Gindirea discursiva si intuitiva

8/18/2019 Gindirea discursiva si intuitiva

1/9

Definirea conceptului de gândire

Gândirea este un proces psihic superior care ocupă o poziţie centrală în sistemul psihicuman şi îndeplineşte un rol decisiv în cunoaştere. Dacă procesele senzoriale realizează legăturidirecte cu mediul, gândirea efectuază o reflectare mijlocită a realităţii, căutând să surprindădincolo de forme conţinuturile, dincolo de fenomene esenţialul, dincolo de concret generalul.Gândirea se defineşte ca procesul psihic cognitiv care reflectă în mod abstract şi generalesenţa lucrurilor şi a relaţiilor dintre ele, utilizând limba sau alt sistem de semne cainstrument, şi are drept produse noţiuni, judecăţi, raţionamente.În aza acestei definiţii putem e!trage următoarele caracteristici esenţiale ale gândirii"

#. $eflectă %&um'( generalizat şi a stractizat). $eflectă %&e'( esenţa lucrurilor şi relaţiile dintre ele*. +tilizează lim a sau alt sistem de semne ca mijloc, ca unealtă

. -re drept produs noţiuni %concepte(, judecăţi %idei(, raţionamente.ată cum mai este definită gândirea în /s0chological 1nc0clopedia" 23hin4ing is a menta

activit0 involved in understanding, processing and communicating information5 %Gândirea eacea activitate mintală care se implică în înţelegerea, procesarea şi comunicarea informaţiei5./otrivit aceleiaşi surse , a gândi înseamnă"

- a accesa o informaţie6- a o reprezenta mental6- a raţiona despre ea6- a ela ora judecăţi, soluţii şi decizii privind informaţia dată.

Gândirea se organizează ca un sistem multifazic, întinzându7se pe toate cele treicoordonate temporale" trecut, prezent şi viitor. 1a realizează o permanentă corelare întrediversele momente şi stări ale o iectului" foloseşte informaţia despre trecutul o iectului pentrue!plica prezentul lui, integrează informaţia despre trecutul şi prezentul o iectului pentru adetermina starea lui în viitor. 1a realizează o reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe lângăfuncţia interpretativ7e!plicativă, do ândind şi o funcţie creatoare" ela orarea de modele, proieşi planuri ideale pe aza cărora, în cursul activităţii practice, se realizează noi o iecte, noiconfiguraţii ale mediului înconjurător.

- gândi realitatea necontradictoriu înseamnă însă a o e!prima, deci a utiliza un discursdespre această realitate. 8im ajul semnifică gândirea şi, prin gândire, semnifică realitatea. 9ăe!primi e!act ceea ce gândeşti presupune să gândeşti realitatea în aşa fel încât să o poţi e!primaîn acelaşi fel cum o gândeşti, adică să o gândeşti necontradictoriu. Din acestea, rezulta cafuncţiile gândirii sunt următoarele"

- - înţelege lumea şi pe sine ca element al acestei lumi.- - surprinde %o serva( pro lemele cu care su iectul se confruntă în viaţa si a le rezolva.- - crea şi inventa lucruri noi, originale.- - lua decizii în situaţii de alegeri %2:mul mereu se află la răscruci de drumuri;5(.$ealizarea acestor funcţii se face prin aplicarea unui set de operaţii ale gândirii.

Operaţiile gândirii sunt definite ca acte automatizate care se produc în plan internmintal! şi constituie elemente părţi componente! ale proceselor gândirii.

:peraţiile gândirii sunt"analiza, sinteza, generalizarea, particularizarea, abstractizarea,concretizarea, clasificarea, compararea, analogia şi a.

-numite operaţii ale gândirii se grupează în perechi. -ceastea sunt" analiza < sinteza,concretizare < a starctizare, particularizare < generalizare.


2/9

/rima pereche de operaţii esteanaliza şi sinteza .- Analiza este operaţia gândirii de desfacere %separare, descompunere( mintală a unui

o iect în părţile sale componente şi studierea fiecărei părţi sta ilite pentru a cunoaşte m ine acest o iect. De e!emplu, analiza fonetică a cuvântului fonem , analiza psihologică aunui comportament etc.

-Sinteza este operaţia cu sens opus. 1a constă în asam larea părţilor în întreg, unirea lor.De e!emplu, ela orarea unui plan de te!t, alcătuirea cuvintelor din sunete %litere(disparate, perfectarea unei referinţe psihologice a unui elev sau a unei clase de elevi etc.- doua pereche"concretizare şi abstractizare .

- Abstractizare înseamnă e!tragerea esenţei unui lucru. - a stractiza înseamnă a determinaesenţialul dintr7un o iect, proces sau eveniment, neglijând formele, manifestărilee!terioare ale acestora.

- Concretizarea e operaţia cu sens invers" ea identifică manifestările esenţei, forma în careea se arată şi se realizează. De e!emplu, a sta ili caracteristicile esenţiale ale cuvintelorsu stantive este a stractizare, a aduce e!emple concrete de su stantive este concretizare- treia pereche" particularizare şi generalizare .

-Generalizare este operaţia de identificare a ceea ce este comun tuturor o iectelor ce fac parte dintr7o anumită clasă.

- Particularizarea , din contra, sta ileşte ceea ce este specific, propriu doar acestui o iect.-lte operaţii, care nu formează perechi"

- Clasificarea este operaţia de grupare a o iectelor în aza unui sau a mai multor criterii.- Compararea înseamnă sta ilirea de asemănări şi deose iri între două sau mai multe

o iecte supuse cercetării.- Analogia este operaţia prin care se sta ilesc asemănări dintre lucruri ce aparent sunt

=străine5, departe unul de altul. De e!emplu, sistemul ştiinţelor psihologice este analogicconstrucţiei atomului.

FELURILE GÂNDIRII 1!istă nu o gândire, ci mai multe. 9orin >ieru în cartea sa "iscul gândirii listează vreo

*? de gândiri" gândirea analitică, gândirea sintetică, gândirea discursivă, gândirea logică şi totaşa până la *?. În asemenea situaţie %e!istenţa a mai multor gândiri( apare necesitatea de a facordine cognitivă în spaţiul gândirilor. /recum ine ştim, cea mai potrivită şi productivămodalitatea de a face ordine cognitivă este clasificarea.

&lasificarea înseamnă repartizarea unei mulţimi de o iecte în categorii în aza unuia samai multe criterii. &riteriul înseamnă principiul ce stă la aza clasificării. +nei clasificări îicorespunde un criteriu. 1rgo" câte criterii atâtea clasificări. 9ă procedăm la clasificareagândirilor"

&riteriul #" @atura codului utilizat de gândire.După acest criteriu distingem"#. Gândire intuitiv7acţională). Gândire intuitiv7plastică*. Gândire a stract7 ver ală.

-ceastă clasificare îi aparţine psihologului rus 9.8.$u inştein. În lim a lui $u inşteintermenii sună astfel" ABC EFA 7FHIJKLHAA H MNO HAPH, ABC EFA 7 QRBSA HBQJKRBTKA 7J LHJA H MNO HAPH.


3/9

Gândirea intuitiv-acţională este gândirea ce operează cu scheme de acţiuni, iarrezolvarea pro lemelor se face prin coordonarea schemelor de acţiuni. 1!emplu din e!perienţelelui /iaget" Uucăria stă pe masă. &opilul vrea jucăria. 9e ridică în vârful picoarelor. @u ajunge.Întâmplător o servă că mişcând faţa de masă, se mişcă jucăria. -tunci el trage spre sine faţa demasă astfel jucăria nimereşte în zona lui de acces. /iaget numeşte o astfel de capacitate

inteligenţa sensoro7motorie.Gândirea intuitiv-plastică este gândirea care operează cu imagini, cu reprezentări./ro lema de a schim a aspectul camerei o faci prin a7ţi imagina cum ar arăta camera dacădivanul ar sta lângă peretele opus, iar dulapul ; +n alt e!emplu. $. -rnheim în carteasa Gândirea vizuală " două persoane /avel şi /etru au de rezolvat următoarea pro lemă" acum eora #).*V. &e oră va fi peste ore şi VV min.' /avel îşi imaginează cadranul în situaţia când elarată #).*V, apoi mişcă %în minteW( acele ceasornicului cu .VV înainte şi citeşte rezultatul decranul imaginaţiei sale. /etru însă adună în minte #).*V cu .VV şi o ţine acelaşi rezultat 7#X&are dintre ei a folosit gândirea intuitiv7plastică' 1vident, /avel, iar /etru a făcut uz de gândireaa stract7ver ală. $. -rnheim numeşte gândirea intuitiv7plastică gândire vizuală.

Gândirea a stract-ver ală este gândirea ce operează cu noţiuni sau concepte e!primate

în cuvinte. În fond, această gândire lucrează cu cuvinte7noţiuni. 1ste cea mai evoluată gândire e proprie persoanelor adulte şi normale. /iaget o numeşte inteligenţa operaţiilor formale.Definiţiile gândirii din manuale şi dicţionare de psihologie au ca o iect anume acest fel degândire ca fiind gândirea tip sau ceea ce numim gândirea adevărată.

&riteriul ). /rezenţa noului în producţia gândirii.După acest criteriu distingem"

#. Gândirea productivă.). Gândirea reproductivă.

Gândirea productivă este gândirea generatoare de idei, teorii, dispozitive, aparate,maşini, metode etc. noi, ine!istente până la momentul dat. Datorită acestei gândiri este posi il

progresul ştiinţifico7tehnic, social, cultural etc. -ceastă gândire se mai numeşte gândire creativă%creatoare(.Gândirea reproductivă este gândirea ce reproduce sau repetă mersul gândirii altcuiva.

&iteşti, de e!emplu, lucrarea lui Yreud #nterpretarea viselor. 9copul pe care7l urmăreşti este nude a inventa o nouă viziune asupra viselor, ci de a7l înţelege pe Yreud, ideile lui. :r, aceasta seface prin a reproduce în creierul tău lucrarea gândirii lui Yreud. &riteriul *. 9ursa pro lemei de gândire.De unde vine pro lema' &ine o pune' >iaţa de toate zilele %practica( sau academia, ştiinţa,savantul' După acest criteriu distingem"

V. Gândirea teoretică.Z. Gândirea practică.

Gândirea teoretică este gândirea ce răspunde la necesităţile dezvoltării ştiinţelorteoretice. De e!emplu, apare pro lema de a generaliza o e!perienţă sau a conceptualiza datele şrezultatele unei cercetări e!perimentale şi atunci gândirea teoretică este cea potrivită pentru arăspunde acestei provocări. Gândirea teoretică este gândirea savanţilor academicieni, creatori dsisteme şi teorii, concepţii ştiinţifice. 1!emplu" [email protected] a ela orat teoria psihologică aactivităţii. -ceastă teorie este produsul gândirii teoretice cu care era înzestrat 8eontiev şi cu careel lucra.


4/9

Gândirea practică este gândirea ce deserveşte nevoile practicii. 1ste gândirea noastră detoate zile, ea ne permite să ne descurcăm cu dificultăţile care apar în viaţa noastră cotidiană. 1gândirea ce răspunde la între ări de tipulce e de făcut în situaţia dată? Gândirea practică maieste gândirea ce dezvoltă viaţa materială. - apărut, de e!emplu, necesitatea de a comunica cualţii în drum spre serviciu sau casă. &um' @u ai să iai telefonul fi! cu tot cu fir după tine; [i

atunci a fost inventat telefonul mo il. -ceastă invenţie este opera gândirii practice. 8ucrare dereferinţă privind gândirea practică" \.].3eplov$% &'()'*'+ - despre gândirea sau inteligenţamarilor conducători de oşti 9uvorov, ^utuzov, @apoleon; &riteriul . ]odul de a ordare a pro lemei de rezolvat.-stfel deose im"

#. Gândirea convergentă.). Gândirea divergentă.

&oncepţia despre gândirea convergentă şi gândirea divergentă îi aparţine psihologuluiUerome Guilford %he /ature of 0uman #ntelligence (.

Gândirea convergentă este gândirea care se produce într7un cadru anume, e cuminte, nu

depăşeşte limitele spaţiului pro lemei. :perează în ază de algoritm, calapod, tipar, stereotip.Gândirea divergentă e gândirea ce în mersul ei spre soluţie mereu îşi lărgeşte perspectiva. 1 gândirea neastâmpărată %2sare gardul5, cum a calificat7o un psiholog(, iesă dincadru, rupe stereotipurile. 1la orează mai multe soluţii la o singură pro lemă. Guilford sta ile* proprietăţi distincte ale gândirii divergente" originalitate, fle!i ilitate, fluiditate. :riginalitateînseamnă calitatea de a fi unic, deose it, specific. Yle!i ilitatea înseamnă uşurinţa de adaptare condiţii noi. 97au schim at condiţiile pro lemei, s7a schim at situaţia, se schim ă corespunzăşi strategiile, şi metodele de rezolvare. Yluiditate înseamnă proprietatea de a fi productiv îngenerarea ideilor. deile curg, cuvintele curg. >in idei, una după alta; Yluiditate se e!primă în ogăţia producerii ideatice, ver ale, ogăţia asociaţilor.

&riteriul V. &are operaţie predomină' -naliza' 9inteza'După acest criteriu distingem"Gândirea analitică.Gândirea sintetică.Gândirea analitică este gândirea ce iscodeşte lucrurile în detaliile lor, ea merge în

profunzime, înăuntru lucrurilor. 9oluţia se o ţine prin analiza situaţiei.Gândirea sintetică este gândirea holistă, gândirea ce se raportează la întreg şi operează

cone!iuni între părţile acestui întreg. 1 gândirea creatoare de structuri, sisteme, viziuni comple!şi de ansam lu. ]etaforic vor ind, e gândirea din elicopter, e gândirea ce caută şi vede pădureaîn mulţimea de copaci;

&riteriul Z. 9ensul gândirii sau, mai e!act, sensul aprecierii a ceea ce se întâmplă în lume şi cunoi.După acest criteriu distingem"

Gândirea pozitivă.Gândirea negativă.Gândirea po!itivă imprimă lucrurilor, evenimentelor, întâmplărilor semnificaţii pozitive,

optimiste, luminoase. nduce aşteptări pozitive.


5/9

Gândirea negativă atri uie tuturor lucrurilor o alură de rău, periculos, ameninţător.nduce aşteptări negative, viziuni pesimiste, sceptice.

&riteriul X. /oziţia su iectului faţă de produsele gândirii şi mersul ei.După acest criteriu deose im"

V. Gândirea critică.Z. Gândirea necritică.Gândirea critică are drept suport convingerea su iectului în dreptul de a se îndoi de totul

şi de toate. Dreptul la s4epsis. 8ozinca" de omnis du itandum. De toate mă îndoiesc. ^opernic,G. \runo s7au îndoit chiar de adevărurile e!primate în te!tele i lice; 1ste gândirea matură,independentă, aşezată pe proprii principii şi metodologii. 9u iectul nu7şi face chip cioplit, idolîn faţa cărora să se închine %prin gândire(;

Gândirea necritică este opusul celei critice. 1a este de o icei conformistă, o gândirefăcută cu capul altcuiva. - gândi necritic înseamnă a nu gândi cu capul tău. :rientare spreautorităţi spre a le însuşi modul lor de gândire şi de a le prelua gândurile;

&riteriul _. >iziunea, optica su iectului asupra modului în care o pro lemă poate fi rezolvată.După acest criteriu deose im"#. Gândirea laterală.). Gândirea verticală.

-ceastă clasificare îi aparţine lui 1d`ard de \ono. @otiunea de =gandire laterala5 înopoziţie cu 2gândirea verticală5 el a lansat7o în cartea New !in" aparută la @e` or4. deea principală e ca multe pro leme de care ne lovim necesită pentru rezolvare a ordarea din maimulte perspective, până la găsirea celei care poate conduce la o soluţie. -dică e nevoie degândire laterală. 1d. de \ono a sugerat patru factori dominanţi asociaţi gândirii laterale" e, în primul rând, vor a despre identificarea elementelor principale ale pro lemei, in al doilea rândintervine necesitatea de a a orda acele elemente din perspective diferite, in paralel cu al treilea

factor, renunţarea la gândirea rigidă, mecanică, al patrulea factor este reprezentat de deschiderefaţă de orice idee, chiar si faţă de acelea care prezintă %la prima vedere( o pro a ilitate mică dreuşită în a soluţiona pro lema.

Gândirea verticală este opusul gândirii laterale. 1a este o gândire făcută după o anumităschemă, şa lon, algoritm. 1a se produce pas cu pas, potrivit regulilor logicii formale. 1adeserveşte activităţile intelectuale non7creative.

Gândirea laterală e gândirea specializată în a oferi soluţii originale şi multe la pro lemenon7standarde. Gandirea laterală intervine atunci când o anumită perspectivă pare să nu conducla nici un rezultat, fiind necesară o schim are radicală de optică.

]ai e!istă gândirea parado!ală şi gândirea comună. 1!emplu de gândire parado!alăgăsim în cartea lui @. 9teinhard 1ăruind vei dobândi. :amenii cu gândirea comună, în anumitesituaţii, declară" 5Dai, n7ai5. @. 9teinhard care practica o gândire parado!ală ne convingeacă 1ăruind vei 2 dobândi3 ;


6/9

Distingere intre gindirea discursiva si cea intuitiva

DI"#UR"$%& -' %b fr., lat. m.( adj. %Y 8: ., despre un procedeu de cunoa tere sau oșformă de gândire( &are se realizează pe o cale indirectă, atingându7 i scopul prin folosirea unoș

opera ii par iale, respectiv prin parcurgerea unor etape intermediare6 în care ceva este cunoscutț ț prin altceva %e!.ra ionamentul, demonstra iaț ț sunt procedee de cunoa tere i forme deș șgândirep((, &are se realizează prin trecere logică de la premise la concluzie prin mai multe etapintermediare. &are deduce prin ra ionament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecândț prin mai multe etape sau opera ii preliminare. %Despre memorie( &are se dispersează, sețîmpră tie.ș &are nu se supune unei continuită i riguroase. < Dinț fr. discursif& lat.discursivus( 9ursa"D1 %# *7)?? (

IN)U$ IEȚ %b fr., lat.(*( %Y 8: ., /9 :8.( &unoa tere sau în elegere nemijlocită,ș țneprecedată de nici un fel de inferen ă, a adevărului unor propozi ii, a realită ii e!terioare, aț ț țvalorilor, considerată a oferi o certitudine a solută în cunoa tere. %8a Descartes( &unoa tereș șimediată a no iunilor i adevărurilor fundamentale, simple i ireducti ile, ce nu mai pot fiț ș ș

supuseîndoielii i care constituie punctul de plecare alș deduc iei#ț %8a \ergson( Yormă decunoa tere sui7generis, superioară cunoa terii intelectuale, de aceea i natură cu instinctul iș ș ș șsim ul artistic, în eleasă ca un fel de simpatie prin care con tiin a umană surprinde lucrurile în eț ț ș țînsele. %8a ^ant( $# pură formăa priori a sensi ilită ii, condi ionând oriceț ț i( alucrurilor.+( Descoperire ruscă, revelatorie, în aparen ă nepregătită, a unui adevăr, a solu ieiț țunei pro leme etc. nspira ie, presentiment.ț ,( %8a 9chelling, \ergson .a.( &unoa tere sui7ș șgeneris, de natură în esen ă ira ională, opusă i superioară cunoa terii discursive i analitice, carț ț ș ș șar face posi ilă sesizarea nemijlocită, fără o ela orare logică preala ilă, a esen ei.ț 9ursa"D1 %# *7)?? (

/rimii filosofi greci vor eau despre nous, iar indienii despre rahma ca despre un suflet

universal, care punea ordine în univers. 1l era nu numai suflet, ci i gândire. +lterior aceastășordine cosmică a fost trecută pe seama logosului %ra iune6 cuvânt( < ordonează lumea.ț8a -ristotel, nous7ul începe să ai ă sensul de minte, logosul dera iuneț , iar ps0che de însufle ire.ț3ot la -ristotel apar i termenii de gândire intuitivă %noesis( i gândire discursivă %dianoia(.ș ș8im ajul este legat de dianoia, de no iune,ț judecată iș ra ionamentț . @oesis este legată deinteligen ă. -ce ti termeni apar în 1vul ]ediu,ț ș intellectus %gândirea intuitiva6 intuitus < gândireclara( iș ratio.

/sihologii intr7un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind manipularea reprezentarilormentale ale informatiilor. ]anipularea se refera in general la orice transformare, com inare saumodificare a prezentarilor mentale. $eprezentarile mentale pot lua forma cuvintelor, a sunetelorimaginilor vizuale, a actiunilor. nformatia se refera la semnificatia sau sensul acordat

modificarilor energiei din mediul inconjurator.$ezultatele proceselor psihice prin care se realizeaza reflectarea directa, nemijlocita arealitatii o iective au caracter intuitiv6 ele sunt desemnate prin termenul generic de imagine psihica. /rodusul psihic intuitiv are ca o iect fie o insusire izolata a entitatii, fie insusirile glo aale acesteia.

/rodusul psihic intuitiv este de doua categorii. 1!ista produs psihic intuitiv prin carelucrul este redat in conditii in care reflectarea este realizata in cadrul unui raport nu numai direcnemijlocit dintre su iect si lucru, ci si actual, semnalul care a fost emis de lucru fiind

https://dexonline.ro/sursehttps://dexonline.ro/sursehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Brahmahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotelhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9Biunehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9Biunehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Psychehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Judecat%C4%83https://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9Bionamenthttps://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9Bionamenthttps://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9Bionamenthttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Intellectus&action=edit&redlink=1https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ratio&action=edit&redlink=1https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ratio&action=edit&redlink=1https://dexonline.ro/sursehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Filosofhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Brahmahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotelhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9Biunehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Psychehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Judecat%C4%83https://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9Bionamenthttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Intellectus&action=edit&redlink=1https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ratio&action=edit&redlink=1https://dexonline.ro/surse


7/9

actualmente in contact cu receptorii. 1!ista, insa, produs psihic intuitiv prin care lucrul, desi esteredat in conditiile in care reflectarea este realizata in cadrul unui raport direct, nemijlocit dintresu iect si lucru, acest raport, nu mai este efectiv prezent, ci dimpotriva, este un raport care inmod efectiv a avut loc doar in trecut.

2:rice învăţătură predată sau însuşită pe calea raţionamentului porneşte de la o

cunoaştere anterioară.5#

-firmaţia aceasta, aşezată la începutul Analiticilor secunde , este de oreală importanţă pentru orice cunoaştere ce urmează căile gândirii discursive. : gândirediscursivă este o modalitate de cunoaştere logică, azată pe legi, pe principii ine constituite şicunoscute, care tre uie să fie respectate de orice fiinţă gânditoare, în calitatea lor de fundamentale gândirii logice. Dar, aşa cum reiese şi din te!tul Analiticilor , chiar dacă în lim ajul şigândirea o işnuite noi urmăm regulile gândirii discursive, totuşi această gândire nu este primă,se azează pe o cunoaştere anterioară. -nticipăm spunând că, în măsura în care cunoaşterea preala ilă are statut de primordialitate în raport cu gândirea discursivă, realizată prin intermediraţionamentului, ea nu poate fi de tip discursiv. Yiind însă foarte îndepărtată de e!perienţă,această primă cunoaştere care pentru -ristotel are statutul de ştiinţă, este şi cea mai greuaccesi ilă. &um putem şti cu ce începe cunoaşterea noastră discursivă, dacă la primele princip

nu putem ajunge discursiv' :r, dicursivitatea ocupă cea mai mare parte a activităţii noastreraţionale. 9untem o işnuiţi să legăm noţiunile între ele, să a stractizăm, să generalizăm, săcomparăm, într7un cuvânt, să schematizăm logic realitatea, încât ne este foarte greu să vor imdespre o cunoaştere care, în mod o işnuit, nu face parte din e!perienţa noastră cognitivă.-desea mi7am pus intre ari privitoare la valoarea de cunoastere a gandirii discursive, adica agandirii e!primata printr7un lim aj, fie el clasic, adica le!ical, fie el formal, cum este celmatematic. :pinia mea este ca valoarea de cunoastere a gandirii codificate7 pentru ca, de fapt,orice tip de gandire, nu numai cea ver ala, dar si cea imagistica, a chiar si cea intuitiva, intr7oanumita masura, se azeaza pe codificari, insa mai sumare si mai concentrate7 este destul delimitata. ]ai e!act, nu doar calitatea codificarii limiteaza gandirea, dar si insusi actul codificarii.Daca analizam gandirea non7lingvistica, fie pe cea pre7lingvistica, cum este gandirea in imagin

copiilor si a oamenilor primitivi, fie pe cea intuitiva, a mediumilor si a indivizilor superdotati, svor putea pune in evidenta unele caracteristici structurale fundamentale ale gandirii care sunt nunumai anterioare, dar sunt si independente de manifestarea codificata, lingvistica, a acesteia.Gandirea in imagini joaca un rol au!iliar in inferentele si in toate procesele de constiinta aleindividului adult si civilizat, dupa cum si intuitia, intr7o forma mai atenuata, se poate o serva ltoti indivizii umani, indiferent de nivelul lor de cultura si de e!punere la aculturatia indusasocial.

Gandirea in imagini, desi este mai densa, vizeaza o arie de inteles destul de restransa, deregula limitata la o chestiune punctuala, asa incat nu poate sa fie considerata o alternativadezira ila pentru gandirea codificata lingvistic, mai ales ca este mai dificil de recodificat, adicade prelucrat intr7un registru lingvistic, mai usor de comunicat, dar si, nu in ultimul rand, gandirimagistica este mai eterogena, calitatea codificarilor senzorial7vizuale depreciindu7se imediat cele au fost produse, sau chiar in momentul producerii lor. /ro a il ca nu intamplator, primelesemne, predecesoare ale alfa etelor fonetice, erau pictograme si aveau o compozitie foartecomplicata, redand diverse aspecte ale lumii materiale. Gandirea intuitiva este mai densa si mavasta ca e!tensiune semantica, iar produsele ei nu sunt degrada ile7 ca imaginile mentale7 si nisupuse proceselor de evolutie ale unei lim i, ca in cazul gandirii lingvistice. Gandirea intuitiva

1


8/9

este sta ila, concentrata ideatic, insa este esentialmente necodificata. 1ste o manifestare agandirii pure, a gandirii ca gandire. 1a se azeaza de deductii si inductii realizate in conte!tefactuale sau teoretice si, prin ea insasi, nu are o forma lingvistica sau imagistica, adica nu estee!presia codificata a unor procese ale mintii. &odificarea prin lim aj survine ulterior, de multeori aceasta fiind nenecesara intelegerii sau valorii rationamentului. De multe ori, gandirea

intuitiva nici nu consta in rationamente clasice, azate pe premise din care se infereaza concluzci poate consta in deductii nemijlocite, in a senta unora sau chiar a tuturor premiselor necesarevaliditatii formale oficiale a unui rationament. 1ste corespondentul inferential al perceptieisenzoriale.

&onsider ca, fireste, e!primarea prin lim aj este necesara, insa doar pentru comunicarearezultatelor acestui tip de gandire. Daca cineva care gandeste astfel ar incerca, la un moment daal aleiajului sau mental prin anume date sau fapte ale e!perientei, sa7si e!prime gandurile incuvinte, atunci ar constata ca rationamentele lui nu numai ca devin mai lente, dar si mai putineficiente, su iectul incepand sa se gandeasca la maniera de e!primare, s7o produca, mai simpluspus, sa se lase derutat de forma in detrimentul continutului si astfel sa esueze lamenta il, sau, cel mai un caz, sa7si scada turatia si calitatea rationamentelor. De altfel, cele doua, viteza si

calitatea, sunt strans legate, cel putin in cazul proceselor mentale deductive si inductive, nu si acelor mecanice, de memorizare, reproducere, etc ori al celor strict creative, de tipul imaginatieintuitiile azate pe fapte numeroase isi pierd din eficienta daca nu sunt derulate la viteza

corespunzatoare, la fel ca in cazul functionarii unui program de spargere a codurilor informaticsau ca in cazul functionarii unui sistem informatic, in general. ar aceasta se intampla pentru cagandirea intuitiva comporta o eludare evidenta a faptelor date de e!perienta, prin permutari siconcatenari ale acestora in urma carora care se o tin concluzii multiple, care sunt verificate sicom inate cu alte fapte, si asa mai departe. /ro leme apar atunci cand mai multe concluziieuristice neverificate incep sa constituie singura materie prima a permutarilor, pierzandu7se orilegatura cu realitatea. nsa, dincolo de pro lemele practice evidente, gandirea prin intuitie poasa produca rezultate vala ile si, atunci cand este ine stapanita, sa inlocuiasca telepatia. De mu

ori chiar mi s7a intamplat sa fiu nevoit sa constat ca unii indivizi au o pricepere la oameni atat d una incat nici nu mai au nevoie sa ne citeasca gandurile literal, ei, efectiv,citindu%ne %intentiile(.Gandirea intuitiva poate sa fie folosita, si asa si este folosita cel mai adesea, intr7un mod

reactiv sau intr7unul detasat din punct de vedere factual" colectam anumite fapte pe care le procesam ulterior, insa o modalitate eficienta este aceea de a proceda proactiv, ajutand datelegandirii cu fapte noi, modelate in functie de intentia noastra demonstrativa, si fortand astfelreactii din partea celorlalti sau continuandu7ne studiul anumitor fenomene, pe aza carora sa putem trage noi concluzii.

Gandirea este spontana atunci cand legaturile se sta ilesc cu usurinta intre informatiile prezente si cele trecute %aceste legaturi nefiind foarte multe si variate(" asa se intampla de o iin perceptia unui o iect" intelegem imediat ce este, la ce foloseste , etc.

Gandirea discursiva nu este instrumentul care va scoate vreodata la lumina vreun adevarGandirea poate fi insa si discursiva atunci cand se realizeaza intr7un timp lung, chiar de ani dezile, in conditiile in care relatiile sunt multiple si necesita incursiuni in diverse directii. Dee!emplu, dupa un an de studiere a istoriei, un copil afirma ca istoria este povestearaz oaielor ceea ce era evident o intelegere empirica a notiuniiistorie6 aceasta se refera laevolutia societatii omenesti de7a lungul timpului , lucru pe care l7a inteles copilul in aniiurmatori.


9/9

Gandirea solida care creeaza si realizeaza succesul este o gandire aflata la doi poli totalopusi" pe de o parte metodica, analitica, constienta si pe de alta parte, inconstienta, spontana sisugestiva. 8a polul sau analitic, profesorul U. \rumer de la +niversitatea arvard o numestek gandire a mainii drepte k, iar celalalt pol, spune el, este k gandirea mainii stangi #k Gandirea.ainii stangi este partea imaginativa si intuitiva a mintii. Yara aceasta gandire, gandirea logica

este superficiala, artificiala, fara sarm si fara adancime/rocesarea simultană sau paralelă a corespuns cu ceea ce \runer a numit gândireintuitivă. ată cum le7a descris \runer %# Z?(. Gândirea analitică urmează, în mod caracteristiun pas odată. /aşii sunt e!pliciţi şi pot de regulă fi relataţi cu e!actitate... o astfel de gândireîncepe cu conştientizarea deplină a informaţiilor şi a proceselor implicate. /oate includeraţionamente deductive, folosind adesea matematica sau logica şi un plan de ătaie e!plicit. 9au poate presupune un proces realizat pas cu pas de inducţie şi e!periment...

Gândirea intuitivă nu avansează, în mod caracteristic, în paşi atent planificaţi. Într7adevtinde să presupună manevre azate aparent pe o percepţie implicită asupra întregii pro leme. &care gândeşte ajunge la un răspuns, care poate fi corect sau eronat, fără a7şi da seama sau a fifoarte puţin conştient de procesul prin care l7a o ţinut. %\runer, # Z?, pp. VX7V_(.

În contrast, modul intuitiv de gândire nu eneficiază neapărat de atenţie. În acest mod, proceseimportante tre uie lăsate să se petreacă, deoarece se întâmplă prea multe dintr7odată pentru ca procesul e!ecutiv să le poată ghida. -cest tip de activitate implică procesarea paralelă %ceea ce\runer a descris drept 2percepţia implicită asupra întregii pro leme5(.

-sadar, generalizind esenta conceptelor =gindire discursiva5 si =gindire intuitiva5 vomconstata urmatoarele" discursiv este gindirea azata pe utilizarea lim ajului cu ajutorul caruia deduce prin rationament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecind prin mai multe etapesau operatii preliminare. 1ste un tip stil de gindire care se disperseaza ce poarta caracterdescriptiv, e!plicativ. 1a nu se supune unei continuitati riguroase, tine de controversa, de odiscutie, dialog, comunicare, inclusiv comunicare didactica6 gindirea intuitiva intuitia este unmod de gindire care investeste percepe %intelectual( direct o iectul fiind in acelas timp conta

comprehensiune intelegere, este cunoasterea imediata fara interpunerea utilizareasemnelor lim ajului, sau procedeelor e!perimentale sau deductive. 1ste un fenomen cognitiv cconotatii psihologice < fac ce simt %simt intelectual nu senzorial( chiar daca nu pot e!plica %nstiu( ce simt. 1ste frecvent utilizata in perceperea categoriilor notiunilor a solute transcendendivinitate, revelatie inelui, frumosului, pacatului etc.

Documents

Gindirea discursiva si intuitiva