoperiţi adevărul.Pasajele pe care le vom analiza vă pot părea familiare. Poate că ştiţi dejaunele versete din carte. Ceea ce sper şi mă rog să găsiţi în această carteeste adevărul acestor versete, adevărul care vă va elibera. Mă rog ca ochiisă vi se deschidă şi să vedeţi toate incredibilele daruri pe care Dumnezeule-a adus spre a vi le oferi vouă, cei care Îl iubiţi.162Adevărul despre greşealăAu trecut aproape trei ani de când am vorbit cu Pete. Era un alcoolic pecare am încercat să-l ajut pentru o vreme. Dar Pete nu a vrut să ia înserios problema sa de a fi un alcoolic şi nu a venit să ne mai întâlnim.Iată de ce am fost surprins într-o seară, când am primit un telefon de la el.Nu a fost o convorbire foarte plăcută. Mi-a cerut o favoare pe care nu amfost în stare să i-o îndeplinesc şi mi-a răspuns printr-o mulţime de cuvinteurâte. "Pete, ai spus toate aceste vorbe doar să mă şochezi" i-am răspunseu, foarte calm: "Dar nu au nici un rezultat aceste jigniri"."Te urăsc" mi-a răspuns."Pete, asta-i alegerea ta. Dar să ştii că eu te iubesc".Asta l-a făcut şi mai nebun. Nu-i deloc plăcut să urăşti pe cineva când ştiică acea persoană nu urăşte şi ea. Apoi mi-a aruncat ultima sa replică:"Am să ţi-o fac eu!" şi a închis.Sunt o persoană care trece uşor peste astfel de lucruri, deci acest telefonnu m-a deranjat. I-am spus şi soţiei mele, Amy, despre ce a fost vorba,explicându-i cât de trist e că Pete nu vrea să recunoască adevărul şi să sebucure de libertatea pe care Hristos i-o poate da. Era târziu, aşa că ne-amdus la culcare. După cincisprezece minute după ce am stins luminile amauzit zgomotul unei maşini ce s-a oprit în faţa casei. M-am ridicat şi amfugit la fereastră. Uşa maşinii s-a deschis şi dinăuntru a ieşit un om cearăta ca un nebun. Părul îi era vâlvoi, iar în mână ţinea un cuţit lung demăcelar. Era Pete!Eram cu sufletul la gură. "Amy, treci în baie!" am strigat.Am alergat în camera fiului meu, spunându-i să se ascundă sub pat şi amreuşit să iau o bâtă de baseball. Am fugit în camera fiicei mele spunânduişi ei să intre sub pat. M-am oprit în hol, lângă uşă şi am aşteptat. Îmisimţeam inima bătând foarte puternic, iar urechile îmi erau ciulite, gata săprindă orice zgomot.Am încercat să mă relaxez câteva clipe, ştiind că uşa era încuiată. Apoiam auzit o bufnitură puternică, datorată faptului că omul de afară s-atrântit în uşă cu toată forţa celor 90 de kilograme ale sale. A urmat o altălovitură şi uşa a căzut.Dintr-o dată, omul a intrat în casă. Dar îl aşteptam.Cu toată puterea mea l-am lovit în cap cu bastonul de baseball. Sângele aîmproşcat pereţii, dar nu m-am oprit. L-am lovit din nou până când am17fost sigur că era inconştient.Apoi m-am dat înapoi, înspăimântat de ce am făcut. M-am întors, am

fugit în bucătărie şi am sunat la poliţie ... Şi toate acestea s-au întâmplatîn acea noapte – în mintea mea – în timp ce stăteam întins pe pat.Telefonul lui Pete a fost adevărat. Restul a fost doar efectul imaginaţieimele, care a interpretat cuvintele lui Pete: "Am să ţi-o fac eu" gândindumăla ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Pete nu a venit niciodată în casa mea.Nu era nimic de care să mă tem. Dar inima îmi mai bătea încă foarteputernic, corpul îmi tremura şi era plin de sudoare în timp ce măgândeam la felul cum mi-aş fi apărat familia.Am trăit aceste întâmplări datorită unui lucru important legat de fiinţeleumane: emoţiile noastre nu pot face diferenţa între realitate şi fantezie.Emoţiile mele nu ştiau că nu era vorba de nici un fel de pericol real. Eledoar au răspuns la mesajele lansate de creierul meu. Ca şi cum ceea ceam povestit s-a întâmplat cu adevărat. Acesta e pericolul atunci cândgreşeşti. Ceea ce gândim va afecta şi emoţiile noastre.Emoţiile urmează întotdeauna gândurile. Ele sunt răspunsurile. Dacă nucrezi du-te la cinematograf şi vizionează un film de groază. Cu câţiva aniîn urmă am fost să văd un film regizat de Alfred Hitchcock. Îmi amintesccum stăteam şi mâncam popcorn, conştient de lumina care venea dinproiector şi trecea pe deasupra capului meu şi cu toate astea eram foarteînfricoşat de ceea ce se întâmpla pe ecran. Sunt sigur că aţi trecut şi voiprin aşa ceva.Gândiţi-vă acum la asta – nu vi se pare ridicol? Nu era absolut nici unpericol pentru mine; era doar un film. Dar emoţiile mele nu ştiau asta –ele credeau că totul e real. Ele răspundeau mesajului transmis prin ochi şiurechi într-un fel pe care îl prevedeam. Aşa suntem făcuţi. Nu contează lace se gândeşte un om; gândurile vor determina ceea ce el va simţi.Nu ne putem controla emoţiile. Ne putem controla doar gândurile. Existăo frază folosită de programatorii de computere reprezentată prin iniţialeleMIMA. Asta înseamnă "mizerie înăuntru, mizerie afară". Bineînţeles căşi opusul este adevărat. Gândurile adevărate, realiste, vor produce emoţiirealiste. De aceea Biblia apelează tot timpul la minţile noastre. Deexemplu, Pavel a scris în epistola către Filipeni 4:8 "Încolo, fraţii mei, totce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce estecurat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptăbună şi orice laudă aceea să vă însufleţească". Gândurile cu care nehrănim mintea vor determina emoţiile şi dorinţele noastre, care, carăspuns, vor determina acţiunile noastre.Omul e liber să gândească la ce vrea. Emoţiile sale vor răspunde ca atare.Dacă mi-e teamă, e pentru că mă gândesc la lucruri înfricoşătoare. Dacăsunt nervos, e pentru că mă gândesc la lucruri care mă fac nervos. Dacă18sunt gelos, e pentru că mă gândesc la ceva care mă face gelos.De aceea, e absolut necesar să ne gândim la lucruri care sunt adevărate înloc să ne gândim la neadevăruri. Mai apoi trebuie să învăţăm să trăim aşacum Hristos ne-a învăţat – fiecare zi la timpul ei. Revăzându-neexperienţele din trecut ne-am dat seama că acestea nu fac nimic altcevadecât să stârnească emoţii vechi. Sau gândindu-ne la viitor trăim emoţiicare ne paralizează în prezent. De fapt, acesta este motivul pentru carepaturile de spital sunt pline. Mulţi pacienţi psihici şi-au pierdut abilitateade a face faţă prezentului pentru că au făcut greşeala de a se lăsa obsedaţide trecut sau viitor.Una dintre numeroasele ilustraţii grafice a puterii de a gândi greşit în locsă gândeşti bine şi a felului în care aceasta îţi afectează psihicul esteexperienţa lui Doreen. Ralph şi Doreen au fost prieteni ai familiei noastrepentru mult timp. Erau un cuplu creştin, implicaţi puternic în activitateabisericii lor. Erau activi şi pe plan social – erau membrii unui club,

participau la evenimentele cele mai importante din Dallas. Copiii lor aucrescut şi au ajuns, fie la colegiu, fie la începutul unor cariere în viaţă.Privită din exterior, această familie ducea o viaţă bună.Dar toţi ştim că aparenţele pot fi înşelătoare. Nu mi-am dat seama că arputea exista probleme serioase, până când, într-o zi, un prieten de-al meu,care este un psihiatru de renume în Dallas, m-a sunat să-mi spună căprietena noastră Doreen tocmai a fost internată la spitalul Baylor. Nu şi-amai spălat părul, nu a mai făcut baie şi nu a mai mâncat ceva de multezile. A fost hrănită cu ajutorul perfuziilor şi era într-o adâncă staredepresivă încât doctorii s-au decis să o pună sub tratament psihiatric de adoua zi. "Ralph este implacabil. Nu vrea ca soţia sa să treacă printr-untratament psihiatric", mi-a explicat doctorul. "Dar eu nu văd nici o altăposibilitate. Oricum, Ralph m-a rugat să te sun şi să te întreb dacă poţi sămergi să vorbeşti cu Doreen. Să fiu sincer nu cred că o poţi ajuta cu ceva,dar nu cred că asta ar putea să-i facă vreun rău. Vrei să vii să vorbeşti cuea?"Desigur că am fost de acord. Mergând spre spital mă gândeam la ceea ceIsus a vrut să spună prin cuvintele sale din Ioan 8:31, 32: "Şi a zisIudeilor, cari crezuseră în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi înadevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va faceslobozi". Era clar că Doreen era ca o sclavă – aflată în poziţia pe carefătul o are în pântecul mamei, incapabilă să se hrănească sau să seîngrijească. Aşa cum a spus Hristos, motivul pentru care se afla în sclavieera greşeala. Datoria mea era să descopăr greşeala din mintea ei şi să oînlătur prin adevărul lui Dumnezeu şi al cuvintelor Sale.Ajuns în camera ei de spital am început întrebând-o care era cauzaproblemei sale. "La ce te gândeşti?" am întrebat-o. "Ce s-a întâmplat în19viaţa ta de ai ajuns la această depresiune nervoasă?""Fiica mea se mărită", a început Doreen, "am avut numai probleme decând şi-a anunţat logodna. Acel om nu este potrivit pentru ea. I-am spusasta de mai multe ori, dar nu vrea să mă asculte. Iar apoi ..." Doreen mi-aspus că fiica ei, Robin, nu dorea o nuntă mare, vroia ceva modest. Vroiaca recepţia să fie la Club şi nu la biserică şi vroia să servească şampanie.Doreen a vrut întotdeauna o nuntă într-o biserică mare şi în concordanţăcu credinţa lor, nu vroia şampanie la ceremonie. "Acum, după toateproblemele prin care am trecut, Robin nu mai vrea să aibă o ceremoniereligioasă la nuntă. A plecat de acasă şi s-a mutat la Oklahoma, undelocuieşte prietenul ei.""Mi se pare că asta e destul pentru a înnebuni pe oricine." am spus eudupă ce şi-a terminat povestea. "Hai să lămurim lucrurile acestea punctcu punct, pornind de la nuntă." am zis. "A cui este nunta? A ta ori a fiiceitale?""Este nunta lui Robin" a răspuns."Bine. Acum Doreen, îl cunoşti pe Domnul Isus Hristos?""Da.""Atunci cine trăieşte în tine?""Hristos.""Dar fiica ta, Robin, îl cunoaşte pe Hristos?""Da. Îl cunoaşte pe Hristos.""Dar logodnicul ei?""Şi el este creştin.""Deci toţi trei sunteţi creştini. În toţi trăieşte Isus Hristos. Iar tu nu te poţiîmpăca cu faptul că ea a plecat. Lasă-mă să te întreb ce e cu acestlogodnic al ei şi de ce eşti atât de îngrijorată? El îl cunoaşte peDumnezeu. Robin îl iubeşte. Atunci de ce să te îngrijorezi? De ce eşti atât

de supărată pe acest om pe care Robin l-a ales?" Doreen nu mi-a răspunsla întrebare, dar a început să-mi povestească despre problema cuşampania. "De ce insistă ei să servească şampanie la ceremonie?""Dacă ei vor să aibă şampanie la nuntă, de ce nu îi laşi să facă aşa cumvor ei? Dacă tu nu vrei să cumperi şampanie din cauza convingerilor talelasă-i pe ei să o cumpere. În fond este nunta lor.""Da, dar oamenii din biserica noastră ... va fi un scandal!""Deci asta e problema. Eşti mai preocupată de ce vor spune oamenii de labiserică decât de dorinţele fiicei tale." Doreen a tresărit când m-a auzit.Văzând asta am continuat. "Lasă-mă să-ţi spun ceva: după ce se vatermina nunta, oamenii de la biserică nu o să se gândească la nimic, iarfiica ta o să se gândească mult. Şi la ce o să se gândească? O să segândească la o mamă şi la un tată care nu vor să respecte felul de nuntăpe care fiica lor şi-l doreşte. Şi se va gândi la asta mulţi ani, nu numai în20ziua de după nuntă. Uită de ceilalţi oameni! Aşa cum am spus de multeori – dacă eşti îngrijorată de ceea ce vor spune oamenii despre tine – las-obaltă! Nu se vor gândi la tine; se vor gândi la ei înşişi, pentru că aşa suntoamenii.""Da, dar fiica mea de ce nu îmi respectă dorinţele?" a protestat Doreen."S-a supărat pe mine. S-a purtat urât cu mine şi cu tatăl ei.""Doreen, poate că e adevărat ce-mi spui. Dar asta e responsabilitatea ei.Nu poţi să controlezi felul în care îţi va răspunde. Dar poţi să-ţi controlezipropriul fel de a-i răspunde." "Da, dar ..."Discuţia noastră a continuat în acest fel timp de vreo patru ore. Pentrufiecare obiecţie pe care o ridica, am încercat să-i arăt greşeala şi să scot laiveală adevărul. În final am ajuns la punctul critic al discuţiei. "Doreen,problema este că tu şi Ralph aţi acţionat ca nişte oameni care nici măcarnu au auzit de Dumnezeu. Sunteţi paralizaţi de frică şi aveţi tot felul degânduri amare în inima voastră despre Robin. Tot ceea ce i-ai spus a fost:Robin, nu îmi pasă de ceea ce vrei să faci. O să ai o nuntă aşa cum vremnoi să fie, nu cum vrei tu. Doreen, asta e dovadă de egoism. Făcând asta,sunteţi pe punctul să vă pierdeţi fiica şi toate detaliile din lume care arputea apărea în legătura cu nunta nu sunt atât de importante precum efiica voastră.Doreen şi-a şters lacrimile şi a dat din cap în semn că e de acord cu mine."Ceea ce te sfătuiesc să faci e să-i telefonezi chiar acum lui Robin. Să-ispui că o iubeşti şi să-i mai spui că dacă acel om este alegerea ei, atuncieste într-adevăr alegerea ei şi că tu îl vei accepta în familia ta şi îl vei iubiaşa cum o iubeşti şi pe ea. Iar dacă ea vrea o nuntă mică o să aibă o nuntămică. Şi dacă vrea să aibă o recepţie la Club atunci va avea o recepţie laClub. E ziua ei. Eşti de acord cu mine?""Da. Cred că aşa e bine să fac." a răspuns.M-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşă în timp ce Doreen formanumărul de telefon. Oprindu-mă câteva clipe am auzit-o spunând:"Robin, e mama. Te iubesc. Îmi pare rău pentru purtarea noastră. Ne-amcomportat ca nişte oameni care parcă nici nu-L cunosc pe Dumnezeu ..."În curând, atât ea, cât şi fiica ei plângeau la telefon şi s-au împăcat. Dupăce a închis, Doreen s-a uitat la mine şi mi-a spus: "Ultimul lucru pe careRobin mi l-a spus a fost că e nerăbdătoare să ne vadă."Doreen era epuizată după discuţia noastră aşa că am plecat, lăsând-o săse odihnească. Mai târziu în acea seară, doctorul m-a sunat acasă şi mi-aspus: "Bob, ce i-ai făcut lui Doreen?"La început, tonul vocii sale m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumvasituaţia lui Doreen s-a agravat din nou, sau dacă nu s-a sinucis, sau oricealtă grozăvie. Aşa că i-am răspuns: "Sper că nimic. De ce?"

Mi-a explicat: "Când am făcut vizita de noapte, Doreen era trează. Făcuse21baie, îşi aranjase părul şi a mâncat ceea ce i-am adus. Mâine dimineaţă olas să plece din spital."După cinci ani, Doreen avea o relaţie specială cu fiica sa şi cu ginerelesău. Au avut o nuntă frumoasă – o nuntă aşa cum şi-a dorit Robin. Totula mers foarte bine.Deci de ce a fost Doreen un caz atât de special atunci când a fost înspital? Nu din cauza realităţii! Ci pentru că ea s-a gândit la cum ardecurge evenimentele, bazându-se pe ideile ei preconcepute mai multdecât pe faptele concrete. Ca să fiu sincer, asta e problema cu mulţioameni care ajung să treacă printr-o depresiune nervoasă. Ei nu segândesc la adevăr. Sunt blocaţi de tot felul de greşeli şi aceste greşeliconduc la sclavie. Realizând apoi cât de important e să fii capabil sădiscerni între adevăr şi minciună, rămâne o singură întrebare: cum putemface această diferenţiere ?Putem compara această problemă cu activitatea unui bancher, care, ştiindcă există bancnote contrafăcute, vrea să-i înveţe pe funcţionarii săi cumsă facă diferenţa între bancnotele false şi cele adevărate. Metoda pe careel o alege nu se concentrează asupra bancnotelor contrafăcute. Dincontră, îi face să studieze cu atenţie bancnotele adevărate, încât atuncicând vor vedea una falsă vor şti asta cu siguranţă.În acelaşi fel, creştinii îşi au propriile metode de apărare împotrivagreşelii. Asta înseamnă să cunoască foarte bine adevărul, aşa cum a fostrostit de Dumnezeu în Scripturi, pentru ca atunci când sunt confruntaţi cugreşeala să le fie uşor să o descopere. Dar dacă creştinii nu suntfamiliarizaţi cu adevărul, ei devin vulnerabili la tot soiul de greşeli.Războiul dintre bine şi rău durează de mii de ani. Când Adam şi Eva aupăcătuit în grădina Edenului, ei nu au comis un adulter. Ei nu au furat,sau nu au încălcat nici una din cele zece porunci. Totul a început cândAdam şi Eva au crezut o minciună în loc să creadă adevărul.Dumnezeu l-a oprit pe Adam de la un singur lucru, să nu mănânce dinpomul cunoaşterii binelui şi răului. Înţelegerea dintre Dumnezeu şi Adamînsemna că Dumnezeu şi numai Dumnezeu poate hotărî ce e bine şi ce erău. În ziua în care Adam a mâncat din acel pom, el a devenit ca şiDumnezeu, în sensul că a început să discearnă de unul singur binele derău, şi din ziua căderii a continuat să spună: "Eu ştiu mai multe decâtTine, Dumnezeule, despre ceea ce e drept sau greşit, bine sau rău. Nu amnevoie ca Tu să-mi spui adevărul. Pot să-l descopăr de unul singur."Asta e greşeala, fundamentala greşeală – minciuna în schimbul adevărului.Astăzi, scopul lui Satan este, ca şi atunci în grădină, să ne convingă căminciuna este de fapt adevărul. Am putea ilustra asta: imaginează-ţi cătrăieşti lângă un câmp frumos, cu o vegetaţie luxuriantă. Să presupunem22că unul dintre vecini este, în secret, duşmanul tău. El te urăşte şi vrea săfacă ceva să te rănească. Duşmanul tău ştie că această bucată de pământeste de vânzare şi că pe lângă frumuseţea ei estetică, ea are o mulţime depetrol în subteran. El nu îşi poate permite să cumpere acest teren de unulsingur şi pentru că te urăşte atât de mult este hotărât să facă tot ce sepoate pentru a te împiedica să-l cumperi. Face toate acestea pentru untimp, dar într-o zi, când e neatent, descoperi că acest teren e de vânzareşi-l cumperi.Duşmanul tău e furios că ai cumpărat acea proprietate, dar nu mai poateface nimic pentru a schimba lucrurile. Oricum, ura lui este atât deobsedantă încât se decide să facă totul pentru ca tu să nu afli că peproprietatea ta există petrol. Una din strategiile pe care le foloseşte este

să te ţină ocupat cu tot felul de activităţi. El crede că dacă eşti ocupat culucrurile de la suprafaţă, nu vei descoperi niciodată petrolul care e însubteran. Dacă asta nu merge, el poate încerca să te distragă cu tot soiulde legi şi piedici birocratice care te vor opri să faci ceva productiv cupământul tău. Oricare i-ar fi metodele, dacă reuşeşte, duşmanul tău ţi-afăcut aproape tot atât de mult rău ca şi atunci când te împiedica săcumperi terenul.Este exact ceea ce Satan încearcă să facă cu noi. Odată ce devenim copiiilui Dumnezeu, capabili să trăim doar în adevăr, Satan a pierdut cea maiimportantă bătălie. Acum, singura lui armă împotriva noastră este săîncerce să ne umple capul cu tot felul de minciuni astfel încât să nudescoperim niciodată averea pe care am moştenit-o ca fiind copiii luiHristos. Aşa cum am văzut şi la Doreen, frica este una din tacticele salefavorite. Doreen se temea de viitor. Ea a uitat că "Dumnezeu nu ne-a datun duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă." (2 Timotei1:7) Satan a fost lăsat fără gheare şi colţi la cruce. Tot ce poate face estesă răcnească la noi. Singurul fel prin care ne poate răni este prin decepţie,creându-ne temeri nefondate, prin minciuni.Satan va folosi orice mijloc ca să ne oprească să beneficiem din plin dedarurile lui Dumnezeu. Orice greşeală, nu contează dacă e mare sau mică,îl va ajuta. El lucrează prin intermediul curentelor filozofice, al unorversete biblice luate din contextul lor, prin persoane foarte fermecătoarecare par atât de drepte şi de sincere. Nici o metodă nu este ocolită deSatan în încercarea sa de a îndruma greşit pe aleşii lui Dumnezeu.Satan spune: Caută succesul cu orice preţ. Dumnezeu spune: "Căutaţi maiîntâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vise vor da pe deasupra." (Matei 6:33)Satan spune: Caută bogăţiile cu orice preţ. Dumnezeu spune: "Nu văstrângeţi comori pe pământ ... ci strângeţi-vă comori în cer". (Matei 6:19,20)23Satan spune: Fii faimos; dă-i înainte. Dumnezeu spune: "Dacă voieştecineva să vină după Mine, să se lepede de sine ...". (Matei 16:24)Satan spune: Dacă nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu-ţi va purta degrijă. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută ei înşişi. Dumnezeu spune:"Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smereniefiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi. Fiecare din voi să seuite nu la foloasele lui, ci la foloasele altora." (Filipeni 2:3,4)Satan spune: Nu poţi fi fericit dacă nu eşti căsătorit, nu poţi fi fericit atâtatimp cât eşti singur. Dumnezeu spune: "m-am desprins să fiu mulţumit custarea în care mă găsesc." (Filipeni 4:11)Satan spune: Mănâncă, bea, veseleşte-te, pentru că mâine vei muri.Dumnezeu spune: "Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvântcare iese din gura lui Dumnezeu." (Matei 4:4)Satan spune: Dacă te simţi bine, fă-o. Dumnezeu spune: "Totuşi, facă-senu voia Mea, ci a Ta." (Luca 22:42)Satan spune: Totul este relativ. Dumnezeu spune: "Cuvântul Tău esteadevărul." (Ioan 17:17)Am putea continua, dar ceea ce vreau să arăt este clar. Trebuie săcunoaştem Scripturile foarte bine, pentru că numai aşa putem cercetafilozofiile, premisele şi sugestiile de care ne lovim în fiecare zi. Un zidarnu poate construi o casă durabilă dacă nu are o fundaţie solidă. Deasemenea, la turnarea fundaţiei el va trebui să folosească un poloboc dacăvrea să aibă o fundaţie perfect plană. Dacă încearcă să toarne fundaţia"din ochi" şi apoi să construiască cum crede el de cuviinţă, în final casava fi lăsată într-o rână. Tot timpul zidarul are nevoie de un standard pe

care să se poată baza, după care să se poată conduce. Nu contează ceea cecrede el, sau cum va arăta casa pe măsură ce este construită; dacă vafolosi polobocul atât la turnarea fundaţiei, cât şi pe măsură ceconstruieşte, atunci casa va fi, în final, dreaptă, fără înclinare.Aşa e şi în viaţă. Trebuie să privim cuvintele lui Dumnezeu ca pe ofundaţie prin intermediul căreia să fie cântărite toate celelalte lucruri. Ominciună nu e nimic altceva decât o minciună împotriva adevărului. Fărăcunoaşterea amănunţită a Scripturii, nu putem şti ce e adevărat şi ce nu eadevărat.Odată ce greşeala este identificată, singurul mod prin care poţi să oînlături este folosirea adevărului – la fel cum întunericul îl înlături doarcu lumina. În fond, nu plătim facturi pentru întuneric. Nu existăCompania de Energie Electrică şi Întuneric Dallas! E nevoie de lumină casă înlături întunericul. La fel şi din punct de vedere spiritual, este nevoiede adevăr ca să poţi înlătura eroarea.E o mare diferenţă între a cunoaşte ce spune cineva şi a cunoaşteînsemnătatea celor spuse. Milioane de creştini ştiu ce spune Biblia. Dar24nu mulţi dintre ei înţeleg aceste cuvinte ale Bibliei pentru că aceastăînţelegere poate fi căpătată numai prin Duhul Sfânt. Mândria omului seluptă împotriva ideii că nu poate înţelege adevărul spiritual de unulsingur, dar asta e ceea ce Biblia spune foarte clar:Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu,căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege,pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. (1 Corinteni 2:14)Iată motivul pentru care este foarte simplu. Nu există nici o fiinţă care săcitească gândurile altei fiinţe şi dacă nu putem şti ce gândeşte cel delângă noi, cum putem să ştim ceea ce gândeşte Dumnezeu? Primaepistolă a lui Pavel către Corinteni (capitolul 2, versetul 11) ne aminteşteasta:În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afarăde duhul omului, care este în el? Tot aşa nimeni nu cunoaştelucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.Atunci cum poate Dumnezeu să ne înveţe gândurile Sale?"Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, casă putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harulSău." (versetul 12). Omul nu are nevoie de lămurirea şi apropiereaDuhului Sfânt ca să înţeleagă legea; legea a fost dată special pentruoameni. Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că El ne poate deschideminţile către lucrurile care au de-a face cu acele bogăţii de nepătruns aledragostei şi harului Său, acele lucruri "pe care ni le-a dat Dumnezeu prinharul Său." Acele adevăruri sunt descrise în prima epistolă cătreCorinteni, capitolul 2, versetul 9: "Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut,urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pecari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc."Pentru a înţelege ceea ce Dumnezeu vrea să ne înveţe cu privire labunătatea Sa, trebuie să avem atitudinea unor învăţăcei umili, pentru că:"Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi." (Iacov4:6). Aşa cum acelaşi soare poate topi ceara şi, în acelaşi timp, întărilutul, la fel şi mesajul despre harul lui Dumnezeu, care înmoaie inimacelui umil, poate împietri inima celui mândru. Cel mândru nu poate primihar deoarece cel care este mândru nu îl va primi. Oferta harului ofenseazăo inimă mândră. De aceea o persoană needucată, o persoană umilă se vabucura de mult mai multă cunoaştere intimă a lui Dumnezeu decât unteolog foarte educat, dar arogant.Atunci când, într-o atitudine de umilinţă şi dependenţă, vom permite

25Duhului să ne înveţe, vom cunoaşte adevărul.Când suntem foarte ocupaţi cu activităţi spirituale şi nu putem auzi ce nespune Duhul, atunci suntem pe pragul de a cădea în greşeală. Aceasta afost problema mea. Eram atât de ocupat cu lucrurile spirituale – lucruribune – încât nu am realizat că greşeala s-a strecurat în gândurile mele.Aveam nevoie să mă liniştesc şi să ascult vocea Duhului Sfânt. Aveamnevoie să mă întorc la Cuvânt cu inima deschisă şi să aud ce spuneDumnezeu.Abia atunci am descoperit incredibila libertate pe care o avem ca şicreştini. Am fost eliberaţi pentru a ne putea bucura din plin de viaţă!Această libertate ne dă mijloacele prin care să devenim ceea ce ne dorimcu adevărat: oameni sfinţi ale căror inimi aparţin lui Dumnezeu. Nu vomreuşi niciodată numai cu forţele noastre. Toate eforturile noastre umanese sfârşesc în frustrare.Dar există o cale care ne conduce la viaţă. Această cale este fondată pelucrarea lui Isus Hristos, începând cu răstignirea Sa şi continuând cuînvierea. Să privim lucrarea lui Hristos cu ochi limpezi şi să vedemincredibilele implicaţii pe care aceasta le are asupra vieţilor noastre. Mărog ca în călătoria ta să descoperi şi tu libertatea prin Hristos şi să începisă te bucuri de întreaga moştenire pe care şi tu, ca şi copil al luiDumnezeu, o ai.263Omul trăieşte!Jumătatea neglijată a evanghelieiTârziu, într-o noapte, în timp ce dormeam am fost trezit de soneriaputernică a telefonului. Era o vecină care se scuza pentru ora târzie şi îmicerea ajutorul. "Care-i problema Sue?" am întrebat."E Stan", mi-a răspuns cu o voce şoptită şi obosită. "E beat din nou. Vinote rog să vorbeşti cu el!"M-am ridicat din pat şi m-am îmbrăcat. Iar Stan! Mă întrebam ce i-aşputea spune acum, pentru că îi spusesem deja tot ceea ce ştiam. În primiimei doi ani ca şi creştin, am devenit implicat în tot soiul de activităţicreştine, de la evanghelizare la învăţătură biblică şi împărtăşire. L-amvăzut pe Dumnezeu făcând lucruri minunate în vieţile oamenilor, darStan era un mister pentru mine. Având şaizeci şi cinci de ani, Stan eraalcoolic încă din timpul colegiului. Era întotdeauna gata să ascultevorbindu-se despre Isus Hristos şi despre iertarea pe care acesta o poateda, despre noua viaţă pe care o puteam primi. A intrat şi în biserică şi şi-amărturisit credinţa în Hristos. Dar părea că nu se întâmplă nimic cu el.Era ca şi cum ceva îl oprea. A continuat să bea ca şi înainte, în ciudatuturor rezultatelor degradante.În acele zile am avut cutremurătoarea experienţă de a împărtăşiEvanghelia la sute de oameni şi părea că cei mai mulţi dintre ei au trecutprintr-o schimbare imediată. Dar în cazul unuia ca Stan, cineva care aacceptat mesajul, fără a se schimba după aceea, nu prea ştiu ce să mai facdecât să împărtăşesc acelaşi mesaj şi să sper că de data asta va prinde.Soţia lui Stan, Sue, a început să se elibereze de dependenţa ei de alcooldupă ce L-a acceptat pe Hristos în inima sa. Era o bucurie să vezi cumcredinţa ei devine tot mai puternică şi cum trăieşte într-o pace interioarăpe care nu o mai cunoscuse până atunci. Cum se putea ca doi oameni,care amândoi păreau sinceri, să prezinte nişte efecte atât de contrastanteîn timp ce credeau acelaşi mesaj? De ce totul era bine cu ea, iar cu el nu?Aceste întrebări mă chinuiau în timp ce mă îndreptam prin întuneric sprecasa lor. Nu m-am îndoit niciodată de puterea lui Dumnezeu şi de

adevărul Evangheliei. Am văzut de prea multe ori această putere în viaţamea şi în vieţile oamenilor pe care i-am îndreptat spre Hristos. Pentrumine era ca şi cum aş fi intrat într-o cameră, aş fi acţionat întrerupătorul27de lumină însă fără nici un rezultat. Dar nu mi-ar fi trecut prin cap săspun că electricitatea este un eşec. După mai mult timp de folosire s-adovedit puterea electricităţii. Şi deci, dacă luminile nu funcţionează,trebuie să fie vreo problemă cu legăturile finale."Dumnezeule", m-am rugat, "nu e nimic greşit cu Tine. Trebuie să fieceva în neregulă cu Stan, dar habar n-am care ar fi problema şi nici măcarnu ştiu de unde să încep. Dacă îl voi ajuta în această noapte, trebuie să-midai cuvinte potrivite ... să-mi dai o direcţie ... ceva."Iar Dumnezeu avea să răspundă la rugăciunea mea din acea noapte şichiar mai mult decât atât. Ani mai târziu El va rechema aceastăexperienţă în mintea mea pentru a mă ajuta să-mi reclădesc viaţa. Astăziaud aproape în fiecare noapte la emisiunea de radio "Oameni cătreoameni" descriindu-se aproape aceeaşi experienţă şi sunt bucuros acumcă ştiu răspunsul care îi va face liberi!Deci în acea noapte am bătut la uşă fără să ştiu ce voi spune. Sue m-aîntâmpinat cu un "mulţumesc" şi m-a condus în sufragerie. Stan eraacolo, o imagine care îţi zdrobea inima văzându-i expresia de goliciunede pe faţă, mişcările nesigure şi vorbirea bâlbâită. Total dependent deDumnezeu şi călăuzirea Sa, m-am aşezat să vorbesc cu el.Pentru mult timp am discutat aceleaşi lucruri pe care le-am mai discutatdeja, fără a înregistra nici un progres. Dintr-o dată, l-am întrebat pe Stanceva ce nu-l mai întrebasem până atunci. Întrebarea mea a sunat cam aşa:"Stan, când L-ai acceptat pe Hristos, în ce Isus ai crezut?"S-a uitat mirat la mine. "Ce vrei să spui?""Te-ai gândit la un om onorabil pe nume Isus din Nazaret, care a trăitacum 2000 de ani într-un loc numit Palestina? Acel om din istorie care afăcut minuni, care i-a făcut pe orbi să vadă şi pe surzi să audă? Omulcare i-a învăţat pe semenii Săi să se iubească unii pe alţii şi care a muritpe cruce? Cu alte cuvinte, Stan, L-ai acceptat pe Isus omul? Ori L-aiacceptat pe Isus Hristos Dumnezeul care a devenit om, care a înviat dinmorţi? El care este Domn şi trăieşte şi azi? Domnul Isus Hristos care vreasă vină şi să trăiască în tine şi care şi-a dat viaţa Lui pentru tine?Ochii lui Stan păreau că încep să se lumineze în timp ce mă privea cuintensitate. Mi-a spus "L-am primit pe acel Isus care a fost om acum2000 de ani.""Atunci vreau să te întreb Stan dacă nu doreşti să-ţi încredinţezi cuadevărat viaţa ta lui Isus Dumnezeul, în această seară. Nu doar să accepţifaptul că a existat odată un om pe care tu încerci să-l imiţi, ci să accepţică acesta este însuşi Domnul Dumnezeu care trăieşte astăzi şi care vrea sătrăiască în tine. Vrei să cazi în genunchi împreună cu mine şi să-L accepţipe Hristos cel viu, care are puterea să-ţi schimbe viaţa de acum înainte?"Mi-a răspuns că vrea. Am îngenuncheat împreună şi în ciuda faptului că28era pe jumătate beat, a crezut în Hristos cel viu. M-am uitat la el şi amvăzut un om nou! După ce a fost un alcoolic mai mult de patruzeci de ani,Stan a devenit cu totul independent de băutură din acea noapte. Să nuînţelegeţi că a scăpat de problemele sale dintr-o dată. Şi-a pierdut slujbadin cauza băuturii şi a trecut printr-o mulţime de experienţe neplăcute,fiind respins la început de peste tot. Dar cu toate necazurile sale, Stan acontinuat să se încreadă în Dumnezeu. M-am gândit de multe ori la el şicând am avut prilejul să mă aflu în California l-am sunat şi i-am propussă ne întâlnim.

M-am minunat de puterea de vindecare pe care o are Dumnezeu când mamuitat la omul de şaptezeci de ani ce stătea în faţa mea, drept şi l-amcomparat cu amintirea pe care o aveam despre omul învins pe care îlcunoscusem cu cinci ani în urmă. Povestea lui Stan a fost un exemplu deneuitat despre bunătatea şi puterea lui Isus Hristos, care l-a schimbat peStan nu numai din punct de vedere spiritual, ci l-a făcut capabil săpornească o afacere. Era un adevărat miracol transformarea dintr-un omplin de teamă, nervos, care se ascundea de realitate într-un om hotărât, cuprivirea limpede, paşnic şi fericit. O povară pentru ai săi la început, Stanera acum un soţ iubitor, dedicat în a sluji altora, datorită dragostei salepentru Dumnezeu.Dar mai era şi un alt aspect al întâmplării pe care nu puteam să-l uit, eracheia de care aveam nevoie pentru a înţelege şi acest ultim mister. Acumcinci ani, în acea noapte în care încercam să-l fac pe Stan să înţeleagăEvanghelia, am învăţat o lecţie în ceea ce priveşte comunicarea:comunicarea nu reprezintă doar lucrul pe care tu vrei să-l spui; e ceea ceo persoană aude. Deşi învăţase să folosească destul de mult din"limbajul" creştin, Stan încă nu auzise adevărata Evanghelie. Mesajul pecare l-a auzit a fost acesta: să fii creştin înseamnă să accepţi învăţăturilemorale ale unui om care a trăit acum 2000 de ani şi să promiţi că-L veiimita. Când am înlăturat greşeala şi am corectat mesajul, Stan s-atransformat. Dar nu întotdeauna e uşor să identifici legătura care lipseşte.Adeseori trebuie să testezi multe lucruri pentru a reuşi să găseşti aceaeroare care constituie piatra de poticnire.Câţiva ani mai târziu, întrebându-mă ce l-ar putea face pe un creştinocupat şi în aparenţă plin de succes să plângă în timp ce se îndreaptă spreserviciu, mi-am amintit de Stan. "Unde nu înţeleg mesajul?" m-am mirat."Unde nu aud ceea ce Dumnezeu spune?" Iar Dumnezeu mi-a deschisochii ca să întrezăresc răspunsul. În timpul acelei perioade grele din viaţamea, când simţeam că serviciul creştin pe care îl desfăşuram eranesatisfăcător, un singur verset din Scriptură a început să-mi apară înminte. Era versul din Romani 5:10. "Căci dacă atunci când eramvrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu29mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prinviaţa Lui."De pe vremea când l-am acceptat pe Hristos, Romani a devenit una dincărţile mele preferate. Am citit-o de foarte multe ori. Dar acel verset mi-avenit brusc în minte ca şi cum nu l-aş mai fi citit niciodată până atunci.Ce avea de-a face "viaţa" cu restul?Dacă în primii zece ani ai vieţii mele de creştin m-ai fi întrebat cum amfost salvat, ţi-aş fi răspuns: "Prin moartea lui Isus pe cruce". Am observatacelaşi lucru la majoritatea creştinilor pe care i-am întâlnit. Întreabă-i peoameni: "Ce înseamnă să fii salvat?" şi în cele mai multe cazuri vei auzicam acelaşi răspuns: "Isus a murit pentru păcatele mele, deci voi avea unloc în ceruri." Întreabă: "Care este semnificaţia morţii lui Hristos pecruce?" Oamenii îţi vor răspunde repede, "El a murit pentru iertareapăcatelor mele." Întreabă: "Care e semnificaţia învierii lui Hristos?" şidupă câte ştiu eu, vei întâlni o tăcere absolută.Ocazional, cineva va spune că învierea Sa a dovedit că El este Fiul luiDumnezeu, iar asta e parţial corect. Dar mai întreabă: "Cum aplicămînvierea Lui în viaţa noastră de zi cu zi?" şi vei afla că doar câţiva oamenipar să ştie asta. Noi, creştinii, suntem câteodată genii absolute în a trecepeste ceea ce este evident. Care e cea mai evidentă implicaţie acuvântului "înviere"?Este restaurarea VIEŢII!

Poate ai întâlnit un cuvânt care să-ţi fi atras atenţia asupra lui pentruprima dată. Apoi îl întâlneşti iar şi iar în timp ce citeşti ziarul, înconversaţie – ţi se pare că nu mai poţi scăpa de el. Ştii că acel cuvânt aexistat din totdeauna; dar nu i-ai acordat atenţia cuvenită. Am păţit şi euacelaşi lucru cu cuvântul "viaţă" din Biblie. L-am descoperit dintr-o datăpeste tot! Era ca şi cum Dumnezeu ar fi rescris Biblia. Şi mai alesEvanghelia după Ioan, părea să fie plină de cuvântul "viaţă".Iată un exemplu din Ioan 10:10: "Eu am venit ca oile să aibă VIAŢĂ şi soaibă din belşug." Ioan 5:24 spune: "Cine ascultă cuvintele Mele şi credeîn cel ce M-a trimes, are VIAŢA veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecutdin moarte la VIAŢĂ." Până şi familiarul Ioan 3:16 părea nou-nouţ:"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul LuiFiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă VIAŢA veşnică."Asta mi-a adus în gând o mulţime de întrebări. Isus Hristos a spus că El avenit să dăruiască viaţa. Cine sunt acei care au nevoie de viaţă?Răspunsul era evident: doar cei morţi. Din nou, alte versete mi-au venitîn gând. De exemplu, Efeseni 2:1: "Voi eraţi morţi în greşelile şi înpăcatele voastre." Înainte, dacă aş fi fost întrebat care era problemaoamenilor, aş fi discutat întotdeauna despre păcatele lor şi de nevoia lorde iertare din partea lui Dumnezeu. Asta mi se pare foarte adevărat şi, cu30ajutorul Scripturii, încep să înţeleg că problemele oamenilor sunt multmai profunde. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, problema omuluinu e doar aceea de a fi un păcătos care are nevoie de iertare; cea maimare problemă a omului e că el e mort şi că are nevoie de viaţă. Dacă eraceva care descria schimbarea pe care am văzut-o la Stan, atunci despreasta era vorba. Nu avea nevoie de mai multă sinceritate; el a fostîntotdeauna sincer. Nu avea nevoie de mai multă voinţă; a încercat să seschimbe cu tot atâta hotărâre cât am văzut la oricare dintre noi. Nu aveanevoie să se simtă mai vinovat pentru păcatele sale; Stan se ura pentruceea ce a devenit din cauza alcoolului. Ceea ce îi lipsea lui Stan, ceea ceDumnezeu i-a dăruit în noaptea în care Sue m-a rugat să trec să-l văd, eraVIAŢA. Nu era nici o mirare că nimic nu dăduse nici un rezultat pânăatunci. El fusese mort. Dar odată ce Stan a fost adus la viaţă, totul s-aschimbat. Ceea ce am văzut la Stan era diferenţa dintre un om mort şiunul viu.Am fost nevoit să mă gândesc din nou cum să înţeleg Biblia începând dela Genesa. Ni se spune în Genesa 1:27 că "Dumnezeu l-a făcut pe omdupă chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şiparte femeiască i-a făcut." Acesta era un verset foarte cunoscut pentrumine, ca şi pentru mulţi alţi oameni, dar niciodată nu m-am oprit să-lînţeleg. Biblia învaţă că Dumnezeu este Spirit, fără trup sau formă fizică.Deci, acest verset nu poate să spună că arătăm ca Dumnezeu.Există şi alte forme de viaţă pe care Dumnezeu le-a creat. Regnul animal,de exemplu, posedă ceea ce Biblia numeşte un suflet – o viaţă conştientăexprimată prin intermediul minţii, al emoţiilor şi al voinţei? Care ediferenţa dintre om şi animal? Ce poate să însemne că omul a fost creatdupă chipul şi asemănarea lui Dumnezeu? Am găsit răspunsul în laturaspirituală pe care o posedă orice om. Spiritul uman este partea individuluicare îl face capabil să aibă o legătură cu Dumnezeu şi să-L cunoască, estesursa celor mai lăuntrice căi ce duc spre dragoste, acceptare, înţelegere şiscop în viaţă. Spiritul uman a fost creat cu scopul de a fi unit cu Spiritullui Dumnezeu. Spiritul a constituit mijloacele prin care, iniţial, omul areuşit să se bucure de o părtăşie perfectă cu Dumnezeu.Existenţa spiritului uman explică diferenţele dintre om şi animal. Ia uncâine de exemplu. De ce ai nevoie ca să faci un câine fericit? Îi asiguri un

loc unde să doarmă, mâncare, apă, puţină mângâiere şi câinele e fericit.L-ai văzut vreodată cu o expresie gânditoare pe faţă şi întrebând: "De cesunt aici? Ce înseamnă toate astea?" L-ai văzut cumva decepţionat,înlăturând osul din faţa sa şi plângându-se că viaţa nu se rezumă doar laatât? Bineînţeles că nu. Dar nu e nimic mai uman ca aceste întrebări.Deoarece avem un trup fizic şi, implicit, nevoi fizice, există similarităţiîntre om şi animal. Dar va veni un moment în viaţa fiecărui om când31acesta se va întreba: "Cine sunt? De ce mă aflu aici? Care este scopulvieţii?" Aceasta este lucrarea spiritului uman. Dumnezeu a vrut ca relaţiaSa cu oamenii să fie o relaţie bazată pe iubire reciprocă şi încredere, nuca şi în cazul animalelor care sunt guvernate de o comportare mecanicănumită "instinct". Omul trebuia să aibă o voinţă liberă, pentru cădragostea este posibilă numai atunci când omul are posibilitatea alegerii.Prin această relaţie liberă – Dumnezeu şi omul uniţi în viaţa spirituală –Dumnezeu a avut acces în sufletul lui Adam (învăţându-l, controlându-isentimentele şi îndreptându-i voinţa) influenţându-i astfel întregulcomportament. Ca un rezultat al acestei relaţii, fiecare gând, sentiment,cuvânt, faptă a lui Adam şi a Evei au fost o reproducere perfectă aDumnezeului care i-a creat! Atunci ei au început să îndeplinească cuadevărat, scopul pe care Dumnezeu L-a dat vieţii lor: să trăiască într-orelaţie dependentă de iubire cu Creatorul lor şi prin această relaţie săscoată în evidenţă o reprezentare vizibilă a Dumnezeului invizibil.Aici am găsit răspunsul la ce înseamnă să fii creat "după chipul şiasemănarea lui Dumnezeu". Nu o imagine fizică, nici măcar intelectuală,ci o manifestare a unei vieţi adevărate – viaţa lui Dumnezeu. Aşa cumnici Adam nici Eva nu au fost Dumnezeu şi viaţa din ei a fost în totalitatedeterminată de libera alegere de a rămâne în acea relaţie dependentă.Imaginaţi-vă o creatură foarte inteligentă, venită de undeva de pe o altăplanetă să viziteze Pământul şi care vrea să ştie cum e Dumnezeu. Cumpoţi să vezi un Dumnezeu care e invizibil? Cel mai bun sfat pe care l-arprimi ar fi: "omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.Priveşte-i pe Adam şi Eva şi vei şti cum arată Dumnezeu." Dacă creaturanoastră imaginară venită din spaţiu ar face asta, ar pleca acasă cunoscândnatura şi caracterul lui Dumnezeu – datorită faptului că l-a privit pe om,care e creat după imaginea Sa!Pentru că relaţia lui Adam şi Eva cu Dumnezeu era bazată pe dragostetrebuia să existe un moment hotărâtor în care ei să demonstreze cădragostea lor pentru Dumnezeu nu le-a fost impusă. Acesta era interesulsingurei interdicţii a lui Dumnezeu: "doar din pomul cunoştinţei bineluişi răului să nu mănânci, ci în ziua în care vei mânca din el, vei murinegreşit (Geneza 2:17). Satan, sub forma unui şarpe, a ispitit-o pe Evaspunând:Hotărât că nu vei muri dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţimânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu,cunoscând binele şi răul. (Genesa 3:4, 5).Această istorie a fost transpusă în desene animate şi ridiculizată de-alungul anilor încât nu e de mirare că şi-a pierdut adevărata semnificaţie,32dar ea conţine explicaţia celei mai mari nevoi a omului de astăzi.Interesul real al ispitei cu care au fost încercaţi Adam şi Eva se află înfraza rostită de şarpe: "în ziua în care veţi mânca din el ... veţi fi caDumnezeu." Li s-a oferit şansa (minciuna) să iasă dintr-o relaţie deîncredere şi dependenţă faţă de Dumnezeu şi să-şi asume un statut deindependenţă, să devină proprii stăpâni, având nevoie doar de ei înşişi.Ceea ce Satan le-a spus a fost: "Nu ai nevoie de Dumnezeu ca să fii om!

Fiţi voi stăpâni! Nu aveţi nevoie de nimeni care să vă spună ce e bine şice e rău. Poţi hotărî de unul singur ce e bine şi ce e rău şi poţi începechiar aici declarându-ţi independenţa!"Dumnezeu a spus: "în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit".Biblia spune că Adam a trăit 930 de ani. Adam şi Eva nu au murit dinpunct de vedere fizic în acea zi, dar crezând minciuna Satanei şinumindu-L pe Dumnezeu un mincinos, ei au murit din punct de vederespiritual.Adeseori vei auzi oameni spunând: "Toţi oamenii sunt creaţi după chipulşi asemănarea lui Dumnezeu", dar hai să ne mai gândim la asta. Adam afost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar în Genesa 5:1, 3citim:În ziua când a făcut Dumnezeu pe om; l-a făcut dupăasemănarea lui Dumnezeu. ... La vârsta de o sută treizeci de ani,Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pusnumele Set.Doi părinţi morţi pe plan spiritual nu pot să transmită mai departe ceea cechiar ei nu mai posedă: viaţa spirituală. Legea reproducţiei este: "iar deatunci toţi bărbaţii şi femeile au fost născuţi în conformitate cu rezultateletragice ale alegerii lui Adam, morţi spiritual".Ca să vedem cât a decăzut omul, imaginaţi-vă ce ar descoperi aceacreatură spaţială dacă ar veni să viziteze acum Pământul! Tot ce arobserva în comportamentul uman ar fi pentru el o expresie a ceea ceDumnezeu este. Ce ar descoperi el despre Dumnezeu dacă te-ar însoţiîntr-o zi peste tot pe unde mergi?Gândindu-mă la aceste lucruri, la pasajele din Biblie care îmi eraufamiliare dinainte, dar nu mă atingeau, acestea au început să mă loveascăcu o forţă uimitoare. Norii obscuri de confuzie au început să serisipească. De exemplu, văzând moartea spirituală a lui Adam, am înţelespentru prima dată de ce naşterea în puritate a lui Isus Hristos esemnificativă. Era singurul mod în care putea să se nască în această lumemoartă din punct de vedere spiritual şi totuşi să fie viu din punct devedere spiritual. Dacă ar fi fost născut din doi părinţi decăzuţi ar fi33moştenit starea lor de moarte spirituală şi natura lor păcătoasă. Trebuia caEl să fie născut din punct de vedere spiritual; numai astfel ar fi putut săaibă viaţa pe care a dat-o pentru noi. În mântuire, subiectul îl constituieviaţa şi moartea. În final piesele jocului se îmbină. Isus Hristos, viu dinpunct de vedere spiritual şi-a oferit viaţa pentru noi. De ce? Ca să ne deanouă viaţa Lui! De ce aveam nevoie de viaţă? Pentru că eram morţi dinpunct de vedere spiritual: "Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatelevoastre." (Efeseni 2:1)Am realizat că de-a lungul multor ani utilizasem, în principiu, doar ojumătate a Evangheliei. Ştiam cât de mult aveam nevoie de iertareapăcatelor pe care Hristos mi-o putea da şi eram profund recunoscătorpentru asta. Dar în timp ce mesajul iertării lui Dumnezeu prin putereacrucii ne eliberează de orice vină şi ne dă o siguranţă asupra locului undeurmează să mergem când vom muri, nu ne dă şi puterea să trăim aici şiacum. Dar prin învierea lui Hristos fiecare bărbat sau femeie, băiat saufată de pe Pământ care vine la El în credinţă, primeşte chiar viaţa Lui,prin Duhul Sfânt! În acest fel trăim! Iată ce spune şi Efeseni 2:4, 5:Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragosteacea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelilenoastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin harsunteţi mântuiţi).Prin aceste adevăruri, am descoperit de ce serviciul creştin devenise o

povară. Ştiam despre Duhul Sfânt; de fapt predasem lecţii despre rolulSău în viaţa noastră. Dar întotdeauna L-am asociat cu noţiunea de putere:dându-mi puterea să-L împărtăşesc pe Hristos, puterea să înţeleg Biblia,puterea să învăţ şi să servesc. Bineînţeles că există adevăr în asta! Darîmi scăpa singurul şi cel mai important aspect pentru a putea primi DuhulSfânt – faptul că prin El am primit chiar viaţa lui Dumnezeu.Atâta timp cât am asociat lucrarea Duhului numai cu noţiunea de putere,tot eu eram cel care ieşea în evidenţă. Adeseori rugăciunea mea era:"Dumnezeule ajută-mă să fac asta". Poate că Dumnezeu îmi punea ladispoziţie ajutorul Său, însă tot eu eram cel care făcea. Şi când eu ofăceam, nu exista nici un fel de bucurie sau împlinire. Astfel, în cele dinurmă, am ajuns la un stadiu de extenuare totală.Finalmente mi-am dat seama că Hristos nu a venit să mă "ajute" să-lservesc pe Dumnezeu; El a venit să-şi trăiască viaţa prin mine! Suntconvins că mulţi creştini sunt frustraţi de propria lor viaţă spirituală şiasta din cauza acestei subtile erori. Aceasta este ceea ce scrie şi Pavel înGalateni 2:20 :34Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc ... dar nu mai trăiesc euci Hristos trăieşte în mine şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiescprin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşipentru mine.Neluând în seamă aceste adevăruri, lumea creştină a devenit atât deînnebunită în activitatea ei, încât îmi aduce aminte de bine cunoscutadefiniţie a ceea ce înseamnă fanatic: "O persoană care îşi dubleazăeforturile după ce a pierdut din perspectiva sa ţelurile pe care şi lefixase". Iar şi iar asistăm la un spectacol în care, la sfârşitul unei slujbe,oamenii vin în faţă pentru a îşi rededica vieţile. Ei îşi dedică, rededică şiiar dedică vieţile, dar nimic nu se schimbă. De fapt, ei vin şi spun:"Doamne, de data asta sunt foarte serios. De data asta voi merge până lacapăt, chiar de-ar fi să fiu omorât!"Lor le spun: "Nu fiţi îngrijoraţi. Aşa se va întâmpla! Ştiu, pentru că şi euam fost omorât. Pur şi simplu încă n-am ajuns să admitem că nu estegreu să trăieşti o viaţă de creştin. Pentru că nu este greu, ci imposibil!Doar Hristos poate să trăiască adevărata viaţă creştină. Şi de aceeasingura noastră speranţă e să învăţăm că Isus nu a venit doar ca să-iscoată pe oameni din iad şi să-i ducă în Rai. El Însuşi a venit din Rai sătrăiască în oameni!Apelurile evanghelice le spun oamenilor să vină şi să primească iertareapăcatelor – iar apoi se opresc. De prea multe ori acesta este mesajuladresat oamenilor: "Isus a murit pentru păcatele tale. Vino şi primeşteiertarea." Iar Evanghelia pe care oamenii o aud este: "Încrede-te în Isusca să poţi ajunge în Rai când vei muri. Dar între timp, încearcă să teschimbi!" Iar ei încearcă, dar dau greş.Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu vreau să spun că o persoană trebuie săînţeleagă aceste lucruri pe deplin ca să fie salvată. Suntem salvaţi dacă neîncredem totalmente în Isus Hristos. Dar din cauza eşecurilor noastre de aîmpărtăşi Evanghelia într-un mod corect, continuăm să formăm oamenicare sunt creştini, dar n-au nici cea mai vagă idee despre cum să ducă oviaţă cu adevărat creştină. Şi mulţi alţi oameni se vor chinui (uneori timpde mulţi ani!), nefiind siguri de mântuirea lor, trecând prin sentimenteteribile de vină şi spaimă.Vorbesc cu mulţi dintre ei după cinci sau zece ani de la data când s-auconvertit. Unii din ei sunt în divorţ, viaţa lor de familie a eşuat, iar ei suntsătui şi obosiţi de viaţă şi de multe ori sunt supăraţi pe Dumnezeu. Eispun "Domnule George, sunt salvat. Am ieşit în faţă pentru a-L primi pe

Hristos, dar viaţa mea nu s-a schimbat deloc. Nu am nici o realitate înviaţa mea de creştin."Mulţi dintre aceştia sunt cei care, dacă nu găsesc un răspuns, devin35membrii unor grupări care pun accentul pe experienţe "spirituale" spectaculoase.Este uşor să critici natura unor astfel de învăţături deloc bibliceîn loc să priveşti la tragedia unor astfel de oameni. Nevoia este reală, iardorinţa lor este sinceră. Viaţa creştină ar trebui să fie miraculoasă. Dardacă ei nu ştiu nimic despre viaţa pe care Isus le-a dat-o şi nu ştiu cum săo trăiască, atunci vor fi prinşi între două extreme: cea rece şi moartă areligiei ortodoxe, sau cea a unor experienţe dătătoare de fiori. Avândasemenea opţiuni, o persoană care este cu adevărat înfometată va alegeexperienţele şi nu ortodoxismul. Alţii sfârşesc pur şi simplu prin a seîndepărta de la credinţă şi, eventual, se alătură unui grup cum ar fi"Fundamentaliştii Anonimi".Primul lucru pe care ei nu l-au înţeles este Evanghelia. Invariabil,descopăr că au auzit totul despre moartea lui Hristos pentru ei, dar nu ştiunimic despre viaţa lui Hristos în ei. Ei au încercat să îşi trăiască viaţacreştină în felul lor şi s-au lovit de eşecuri.Iată şi povestea lui Robert. Nu-L cunoştea pe Hristos deşi auzise multeînvăţături creştine. Venea la biserică de fiecare dată. Asculta, asculta şiiar asculta. Dar se părea că nimic nu avea vreun efect asupra lui. De fapt,experienţa lui semăna mult cu cea a lui Stan. În timp ce îşi trecea înrevistă eşecurile, îmi spunea: "De multe ori L-am rugat pe Dumnezeu sămă ajute." I-am spus: "Robert, un om mort nu are nevoie de ajutor. Unom mort are nevoie de viaţă!" S-a uitat la mine cu nişte ochi foarte miraţişi m-a ascultat în timp ce explicam ceea ce Dumnezeu m-a învăţat înlegătură cu mesajul total al salvării. Salvarea nu e doar un lucru pe careHristos l-a făcut pentru noi, e chiar Isus Hristos care trăieşte în noi. Eprocesul de trecere de la moarte la viaţă.Asta era o veste foarte bună pentru Robert! Nu după mult timp el L-aacceptat pe Isus în viaţa sa şi toate s-au schimbat. La fel ca Stan, atuncicând a privit mai departe de imaginea istorică a unei persoane care a trăitacum 2000 de ani şi a ajuns la Isus Hristos cel viu, care ne dă nouă viaţăastăzi, el a descoperit totul! Dar "a Îi permite lui Hristos să trăiască printine" sună ca un concept vag pentru mulţi oameni. Cum poţi face asta?Răspunsul îl veţi găsi în următoarele pagini ale acestei cărţi.364Iertat pentru a fi umplutCu mulţi ani în urmă, în Canada, tocmai terminasem un seminar înlegătură cu iertarea pe care Dumnezeu ne-o dă, când un om s-a apropiatde mine. Părea să aibă şaizeci de ani, dar era greu să te pronunţi cusiguranţă asupra vârstei, pentru că arăta foarte slab. Ochii îi erauîntunecaţi şi fără viaţă, faţa îi era acoperită cu cute ce alunecau spre gurauscată, iar umerii îi erau aplecaţi înainte. "Domnule George, " a spus, "aşvrea foarte mult să cred că Dumnezeu mă iartă, dar nu pot. Cum poţi săştii că Dumnezeu îţi iartă păcatele?""Edward, tocmai am vorbit mai bine de o oră despre iertarea totală pecare ne-o dă Dumnezeu. Ai ascultat ce am spus ?""Da am ascultat, dar nu îmi vine să cred că Dumnezeu mă iartă cuadevărat." M-am gândit dacă Edward era un creştin în adevăratul sens alcuvântului. A vorbit despre felul cum l-a acceptat pe Hristos ca Mântuitorşi Domn al său. Răspunsurile pe care le-a dat reflectau puternic credinţasa în Hristos. Ştia fără nici o umbră de îndoială că Hristos trăia în el şi cădupă ce va muri se va duce în ceruri. Sursa îndoielilor sale trebuia să

provină de altundeva."De când te lupţi cu aceste îndoieli în legătură cu iertarea lui Dumnezeu?"l-am întrebat."De pe vremea când eram copil", mi-a răspuns Edward cu o voce tristă."Când am fost tânăr am făcut ceva foarte rău. De atunci mă rog în fiecarezi ca Dumnezeu să mă ierte, dar nu pot să cred că a făcut-o."Nu-mi venea să cred. "Edward, câţi ani ai?""Şaizeci şi doi.""Vrei să spui că de cincizeci de ani îl implori pe Dumnezeu să te ierte?"M-a privit în ochi cu disperare şi a dat din cap afirmativ. "Ar fi trebuit săÎl servesc în toţi aceşti cincizeci de ani, dar mi-am irosit viaţa. De aceeate întreb, crezi că Dumnezeu m-ar putea ierta vreodată?"Atunci credeam că întâmplarea lui Edward era unică. Dar am aflat căfoarte mulţi creştini împărtăşesc aceeaşi teamă. Au păcătuit cândva, întrecut, dar acel păcat pare să fie prezent în viaţa lor chiar dacă au trecutani de atunci. E tot timpul în mintea lor ca un nor negru. După un timp,vina devine acceptată şi au impresia că nu vor putea scăpa de ea.Un astfel de creştin nu va ajunge niciodată la maturitate. Atâta timp câttrăieşte înrobit de vina unui păcat trecut, el nu va putea experimenta tot37ceea ce Hristos vrea ca noi să experimentăm prin viaţa pe care El ne-adat-o. Şi ca să fiu mai direct: dacă vei rămâne răstignit pentru vecie, nuvei trăi niciodată realitatea învierii.A doua epistolă a lui Petru, capitolul 1 versetele 3 până la 9 ilustreazăfoarte bine acest principiu. Începe cu o noutate incredibilă:Dumnezeiasca Lui putere, ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şievlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şiputerea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus demari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firiidumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lumeprin pofte. (Versetele 3-4)Foarte mulţi creştini încep cu Isus Hristos, iar apoi merg să caute cevamai bun, un soi de "creştinism avansat". Ne vom rătăci în tot soiul delucruri căutând acel "ceva mai mult" care să transforme existenţa noastrăîntunecată într-o realitate spirituală. Uneori e vorba de o dorinţă spre cevamai "adânc". Dar 2 Petru 1:3 ne spune câte lucruri am primit. Am primit"TOT ce priveşte viaţa şi evlavia".Maturitatea creştină nu înseamnă să începi cu Isus ca apoi să treci la cevamai bun. Viaţa creştină înseamnă să începi cu Hristos, după care săpetreci restul eternităţii în a descoperi mai mult din ceea ce deja avem înEl, mai mult din minunăţiile acestei Persoane "în care sunt ascunse toatecomorile înţelepciunii şi ale ştiinţei." (Coloseni 2:3). După cum este scrisîn 2 Petru 1:4, am început să experimentăm această viaţă nouă datorităfaptului că am devenit "părtaşi firii dumnezeieşti". Cu alte cuvinte, prinviaţa de înviere a lui Hristos, viaţă care ne-a fost dată şi nouă: "Hristos învoi, nădejdea slavei." (Coloseni 1:27)Am predat aceste lucruri destul de recent şi iată ce am fost întrebat de unascultător radio: "Dacă este adevărat ceea ce tu spui, că fiecare creştin aprimit tot ce are nevoie, atunci din ce cauză mulţi creştini nu folosescacel dar? Mă refer în special la cei care sunt conştienţi că Hristos trăieşteîn ei. (De fapt, cazul cuiva ca Edward.) Dar să continuăm cu a douaepistolă a lui Petru, capitolul întâi. După ce a arătat că în Hristos avem totceea ce dorim, Petru face apel la maturitatea noastră, în versetele 5 – 8:De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţavoastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa înfrânarea; cuînfrânarea, răbdarea; cu răbdarea evlavia; cu evlavia, dragostea

de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacăaveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţinici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a38Domnului nostru Isus Hristos.Nimeni nu dobândeşte aceste calităţi dintr-o dată. Ele sunt semne alematurităţii, care dovedesc că vom creşte pe măsură ce învăţăm să trăimprin credinţă în Domnul Isus Hristos. Ce mai putem spune despreEdward? Cuvintele "insuficient" şi "neproductiv" îi descriu viaţa foartebine. Ce poate împiedica acest proces de maturizare? Răspunsul îlprimim în versetul 9: "Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cuochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile păcate."Acesta e răspunsul! E o altă variaţiune pe aceeaşi temă – dacă adevărul teeliberează, atunci minciuna, greşeala, te face sclav. În acest caz e binesă recunoşti şi să crezi că păcatul ce te-a îndepărtat de Dumnezeu sasfârşit. Nu e complicat. Procesul de maturizare spirituală e simplu; trebuiedoar să înveţi să te îndrepţi spre Hristos mult mai mult, iar asta să ofaci prin credinţă. Trecutul s-a terminat; viitorul nu a venit încă; deciviaţa în credinţă poate fi trăită doar la timpul prezent.Dar dacă Satan, pe de altă parte, poate să ne menţină atenţia încordatăspre trecut, aducând la iveală sentimentul de vinovăţie pentru un păcattrecut, atunci nu vom fi niciodată liberi să ne încredem astăzi în Hristos.Şi cum putem să ne încredem în El, când nu suntem siguri de atitudineape care o are în ceea ce ne priveşte? Mulţi dintre noi au fost învăţaţi de lao vârstă fragedă că Dumnezeu este sfânt şi că "urăşte păcatele". Dacă ampăcătuit, nu mă pot apropia cu încredere de El?Singura soluţie e să înţelegi şi să te încrezi cu totalitate în faptul că IsusHristos a făcut totul pe cruce; că problema păcatului dintre om şiDumnezeu a fost rezolvată. Trebuie să ajungem la convingerea biblică căiertarea păcatelor nu are legătură doar cu un "registru ceresc", ceva princare vom reuşi să ajungem acolo într-o bună zi; iertarea lui Dumnezeu eo realitate prezentă care ne face să ne concentrăm la o umblare zilnică cuun Dumnezeu iubitor şi plin de acceptare, care vrea să trăiască prin noi.Epistola lui Pavel către Efeseni spune în capitolul 1, versetul 7: "În Elavem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiileharului său". Iertarea nu e ceva pe care s-ar putea să-l avem, sau ceva ceputem avea în unele zile şi în altele nu; iertarea e ceva în care un creştintrăieşte continuu, la fel cum trăim înconjuraţi de aerul pe care îl respirăm."În El, avem răscumpărarea ... iertarea păcatelor." Verbul este la timpulprezent.Ce tragedie să priveşti un om ca Edward care a crezut că şi-a irosit viaţadin cauza unui singur păcat. El a fost sclav din cauza greşelii; soluţia esteadevărul."Edward", i-am spus, "ai copii?""Da", a răspuns, "trei."39"A greşit vreodată unul dintre ei?""Păi, da, de multe ori.""I-ai iertat?""Da, sigur.""Edward, dacă s-ar întâmpla să-l ierţi pe unul dintre copii, iar el să nuvrea să creadă că l-ai iertat şi te roagă tot timpul să-l ierţi: 'Tati eşti sigurcă m-ai iertat pentru ce-am făcut?' Iar şi iar, în fiecare zi? 'Tati eşti sigurcă m-ai iertat? Eşti sigur?' Spune-mi Edward, ca un tată, cum te-aisimţi?"Edward şi-a încruntat sprâncenele într-o expresie îndurerată. "Mi-ar

frânge inima.""Deci, nu crezi că e timpul să te opreşti, să nu mai frângi inima luiDumnezeu? Îţi aminteşti cum Ioan Botezătorul L-a identificat pe Isus:"Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii." (Ioan 1:29) Nuvezi că Dumnezeu L-a făcut pe Fiul Său să ia asupra Sa păcatul tăupentru ca tu să poţi deveni neprihănit în El? Nu crezi că e timpul să teopreşti din a mai insulta Duhul lui Dumnezeu care a scris multepromisiuni în Biblie, care ne învaţă că El ne-a iertat toate păcatele, odatăşi pentru totdeauna?"Edward şi-a aplecat capul într-o atitudine gânditoare. "Nu m-am gânditniciodată în felul ăsta" a răspuns."Edward, priveşte asta!" Şi i-am arătat capitolul al doilea din Coloseni,versetele 13 şi 14:Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastrăpământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţăîmpreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şterszapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne erapotrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce."În concordanţă cu asta, cât eşti de iertat în ochii lui Dumnezeu?""Sunt întru totul iertat.""Te acuză Dumnezeu de ceva?""Nu.""Înţelegi de ce? Pentru ca să te poţi concentra asupra celeilalte jumătăţi aEvangheliei, să ştii că "Dumnezeu te-a făcut viu prin Hristos". Ai fosttotal preocupat de un lucru faţă de care Dumnezeu deja a luat atitudine:păcatul. Ca urmare, ai neglijat total ceea ce Dumnezeu încearcă să facăcu tine astăzi: să te înveţe despre viaţă!""Acum înţeleg ce am făcut" a spus Edward. "Mă simt atât de vinovat căm-am îndoit de Dumnezeu!""Hai să nu o luăm de la capăt. Nu vreau să începi să te învinovăţeşti40acum pentru neîncredere!" Edward a început să râdă. Până atunci abiadacă schiţase un zâmbet."Edward, nu vezi că fiecare dintre noi ar fi condamnat cu excepţiabunului Hristos? El a trebuit să facă totul pentru că noi eram neputincioşiîn a face ceva pentru noi înşine. El ştie totul despre tine şi despre cele maiadânci eşecuri ale tale.Ceea ce El vrea ca tu să faci e să te încrezi în ceea ce El a înfăptuit pecruce – să-ţi uiţi păcatele – pentru ca să poţi începe să trăieşti ceea ce El afăcut prin înviere."Edward a privit cu atenţie versetele 13 şi 14 din capitolul 2 Coloseni. Lasfârşit a zis: "Aş vrea să mă rog". Închizându-şi ochii, Edward a rostit:"Doamne Isuse, în toţi aceşti ani am crezut că mă urăşti pentru eşeculmeu. Te-am rugat şi te-am implorat să mă ierţi şi m-am văzut ca unpăcătos fără scăpare. Dar de azi voi începe să mă încred în Tine şi înpromisiunile Tale. A fost pentru ultima dată că Te-am rugat să-Mi ierţipăcatul. Nu Te voi insulta din nou şi nu-Ţi voi insulta nici bunătatea.Acum, din aceasta Doamne, învaţă-mă ce înseamnă să trăieşti în mine. Înanii pe care îi mai am sunt al Tău, foloseşte-mă precum vei vrea."Nu voi uita niciodată rugăciunea lui Edward, pentru că era una dintreprimele dăţi când vedeam cum se poate schimba expresia unui om, înmod instantaneu. Pe faţa lui puteam vedea acum bunătatea. Arăta acummult mai tânăr. Edward s-a eliberat din lanţurile păcatului datorităfaptului că a înţeles jertfa pe care Hristos, a făcut-o atunci când a muritpe cruce pentru păcatele noastre. A devenit în sfârşit liber, pentru a puteatrăi viaţa lui Hristos, viaţa pe care, de fapt, o primise cu ani în urmă, în

momentul convertirii sale. Viaţa lui ilustrează perfect principiul din adoua epistolă a lui Petru, capitolul 1 versetul 9: Până ce nu-ţi găseştiodihna acceptând finalitatea jertfei de pe cruce, nu vei putea trăi realitateaînvierii.Satan se descurcă de minune în a-i ţine pe creştini preocupaţi de ceva faţăde care Dumnezeu a luat atitudine odată pentru totdeauna – păcatul – şiignoranţi faţă de ceva cu care Dumnezeu vrea să fim preocupaţi – viaţa!Asta nu înseamnă că trebuie să minimalizăm importanţa morţii lui IsusHristos pe cruce. Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru asta! Dar numaicând înţelegem că scopul cel mai înalt al mântuirii a fost restaurarea vieţiiputem aprecia într-adevăr scopul şi înţelesul morţii lui Hristos pe cruce.Procesul conservării este o excelentă ilustrare a celor două părţi aleEvangheliei. Să spunem că ai de gând să conservi nişte piersici. Cetrebuie să faci prima dată? Să cureţi borcanele. De ce să le cureţi? Pentrua fi sigur că piersicile nu se vor strica. Gândiţi-vă la un soţ care vine şi-şigăseşte soţia fierbând borcane."Ce faci, dragă?"41"Curăţ borcanele.""De ce?" întreabă soţul."Aşa, pentru că îmi place să curăţ."E sigur că soţul nu prea înţelege."Ce o să faci apoi?""O să le păstrez curate."Povestea asta nu prea are un înţeles nu-i aşa? N-aţi văzut pe nimeni să-şiîmpodobească bucătăria cu borcane curate. Nu! Singurul motiv pentrucare cureţi borcanele e pentru că ai de gând să pui ceva în ele. Nu vomgăsi pe nimeni care vrea să pună ceva la conservat şi să facă lucruriledoar pe jumătate: doar să cureţe borcanele.Dar este exact ceea ce am făcut noi cu Evanghelia! Am separat procesulde curăţire a lui Dumnezeu – prin cruce – de procesul Său de umplere –de a veni să trăiască în noi prin învierea Sa!La o scară mai mare, lumea creştină a fost vinovată de faptul că a predatdoar o jumătate a Evangheliei – crucea lui Hristos care ne-a adus iertareapăcatelor. Dar, prin separarea mesajului de iertare a păcatelor de cel de aprimi viaţa lui Hristos, nu numai că nu reuşim să trăim o nouă viaţă ci ampierdut din vedere scopul pentru care am fost iertaţi. Motivul pentru careDumnezeu a trebuit să ia măsuri faţă de păcat odată pentru totdeauna, afost ca noi să putem fi umpluţi cu Hristos, fără a ne mai putea "strica".De fapt, există o parte finală a procesului de conservare. După curăţareaborcanelor şi umplerea lor cu fructe, borcanele sunt sigilate. Sigilarea,menţine lucrurile bune în borcan, iar pe cele care pot fi dăunătoare saupot strica conţinutul, afară. Citim în Efeseni 1:13:Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evangheliamântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhulsfânt, care fusese făgăduit."Curăţind, umplând şi sigilând: o frumoasă imagine a mântuirii! Vedem căscopul mântuirii este aducerea omului mort la viaţă; astfel ne este maiuşor să înţelegem de ce Hristos a murit pentru păcat odată pentrutotdeauna. Asta e exact ceea ce Noul Testament ne învaţă, de la începutulşi până la sfârşitul său. De exemplu, observaţi aceste versete, scrise detrei scriitori diferiţi:Fiindcă de moartea prin care a murit, El a murit pentru păcat,odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieştepentru Dumnezeu. (Romani 6:10)Acum, la sfârşitul veacurilor, s-a arătat o singură dată, ca să

şteargă păcatul prin jertfa sa. (Evrei 9:26)42Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, celneprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne ducă la Dumnezeu. Ela fost omorât în trup, dar a fost înviat în Duh. (1 Petru 3:18)Mesajul iertării complete, al unei iertări de 100% în Hristos, a fost unsubiect controversat de-a lungul a aproape 2000 de ani. Pentru a pregăticalea, Dumnezeu i-a dat lui Israel legea lui Moise cu sistemul său desacrificare. Chiar dacă aceste sacrificii au fost cerute de Dumnezeu,nimeni nu s-a împăcat cu Dumnezeu prin ele. Ele nu au fost decât oimagine a lui Hristos şi a lucrării pe care El a desăvârşit-o în locul nostru:În adevăr, Legea care are umbra bunurilor viitoare, nuînfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prinaceleaşi jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facădesăvârşiţi pe cei ce se apropie. (Evrei 10:1)Iertarea era diferită atunci când erai sub incidenţa legii. Era o situaţiefoarte schimbătoare veşti bune, veşti rele. Să presupunem că tu eşti unisraelit care trăieşte după lege. Tot anul, Dumnezeu ţine cont de încălcărilelegii pe care le-ai făcut tu şi întreaga naţiune. Tot anul simţivinovăţia păcatelor tale; trăieşti cu frica pedepsei lui Dumnezeu, care eraameninţătoare atunci când încălcai legea. Dar marea Zi a Ispăşirii seapropie! Se apropie ziua de rugăciune şi de mărturisire a păcatelor. Ziuaîn care, în fiecare an, este sacrificat un taur în numele naţiunii. Estesingura zi în care un muritor, care reprezintă naţiunea poate intra în ceamai sfântă încăpere din templu, în Locaşul cel Sfânt, ceea ce înseamnă,chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Luând sângele animalului sacrificat,marele preot păşeşte cu teamă dincolo de perdea şi împrăştie sângele,care acoperă păcatele poporului – şi ale tale – pe anul ce tocmai a trecut.Sunt sacrificate şi două capre. Una este ucisă pe altar; iar cealaltă, numităţap ispăşitor, devine subiectul unei ceremonii neobişnuite. Cei mai învârstă din popor îşi aşează mâinile pe capul caprei, ceea ce reprezintă untransfer al păcatelor poporului la capră. Apoi, în prezenţa a mii de martorice umplu străzile, ţapul ispăşitor este alungat în pustie, ceea ce simbolizeazăîndepărtarea păcatelor noastre. Tu priveşti scena cu uşurare şimulţumire. Ce bine e! Aceasta este vestea bună.Care e cea rea? De mâine, păcatele tale se vor aduna din nou. Anul viitore nevoie de un alt sacrificiu. Şi la fel la anul şi la anul ... .Dumnezeu a dat acest sistem Israelului, ca mijloc prin care omul săcunoască scăparea de vinovăţia pe care o trăia fiind supus legilor.Cuvântul cheie al Vechiului Testament este "ispăşirea" care înseamnă o43acoperire. Acele sacrificii au acoperit într-adevăr unele păcate, dar nu leauputut îndepărta, "căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilorsă şteargă păcatele." (Evrei 10:4) Un om supus legii se poate bucura debinecuvântările iertării lui Dumnezeu, dar acel sistem nu furnizează osoluţie finală. Este la fel ca şi cu utilizarea unei cărţi de credit. Prin eapoţi cumpăra ceea ce doreşti fără a fi nevoit să plăteşti pe loc, cu banigheaţă. Asta e vestea bună. Dar vestea rea e că într-o zi trebuie să plăteşticu adevărat. Cartea de credit nu a plătit pentru acel ceva pe care ai vrutsă-l cumperi; ea doar a transferat datoria într-un cont. Iar acel conttrebuie să fie plătit.Iar atunci, la momentul ales de Dumnezeu, Isus Hristos a fost prezentatIsraelului de către Ioan Botezătorul: "Iată Mielul lui Dumnezeu, careridică păcatul lumii!" (Ioan 1:29) Din acel punct, lucrarea desăvârşită alui Hristos este prezentată în Noul Testament într-un contrast total faţă devechiul sistem:

Prin această "voie" (a lui Dumnezeu) am fost sfinţiţi noi şianume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentrutotdeauna. Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şiaduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot ştergepăcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentrupăcate, s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu(Evrei 10:10-12)Fără încetare, Noul Testament aminteşte de acelaşi mesaj: Isus Hristos saoferit El Însuşi ca sacrificiu, odată pentru totdeauna. Când vom credeacest mesaj? În contrast cu preoţii din vechime, care sunt prezentaţi "înpicioare", făcând sacrificii continue, Hristos apare aşezat. De ce aşezat?Pentru că "S-a isprăvit" (Ioan 19:30). Scriitorul Evreilor ajunge lapunctul culminant al argumentelor sale în capitolul 10 versetul 14: "Căciprintr-o singură jertfă, El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei cesunt sfinţiţi." Isus Hristos a făcut totul!Am aflat că puţini creştini pot citi acest verset fără a dilua mesajul. Eprea îndrăzneţ, iar implicaţiile sale sunt înfricoşătoare. Observaţi că nuspune că noi acţionăm perfect; el vorbeşte despre identitate. Dar Bibliaspune că prin Isus Hristos suntem acceptaţi în ochii sfântului Dumnezeu!Nu voi uita niciodată o discuţie purtată cu câţiva ani în urmă cu un pastoral unei denominaţii care susţine că ne putem pierde mântuirea. Pe măsurăce înaintam în discuţie, a devenit mai evident pentru mine că acest omînţelegea pe deplin harul lui Dumnezeu, cel puţin din punct de vedereintelectual, teoretic. La sfârşit l-am privit în ochi şi i-am spus: "Jim, tu44cunoşti Cuvântul lui Dumnezeu. Ştii de asemenea ce lucrare deosebită aînfăptuit Isus pe cruce. Cred că ştii prea multe pentru a crede că uncreştin născut din nou poate să-şi piardă mântuirea."Un zâmbet viclean a apărut pe faţa lui Jim. Apoi a spus: "Ai dreptateBob. Isus Hristos a făcut totul. Nu mai este nimic de adăugat pentru arezolva problema păcatului. Ştiu că odată ce ai fost renăscut, nu poţi finenăscut. Dar cum aş putea să-i fac pe oameni să asculte dacă i-aş învăţaasta? Ar lua acest mesaj ca un permis spre a păcătui. Deci nu-i învăţasta."Mă întreb câţi alţi lideri de biserici au făcut acelaşi lucru numai de teamaa "ceea ce vor face oamenii." Tragedia e că frica lor nu e necesară - dacăei îi învaţă întreaga Evanghelie: nu doar crucea şi iertarea păcatelor, cicrucea, plus darul lui Dumnezeu, viaţa lui Hristos.Dumnezeu spune în Noul Testament: "Voi pune legile Mele în mintea lorşi le voi scrie în inimile lor" (Evrei 8:10) Dacă salvarea ar fi fost doariertarea păcatelor, fără o schimbare a inimii, atunci da, poate că am filuat-o ca un permis spre a păcătui. Dar nu atunci când Hristos trăieşte înnoi! Când învăţăm să trăim "viaţa îmbelşugată" pe care Isus ne-a promiso,atunci vom deveni preocupaţi de relaţia noastră zilnică cu El: Cel carene-a iubit şi care şi-a dat viaţa pentru noi, pentru a putea trăi prin noi.Dar trebuie să stabilim finalitatea crucii în minţile noastre, sau altfel nuvom fi niciodată liberi să descoperim, să trăim şi să ne bucurăm derealitatea învierii – adevărata VIAŢĂ dată omului!455Punând bucăţile laolaltăDupă mulţi ani de discuţii cu oameni din diferite denominaţii şi din toatepărţile ţării, am văzut că puterea de înţelegere a unui creştin esteasemănătoare cu a mea: ca o persoană care are o cutie de puzzle plină cupiese. Fiecare piesă reprezintă un verset din Biblie, o ilustraţie dintr-opredică, sau o doctrină ce le-a fost inoculată. Dacă eşti creştin de mult

timp, ai acumulat poate o colecţie întreagă de asemenea piese! Mai alesîn America secolului XX, care cred eu, a primit mai multă educaţiecreştină decât orice alt grup în ultimii 2000 de ani. Toate sunt piese aleunui singur mozaic... dar nu ştim să le îmbinăm!Ai încercat vreodată să reconstruieşti un puzzle fără să priveşti cutia pecare se afla imaginea pe care ar trebui să o construieşti? Iei un cartonaş:"Cred că e bun, are puţin roşu, puţin verde şi puţin alb. Dar nu prea ştiuce reprezintă." Deci, alegi un alt cartonaş care de asemenea are puţinroşu, verde sau alb. Nu se potrivesc uşor, dar cu puţină forţă le poţi lipiunul de altul. Din păcate, unitatea celor două piese nu arată a ceva carepoate fi recunoscut.Pe de altă parte, dacă ai imaginea de pe cutie şi poţi compara cartonaşelecu aceasta, poţi identifica cu uşurinţă unde se potriveşte fiecare piesă."Înţeleg acum" vei spune. "Roşul din bucata asta e o parte din hambar,verdele e de la copac, iar albul e din cearceaful de pe sfoară. A, aici e altăbucată din hambar şi se potriveşte." Cât este de uşor să identifici micilecartonaşe când poţi să le plasezi într-un context! Şi asta e exact ceea ceDumnezeu a făcut pentru mine, deschizându-mi ochii pentru a înţelegeproblema "vieţii şi morţii" în contextul mântuirii. M-a dus înapoi la ovedere generală asupra Bibliei, care imediat a făcut ca sute de piese micipe care le putem numi versete ale Bibliei, să-şi găsească locul potrivit.Nu erau versete noi. Le ştiam bine pe toate. Dar puteam să văd în sfârşitlocul unde se potriveau – fără ca eu să forţez îmbinarea lor.Vorbind în faţa a mii de oameni despre aceste adevăruri care ne potschimba viaţa, i-am auzit de multe ori spunând: "Pentru prima oară înviaţă înţeleg şi eu Biblia!" Şi întotdeauna spun acest lucru cu un aer deuimire. Asta dovedeşte că, în inimile lor au renunţat să spere că vorînţelege vreodată Cuvântul lui Dumnezeu. Un prieten de-al meu a spuscam aşa: "A fost uimitor pentru mine să descopăr, că creştinismul are unsens!" Sună ciudat, dar am mai auzit asta.46Când oamenilor li se propune pentru prima dată să cerceteze felul în careînţeleg Evanghelia sunt multe întrebări pe care ei şi le vor pune.Următorul fragment reprezintă o discuţie tipică.Predam un seminar când un om, pe nume Don, a spus, "Bob am învăţatcă un creştin poate să-şi piardă mântuirea. Ştiu că Hristos a murit pentrupăcatele noastre din trecut, dar cum rămâne cu cele viitoare? Nu înţelegce vrei să spui când te referi la faptul că Hristos a trebuit să ia asupra Satoate păcatele."I-am răspuns aşa: "Don, să luăm întrebarea ta în ordine. Mai întâi detoate, când Hristos a murit pentru păcatele tale, câte dintre ele erau păcateviitoare?"A ezitat pentru un moment. "Toate", a răspuns."Bineînţeles că trebuiau să fie, altfel ai avea mai mult de 2000 de ani!" iamrăspuns şi am râs. "Problema, Don, e că noi privim lucrurile dinperspectiva timpului, iar Dumnezeu le priveşte din perspectiva eternităţii,care e totalmente în afara timpului! Ne uităm la trecerea zilelor la fel cumprivim vagoanele unui tren ce trece prin faţa noastră în timp ce aşteptămla o trecere de cale ferată. Vagoanele se succed unul după altul; la fel seîntâmplă şi cu trecerea zilelor. Dar Dumnezeu vede timpul aşa cum opersoană ar vedea un tren dintr-un avion aflat deasupra – de la locomotivăpână la ultimul vagon.Prin cruce, Dumnezeu a luat orice păcat pe care fiecare om l-ar comitevreodată şi a transferat toate aceste păcate asupra lui Isus. Domnul Isus afost pedepsit pentru toate păcatele tale şi ale mele o singură dată. Astaspune şi prima epistolă a lui Ioan în capitolul 2, versetul 2 (interpretare

aproximativă): El este Cel care îndepărtează mânia lui Dumnezeu, luândasupra Sa păcatele noastre şi nu numai pe ale noastre ci pe ale întregiilumi. Cuvântul teologic e "jertfă de ispăşire" (din engl. the propitiation).Ai auzit cumva de el?" "Nici măcar nu cred că l-aş putea pronunţa!" aspus Don. "Ce vrea să însemne?""Înseamnă că Dumnezeu Tatăl a fost în totalitate satisfăcut de sacrificiulFiului Său. Acolo, la cruce, Dumnezeu a picurat toată mânia şi ura Sa, pecare noi le meritam, astfel încât dreptatea Sa a fost satisfăcută; însă Isus aluat totul asupra Sa în locul nostru. De aceea Biblia spune că Hristos amurit 'să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit şitotuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus." (Romani 3:26).De aceea nu e nici o mânie rămasă pentru tine."Pot să spun că grupul de oameni medita profund. "Hai să ne gândim binela asta", am continuat. "Dacă ar fi să stai în faţa scaunului de judecată,astăzi, care ar fi verdictul?""Vinovat", a spus Don."E adevărat; şi pentru mine ar fi la fel. Dar care e pedeapsa pentru47păcat?""Moartea, cred.""Da", Romani 6:23 spune: 'Plata păcatului este moartea' şi Hristos a muritpentru tine! De aceea nu e nici o pedeapsă rămasă pentru tine.""Apropo", am continuat eu, "am citat doar prima jumătate din Romani6:23. Nu mulţi dintre noi par să ştie şi cealaltă jumătate: 'dar darul fărăplată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru!Cu asta ajungem la partea a doua a întrebării tale: de ce Hristos a avut deaface cu problema păcatului. Să ne imaginăm că un om a murit de oboală – cancer, de exemplu. Don, dacă ai avea puterea să salvezi un om,câte probleme ai avea de rezolvat? Două! ar trebui să-l învii, dar înacelaşi timp ar trebui să-l vindeci şi de cancer, nu-i aşa?" Am făcut opauză, timp în care el se gândea."De exemplu, " am continuat, "dacă i-ai vindeca cancerul şi nu ai maiface nimic altceva?""Ar fi tot mort", a răspuns Don."Adevărat. Ai avea doar un om sănătos, dar mort." Am râs împreună şiam continuat. "Pe de altă parte, ce-ar fi dacă l-ai învia fără să-i vindecicancerul?""Ar muri din nou"."Aşa este. Iar asta reprezintă imaginea perfectă a condiţiei umane, dinpunctul de vedere al lui Dumnezeu. Din momentul în care Adam apăcătuit, pământul a devenit locul de plimbare al unui mort – un om mortdin punct de vedere spiritual. Care a fost boala ce l-a ucis pe om? Amvăzut deja asta. 'Răsplata pentru păcat e moartea.' Deci, din punctul devedere al lui Dumnezeu, mântuirea implică aducerea unui, om mort dinpunct de vedere spiritual, la viaţă. Dar înainte ca Dumnezeu să poată daviaţă morţilor, El trebuie să vindece boala din cauza căreia oamenii aumurit – iar acea boală e păcatul. Deci, crucea a fost metoda prin careDumnezeu a tratat boala numită păcat, iar învierea lui Hristos a fost şieste metoda Lui de a da viaţă celui mort!"Don a rămas pe gânduri pentru câteva minute. "Da", a spus "cred căînţeleg."Restul grupului a rămas tăcut şi a ascultat acest schimb de cuvinte, darLynn şi-a ridicat mâna. "Încă nu sunt sigură că mântuirea este ceva ce nuputem pierde" a spus ea."În regulă", i-am răspuns, "hai să ne amintim ce reprezintă mântuirea.Din studiul nostru, cum ai explica-o?

"Mântuirea vine atunci când o persoană crede în Domnul Isus şi primeşteiertarea păcatelor şi viaţa Lui." mi-a răspuns Lynn. "Duhul lui Dumnezeuvine să trăiască în tine.""Da, e bine" i-am spus eu. "Aminteşte-ţi acum: Adam a fost creat viu din48punct de vedere spiritual. De ce Duhul lui Dumnezeu a plecat din el şi l-alăsat spiritual mort?""Din cauza păcatului său.""Da. Deci, pe cruce şi Isus Hristos a cunoscut moartea. De ce a muritIsus?"Grupul a ezitat mai mult de data asta. Apoi Don a zis: "Cred că a fostacelaşi lucru – păcatul.""Adevărat", am spus. "A doua epistolă către Corinteni, capitolul 5,versetul 21, spune: 'Pe cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcutpăcat pentru noi, ca să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.' Deci, Adama murit din cauza păcatului său. Isus Hristos a murit pentru că El aDEVENIT păcat. Cum putem noi să ştim că nu vom mai muri spiritual,pentru că, creştini fiind, tot mai păcătuim?"Don era foarte hotărât când mi-a dat răspunsul. "Pentru că boala a fostîndepărtată. Păcatele ne-au fost iertate.""Deci", am concluzionat eu, "când Isus Hristos ne dăruieşte viaţa Lui,aceasta este viaţa ETERNĂ, pentru că singurul lucru care ţi-ar puteacauza moartea – păcatul – a fost iertat la cruce. Aşa poţi să ştii cământuirea ta e sigură. Acum, ştiind sigur că eşti mântuit în Hristos, eştiliber să te concentrezi asupra celei mai mari priorităţi a lui Dumnezeu: săînveţi să trăieşti viaţa adevărată – Hristos Însuşi să trăiască prin tine."Discuţii ca aceasta pot fi puţin cam dificile, dar aduc o mulţime debeneficii. Noi, creştinii, tindem să vorbim prea mult despre generalităţi şiasta îi face pe oameni să folosească "limbajul" creştin fără a reflectaasupra lucrurilor pe care le rostesc, fără să ştie dacă acestea sunt bazatesau nu pe adevărurile Bibliei. Dar numai atunci când noi înşine luăm ceeace spune Biblia şi mergem pe acel principiu până ajungem la o concluzie,vom descoperi experienţa pe care am menţionat-o puţin mai devreme înacest capitol – creştinismul are un sens şi lucrează în viaţa şi lumea reală.În multe cazuri, înţelegerea creştină a salvării nu este atât de greşită pecât este de limitată. De exemplu, marea majoritate a oamenilor sunt, celpuţin familiarizaţi cu cuvântul "iertare", dar Biblia are mult mai mult despus în legătură cu mântuirea noastră decât despre iertare. Unul dintretermenii biblici majori care exprimă finalitatea în problema păcatului este"împăcarea". Împăcarea apare în 2 Corinteni 5:19: "Dumnezeu era înHristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor şine-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări."Întreaga lume a fost împăcată cu Dumnezeu prin cruce. Am citit acestverset la radio, ceea ce a determinat pe un anume Bill să-mi punăurmătoarea întrebare: "Bob, dacă întreaga lume e împăcată cu Dumnezeu,înseamnă că întreaga lume este mântuită?""Depinde, Bill, de înţelesul pe care tu îl dai cuvântului mântuire. Dacă49salvarea e doar împăcarea omului cu Dumnezeu, răspunsul ar fi da. Darasta nu înseamnă salvare, nu-i aşa?"După ce s-a gândit pentru un moment, Bill a spus: "Nu, salvarea vineatunci când o persoană îl primeşte pe Însuşi Isus Hristos; când estenăscută din nou.""Da", i-am răspuns. "Cuvântul 'împăcare' înseamnă că bariera dintre omşi Dumnezeu – păcatul – a fost ridicată. Un pod a fost construit între omşi Dumnezeu. De aceea, singurul lucru care îl îndepărtează pe om de la

viaţa veşnică e refuzul său de a accepta salvarea oferită de Dumnezeu.Împăcarea a avut loc prin Hristos şi s-a făcut pentru toată lumea, darnumai împăcarea nu înseamnă salvare. E doar o parte a monedei. Motivulpentru care Dumnezeu a îndepărtat bariera păcatului a fost pentru apermite tuturor celor ce vin la Hristos cu credinţă să poată să trăiască prinEl. Coloseni 2:3 pune toate aceste lucruri laolaltă: 'Pe voi, cari eraţi morţiîn greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur,Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toategreşelile.'""De aceea singurul păcat care îl va trimete pe om în iad este necredinţa.Ioan 3:18 spune, 'Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, aşi fost judecat pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al luiDumnezeu.' Ce înseamnă că a şi fost judecat? El rămâne mort. Din cauzapăcatelor? Nu. Din cauză că nu crede în Dumnezeu."Acesta e un mesaj şocant! Mulţi dintre noi suntem obişnuiţi să ne gândimla un Dumnezeu furios, răzbunător, care abia aşteaptă să îi alunge peoameni de pe faţa pământului. Dar Evanghelia este anunţul unui fapt dejaîmplinit – lucrarea lui Dumnezeu de a ne împăca cu El a fost dejaîmplinită. Iar împăcarea a fost făcută de Dumnezeu din propria Luiiniţiativă. El nu a cerut sfatul nimănui – pur şi simplu a făcut-o.Oamenii vorbesc despre "căutarea lor pentru a-L găsi pe Dumnezeu." DarEvanghelia este povestea în care Dumnezeu îi căută pe oameni! Acesta efantasticul mesaj desprins din Romani 5:6-10. Tema la care se ajungemereu e iniţiativa lui Dumnezeu de a se împăca cu oamenii:Căci, pe când eram încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită,a murit pentru cei nelegiuiţi ... Dar Dumnezeu Îşi arată dragosteafaţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristosa murit pentru noi ... Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, amfost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său. (Romani5:6, 8, 10).Am arătat de multe ori că nimeni nu L-a rugat la cruce pe Domnul Isus săle ierte păcatele. Dar El ce a cerut? "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce50fac!" (Luca 23:34). A fost acţiunea Lui, la iniţiativa Lui, care a adusiertare oamenilor!Cunoscuta poveste a fiului risipitor din Luca 15:11-32 dă o imagineperfectă a atitudinii lui Dumnezeu în legătură cu decăderea lumii.Tânărul şi-a luat averea şi a risipit-o toată, făcându-şi de ruşine tatăl şifamilia. Decăzut, el a acceptat cea mai joasă meserie pe care un evreu arfi putut-o avea, aceea de a păzi nişte porci, numai pentru a puteasupravieţui. Ajunsese la capătul puterilor sale. Dar care este atitudineatatălui său? Cu toate că băiatul greşise, tatăl nu şi-a renegat fiul. Nu îlaştepta în capătul drumului, cu mâinile în şold strigând: "Stai să punmâna pe tine şi vei plăti pentru tot ce ai făcut!" Nu. Poţi vedea atitudineatatălui prin comportamentul pe care l-a arătat la întoarcerea fiului său:Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă deel, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. (Luca15:20)Următorul lucru pe care l-a făcut a fost să dea o petrecere. Gândiţi-văacum. Când băiatul îngrijea încă de porci, ce l-a oprit să se întoarcăacasă? Nimic din partea tatălui! E uşor să ţi-l imaginezi pe acel omprivind în josul drumului cu o expresie gânditoare, spunându-şi: "Poatecă băiatul meu va veni mâine." Singurul lucru care l-a ţinut pe băiatdeparte de tatăl său era hotărârea lui: să stea cu porcii sau să meargăacasă. Dacă un evanghelist ar fi apărut în poveste, mesajul lui ar fi fost,"De ce trăieşti cu porcii? Tatăl tău te iubeşte. Nu are nimic împotriva ta.

El vrea să te întorci acasă! Du-te şi te împacă cu el."Astăzi, Dumnezeu Îşi cheamă copiii acasă, exact cum tatăl îşi aştepta fiulrisipitor. În acelaşi capitol, Isus compară atitudinea lui Dumnezeu faţă deoameni, cu cea a unui păstor care caută îndelung oaia pierdută, sau cea aunei femei care mătură cu grijă întreaga casă doar pentru a găsi monedapierdută. Toate cele trei povestiri se termină cu bucuria personajelor,bucurie subliniată şi de Isus în afirmaţia Lui: "Tot aşa vă spun că estebucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care sepocăieşte." (Luca 15:10) Acesta e rezultatul morţii lui Isus pe cruce.Pentru că El a făcut tot ceea ce era necesar pentru a înlătura păcatul,atunci când un păcătos se reîntoarce la Dumnezeu, acesta îl primeşte cubucurie şi cu braţele larg deschise. Iar omul începe să descopere viaţaadevărată!Pentru mulţi oameni, această iertare totală şi viaţa pe care Hristos otrăieşte prin tine, par ameninţătoare, deoarece se tem că îi va face sădevină mulţumiţi de viaţa lor creştină. Ei aud fraza "trăind prin credinţă"şi se gândesc la nişte persoane leneşe care doar stau şi aşteaptă să se51întâmple ceva. Exact opusul reprezintă adevărul. Aşa cum capitolul trecuta arătat, prin accentuarea mesajului de iertare a păcatelor şi excludereacelui de a trăi viaţa de înviere a lui Hristos, se va ajunge la o stare deautomulţumire.Să ne imaginăm că un rege a dat un decret în ţara sa, care spune că vor fiiertaţi toţi cei care practică prostituţia. Ar fi o veste bună dacă ai fi oprostituată? Bineînţeles. Nu va mai trebui să te ascunzi, să te temi deautorităţi. Nu vei mai avea cazier; toate ofensele din trecut nu vor maiexista. Deci iertarea ar fi o veste foarte bună. Dar îţi va schimba ea viaţaîn vreun fel? Nu, deloc.Dar noi să continuăm această ilustraţie. Nu numai că toate prostituatelesunt iertate, dar regele a rugat-o pe una dintre ele să fie mireasa lui. Ce seîntâmplă când o prostituată se mărită cu un rege? Ea devine regină. Daracum, ai vreun motiv să-ţi schimbi stilul de viaţă? Desigur. Nu trebuie săfii un geniu ca să-ţi dai seama că stilul de viaţă al unei regine e superiorcelui pe care îl are o prostituată. Nici o femeie normală nu s-ar întoarce laviaţa ei de dinainte.Atâta timp cât doar o jumătate a Evangheliei va fi predicată, vor continuasă existe creştini care sunt foarte mulţumiţi că nu vor fi judecaţi pentrupăcatele lor, dar care nu au o motivaţie riguroasă pentru a-şi schimbacomportamentul. De aceea foarte mulţi conducători trebuie să foloseascăsceptrul legii şi o presiune sufocantă pentru a-şi menţine oamenii însupunere faţă de Dumnezeu.Dar cum e numită biserica în Noul Testament? Mireasa lui Hristos!Mesajul Evangheliei e ca şi o cerere în căsătorie. Şi la fel ca şi prostituatacare a devenit regină prin căsătoria ei cu regele, păcătoşii vinovaţi audevenit copiii lui Dumnezeu prin identificarea lor cu Hristos. Aceastărelaţie cu Isus şi noua noastră identitate devin motivaţia noastră,motivaţie care vine din interiorul nostru.Transformarea într-o făptură nouă se aseamănă cu cea a unei omide caredevine fluture. La început, o creatură umilă ce se târa cu greu, omida seînchide într-o gogoaşă de mătase. Apoi are loc un extraordinar proces,numit metamorfoză şi o creatură nouă apare – un fluture. Odată, ţintuit depământ, fluturele poate acum să se înalţe deasupra lui. Acum el vedeviaţa de la înălţimea cerului. În acelaşi mod, ca făptură nouă în Hristos,trebuie să te vezi aşa cum Dumnezeu te vede.Dacă ai vedea un fluture, nu vei spune niciodată: "Hei, voi! Veniţi săpriviţi acest vierme convertit, care arată atât de bine!" De ce nu? În fond,

a fost un vierme. Şi a fost "convertit". Nu, acum este o creatură nouă şinu o mai priveşti ca ceea ce a fost. Tu o vezi aşa cum este acum – unfluture.Exact în acelaşi fel, Dumnezeu te vede ca o nouă fiinţă în Hristos.52Dealtfel, s-ar putea ca tu să nu acţionezi tot timpul ca un flutureascultător – te opreşti pe lucruri pe care nu ar trebui să te opreşti, sau uiţică eşti un fluture şi te amesteci cu prietenele tale vechi, omizile –adevărul e că nu o să mai fii vierme niciodată! De aceea cuvântul cel maides folosit în Noul Testament pentru o persoană ce trăieşte prin Isus este"sfânt", însemnând "cel sfânt".Pavel, de exemplu, adresează mai toate scrisorile sale "sfinţilor". Dar audtot timpul creştini care vorbesc despre ei ca "păcătoşi salvaţi prin har".Nu! Asta e ca şi cum ai numi un fluture o omidă convertită. Noi am fostpăcătoşi şi am fost salvaţi prin har, dar cuvântul lui Dumnezeu nenumeşte sfinţi din momentul în care ne identificăm cu Hristos.Unii oameni întreabă: "Dar eu continui să păcătuiesc. Asta nu mă face unpăcătos?"Eu le răspund, "Depinde de felul în care identitatea ta e determinată: oride comportamentul tău – ceea ce faci – ori de cine eşti în ochii luiDumnezeu." Înţelegeţi acum că am continuat, ca şi creştini, să facemceea ce întreaga lume face: să determinăm identitatea unei persoane dupăcomportamentul său?Singura cale de a ne elibera de asta e să facem ceea ce Pavel a spus înColoseni 3:1-3:Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi dupălucrurile de sus, unde Hristos şede la dreapta lui Dumnezeu.Gândiţi-vă la lucrurile de sus nu la cele de pe pământ. Căci voiaţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.Prin Noul Testament motivaţia dominantă pentru a trăi o viaţă dumnezeiascăstă în dragostea lui Dumnezeu. Efeseni de exemplu, este una dinepistolele reprezentative ale lui Pavel şi ale Noului Testament în general.Întreaga epistolă poate fi concentrată în două versete cheie. Primul esteEfeseni 1:3: "Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru IsusHristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti,în locurile cereşti, în Hristos." Capitolele unu, doi şi trei sunt uncomentariu al acestui verset, descriind harul şi mila lui Dumnezeu pentrunoi şi arătându-ne cine suntem cu adevărat. Apoi, Pavel îşi îndreaptăatenţia spre motivare şi comportament: "Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţatpentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pecare aţi primit-o." (Efeseni 4:1) Restul epistolei, capitolele patru până laşase arată unele căi practice de aplicare a acestui verset. Există multeîndemnuri de a trece la acţiune în această epistolă către Efeseni, dar să nuuităm că Pavel a motivat, în trei capitole, de ce trebuie să trăim acest tipde viaţă.53Pentru mine, unul dintre cele mai mari şi mai concise exemple alemotivaţiei Noului Testament se găseşte în Efeseni 5:8: "Odinioară eraţiîntuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copiiai luminii." O parafrază foarte bună pentru acest verset ar fi "odată ai fostun vierme; acum eşti fluture. Zboară ca un fluture!"Dacă ai putea să-l întrebi pe apostolul Pavel, "De ce trebuie să trăiesc caun copil al luminii?" răspunsul lui ar fi foarte simplu şi practic: "Pentrucă asta eşti." Şi nu se potriveşte asta foarte bine? Da – presupunând că tuştii că eşti copil al luminii. Dar prea mulţi creştini încearcă să ducă oviaţă creştinească – încearcă să se comporte ca şi fluturii – dar ei gândesc

în inima lor că sunt tot nişte omizi.Biblia spune: "Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Celevechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi." În capitoleleurmătoare vom cerceta acele "lucruri noi" pe care Dumnezeu ni le-a datcu generozitate – începând cu problema crucială a noii tale identităţi înHristos.546Spre o mai bună cunoaşterede sineBăieţelul care nu avea nici măcar 3 ani ţopăia de-a lungul coridoarelorimpozante. Oameni de serviciu înarmaţi, cei mai buni dintre cei buni, nuacordau nici o atenţie băieţelului ce trecea pe lângă ei. Băiatul trecu pelângă o mulţime de angajaţi: care nici ei nu-i acordau nici o atenţie,excepţie făcând doar câte un zâmbet ocazional. Trecând pe lângă biroulunei secretare, foarte grăbit, băiatul nu observă salutul pe care aceasta i laadresat. În faţa uşii se afla o altă persoană înarmată, care nu făcu nici omişcare pentru a opri avântul copilului, care a deschis uşa şi a intrat. Cuun zâmbet larg, băiatul fugi de-a lungul covorului din Biroul Oval şi searuncă în braţele celui mai puternic om din lume. Oamenii aflaţi încabinet fură nevoiţi să aştepte până când preşedintele John F. Kennedy şifiul său, John – John şi-au spus bună dimineaţa şi s-au îmbrăţişat.Anii administraţiei Kennedy sunt vii în memoria mea, deoarece au fostsingurii ani în care locuiau şi copii la Casa Albă. Îmi amintesc că citeamîn ziare despre dragostea pe care preşedintele o avea pentru copiii săi şifaptul că nu uita să petreacă câtva timp cu ei în fiecare zi, chiar dacă aveade dezbătut probleme în legătură cu viitorul şi siguranţa întregii populaţiia globului. Contrastul m-a şocat întotdeauna: cel mai puternic om dinlume şi băiatul care se putea strecura printre secretare, angajaţi de totfelul, oameni de gardă şi să dea buzna în braţele tatălui său.Vă puteţi imagina pe cineva obiectând? "Aşteaptă doar un minut! Nu ştiicine este acest om? El este preşedintele Statelor Unite, conducătorul celeimai mari naţiuni de pe pământ. Deci, cu siguranţă nu poţi să te arunci înbraţele lui! Cine te crezi?" John – John ar fi privit cu uimire şi surpriză lacel ce l-a interpelat. Apoi cu un zâmbet plin de încredere, ar fi spus: "Eleste tăticul meu!" John – John ştia cine era tatăl lui şi ştia cine era el.Tragedia creştinilor de astăzi este că noi uităm cine suntem în Hristos.După ce Isus Hristos a făcut tot ce era necesar să ne facă acceptaţi desfântul Dumnezeu, după ce ne-a dat viaţa Lui, pe care să o trăim înfiecare zi, prea mulţi dintre noi nu ştim dacă Dumnezeu ne aude cuadevărat rugăciunile, dacă suntem "buni" să-I slujim sau pur şi simpludacă Dumnezeu ne iubeşte cu adevărat. "Mă întreb cum poate Dumnezeusă mă iubească, atunci când ştie cine sunt?" ne gândim noi în inimile55noastre.Ştiu din experienţă proprie că aceste îndoieli bântuie vieţile multorcreştini; i-am auzit de multe ori în orele pe care le petreceam studiindBiblia împreună. La emisiunile mele de la radio oamenii îmi puneauaceleaşi întrebări şi-şi exprimau aceleaşi îndoieli.La seminare i-am rugat pe cei ce mă ascultau să-mi scrie răspunsul la osingură întrebare: "Cum crezi că te vede Dumnezeu acum?" Răspunsurilepe care le-am primit mi-au stârnit mila. Iată câteva dintre ele: "O fiinţăpăcătoasă, care încearcă să nu păcătuiască, dar sfârşeşte întotdeaunapăcătuind." "Dumnezeu trebuie să mă vadă deseori ca pe un ipocrit. Amînvăţat să joc rolul unui 'creştin', dar inima mea nu e în întregimeînchinată lui Dumnezeu." "El vede un bebeluş încurcat şi dezinformat."

"Cred că i se face greaţă când mă vede; trebuie să fie dezgustat,dezamăgit." "E sătul de mine."Nu e uşor pentru oamenii care cred că Dumnezeu îi vede în aceste felurisă pună în aplicare versete cum ar fi Evrei 4:16, care spune: "Să neapropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătămîndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie." Labaza nevoilor acestor persoane, la fel ca şi la baza încrederii lui John –John Kennedy se află problema identităţii. Cine eşti? Şi cum poţidetermina cine eşti?Imaginează-te pentru o clipă trăind pe o insulă părăsită, fără să fi văzut oaltă fiinţă umană. Dintr-o dată, o voce vine din ceruri şi întreabă: "Cineeşti?" Nu ai avea nici cea mai vagă idee ce ar trebui să-i răspunzi. Apoi,un vas apare la orizont şi în curând ajunge la insulă. Un om vine la ţărm.Aleargă spre tine, te îmbrăţişează şi strigă: "În sfârşit! Mi-am găsitcopilul pierdut de atâta timp!""Cine eşti?" întrebi tu."Sunt John Doe. Iar tu eşti fiul meu, Pat!"Din nou, vocea din ceruri te întreabă, "Cine eşti?"Acum ştii răspunsul. "Sunt Pat Doe. Fiul lui John Doe."O persoană nu are nici o identitate dincolo de relaţia sa cu cineva sauceva. De aceea ne vom agăţa practic de orice în disperata noastră nevoiede a descoperi cine suntem. Oamenii îşi vor dezvălui identitatea cuajutorul aparenţelor, ocupaţiilor, relaţiilor de familie, prietenilor şi amultor altor lucruri. Numitorul comun al tuturor acestor încercări de a-ţistabili identitatea este timpul – pentru că toate se pot schimba foarte uşor.Un copil colorează un desen şi-l arată mamei după ce l-a terminat. Mamase miră foarte tare: "Dar e minunat! Eşti un geniu! Sunt sigură că veideveni un artist cândva."Copilul pleacă gândindu-se: "Dacă mamei i-a plăcut desenul cel mic,dacă aş desena unul mare, pe perete, cred că ar fi încântată." Alege deci56cel mai mare perete şi-şi începe capodopera.După puţin timp se aude un ţipăt: "Susie! Copil obraznic! Ce-ai crezut căfaci?" Lucrul acesta e foarte confuz pentru un copil. Acum un minut eraiun geniu, iar acum nu mai eşti.Până ce devenim adulţi trecem printr-o mulţime de experienţe de acestfel, care ne confirmă că părerile altor persoane sunt şubrede atunci cândvrei să afli cine eşti. Pe mine mă uimesc foarte tare sportivii de performanţă.Faci un joc extraordinar, iar oamenii vor da o petrecere în cinsteata. Greşeşti şi oamenii te vor condamna pentru tot restul vieţii. Acelaşilucru e valabil şi în căsătorii. Dacă cineva m-ar întreba: "Ce crede soţia tadespre tine?" răspunsul meu ar fi: "Când?" Pentru că părerea ei poate fialta la fiecare minut.Mulţi oameni îşi determină identitatea după profesie: "Sunt un om deafaceri." Dar ce se întâmplă dacă eşti concediat sau te retragi? Cine eştiatunci? "Sunt mamă," spun unele femei. Dar ce se întâmplă când copiiicresc şi pleacă de acasă pentru a-şi conduce singuri viaţa? Cine eştiatunci? "Sunt un atlet, muzician, model...." Dacă îţi determini identitateadupă forma şi funcţiile corpului tău poţi fi sigur că viaţa ta e foarte labilă.Sunt boli care te pot ataca. Există o competiţie continuă, intensă – poatecă cineva cu puţin mai bun decât tine e chiar după colţ. Şi nu în ultimulrând, este procesul de îmbătrânire. O singură cale sigură este, prin caresă-ţi determini o identitate stabilă, o fundaţie care nu-ţi mai poate fi luată:"Sunt un copil al lui Dumnezeu." Acum poţi să fii un copil al luiDumnezeu care s-a întâmplat să fie om de afaceri, sau mamă sau un atlet.Dar sursa identităţii e relaţia ta cu Dumnezeu şi cu Tatăl. Numai aşa poţi

să descoperi o adevărată siguranţă.Mulţi dintre noi sunt marcaţi de cicatricele unor experienţe din trecut.Gândiţi-vă doar la copiii dintr-un teren de joacă, cât de răi sunt unii cualţii. Ascultaţi numai poreclele pe care le au: Grasul, Prostul, Puturosul.Gândiţi-vă doar la remarcile lor: "Ăsta învaţă foarte încet." Amintiţi-văepitetele lor răzbunătoare: negru, fricos, laş. Da, lumea e un loc drăguţunde să trăieşti! Şi mulţi dintre noi încă mai sunt răniţi şi se mai luptă cuaceste amintiri, chiar şi atunci când devin bunici.Nu cu mult timp în urmă, după un seminar, un bătrânel a venit la mineplin de încredere. "Vreau să-ţi mulţumesc foarte mult" a spus el, "pentrucă la acest seminar am învăţat pentru prima dată cine sunt eu în Hristos!"L-am întrebat câteva lucruri despre el şi iată ce mi-a spus: "Am 87 de ani.Pe vremea când eram doar un băieţel, ceilalţi copii îmi spuneau'maimuţoi' şi râdeau tot timpul de mine. Tot timpul vieţii mele m-amluptat cu această poreclă. Acum pot să spun că Isus Hristos m-a eliberat!"Vă întrebaţi probabil cum arăta. Era chiar chipeş! Dar aşa cum am văzutîn capitolul doi, emoţiile noastre vor răspunde gândurilor noastre, fără a57fi capabile să discearnă între adevăr şi minciună. Vă puteţi da seama?Timp de 80 de ani acest om a încercat să scape de ideea că arată ca o"maimuţă". Ce păcat; şi încă mulţi oameni trec prin astfel de experienţe.Ca şi cum obişnuitele chinuri prin care trecem în încercarea de a afla carene este identitatea n-ar fi deajuns, milioane de oameni sunt etichetaţi cu oidentitate care se concentrează pe cea mai mare slăbiciune pe care o au.Într-o zi, un tânăr a venit în biroul meu. Aveam programată o întâlnire.La prima vedere mi-am dat seama că se droga. S-a prezentat în felulurmător: "Numele meu este Jimmy. Sunt un paranoic şi un schizofrenicmaniac." M-am uitat la el şi i-am spus: "O imagine minunată despre tineînsuţi! Îmi închipui că de-abia aştepţi să te trezeşti dimineaţa ca să te poţiuita în oglindă şi să-ţi spui: 'Bună, Jimmy, bătrân paranoic şi schizofrenicmaniac!' Cine te-a etichetat în acest fel?" Surprins fiind, Jimmy mi-apovestit istoria lui. Fusese tratat de psihiatri şi psihologi de pe vremeacând avea 18 ani. Tatăl lui l-a dus la aceste consultaţii considerând că seafla într-o "stare depresivă". Dar cu fiecare consultaţie diagnosticele erautot mai complicate. Jimmy şi-a ratat întreaga viaţă. Dependenţa sa faţă dedroguri a crescut."Jimmy", am început "sunt de acord că ai luat unele decizii proaste înviaţă, dar o să încercăm să le reabilităm. Dar sunt foarte preocupat acumde imaginea ta asupra propriei persoane. Eşti creştin?" Mi-a răspuns căera creştin. "Hristos trăieşte în tine?" "Da". "Atunci, hai să vedem cineeşti, bazându-ne pe ceea ce Dumnezeu spune că eşti! Crezi că dacăDumnezeu ar vrea să te prezinte în împărăţia cerurilor ar spune: 'Acesta eJimmy, paranoicul şi schizofrenicul maniac? Nu! Dumnezeu ar spune,'Acesta e fiul meu, Jimmy!' Când Dumnezeu se uită la tine, El vede unfiu al Său, căruia i-au fost iertate toate păcatele, perfect in ochii Luipentru că eşti în Hristos, iar Duhul Sfânt trăieşte în tine. Te consideră unom care a făcut şi nişte paşi greşiţi în viaţă, luând unele decizii greşite şicare a crezut o mulţime de minciuni gândindu-se la ceea ce alţii vorspune despre el."Jimmy părea să fie atent. "Ştii, Bob, " a spus, "Dumnezeu mi-a arătatacest lucru în ultimul timp, atunci când citeam Biblia, dar nu puteam sămiexprim gândurile prin cuvinte." Împreună cu Jimmy, am muncit dingreu, analizând una câte una, greşelile pe care le-a făcut. Am studiatBiblia până când Jimmy a realizat cine era în ochii lui Dumnezeu. A găsitun doctor, care l-a ajutat să iasă de sub influenţa drogurilor, iar progreseledeveneau tot mai vizibile. Astăzi, Jimmy are o nouă familie şi e sănătos,

un om puternic care creşte în dragoste pentru Dumnezeu.Mulţi alţi oameni sunt prinşi într-o capcană asemănătoare cu cea a luiJimmy. Ei se prezintă în acelaşi fel: "Eu sunt John. Sunt un alcoolic.",sau "Eu sunt Steve. Sunt homosexual." De ce nu procedăm la fel şi cu58alte păcate? Uneori mă lupt cu un spirit foarte critic. De ce nu spun: "Eusunt Bob George. Sunt foarte pretenţios!" O să-ţi spun de ce. Pentru cărefuz să mă caracterizez pe baza eşecurilor mele. Adevărul este ceea ceDumnezeu spune despre tine. Când cineva acceptă o astfel de etichetare,în mintea lui, aceasta devine tot mai prezentă, determinată fiind şi decomportamentul său. De aici înainte, e normal să presupui că nu-ţi maipoţi schimba comportamentul. Astfel, oamenii acceptă ca inevitabilă şinormală această povară de care Dumnezeu ar vrea să-i vadă eliberaţi.Dar cum poţi şti ce crede Dumnezeu despre tine? E chiar aşa de simplu?Din punctul de vedere al lui Dumnezeu există doar două categorii deoameni în lume. Ca întotdeauna, identităţile lor sunt reprezentate înBiblie: "Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia înHristos." (1 Corinteni 15:22). Cele două categorii de oameni pe careDumnezeu îi vede, sunt descrise ca fiind "în Adam" sau "în Hristos". Dare puţin cam de neînţeles pentru noi. Ce înseamnă să fii "în" cineva?Să fii "în" cineva înseamnă că aceea persoană e capul familiei tale. Deci,el ţi-a lăsat numele său, felul său de a fi, o moştenire şi un destin.Să începem cu Adam. Orice om este născut în această lume în Adam.Asta înseamnă că ne-am născut cu acelaşi fel de a fi, aceeaşi moştenire,destin pe care Adam le-a avut de la căderea sa. Spiritual suntem născuţimorţi, cu o natură păcătoasă şi, dacă nimic nu se schimbă, aceastădescriere va fi eternă. Cândva, un om l-a întrebat pe un lider creştin: "Cetrebuie să facă un om ca să ajungă în iad?" Răspunsul lui a fost: "Absolutnimic". Omul e născut cu această direcţie. Aceasta e moştenirea ce oavem de la Adam.Dar moştenirea pe care Isus ne-a lăsat-o e în total contrastă cu cea a luiAdam.... Astfel deci, după cum printr-o singură greşeală, a venit oosândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singurăhotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre deneprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unuisingur om, [Adam], cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa,prin ascultarea unui singur om [Isus], cei mulţi vor fi făcuţineprihăniţi.(Romani 5:18, 19)De aici înainte, problema cea mai importantă pentru noi e cu cine neidentificăm – cu Adam sau cu Isus? Şi văzând că ne-am născut identificaţicu Adam şi că trebuie să ne identificăm cu Isus dacă vrem să fimsalvaţi, cum ni se poate schimba identitatea? Subiectul botezului aducerăspunsul.59Din cele mai îndepărtate secole ale istoriei creştinismului, au fost o mulţimede controverse în legătură cu botezul. Cum trebuie să se desfăşoare?Ce cantitate de apă să folosim? Asta nu trebuie să fie o surpriză. Satanîntotdeauna a învăluit în confuzie cele mai cruciale adevăruri biblice, înîncercarea sa de a ne orbi, pentru ca noi să nu putem vedea adevărul carene poate elibera.Confuzia noastră îmi aminteşte de timpurile când eram un băieţel şi măjucam cu mingea cu căţelul meu. Era destul de bun ca partener, daruneori nu vedea unde aruncam mingea. Venea la mine cu limba scoasă şidând din coadă. "Rusty, acolo!" – spuneam entuziasmat în timp ce-i

arătam direcţia în care să meargă. Aţi încercat vreodată să-i spuneţi unuicâine unde să meargă indicându-i acel loc? Nu pare să meargă. Câinele avenit mai aproape de mine şi a început să-mi adulmece degetele. "Nu,nu" îi spuneam eu, "nu degetul meu, uite acolo!" Dar el din nou îmi adulmeca,iar apoi lingea degetul. Câinele nu putea să înţeleagă semnificaţiagestului meu. Nu voiam să-i concentrez atenţia asupra degetului; ceea cearăta degetul meu era important.Râdem când vedem neputinţa câinelui de a înţelege ceea ce reprezintă undeget întins, dar cred că am făcut acelaşi lucru cu multe adevăruri biblice.În loc să prindem sensul pe care Dumnezeu vrea să-l cunoaştem, noi neamconcentrat asupra simbolurilor lui Dumnezeu (degete întinse) şi amfăcut din aceste simboluri obiecte ale contemplării noastre. Botezul esteunul dintre acestea.Înţelesul literar al botezului e să "înmoi" sau să "afunzi" ceva. Grecii dinperioada antică au descris procesul prin care vopseau un anumit lucru.Dacă aveai o haină albă şi vroiai să o vopseşti în roşu ce ai fi făcut? Ai fiadus un vas cu vopsea roşie, ai fi luat haina cu un băţ şi ai fi "botezat-o"în vopsea. Ce se întâmplă când o scoţi din vopsea? Vei avea o hainăroşie. S-a cufundat în vopsea un lucru şi a ieşit un alt lucru, care aveatrăsăturile vopselei în care a fost "botezată".Cheia care se ascunde în spatele botezului este totala identificare, iar astae ceea ce Dumnezeu încearcă să ne înveţe. Ne-am născut în această lumeprin Adam, morţi din punct de vedere spiritual şi păcătoşi. Apoi auzimminunata veste despre Hristos şi ne încredem în El ca Domn şi Mântuitoral nostru. În acel moment Duhul Sfânt ne botează în Hristos! "Noi toţi,în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singurtrup – şi toţi am fost adăpaţi dintr-un Duh." (1 Corinteni 12:13). Acestlucru se petrece instantaneu şi este trăit de fiecare creştin în momentulnaşterii sale spirituale: se identifică în totalitate cu Isus Hristos.Dacă ţi s-a întâmplat şi ţie acest lucru, nu mai trăieşti în Adam – citrăieşti în Hristos! El e capul familiei tale acum. Nu mai există moarte înmoştenirea ta: "toţi vor învia în Hristos." (1 Corinteni 15:22). Ai devenit60"părtaş firii dumnezeieşti" (2 Petru 1:4). Raiul este acum locul spre carete vei îndrepta. De ce ai primit toate aceste lucruri? Pentru că eşti înHristos!Când l-ai părăsit pe Adam şi te-ai îndreptat spre Hristos, Hristos a păşitdin ceruri în tine şi te-a făcut un om nou! "Căci dacă este cineva înHristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile saufăcut noi." (2 Corinteni 5:17). Transformarea nu se referă la comportareata; se referă la identitatea ta.În cazul meu, cine am fost la început? Bob George, care trăia în Adam,fără Duhul lui Dumnezeu, mort spiritual, un păcătos. Acel om a murit şi adispărut; nu va mai exista niciodată. Cine sunt azi? Bob George caretrăieşte prin Hristos, o persoană care are Duhul Sfânt, viu pe plan spiritualşi iertat de toate păcatele. Poţi fi sigur acum că acest schimb deidentitate va determina şi unele schimbări comportamentale, dar să nuîncurci cele două lucruri. Devenind un nou individ fac o legătură cu ceeace sunt prin Hristos. De aceea Pavel a putut scrie: "Am fost răstignitîmpreună cu Hristos şi trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşteîn mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum, o trăiesc în credinţa în Fiul luiDumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru mine." (Galateni 2:20)În întreaga societate a zilelor noastre – de la educatori la psihologi şiconducători creştini – oamenii ne spun că problema noastră e legată de oimagine proastă pe care o avem despre noi. Fiecare are nevoie de oimagine bună asupra propriei persoane, spun ei. Dar Biblia ne prezintă

exact opusul. În timp ce lumea ne spune că trebuie să ne iubim mai multpe noi înşine, Biblia spune că problema omului e că se iubeşte prea multpe el însuşi! E vorba de mândrie; de o imagine deformată şi exageratăasupra noastră – iar asta reprezintă esenţa păcatului. Cuvântul lui Dumnezeuspune: "să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine."(Romani 12:3) şi "Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavădeşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de elînsuşi." (Filipeni 2:3). Cum potriveşti aceste versete cu o filozofielumească care spune: "Caută să fii primul"?Nu, nu avem nevoie de o imagine bună asupra propriei persoane. Avemnevoie de o imagine corectă – o imagine în concordanţă cu cuvintele luiDumnezeu. Oamenii spun: "Sunt urât şi mă urăsc!" Asta e o contradicţie.Dacă te-ai fi urât cu adevărat, te-ai fi bucurat că eşti urât. Motivul pentrucare eşti nervos e că te iubeşti pe tine însuţi şi că ai vrea să arăţi mai bine.Ca persoană care s-a născut în Hristos, iertat de toate păcatele şi acceptatde El, ai de făcut o alegere: fie că vei da viaţa ta lui Dumnezeu, sau îţi veida viaţa păcatului şi nelegiuirilor. (Romani 6:11-13)Sufletul uman e ca şi un pian minunat construit, un instrument magnific.Oricum, calitatea muzicii ce va ieşi din pian depinde de persoana care61cântă. Dacă un maestru al pianului atinge clapele vei fi furat de extazulmuzicii. Dar lasă o gorilă să atingă clapele, iar rezultatul va fi un zgomothaotic şi unele stricăciuni aduse pianului.Asta e alegerea ta de fiecare zi. Vei sta în faţa lui Hristos, acel maestrupianist, care va aduce muzica minunată a vieţii Lui şi o va face săpătrundă în tine? Sau te vei înfăţişa păcatului şi distrugerilor pe careacesta le produce? Când Hristos are controlul vieţii mele îl iubesc pe BobGeorge. Dar nu-l pot suporta atunci când păcatul e la cârma vieţii mele.Dar Dumnezeu vrea ca noi să ştim cine suntem în Hristos şi să acceptămcu bucurie adevărul ce ne spune că suntem copii iubiţi, chiar şi atuncicând ne aflăm înconjuraţi de eşecuri. Doar atunci vom avea încredereanecesară pentru a ne îndrepta spre El atunci când avem nevoie.Un exemplu viu al importanţei pe care o are identitatea, ar fi povestea luiJanet, o tânără femeie ce se afla la sfârşitul adolescenţei. A fost spitalizatătimp de mai multe săptămâni având ca diagnostic anorexia şi bulimia.Acestea sunt denumiri medicale pentru anumite comportamente care suntprezente într-un procent mai mare în rândul femeilor decât al bărbaţilor.O persoană care suferă de anorexie are impresia că e grasă şi devineobsedată de ideea că trebuie să slăbească. Acestea se înfometează şi sunttot timpul decepţionate gândindu-se că ele sunt tot grase, chiar şi atuncicând au ajuns să arate ca un schelet viu. Partea de bulimie din comportamentullor e punctul de plecare pentru pierderea controlului asupra dietei.Persoana se îndoapă cu mâncare, se simte vinovată, apoi se forţează săvomeze tot ce a mâncat pentru a-şi păstra greutatea. Asta s-a întâmplat şicu Janet.Timp de şase săptămâni a fost tratată în unul din cele mai cunoscutespitale din Dallas. Dar cei care au tratat-o nu au luat în considerare ceeace Dumnezeu spune despre natura umană. Ei au spus că are o "proastăimagine" asupra propriei persoane care trebuia îndreptată. Şi au pus-o săexerseze meditaţia Hindu care cuprindea "prinderea luminii solare şiaducerea ei în corpul tău", pentru a-ţi aduce vindecare, putere şi încrederede sine. (Şi mai sunt unii care spun că "trebuie să-ţi pui la o partecreierul" pentru a fi creştin!) Asta îmi aminteşte de cuvintele lui Dumnezeu:"S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit" (Romani 1:22)După şase săptămâni în care nu a apărut nici un rezultat, părinţii ei auadus-o la mine. Le-am spus: "Lăsaţi-o aici pentru câteva zile. O s-o las să

facă o muncă voluntară aici la birou şi în acelaşi timp mă voi sfătui cuea." În mai puţin de o săptămână, Janet s-a întors acasă complet eliberatăde comportamentul său care o ducea spre distrugere. Cum? Nu pentru căaş fi un super - consultant. Ci pentru că adevărul te face liber. Consultanţiidin spital nu i-au vorbit despre adevăr. Am folosit cuvintele luiDumnezeu. În particular, Biblia i-a relevat premisa că cei de la spital au62rămas închişi în greşeală. Problema lui Janet şi nu numai a ei, nu era oproastă imagine asupra propriei persoane. A fost o preocupare totală,obsesivă îndreptată spre propria persoană. Răspunsul nu era găsirea uneiimagini "pozitive", ci a uneia corecte, bazată pe adevăr.Ne-am afundat în cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu. Am identificatdestul de repede că Janet era un creştin tipic – ştia că va merge în ceruricând va muri, dar nu ştia nimic despre faptul că Dumnezeu o iubeşte şi oacceptă, despre viaţa pe care El o trăieşte în ea. Fără o bază solidă cuajutorul căreia să poată determina identitatea ei în Hristos, ea a fostobligată să ceară lumii să-i determine această identitate. Şi ce i-a spuslumea? Priviţi doar la televizor: dacă vrei să fii admirată de membreleaceluiaşi sex şi dorită de sexul opus, trebuie să arăţi ca şi modelele ce facreclamă băuturilor dietetice. Dacă începi să te îngraşi nu mai ai nici oşansă. Vei fi un nimeni şi nimeni nu te va dori.Janet a cumpărat acel gunoi, la fel cum l-au cumpărat alţi oameni. Era ominciună, dar Janet devenise obsedată de faptul că trebuie să încerce săobţină acceptarea – acceptarea care e oferită de fiecare dată, dar cu unelecondiţii: "Te voi iubi dacă ...", "Te voi accepta dacă ...". Aceste condiţiiduc spre sclavie. Am discutat împreună cu Janet despre această greşealăşi am căutat să descoperim în Biblie ceea ce Dumnezeu are de spusdespre ea. A fost uimită şi a răspuns imediat cu bucurie şi gratitudine.Am atacat apoi problema comportamentului ei."Janet" am spus, "ce spune Dumnezeu despre tine?""Spune că sunt în întregime iubită de El.""Pentru cât timp?""Pentru totdeauna.""Crezi că Dumnezeu a ştiut ce face atunci când te-a creat? Crezi că ar fiputut să te facă altfel, dacă ar fi vrut?""Bineînţeles" mi-a răspuns."Atunci câtă importanţă are pentru tine faptul că stai toată ziua gândindutela ceea ce e imperfect în ce te priveşte? Să gândeşti tot timpul lagreutatea ta? Doar să stai şi să te gândeşti tot timpul la tine? E ca şi cumi-ai spune lui Dumnezeu, 'Doamne, Tu nu ştii ce faci. Poţi să faci o lume,dar atunci când m-ai făcut pe mine ai dat greş.'"Janet s-a gândit un timp. "Este destul de prostesc, nu-i aşa?""Janet, nici un om nu o să te iubească pentru că eşti slabă ca un băţ.Cineva o să te iubească pentru ceea ce eşti. Dacă cineva te acceptă sau terespinge în funcţie de greutatea ta, atunci dragostea acelei persoane numerită nimic. Nici măcar nu e dragoste.""Să fii preocupat doar de tine te face să te simţi mizerabil. Isus a spus:'Nu am venit să fiu servit, ci să servesc.' Nu ne vom găsi fericirea dacă negândim doar la noi. Descoperim diferite înţelesuri şi scopuri în viaţă63atunci când învăţăm să ne gândim şi la alţii, când învăţăm să ne servimaproapele. Eşti un fluture Janet!" Mi-a zâmbit cu încredere. "Ridică-te şizboară!"Acesta e doar un fragment. Nu a fost o sesiune de convorbiri cu caractermagic. Dar Janet a devenit liberă şi a văzut că e un copil sfânt şi iubit deDumnezeu. Acea identitate e un adevăr pe care părerile altor oameni nu o

pot afecta. Când a devenit dependentă de Isus, care o iubea şi trăia în ea,s-a eliberat din cumplita ei sclavie.Identitatea pe care credinciosul o are în Hristos nu e ceva nesemnificativ;ea e esenţială când vrei să trăieşti o adevărată viaţă creştină. Dacă nuavem o înţelegere deplină a acestei probleme, nu vom avea puterea de amerge la Dumnezeu, Tatăl nostru, pentru a-i cere ajutorul când avemnevoie de el. Dar dacă învăţăm ceva de la un băieţaş numit John – John şivom rămâne ceea ce suntem, putem veni cu îndrăzneală la tronul haruluişi putem începe să descoperim bogăţiile şi libertatea pe care deja le avemprin Hristos, pentru că noi suntem copiii Domnului!647Iubit şi acceptatFiul meu, Bobby, tocmai terminase colegiul şi încerca din greu să-şigăsească o primă slujbă. Pe vremea aceea era greu să-ţi găseşti un loc demuncă în Dallas. Economia era la pământ şi cei mai experimentaţioameni de afaceri se luptau din greu. Mulţi oameni nu aveau un loc demuncă. Iar un tânăr proaspăt ieşit din colegiu nu era prea căutat în acestecondiţii. Văzând că începe să-şi piardă speranţa i-am propus să luămmicul dejun împreună, ca să putem discuta mai mult timp şi astfel să-ipot oferi sfaturi şi încurajări.Am avut o discuţie lungă şi folositoare despre muncă, lumea afacerilor,discuţie după care, părea puţin mai vesel. Am început să discutăm şidespre alte lucruri şi ne-am bucurat de timpul petrecut împreună. Ajungândla capătul conversaţiei Bobby mi-a spus: "Tată îţi mulţumesc că aifost alături de mine. Să ştii că eram foarte dezamăgit, dar tu m-ai ajutatmult!""Ştii" mi-a spus "de un singur lucru am fost întotdeauna sigur, am fostsigur că mă iubeşti. Nu m-am îndoit niciodată de asta. Mi-ai arătat iubireata într-o mulţime de căi." Am fost încântat să aud acest lucru, dar nu atâtde încântat pe cât ar fi trebuit. M-am gândit puţin şi în acest timpDumnezeu mi-a dat un gând minunat."Bobby, te iubesc, într-adevăr – te-am iubit şi te voi iubi mereu – dardăm voie să-ţi pun o întrebare. Ai ştiut vreodată că te accept?"Bobby părea puţin încurcat. A întrebat: "Ce vrei să spui cu asta?""Vreau să spun că există o diferenţă între dragoste şi acceptare. Spui căeşti sigur de dragostea mea, dar acceptarea e un lucru diferit. Ştii deexemplu că te accept aşa cum eşti? Că îmi placi aşa cum eşti?"Bobby s-a gândit puţin, apoi mi-a spus pe un ton serios: "Nu, tată, cred cănu ştiam asta. Nu cred că am simţit acceptarea ta." L-am rugat să-miexplice mai amănunţit."Am crezut tot timpul că ţi-ar face plăcere dacă aş fi mai spiritual. Dacămi-aş fi citit Biblia mai des, dacă aş fi făcut mai multe activităţi creştine,sau dacă m-aş fi dedicat tot timpul acestor activităţi creştine, aşa cum facitu, fără a mai fi preocupat de afaceri."În timp ce Bobby spunea aceste lucruri, amintirile mi-au năpăditgândurile. Mi-am amintit anii transformării mele. Bobby şi fiica mea,Debbie, aveau 8 şi respectiv 10 ani când începusem să-i îndrept spre65cunoaşterea lui Isus Hristos ca Mântuitor al lor. Sunt foarte mulţumit căam făcut atunci acest lucru, cu toate că nici eu nu ştiam prea mare lucru.Eram foarte legat de Isus şi ştiam că El a murit pe cruce pentru noi, darnu ştiam prea multe despre viaţa pe care El o trăieşte prin noi.Fiind creştin de puţin timp, dar cu mult zel, am devenit foarte implicat înevanghelizare. Eram foarte mândru să fiu "un martor îndrăzneţ pentruHristos." Uneori eram imatur şi supărător, dar zelul meu era autentic. Din

păcate, am început să consider stilul meu de viaţă ca fiind standard şicredeam că şi ceilalţi oameni trebuiau să trăiască la fel ca mine. Am făcutpresiuni asupra multor oameni, folosind metode mai mult sau mai puţinsubtile pentru a-i determina să fie ca mine. Am făcut acelaşi lucru şi cucopiii mei. Dacă Bobby îmi spunea că are un prieten cu care se înţelegefoarte bine eu îl priveam fix în ochi şi îl întrebam: "Foarte bine, Bobby.Dar aţi discutat şi despre Isus?" Mă aşteptam ca fiul meu de doar 9 anisă împartă un mesaj evanghelic cu prietenul său pe care abia de-lcunoştea de vreo cincisprezece minute.Unul dintre cele mai jenante episoade din viaţa mea a avut loc câţiva animai târziu. Pe acea vreme eram în întregime implicat în activitateacreştină şi trebuia să iau parte la o conferinţă. Unul dintre vorbitori, careavea o foarte bună reputaţie ca predicator, a vorbit despre felul în care şialuat copiii şi a mers cu ei din casă în casă pentru a-L împărtăşi peHristos. Văzând că era ascultat cu foarte mare atenţie, m-am gândit că aşputea să fac şi eu acelaşi lucru. Nu-mi era teamă să bat la uşa străinilorcerându-le să mă asculte. Şi iată-mă cu fiul meu de 11 ani, un băiatruşinos şi foarte sensibil, umblând prin vecini pentru a-L predica pe Isus– şi asta numai pentru a îi impresiona pe alţi creştini, pentru a primi şi euaceleaşi laude pe care le primise acel predicator. Încercam să obţinaceleaşi rezultate ca şi vorbitorul care mi-a sugerat această idee, în timpce fiul meu era speriat de moarte.L-am întrebat pe Bobby dacă-şi mai aminteşte acea întâmplare. Şi-oamintea foarte bine şi mi-a spus că în mintea lui îşi formase atunci oconvingere de neclintit. Dacă asta însemna să fii un bun creştin, el va stadeoparte fără să se implice prea mult în aceste activităţi. Apoi crezând cănu trăieşte aşa cum aş fi vrut eu să trăiască pentru a-l putea accepta,începuse să se distanţeze şi să fie tot mai rezervat faţă de mine. Puteamsă-i spun de zeci de mii de ori cât de mult îl iubesc. Puteam să-lîmbrăţişez, să-l sărut şi să-i dau sute de cadouri. Şi toate acestedemonstraţii ale dragostei mele pentru el se loveau de nişte urechi surde– pentru că nu credea că îl acceptasem.În cele din urmă, am avut şansa să-i spun că am greşit şi să-l rog să măierte pentru toate aceste prostii. Dar mai ales, am avut şansa să-i spun cănu numai că l-am iubit şi-l voi iubi mereu, ci că l-am şi acceptat aşa cum66era el şi nu trebuia să facă nimic pentru a-mi câştiga accepţiunea. Nu eranici un "dacă" în legătură cu acceptarea lui. L-am acceptat şi l-am iubitaşa cum era. Relaţia dintre noi s-a schimbat total în acea dimineaţă. Amînvăţat de asemenea un lucru nou şi preţios: dragostea devine practicfără sens dacă este separată de acceptare.Aflând acest adevăr mi-am dat seama că mulţi creştini au o relaţie cuDumnezeu asemănătoare cu relaţia dintre mine şi fiul meu de până înacea dimineaţă. Mulţi dintre ei pot cita din Ioan 3:16: "Pentru că atât demult a iubit Dumnezeu lumea ...". Ei trăiesc totuşi cu sentimentul căDumnezeu e sătul de ei, din cauză că ei nu se pot ridica la standardul Luide viaţă. De multe ori nici măcar nu e vorba de standardul vieţii luiDumnezeu, ci încearcă să trăiască după nişte standarde impuse de ei saude alţi oameni.Există o anumită imagine mintală, care este foarte distructivă, denumită"Creştinul fantomă". Creştinul fantomă e acea persoană imaginară cucare adeseori mulţi dintre noi ne comparăm. E omul superspiritual care setrezeşte în fiecare dimineaţă la 4 pentru a se putea ruga timp de patru ore.Apoi îşi citeşte Biblia timp de patru ore. Merge la slujbă (unde e unadevărat specialist) şi discută despre Isus cu toţi cei care intră în biroullui. Predă multe studii biblice, merge la biserică de fiecare dată când are

loc vreo activitate şi serveşte în multe comitete. E de asemenea unminunat conducător şi acasă – un exemplu viu de soţ şi tată iubitor avândo soţie şi copii perfecţi.Bineînţeles că nimeni nu poate trăi la un asemenea standard. Chiar dacăunii oameni ar avea această capacitate le-ar trebui 100 de ore într-o zi! Înmod raţional, noi toţi ştim că acest creştin fantomă este ridicol, darproblema e că nu încercăm să înţelegem acest lucru. El este o fantomăobscură ce se află în spatele conştiinţei noastre, creând un sentiment aleşecului în încercarea de a te compara. Din această cauză mulţi creştinitrăiesc cu o povară eternă. Pentru acei care cred că acest creştin fantomăe standardul pe care Dumnezeu ni-l dă pentru a ne putea accepta, Dumnezeue foarte departe, la milioane de kilometri stând în ceruri cu braţeleîncrucişate în semn de dezaprobare. Ei nu se roagă la Dumnezeu pentrucă ei sunt convinşi că El nu le va răspunde.Oamenii care trăiesc în această sclavie ştiu bine că Biblia le predicădragostea lui Isus, dar ei nu cred în sufletul lor că Dumnezeu îi acceptă.Şi necrezând că se vor bucura de acceptarea lui Dumnezeu, dragostea Luidevine pentru ei fără înţeles. Am vorbit de multe ori despre dragostea luiDumnezeu şi i-am auzit pe unii creştini răspunzându-mi cu amărăciune."Ei şi ce?" spuneau ei. "El iubeşte pe toată lumea!" Ei cred că dragosteacare vine de la Dumnezeu, e o dragoste vagă, universală, impersonală.În multe cazuri oamenilor nu li s-a vorbit despre adevărata acceptare a lui67Dumnezeu prin Isus Hristos şi moştenirea pe care o avem în El. Oricum,ignoranţa în privinţa Cuvântului lui Dumnezeu nu e singurul motivpentru această condiţie. Mulţi oameni care cunosc Biblia în profunzimetrăiesc aceleaşi întâmplări. Discutam odată cu studenţii unui seminar. Întimp ce vorbeam despre identitatea creştinilor în Hristos le-am pus o seriede întrebări. "Câţi dintre voi sunt neprihăniţi şi acceptaţi în ochii luiDumnezeu, aşa precum sunt eu?" Fiecare mână a celor ce mă ascultau s-aridicat. "Câţi dintre voi sunt neprihăniţi şi acceptaţi în faţa lui Dumnezeu,aşa precum e Billy Graham?" De data asta cam o jumătate din cei ce măascultau şi-au ridicat mâinile. "Câţi dintre voi sunt neprihăniţi şi acceptaţiîn ochii lui Dumnezeu, aşa precum a fost apostolul Pavel?" Cam 10% dinei au ridicat mâinile." Câţi dintre voi sunt neprihăniţi şi acceptaţi în ochiilui Dumnezeu, aşa precum a fost Isus Hristos?" De data asta, doar treimâini s-au mai ridicat.Acesta nu a fost un caz de ignoranţă. Acei oameni urmau un colegiufoarte bun. Fiecare persoană din acea sală ar fi putut apăra într-un modagresiv doctrina justificării prin credinţă. Ei aveau adevărul în minţile lor.Dar îl aveau şi în inimă? Aceasta e ilustrarea perfectă a principiului princare o persoană poate şti ce spune Biblia, dar nu neapărat, cunoaşte şisemnificaţia acelor cuvinte. Mă întreb atunci: "V-aţi fi ridicat mâinile?"La final le-am spus studenţilor acelaşi incredibil adevăr pe care vi-l spunşi dumneavoastră: "Am să vă spun un adevăr indiscutabil. Dacă eşti uncreştin adevărat atunci eşti la fel de neprihănit şi acceptat în faţa luiDumnezeu precum a fost Isus Hristos!" Trebuia să le fi văzut feţele!Mulţi dintre ei se temeau să nu fiu lovit de fulgere în acea clipă.Dar, dumneavoastră, cum aţi fi reacţionat? Dacă sunteţi şocaţi ca uniidintre acei studenţi e doar pentru că nu ştiţi cu adevărat cine sunteţi prinHristos. Se poate să cunoaşteţi o mulţime de doctrine, dar viaţa voastrăcreştină de fiecare zi e mai mult o povară decât o binecuvântare. Poate căaţi încercat de multe ori să vă schimbaţi, dar nu aţi obţinut nici un rezultat,în ciuda tuturor seminarelor, a cărţilor şi casetelor pe care le-aţi studiat.Oricare v-ar fi situaţia, vreau să vă dau o veste. Hai să ne gândim lacâteva din fantasticele moşteniri pe care le-am primit prin Hristos. Mă

rog ca de acum înainte să nu vă mai luptaţi cu îndoieli când vă gândiţi laaccepţiunea lui Dumnezeu, pentru ca astfel să puteţi descoperi nemăsurateleminunăţii ale dragostei Sale.Mulţi creştini înţeleg ideea generală a iertării: Dumnezeu ne-a luat păcateleşi le-a dat lui Isus. Dar asta e doar o jumătate a mesajului! Dumnezeua mai luat şi perfecta neprihănire a lui Isus şi ne-a dat-o nouă. Epistola adoua către Corinteni 5:21 spune: "Pe cel care n-a cunoscut nici un păcat,El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu înEl." Cum pot eu să spun că, în faţa lui Dumnezeu, eu sunt la fel de68neprihănit şi acceptat, aşa precum a fost Isus? Pentru ceea ce fac? Niciîntr-un caz! E pentru ceea ce sunt în Hristos.Biblia ne spune că neprihănirea e un dar gratuit pe care un om îl primeşteprin credinţă. Romani 5:17 explică acest lucru:Dacă deci, prin greşeala unuia singur [Adam], moartea a domnitprin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea,harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acelunul singur, care este Isus Hristos!Neprihănirea (un standard al acceptabilităţii în faţa lui Dumnezeu) esteun dar. Nu trebuie să munceşti pentru a o obţine. Nu o câştigi. Nu o meriţi.Ca orice dar, tot ce poţi face e să o accepţi sau nu. Şi odată ce o aieste a ta.De multe ori oamenii îmi răspund: "Nu pot să concep cum Dumnezeu măpoate face neprihănit." Iar eu răspund: "Am o întrebare mai bună pentruvoi. Cum a putut Dumnezeu să-L facă pe Isus să devină un păcat?"Cinstit vorbind, am mai puţine probleme în a înţelege cum Dumnezeu măpoate face neprihănit decât să înţeleg cum Dumnezeu L-a făcut pe FiulSău, care era perfect să devină păcat. Dar a doua epistolă către Corinteni5:21 învaţă ambele variante.Acei studenţi seminarişti, capabili să apere doctrina justificării princredinţă, au fost prea timizi pentru a mărturisi că sunt la fel de neprihăniţiprecum Isus. Cuvântul "justificat" înseamnă "declarat în totalitate neprihănit".Problema care îi împiedică pe cei ce cunosc învăţăturile Bibliei săle pună şi în aplicare, este atitudinea cu care privesc neprihănirea noastrăîn Hristos. Ei cred că neprihănirea este valabilă doar după ce vom muri şică, acum şi aici, acceptarea noastră se face pe baza rezultatelor noastre.Atâta timp cât un om crede astfel, nu va putea beneficia deloc de neprihănireape care o are în Hristos. Relaţia sa cu Dumnezeu va continua să fiebazată pe acelaşi sistem de merite. Astfel, el va simţi existenţa uneibariere emoţionale între el şi Dumnezeu (chiar dacă în realitate aceastanu există), la fel cum a simţit şi fiul meu Bobby faţă de mine. Adevăruleste că Dumnezeu ne vede, chiar acum, total acceptaţi şi neprihăniţi înfaţa Lui – iar asta nu pentru ceea ce facem acum, ci pentru ceea ceHristos a făcut pentru noi.În rugăciune putem descoperi dacă credem cu adevărat acest adevăr.Cum ne apropiem de Dumnezeu? Felul în care ne rugăm dezvăluie modulîn care am primit acceptarea lui Dumnezeu şi ce credem că El aşteaptă dela noi. Ceea ce Dumnezeu vrea de la noi este să credem în El şi înCuvântul Său – Cuvânt care ne spune că Hristos a făcut totul – şi să neapropiem "cu încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să69găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie." (Evrei 4:16)Observaţi că Dumnezeu a spus, "la vreme de nevoie." Care e timpul cândai cele mai mari nevoi? Nu e atunci când te confrunţi cu tentaţii de totfelul, sau te găseşti în gheara păcatului? Dar dacă tu nu crezi că eşti întrutotul acceptat de Dumnezeu, nu vei avea niciodată îndrăzneala necesară

pentru a te apropia de El. Vei rătăci prin încăperea care precede salatronului încercând să găseşti o cale prin care să devii destul de"îndreptăţit" pentru a putea intra. Rezultatul final va fi că vei evita să teîndrepţi spre unica ta sursă de ajutor (Dumnezeu), exact atunci când veiavea foarte mare nevoie de El! Când aş putea eu să fiu "îndreptăţit" princeea ce fac, pentru a putea intra în camera tronului Domnului nostru?Niciodată. Dar Noul Testament ne sfătuieşte continuu să beneficiem prinrugăciune de ceea ce Dumnezeu a făcut prin Hristos "în El avem, princredinţa în El, slobozenia şi aproprierea de Dumnezeu cu încredere."(Efeseni 3:12). De unde ne luăm slobozenia şi încrederea? Le luăm"prin credinţa în El." Totul este în cuvintele cu care ne rugăm "în numelelui Isus".De multe ori îi întreb pe oameni: "Ce înseamnă să te rogi în numele luiIsus?" Am auzit aceste cuvinte de multe ori. Toţi ne încheiem rugăciunilecu ele. Dar nimeni nu pare să ştie de ce. Probabil că cel mai cinstitrăspuns pe care l-am auzit e următorul: "Pentru că aşa ne încheiem noirugăciunile." Nu, e ceva mai mult decât o formulă de încheiere a rugăciunilor.A ne ruga în numele lui Isus înseamnă că noi recunoaştem douălucruri. Recunoaştem că nu putem fi acceptaţi de Sfântul Dumnezeu dacătrăim fără Isus. Şi mai recunoaştem că numai datorită Lui şi a ceea ce Ela făcut putem veni cu îndrăzneală şi oricând în faţa lui Dumnezeu, cuîncrederea deplină că vom găsi două braţe larg deschise, gata să neprimească. Nu din cauza neprihănirii noastre – pentru că nu o avem – cidatorită neprihănirii Sale. Galateni 3:27 spune: "Toţi care aţi fost botezaţipentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos." Pentru că suntem în EL,suntem acceptaţi de Dumnezeu!Vreau să vă atrag atenţia că vorbesc despre noi, ca fiind acceptaţi deDumnezeu şi nu neapărat faptele noastre. În identitatea mea sunt înpermanenţă acceptat de El, dar asta nu înseamnă că tot ceea ce fac e bine.El poate să-şi pună braţele în jurul meu şi să-mi arate adevărul în legăturăcu unele lucruri din viaţa mea care nu au fost făcute aşa cum trebuiau: oatitudine, o faptă, un obicei. De ce? Pentru ca El să-mi poată schimbaacea atitudine care este greşită, schimbare ce va avea ca rezultat şischimbarea acţiunilor. Dar acceptarea mea nu e niciodată pusă sub semnulîntrebării. Întotdeauna El mă înconjoară cu dragoste, accepţiune,înţelepciune şi bunătate. Pentru că sunt un copil al lui Dumnezeu, El îmiva asculta mereu rugăciunile pe care i le ofer cu credinţă – adică în70numele lui Isus!Rugăciunea devine cheia identităţii noastre în Hristos. Biblia spune"rugaţi-vă neîncetat" (1 Tesaloniceni 5:17) şi am aflat că rugăciunea eexact dorinţa ardentă a cuiva în care trăieşte Hristos şi care cunoaştedragostea şi acceptarea Sa. În momentul în care simţim nevoia de a neapropia de Dumnezeu prin rugăciune, îşi face imediat loc şi simţământulde încredere în acceptarea Sa. Cât de tare credem că urechile Sale suntdeschise pentru a ne primi rugăciunile? Nu cred că mulţi creştini ausiguranţa că sunt auziţi. Şi asta din cauză că nu ştim cine suntem.Bazându-mă pe experienţa mea în predare şi consultanţă, am început săcred că cea mai distrugătoare experienţă pentru oameni, este ca ei sătrăiască cu impresia unei dragoste şi acceptări condiţionate. Asta e formula"te iubesc dacă ..." Oamenii care cresc într-o casă în care dragosteaşi acceptarea părinţilor lor trebuie câştigată cu efort vor cunoaşte suferinţeleşi se vor lupta cu ele o viaţă întreagă. Pe de altă parte, acei care crescîntr-un mediu în care acceptarea şi dragostea nu sunt condiţionate, au unpunct de vedere mai încrezător şi pozitiv asupra vieţii. Dar s-ar putea sănu fie întotdeauna aşa.

Acelaşi principiu e adevărat şi scos în evidenţă atunci când ne referim laviaţa spirituală a unei persoane. V-aţi întrebat vreodată de ce istoria religieie atât de sordidă? Aţi observat vreodată că persoanele religioase suntpersoanele cele mai egoiste? E pentru că religia îi face pe oameni egoişti!Toate formele de religie – încercarea omului de a ajunge la Dumnezeu –sunt bazate pe o mulţime de încercări pentru a obţine acceptarea şirăspunsul lui Dumnezeu, sau a "dumnezeilor". Doar creştinismul pur şinediluat vorbeşte de un Dumnezeu iubitor şi plin de acceptare care S-acoborât printre oameni pentru a le oferi iertarea şi viaţa!Dacă cea mai destructivă forţă în viaţa umană e dragostea şi acceptareacondiţionată, e de asemenea adevărat că cea mai puternică forţă care îţipoate schimba viaţa e mesajul de dragoste şi acceptare necondiţionată pecare le primeşti de la Dumnezeu. Un exemplu de neuitat e istoria Jeanei.Jean s-a luptat tot timpul vieţii sale. Măritată cu un militar de carieră, unom condus de ambiţii, ea a trăit în multe locuri din lume. În loc să sebucure de o viaţă atât de dinamică, Jean trăia într-o depresie continuă.Trăia numai cu ajutorul medicamentelor care i-au fost prescrise. Demulte ori însă ele nu reuşeau să-i ofere confort împotriva depresiilor ei.În patru ocazii diferite, durerea emoţională a făcut-o pe Jean să încercesă-şi ia viaţa. La ultima ei încercare a pendulat între viaţă şi moarte timpde patru zile. Soţul ei, obosit de încercările ei de sinucidere a părăsit-o şia divorţat.După cea de a patra încercare de sinucidere, ea a fost prea speriată pentrua mai încerca din nou. S-a resemnat şi s-a decis să trăiască, dar depresia71ei a continuat. Singură, Jean s-a reîntors în Statele Unite încercând să-şicreeze o viaţă nouă. Aici, în Dallas, ea a fost invitată la unul din studiilemele biblice. A răspuns cu bucurie la vestea cea bună şi L-a acceptat peIsus Hristos. Jean a rămas uimită când a descoperit ce spunea Dumnezeuîn Scriptură despre oameni ca ea. A insistat asupra fiecărui verset carevorbea despre dragostea şi acceptarea pe care le poate primi de la Dumnezeuşi asupra noii ei identităţi în Hristos. Aparenţele ei depresive,nervozitatea au început să fie înlocuite de ochii zâmbitori, relaxareacalmă şi pasul mai săltăreţ. Jean nu a mai fost preocupată de propria-ipersoană ci a început să se dedice altor oameni. Foarte curând, depresia eiera doar o amintire.Nu voi uita niciodată ziua în care Jean mi-a spus cu o faţă zâmbitoare:"Bob, toată viaţa am încercat să mă sinucid – dar iată că acum amreuşit." A fost mai mult decât un şoc pentru mine. A râs când mi-a văzutfaţa şi mi-a explicat: "Atât de mult timp am fost nefericită. Dar acum amdescoperit cât de mult mă iubeşte Dumnezeu şi încă mai descopăr dragosteaLui în fiecare zi. Acea Jean de demult, a dispărut, a murit! Ea amurit cu Isus pe cruce. Dar noua Jean e vie şi iubită de Isus. Întreagaviaţă am căutat pe cineva care să mă iubească şi să mă accepte aşa cumsunt. Am încercat să câştig acceptarea familiei mele, a soţului meu,iubirea copiilor mei, a prietenilor mei. Şi tot timpul am încercat să câştigacceptarea lui Dumnezeu. Dar e atât de greu să-i faci pe alţii să teiubească atunci când tu crezi că nu poţi fi iubită. Doar în Isus am găsitdragostea şi acceptarea pe care pot conta la infinit. Dar lucrul cel maiminunat este că, de când n-am mai încercat să-i fac pe oameni să măiubească, am găsit mult mai multă dragoste decât aş putea măsura, înceilalţi copii ai lui Dumnezeu."Au trecut mai mult de cinci ani de la prima mea întâlnire cu Jean. S-aeliberat de depresiunile ei nervoase. Astăzi, Jean e o creştină fericită şiîncântătoare, plină de compasiune şi dragoste.A devenit un sfătuitor sensibil şi înţelept pentru alţi oameni care se luptă

cu aceleaşi probleme cu care s-a luptat şi ea şi de care a scăpat cu ajutorullui Hristos.Isus a spus: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânziniciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată." (Ioan 6:35)Fiecare fiinţă născută în această lume umilă s-a născut cu o poftă dedragoste şi acceptare necondiţionată. Când învăţăm să ne lăsăm viaţa îngrija lui Isus, vedem că El este exact ceea ce ne-a promis: satisfacţiatotală pentru acea foame şi sete nepotolită. În El găsim dragosteanecondiţionată, acceptarea necondiţionată şi sensul vieţii. Toate căutărileajung la un sfârşit prin El.728Marele schimbUna din cele mai excelente ilustrări ale importanţei cunoaşterii spirituale,este reprezentată pentru mine de povestea unui om pe nume Yates. Întimpul anilor de depresiune economică, domnul Yates deţinea o bucatăbună de pământ în vestul Texasului pe care creştea oi. Trăia într-o sărăcieextremă, luptându-se din greu pentru a asigura hrana şi îmbrăcămintea ceerau necesare familiei. Situaţia i s-a înrăutăţit atât de tare încât a fost pepunctul de a-şi pierde proprietatea neavând banii necesari pentru a plătitaxele pentru pământ. Cum domnul Yates se afla în pragul falimentului, ocompanie petrolieră a venit în zonă. "Credem că am putea găsi petrol pepământul dumneavoastră", i-au spus oamenii de la companie. "Ne permiteţisă forăm?"Gândindu-se că nu avea nimic de pierdut, domnul Yates le-a datpermisiunea. Compania petrolieră a început forările şi, la o adâncimemică, au dat de cel mai mare depozit de petrol descoperit la acea vremepe continentul nord-american – un depozit care producea peste 80.000barili de petrol într-o zi! Peste noapte, domnul Yates a devenit miliardar!Chiar a devenit? Nu, dacă te gândeşti, pentru că domnul Yates fusesemiliardar de când a devenit proprietarul terenului. Petrolul a fost acolo.Atâta doar că domnul Yates nu ştia de el.Aceasta e o imagine a multor creştini din zilele noastre. Biblia spune căDumnezeu: "... ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti,în locurile cereşti, în Hristos." (Efeseni 1:3) Dar ca şi domnulYates, mulţi dintre noi nu ne dăm seama de incredibilele bogăţii pe carele avem deja în Hristos. Aşa că trăim într-o sărăcie spirituală.Aşa cum am spus, mulţi creştini înţeleg noţiunea de mântuire, nuneapărat greşit, ci într-un mod redus. Pentru acelaşi motiv, Pavel, înepistola sa către Efeseni, s-a rugat pentru ei "ca Dumnezeul Domnuluinostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să dea duh de înţelepciune şi dedescoperire, în cunoaşterea Lui şi să vă lumineze ochii inimii, ca săpricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slaveimoştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginitamărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui." (Efeseni 1:17-19)Acestea sunt aceleaşi lucruri la care s-a referit Pavel în 1 Corinteni 2:9,unde spunea: "Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzitşi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit73Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." Câtă nevoie avem de această cunoaştere!Dar când el vorbeşte de "ochii inimii" ca fiind deschişi, e clar căapostolul se referă la ceva foarte profund, mai profund decât intelectulnostru, ceva pe care Dumnezeu Însuşi trebuie să ne ajute să înţelegem. Elvorbeşte despre cunoaşterea Lui şi a dragostei Sale, prin intermediulinimii. De aceea trebuie să ne apropriem de adevărul lui Dumnezeu cu oatitudine umilă, dependentă. Această cunoaştere nu o obţinem prin

intermediul inteligenţei noastre: "nouă însă, Dumnezeu ni Le-a descoperitprin Duhul Său." (1 Corinteni 2:10). Cu toate că nu ştiam asta pe atunci,era lucrul la care mă rugam în timp ce conduceam spre oraş cu lacrimilecurgându-mi pe obraji. Când spun că aceste adevăruri au puterea de a-ţischimba viaţa, o spun dintr-o experienţă proprie. Viaţa mea s-a schimbat.Acelaşi lucru este valabil când vorbesc despre diferenţa dintre cunoaştereacu inima şi cunoaşterea cu mintea a Cuvântului lui Dumnezeu. E oexperienţă uimitoare pentru mine să mă întorc înapoi şi să ascult casetecu propriile mele predici. Cu vreo doisprezece ani în urmă, predamaceleaşi adevăruri, folosind aceleaşi versete ca şi astăzi. Dar pot să spuncă în inima mea nu înţelegeam cuvintele mele. Astăzi experienţa pe careo am cu privire la dragostea şi acceptarea lui Dumnezeu e atât de reală,încât nu o pot descrie. De aceea, rugăciunea lui Pavel pentru Efeseni e şirugăciunea mea pentru voi. Cu cât explorăm mai mult moştenirea pe careo avem, cu atât ochii noştri se vor deschide mai larg pentru a puteaînţelege cu inima, la fel de bine precum înţelegem cu mintea, "lucrurilepe care Dumnezeu ni le-a dat" (1 Corinteni 2:12) prin Isus Hristos!Care e moştenirea noastră în Hristos? Cum ne putem schimba viaţaatunci când cunoaştem această moştenire? Pentru a răspunde aş vrea săîncep cu principiul major, care uneşte toate aceste lucruri: nu vei aveaniciodată o viaţă schimbată până când nu vei trăi viaţa ce ne-a fost datăîn schimb.Creştinii încearcă tot timpul să îşi schimbe vieţile; dar Dumnezeu ne ceresă experimentăm noua viaţă ce ne-a fost dată în schimbul celei vechi.Creştinismul nu este un program pe care să ţi-l impui. Nu e un proiect dereformă. E înviere! E viaţă nouă! Şi e exprimat în termenii unei totaleschimbări a identităţii. Isus Hristos Însuşi s-a identificat cu noi în moartepentru ca noi, la rândul nostru, să ne putem identifica cu El în înviereaSa. I-am dat lui Hristos tot ceea ce am fost – nişte morţi spirituali,păcătoşi vinovaţi – iar Hristos ne-a dat tot ceea ce El este – înviere,iertare, neprihănire, acceptare.Avem acceptarea totală pentru că am trecut printr-o schimbare totală: "PeCel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi săfim neprihănirea lui Dumnezeu în El." (2 Corinteni 5:21) Ne-am referit laacest adevăr în capitolul precedent. Aş vrea să analizăm acum câteva74dintre rezultatele care apar în urma acceptării noastre totale de cătreDumnezeu (justificarea noastră).Am încheiat pace cu Dumnezeu: "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi,prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru IsusHristos." (Romani 5:1) Acest verset nu se referă la un sentiment, cum arfi "pacea lui Dumnezeu"; vorbeşte despre acea pace care este opusulrăzboiului. Cartea Romani începe cu o discuţie despre mânia luiDumnezeu împotriva oamenilor care au păcătuit (Romani 1:18). După cea explicat vestea cea bună, Evanghelia, Pavel declară că avem pace cuDumnezeu – nu mai e vorba de ostilităţi sau diviziune. Ne-am împăcat întotalitate cu El şi asta odată pentru totdeauna.Suntem feriţi de mânia lui Dumnezeu: "...când suntem socotiţi neprihăniţi,prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu."(Romani 5:9) Cum putem fi siguri că Dumnezeu nu ni se va adresacu mânie din cauza păcatelor noastre? Putem fi siguri că nu ni se vaadresa cu mânie, pentru că Hristos a luat toată mânia lui Dumnezeuasupra Sa atunci când a murit crucificat, iar noi suntem acum, prin El,ascunşi înăuntrul neprihănirii Sale.Întotdeauna mi s-a părut ciudat că în multe grupuri de creştini vestea ceabună a lui Isus este rezervată doar pentru cei pierduţi, în vreme ce

creştinii trăiesc în vinovăţie, insecuritate şi frică de mânia lui Dumnezeu.Poţi să fii un ucigaş sau un membru al Mafiei şi mesajul va fi,"Dumnezeu te iubeşte şi Isus Hristos a murit pentru păcatele tale. Trebuiedoar să îl primeşti pe Isus prin credinţă şi vei fi salvat." Acesta e unadevăr! Orice om ce vine la Isus va fi salvat, fără a se mai ţine cont detrecutul său. Cu toate acestea, credincioşii vor primi un mesaj ca şiacesta: "Hei, tu, păcătosule! Ar trebui să-ţi îmbunătăţeşti faptele saupedeapsa lui Dumnezeu va cădea asupra ta!" Prima dată primeşti veştilebune, apoi, după ce devii creştin, le primeşti şi pe cele rele.Romani 5:6-10 încearcă să îndrepte acest mesaj greşit.Parafrazând, aceste versete spun: dacă Dumnezeu a demonstrat măreţiadragostei Sale pentru tine prin faptul că – chiar şi atunci când eraineajutorat, necredincios, păcătos şi un duşman al Său – Hristos a muritpentru tine, cu atât mai mult acum – când eşti membru al familiei Sale! –eşti la adăpost de frica judecăţii Sale!Am fost eliberaţi de toate temerile şi condamnările (judecată, pedeapsă):"Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos." (Romani8:1) Acest verset e limpede precum cristalul. Un creştin (un om care esteîn Hristos) nu va cunoaşte niciodată judecata pentru păcatele sale. Putemfi siguri? Da, pentru că Hristos a luat judecata noastră asupra Sa şi nu amai rămas nimic pentru noi. Suntem acum în El şi am primit neprihănireaSa.75Am fost făcuţi perfecţi pentru totdeauna: "Căci printr-o singură jertfă El afăcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi." (Evrei 10:14)De multe ori îi ajut pe oameni să parcurgă acest verset frază cu frazăpentru a putea cunoaşte în întregime implicaţiile sale. Nu de mult amavut o conversaţie la radio cu Karen, o tânără femeie, care trăise mulţi anicu sentimente de vinovăţie. După ce i-am citit Evrei 10:14, am întrebat-o:"Karen, ce a spus acest verset despre tine?""Că am fost făcută desăvârşită" mi-a răspuns."Pentru cât timp ai fost făcută desăvârşită?" am întrebat-o."Pentru totdeauna.""Cum ai devenit desăvârşită Karen? Acţionând perfect?" am continuat eu."Nu" a spus ea. După care s-a gândit pentru un timp. "Se spune că 'prinsacrificiu'. Prin ceea ce Isus a făcut pentru noi.""Atunci Karen, dacă acesta este adevărul (şi Biblia spune că este) cum tesimţi?""Fericită, ... liberă. Mă face să simt că vreau să-L cunosc pe Dumnezeumai bine. Mă face să simt că vreau să-L iubesc mai mult." Karen a înţelesmesajul acelui verset.Mulţi oameni se întreabă de ce li se pare greu să-L iubească peDumnezeu, chiar dacă ştiu că ar trebui să-L iubească. Răspunsul, foartesimplu, este explicat în 1 Ioan 4:10, 18, 19:Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci înfaptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimes pe Fiul său ca jertfă deispăşire pentru păcatele noastre. În dragoste nu este frică; cidragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu eapedeapsa şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi Îliubim pentru că El ne-a iubit întâi.O prietenă dragă de-a mea, Bonnie, a încercat să se sinucidă datoritămultor ani pe care i-a trăit într-o continuă tristeţe. A muncit până laepuizare încercând să fie "îndeajuns de bună" pentru a fi acceptată deDumnezeu. A auzit apoi de acceptarea lui Dumnezeu în Hristos şi a noiiidentităţi în El. Ea a spus, "Am încercat şi iar am încercat să-L iubesc peDumnezeu. Am fost învăţată că ar trebui să-L iubesc şi am simţit că

trebuia să-L iubesc. Dar am descoperit că nu pot. Nu reuşeam să găsescdragostea pentru El. În final am descoperit cum mă iubea Dumnezeu şiîncercările disperate de a-L iubi au luat sfârşit. De atunci, dragosteapentru Dumnezeu a devenit unul dintre cele mai naturale lucruri dinlume."Trebuie să primim dragostea lui Dumnezeu şi să ne odihnim în totala Saacceptare înainte de a-I răspunde cu dragostea noastră. Cu cât învăţăm să76cunoaştem mai bine dragostea Sa, vom vedea că începem să răspundemcu mai multă dragoste pentru El şi pentru ceilalţi.Noul Testament este atât de deschis şi îndrăzneţ în a proclama cinesuntem noi în Hristos, încât suntem aproape dezorientaţi. Nu este nici omirare că ne vine atât de greu să credem. Mulţi oameni găsesc că estenecesar să dilueze mesajul Bibliei şi încearcă să-i reziste spunând: "iatăceea ce Biblia spune cu adevărat ..." Dar nu diluaţi mesajul! Biblia vreasă spună exact ceea ce spune! Am fost făcuţi desăvârşiţi. În ochii noştri?Nu! Datorită comportamentului nostru? Nu. Am fost făcuţi desăvârşiţi înochii lui Dumnezeu.Ne vine greu să credem aceste lucruri simple pentru că persistăm în a trăisuperficial, fără credinţă. Ce este credinţa? Biblia ne spune: "Şi credinţaeste o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţaredespre lucrurile care nu se văd." (Evrei 11:1). Dacă am putea vedeaaceste lucruri, nu am mai avea nevoie de credinţă. Credinţa înseamnăîndeplinirea unui mesaj ce vine de la Dumnezeu, fără să ne pese de ceeace vedem.Am fost făcuţi deplini: "Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătateaDumnezeirii şi în El voi aveţi totul deplin ..." (Coloseni 2:9, 10). Poţi săadaugi deplinătăţii? Nu. Nu poţi deveni "mai complet".În zona din Indiana unde eu am crescut erau o mulţime de meri. Noi,copiii, obişnuiam să luăm aceste mere înainte de a fi coapte – erau mici şitari precum pietrele – şi ne băteam cu ele. Aveam sentimentul unui lucrubine făcut atunci când reuşeam să-l lovesc pe unul dintre prietenii mei încap. Erau acele mere perfecte când le culegeam noi? Da. Tot ceea cetrebuia să se găsească într-un măr se găsea. Dar erau ele mature? Nu.Noi, ca şi creştini am fost făcuţi deplini în Hristos. Suntem iertaţi,mântuiţi, vii din punct de vedere spiritual şi stăm în neprihănirea luiHristos, total acceptaţi. Suntem perfect maturi? Nu. Asta nu se va întâmpladecât în ziua învierii, când primim un corp nou care se va potri-vi cuspiritul înviat pe care deja îl posedăm.Dumnezeu trebuie să mai lucreze încă mult în noi. Ar trebui să ne vedemunii pe alţii având un semn invizibil pe piepturile noastre, pe care să scrie"în construcţie". Ne va face mult mai toleranţi şi mai iertători unii faţă dealţii. Până atunci, putem fi siguri că Dumnezeu "care a început în voiaceastă bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos" (Filipeni1:6). Chiar dacă suntem conştienţi de dificultăţile ce apar în acest procesde creştere, El ne vede deja ca ajunşi la maturitate. Aşa cum i-am spusunui ascultător radio, "Dumnezeu niciodată nu te va iubi sau accepta maimult sau mai puţin decât te iubeşte sau te acceptă acum." Acesta este unadevăr pe care ne putem clădi o viaţă!Am fost făcuţi locuitori ai cerurilor: "Dar cetăţenia noastră este în ceruri,77de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul nostru Isus Hristos."(Filipeni 3:20). Povestea soţiei mele ilustrează o aplicaţie uimitoarea acestui adevăr. Amy a fost născută în Rusia şi a trăit în Germania dupărăzboi. În timp ce eram în armată, ne-am căsătorit şi am adus-o în StateleUnite. Astăzi, ca cetăţean american, ea nu are nici cea mai vagă idee

despre doctrina comunistă de care a auzit când era copil. Ea are ocetăţenie nouă, într-o altă ţară. Are o nouă identitate.Să ne imaginăm, totuşi, că nişte agenţi ruşi o urmăresc peste tot,spunându-i: "Eşti rusoaică. Trebuie să faci ceea ce îţi vom cere. Nu tepoţi schimba. Tu munceşti pentru noi." N-are nici un sens să-ţi pierzitimpul certându-te cu ei. Amy poate fi sigură de noua ei identitate. "Nuvreau să vă mai văd. Nu mai am nici o legătură cu voi. Nu mai sunt uncetăţean rus. Sunt un cetăţean american! Mă supun legii Statelor Unite.Lăsaţi-mă în pace sau chem poliţia."Aşa trebuie să acţionăm când avem de-a face cu minciunile diavolului.Toţi ştim că vrem să fim ceea ce Hristos ne cere să fim, dar mai greşimuneori. Auzim vocea care ne şopteşte la ureche: "Nu vei reuşi niciodată.Eşti un creştin fără importanţă. Dumnezeu te-a abandonat. Eşti deneacceptat." Nu-ţi pierde timpul cu cel care îţi spune astfel de lucruri.Respinge-i minciuna şi întoarce-te la ceea ce Dumnezeu îţi spune că eşti!"Sunt copilul lui Dumnezeu. Dacă ai ceva împotriva mea, Satan, vorbeştecu Isus. El este stăpânul meu. Nu am nimic de-a face cu tine."Amy poate să spună: "Sunt moartă pentru Rusia, dar sunt vie pentruStatele Unite. În acelaşi fel şi noi putem spune: "Sunt mort pentru păcat,dar trăiesc pentru Dumnezeu" Romani 6:3, 4 spune:Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos am fostbotezaţi în moartea Lui? Noi, deci, prin botezul în moartea Lui,am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos aînviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţănouă.Pentru că am trecut prin marea schimbare a lui Dumnezeu, considerămtrecutul ca fiind mort şi ne concentrăm asupra noii vieţi pe care am primit-o.Pavel a scris: "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcăea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede..." (Romani 1:16). Este un mesaj de dragoste, de acceptare, de viaţă.Nu numai pentru a putea merge în ceruri când murim. Este viaţă şiputere pentru a trăi aici şi acum:Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc ... dar nu mai78trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiescacum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, carem-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. (Galateni 2:20)Sunt mulţi oameni care consideră acest mesaj ca fiind ofensiv şi nu leplace. Alţii spun: "Da, da ştiu că ceea ce îmi spui este adevărat. Dar nupoţi să te bazezi doar pe asta. Trebuie să ajungi la nişte adevăruripractice." Ascultaţi! Nu este nimic mai practic decât mesajul despredragostea şi harul lui Dumnezeu şi identitatea credinciosului în Hristos!Întotdeauna, oamenii caută puterea lui Dumnezeu, iar puterea Lui esteaceasta!Ca probă, vă aduc o situaţie adevărată. Cum aţi discuta cu cineva careeste homosexual. Are Isus Hristos vreun răspuns pentru el? Toţi ştim cănu este bine ceea ce face. Lumea poate considera asta o "boală" un "stilde viaţă alternativ", sau o "preferinţă sexuală". Dar toţi cei care considerăBiblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu consideră acest lucru ca fiind unpăcat. Dar luându-l ca păcat şi doar spunând că nu este bine, nu constituieun răspuns. Ce răspuns putem da unui om prins în această cumplităsclavie? Eu ştiu doar unul singur: Nu are nevoie doar de o schimbare decomportament, ci de o nouă identitate.Lee s-a prăbuşit pe un scaun din biroul meu în timp ce îmi spuneapovestea lui. "Timp de mulţi ani am fost homosexual". Vorbea cu o voce

slabă. Era într-o stare de oboseală maximă şi foarte întristat. "Apoi, nu cumulte luni în urmă L-am cunoscut pe Isus Hristos. Am început să merg labiserică şi am crezut că totul s-a schimbat. Dar am văzut un băiat înbiserică de care mă simt foarte atras şi pe care nu pot să mi-l scot dinminte." Vocea lui Lee a început să tremure de emoţie în timp ce încercasă-mi spună durerea sa, cum în ciuda eforturilor sale de a se schimba seconsidera un ratat şi-i era ruşine că nu se putea debarasa de vechile saleobiceiuri."Hai să ne întoarcem înapoi şi lasă-mă să-ţi spun câteva lucruri despremântuire." I-am explicat ce spune Evanghelia despre moartea lui Isuspentru noi, moarte prin care ne-au fost iertate păcatele, despre învierea Saprin care El poate să ne dăruiască viaţa Lui. I-am mai arătat că mântuireanu înseamnă schimbarea vieţilor noastre de către noi înşine; ci estelucrarea lui Dumnezeu, care ne transformă într-o nouă fiinţă. Scopul meuera să văd dacă Lee era sau nu un creştin adevărat.Datorită răspunsurilor sale, mi-am dat seama că Lee era cu adevăratnăscut din nou. Îl acceptase pe Hristos, deci nu mai aveam ce discuta înlegătură cu asta. Ce aţi face dacă aţi fi creştin şi v-aţi confrunta cu totfelul de tentaţii şi dorinţe care vă împing spre păcat? În cazul lui Lee, caşi în multe alte cazuri de acest gen, există câteva probleme care trebuie79clarificate."Lee", i-am spus, "când L-ai primit pe Isus, ce parte a corpului tău aisimţit că renaşte?"S-a gândit un moment. "Cred că spiritul meu.""Da, aşa e" i-am răspuns. "Când suntem salvaţi nu corpul nostru renaşte.Am acelaşi trup pe care l-am avut şi înainte şi poate este chiar mai rău. Şinici sufletul nostru (mintea noastră, sentimentele şi voinţa) nu va renaşte.Cu alte cuvinte, eu şi cu tine putem să ne gândim la aceleaşi lucruri, săavem aceleaşi dorinţe păcătoase şi să facem aceleaşi lucruri păcătoase, lafel cum am făcut şi înainte de a deveni creştini. De aceea Biblia spune:"Să nu vă potriviţi chipul veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prinînnoirea minţii voastre." (Romani 12:2). Am fost obişnuiţi să trăim întrunîntuneric total, la cheremul minciunilor Satanei, dar acum ne putemelibera prin adevăr. Duhul lui Dumnezeu trăieşte în tine şi vrea să-ţireînnoiască mintea. Isus ne-a promis "adevărul vă va face liberi." Dar"reînnoirea minţii" este un proces care ţine o viaţă.Am discutat cu Lee multe alte adevăruri, începând cu problemaidentităţii. Cum se prezenta Lee la începutul discuţiei noastre? "Sunt unhomosexual." Dar este adevărat? Asta a spus Dumnezeu că este? M-amîntors la 1 Corinteni 6:9, 10 şi am citit:Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătoriila idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii,nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nuvor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.De ce am citit acest verset? Pentru că m-am dedicat adevărului şi, dupăcum spune Cuvântul lui Dumnezeu, a trebuit să numesc homosexualitatea,ceea ce este – un păcat. Dar tot ca păcate putem considera şilăcomia şi calomnia. Câţi dintre noi pot spune că sunt independenţi deorice dorinţă, de orice poftă? Câţi dintre noi pot să spună că nu au bârfitniciodată? Dacă n-ar fi existat harul lui Dumnezeu, prin Isus Hristos,aceste păcate – la fel de mult ca şi homosexualitatea – ar fi fost de-ajunspentru a fi condamnaţi la Iad.De prea multe ori nu citim din Biblie ceea ce ar trebui. Lee nu trebuia săfie convins – el îşi cunoştea păcatul. El avea nevoie de veşti bune care săl

elibereze! Şi găsim explicaţia în versetul următor: "Şi aşa eraţi unii dinvoi!" (Corinteni 6:11)"Înţelegi, Lee?" l-am întrebat. "Ai venit la mine şi mi-ai spus că eştihomosexual. Dar Biblia spune că aşa erai. Nu eşti aşa astăzi! Lasă-mă săţicitesc versetul până la capăt: "Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi80fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului nostru Isus Hristos şi prinDuhul Dumnezeului nostru" (1 Corinteni 6:11). Am continuat să-i explic."Când Dumnezeu te-a privit El nu a văzut o persoană ce avea identitatea'homosexual'. Eşti fiul lui Dumnezeu, Lee! Asta eşti."După ce am studiat şi discutat o mulţime de scripturi, Lee mi-a daturmătorul răspuns: "Bob, dacă toate aceste lucruri sunt adevărate, eu numai sunt omul care am fost, nu-i aşa?" Asta chiar aşa e. Vezi, dacă opersoană este homosexual, atunci nu poţi să aştepţi de la el decât uncomportament de homosexual. Dar dacă identitatea unei persoane este"fiul lui Dumnezeu" – sfânt, preaiubit, neprihănit în ochii lui Dumnezeu– atunci vechiul comportament nu-şi mai are sens.Mai există multe explicaţii. În 1 Corinteni 6 se discută comportamentulpe care o persoană ar trebui să-l aibă, pornind de la adevărul din versetul11:Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voilua eu mădularele lui Hristos şi voi face din ele mădularele uneicurve? Niciodată! Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este unsingur trup cu ea? ... Dar cine se lipeşte de Domnul este unsingur duh cu El. Fugiţi de curvie! ... Nu ştiţi că trupul vostrueste Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care Laţiprimit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căciaţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu întrupul vostru. (1 Corinteni 15-20)Repetată fraza "Nu ştiţi?" scoate la iveală adevărul care spune că, dacăştiţi cine sunteţi în Hristos, nu mai are nici un rost să faceţi altceva decâtsă vă oferiţi lui Dumnezeu pentru scopurile Sale.Începând cu acest fundament, am muncit din greu pentru a identificaprincipiile adevărului şi minciunii, principii care să-i ofere lui Leeposibilitatea să scape de ispită. "Primul păcat al lui Adam şi al Evei" i-amexplicat "a fost decizia lor de a-L nega pe Dumnezeu ca singura sursă aadevărului şi au început să hotărască singuri ce este bine şi ce este rău.Deci L-au numit pe Dumnezeu mincinos şi au pornit să se descurce fărăajutorul Lui. Toţi cei care ne-am născut în această lume am avut aceastătendinţă. Tot ceea ce ni se oferă este învelit în minciună, cum ar fi 'Aşaeste natural' sau 'Asta te va face fericit' sau 'Meriţi acest lucru'.Dumnezeu a zis 'Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cuputerea omenească. Şi Dumnezeu care este credincios, nu va îngădui săfiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şimijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda' (1 Corinteni 10:13). Decipentru a rezista unei ispite trebuie să identificăm adevărul şi să alegem81adevărul prin dependenţă faţă de Hristos.""De exemplu" am continuat, "Dumnezeu te-a făcut bărbat. De asemeneaEl a făcut femeile şi ne-a făcut să fim atraşi de sexul opus. Fiecare păcateste o distorsionare a adevărului, inclusiv a celui cu care eşti ispitit. Dar,cu toţii putem fi ispitiţi în orice lucru care este contrar mărturiei luiDumnezeu. Omul va funcţiona aşa toată viaţa. Tu îţi urmezi calea ta, alţiipe a lor. Când alegem o minciună noi spunem aceleaşi vorbe rostite şi deAdam: 'Doamne, nu prea ştii despre ce vorbeşti. Acel lucru pe care l-amales este mult mai bun decât ce-mi spui Tu.' Şi de obicei, doar după aceea

descoperim cât este de tragică alegerea pe care am făcut-o. Poate simţimplăcerea o lună, sau mai mult, dar în inima noastră ceva începe să seerodeze. Începem să plătim tribut vinovăţiei, fricii, depresiunilor nervoase,urii împotriva propriei persoane.""Dar acum când avem o viaţă nouă prin Hristos, putem, prin El, să trăimpentru un scop real. Putem să ne bucurăm zilnic de dragostea Luinecondiţionată şi de acceptarea Lui. Poţi cunoaşte mulţumirea pe care oai când eşti folositor altora şi când vezi că Hristos te foloseşte pentru a-iajuta.""Dacă vei păşi în credinţă Lee, dacă zilnic îi vei prezenta Lui experienţeleprin care ai trecut, astfel încât El să le poată evalua, să discearnă adevărulde eroare, atunci vei vedea că dorinţele firii vor muri. Trebuie să-ţi daiseama că ispita te va pândi în fiecare zi. Atâta timp cât vei trăi, te veilupta cu dorinţa carnală, deci va trebui să înveţi să eviţi tentaţiile. Dar cutimpul, Domnul îţi va înnoi mintea cu adevărul Său şi, ca rezultat,dorinţele şi emoţiile tale vor fi aliniate la ceea ce tu eşti – o nouă făpturăîn Hristos. Decizia ta zilnică va fi apoi aplicarea versetului din Galateni5:16: 'Umblaţi cârmuiţi de Duh şi nu împliniţi poftele firii pământeşti."L-am văzut pe Lee şi pe mulţi alţii ca el eliberându-se din sclavie prinacest mesaj. Singura soluţie este o schimbare totală. La început a trebuitsă-şi schimbe o identitate bazată pe comportamentul său cu o identitatebazată pe cuvântul lui Dumnezeu. Lee a trebuit să recunoască, că în cliparenaşterii sale i-a dat lui Isus tot ceea ce a fost şi a primit în schimb, totceea ce Hristos este. După cum spune şi 1 Petru 2:24, "El a purtatpăcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi fiind morţi faţă depăcate să trăim pentru neprihănire". Lee a trebuit să înveţe nu numai săspună "nu" păcatului, ci să spună "da" Domnului Isus Hristos care spune:"socotiţi-vă morţi faţă de păcat, dar vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos,Domnul nostru" (Romani 6:11)Nu contează cu ce ne luptăm, răspunsul este acelaşi. Numai printr-oschimbare totală vom începe să vedem schimbările dorite.829Misiunea condamnării"Să trecem acum în Louisville, Kentucky", am spus şi am comutatlegătura telefonică ce o aveam în cabina mea de radio: "Marge, eşti îndirect la emisiunea noastră 'Oameni către oameni'.""Vreau doar să întreb, "a spus o voce slabă "dacă este posibil ca uncreştin care s-a sinucis să ajungă în Rai."E un lucru care te înfioară în orice situaţie, dar mai ales când îl auzi la unpost de radio şi ştii că atâţia oameni te ascultă. Luându-mă după vocea ei,mi-am dat seama că era ceva serios. Marge nu mă întreba asta doar dinpură curiozitate. Se gândea să-şi ia propria viaţă. Creştinii nu sunt imunila asemenea gânduri sau dorinţe. De multe ori, disperarea lor poate fichiar mai adâncă, deoarece se presupune că ei ar trebui să aibă un răspunsla toate problemele de care se lovesc. Când ai ajuns să-L cunoşti peDumnezeu, dar tot nu reuşeşti să-ţi ordonezi viaţa, atunci ce altceva maipoţi face?Poate Dumnezeu să dea greş? Nu, răspunsul este acelaşi pe care l-am maiamintit: adevărul te eliberează; deci, eroarea te face sclav. Ceea ce euaveam de făcut era să descopăr şi să corectez erorile din mintea ei, eroricare îi provocau aşa o durere.În acest caz, am putut să o ajut pe Marge. Dar am avut nevoie de timp,casete, studii biblice şi un ajutor din partea unui psiholog specialist. Cumpoate un creştin să alunece în capcana greşelii?Marge era creştină de vreo şase ani. La început ea a trăit într-o bucurie

imensă datorată faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu. La biserică eracuprinsă de o adâncă veneraţie, participa la multe întruniri şi după cumspunea ea "eram acolo de fiecare dată când uşile erau deschise." În aceabiserică puneau un mare accent pe "victorie" spunând că "tu şi Isus puteţiînvinge orice.""Singura problemă pe care o aveam", mi-a spus Marge, "era că nu măputeam adapta acestei teorii. Mergeam la slujbe şi mă simţeam ridicată înslăvi, dar a doua zi trebuia să mă ocup din nou de problemele mele. Viaţamea era ca un far de coastă: luminată la biserică, dar întunecată acasă şila serviciu."Toţi îmi spuneau că dacă am vreo problemă pe care nu o pot rezolva, estepentru că nu fac ceea ce trebuie. Apoi îmi sugerau: "dacă studiezi Bibliamult, dacă te rogi mult, dacă dăruieşti, atunci Dumnezeu te va curăţa de83păcate." Dar eu dăruiam, studiam, mă rugam şi Îl căutam pe Dumnezeu!Însă problemele mele financiare nu dispăreau. Eram tot singură şi măluptam din greu ca să-mi pot creşte şi fiul. Mă luptam cu greutatea meacare trecea cu mult peste limita normală. Eram necăjită încă. Ce numergea? Am fost învăţată că, dacă voi face doar lucruri bune, Dumnezeumă va elibera. Dar nu s-a întâmplat aşa. Începeam să cred că Dumnezeumă refuză, că nu vrea să mă ajute dintr-un anumit motiv."Când le vorbeam predicatorilor despre problemele mele, îmi spuneau căi-am dat voie Satanei să aibă un loc în inima mea. Şi o luam din nou de lacapăt: îmi mărturiseam mânia şi pofta de mâncare exagerată ca păcate, iarapoi Îi promitem lui Dumnezeu că voi încerca din răsputeri să mă rogmai mult, să ţin post, să-I caut voia."Cercul în care Marge se învârtea: muncă, eşec şi depresie, a adus-o într-oasemenea stare, încât, precum mi-a spus: "Eram gata să-mi apropii pistolulde tâmple. Mă trezeam, mergeam la serviciu, iar acolo plângeam fărăîncetare. Mă întorceam acasă, lăsam perdelele şi cădeam zdrobită pecanapea pentru tot restul zilei. Deoarece îmi era frică să mă sinucid, mărugam lui Dumnezeu să nu mă mai trezesc dimineaţa. Din moment ce măura aşa de mult, nu vedeam de ce nu îmi răspundea cel puţin la aceastărugăciune."Chiar dacă Marge ajunsese la un nivel al disperării mult mai profunddecât alţi oameni, rădăcina problemelor ei era una foarte comună. Este ogreşeală cu care m-am confruntat şi eu. Am observat că majoritateacreştinilor sunt încurcaţi, mai mult sau mai puţin, de aceeaşi eroare. Defapt, această greşeală a afectat lumea creştină aproape 2000 de ani. Întradevăr,a fost şi subiectul primei controverse de care s-a lovit bisericaprimară. Subiectul îl constituie legea şi harul.Am descoperit că puţini creştini sunt familiarizaţi cu acest subiect. Ceicare au auzit de lege şi har tind să le plaseze în categoria subiectelorteologice vechi. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr! Legea şi harulsunt lucruri pe care le trăim în fiecare zi, fie că ne dăm seama sau nu.Legea şi harul influenţează felul în care ne trăim viaţa de creştin, iarefectele sunt de lungă durată şi profunde. Ceea ce vedeţi în povestea luiMarge este rezultatul pe care o persoană îl obţine atunci când trăieştedupă lege. Marge este liberă astăzi pentru că a învăţat ce înseamnă sătrăieşti prin har.Ar fi mai bine să clarificăm această idee. În cei mai simpli termeni, iatăla ce se referă legea şi harul: Legea şi harul sunt calea spre acceptarealui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pe ce se bazează un om pentru a fiacceptat de Dumnezeu? Sunt doar trei răspunsuri posibile. Omul este (sauîncearcă să devină) acceptat de Dumnezeu prin lege, har, sau printr-unmijloc hibrid numit galaţianism. Hai să le privim pe fiecare în parte.

841. Legea. Omul trebuie să se facă singur acceptat în faţa lui Dumnezeu,prin intermediul faptelor sale. Eşti acceptat de Dumnezeu după ceea cefaci sau nu faci. Poţi identifica legea cu uşurinţă, prin prezenţa cuvântului"dacă". "Dacă faci asta, atunci Dumnezeu te va accepta." Bineînţeles căşi opusul trebuie să fie adevărat: "Dar dacă nu o faci, El nu te vaaccepta."Relaţia specială pe care Dumnezeu a avut-o cu poporul Israel, numităVechiul Legământ sau Legea, începe cu aceste condiţii:Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzilegământul Meu, veţi fi ai Mei, dintre toate popoarele, căci totpământul este al Meu; îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi unneam sfânt. (Exodul, 19:5, 6)2. Harul. Dumnezeu dă omului o poziţie de acceptare totală, ca dar, prinIsus Hristos. Lucrările omului nu contribuie cu nimic la acceptarea lui decătre Dumnezeu. Odată, Isus Hristos a fost întrebat: "Ce trebuie să facemca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?" Isus a răspuns: "Lucrarea pecare o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimesEl." (Ioan 6:28, 29). Prin credinţă şi numai prin credinţă omul primeştedarul neprihănirii în Hristos: "Şi voi prin El sunteţi în Isus Hristos. El afost făcut de Dumnezeu pentru noi, înţelepciune, neprihănire, sfinţire şirăscumpărare." (1 Corinteni 1:30)Efeseni 2:8, 9 este cea mai directă şi clară declaraţie pe care o poţi găsi înBiblie: "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vinede la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laudenimeni."3. Galaţianismul. Încercarea de a îmbina legea şi harul.Galanţianismul îmbracă multe forme, dar mai curând sau mai târziu sfârşeşteîntr-o contradicţie fără sens: "Harul lui Dumnezeu a făcut posibilpentru om ca acesta să poată lucra pentru a primi acceptarea şi iertareaSa" sau "Dumnezeu ne iubeşte pe deplin dacă respectăm toate regulile."Legea reprezintă partea pe care o câştigi prin ceea ce faci. Har înseamnăa primi un dar gratuit. Cum poţi amesteca cele două noţiuni?Imaginaţi-vă că un prieten vine la voi într-o zi şi vă spune: "Am de gândsă-ţi dau o maşină! Gratis, doar 1000 de dolari.""Stai puţin", îi răspundeţi. "Ai spus că-mi dai o maşină gratis sau pentru1000 de dolari?""Da", spune el. "Absolut gratis, doar 1000 de dolari!"Dar este imposibil! Cuvântul "gratis" prin definiţia lui înseamnă fără niciun fel de plată. Nu poţi munci pentru un dar, înseamnă că nu mai este daratunci. Chiar şi o plată de un dolar arată că nu mai este vorba de un dar.85Un dar este dar, doar când îl primeşti pe gratis.Într-o zi, Katie, fiica de şapte ani a lui Tim Stevenson se plimba dintr-uncapăt în celălalt al străzii cu o trăsurică, oferind tuturor copiilor "plimbărigratuite pentru 25 de cenţi"."Dar Katie", îi spune mama, "nu le poţi spune prietenilor tăi că plimbărilesunt gratuite dacă tu le ceri 25 de cenţi."Katie i-a răspuns: "Dar dacă nu le spun că este gratis, nimeni n-o să vreasă se plimbe!"Am râs când am auzit replica nevinovată pe care Katie i-a dat-o mamei,dar din păcate mi-am amintit şi de felul în care este prezentată uneoriEvanghelia. Oamenii sunt atraşi spre Hristos prin mesajul Său de dragostenesfârşită, acceptare şi mântuire prin har; apoi, ajunşi în familia luiDumnezeu, li se cere să îndeplinească anumite lucrări sau să se conformezeunui anumit tipar. Dar Biblia spune că nu le putem avea pe

amândouă. "Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte. Şi dacăeste prin fapte, nu mai este prin har." (Romani 11:6)Problema nu este nouă. Apostolul Pavel s-a lovit de ea în întreaga samisiune. De multe ori a călătorit printr-un ţinut nou aducându-leoamenilor vestea cea bună a lui Isus Hristos şi a condus mii de sufletespre salvare. Apoi, după plecarea sa, alţi învăţători au venit prin oraş să-i"ajute" pe noii credincioşi şi să le "corecteze" înţelegerea."E minunat să credeţi în Isus Hristos", spuneau ei, "dar asta nu este deajuns.Dacă vreţi să fiţi acceptaţi de Dumnezeu trebuie să vă tăiaţiîmprejur, aşa cum spune legea lui Moise. Trebuie să respectaţi regimulalimentar impus de lege." De-a lungul timpului, aceşti învăţaţi – numiţiiudaizatori – au atacat acreditarea lui Pavel ca apostol al lui Isus Hristos.Aceasta a fost şi situaţia care l-a determinat pe Pavel să scrie epistolacătre Galateni. Răspunsul său a fost subtil, dar foarte clar:O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înainteaochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iatănumai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primitvoi Duhul, ori prin auzirea credinţei? Sunteţi aşa de nechibzuiţi?După ce aţi început, prin Duhul vreţi acum să sfârşiţi prinfirea pământească? (Galateni 3:1-3)Greşeala Galatenilor a fost cel mai mare spin împlântat în trupul bisericii,de la începuturile ei. În multe locuri şi timpuri, ea a fost cu îndrăznealăscoasă la iveală. "Nu sunteţi salvaţi doar prin credinţă, ci prin credinţă şilucrări bune." Actualmente, acea greşeală este uşor de rezolvat dacăcunoşti Biblia. Greşeala cea mai dificilă şi mai des întâlnită este cea carea dus-o şi pe Marge în pragul disperării. Este comisă de grupuri de86persoane care sunt gata să jure că un om este mântuit prin harul luiDumnezeu, doar prin credinţă şi că tu nu poţi face nimic pentru acontribui la propria-ţi mântuire. Din acest punct de vedere au dreptate.Singura lor problemă este că folosesc cuvântul "mântuire" cu un senslimitat doar la acceptarea iniţială a lui Hristos, la problema locului sprecare te vei îndrepta când vei muri. Aici şi acum, ei spun că Dumnezeu teacceptă pe baza lucrărilor tale, pe baza unor reguli şi reglementări. Camasta spunea şi un prieten de-al meu: când eşti bun ştii că vei primibomboane; dar când eşti rău ştii că vei lua bătaie. Această întoarcere lalege este exact ceea ce Pavel exprimă în întrebarea sa: "După ce aţiînceput prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?"(Galateni 3:3)Marge mi-a spus: "S-a arătat cu exactitate că poţi fi salvat doar princredinţa în Isus Hristos. Dar niciodată nu mi s-a spus că, ca şi creştin,credinţa se oglindeşte în felul în care trăieşti. Întotdeauna s-a pus accentpe ceea ce eu trebuie să fac pentru Dumnezeu şi niciodată pe ceea ceDumnezeu a făcut deja, sau va face pentru mine."Ceea ce descrie Marge pare să fie experienţa prin care au trecutmajoritatea creştinilor de azi. După cum am văzut şi într-un capitolanterior, dragostea devine practic fără sens atunci când este despărţită deacceptare. Datorită amestecării harului cu legea, o mulţime de creştini,care sunt absolut siguri că vor merge în rai când vor muri, trăiesc zilnic înfrică, frustrare şi vinovăţie. Crezând că Dumnezeu este undeva, departe,ei nu sunt niciodată liberi să-L descopere pe Hristos, Cel care trăieşte înei şi prin ei.Motivul pentru care oamenii persistă în a aduce legea în viaţa creştinăeste faptul că nu au ajuns niciodată să înţeleagă scopul acesteia. În timpce existau câteva scopuri generale ale legii lui Moise, cum ar fi furnizarealegilor civile fără de care nici o societate nu poate funcţiona, partea cea

mai însemnată a acestor legi se referea la conducerea oamenilor spremântuire.În primul rând, legea defineşte păcatul. Romani 4:15 spune: "... unde nueste nici o lege, acolo nu este nici călcare de lege." Cu alte cuvinte, nupoţi încălca o lege care nu există. Poliţiştii nu te pot amenda pentrudepăşirea vitezei legale dacă statul nu a dat nici o lege care să limitezeviteza de circulaţie. Asta spune şi Romani 5:13 "Căci înainte de Legepăcatul era în lume. Dar păcatul nu este luat în seamă câtă vreme nuexistă o lege."În al doilea rând, Legea arată oamenilor vinovăţia lor şi nevoia desalvare. Problema este: Cine va veni vreodată la un Mântuitor? Răspunsul?Doar cineva care ştie că trebuie să fie mântuit. Scopul majorpentru care Dumnezeu a dat Legea a fost de a convinge oamenii de87condiţia lor mizeră, pentru a îi pregăti să-L accepte pe Isus Hristos caMântuitor.Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege,pentru ca orice gură să fie astupată şi toată lumea să fie găsităvinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotitneprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Legevine cunoştinţa deplină a păcatului. (Romani 3:19, 20)E surprinzător pentru mulţi oameni să descopere că scopul Legii nu a fostde a-l face pe om bun pentru a fi acceptat de Dumnezeu. Ceea ce Legeapoate să facă este să declare un standard şi să condamne o persoanăpentru eşec. Este ca şi o oglindă. O oglindă îţi poate arăta că ai faţamurdară, dar nu poate să o cureţe pentru tine.Legea este ca şi testele pe care le dădeam la şcoală şi al căror rezultat eraadmis/respins. Pe atunci credeam că este bine să ai teste de genuladmis/respins – teste la care 70% dintre elevi promovau. Dar,raportându-te la Legea lui Dumnezeu, trebuie să fii perfect pentru a puteafi admis! Atunci când eşti respins eşti condamnat la judecată.Ne place să ne comparăm cu alţi oameni. Sunt alţii care sunt mai buni,dar întotdeauna te poţi situa deasupra cuiva care este mai rău. DarDumnezeu nu ne compară. Dacă ar fi să fim măsuraţi prin ceea ce amrealizat, ar exista doar un singur standard – perfecţiunea: "Căci cinepăzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat detoate." (Iacov 2:10)În Galateni 3:10, Pavel spune aşa:"Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele legii sunt sub blestem;pentru că este scris: 'Blestemat este oricine nu stăruieşte în toatelucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă'".Rezultatul legii este un blestem! De ce? Pentru că există ceva rău înLege? Nu. La noi este problema. Standardul de acceptare sub Lege esteperfecţiunea totală, "toate lucrurile scrise în cartea Legii." Un eşec atragedupă sine un blestem.Ceea ce uimeşte este că Pavel se referă aici doar la Legea scrisă. Dar IsusHristos, în învăţăturile Sale nu s-a oprit doar la Legea scrisă, ci a pătrunsmai adânc, spre adevăratul spirit şi sens ce se ascund dincolo de cuvintelescrise. El vorbea unei generaţii care se considera perfectă numai pentrucă se numeau evrei. De exemplu: ei credeau că sunt neprihăniţi pentru cănu au comis crime. Pentru a-i trezi din amorţeala în care se găseau, Isusle-a spus:88Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi; oricine vaucide va cădea sub pedeapsa judecăţii." Dar eu vă spun căoricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii.

(Matei 5:21, 22)Domnul a făcut acelaşi lucru şi cu legea adulterului:Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu preacurveşti." Dareu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şipreacurvit cu ea în inima lui. (Matei 5:27, 28)A discutat multe alte probleme, mergând întotdeauna de la legea scrisăspre nuanţele ascunse în spatele ei. El a rezumat cerinţele Legii înpropoziţia: "Voi fiţi desăvârşiţi după cum şi Tatăl vostru cel ceresc estedesăvârşit." (Matei 5:48). Hristos încearcă să facă clar faptul că: atuncicând vrei să fii acceptat de Dumnezeu pe baza meritelor tale, standarduleste perfecţiunea, atât internă cât şi externă. Nu-i nici o mirare cămulţimile care L-au auzit au fost "mirate".În a doua Epistolă a lui Pavel către Corinteni 3:6, ni se spune că Legea(numită aici "slovă") ucide. În acelaşi pasaj, legea este numită "slujbaaducătoare de moarte" (versetul 7) şi slujba aducătoare de osândă"(versetul 9). "De ce a dat Dumnezeu o Lege care ucide şi condamnăoamenii?" m-au întrebat mulţi creştini. Răspunsul meu a fost: "A făcut-opentru a ucide şi condamna. Când Legea vorbeşte de moarte şicondamnare, îşi face doar datoria. Asta trebuie să facă Legea." Pentru căDumnezeu este crud? Nu! Pentru că este necesară prezenţa unei lucrăriprin care să fim îndrumaţi spre mântuirea ce ne-a fost oferită prin IsusHristos!Galateni 3:23, 24 spune aşa:Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişipentru credinţa care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea neafost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţiprin credinţă.Ne uităm în oglinda Legii şi vedem că acţionăm împotriva Legii şi decivom fi sub blestemul ei. Disperaţi, îi strigăm lui Dumnezeu: "Cum pot fisalvat?" iar răspunsul vine: "Crede în numele Domnului Isus Hristos şivei fi mântuit." Odată ajunşi în acest punct, ce rol ar mai putea aveaLegea în vieţile noastre? Nici unul! Legea a făcut ceea ce a avut de făcut!Scopul ei a fost să ne aducă la Hristos şi asta a şi făcut. "După ce a venit89credinţa nu mai suntem sub îndrumarea Legii." (Galateni 3:25)Mulţi oameni întreabă, "Dar nu mai trebuie să ţinem seama de cele 10porunci?" Chiar ignorând faptul că nimeni nu le poate respecta ne lovimde un alt obstacol. Aceeaşi întrebare mi-a fost pusă de un pastor nu cumult timp în urmă. I-am răspuns printr-o altă întrebare: "Ce ai făcutsâmbăta trecută?" Puţin surprins, el mi-a răspuns: "Am tuns iarba şi amfost la pescuit.""Îţi dai seama", i-am spus "că dacă cele 10 porunci ar fi valabile ar trebuisă stai acum la zid şi să fii lovit cu pietre? Porunca spune: "Adu-ţi amintede ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti ... să nu faci nici o lucrare înea." (Exodul 20:8, 10)El a înţeles ce am vrut să-i spun. Duminica nu este Sabatul. AdevăratulSabat începe de la asfinţitul soarelui din ziua de vineri şi ţine până laasfinţitul din ziua de sâmbătă. Timp de 19 secole, în mod deliberat,Biserica nu a ţinut slujbe de închinare în ziua Sabatului. Azi am uitatmotivul acestei tradiţii, dar Biserica din vechime îl cunoştea. Ei şi-au datseama că Dumnezeu pusese capăt vechiului sistem, legii şi adusese înschimb ceva nou: Noul Legământ, un nou aranjament între Dumnezeu şiom în care locul şi ziua de închinare nu mai contau. Fiecare zi este o zi deSabat şi de odihnă pentru cei care sunt uniţi cu Isus Hristos.Nu cu mult timp în urmă, la un seminar, un om pe nume Mike mi-aadresat următoarea întrebare: "Dar 9 din cele 10 porunci sunt amintite şi

în Noul Testament, nu-i aşa? Pe lângă asta, Noul Testament este plin deporunci. Care este diferenţa dintre aceste porunci şi a trăi sub lege?""Iată o întrebare bună", i-am răspuns. "Ce trebuie să ştim este că o legenu este doar o poruncă. Este totdeauna o poruncă la care se adaugă şi opedeapsă. De exemplu, legea cu privire la limita de viteză nu spune doarcă este interzis să conduci cu o viteză mai mare de 55 de mile pe oră. Cilegea spune: "Este interzis să conduci cu o viteză mai mare de 55 mile laoră. Dacă depăşiţi această limită, veţi plăti o amendă de 20 dolari.""Ai dreptate, Mike, atunci când vezi aceeaşi moralitate de bază atât înNoul cât şi în Vechiul Testament. Binele şi răul rămân tot bine şi răupentru că reprezintă o reflectare a caracterului lui Dumnezeu, iar El nu seschimbă. Diferenţa este doar aceasta: sub lege, 'plata păcatului estemoartea' (Romani 6:23) dar 'nu este nici o osândire pentru cei ce sunt înHristos Isus. ' (Romani 8:1)."Acesta este un motiv pentru care poruncile din Noul Testament nu suntlegi. Un alt motiv este că noi nu ne supunem poruncilor NouluiTestament pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu. Sub lege, omul munceştepentru a fi acceptat de Dumnezeu. Sub har, omul slujeşte pentru că dejaeste acceptat de Dumnezeu."Dificultatea omului de a înţelege principiile legii şi harului nu este un90fenomen nou. Isus a întâlnit aceleaşi controverse. De fapt, acesta estefundalul pe care El s-a bazat când a răspuns câtorva "critici" care L-auîntrebat de ce El şi ucenicii Săi nu au respectat toate tradiţiile:Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel,burdufurile plesnesc, vinul se varsă şi burdufurile se prăpădesc;ci vinul nou îl pun în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.(Matei 9:17)În procesul de fabricare a vinului din acele timpuri, oamenii puneaumustul într-un burduf. Pe măsură ce mustul se transforma în vin prinprocesul de fermentare, el se dilata şi întindea burdufurile până la maxim.După ce a fost folosit acel vin, ei nu vor mai umple burdufurile cu vinnou pentru că ele deja erau întinse până la maxim. Dacă ar fi turnat vinnou în ele, procesul de fermentare ar fi început şi ar fi crăpat burdufurile.Astfel, s-ar fi prăpădit şi burdufurile şi vinul.Isus încearcă să le spună că Noul Legământ oferit de Dumnezeu, nupoate fi cuprins de cel Vechi, de Lege. Legea şi harul sunt două principiicare se opun: ele nu pot fi amestecate. Când încerci să le amesteci,observi că le-ai distrus pe amândouă: Legea nu mai are teroarea şicondamnarea ce o conţinea înainte, iar harul este jefuit de libertatea şibucuria sa. Sfârşeşti într-un teritoriu al nimănui în care nici legea niciharul nu vor aduce rezultatele pentru care au fost create.E o problemă serioasă să te încadrezi în lege? Amintiţi-vă de Marge.Legea ucide. Legea condamnă. Nu este nici o speranţă când trăieşti dupăLege. Şi asta nu pentru că Legea nu este bună. Când ea face acestelucruri, face exact ceea ce Dumnezeu a vrut ca Legea să facă – ca inimilenoastre să fie pregătite pentru soluţia pe care El ne-o oferă: "Căci Hristoseste sfârşitul Legii pentru ca oricine crede în El, să poată căpătaneprihănirea. "(Romani 10:4)"Dar acest mesaj îi va face pe oameni să păcătuiască mai mult", auobiectat mulţi. Alţii m-au întrebat "Dar cum ne conduce Dumnezeu, dacănu prin Lege?" Voi discuta răspunsurile la aceste întrebări în capitoleleurmătoare. Pentru acum este suficient această veste a eliberării noastre:"Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi subLege, ci sub har."(Romani 6:14)

9110Eliberat de jugul sclavieiOriunde a fost împărtăşit mesajul de dragoste şi acceptare al luiDumnezeu, prin Isus Hristos, oamenii au ridicat aceleaşi obiecţii: "Dar ledaţi oamenilor cale liberă spre a păcătui." Am observat că oameniipăcătuiesc la fel de bine şi dacă nu au această libertate. Nu este oproblemă nouă; Pavel s-a lovit de ea de multe ori. De fapt el a prezentat-oîn Epistola sa către Romani, ştiind bine care erau gândurile oamenilor,după ce au ascultat explicarea pe care el a dat-o Evangheliei: "Ce vomzice dar? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub lege ci subhar?" (Romani 6:1, 15).În ambele cazuri, răspunsul lui este "Nicidecum!". Este ca şi cum el ar fizis: "Ce întrebare absurdă!" Şi este o întrebare absurdă când înţelegidragostea şi acceptarea lui Dumnezeu şi când ştii că Hristos trăieşte întine. Totuşi, această întrebare mi-a fost pusă de multe ori şi aş vrea sărăspund printr-o ilustrare.Imaginaţi-vă că sunteţi proprietarul unui drăguţ restaurant. Într-o zi, pe oalee de lângă restaurant, unde depozitezi gunoiul, auzi un zgomotasurzitor. Ieşi pe uşa din spate şi mergi să vezi ce se întâmplă. În faţaochilor tăi stă fiinţa cea mai demnă de milă – eu, luptându-mă cu pisicilepentru câteva resturi de mâncare aflate în tomberonul de gunoi. Eu arătca un schelet viu. Este clar că sunt la limita supravieţuirii şi că nu am maimâncat de multe zile. Văzându-mă nu simţi nici cea mai mică afecţiunepentru mine, dar eşti mişcat în adâncul tău."Hei, hei!" strigi tu. "Ieşi din gunoi. Nu mânca de acolo! Vino aici."Pornesc spre tine, măsurându-te cu atenţie."Ascultă, nu pot să te văd cum mănânci din gunoiul ăla. Intră înrestaurant să mănânci.""Dar nu am nici un ban" îţi răspund eu."Nu contează" îmi răspunzi. "Afacerea îmi merge bine, aşa că îmi potpermite să-ţi ofer o masă gratuită. Vreau ca de azi înainte să mănânci aicifără să-mi dai nici un ban." Îmi iei mâna şi mă conduci în restaurant. Numivine să-mi cred ochilor. Nu mai văzusem un restaurant până atunci.Cu ochii mari de mirare privesc toate bunătăţile: legume, salată, fructe,carne de vită, peşte, pui, prăjituri, plăcinte. Nici în cele mai îndrăzneţevise ale mele nu mi-am imaginat că asemenea lucruri există cu adevărat.Mă uit cu atenţie la tine. "Vrei să spui că pot să mănânc orice?""Da, orice."92"Chiar orice vreau?" întreb eu din nou."Da, tot ce vrei." răspunzi tu.Atunci, încet, cu o rază de lumină în ochi, întreb "Aş putea mânca puţingunoi?"Ce-ai crede despre mine? Ai crede că nu sunt întreg la minte, nu-i aşa? Înfaţa acelor mâncăruri delicioase, eu te întreb dacă pot mânca gunoi!Acelaşi simţământ îl am şi eu când oamenii mă întreabă dacă pot păcătuipentru că trăiesc în harul lui Hristos.Isus Hristos şi-a dat viaţa pentru noi ca să ne elibereze de păcate, odatăpentru totdeauna. Apoi, ne-a mai dăruit viaţa Sa pentru ca noi să înviemdin moartea spirituală în care ne aflam. Ne-a dat neprihănirea Sa,acceptarea Sa, statutul de fii în familia lui Dumnezeu. El ne-a făcut săfim:O seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, unpopor pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca săvestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la

lumina Sa minunată (1 Petru 2:9).Viaţa pe care El ne-a dat-o este viaţa Lui: Isus Hristos trăind în noi şi prinnoi, în fiecare zi – o aventură ameţitoare în care suntem folosiţi deDumnezeu pentru a exprima viaţa Lui şi dragostea Lui şi celor din jurulnostru. Şi în faţa unui "restaurant" ca acesta, pe care Isus l-a numit viaţă"din belşug" (Ioan 10:10) un om gândeşte doar atât: "Asta înseamnă căpot merge mai departe păcătuind?"Lumea creştină este obsedată de păcat. Vorbim doar de păcat. Multepredici şi învăţături încearcă să-i facă pe oameni să nu mai păcătuiască.Sunteţi gata pentru o afirmaţie şocantă?Scopul vieţii creştine nu este să oprească oamenii de la a păcătui! Săfolosim analogia omului înfometat. Mare parte a învăţăturilor creştine seaseamănă cu o persoană care-l urmăreşte pe cel flămând spunându-i:"Nu te mai apropia de gunoi! M-auzi? Nu mânca din gunoi! Pleacă deacolo!Dar când eşti cu adevărat înfometat vei mânca orice – chiar şi dingunoi.Ce rămâne de făcut? Îţi promit: dacă-l vei duce pe acel om în restaurant,iar el începe să-şi dea seama ce înseamnă să mănânci mâncare adevărată,nu va mai visa cu nostalgie la gunoiul de afară.De ce are nevoie fiecare fiinţă? De viaţa lui Hristos! Şi nu doar de oacceptare iniţială în vieţile noastre; trebuie să trăim zilnic acea realitate acunoaşterii lui Hristos şi să avem o relaţie vibrantă împreună cu El.Domnul Isus a definit viaţa eternă astfel: "Şi viaţa veşnică este aceasta: săTe cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe93care L-ai trimis Tu." (Ioan 17:3). Acesta este adevăratul scop al vieţiicreştine! Să-L cunoşti pe Hristos!Numai în comparaţie cu bogăţia ce se iveşte când începi să-L cunoşti peHristos, păcatul îşi va pierde puterea de atracţie. Cu cât cresc mai mult înHristos, cu atât simt mai puternic că păcatul nu numai că este un lucrurău, ci este de-a dreptul stupid. Mă simt ca un fraier atunci când mămulţumesc cu ceva minor în loc să încerc să aflu în fiecare minut cevanou despre şi prin Isus Hristos. De ce trebuie să mă târăsc prin gunoaie,când Dumnezeu a întins pentru mine o masă îmbelşugată? Şi totuşi, stilulde educaţie creştină care predomină astăzi este acel "nu te apropia degunoi." Cu alte cuvinte, continuăm să încercăm să folosim legea pentru acrea viaţa creştină.După cum am văzut şi în ultimul capitol, făcând asta noi trecem pe lângăfaptul că legea nu a fost dată cu scopul de a-l împăca pe om cuDumnezeu. Legea a fost dată pentru a le arăta oamenilor nevoia lor,pentru ca ei să se întoarcă spre un Mântuitor care să-i împace cuDumnezeu. Există şi alte rezultate devastatoare datorate greşelii noastrede a folosi legea în viaţa creştină.Sfârşim prin a produce ceea ce noi încercăm să oprim – păcatul. Primaepistolă către Corinteni 15:56 spune: "Boldul morţii este păcatul şiputerea păcatului este Legea." Legea nu numai că nu ne opreşte de lapăcat, ea ne incită mai mult. Pavel a descris astfel experienţa sa:Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum!Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. Depildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: "Sănu pofteşti! Apoi, păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nascăîn mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege păcatuleste mort. (Romani 7:7, 8)Să zicem că te plimbi pe o stradă şi treci pe lângă un gard de lemn. Înacel gard este o gaură. În cele mai multe cazuri asta nu ar atrage atenţia.Te gândeşti la alte lucruri. Dar să zicem că deasupra găurii este pus un

afiş pe care scrie cu litere mari: "Privitul prin această gaură este strictinterzis!" Acum ce se întâmplă cu tine? Ştii exact la ce mă refer. Dintr-odată, o dorinţă imensă răsare în tine – trebuie să afli ce se ascunde dupăacel gard. Toate gândurile tale se concentrează într-o singură direcţie:"Cum aş putea să privesc prin acea gaură, fără ca cineva să mă observe?"Aceasta este experienţa universală a unei inimi păcătoase ce vine încontact cu legea. Legea stârneşte în noi rebeliune. Problema nu estelegea, ci noi. Dacă agiţi o eşarfă roşie în faţa unui taur iar acesta atacă,asta nu înseamnă că tu ai creat în el aceea natură care-l face să reacţi-94oneze în acest mod. Tu doar ai scos la iveală "sălbăticia" sa. În acelaşimod, cu cât foloseşti mai mult legea pentru a-i face pe oameni să trăiascăo viaţă creştinească, cu atât stârneşti mai tare dorinţa de a păcătui, dorinţade răzvrătire.Al doilea motiv pentru care Legea n-are nici un fel de putere pentru acrea acea viaţă pe care Dumnezeu o doreşte, este că legea are de a facedoar cu lucrurile exterioare. Ni se spune că Dumnezeu cercetează inimaomului, dar legea se ocupă doar de acţiunile acestuia. Dacă dorinţa luiDumnezeu ar fi fost doar cea de-a ne schimba acţiunile, atunci Fariseii arfi fost favoriţii Lui. Dar Isus tocmai lor le-a adresat cele mai asprecuvinte, lor, celor care păreau de neîntrecut în ceea ce priveşte neprihănireaexterioară:Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţipartea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt plinede răpire şi de necumpătare ... voi sunteţi ca mormintelevăruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntrusunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Totaşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pedinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. (Matei23:25, 27, 28)Şi ăsta este cel mai bun lucru pe care legea îl poate produce!Aceşti Farisei neprihăniţi au fost gata să-L condamne şi să-L crucifice peDomnul Isus Hristos, adresându-i tot felul de acuzaţii. În acelaşi timp, eiau refuzat să intre în casa lui Pilat din Pont de frică să nu fie "spurcaţi".Spiritul Fariseilor este încă cu noi! Este atitudinea prin care spunem că afi un bun creştin înseamnă "Eu nu beau, nu fumez şi nici nu mă asociezcu cei care fac toate astea."Biblia ne spune: "fără credinţă este imposibil să fim plăcuţi luiDumnezeu!" (Evrei 11:6). De fapt se ajunge atât de departe încât se spune:"Tot ce nu vine din încredinţare este păcat." (Romani 14:23). Bibliaface însă o distincţie clară: "Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ciea zice: 'Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele'." (Galateni 3:12). Oviaţă trăită în credinţă şi o viaţă bazată pe Lege sunt prezentate mereu cafiind opuse.Trăim prin credinţă? Ce înseamnă asta? Iubim pe oricine? Cui îi pasă?Asigură-te doar că urmezi linia. Ca rezultat, creştinii sunt mai binecunoscuţi datorită lucrurilor la care se opun decât pentru cele cu care suntde acord. Oamenii cei mai răuvoitori şi lipsiţi de dragoste de pe pământ,sunt legaliştii. Şi, precum Fariseii, ei sunt în stare să se simtă neprihăniţichiar şi atunci când îşi înjunghie fratele pe la spate.95Facem tot ceea ce este bun (prin definiţia noastră), nu facem nimic greşitşi simţim că suntem buni creştini. Dar dacă ai doar asta în minte nu-ţi veigăsi niciodată odihna. Este uimitor să vezi cum omul născoceşte legi noişi complicate.Mark a sunat la emisiunea mea de la radio "Oameni către oameni", vrând

să ştie ce înseamnă să te bucuri de harul lui Dumnezeu. "Mi s-a vorbittot timpul doar de Lege", a spus el; şi mi-a dat un exemplu: "Mi s-a spuscă duminicile pot să arunc de câteva ori la coş, dar nu este bine să joc opartidă întreagă de baschet.""Mark", i-am răspuns "Biblia spune că Legea stârneşte păcatul; şi aş vreasă-ţi spun ce-mi trece chiar acum prin minte. Mă întreb dacă o 'partidă debaschet' se referă la un joc disputat pe tot terenul sau doar pe jumătate dinel? Dar dacă jucăm unu la unu? Vezi tu, auzi o lege şi imediat începi săcauţi portiţe de scăpare! Înţelegi ce vreau să spun? Este exact ca pevremea Fariseilor. Ei aveau legile lui Dumnezeu, dar ele nu erau destulde bune. Deci au mai inventat câteva sute de alte legi. În acele vremuri,de exemplu, era în regulă, dacă într-o zi de Sabat scuipai pe o piatră, darera interzis să scuipi pe pământ pentru că astfel se forma un clei şi odatăce făceai clei însemna că ai lucrat, ceea ce era interzis în ziua Sabatului."Este o poveste foarte interesantă în Ioan, capitolul 9, unde Isus a vindecatun orb, scuipând pe jos şi făcând, astfel, puţină tină cu care a uns ochiiorbului, apoi i-a spus acestuia să se spele cu apa dintr-un bazin anume.Cu siguranţă lui Isus nu I-ar fi fost absolut necesară acea tină – El avindecat mulţi oameni doar cu o atingere sau un cuvânt – aşa că deseorim-am întrebat de ce a făcut acel lucru. Apoi am descoperit interpretareadată de Farisei faptului de a scuipa pe jos, ei considerau acest fapt oîncălcare a Sabatului. Orbul a fost vindecat în ziua de Sabat. Dupăpărerea mea Isus a procedat astfel special pentru a viola legea Fariseilor.Ipocrizia acestor legalişti este clar prezentată în reacţia lor cu privire lavindecarea orbului. S-au bucurat împreună cu el pentru că şi-a căpătatvederea? Nu. Au oferit ei rugăciuni lui Dumnezeu spre a-I mulţumipentru acest miracol? Nu. Au luat seama la Hristos după ce El le-ademonstrat autoritatea Sa? Nu. Nu le păsa de asta. " Ştim că omul acesta(Isus) este un păcătos. " (Ioan 9:24). Cum ştiau ei asta? Pentru că, dupătradiţiile lor, El violase Sabatul. "NU ne puneţi în faţa minunilor şi amiracolelor", spun ei. "Decizia noastră este luată deja. "Nu este ridicol? Dar exact asta se întâmplă sub lege. Imediat începi săcauţi portiţe de scăpare, să te gândeşti la excepţii şi sfârşeşti prin a facelegea din ce în ce mai complicată, pentru a putea avea o acoperire înorice situaţie posibilă. Apoi, după ce ţi-ai elaborat acest sistem, eştiobligat să-l protejezi de schimbări. Pe lângă alţi factori, siguranţa poziţieipe care fariseii o aveau, faptul că legile lor erau periclitate a constituit un96alt motiv pentru a plănui uciderea lui Isus.În poziţia mea de consilier spiritual a trebuit să mă ocup de o femeie, penume Lisa, care avea o problemă unică. Mi-a spus că nu este capabilă sămeargă la cumpărături. Am întrebat-o de ce. "Am fost crescută într-ocomunitate foarte strictă şi nu ne era permis să ascultăm muzica zilelornoastre. De fapt, ni se spunea că diavolul inspira toată muzica ce nuvorbea despre Isus. Ziceau că o să mergem în iad dacă ascultăm preamultă muzică de la radio sau de pe casete, aşa că nu am ascultatniciodată.""Problema este" a continuat ea, "că aproape în toate magazinele estedifuzată astfel de muzică. Am intrat într-un magazin de confecţii, unde seauzea o muzică country. Mă simţeam atât de vinovată încât a trebuit săies. Însă acum ştiu că Dumnezeu nu este aşa cum mi-a fost descris."Deşi Îl cunoscuse cu adevărat şi într-un mod personal pe Isus, pentruLisa, o femeie de 28 de ani, a fost destul de greu să se debaraseze decondiţiile ce i-au fost impuse. Vă puteţi imagina? Să nu poţi merge nicimăcar la cumpărături fără a trece prin intense simţăminte de vinovăţie?!Aceasta este sclavia!

Nu voi uita niciodată ce s-a întâmplat la o tabără creştină pentru ceicăsătoriţi. Eram cam 8 cupluri de oameni căsătoriţi, cu toţii prieteni buni.Ne distram de minune în piscina care se afla amplasată acolo, când aapărut în fuga mare un tip care se părea că se află în pragul unei crize denervi."Toată lumea, afară din piscină!" a strigat. L-am întrebat care era problema."În această tabără înotul mixt este interzis", ne-a răspuns.M-am îndreptat spre el şi-am întrebat: "Ce vrei să spui prin 'înotul mixtinterzis'?""Bărbaţii şi femeile nu au voie să folosească piscina în acelaşi timp, " neaexplicat el. I-am spus că toţi eram căsătoriţi, dar mi-a răspuns că asta nucontează."Vrei să-mi spui că pot să dorm împreună cu soţia mea în această tabără,dar nu pot să înot cu ea?""Exact."Aproape întotdeauna se dau explicaţii pentru asemenea reguli şi regulamente,explicaţii care sună foarte logic şi rezonabil. Dar apostolul Pavelne-a avertizat să nu ne supunem lor şi a mai adăugat:Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi suntîntemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti au, într-adevăr, oînfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şiasprime faţă de trup, dar nu sunt de nici un preţ împotriva97gâdilării firii pământeşti. (Coloseni 2:22, 23)Cu o sută de ani în urmă, femeile purtau rochii lungi, arătându-şi doarfaţa şi mâinile. Azi, în regiuni musulmane foarte stricte, au mers chiar şimai departe. Femeia trebuie să fie acoperită în întregime. Acum văîntreb: credeţi că poftele sunt eliminate în aceste condiţii? Nu. De fapt,poftele sunt mai puternice. Imaginaţia omului este mult mai "gâdilătoare"decât imaginea percepută cu ochii. Refuzăm să recunoaştem că problemapăcatului nostru vine din inimile noastre! Iar Legea nu poate face nimicsă ne schimbe inima.Al treilea motiv pentru care legea nu poate aduce viaţa pe care Dumnezeuo doreşte, este că legea reprezintă regatul propriului efort. Aceasta esteadevărata lecţie pe care ne-o dă un faimos pasaj din Scriptură:Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc... Găsescdeci în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul estelipit de mine. Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legealui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care seluptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legiipăcatului, care este în mădularele mele. (Romani 7:15, 21 – 23)Oamenii au discutat de-a lungul secolelor, dacă acest pasaj descrieexperienţa lui Pavel ca un om pierdut sau ca şi creştin. Am şi eu părereamea, dar ea nu-şi are locul aici. Dar, prinşi în această controversă, n-amreuşit să observăm care-i adevărata problemă pe care Pavel vrea s-oaducă în atenţia noastră. El descrie experienţa unui om care încearcă sătrăiască după Lege! Experienţa prezentată este rezultatul indiferent deceea ce eşti: un om pierdut sau un creştin.Aceasta este o experienţă universală, previzibilă, trăită de orice persoanăcare încearcă cu sinceritate să trăiască după standardele lui Dumnezeu,însă prin propriile eforturi. Nici înainte şi nici după ce devenim creştininoi nu avem şi nici nu putem crea acea abilitate care să ne permită săurmăm legea. Mai mult decât atât, întotdeauna persoanele care vor fidistruse de lege vor fi cele care sunt mai interesate şi mai sincere încăutarea lor. Cineva care este nepăsător şi apatic poate sta şi ascultalegile ani întregi, fără nici un rezultat; îi intră doar pe o ureche şi îi ies pe

cealaltă. Dar cineva care doreşte cu adevărat să-L afle pe Dumnezeu şisă-L mulţumească încercând să trăiască o viaţă creştină prin propriileeforturi se va prăbuşi şi va arde precum Marge, a cărei poveste v-amspus-o în capitolul precedent.Legea vă va conduce mereu la concluzia trasă de Pavel în Romani 7:24:"O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?" Da,98Legea te va aduce aici.Aduceţi-vă aminte, Legea îi arată omului nevoile pe care le are, dar nu-ioferă şi soluţia. Scopul ei era să aducă oamenii la cunoaşterea păcatelor şia vinovăţiilor lor pentru ca ei să se întoarcă spre Isus Hristos ca spre unSalvator. Imediat după ce a spus "Cine mă va izbăvi ...?" Pavel se bucurăcu "Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, domnul nostru!"(Romani 7:25)Acum că Legea şi-a făcut datoria, arătându-ne că nu suntem capabili sătrăim la nivelul de neprihănire al lui Dumnezeu prin propriile noastreeforturi, acum că ne-am întors spre Isus Hristos într-o dependenţă totală,Dumnezeu nu mai vrea ca noi să ne întoarcem spre Lege. "După ce avenit credinţa nu mai suntem sub îndrumătorul acesta" (Legea) (Galateni3:25)Dacă mai credem că putem câştiga acceptarea lui Dumnezeu, sau căputem trăi o viaţă creştină prin propriile noastre puteri, înseamnă căLegea nu şi-a făcut în întregime datoria în vieţile noastre. Fiecare creştinştie că a păcătuit, dar este altceva să-ţi dai seama că eşti un om "nenorocit".Primul pas este cunoaşterea faptului că am greşit prin acţiunilenoastre; al doilea înseamnă să-ţi dai seama că problema este mai adâncă:este vorba de noi înşine.Mântuirea nu este doar o scăpare de la pedeapsa pe care o merităm. Esteo scăpare de ceea ce suntem. Este asemenea unei replici dintr-un film dedesene animate: "Am întâlnit inamicul. Inamicul suntem noi." ProblemaLegii şi a harului se reduce la o simplă decizie: vom îmbrăţişa definiţialui Dumnezeu cu privire la adevăratele obiective ale vieţii creştine, sauvom continua să căutăm succesul în viaţa creştină prin definiţiile care iaufost atribuite de către om? Obiectivul nostru este să-L mulţumim peDumnezeu, sau pe oameni?De fapt nu am pus încă întrebarea: "Dacă este să nu trăim după Lege,cum vom trăi?" Capitolul următor se va ocupa în mod direct de aceastăproblemă. Dar până când vom vedea că Legea nu poate satisface dorinţelelui Dumnezeu, nu vom fi capabili să o punem deoparte şi să primimfelul Lui de viaţă.Când creştinii trăiesc după Lege, rezultatele sunt aceleaşi. Şi nu conteazăcă încerci să trăieşti la înălţimea legii lui Dumnezeu, a legilor făcute deoameni, sau a standardelor de viaţă pe care ţi le impui singur. Rezultatulva fi frica, vinovăţia, frustrarea şi sentimentele de condamnare. Vei treceprintr-o lipsă de abilitate în a-L iubi pe Dumnezeu, sau chiar pe oameni.Cum poţi să iubeşti un Dumnezeu pe care te chinui să-L mulţumeşti, darnu vei reuşi niciodată? Şi când te vei simţi tot timpul vinovat şicondamnat, cum poţi să fii iertător cu alţi oameni? Când ţi se pare că eifac un lucru bun, îi invidiezi. Când greşesc, îi judeci. În fond, de ce să99primesc doar eu lovituri când poţi să primeşti şi tu? Aşa gândeşti când teconduci după Lege.Sub Lege nu vei cunoaşte pacea sau odihna în viaţa creştină. De ce?Pentru că nu-ţi îndeplineşti niciodată îndatoririle. O "nelinişte spirituală"apare când cauţi mereu acel "mai mult" care să-ţi transforme viaţacreştină în realitate. Acel ceva este întotdeauna după colţ: la seminarul

următor, în cartea următoare, în descoperirea altei experienţe spirituale –fără să te bazezi pe Isus Hristos care trăieşte în tine, care a făcut dejatotul, care ţi-a dat întotdeauna lucrurile de care ai avut nevoie.Sub lege devenim ipocriţi. Cuvântul vine din teatrul grecesc. Un ipocritnu este o persoană imperfectă; un ipocrit este un actor, un prefăcut. Nugreşelile i-au făcut pe Farisei ipocriţi ci faptul că ei se considerau neprihăniţi.Ei învăţau pe alţii să facă lucruri pe care ei nu le făceau. Legea vaface asta tot timpul: oamenii care îşi ascund adevăratul eu; nu suntniciodată sinceri, acţionează, pretind, fără a fi ei înşişi.Dar ce se întâmplă când suntem eliberaţi prin har? De cele mai multe oriam auzit următoarea mărturisire: "Pentru prima dată în viaţă sunt liber.Sunt liber să fiu eu însumi."O ultimă consecinţă a unei vieţi trăite sub Lege este răzvrătirea pe faţă –atunci când te dai bătut datorită faptului că nu mai ai nici o speranţă. Denenumărate ori m-am aflat faţă-n faţă cu persoane care spuneau: "M-amrăzvrătit împotriva lui Dumnezeu timp de 10 ani. M-am îndepărtat decreştinism. Sunt mânios pe Dumnezeu.""Povesteşte-mi despre dumnezeul pe care te-ai mâniat, împotriva căruiate-ai răzvrătit", le ceream eu.Când îmi spuneau cu ce nu erau de acord, le răspundeam de multe ori:"Bine! Trebuia să te împotriveşti acelui dumnezeu, acelei religii. Lasămăsă-ţi spun ceva despre adevăratul Dumnezeu şi despre Fiul Său, IsusHristos. Despre Dumnezeul care te iubeşte şi te acceptă fără să punăcondiţii."De multe ori i-am văzut pe aceşti oameni care au fost catalogaţi ca "rebeliîmpotriva lui Dumnezeu", bucurându-se pentru prima dată de harul luiDumnezeu, iubirea şi acceptarea Lui în Isus Hristos.În toţi anii mei de creştin n-am auzit pe nimeni spunând: "Mi-este deajuns, renunţ! M-am săturat până peste cap de dragostea şi harul luiDumnezeu. M-am săturat de ceilalţi creştini, care mă iubesc şi măacceptă. Renunţ la viaţa creştină." Nu, n-am auzit niciodată asta. Dar ampierdut numărătoarea acelor creştini care au renunţat deoarece se aflausub lege, care au fost striviţi de imensa povară pe care o purtau încercândsă devină destul de buni pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu, care au foststâlciţi, mutilaţi de competiţie, de judecăţi, de cererile de a se conformaunor standarde impuse de diferite grupări. "Te vom accepta dacă arăţi,100mergi, vorbeşti şi te comporţi ca noi." Şi implicaţia este întotdeauna:"Atunci şi Dumnezeu te va accepta." Deci, ce trebuie să facem?Pentru început trebuie să aplicăm spusele lui Pavel din Galateni 5:1:"Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. Rămâneţi dar tari şi nu vă plecaţiiarăşi sub jugul robiei." Ce înseamnă "jugul robiei"? Legea! Am fostizbăviţi ne spune Pavel. Nu vă lăsaţi puşi sub Lege din nou. Petru poartăecoul acestor cuvinte în răspunsul său către iudaizatori: "Acum dar, de ceispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nicipărinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta." (Faptele Apostolilor 15:10)Isus Hristos a venit să ne elibereze de povara Legii, chemându-ne la oviaţă unită cu a Lui:Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi daodihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine,căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentrusufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea esteuşoară. (Matei 11:28-30)Cu toate astea, Pavel, nu se opreşte doar la acea afirmaţie. El neatenţionează: "Iată, eu Pavel, vă spun că dacă vă veţi tăia împrejur,Hristos nu vă va folosi la nimic." (Galateni 5:2)

Aceasta este o afirmaţie uimitoare. Cu puţin mai devreme, în aceeaşiepistolă, Pavel a recunoscut că cei cărora le scria erau născuţi din nou.Atunci în ce împrejurări poţi spune unui creştin că Hristos nu-i va mai fide folos? Răspunsul vine în versetul al 3-lea: "Şi mărturisesc iarăşi, încăodată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator săîmplinească toată Legea."O caracteristică a celor care trăiesc sub Lege este că le place să seconducă după legile lor favorite. Nimeni nu încearcă să păstreze toatelegile; le păstrează doar pe acelea care le sunt favorite. Dar Pavel puneaccent pe faptul că: ori trăieşti în har, ori trăieşti după Lege. Nu poţi sătrăieşti în har, dar în acelaşi timp să rămâi legat fie şi de o singură lege.Chiar dacă respecţi o singură lege pentru a te face acceptat de Dumnezeu,aceasta va aduce cu ea şi celelalte legi. Exact asta a spus şi Pavel maitârziu în acel capitol: "Puţin aluat face să dospească toată plămădeala."(Galateni 5:9)O singură lege este de ajuns pentru a strica unitatea harului. Nu te poţiîncrede, în acelaşi timp, în ceea ce faci tu şi în ceea ce Hristos deja afăcut! Pavel îşi încheie argumentaţia cu o afirmaţie şocantă: "Voi, carivoiţi să fiţi neprihăniţi prin Lege ... aţi căzut din har" (Galateni 5:4).Acest verset a fost de multe ori luat din context pentru a-i ameninţa pecreştini că îşi vor pierde salvarea dacă vor mai păcătui. Aceasta este o101greşeală cutremurătoare.În primul rând, fraza "aţi căzut din har" nu are nimic de-a face cusalvarea. Poţi vedea limpede din context că se referă la căderea dinlibertatea harului înapoi la sclavia Legii!În al doilea rând, nu acei creştini care au comis anumite păcate au "căzutdin har". Versetul spune: "Voi, cari voiţi să fiţi neprihăniţi prin Lege ..."sunteţi cei care cădeţi din har. Cu alte cuvinte, exact oamenii carecontinuă să afirme că poţi să câştigi acceptarea lui Dumnezeu prin ceeace faci, sau că o poţi pierde datorită eşecurilor tale, sunt cei la care sereferă acest verset. Legaliştii sunt cei care au căzut din har!Noi suntem copii iubiţi şi acceptaţi de Dumnezeu, care ne-a chemat lamasa Sa pentru a-L cunoaşte pe Isus Hristos ce trăieşte în noi şi prin noiîn fiecare zi. Viaţa îmbelşugată nu este doar o iluzie sau o teorienerealistă. Este adevărată şi ne stă la dispoziţie numai dacă credem.Haideţi să nu ne mai mulţumim cu mai puţin de-atât.10211Trăind după o lege mai înaltăLa un seminar, un tânăr pe nume David mi-a pus următoarea întrebare:"Bob, poate sunt greu de cap, însă nu prea înţeleg ce-ai vrut să spui prin'legalism'. Îmi dau seama că acesta apare atunci când cineva pune unelecondiţii cu privire la mântuire, dar cum recunoşti legalismul în viaţacreştină de fiecare zi? Văd cum oamenii pot trăi sub Lege şi să facă studiibiblice, se întâlnesc şi se sfătuiesc, dau bani şi multe altele. Problema e:cu siguranţă, Dumnezeu vrea ca noi să facem aceste lucruri! El nu vrea canoi să minţim, să furăm, să-i tratăm rău pe semenii noştri. Care estecriteriul pe baza căruia îţi poţi da seama dacă ceva este legalistic sau nu?"David a pus o întrebare excelentă! De multe ori aruncăm în dreapta şi-nstânga cu termeni ca "legalism", însă fără a-i defini. Iată ce i-am răspuns:"Sunt două arii largi care determină legalismul de nelegalism. Mai întâi,motivul acţiunii. Cu alte cuvinte de ce faci sau nu faci un anumit lucru?"Aminteşte-ţi legea şi harul şi problema acceptării lui Dumnezeu."Să ne referim, de exemplu, la mărturisirea şi împărtăşirea credinţeinoastre. De ce o faci? O persoană s-ar putea să-L mărturisească pe Hristos

doar în încercarea de a câştiga acceptarea lui Dumnezeu. Nu vrea s-ofacă, însă crede că trebuie. Un altul mărturiseşte şi el pe Hristos. Daracesta din urmă ştie că deja este acceptat de Dumnezeu datorită lui Isusşi-L mărturiseşte din dragoste şi îngrijorare pentru cei din jur. Deci suntdoi oameni care fac aceeaşi activitate. Primul trăieşte sub Lege; al doileatrăieşte prin har. Motivul creează diferenţa.Se spune că mărturisirea credinţei este bună pentru suflet, dar rea pentrureputaţie, dar trebuie să recunosc că ştiu ce înseamnă să-L împărtăşeşti peHristos prin puterea cărnii (legalistic). Nu vă pot spune de câte ori amvorbit cu oameni despre Dumnezeu, căutând tot timpul cu colţul ochiului,să văd dacă cineva mă priveşte şi-şi dă seama cât sunt de "spiritual". DeşiDumnezeu a folosit Cuvântul Său în acele situaţii pentru a atrage pe mulţila El, totuşi atitudinea mea nu era aceea pe care El o căuta."Înţelegi ce vreau să spun, David?" A încuviinţat din cap, aşa că amcontinuat. "Al doilea factor care transformă lucrurile în legaliste saunelegaliste îl constituie sursa vieţii. Legea este tărâmul propriului efort.O viaţă sub har este exemplificată prin Hristos cel înviat care trăieşte întine şi prin tine."Redau un exemplu pe care l-am împărtăşit cu David în acea zi. Un103exemplu care explică foarte clar diferenţa dintre legalism şi adevăratulcreştinism. Imaginaţi-vă că vă aflaţi într-o casă mare, în care trăiescoameni surzi şi oameni care aud perfect. Ei sunt amestecaţi şi doarprivindu-i nu poţi spune cine este surd şi cine aude. Într-o cameră se aflăun om singur. În timp ce-l priveşti, observi că-şi mişcă vârful picioarelorîntr-un anumit ritm; observi că pocneşte din degete menţinând acelaşitempo. Acum ştii ce se întâmplă. Tipul ascultă muzică şi este clar că-iplace ceea ce ascultă. Întregul corp vrea să răspundă sunetelor primite deurechi. Nu este nimic ciudat sau misterios în legătură cu asta.Dar haideţi să mai aducem încă o persoană în scenă. Unul dintre surzideschide uşa şi intră în cameră. Îl vede pe omul ce era deja acolo; seîndreaptă spre el şi-i zâmbeşte. Cel surd stă şi priveşte câteva secunde laiubitorul de muzică. "Cu siguranţă îi place ceea ce face", gândeşte el. "Aşvrea să încerc şi eu." Deci se aşează lângă primul om şi începe să-l imite.Neîndemânatic la început, el încearcă să-şi pocnească degetele, să semişte ca omul de lângă el. Fiecare om are un simţ al ritmului, chiar dacăaude sau nu. După puţin exerciţiu, omul cel surd începe să-şi coordonezemişcările cu ale celuilalt. Chiar zâmbeşte puţin şi se gândeşte: "Nu-ichiar aşa de distractiv, dar merge."Să adăugăm un factor final poveştii noastre. Un alt treilea om intră încameră. Ce vede? Doi oameni care, în aparenţă, fac acelaşi lucru. Darexistă o diferenţă? Bineînţeles! O diferenţă enormă. Acţiunile primuluiom sunt un răspuns la muzica pe care o ascultă. Cel surd, doar imitămişcările pe care le vede la celălalt – chiar dacă nu poate auzi nici o notă.Aceasta este diferenţa dintre adevăratul creştinism şi legalism!Când ne apropiem de viaţa creştină în modul în care Dumnezeu vrea,atitudinile şi acţiunile noastre sunt răspunsul la "muzica" pe care o auzim.Acea muzică este relaţia personală pe care o avem cu Hristos care trăieşteîn noi. Este muzica prin care ne încredem într-o relaţie cu un Dumnezeuiubitor şi un Tată de la care învăţăm să iubim mai mult, în fiecare zi.Pe de altă parte, unui legalist nu-i pasă dacă sunteţi surd la dragostea şiharul lui Dumnezeu. Scopul legalismului este să-i facă pe oameni să"pocnească din degete şi să se mişte" la momentul potrivit! Legalistul vaspune întotdeauna că o accentuare a harului va duce la păcat. Dar Biblianu ne spune asta!Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi

oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şicu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum, cu cumpătare,dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătareaslavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. (Tit2:11-13)104Harul şi dragostea lui Dumnezeu sunt adevărata motivaţie pentru viaţacreştină – şi asta nu că o spun eu, ci o spune Biblia. Asta este muzicaadevărată, care ar trebui să fie sursa vieţilor noastre.Cei mai importanţi termeni biblici care se referă la acest principiu sunt"umblaţi cârmuiţi de Dumnezeu." (Galateni 5:16) şi "fiţi plini deDuh" (Efeseni 5:18). Dar este adevărat că ajunşi în acest punct, mulţicreştini devin frustraţi. Mulţi explică în felul următor: "Am auzit acelefraze toată viaţa mea, dar nu-mi dau seama ce vreau să spună. Toatălumea îmi spune ce să fac, dar nimeni nu îmi spune cum să fac!" Înţelegîntr-adevăr frustrarea lor, pentru că şi eu am fost în această situaţie.Curând după ce L-am primit pe Hristos, am fost învăţat că viaţa creştinăde fiecare zi trebuia să se desfăşoare prin "apropierea puterii DuhuluiSfânt". Suna excelent, dar am întrebat cum trebuie făcut. Răspunsul afost: "Eşti umplut cu Duhul Sfânt prin credinţă". Şi asta suna excelent. Înfond, toată lumea ştie cât de importantă este credinţa. Aşa că am încercatşi eu.Stăteam în birou şi îmi aminteam că în acea zi nu am cerut să fiu umplutcu Duhul Sfânt. Deci îmi mărturiseam toate păcatele pe care mi leaminteam, apoi îi ceream lui Dumnezeu să-şi ţină promisiunea care spunecă va face tot ce L-am rugat după voia Lui (1 Ioan 5:14, 15). Din momentce era clar că voia Lui era ca eu să fiu umplut cu Duhul Sfânt, cereamacest lucru "prin credinţă". Aşa cum am fost învăţat, eram acum plin deDuhul Sfânt; siguranţa mea se baza pe faptul că am revendicat promisiunealui Dumnezeu şi că aveam credinţa că El va răspunde rugăciuniimele. Dar stăteam în scaunul meu de birou şi nu simţeam nici oschimbare.Experienţa mea nu părea să se potrivească cu calitatea vieţii ce estedescrisă în Noul Testament, mai ales în Faptele Apostolilor, unde demulte ori apostolii şi ceilalţi credincioşi sunt descrişi ca fiind plini deDuhul Sfânt. Pe de altă parte, în Faptele apostolilor Hristos este mărturisitşi predicat de multe ori. Din moment ce şi eu Îl mărturiseam cucredincioşie şi entuziasm – şi asta mai mult datorită personalităţii mele deagent comercial şi mai puţin datorită lucrării Duhului Sfânt – am ajuns laconcluzia că şi eu sunt umplut cu Duhul Sfânt. Aşa că am pus deopartetoate îndoielile.Acest subiect a reapărut în viaţa mea atunci când am primit sarcina de-ascrie broşuri cu studii biblice. Scrisesem deja două – una despredivinitatea lui Hristos şi alta despre autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu– şi începusem o a treia despre viaţa creştină. Subiectele pe care vroiamsă le tratez erau: lucrarea lui Hristos ce a fost desăvârşită pe cruce, misiuneaDuhului Sfânt, conflictul dintre Duh şi firea pământească şi multealtele. Ultima lecţie voiam să fie "Cum să iubeşti". Credeam că o să ter-105min în timp record această serie de broşuri; de fapt trebuia doar să scriuceea ce predasem la seminare de-a lungul anilor. Şi a mers ca pe roate –până când am ajuns la ultima lecţie, cea despre dragoste.Încercarea de a scrie acel ultim capitol a devenit cea mai epuizantăexperienţă din viaţa mea! Pentru a scrie un studiu biblic trebuie sădefineşti nişte termeni, să ai un plan de acţiune care să-l ajute pe cel careva citi acel studiu. Dar nu puteam să fac asta! Planurile şi explicaţiile

mele păreau să se învârtă în cerc şi să nu ajungă la un punct final. Au fostşi câteva ocazii în care m-am întâlnit cu ceilalţi membrii din conducereabisericii pentru a discuta acest subiect al dragostei, dar nu făceam altcevadecât să ajungem la discuţii în contradictoriu încercând să aflăm ce estedragostea! Îmi venea să-mi smulg părul din cap.În final, se pare că Dumnezeu mi-a trimis mesajul Său: "Bob, te-ai gânditvreodată la motivul pentru care nu poţi scrie o lecţie cu privire ladragoste? Nu poţi scrie pentru că nu ştii nimic despre dragoste." Cu câtmă gândeam mai mult la asta îmi dădeam seama că Dumnezeu a avutdreptate. Într-adevăr, nu ştiam nimic despre dragoste, sau nici măcar atâtcât credeam că ştiu. Dumnezeu părea să spună "Hai să luăm totul de laînceput!"M-am întors la prima lecţie pe care am scris-o – "Lucrarea desăvârşită deHristos pe cruce" – şi în timpul cercetărilor şi al studiului ce era necesar,Dumnezeu a început să mă înveţe din Cuvântul Său cât de minunată esteiertarea Sa prin Isus Hristos. Am început să-mi dau seama cât de completăera lucrarea Sa pentru împăcarea şi iertarea noastră. Începusem să văddragostea şi acceptarea Sa într-o nouă manieră, aşa cum niciodată n-amvisat că este posibil, pe măsură ce înţelegeam desăvârşirea lucrării de lacruce pentru prima dată. Devenisem atât de entuziasmat şi plin de bucurie,încât treceam dintr-un birou într-altul, stârnind un adevărat vacarm;peste tot încingeam conversaţii despre ceea ce Dumnezeu mă învăţa.Normal, Dumnezeu mi-a permis să văd un adevăr în Cuvântul Său, iarapoi mi-a arătat printr-o întâmplare adevărată care era înţelesul aceluiadevăr. Pe atunci, întâmplarea pe care am să v-o povestesc a fost cea maivie şi plină de învăţăminte experienţă pe care am trăit-o; un incident caremi-a arătat că dragostea şi acceptarea lui Dumnezeu apar de la sine învieţile noastre.Pregătindu-mă să merg la serviciu i-am spus fiicei mele Debbie săculeagă piersicile ce erau căzute din pom. Când m-am întors acasă şi amvăzut că nu a făcut ce i-am cerut, am căutat-o să o întreb ce s-a întâmplat.Răspunsul lui Debbie a fost: "Erau o mulţime de albine acolo!"Răspunsul ei mi s-a părut foarte ciudat şi m-a făcut să mă înfurii. Mi-ampierdut cumpătul şi am început să strig la ea.După câteva minute, mă aflam în dormitorul meu, simţindu-mă vinovat şi106încurcat. Ce faci într-o asemenea situaţie? Am căzut în genunchi şi amînceput să-L rog pe Dumnezeu să mă ierte. "O, Doamne, m-am purtat caun prost. Te rog, iartă-mă!"Nu ştiu care putea fi motivul, dar deşi rugăciunea nu era ceva nou pentrumine, de data asta rugăciunea mea părea să n-aibă nici un ecou. Era ca şicum Îl auzeam pe Dumnezeu vorbind în inima mea şi spunându-mi:"Bob, te-am iertat deja. Ce crezi că s-a întâmplat pe cruce acum 2000 deani?" Mi-am dat seama că-L rugam pe Dumnezeu să mă ierte dar el mă şiiertase deja; şi asta odată pentru totdeauna.Am început să mă rog altfel. "Dar Doamne, îmi pare atât de rău că mi-ampierdut cumpătul!""Îţi pare într-adevăr rău, Bob?""O, Doamne, îmi pare rău!""Atunci du-te şi spune-i lui Debbie.""Dar Doamne, nu îmi pare chiar atât de rău!"Lupta s-a dat în inima mea pentru mult timp, dar în final mi-am datseama ce a încercat Dumnezeu să mă înveţe. "Nu-ţi dai seama Bob căproblema nu este între Mine şi tine? Ai insultat-o pe fiica Mea, Debbie,iar ea plânge acum în camera ei. Problema este între tine şi ea. Dacă Măiubeşti atunci du-te şi împacă-te cu ea."

În acea zi am descoperit care este puterea Sfântului Duh. Nu a fost nevoiede putere ca să-L rog pe Dumnezeu să mă ierte. Am avut nevoie deputerea Sfântului Duh, de mulţi îngeri şi de multe îndemnuri ca să mergla fiica mea, pe care am rănit-o cu adevărat, să-i spun că am greşit şi săo rog să mă ierte. După o luptă cu mine însumi, am mers în camera luiDebbie şi i-am spus, "Debbie, îmi pare rău. M-am purtat ca un om carenu ştie de Dumnezeu. Te rog, iartă-mă şi lasă-mă să-ţi spun ce m-aînvăţat Dumnezeu." În curând plângeam amândoi şi ne îmbrăţişam.Problema, nu doar că era rezolvată, ci Dumnezeu ne-a apropiat mai tareunul de celălalt.Toate acestea se petreceau la câteva luni după rugăciunea mea disperatăpe care o adresasem lui Dumnezeu în timp ce mergeam la muncă. Mărugasem: "Doamne, du-mă înapoi la zilele în care am început să Tecunosc." Acum El făcea asta şi chiar mai mult. Iar cheia care a descuiatuşa a fost faptul că am înţeles dragostea pe care Dumnezeu o are pentrumine. "Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pecând eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi." (Romani 5:8)Privind înapoi, la viaţa mea creştină mi-am dat seama că această ilustraţiepărea că mă descrie perfect: în acele zile de început eram ca şi o rămuricăproaspăt apărută pe viţa-de-vie. Nu eram foarte mare sau matură şi nuputeam ţine multe fructe, dar eram plină de viaţă – de dragostea luiHristos. Apoi am început să cresc. Dar creşterea s-a materializat prin107lucruri ca: cunoaştere, experienţă şi mai multă conformitate pentru creştiniidin jurul meu. Eram mai mare şi începeam să mă maturizez, dar nudădeam rod încă. M-am umplut de cunoştinţă în loc să mă umplu deHristos.La început, când aveam ocazia să evanghelizez, probabil că eramstângaci, însă eram plin de dragostea lui Isus, şi-L împărtăşeam dintr-oreală îngrijorare pentru destinul celor din jurul meu. Apoi am început sămiîmpărtăşesc propriile cunoştinţe, pline de ilustraţii grozave şi replicivioaie, dar nu-mi dădeam seama unde dispăruse puterea mea. De ce nuaveam aceleaşi rezultate ca şi la început, mai ales că acum eram atât desofisticat în prezentarea Evangheliei?Părea că Dumnezeu îmi trimite încă un mesaj: "Obişnuiai să vorbeşti cuoamenii despre Mine, Bob. Acum tu le împărtăşeşti cunoştinţele tale."Fiind preocupat cu ceea ce învăţam despre dragostea şi harul lui Dumnezeu,am început din nou să vorbesc cu oamenii despre Hristos. Iar rezultatelenu au încetat să apară.Îmi dădeam seama că reacţiile pe care le aveam faţă de alţii începuseră şiele, să se schimbe. În viaţa de afaceri eram un om care muncea din greuşi cerea mult celor din jurul său. Am folosit aceste calităţi şi în viaţacreştină. Descopeream acum afecţiunea, preocuparea pentru cei din jur,iertarea şi chiar tandreţea în relaţiile mele cu familia şi colegii mei. Cualte cuvinte mi-am dat seama că începeam să trăiesc prin dragostea luiHristos şi începeam să vorbesc despre această dragoste şi altor oameni.Această dragoste era asemănătoare cu cea prezentată în 1 Corinteni 13:Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate:dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă demândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu semânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci sebucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul,suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. (1 Corinteni13:4-8)Acest fel de dragoste nu este un sentiment – este o atitudine exemplificatăprin anumite acţiuni. Deşi pe parcursul multor ani am avut ca model

dragostea din 1 Corinteni 13, niciodată n-am fost capabil s-o pun înaplicare cu adevărat. Acum însă am găsit acea dragoste făcându-şi loc înmine – fără să lupt pentru ea, fără să fac nici cel mai mic efort conştient.Cum s-a întâmplat? Înţelegerea pe care Dumnezeu a pus-o în răspunsul laaceastă întrebare era ca şi lumina care pătrundea într-o casă întunecoasă.Am văzut că 1 Corinteni 13 nu descria doar dragostea pe care ar trebui săo avem unii faţă de alţii; mi-am dat seama că este o descriere a dragostei108lui Isus pentru noi.Imaginaţi-vă implicaţiile! Cum te iubeşte Dumnezeu? Înlocuieşte"dragostea este" cu "Dumnezeu este" în acel pasaj şi vezi ce simţi în inimata.Dumnezeu este îndelung răbdător, este plin de bunătate:Dumnezeu nu pizmuieşte; Dumnezeu nu se laudă, nu se umflăde mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul Său, nuse mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire ci sebucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul,suferă totul. Dragostea lui Dumnezeu nu va pieri niciodată.Este o aplicaţie corectă? Desigur. Biblia spune: "Dumnezeu este dragoste"(1 Ioan 4:8). Am împărtăşit asta multor oameni care veneau să-miceară sfaturi şi vedeam mirarea în privirea lor. "Vrei să spui că aşa măiubeşte Dumnezeu?" spuneau ei. Pare prea extraordinar pentru a fi adevărat.Învăţând despre dragostea lui Dumnezeu, multe alte versete din Biblieprindeau viaţă.Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-amiubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.(Ioan 13:34)Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos,spre slava lui Dumnezeu. (Romani 15:7)Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pealtul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni4:32)Observaţi tema comună? Cum ar trebui să ne iubim, să ne primim şi să neiertăm unii pe alţii? Exact aşa cum Dumnezeu prin Isus ne iubeşte, neprimeşte şi ne iartă! Înţelegând asta mi-am dat seama că era vorba de olege a firii omeneşti. Că suntem sau nu conştienţi de acest lucru, îi vomtrata pe cei din jurul nostru cu aceeaşi dragoste, acceptare şi iertare pecare noi credem că o primim de la Dumnezeu. Nu ne vom iubi niciodatăunii pe alţii cu mai multă dragoste decât aceea pe care o simţim dinpartea lui Dumnezeu pentru noi. Cu alte cuvinte, dacă eu cred căDumnezeu mă iubeşte atunci când sunt bun, dar mă pedepseşte atuncicând sunt rău, cum credeţi că mă voi purta cu voi? Exact la fel!Nu cred să fi întâlnit vreun creştin, care cel puţin odată în viaţa sa, să nu-109şi fi pus întrebarea "De ce nu găsim mai multă dragoste în sânulbisericii?" Pentru mine, răspunsul este uşor de dat. "Motivul pentru carenu găsim mai multă dragoste în biserică, este pentru că nu înţelegemdragostea lui Dumnezeu în biserică." Oamenii religioşi pot deveni atât derăuvoitori, pentru că, în minţile lor, ei servesc un Dumnezeu răuvoitor.De aceea, a apăra în mod agresiv mesajul harului lui Dumnezeuîmpotriva legalismului, nu reprezintă punerea sub lupă a Scripturii.Conceptul nostru cu privire la dragostea şi harul lui Dumnezeu reprezintăo problemă ce afectează orice aspect al vieţii noastre, mai ales relaţiilenoastre. În munca mea de sfătuitor creştin, am văzut o mulţime deprobleme personale şi de familie care îşi aveau originea în falsa înţelegerea dragostei lui Dumnezeu.

Prin multe versete şi mai ales în Efeseni 3:14-21, am găsit în sfârşitrăspunsul la întrebarea mea şi mi-am dat seama ce înseamnă să fii plin deDuhul Sfânt. În acest pasaj, Pavel, se roagă lui Dumnezeu pentruEfeseni."Şi-L rog ca potrivit cu bogăţia slavei Sale să vă facă să văîntăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru." (versetul 16).Rugăciunea pentru "putere" mi-a atras atenţia, pentru că ceea ce el spuneeste atât de diferit faţă de ceea ce eu m-aş fi aşteptat ca el să spună. M-amrugat întotdeauna să am puterea să fac anumite lucruri. Dar Pavel nesugerează că avem nevoie de putere pentru cu totul altceva:Şi-L rog ... aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre princredinţă; pentru ca având temelia şi rădăcina pusă în dragoste,să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lungimea,adâncimea şi înălţimea dragostei lui Hristos care întrece oricecunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.(Efeseni 3:17-19)Pentru ce avem nevoie de putere? Să înţelegem dragostea lui Hristos!Care este rezultatul atunci când ştim că dragostea lui Hristos "întreceorice cunoştinţă"? Vom fi "plini de toată plinătatea lui Dumnezeu!" Iatărăspunsul pe care îl căutam, o explicaţie practică a ceea ce înseamnă să fiiplin de Duh: Să fii plin de Duh înseamnă să fii plin până la refuz decunoaşterea dragostei şi harului lui Dumnezeu prin Isus Hristos.Cât este de simplu! Desprinsă din context, porunca din Efeseni 5:18 "fiţiplini de Duh" sună mistic, chiar magic. Dar cu două capitole mai înaintePavel ne-a explicat ce înseamnă. În versetul 5:18 comparaţia făcută cubeţia cu vin, ne arată că a fi "plin" înseamnă a fi în totalitate sub influenţaunui anumit lucru până la limita la care acesta să-ţi controleze toatedeciziile. Dacă eşti plin de vin, vei fi sub controlul vinului. Dacă eşti plinde mânie, vei fi sub controlul mâniei. Dacă eşti plin de dragostea lui110Dumnezeu, atunci dragostea lui Dumnezeu va avea controlul asupra ta.Iar atunci când eşti plin de dragostea lui Dumnezeu nimic nu te va opri săo împărtăşeşti şi celorlalţi.Dragostea lui Dumnezeu produce în inimile noastre un răspuns care estela fel de irezistibil precum este muzica pentru trup. Aducându-ne minţileşi trupurile noastre în faţa unui Dumnezeu care ne iubeşte, putemcunoaşte o bucurie imensă. Atunci când mintea ta este plină de harul luiDumnezeu, viaţa de creştin pe care o trăieşti, devine adevărată.Asta nu înseamnă că în mintea noastră nu se dă nici o luptă, sau că nuîncercăm să ne exercităm propria voinţă. "Căci firea pământească pofteşteîmpotriva Duhului şi Duhul împotriva firii; sunt lucruri potrivnice unelealtora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi." (Galateni 5:17) Fireapământească continuă să transmită mesaje pentru mintea noastră, apelândla frică, mânie, pofte şi zgârcenie. Dar nu trebuie să trăim împovăraţi deaceste lucruri. De altfel, Dumnezeu ne-a dat răspunsul Său: "Zic dar:umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi („şi astfel nu veţi împlini” - dinoriginal, n.tr.) poftele firii pământeşti." (Galateni 5:16)Acest verset este important atât pentru ceea ce nu spune cât şi pentru ceeace spune. Observaţi deci, nu ne spune că dorinţele firii pământeşti vordispare. Atâta timp cât trăim în trupuri decăzute, vom simţi influenţaacestora. De asemenea, nu ne spune "Curăţă-ţi firea pământească şi veideveni un alt om." Cu toate că multe învăţături creştine spun asta, nu sepoate ajunge la un rezultat.Mai întâi, poţi să te străduieşti o viaţă, dar nu vei reuşi niciodată să-ţicureţi firea pământească. Isus nu a venit pentru a face firea noastrăpământească mai bună; El a venit să ne dăruiască o viaţă nouă. Atuncicând încercăm să ne curăţăm pe noi înşine, ne întoarcem din nou către

Lege, ceea ce reprezintă ceva inutil. În al doilea rând (folosindu-ne deistorioara de la începutul capitolului), această greşeală a autocurăţiriinoastre este ca şi cum am spune: "Dacă baţi ritmul corect, vei auzi şimuzica." Nu. Dumnezeu vrea ca noi să-I ascultăm muzica – mesajul dragosteiSale necondiţionate şi al acceptării Sale – şi numai după aceea sărăspundem.Dragostea lui Dumnezeu, care lucrează în inimile noastre, ne tratează laun nivel de sensibilitate pe care nici legea, nici propria noastră disciplinarenu îl pot atinge. O ilustraţie prin care am învăţat acest lucru, înmod personal, poate fi chiar incidentul petrecut între mine şi fiul meu,Bob, pe când el avea vârsta de 10 ani.Într-o zi, mă aflam la birou şi citeam Biblia, bucurându-mă de un timpminunat cu Dumnezeu. În timp ce mă rugam, am întrebat: "Doamne,vreau să fiu o persoană aşa cum Tu vrei ca eu să fiu. Dacă este cevagreşit cu mine, ceva de care nu sunt conştient, te rog să-mi arăţi." Am111fost total surprins de ceea ce mi-a venit în minte.În fiecare duminică, după serviciul religios, aveam obiceiul de-a lua masade prânz în oraş, împreună cu familia. În fiecare săptămână, acest timpîncepea relaxant pentru întreaga familie. Dar se părea că, de fiecare dată,totul se termina cu o anumită tensiune plutind în aer. Începusem să măîntreb de ce. În timp ce mă gândeam la aceste mese servite în oraş, mi-amamintit o scenă care se petrecuse de multe ori. Bobby era un băiatentuziast şi în plin proces de creştere; îi plăcea la nebunie să mănânce larestaurante. Îi plăcea, în mod special, să comande orice fel de mâncarecare avea cuvântul "deluxe" inclus în denumirea sa. Chestia asta mă enerva.Întotdeauna se părea că Bobby nu putea să comande un cheeseburgerobişnuit; neapărat el trebuia să capete un "cheeseburger deluxe". Desigur,acesta era cel mai scump de pe meniu. Şi-n fiecare săptămână mă luamde el pe chestia asta, creând astfel o atmosferă tristă pe toată perioadaprânzului.Acesta a fost unul dintre acele momente când, deşi nu cu o voce audibilă,se părea că, în mintea mea, Dumnezeu purta cu mine o conversaţie. El măîntreba: "Bob, ce sumă de bani ai vrea ca Bobby să cheltuiască pe o masăde prânz? Ce sumă te-ar face pe tine fericit?""Doamne, nu ştiu. Poate 2. 25 dolari.""Bob, cât costă un 'cheeseburger deluxe'?""Ei bine, cam 2. 75 dolari.""De câte ori pe an serviţi masa în oraş, împreună?"M-am gândit o clipă. "Cred că de vreo 50 de ori, dacă mergem în fiecaresăptămână.""De ce nu te apuci să calculezi, să vezi cam cât te-ar costa în plus toateaceste mese?"Ceea ce am şi făcut. Am luat o hârtie şi am calculat diferenţa pe un anîntreg pentru un "cheesebrger deluxe". Suma ajungea cam la 25 de dolari.Pur şi simplu mă holbam la foaia de hârtie. M-am simţit ruşinat şi stupid.Nu era nevoie să aud vreo voce pentru a-mi da seama care era sfârşitulacestei conversaţii."Bob, răneşti simţămintele fiului tău pe care îl iubeşti mai mult decâtorice pe lume. Distrugi relaţia pe care o ai cu el doar pentru un mizilic de25 dolari pe an."Fără a mai ezita, m-am ridicat şi am plecat spre casă. I-am chemat peAmy, Debbie şi Bobby în camera de zi. "Am petrecut ceva timp cuDumnezeu", am spus. "El mi-a arătat nişte lucruri despre care vreau sădiscutăm împreună. Mai ales cu tine, Bob.""Ţi-ai dat seama că îţi fac clipe grele atunci când mergem să luăm masa

în oraş? Mai ales atunci când îţi spun că nu ştii de ce există în meniu şicoloana din dreapta?" Bobby a încuviinţat din cap. "Bobby, când ţip la112tine deoarece comanzi ceva ce costă prea mult, sentimentele tale suntrănite, nu-i aşa?" N-a spus nimic, însă ochii i se umpluseră de lacrimi iarbuzele începuseră să-i tremure."În această dimineaţă, Dumnezeu mi-a adus aminte de un lucru desprecare am uitat pentru o lungă perioadă de timp. Când eram de vârsta ta, lafel se purta şi tatăl meu cu mine. Nici eu nu ştiam de ce meniul avea şicoloana din partea dreaptă! Şi întotdeauna sentimentele îmi erau rănite,iar acele prânzuri luate în familie nu mai erau atât de distractive pe cât arfi trebuit să fie.""Bobby, vreau ca tu să ştii că-mi pare rău. Te iubesc foarte mult, aşa că-ţispun acum: dacă vrei un cheeseburger deluxe, atunci cheeseburger deluxevei căpăta. Niciodată nu va mai veni vorba despre acest subiect." Ne-amîmbrăţişat cu toţii, iar problema a fost încheiată pentru totdeauna.Sunt sigur că, pentru majoritatea oamenilor, această ilustraţie parebanală. Cât de importantă poate fi o decizie privitoare la un cheeseburger?Însă subiectul nu este meniul sau cheeseburgerul. Subiectul esteo relaţie de dragoste. Oare ce lege ar fi putut să schimbe această situaţie?Nici una, în afară de legea dragostei.Când Biblia spune că nu mai suntem sub Lege, asta nu înseamnă că amrămas fără standarde. De fapt ne aflăm sub incidenţa unui standard maiînalt, numit în Scriptură "legea lui Hristos" (Galateni 6:2) şi "legea slobozeniei"(Iacov 1:25).Sub har, Dumnezeu spune prin apostolul Pavel:Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi dinslobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, cislujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprindeîntr-o singură poruncă: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tineînsuţi'. (Galateni 5:13, 14)Acesta este standardul nostru şi, într-adevăr, este un standard mai ridicatdecât cel al unei conformări exterioare faţă de regulamente. Acest adevăreste cuprins în Romani 13:10: 'Dragostea nu face rău aproapelui:dragostea deci este împlinirea Legii'.Hristos a fost cel care a spus: "Să nu credeţi că am venit să stric Legeasau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc." (Matei 5:17) Şi El aîmplinit Legea nu prin ceea ce nu a făcut, ci prin ceea ce a făcut – El atrăit o viaţă de dragoste perfectă.Domnul Isus Hristos a spus: "Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţiucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan 13:35)Există o singură cale prin care acest lucru se poate realiza: mai întâitrebuie să primim harul şi dragostea lui Dumnezeu – adică să fim în113acord "cu muzica" – altfel nu vom avea nimic de oferit. Dar dacă vomaccepta dragostea lui Dumnezeu şi vom deveni canale prin care aceastădragoste să fie transmisă altora, atunci vom umbla cu asigurarea căîmplinim scopul pe care El îl are zilnic în vieţile noastre. El Însuşi a spus:"Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşasă vă iubiţi şi voi unii pe alţii." (Ioan 13:34)11412Libertate în dependenţăAcum câţiva ani, când a venit la una dintre conferinţele noastre, Georgeera orb. De fapt fusese orb cea mai mare parte a vieţii sale, datoritădiabetului de care suferea. A îndurat mai multe operaţii şi fragila lui

sănătate i-a fost o povară, dar nu aceasta era sursa celor mai marifrământări ale lui. Cea mai mare durere a lui era de factură emoţională,venind de la convingerea lui că Dumnezeu îl respinse."De ce simţi tu în felul acesta?" am vrut să ştiu. Pe măsură ce George îmipovestea despre trecutul său şi despre învăţăturile care îi conduceau viaţa,abia îmi mai puteam stăpâni valul de mânie care mă năpădise. Principiul"adevărul te face liber şi eroarea te înlănţuie" nu este o glumă. Eroarea aprodus o durere teribilă unui tânăr sensibil şi demn de toată dragostea,care a purtat destule poveri reale în viaţa lui fără cele adăugate printr-oînvăţătură falsă.În biserica lui se punea un mare accent pe credinţă."Dacă ai credinţă, tu poţi să faci orice", era ideea exprimată mereu.Pastorul lui George spunea de la amvonul său lucruri ca: "Dacă facicancer şi mori, este numai vina ta! Tu nu ai destulă credinţă!"Dar ei nu s-au oprit numai la acest fel de exprimări ridicole. Săptămânădupă săptămână, când George intra la slujbă, cineva îi punea în mână ocarte de cântece. Nu din greşeală, ci în mod deliberat! Mereu şi mereu, înacorduri pioase, erau repetate cuvintele: "Poate azi, George, vei aveadestulă credinţă să vezi. Poate azi vei avea credinţă pentru ca Dumnezeusă te vindece." Dar oricât de tare s-ar fi străduit George să adune credinţăel nu a fost vindecat.După mai mulţi ani în care "nu a avut destulă credinţă să vadă", George adevenit un om zdrobit şi fără speranţă. În definitiv, el a fost învăţat cămărimea credinţei determină dacă poţi, sau nu, să primeşti de laDumnezeu ceea ce ai cerut. Dacă nu ai primit acel lucru, pe cine poţi davina? Doar pe tine. Şi aceasta este ceea ce a făcut el. Evident, Dumnezeutrebuie să-l urască, gândea el, pentru că era "un om cu credinţă mică."Oare este, într-adevăr, vorba despre credinţă? Nu, învăţătura pe careGeorge a primit-o nu era deloc credinţă. Dar el nu este singurul. Multealte mii de Creştini sunt prinşi de aceeaşi învăţătură eronată ca şi George.Alte mii de oameni se învârt în mizerie, fiindcă au auzit că "viaţaCreştină se trăieşte prin credinţă", dar ei nu au idee cum să o facă.Am luptat şi eu cu această idee mulţi ani, chiar fiind pentru alţii un115învăţător de încredere al credinţei. Aş fi citat din Coloseni 2:6, "Astfeldar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El"şi aş fi întrebat: "Cum L-ai primit pe Hristos? Prin credinţă! Ca urmare,cum trebuie să continui să umbli cu El? în acelaşi fel – prin credinţă!",dar cinstit, nu înţelesesem ceea ce spuneam.Este imposibil să citeşti Biblia, chiar şi întâmplător, şi să-ţi scape faptulcă credinţa este de o importanţă crucială – în special când întâlneştideclaraţii ca: "Tot ce nu vine din credinţă este păcat" (Romani 14:23) şi"Fără credinţă este imposibil să-I plăcem lui Dumnezeu" (Evrei 11:6).Deci, suntem cu toţi de acord ce important este să trăim prin credinţă.Dar întrebarea supărătoare nu va întârzia: Ce înseamnă să trăieşti princredinţă? Şi: Cum fac eu să trăiesc prin credinţă?Pentru început, ca în multe alte probleme, de multe ori ajută să începi cuvariantele false ale adevărului – cu alte cuvinte, ce nu este credinţa.Credinţa nu este un sentiment. După cum am văzut în capitolul 2,emoţiile sunt doar răspunsuri la ceea ce noi gândim. Emoţiile vin şipleacă. Biblia vorbeşte foarte puţin despre ceea ce ar trebui să simţim,vorbeşte însă destul despre ceea ce ar trebui să facem. Multă lumeconfundă senzaţia aceea de fior, pe care o au în timpul unui serviciurăscolitor în biserică, cu credinţa. Atunci ei au tendinţa de a face tot felulde rezoluţii şi promisiuni lui Dumnezeu. Realitatea vine, oricum, cândserviciul s-a terminat, când muzica încetează şi ei se urcă în maşină săplece acasă. De vreme ce stimulul nu mai este prezent, sentimentele

pălesc şi ele. Rezultatul dependenţei de sentimente (simţiri) religioaseeste o experienţă plină de suişuri şi coborâşuri, care conduce la frustrareşi sclavie. Exercitarea credinţei poate rezulta în sentimente, dar sentimenteleîn sine nu sunt credinţă.Credinţa nu este un acord intelectual cu o doctrină. Câteodată cădem încapcana de a încerca să-i facem pe Creştini să adere la aceleaşi poziţiidoctrinare. Începem prin a crede că credinţa este o problemă de intelect.Aceasta este exact eroarea la care se referă Iacov în epistola sa: "Tu crezică Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred...şi se înfioară!"(Iacov 2:19). Într-un fel chiar şi Satan are o doctrină bună! El ştiecine este Dumnezeu, ştie despre Trinitate şi ştie că Isus Hristos a muritpentru păcatele noastre, a înviat, şi stă la dreapta Tatălui. Dar este el întrorelaţie adevărată cu Dumnezeu? Nici vorbă. Este, în mod cert, unaspect intelectual al credinţei – ai nevoie de o informaţie adevărată ca săţiexerciţi credinţa – dar acordul intelectual nu este el însuşi credinţă.Diferenţa dintre convingerea intelectuală şi credinţa adevărată poate fiexplicată printr-o ilustraţie simplă pe care eu o folosesc deseori înpredicile mele. Stând în spatele podiumului, arăt spre un scaun din primulrând şi spun: "Vă pot spune cinstit că din toată inima mea cred că acel116scaun m-ar ţine dacă m-aş aşeza în el. Foarte serios, nu este nici o umbrăde îndoială în mintea mea că acel scaun este demn de încredere. Acestaeste adevărul. Dar eu nu exercit ceea ce Biblia numeşte credinţă înscaunul acela. Cuvântul "credinţă", în Biblie, include elementele dedependenţă şi încredere. Fără să conteze ceea ce eu gândesc intelectual,eu nu exercit ceea ce Biblia numeşte credinţă atâta vreme cât eu nu măvoi aşeza în el." Deci, iată, credinţa implică întotdeauna o decizie devoinţă de a acţiona bazat pe ceea ce mintea crede că este adevărat.Convingerea că acel scaun mă va ţine nu este acelaşi lucru cu faptul de asta în el. Credinţa răspunde întotdeauna adevărului cu acţiune.Credinţa nu este o putere de a-L manipula pe Dumnezeu. Povestea luiGeorge este un exemplu perfect al acestei erori. Ceea ce învăţătorii luinumeau "credinţă", nu era credinţă deloc. Era prezumţie. Diferenţa estemajoră. În credinţa adevărată, Dumnezeu este întotdeauna iniţiatorul şiomul este întotdeauna cel ce răspunde. Cu alte cuvinte, Dumnezeu spunecă ceva este adevărat sau face o promisiune şi eu răspund acţionând înacest sens, rezultatul depinzând de El. Oricum, în cazul prezumţiei ordineaeste inversată. Omul îşi asumă rolul de iniţiator şi încearcă săfolosească "credinţa" pentru a-L forţa pe Dumnezeu să răspundă! "Steguleţeleroşii" care vă vor avertiza despre prezumţie apar când se pune unaccent puternic pe credinţă ca o "putere", sau când se pune accent asupracantităţii de credinţă.Adevărul este că nu există nici o putere în credinţă. Valoare credinţei seaflă doar în obiectul ei. Credinţa este ca înghiţitul. Cineva ar puteaspune: "înghiţitul te ţine în viaţă" şi asta sună bine la început. Dar tu poţi,deasemenea, să înghiţi şi să mori! Nu este înghiţitul ceea ce te ţine înviaţă; a înghiţi mâncare te ţine în viaţă, dar poţi să înghiţi otravă şi sămori, folosind acelaşi mecanism pe care l-ai folosit să înghiţi mâncare şisă trăieşti! În acelaşi fel credinţa nu ne salvează. Credinţa în Domnul IsusHristos ne salvează!Un alt fel de a privi această problemă ar fi prin compararea credinţei cuambreiajul unei maşini. Imaginaţi-vă ca aveţi o nouă maşină sport, fantasticăşi mă scoateţi la o plimbare. Iată-ne zburând pe autostradăarătându-mi ce poate această uimitoare maşină. Eu abia mă pot abţine şiexclam: "Nu pot să cred! Ce ambreiaj! Ce ambreiaj!""Ce ambreiaj"? Ce vei crede tu despre mine? Ai crede că am fost un

idiot, nu-i aşa? Nu trebuia să admir ambreiajul. Ar fi trebuit să admirputerea motorului. Într-un ambreiaj nu există putere. Ambreiajul estedoar cel care conectează puterea motorului la roţi. Şi aşa este şi cucredinţa. Nu există putere în credinţă. Puterea este Dumnezeu! Credinţaeste cea care conectează puterea lui Dumnezeu la umanitatea noastră. Deaceea mărimea credinţei noastre nu este ceea ce contează. Deseori117oamenii privesc la slujirea noastră şi spun lucruri ca: "Trebuie să fii unom cu credinţă mare." Eu le răspund: "Nu am o credinţă mare. Am unDumnezeu mare!" Când ai un Dumnezeu mare, nu ai nevoie de multăcredinţă – este de-ajuns doar atât cât să crezi ceea ce El îţi spune. Deaceea Domnul Isus spunea: "Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte demuştar, aţi zice dudului acestuia: "Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te înmare", şi v-ar asculta." (Luca 17:6).Mărimea credinţei cuiva nu este importantă. Ce este important este voialui Dumnezeu. Ceea ce Domnul spune este că dacă este voia luiDumnezeu (ca iniţiator) ca tu să muţi acel copac, credinţa este aceea caredă comanda. Adevărata întrebare este întotdeauna: "Ce a spus Dumnezeu?"Credinţa noastră ar trebui să fie ca cea exemplificată de Avraamcare a fost "deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească."(Romani 4:21)În învăţătura eronată pe care George a primit-o, Dumnezeu devine, defapt, un duh într-o sticlă, care va executa poruncile omului dacă acestaînvaţă formulele potrivite. Prezumţia este mai aproape de magie decât decredinţa biblică.Am expus câteva elemente de înţelegere fundamentală a credinţei pe caretrebuie să le stabilim cu acurateţe dacă vrem să deschidem o discuţiedespre cum se trăieşte prin credinţă. Dar, pentru a găsi un exemplu desprecum să punem credinţa adevărată în practica zilnică, nu trebuie să privimaltundeva decât la Domnul Isus. În viaţa mea, înţelegerea acestui adevăra fost unul dintre cele mai semnificative "bucăţi de puzzle lipsă" pe careDumnezeu l-a pus la locul lui pentru mine.Când m-am întors la Hristos şi multă vreme după aceea, adevărul careîmi domina gândirea era faptul că Isus Hristos este Dumnezeu. Aceladevăr mi-a schimbat viaţa şi m-am ţinut de el în mod tenace. Cu toateacestea, erau lucruri pe care nu le puteam explica. Într-o seară, doimartori ai lui Iehova m-au împins literalmente în colţ cu obiecţii asupradumnezeirii lui Hristos. Mi-au pus întrebări ca acestea: "Dacă Isus eraDumnezeu, cui se ruga El? Cum de obosea şi I se făcea foame? Cumpoate Dumnezeu muri? Sunt versete în Biblie unde Isus spune că Tatăleste mai mare decât El şi sunt locuri unde Isus spune că nu ştie anumitelucruri. Cum poate fi el Dumnezeu?"Atunci, deşi cunoşteam Scripturile care se refereau la dumnezeirea luiHristos, nu am putut răspunde acestor întrebări. În zelul meu de a susţineadevărul despre dumnezeirea Lui, am încetat să percep clar umanitateaLui (ba chiar am fost ameninţat de ea). Dar Biblia nu este de loc timidă îndescrierea umanităţii lui Hristos. De exemplu, 1 Corinteni 15:45,47spune:118De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un sufletviu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă....Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este dincer.Isus a fost, este şi întotdeauna va fi Dumnezeu. Dumnezeirea Lui niciodatănu s-a diminuat cu o iotă. Am avut adevărul în faţă. Dar mi-a scăpatfaptul că pe pământ El nu a trăit ca Dumnezeu. Cei 33 de ani ai Săi pe

pământ, El i-a trăit ca Omul perfect, al Doilea Adam. De aceea dinpunctul de vedere al lui Dumnezeu, Isus Hristos a fost primul omadevărat care a trăit pe pământ de la căderea lui Adam. De ce? El avea oviaţă spirituală. Şi fiind viu spiritual, El a trăit fiecare zi în dependenţătotală faţă de Tatăl Lui, de a trăi prin El. În fiecare zi Isus Îşi prezentaumanitatea Sa Tatălui ca o modalitate de a exprima lumii viaţa luiDumnezeu. Ca rezultat El a putut spune: "Cine M-a văzut pe mine, L-avăzut pe Tatăl" (Ioan 14:9). Pentru prima dată după mii de ani Dumnezeuputea fi din nou văzut într-un om!Pentru cineva care, ca mine, era concentrat asupra dumnezeirii lui Hristos(toţi ar trebui să fim), era un gând ciudat acela că Hristos nu a trăit pepământ ca Dumnezeu. Dar ascultaţi propriile Lui cuvinte:"Doamne", I-a zis Filip, "arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns."Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut,Filipe? Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum zici tudar: "arată-ne pe Tatăl"? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăleste în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de laMine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrăriale Lui."(Ioan 14:8-10)Fără ca vreodată să-Şi nege dumnezeirea, Isus Hristos a trăit pe pământexact aşa cum Dumnezeu vroia ca orice om să trăiască. "Dar cum rămânecu miracolele Lui?" multă lume întreabă. Răspunsul, pe cât de ciudatpoate suna la început, este că Isus Hristos nu a făcut nici un miracol purşi simplu pentru că era Dumnezeu, deşi era Dumnezeu cu siguranţă.Fiecare miracol al lui Hristos a fost făcut, de fapt, de către Dumnezeu,Tatăl lucrând prin El în rolul lui de Om perfect!Atitudinea şi mărturia neschimbată a lui Isus a fost: "Eu nu pot facenimic de la Mine însumi" (Ioan 5:30). El vorbea despre "lucrurile pe careMi le-a dat Tatăl să le săvârşesc" (Ioan 5:36). El explica: "Căci Eu n-amvorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-aporuncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc." (Ioan 12:49)119Mereu şi mereu El accentuează faptul că El a trăit în totală dependenţă deTatăl Său.Ce înseamnă aceasta pentru noi? În noaptea dinaintea răstignirii, Isus le-aspus apostolilor că după plecarea Sa, El le va trimite Duhul Sfânt:Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, caresă rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe carelumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte;dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi. Nu văvoi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi ... Pentru că Eu trăiesc şivoi veţi trăi. (Ioan 14:16-19)Domnul a continuat să explice că pin Duhul Sfânt, El va trăi în şi prin eiîn acelaşi fel în care Tatăl a trăit în şi prin El: "În ziua aceea, veţicunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt învoi." (versetul 20)Isus Hristos şi-a jertfit viaţa Lui pentru noi, pentru ca să ne-o poată danouă, să-Şi trăiască viaţa Lui prin noi! Aceasta este întreaga Evanghelieîn trei cuvinte. Timp de 33 de ani El ne-a arătat viaţa de dependenţă(credinţă) pe care Dumnezeu a conceput-o pentru om. Apoi El s-a dus lacruce, luând asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre pentru a aranjaproblema vinovăţiei în faţa unui Dumnezeu sfânt. Dar asta nu este tot. Ela înviat din morţi şi acum dă oricui crede aceeaşi înviere şi viaţă,redându-i omului abilitatea să trăiască şi să exprime viaţa lui Dumnezeu!Viaţa pe care o trăieşte Hristos prin noi se poate face simţită în experienţa

noastră zilnică atunci când trăim aşa cum El a făcut-o, prin credinţă –adică în totală dependenţă de Dumnezeu, care trăieşte în noi. Dar "o viaţăde totală dependenţă" este un concept greu de perceput. Cea mai bunăexplicaţie pe care am auzit-o este cea a maiorului Ian Thomas, numind-o"tripla interdependenţă". Viaţa în credinţă este dragostea noastră pentruDumnezeu, având ca rezultat dependenţă faţă de Dumnezeu şi supunereafaţă de Dumnezeu.Acest tipar este vizibil în mod clar în viaţa lui Isus Hristos. Prima şi ceamai mare poruncă a legii era: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cutoată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău" (Matei 22:37).Doar Hristos a împlinit această poruncă. În fiecare moment al vieţii sale,Isus Şi-a iubit Tatăl. Ca rezultat al acelei iubiri, El a trăit în dependenţatotală pe care deja am văzut-o: "Eu nu pot face nimic de la Mine însumi"(Ioan 5:30). Atitudinea Lui de totală capitulare putea rezulta doar dintr-oviaţă de supunere totală, culminând în Grădina Ghetsimani, când, deşisimţea aproape oroarea crucii şi a păcatelor omenirii pe care trebuia să leia asupra Sa, El s-a rugat: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta120de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta." (Luca 22:42)Ca şi copii iubiţi, noi suntem chemaţi să trăim după acelaşi tipar caDomnul Isus: dragoste pentru Dumnezeu, dependenţă de Dumnezeu şisupunere faţă de Dumnezeu. Numai dacă abordăm viaţa Creştină înaceastă ordine, vom experimenta adevărata libertate şi viaţă pe careDumnezeu ne-o oferă şi este singurul mod în care ne putem supune LuiDumnezeu în acord cu voinţa Lui. Totuşi, din nefericire, de-a lungulistoriei şi azi, cea mai mare parte a învăţăturilor Creştine sunt direcţionatespre a-i face pe credincioşi să trăiască supuşi, ignorând necesitatea iubiriişi dependenţei fără de care nu poate funcţiona.Fără o inimă care să înveţe să iubească cu adevărat pe Dumnezeu, noi nuvom avea nici o motivaţie de a ne supune; în afară de o abjectă teamă depedeapsă. Pe de altă parte, fără a înţelege ce înseamnă să trăieşti îndependenţă – adică prin credinţă – nu vom avea abilitatea de a trăi supuşi,ci vom fi conduşi la "experienţa Romani 7": "Căci nu ştiu ce fac: nu facce vreau, ci fac ce urăsc" (Romani 7:15). O lipsă de înţelegere în oricaredin aceste zone – dragostea ca motivaţie, sau dependenţa ca sursă deputere – ne întoarce, inevitabil, la lege. Dacă v-aţi întrebat vreodată de ceviaţa şi moralitatea Creştinilor nu se ridică deasupra nivelului lumii,acesta este motivul. Fără tiparul lui Dumnezeu, nu avem nici motivaţienici putere pentru a trăi cu adevărat supuşi.Bine, dar cum învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu? Despre aceasta estevorba în toată această carte. După cum am spus în diferite feluri, noi nusuntem capabili să producem dragoste pentru Dumnezeu, indiferent câtne-ar plăcea, sau am simţi că ar trebui. Biblia o face clară: "Şi dragosteastă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubitpe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatelenoastre." (1 Ioan 4:10) Mai întâi noi trebuie să primim dragostea şiacceptarea necondiţionată a lui Dumnezeu faţă de noi, înainte ca săputem învăţa să Îl iubim la rândul nostru. "Noi Îl iubim pentru că El ne-aiubit întâi." (1 Ioan 4:19)Mesajul harului şi al iubirii necondiţionate ale lui Dumnezeu – iertaretotală, neprihănire, acceptare şi viaţă – pe care El ni le dă fără plată înIsus Hristos, este cel care transformă inimi şi vieţi.Dacă deci, prin greşeala unuia singur [Adam], moartea a domnitprin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toatăplinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prinacel unul singur, care este Isus Hristos (Romani 5:17)

Iată motivaţia noastră.De unde vine puterea noastră? Isus foloseşte o simplă ilustraţie spre a121descrie viaţa noastră în El: "Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cinerămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi deMine, nu puteţi face nimic." (Ioan 15:5) Isus a spus că El este viţa şi noisuntem mlădiţele. Gândiţi-vă la rolul unei mlădiţe. Poate ea să producăfructe sau doar le poartă? Ea poartă fructele! Dacă tăiaţi o mlădiţă dinviţă şi o aşezaţi pe pământ câtă roadă va avea? Nici una. Nu există nici oputere de a rodi într-o mlădiţă; este doar susţinătoarea rodului. Oricum, omlădiţă poate purta o cantitate uriaşă de fructe, doar făcând ceea ce a fostcreată să facă: să rămână în viţă şi să lase ca viaţa viţei să o pătrundă.Şi un alt lucru care se poate observa la mlădiţele care rămân în viţă, şianume că ele nu trebuie să muncească din răsputeri; nu sunt mistuite; nuse gândesc la "părăsirea podgoriei". De fapt ele nici măcar nu seconcentrează asupra lor, nici asupra fructelor. Oricum, nu ar avea nici unrost. Mlădiţele sunt total dependente de viţă pentru producţie. Singurapreocupare a unei mlădiţe ar trebui să fie de a primi în fiecare momentviaţa care vine de la viţă.Ce îţi sugerează aceasta despre viaţa Creştină? Tu, eu nu suntem responsabilide a produce viaţa Creştină! Noi nu suntem în stare să producemviaţa Creştină – doar Hristos o poate produce. Responsabilitatea noastrăeste de a menţine o atitudine dependentă şi deschisă spre a primi –aceeaşi atitudine de disponibilitate pe care Isus a avut-o faţă de Tatăl Săutimp de 33 de ani – şi Hristos va produce fructele vieţii Lui în noi;aceleaşi calităţi care sunt numite "roada Duhului" în Galateni 5:22,23.Ele vin printr-o atitudine care te face să spui "Doamne eu nu pot – dar Tupoţi".Creştinii din toate taberele sunt de acord că supunerea faţă de Dumnezeueste scopul dorit. Mijloacele prin care se ajunge la acea supunere –întrebarea: "Cum am să o fac?" – aceasta devine o problemă. Dumnezeua specificat clar în Cuvântul Său că o supunere în faţa legii, fără o inimăcare s-a predat este fără valoare pentru El. Isus l-a citat de două ori peOsea 6:6: "Căci bunătate voiesc, nu jertfe; şi cunoştinţă de Dumnezeumai mult decât arderi de tot!" În ambele cazuri acest citat a fost folosit carăspuns pentru cei care erau concentraţi în a respecta litera legii, dar lescăpa cu totul spiritul ei. Prin apostolul Pavel, El ne arată adevărata cale:Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, săaduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută luiDumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să văprefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi binevoia lui Dumnezeu: cea bună plăcută şi desăvârşită. (Romani12:1,2)122Pavel descrie o atitudine de totală capitulare. Motivaţia pe care o oferă eleste "pentru îndurarea lui Dumnezeu". Ce este aceea? Dragostea şi harullui Dumnezeu despre care el a discutat 11 capitole! Acum, spune el,lucrul cel mai rezonabil şi logic pe care îl puteţi face este de a vă oferifără rezerve lui Dumnezeu, care vă iubeşte în afara limitelor înţelegerii.Observaţi că el nu vorbeşte de un angajament. Angajamentul şi predareasunt două lucruri diferite. Angajamentul este ceea ce eu promit să facpentru Dumnezeu. Predarea este punerea mea şi a vieţii mele în mâinileLui pentru ca El să facă ce doreşte cu ele. Este ca în acele vechi filmedespre Primul Război Mondial, unde după nişte bătălii crâncene detranşee, cu explozii de bombe şi răpăit de mitraliere, cineva ridică un

steguleţ alb într-un băţ, agitându-l deasupra tranşeei. "Renunţăm" spun ei"Faceţi cu noi ce doriţi. Suntem sătui şi obosiţi de a mai fi bolnavi şiobosiţi." Acea totală uşurare venită din renunţarea la tot este cea de carePavel ne vorbeşte. Dar noi nu ne predăm unui inamic! Noi ne predămunui Dumnezeu şi Tată iubitor, care Îşi va asuma responsabilitatea pentruvieţile noastre în perfecta Sa înţelepciune. De ce am mai ezita, odată ceam cunoscut dragostea Lui?După ce ne conjură să adoptăm această atitudine, primul lucru pe carePavel îl menţionează este: "să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre".Cu alte cuvinte, permiteţi-I lui Dumnezeu să vă înveţe adevărul Lui, săînlocuiască în mintea voastră eroarea gândirii fireşti cu acest adevăr.Bazându-vă pe Cuvântul Lui, începeţi să priviţi la viaţa voastră dinpunctul de vedere al lui Dumnezeu şi nu al omului. De aceea am dezbătutîn amănunţime identitatea credinciosului în Hristos. A şti cine eşti esteesenţial. Trebuie să ştii că eşti un fluture înainte de a avea vreun sens săte gândeşti la zbor.Unul dintre cele mai fundamentale lucruri pe care trebuie să le predămlui Hristos este revendicarea drepturilor personale. Nu mă refer ladrepturile civile, cum este dreptul de a vota. Mă refer la lucrurile pe caretindem să le cerem de la viaţă – lucruri ca dreptul la fericire, dreptul de afi remarcat, dreptul ca viaţa să fie dreaptă, dreptul de a fi apreciat, dreptulde a-mi croi propriul meu drum.Motivul pentru care trebuie să fie aşa este foarte simplu: nu poţi să ţii laaceste drepturi şi în acelaşi timp să menţii un spirit recunoscător. Esenţavieţii în credinţă este o inimă recunoscătoare. Această idee străbate ca unfir întreaga Biblie, Vechiul şi Noul Testament. Este exprimată în modconcis într-un singur verset, 1 Tesaloniceni 5:18: "Mulţumiţi lui Dumnezeupentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în HristosIsus, cu privire la voi."De multe ori mă pomenesc sfătuind o persoană total încovoiată de îngri-123jorare înainte de luarea unei decizii, întrebând: "Care este voia lui Dumnezeupentru mine în această situaţie?"Eu le răspund: "Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu cu privire lasituaţia ta, dar ştiu aceasta: este voia lui Dumnezeu ca tu să dai mulţumiriîn această situaţie.De ce ne-ar spune Dumnezeu să mulţumim în toate circumstanţele, chiarşi în cele rele? Pentru că recunoştinţa este o expresie a credinţei noastreîn Dumnezeu – că vieţile noastre sunt în mâinile Lui şi că ne încredem înEl că va împlini promisiunea din Romani 8:28: "De altă parte, ştim cătoate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu,şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său."Rezultatul încrederii în Dumnezeu cu vieţile noastre şi a exprimăriiacestei credinţe prin mulţumiri, este o pace şi o libertate care este supranaturală:Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererilevoastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cumulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere,vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:6, 7)Cel mai elocvent exemplu al acestui adevăr, transpus în fapte, a fostpovestea unui cuplu de tineri pe care îi chema Reed şi Marian. Reed eraunul dintre cei câţiva părinţi care duceau un grup de fete într-o tabără înOklahoma. Înainte de a pleca din Dallas, unde locuiau, fetiţa lor Wendy,în vârstă de 6 ani, a venit să o întrebe pe mama ei: "Mami, pot să merg încealaltă maşină cu prietena mea? Ea nu are pe nimeni care să-i ţinăcompanie." Marian i-a dat voie şi grupul a pornit. Ploua, străzile eraulunecoase şi înainte ca grupul să ajungă departe, şoferul maşinii în care

era Wendy a pierdut controlul. El a încercat să redreseze maşina, darremorca pe care o tractau a început să oscileze. Intrând pe contrasens aufost loviţi lateral. În mod miraculos, într-un carambolaj în care, de fapt,au fost antrenate 26 de maşini, o fractură de braţ a fost cea mai gravăleziune, exceptând-o pe Wendy. Wendy a fost aruncată afară din maşinăşi a murit instantaneu.Câteva săptămâni mai târziu, eram cu Reed într-o limuzină funerară. Dedata aceasta el ducea sicriul unuia dintre cei mai apropiaţi prieteni ai săi,Steve, care a murit de cancer la 32 de ani. Surprinzător, Reed era acelaşiom cu vorba blândă, zâmbitor, deşi avea lacrimi în ochi. În ciuda celorîntâmplate, el părea a fi în formă foarte bună."Presupun că prin ce ai trecut în ultima vreme îţi ajunge pentru o bunăbucată de vreme, Reed" l-am luat eu cu binişorul.El a zâmbit şi mi-a răspuns: "Asta cu siguranţă.""Spune-mi" am întrebat eu "Cum te ţii aşa tare? Cum ai reuşit să te124împaci cu pierderea lui Wendy?""Să-ţi spun cum." Mi-a răspuns el "Marian şi cu mine privim lucrurile înfelul acesta. Cum ar fi dacă Dumnezeu ar fi venit la noi acum şase ani şine-ar fi făcut următoarea ofertă: "Reed, Marian, am o fetiţă mică, o fiicăde-a Mea, Wendy. Ea o să fie pe pământ doar şase ani. Dar am nevoie decineva care o va iubi, va avea grijă de ea şi o va învăţa despre Mine înaceşti şase ani. După aceea am să o iau înapoi la Mine. Deci Mă întreb:aţi vrea să v-o dau vouă, fiind conştienţi de aceste condiţii?" Marian şi euam fi răspuns: "O da, Doamne. Dă-ne-o nouă!" Şi asta este ceea ceDumnezeu a făcut. El a ştiut tot timpul că Wendy va fi pe pământ doartimp de şase ani. Noi am ales să fim recunoscători pentru fiecare dintreaceşti şase ani în care Wendy ne-a îmbogăţit vieţile. Ne este teribil de dorde ea. Am vărsat şi o să mai vărsăm multe lacrimi. Dar ştim că o vomvedea din nou şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceasta."Ce atitudine! În faţa unei mari pierderi, o inimă recunoscătoare. O inimărecunoscătoare, care şi-a predat toate drepturile unui Dumnezeu suveranşi iubitor. Din cauza răspunsului lor de credinţă, acel cuplu de tineri autrăit în pace de atunci. O tragedie? Da! Dar ei au descoperit realitatea dinRomani 8:38, 39:Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, niciîngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nicicele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură,nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu,care este în Isus Hristos, Domnul nostru.I-am spus povestea aceasta lui George. A luat şi el decizia de a-I damulţumiri, într-o totală predare, Domnului, care îl iubeşte şi care a promissă facă chiar şi orbirea lui să lucreze spre bine. La acea conferinţă,George şi-a găsit adevărata pace şi, 18 luni mai târziu, a plecat să-Lîntâlnească pe Domnul. Mama lui mi-a scris după aceea. Sentimentul luiGeorge a fost, spunea ea, că "ultimele 18 luni au meritat totul" pentru căel a învăţat despre realitatea lui Hristos. Trăind în dependenţă totală faţăde Isus Hristos, George a descoperit că El este tot ceea ce a proclamat căeste – răspunsul la toate nevoile inimii omeneşti.12513Crescând în harA trecut mai mult de un deceniu din ziua în care conduceam pe autostradă,cu lacrimi şiroindu-mi pe obraji, strigând la Dumnezeu să-miredea bucuria mântuirii.Rugăciunea mea de atunci a fost: "Doamne, du-mă înapoi la zilele când

Te-am cunoscut." Nu aveam idee cum Dumnezeu îmi va răspunde la acearugăciune. Amuzant lucru, dar sunt bucuros că El nu a făcut ce L-amrugat! Azi n-aş vrea să mă întorc. Azi ştiu atât de mult despre dragosteaşi harul Său, despre ce înseamnă să fii viu în Hristos, încât n-aş mai vreasă mă întorc niciodată în punctul în care eram ca şi Creştin nou.Răspunsul nu stătea în a mă întoarce; răspunsul era să merg înainte.Aceasta îmi aminteşte de Israel, după ce Moise i-a condus prin MareaRoşie. Intenţia lui Dumnezeu nu a fost ca ei să zăbovească în deşert. Elle-a spus să meargă înainte spre Ţara Făgăduinţei, unde vor putea sămănânce din pomi pe care nu i-au sădit şi să bea din fântâni pe care nu leausăpat. Însă, datorită necredinţei lor, ei nu au mai înaintat spre locul încare Dumnezeu i-a chemat. Temându-se să meargă înainte şi neputând săse întoarcă în Egipt, deşertul era tot ce le mai rămăsese, cu monotonia,uscăciunea şi plictiseala din el. Pe măsură ce realitatea situaţiei lor sefăcea tot mai simţită, populaţia începea să se plângă de conducerea luiMoise. Incredibil, ei au început chiar să-şi amintească de "zilele bune" pecare le trăiseră în Egipt! Moise le-a reamintit că în Egipt erau sclavitrudiţi, dar cuvintele lui nu au avut nici un impact asupra lor. Chiar şisclavia arată mai bine când trăieşti în deşert.Când noi ca şi Creştini nu suntem dispuşi să intrăm în odihna Sabatului lacare suntem chemaţi – odihnindu-ne total în adevărul dragostei şi aharului lui Dumnezeu în Isus Hristos – ne comportăm ca şi Israeliţii.Suntem Creştini şi nu ne putem întoarce la pierzanie, tot aşa cum nicifluturii nu se pot face omizi la loc. Dar nici nu vom înainta, aşa că nevom face casă în deşert şi ne vom mulţumi cu ceva de mâna a doua.Acum că tot trăieşti în deşert, ai putea foarte bine să o faci cât maiconfortabil şi mai plăcut posibil, şi asta este exact ceea ce am făcut.Lumea Creştină pe care am creat-o îmi aduce aminte de un oraş realconstruit în deşert – Las Vegas, Nevada. Dacă te gândeşti, nu există niciun motiv special ca Las Vegas să existe. Dar folosindu-se de faptul că înNevada jocurile de noroc sunt legale, oamenii au făcut din acest oraş o126adevărată Mecca a vacanţelor. Din punctul de vedere al lumii, ei auconstruit cel mai strălucitor, cel mai de senzaţie teren de joacă dinAmerica – în mijlocul deşertului, într-un loc pe care, altfel, nimeni nu l-arvizita, în care nimeni nu ar vrea să trăiască. Dacă ai intenţia să îţigratifici firea cu senzaţii, Las Vegas este tocmai locul cel mai confortabilşi mai plin de distracţii pe care ţi-l poţi imagina.Ca un "Las Vegas spiritual" lumea Creştină a construit "Oraşul Poleit dinDeşert". Arată frumos la suprafaţă, are doar nouă mile întindere şi undeget adâncime, este strălucitor, este câteodată entuziasmant şi te va ţineocupat pentru o vreme. Dar din când în când, o voce mică din inima taîntreabă: "Este, oare asta ceea ce Domnul Isus a avut în gând când avorbit despre o viaţă îmbelşugată?" Pentru o perioadă, am fost foartemulţumit de sclipirea şi strălucirea de spectacol a apropierii de viaţaCreştină. Dar după o vreme am îmbătrânit. Am devenit cinic şi mistuit,pentru că era doar un rol. Astăzi sunt aşa de recunoscător că Dumnezeumi-a permis să trec prin deşert până ce am ajuns să fiu total sătul de el. Ela răspuns atunci strigătului meu şi m-a adus la o viaţă nouă pe careniciodată nu mi-am putut-o imagina.Dumnezeu are întotdeauna printre noi o rămăşiţă, care ajunge să spună:"Doamne, nu mai sunt satisfăcut cu acelaşi lucru perimat. Nu vreau săpractic o religie; vreau să Te cunosc pe Tine într-o relaţie adevărată."Celor flămânzi, celor smeriţi, Dumnezeu le va răspunde întotdeauna,conducându-i la adevărata libertate. Isus ne-a dat asigurarea: "Cereţi şi vise va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide" (Matei 7:7). Şi

noi putem să facem aceasta, ştiind că Dumnezeu "prin puterea carelucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândimnoi" (Efeseni 3:20). Autorul Epistolei către Evrei descrie viaţa aceasta cao "odihnă de Sabat". La început, Dumnezeu a creat totul în şase zile, "şiîn ziua a şaptea S-a odihnit de tot ce făcuse" (Geneza 2:2). În Evrei 4:9,10 sensul spiritual al acestui exemplu este explicat: "Rămâne dar oodihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intrăîn odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeude lucrările Sale." Cu alte cuvinte, Dumnezeu vrea ca noi să realizămfaptul că Isus Hristos a făcut totul şi că nu a mai rămas nimic de făcutpentru noi ca să fim acceptaţi de Dumnezeu. Şi mai simplu: "Dumnezeu afăcut lucrarea, acum voi vă odihniţi!"Trebuie înţeles, totuşi, că "odihna" nu înseamnă inactivitate. Nu-mi potimagina pe nimeni mai activ decât Domnul Isus Hristos, dar El a fostîntotdeauna în odihnă. Este în odihnă în inimile noastre, iar noi suntemîndemnaţi în Cuvântul lui Dumnezeu să mergem înainte în mod temeinicşi să intrăm în posesia a tot ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi.Suntem chemaţi să creştem în har!127Îndemnul de a creşte în har este o temă constantă a Noului Testament. Oviaţă în credinţă nu este pasivă; ea cere o decizie fermă a voinţei şiperseverenţă în a-L crede pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui ca singurul tăustandard al adevărului pentru ca, apoi, să începi să aplici credinţa în viaţade zi cu zi. Apostolul Pavel spunea: "...duceţi până la capăt [lucraţi la]mântuirea voastră cu frică şi cutremur [spirit umil], ...căci Dumnezeu esteAcela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şiînfăptuirea" (Filipeni 2:12, 13). Observaţi că nu spune "lucraţi pentrumântuirea voastră" ci "duceţi la capăt mântuirea voastră". După cum versetul13 o spune foarte clar, Dumnezeu este Cel care începe lucrarea Luiîn noi. Rolul nostru este de a duce la capăt ceea ce Dumnezeu a început.Dumnezeu nu are nevoie de abilitatea ta. El este Cel capabil. El arenevoie de disponibilitate; ceea ce înseamnă să-ţi laşi trupul la totaladispoziţie a lui Isus Hristos, întocmai cum El Şi-a lăsat trupul ladispoziţia Tatălui Său, acum 2000 de ani. Când învăţăm acest secret, vomputea munci mai din greu ca oricând, fără să ajungem să fim mistuiţi,extenuaţi. Amintiţi-vă că însuşi Hristos a spus:Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi daodihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine,căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentrusufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea esteuşoară. (Matei 11:28-30)Oamenii nu sfârşesc în biroul unui consilier, nici nu devin fanatici,neprihăniţi de sine, sau critici, ducând jugul lui Isus. Luând jugul lui Isusînseamnă să devii, în mod voluntar, ucenicul Său, adică să înveţi toatăviaţa. Înseamnă să ne încredem total în El, cu vieţile noastre. Poate săînsemne dificultăţi; poate să însemne să întâmpini respingere; poate săînsemne o mare măsură de muncă grea – dar nu te va mistui. Jugul luiIsus înseamnă, de asemenea, odihnă, pace şi împlinire într-o viaţăcontopită cu a Lui.Primul motiv pentru care nu vom fi mistuiţi este faptul că noi nu acţionămcontrar adevăratei noastre identităţi. Noi doar trăim ceea ce suntem:făpturi noi în Hristos! "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făpturănouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2Corinteni 5:17). Noi am devenit "părtaşi firii dumnezeieşti" (2 Petru 1:4)şi "avem gândul lui Hristos" (1 Corinteni 2:16). Noi nu simţim unconflict în noi când Duhul se mişcă în vieţile noastre (deşi firea poate să

opună rezistenţă). Sufletele noastre cunosc cea mai minunată pace şi oarmonie inimaginabilă când răspundem la îndemnurile date de Dumnezeuprin Duhul Sfânt.128Al doilea motiv pentru care nu suntem mistuiţi este faptul că noi nuproducem viaţa noastră. Hristos Însuşi produce viaţa Lui în şi prin noi."Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care [El]lucrează cu tărie în mine" (Coloseni 1:29).Este, într-adevăr, un mod de viaţă miraculos! Un mister total pentrulume, dar revelat credincioşilor şi experimentat de oamenii lui Dumnezeu,care au primit incredibilul mesaj: "Hristos în voi, nădejdea slavei"(Coloseni 1:27). Hristos trăind prin noi, este unica soluţie a luiDumnezeu pentru ca omul să fie redat scopului inteligent pentru care afost creat – să fie un suport viu, prin care Dumnezeu să-Şi exprime viaţaSa pentru întreaga creaţie! Hristos trăind în noi, este singurul lucru careva împlini cea mai adâncă nevoie a omului – nevoia de a avea un scop înviaţă.Imaginaţi-vă că într-o zi primiţi un telefon de la preşedintele StatelorUnite. "Ce mai faci?" întreabă el, ca şi cum aţi fi prieteni vechi şi aţireluat legătura după un timp. "Apropo", continuă el, "poimâine vin la tineîn oraş şi o să am nevoie de o maşină. Mă întrebam, oare n-aş putea să ofolosesc pe a ta?"Tu ştii cum ai răspunde. Ziua următoare, tu ai fi afară spălându-ţi şiceruindu-ţi maşina, i-ai aspira şi i-ai lustrui interiorul. N-ar mai rămânenici un fir de praf. Dacă s-ar întâmpla să intri în vorbă cu vreun prieten,nu ai scăpa ocazia să strecori în discuţie o frază de genul: "Păi nu ştiu cesă zic de mers la cumpărături. Preşedintele vine mâine şi i-am promis căîi pun la dispoziţie maşina mea...."Apoi vine ziua cea mare, când preşedintele Statelor Unite împrumutămaşina ta – poate cea mai însemnată zi din viaţa ta. După aceea ţi-aitransforma maşina într-un monument. Poate chiar i-ai pune undeva oplacă din bronz cu inscripţia: "Preşedintele Statelor Unite a folosit aceastămaşină" şi data sub ea. Dacă ar fi posibil, ai căuta să păstrezi maşina încondiţii perfecte. Cine ştie, poate ai putea să o donezi Muzeului Mecanic!Ştiu că exagerez puţin, dar folosesc această ilustraţie dintr-un anumitmotiv. Noi considerăm o mare onoare oportunitatea de a face un serviciuunui om care deţine o funcţie demnitară în ţara noastră, şi ar fi. Dar noi,Creştinii cu greu realizăm faptul că Dumnezeul, care a creat acestunivers, trăieşte în noi şi vrea să folosească trupurile noastre în fiecarezi a vieţii noastre! Gândeşte-te la aceasta. Dacă eşti Creştin, Dumnezeutrăieşte în tine şi vrea să producă prin tine fructe care să dureze pentrueternitate! "Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isuspentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca săumblăm în ele" (Efeseni 2:10). Nu pot să mă gândesc la un motiv maibun să abordăm viaţa cu un entuziasm contagios.În ciuda faptului că este plin de veşti bune, Creştinismul clasic este con-129trat şi întâmpinat cu obiecţii de multă lume. Aici este punctul în careintrăm în o mulţime de "dar-uri": "ştiu că suntem sub har, dar...", "ştiucă suntem total iertaţi, dar...", "ştiu că Hristos trăieşte în noi, dar...". Înacel moment noi devenim ceea ce eu numesc "ţapi Creştini": dar, dar,dar. Noi pur şi simplu ne temem să credem că Dumnezeu într-adevăr seţine de cuvântul Său.Studiul Bibliei şi rugăciunea sunt două din problemele ridicate în modrepetat. Recent, un om m-a întrebat: "Dar dacă nu-i ţii pe oameni sublege, cum îi poţi determina să studieze Biblia? Cum îi determini să se

roage?" Era de-a dreptul încurcat. Ştiam că trecutul lui includea o maremăsură de studiu Biblic şi de memorare a Scripturilor, acestea însemnândînsă pentru el "discipline". Ipoteza sa de lucru era faptul că Creştinii nuvor să facă aceste lucruri şi ei au nevoie să fie ferm îmboldiţi să le facă."Lasă-mă să-ţi pun o întrebare," i-am replicat eu "Ai primit vreodată oscrisoare de la cineva pe care îl iubeşti? Ţi-a spus cumva altcineva să ociteşti? Dacă şi tu eşti ca toţi cei care i-am întâlnit, ai citi-o din nou şi dinnou, de la cap la coadă şi de la coadă la cap. Ai citi-o şi printre rânduri!Când iubeşti, nimeni nu trebuie să-ţi spună să reacţionezi în acel fel. Tupur şi simplu o faci.Când am devenit Creştin, şi de atunci încoace, nimeni nu a trebuit să-mispună să citesc Biblia. Am vrut să fac asta. Eu Îl iubesc pe Domnul şieste emoţionant să citesc scrisoarea Lui de dragoste pentru mine. Pelângă aceasta, eu nu pot suporta gândul de a trăi fără Cuvânt, pentru căeste hrana mea spirituală. Isus a spus: "Omul nu trăieşte numai cu pâine,ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4:4). Eucitesc Biblia din acelaşi motiv pentru care mănânc: pentru că suntînfometat!""Iată o ilustraţie" am continuat "dacă aş fi doctor şi cineva ar veni la mineşi mi-ar spune: "Doctore, eu nu am absolut deloc poftă de mâncare. Şi numă refer la ceva trecător, vreau să spun că n-o am niciodată." Eu aş ştiimediat că este ceva în neregulă cu acest om. Fluctuaţii ale apetitului suntprobleme obişnuite, dar o lipsă totală şi permanentă de apetit este unsemn de boală şi aş încerca să aflu despre ce este vorba! Şi asta este exactceea ce răspund unui Creştin care îmi spune că nu are nici o dorinţă săcitească Biblia, să se roage, sau să aibă părtăşie cu alţi credincioşi.Aceasta nu este normal; este o anomalie – semn al unei sclavii instaurateprintr-o eroare. Deci, aş încerca să identific eroarea şi să o înlocuiesc cuadevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.""La fel ca şi apetitul meu fizic, cel spiritual scade şi creşte. El nu esteconstant, şi aceasta nu mă îngrijorează, dacă fluctuaţiile nu sunt extreme.Dar sunt perioade, când, din punct de vedere fizic, nu am poftă demâncare, din cauza unei gripe. Atunci trebuie, deseori, să mă forţez să130mănânc, ştiind că trebuie să-mi păstrez forţele. La fel, vor fi timpuri cândpoate să îmi lipsească dorinţa pentru Cuvântul lui Dumnezeu, şi astapentru că am început să cred minciuna legalismului şi acuzaţiileAcuzatorului. În acele perioade, chiar dacă nu am acea dorinţă, mă obligsă pătrund în Biblie, pur şi simplu pentru că ştiu că am nevoie să readucadevărul în mintea mea. Dar nu uita, aceste perioade reprezintă anormalulşi nu starea normală a vieţii mele spirituale. Ipoteza mea este că, odată ceun om înţelege plinătatea dragostei şi acceptării lui Dumnezeu, el va vreasă citească Cuvântul lui Dumnezeu, va vrea să-şi petreacă timp cu Tatălceresc în rugăciune; şi va vrea să se adune împreună cu alţi credincioşipentru închinare şi încurajări."Învăţarea unei noi strategii în luarea deciziilor poate să îi încurce pemulţi. De fapt ei devin confuzi, pentru că ei au tendinţa de a face acestsubiect mult mai complicat decât este. Când întâlnesc o situaţie specificăîn viaţă, în care trebuie să iau nişte decizii, descopăr că ele sunt mult maiuşor de luat când ştiu că "nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte înmine"(Galateni 2:20). Eu deja am luat decizia majoră din Romani 12:1 dea-mi aduce trupul ca o jertfă vie lui Dumnezeu. Eu deja mi-am predatvoinţa şi drepturile personale lui Dumnezeu; deja am adoptat CuvântulLui ca autoritatea şi standardul meu de adevăr.De aceea, deciziile sunt determinate de legea dragostei!Căci dragostea lui Hristos ne strânge („controlează” – din alte

traduceri), socotind că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţideci au murit; şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc,să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi aînviat pentru ei. (2 Corinteni 5:14, 15)De aceea, motivat de dragostea lui Hristos, cu decizia de a mă prezentaLui spre a fi folosit de El, şi cu cunoştinţa din Cuvânt cu privire la voialui Dumnezeu într-o anumită situaţie, eu doar pun în aplicare, princredinţă, ceea ce spune Biblia şi aştept rezultatul de la El.Sunt îngrijorat de o problemă? Când înţeleg că Dumnezeu este suveranpeste toate evenimentele, o problemă devine o oportunitate de a mă încredeîn Domnul. Nu ştiu ce se va întâmpla mâine, dar ştiu un lucru: acelaşiIsus care este în mine azi este deja acolo! Deci, controlat de dragostealui Hristos, fac apel la promisiunea din Filipeni 4:6, 7:Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru aduceţi cererilevoastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cumulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice priceperevă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.131Mă rog pentru acea problemă, aduc mulţumiri, şi las rezultatul în mânalui Dumnezeu. Rezultatul este experimentarea unei păci supranaturale,care nu depinde de circumstanţe.Sunt furios şi am rupt legăturile cu o altă persoană? Biblia spune:Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare,orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijloculvostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-văunul pe altul, cum va iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.(Efeseni 4:31, 32)De aceea, controlat de dragostea lui Hristos, mă duc la acea persoană pecare am ofensat-o, încercând reconcilierea şi rezolvarea diferendului.Cum va răspunde el? Nu ştiu. Scriptura spune: "Dacă este cu putinţă,întrucât atârnă de voi („atât cât atârnă de voi” – din alte traduceri),trăiţi în pace cu toţi oamenii" (Romani 12:18). Rezultatele sunt în mânalui Dumnezeu, dar, motivat de dragostea Lui, pot acţiona conform voinţeiLui: "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine" (Romani 12:21).Am rămas fără serviciu, sunt tentat să fur? Dumnezeu spune: "Cine fură,să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui ceva bun, ca săaibă ce să dea celui lipsit" (Efeseni 4:28). Isus zicea: "Căutaţi mai întâiÎmpărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri[nevoile tale] vi se vor da pe deasupra" (Matei 6:33). De aceea, motivatde dragostea lui Hristos, am încredere că Dumnezeu va împlini aceapromisiune de a-mi acoperi nevoile, atunci când mă duc să-mi caut unserviciu – nu numai ca să supravieţuiesc, dar, de asemenea, să slujescaltor oameni, să-mi întreţin familia şi să ajut la ducerea mai departe alucrării Domnului prin contribuţii financiare. Pornesc la acţiune, avândîncredere în promisiunea Lui că "Dumnezeul meu va îngriji de toatetrebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos" (Filipeni4:19). Viaţa Creştină nu este nici pe departe aşa de complicată pe cumîncercăm să o facem!O întrebare pusă frecvent este: "Vor lua, oare, unii credincioşi mesajulharului ca pe o autorizaţie pentru păcat?" Eu îi răspund în felul acesta:"Dacă percepţia lor despre Evanghelie nu trece de iertarea păcatelor –probabil că da. Dar când înţelegi că Hristos nu numai că a murit pentruiertarea păcatelor noastre, ci, de asemenea, a înviat din morţi să vină sătrăiască în tine – categoric nu!" Există oameni care, din cauza imaturităţiisau a răzvrătirii lor, încearcă să profite de pe urma harului pentru ovreme; dar oricine încearcă să trăiască după fire, va descoperi că viaţa

adevărată şi abundentă nu este acolo – de fapt, se vor simţi, probabil, şimai mizerabil decât atunci când erau pierduţi. Dacă Hristos trăieşte în132tine, nu poţi trăi o viaţă fără de lege fără ca un teribil conflict interior săpună stăpânire pe tine. Dacă eşti un fluture, nu vei mai fi niciodată fericittrăind din nou cu viermii! Şi de vreme ce Dumnezeu a promis să-Şiconformeze copiii cu imaginea lui Hristos, în mod cert, El va aplicadisciplinarea corespunzătoare şi plină de dragoste pentru a-i aduce înapoipe drumul cel bun. Observaţi că am spus "disciplinare" şi nu "pedeapsă".Deşi aceşti doi termeni sunt deseori consideraţi echivalenţi, ei sunt foartediferiţi. Confuzia dintre cele două concepte vine, probabil, de la părinţiinoştri, care sunt bine intenţionaţi, dar, ca orice fiinţă umană, failibili.Deseori ei ne disciplinează din dragoste, dar uneori ne pedepsesc fiindfrustaţi şi mânioşi. Transferând aceste caracteristici asupra lui Dumnezeu,presupunem că şi El acţionează în acelaşi fel. Cu toate acestea, nimic nupoate fi mai departe de adevăr. Această greşeală este una dintre ultimelefortăreţe ale legalismului care trebuiesc corectate, pentru a-i da unei persoanecapacitatea de a rămâne în harul lui Dumnezeu. Haideţi să începemprin a da o definiţie corectă celor doi termeni.Pedeapsa este o penalitate impusă unui răufăcător pentru crima sauinfracţiunea săvârşită. Ea are în vedere retribuţia (răsplătirea acelui ompentru fapta comisă), mai degrabă decât corecţia. Pedeapsa priveşteînapoi spre fapta comisă, este impersonală şi automatică şi are ca scopadministrarea justiţiei. Cea mai simplă ilustrare a pedepsei este poliţistul,care te opreşte şi te amendează pentru depăşirea limitei de viteză. Vi s-aîntâmplat vreodată? Mie mi s-a întâmplat recent când mergeam peautostradă. Nu aveam intenţia să depăşesc limita de viteză. Eram doarpreocupat şi nu prea eram atent la viteză. Am încercat să fiu un cetăţeancare respectă legea. I-am explicat poliţistului toate acestea şi, trebuie sărecunosc, a fost plin de compătimire şi înţelegător – în timp ce îmi scriaamenda.Vedeţi, poliţistul nu este interesat de motivul pentru care ai depăşit limitade viteză; nu-l interesează dacă ai făcut-o intenţionat sau nu; nu-l intereseazănici faptul că zilele trecute ai respectat legea. Tot ce ştie el, este cătu ai încălcat legea, şi că trebuie să fii pedepsit. Vei observa, de asemenea,că el nu a făcut nimic să-i complimenteze pe alţi 50 care au respectatlimita de viteză. El doar stătea acolo, imperturbabil, până în momentulunei violări a legii; abia atunci va intra în acţiune. Aceasta este pedeapsa.Disciplinarea, pe de altă parte, este total diferită. Disciplinarea esteantrenamentul care dezvoltă autocontrolul, caracterul şi abilitatea. Eapriveşte înainte spre un rezultat benefic, este foarte personală şi este înexerciţiu continuu. În liceu, jucam în echipa de baschet a şcolii. Aveamun antrenor care ne punea din greu la lucru. Ne punea să alergăm multeture de teren. Ne punea să alergăm în sus şi în jos pe scările tribunei. Nepunea să repetăm elemente tehnice şi scheme tactice de atâtea ori, încât133câteodată credeam că nu mă vor mai ţine picioarele. De ce ne punea săfacem toate acele lucruri? Pentru că vroia ca noi să reuşim! El nu nepunea să le facem pentru că era furios pe noi; ci pentru că vroia ca noi săfim jucători buni şi o echipă bine pregătită.Un lucru vei observa imediat, în special dacă ai avut vreodată un antrenorca al meu, şi anume că pedeapsa şi disciplinarea sunt percepute la fel decel care le primeşte! Dar marea diferenţă dintre ele poate fi văzută în ceeace priveşte scopul şi atitudinea cu care fiecare dintre ele sunt aplicate.Atitudinea din spatele pedepsei este mânie şi indignare şi scopul ei estejustiţia. Atitudinea ce caracterizează disciplinarea este dragostea şi

scopul ei este beneficiul şi dezvoltarea persoanei.Un contrast total! Şi aplicaţia crucială pentru noi este să ştim căDumnezeu, sub Noul Legământ, nu mai are cu copiii Săi o relaţie bazatăpe pedeapsă. Toată pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre a fostdin plin primită de Mântuitorul nostru Isus Hristos pe cruce. Acum, căsuntem copiii lui Dumnezeu, relaţia Lui cu noi este bazată pedisciplinare, care, odată ce ai înţeles această diferenţă, este un adevărextrem de pozitiv! El nu ne tratează cu mânie sau cu o cerinţă justiţiară.El ne tratează ca un Tată iubitor, care este devotat copiilor Lui dragi şi îiînvaţă să crească în har.Această chestiune va trebui bine stabilită din două motive. Primul, pentrucă Isus a spus: "În lume veţi avea necazuri" (Ioan 16:33). Al doilea,pentru că, având de-a face cu tragediile şi problemele vieţii, nu existătendinţă umană mai puternică decât să pui întrebarea: "De ce?" "De ce s-aîntâmplat aceasta?" strigăm. "Este această problemă un semn că Dumnezeueste mânios pe mine?"O extraordinară ilustraţie a acestui principiu i-a venit în minte lui TimStevenson într-o zi, când alerga pe nişte drumuri de ţară. "Aveam planificatăo excursie de care eram foarte entuziasmat" explică Tim. "Aveamsă plec într-o excursie de o săptămână, cu canoea, printr-un ţinut sălbaticdin Canada, într-o zonă în care am fost de mai multe ori şi îmi plăcea cuadevărat. Dar aceasta nu era o excursie relaxantă. Această parte a Canadeieste cu adevărat sălbatică. Este foarte interesantă dar dificilă, aşa cămi-am petrecut câteva săptămâni pregătindu-mă pentru excursie –alergând câteva mile în plus, câteva flotări în plus şi aşa mai departe.Într-o zi, când afară erau 33 de grade, când soarele texan îşi radia călduraîn asfaltul drumului, eu alergam cele trei mile zilnice, mort de oboseală.Aproape terminasem, când o idee mi-a venit brusc în minte. Dacă trupulmeu ar putea vorbi, gândeam eu, mi-ar spune: "Ce este asta? Ce sepetrece? De ce îmi faci asta? Eşti furios pe mine? Am păcătuit cu ceva?"Eu i-aş răspunde: "Trupule, nu sunt furios pe tine. Fac asta pentru că teiubesc. Cunosc viitorul pe care tu nu-l cunoşti. Ştiu că, peste şase săptă-134mâni, tu vei vâsli într-o canoe până la opt ore pe zi; vei căra canoea de 35de kilograme sau un rucsac de 40 de kilograme, poate câte o milă odată,urcând şi coborând dealuri şi deseori prin noroaie clicoase. O s-o duci aşao săptămână întreagă. Acuma, dacă te pregătesc în felul acesta, o să tesimţi excelent. Dacă nu o fac, ai să mori."Am pufnit în râs, când am realizat că exact aşa răspundem noi lui Dumnezeu,când dăm de probleme. Ca şi păgânii din vechime, noi încercămîncontinuu să interpretăm evenimentele. Când lucrurile merg aşa cum noivrem, înseamnă că zeii ne sunt favorabili; când dăm de probleme,înseamnă că zeii sunt mânioşi pe noi. Aşa gândeşte omul în mod naturalşi noi încă mai aducem felul acesta de gândire în viaţa Creştină. Nouăîncă ne mai este greu să ne încredem în intenţiile bune ale unui Dumnezeu,care a făcut tot ce se poate concepe, ca să ne demonstreze dragosteaLui pentru noi!" Această tendinţă de a ne îndoi de Dumnezeu în timpurilede tulburări este exact sensul real al unui pasaj despre disciplinare, adeseascos din context, Evrei 12:1-11. În acest pasaj ni se spune: "Suferiţidisciplinarea (după traducerea Luther în germană „educarea”): Dumnezeuse poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-ldisciplinează tatăl?" (Evrei 12:7). Răspunsul nostru la acest pasaj va fideterminat de claritatea cu care înţelegem diferenţa dintre disciplinare şipedeapsă. Evreii, cărora le este adresată epistola, erau Creştini israeliţi,care întâmpinau presiuni şi încercări teribile. Ei erau excluşi din templu şidin sinagogi, erau ostracizaţi şi ameninţaţi; mulţi dintre ei se clătinau în

credinţa lor. Au început să pună aceeaşi întrebare pe care noi o punemazi: "De ce se întâmplă aceste lucruri? Este un semn că Dumnezeu ne-arespins?" Autorul scrisorii îi încurajează prin acest pasaj: "Nu, Dumnezeunu va respins. Nu renunţaţi. Continuaţi să înaintaţi."De aceea a fost scris capitolul 11 din Evrei. El a fost numit "Galeria deCredinţă a lui Dumnezeu". Autorul dă exemplu după exemplu de persoanecare s-au încrezut în Dumnezeu de-a lungul istoriei biblice. El vorbeştede cei care:Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, aucăpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins putereafocului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, aufost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. Femeileşi-au primit înapoi morţii lor înviaţi; (Evrei 11:33-35)Asta chiar că sună extraordinar! Cine n-ar vrea să fie un erou al credinţei,dacă acestea sunt rezultatele? Dar din nefericire, tindem să ne oprim dincitit exact într-un loc nepotrivit. Pasajul continuă:135Unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut săprimească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi. Alţii ausuferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cupietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit de sabie, aupribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate,prigoniţi, munciţi – ei, de care lumea nu era vrednică – aurătăcit prin pustiuri, pin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturilepământului. (Evrei 11:35-38)Unii eroi ai credinţei au câştigat bătălii; alţii tot pentru credinţă au murit;dar "toţi aceştia au fost lăudaţi pentru credinţa lor". (Evrei 11:39)În loc să fim ca vechii păgâni, care interpretau toate experienţele negativeca fiind evidenţe ale mâniei "zeilor", noi putem privi tulburările în acordcu adevărul. Iacov scria: "Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cândtreceţi prin diferite încercări" (Iacov 1:2). Pavel a spus acelaşi lucru şi aprecizat şi motivul:Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căciştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă înîncercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdeaaceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fostturnată în inimile noaste prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat(Romani 5:3-5)Noi toţi vom avea de întâmpinat necazuri în viitor. Aceasta face parte dinviaţa pe care o trăim în această lume decăzută. Dumnezeu nu ne-a promiso viaţă scutită de tulburări, dar ne-a promis că El va fi alături de noi cândvom trece prin ele. El de asemenea promite că "toate lucrurile lucreazăîmpreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binelecelor ce sunt chemaţi după planul Său" (Romani 8:28). Promite că dacăieşim de pe pista vieţii noastre Creştine, El va aplica disciplina corectivă,plină de dragoste, care ne va readuce pe calea cea bună. Promite că noiputem experimenta pacea şi bucuria Lui în vârtejul încercărilor prin caretrecem, încrezându-ne în El într-o atitudine plină de recunoştinţă. Însfârşit, El ne promite că nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este un semnal respingerii Lui. Noi putem privi orice tulburare personală ca o disciplinare:o oportunitate pentru Dumnezeu de a clădi în noi calităţi ale caracterului,calităţi care au o valoare eternă.Orice ţi-ar rezerva viitorul, poţi să te bazezi pe asigurarea că: "Acela carea început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui IsusHristos" (Filipeni 1:6). Tu nu poţi să ştii ce ţi se va întâmpla mâine, darpoţi să ştii că acelaşi Hristos care te iubeşte total astăzi, va fi şi mâine în

136acelaşi loc.CONCLUZIEOare ce s-a întâmplat cu adevărul?Sharon m-a sunat la "Oameni către oameni" într-o noapte. "Învăţătura taa fost un real beneficiu pentru mine", a spus ea, "şi am învăţat tot maimult şi mai mult despre dragostea pe care Dumnezeu o are pentru mine.Dar mă aflu într-o situaţie în care nu ştiu ce să fac." Ea se opri, respirândadânc."Am 19 ani acum, dar cu câţiva ani în urmă, am fost molestată sexual depatru dintre unchii mei. Am ajuns, între timp, să-L cunosc pe Isus şiacum nu îi mai urăsc. I-am iertat. Dar problema este că noi avem acestereuniuni de familie în care mă întâlnesc cu toţi patru şi nu ştiu cum să măcomport în aceste situaţii."Ce poţi să răspunzi la o astfel de întrebare, când te afli în direct pe unpost naţional de radio? Tot ce ştiu este să mă încred în Dumnezeu şi înCuvântul Lui ."Sharon", i-am spus eu, "inima îmi este frântă. Ce lucruriteribile mi-ai spus...îmi este greu, chiar să-mi imaginez, un asemeneatrecut. Sunt aşa de fericit că ai ajuns să-L cunoşti pe Hristos şi că El tevindecă de durerea şi amărăciunea, care este firesc să le simţi, după oexperienţă ca a ta."Am tăcut un moment. "Dar cu toate acestea, Sharon, oricât aş vrea să-ţiîmpărtăşesc sentimentele, o singură chestiune contează acum cu adevărat– ce vei face azi? Nu este nimic pe care tu, sau eu, sau oricare altăpersoană poate să facă pentru a schimba trecutul. Întrebarea este ce veiface azi şi în viitor? Dumnezeu ne-a promis în Romani 8:28: "Şi ştim căîn toate lucrurile Dumnezeu lucrează spre binele celor care Îl iubesc, careau fost chemaţi după planul Său." Nu spune, însă, că toate lucrurile aratăbine, sau că toate lucrurile ne fac să ne simţim bine, sau nici chiar că toatelucrurile sunt bune. Este spus că Dumnezeu va face ca toate lucrurile sălucreze împreună pentru binele nostru. Ştiu că este greu de înţeles, darhaide să ne străduim.""Gândeşte-te la un lucru, Sharon," am continuat. "Crezi că, în viaţă, te veiîntâlni cu altă femeie care a experimentat aceleaşi lucruri ca şi tine?""Sunt sigură că da," a răspuns ea, aproape şoptit, vocea ei frângându-se înîncercarea de a nu plânge."Şi eu cred la fel, Sharon," am spus eu. "Câte crezi că vei întâlni?"137"Nu ştiu," mi-a răspuns Sharon, "poate sute.""În această lume tristă, plină de păcat, probabil că este adevărat," amspus. "Sharon, persoana cea mai potrivită să slujească acelor femei cudragostea şi compasiunea lui Isus este tocmai cineva care a trecut prinaceleaşi experienţe. Vezi, Sharon, noi suntem chemaţi să fim slujitori,exact cum a fost Hristos. Dar, ca să fim buni slujitori, trebuie să avemcompasiune. Cum dobândim compasiune? Din câte ştiu eu, există doar ocale – trecând, noi înşine, prin încercări şi tulburări. Acesta este motivulpentru care citim în 2 Corinteni 1:3, 4: "Binecuvântat să fie Dumnezeu,Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeuloricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeusă putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.""Vezi tu, există un motiv pentru ca tu să aplici porunca: "Mulţumiţi luiDumnezeu pentru toate lucrurile" (1 Tesaloniceni 5:18). Sharon, tu poţisă ai o inimă recunoscătoare faţă de un Dumnezeu care te iubeşte şi careva transforma chiar şi experienţe teribile, ca a ta, într-o oportunitate pentrubine, în măsura în care tu, cu spiritul eliberat, porneşti să întâmpini şi

să slujeşti pe alţii cu aceeaşi dragoste pe care tu ai primit-o de la El."Sharon a înţeles imediat adevărul celor spuse. Pacea ei şi libertateaduhului erau o ilustraţie vie a ceea ce este rezultatul permisiunii pe care odăm lui Dumnezeu să ne înnoiască mintea (Romani 12:2). Înnoirea minţinoastre înseamnă să privim la noi şi la circumstanţele în care ne aflămdin perspectiva lui Dumnezeu, mai degrabă decât din perspectiva umană,şi aceasta este exact ceea ce Sharon a făcut. Având o viziune corectăasupra circumstanţelor şi a reacţiilor ei la acestea, am putut să trecem maideparte să discutăm felul în care ea ar trebui să abordeze relaţia cu unchiiei. "Sharon, n-o să te poţi purta ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplatvreodată", am spus, "deci sfatul meu ar fi să abordezi în mod directproblema. Poţi să-i iei pe fiecare în parte şi să-i spui: 'Amândoi ştim ce saîntâmplat în trecut. Dar aş vrea să ştii că Isus Hristos este acum Domnulmeu. El m-a iertat de păcate, a făcut posibilă şi iertarea păcatelor voastreşi eu vă iert la rândul meu'.Cunoaşte vreunul din unchii tăi pe Domnul?". Ea a răspuns negativ. Amîntrebat-o dacă ştie cum să împărtăşească Evanghelia şi din nou ea a spusnu. "Îţi spun ce voi face. Noi am scris o broşură care explică cum săajungi să-L cunoşti pe Hristos şi îţi voi trimite una imediat. Este foartesimplu. Tot ce trebuie să faci este să o citeşti cu cineva." Sharon a fostentuziasmată de idee şi aşa am încheiat conversaţia noastră telefonică.Trei zile mai târziu, Sharon a sunat din nou. "În acest sfârşit de săptămână",spuse ea, "am avut una din acele întruniri de familie şi broşuradespre care mi-ai vorbit încă nu sosise, dar am făcut ce mi-ai sugerat.138Am vorbit cu fiecare dinte cei patru unchi personal şi i-am condus pe doidintre ei la Domnul!"Ce miracol! O biată copilă inocentă, abuzată într-un mod degradant,transformându-se într-o tânără puternică, clarvăzătoare şi plină decompasiune. A avut toate motivele să se închidă în autocompătimire, înură şi amărăciune pentru toată viaţa şi lumea a încurajat-o să facă aceasta.Dar în loc să o facă, ea a devenit preocupată de Hristos cel viu şi,controlată de dragostea Lui, a ales să răspundă adversităţii în felul luiDumnezeu. S-ar fi putut privi ca fiind o victimă, dar ea a ales să seprivească cum Dumnezeu o vede – un copil al lui Dumnezeu care deja aprimit "tot [ce ei îi trebuie] cu privire la viaţă şi evlavie" (2 Petru 1:3).Sharon a experimentat o viaţă schimbată, pentru că a experimentat oviaţă răscumpărată în Isus Hristos! Acum ea este liberă şi ajută pe alţii săvadă şi să înţeleagă libertatea lor în Hristos.Viaţa lui Sharon arată puterea unei vieţi schimbate. Nu este suficient sădăm un răspuns nonşalant la problemele oamenilor. Uneori când suntemlipsiţi de compasiune devenim ca nişte tonomate. Cineva ne împărtăşeştenecazul lui şi, hop, sare versetul din Biblie. Chiar şi un adevăr biblic,cum ar fi "dă mulţumiri în orice situaţie", poate fi vătămător când esteîmpărtăşit într-un moment greşit, sau într-un spirit greşit – în special cândeste împărtăşit fără o inimă plină de compasiune. Pentru a putea aplicaprincipiile biblice de viaţă, trebuie să avem fundamentul biblic alînţelegerii dragostei şi al acceptării noastre de către Dumnezeu. A firecunoscător în timp de necaz nu are nici un sens, dacă nu ne vedem penoi şi vieţile noastre din perspectiva lui Dumnezeu.De asemenea, nu este de ajuns să spui oamenilor ce ar trebui să încetezesă mai facă. Cum ar fi putut Sharon, de exemplu, să uite de fireştilesentimente de amărăciune, ură şi autocompătimire? Există o singură cale:adoptând o gândire şi dezvoltând o preocupare total nouă. Noi nusuntem în stare să renunţăm la unele lucruri până nu avem ceva nou decare să ne agăţăm.

Îmi aminteşte de un copilaş, care se joacă în ţarcul lui cu ursuleţulfavorit. Încearcă să îi iei ursuleţul şi te vei pomeni într-o adevărată luptă!Şi normal, el iubeşte acel ursuleţ şi depinde de el. Ursul îi furnizeazămulţumire şi tovărăşie şi este un obiect al dragostei copilului. Deci, cumpoţi să iei ursuleţul fără să-l lezezi? Este simplu: oferă-i un căţeluş. Uncăţeluş poate furniza mulţumire şi tovărăşie la joacă, ba chiar mai mult.Este viu, deci poate nu numai să fie iubit, el poate să iubească la rândulsău. Când copilul devine preocupat de căţel, va uita de ursuleţ, astfel cătu poţi să i-l iei fără ca el măcar să observe.Aceasta este doar o simplă ilustraţie, dar relevează o percepţie importantădespre fiinţa umană. Modul în care poţi să rupi un obicei sau preocupare139este prin crearea unui nou obicei sau preocupare. Noul va risipi vechiul lafel cum lumina risipeşte întunericul, la fel cum adevărul risipeşte eroarea.După cum spune Biblia, "ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nupurtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele" (Romani13:14). Asupra Lui trebuie să ne concentrăm în primul rând.De aceea Biblia spune în permanenţă nu numai ce să nu facem ci şi ce săfacem. "Nu fura, ci du-te şi munceşte." "Nu minţi, ci spune adevărul.""Nu fi în duşmănie cu ceilalţi, ci iartă, acceptă şi iubeşte-i." Totul estecuprins în Efeseni 4:22-24:Aţi fost învăţaţi, cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, săvă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se strică după pofteleînşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul firii voastre şi să văîmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, deo neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.Aş vrea să pot povesti o sută de alte poveşti, ca cea cu Sharon, desprecum mesajul harului lui Dumnezeu schimbă cu tărie vieţi, dar aş fi nevoitsă scriu o întreagă bibliotecă. Ei sunt o dovadă că adevărul te elibereazăcu adevărat. Oamenii continuă să argumenteze şi să despice problemeteologice, dar, ca să folosesc o expresie veche "proba budincii este să omănânci". Puterea Evangheliei nediluate de a transforma vieţi esteinexplicabilă pe căi naturale. Dacă există vreun singur principiu care săexprime viaţa de libertate sub har, acela pentru mine este Galateni 5:13:"Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi dinslobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-văunii altora în dragoste". Domnul Isus a spus cu privire la viaţa Lui: "FiulOmului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa carăscumpărare pentru mulţi". (Matei 20:28) El mai spunea: "Este maiferice să dai decât să primeşti" (Faptele Apostolilor 20:35). Pavel aadăugat: "Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; fiecaresă privească pe altul mai presus de el însuşi." (Filipeni 2:3).Semnul inconfundabil că "Creştinismul Clasic" a pus stăpânire pe inimaomului este când vezi începuturile aceleiaşi atitudini pe care a avut-oHristos: "Nu sunt aici să fiu servit, ci să servesc." Nimic nu este maipuţin natural pentru fiinţa umană decât această atitudine. Doar miracolulEvangheliei poate să o genereze. Cum altfel poţi explica atitudinea şiacţiunile unor persoane ca Sharon, decât prin intervenţia unui Dumnezeual miracolelor? Titlul acestui capitol este o întrebare: "Oare ce s-aîntâmplat cu Adevărul?" Răspunsul este: "Nimic." Nimic nu este în neregulăcu mesajul! Şi nici nu s-a adăugat ceva nou acestui mesaj al haruluilui Dumnezeu. Când este împărtăşit direct şi nediluat, transformă vieţi140într-un mod impresionant, la fel cum a făcut-o în primele zile dupăCincizecime. Problema nu priveşte mesajul, ne priveşte pe noi. Noi amdeviat de la plinătatea lui Hristos, la religie şi legalism.

Acelaşi soare care întăreşte lutul, înmoaie ceara. În acelaşi fel, mesajulharului lui Dumnezeu întăreşte inima celor mândri şi înmoaie inima celorsmeriţi. "Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor sme-riţi"(Iacov 4:6). De ce harul este doar la îndemâna celor smeriţi? Pentru cădoar cei smeriţi îl vor primi. Cei smeriţi vor vedea întotdeauna peDumnezeu ca fiind plin de har şi compasiune. El va deschide zăgazuriledragostei Lui oricărui bărbat, femeie, băiat, sau fată care vine la El smeritîn credinţă. Domnul continuă să ne spună:Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şideschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine(Apocalipsa 3:20)Ascultă, deschide uşa inimii tale şi descoperă că Creştinismul Clasic esteo Persoană – Domnul cel viu Isus Hristos.O invitaţie personalăDacă, după ce ai citit Creştinismul Clasic, ai realizat că tu nu ai acceptatniciodată mântuirea oferită de Dumnezeu prin Isus Hristos – sau dacă nueşti sigur că eşti, sau nu, în Hristos – îţi fac invitaţia de a-L primi chiaracum. Ioan 1:12 spune că "tuturor celor ce L-au primit, adică celor cecred în numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu". ÎnHristos este totala iertare de păcate, totala acceptare şi viaţa eternă.Mântuirea este un dar pe care îl accepţi prin credinţă. Nu eşti mântuitprintr-o rugăciune, dar rugăciunea poate fi o cale de a-ţi exprima concretcredinţa în Hristos; şi iată exemplul unei astfel de rugăciuni:Doamne Isuse, am nevoie de Tine. Îţi mulţumesc că ai muritpentru iertarea păcatelor mele şi, înviind din morţi, mi-ai datneprihănirea şi viaţa Ta. Acum, eu vreau să accept, princredinţă darul Tău, mântuirea. Învaţă-mă, prin Duhul Tău Sfânt,despre dragostea şi harul Tău şi despre viaţa cea nouă pe caremi-ai dat-o. Începe lucrarea Ta în mine, transformându-mă înceea ce Tu vrei să fiu. Amin.141Repet, nu este nimic magic în a spune această rugăciune. Dumnezeupriveşte la inima care se încrede pe deplin în El.Dacă ai primit pe Isus Hristos citind Creştinismul Clasic, dacă viaţa ta afost influenţată în vreun fel prin lucrarea acestei cărţi, sau dacă doreştimai multe informaţii despre lucrarea noastră, aş fi încântat să primescveşti de la tine. Fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze cu o adâncăînţelegere şi experimentare personală a dragostei şi harului Său fărăpereche!Adresa mea este:Bob GeorgePeople to People2300 Valey View Lane, Suite 200Dallas, TX 75234142

Documents

g.bob - Creştinism Clasic