Ianuarie 2014

9758 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Laurian Stănchescu, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se poate procura de la sediul re-dacţiei şi de la chioşcul Muzeului Litera-

turii Române Bucureşti şi sediile filialelor Uniunii Scriitorilor din România.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adrian Dinu Rachieru

Adrian GrauenfelsAlexandru BriciuAnastasia DumitruAndrea PorterAug. B. SînceleanuBernard NkounkouBogdan C. DogaruBogdan UlmuBoris MarianCamelia Manuela

SavaConstantin MiuConstantin

SchifirneţCorina Gina PapouisCorneliu VasileCostache AritonCristinel C. PopaDiana PlopeanuDinu EleodorDorina TomescuDumitru BăluțăEdgar Allan PoeEfi AthanasiouElena CristeaElena OtavăEmanuel BădescuEmil BerdeliEmil ProşcanEva DefesesGabriel GherbaluțăGabriela Genţiana

GrozaGeorge AncaGheorghe Andrei

NeaguGheorghe

SuchoverschiHancă EugenIoan Mazilu

CrângaşuIoan ToderiţăIon CojaIon Iancu ValeIon Ionescu BucovuIon Lazu

Ion MunteanuIon Pachia-

TatomirescuIon UntaruIonel NeculaIulian BitoleanuIuliana

Clima-CaraghinIuliu-Marius MorariuLavinia BeteaLeonard OpreaLiviu GoguLiviu PendefundaLucian GruiaManolis

AnagnostakisMara VoinasMarcel VișaMariana Vicky

VârtosuMarina-Raluca BaciuMarius ChelaruMatei-Romeo

PitulanMihaela OanceaMihai FrunzăMihai UngureanuMihai VintilãMircea ColoşencoMiron ManegaOana DrăgușinOctavian D. CurpaşPaula Mihaela

StegărescuPetrache PlopeanuRamona L. CeciuRăzvan DucanRăzvan VoncuRobert TomaŞtefan L. MureşanuŞtefania OproescuTamara

ConstantinescuTheodor CodreanuVeronica IvanovVictor SteromZavalic Antonia

Coperta: Pictură de Arsen Kurbanov

9759www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

Cred aşadar, că nu s-ar supăra „bădia” de-aş aduce din amintire câţiva români născuţi în aceeaşi lună ianuarie, sub semnul poeziei, atât dinainte cât şi după trecerea sa prin lume .Cu rugămintea de iertare, dcă n-am cuprins întregul.

Incep cu Matei Milo, născut în 21 ianuarie (1725 sau 1750), bunicul marelui actor Matei Millo, numit de critică „unul din primii noştri poeţi”, care îl anticipează pe Costache Conachi.Contemporan cu Ienăchiţă Văcărescu, scrie poezie de dragoste, poezie satirică, scrie primul pamflet românesc, face traduceri din Voltaire. Să-i dăm dar, cuvântul:

Un om nalt şi deşirat

Un om nalt şi deşiratLa faţă foarte scurmatCu barbă dintr –însuVrednic de tot râsuUmblă crăcănatDin şolduri legănatSe socoteşte arifté (aristocrat, înv.)Ocara lumii şi eglengé (amuzament, înv.)Se mîndreşte, fuduleşteGhici cin’ este.Nu ştim cine este, contemporanii săi ştiau, cu siguranţă

Aron Cotruş, născut la 2 ianuarie 1891 la Haşag, lângă Sibiu. A fost ziarist în Arad după Primul Război Mondial, apoi ataşat de presă la Roma şi Varşovia, secretar de presă La Madrid şi Lisabona în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Stabilit în Statele Unite în 1957, odihneşte acum în cimitirul din Cleveland.

Fragment din poezia De-ai ieşi din mormînt:

De-ai ieşi din mormînt între noiŞi-ai vedea atîţia moţi zdrenţuiţi pe munţii goi Şi neamul întreg flămînd ca acu,Ce-ai zice, Horia, tu?!...

Pe 5 ianuarie 1978 se naşte la Iaşi Emil Gârleanu. Cei doar 36 de ani de viaţă i-a îmbogăţit cu schiţe, eseuri, cronici literare şi plastice, poeme. A fost director al Teatrului Naţional din Craiova din 1911, redactor la revista Ramuri din 1913. Regizor al filmului Cetatea Neamţului şi scenarist pentru Dragoste la mănăstire.Cunoscut autor de versuri pentru copii:

Cocoşul (fragment)...sculat cu noaptea-n cap, sta cocoşul...cu gîtul întins, cu ochii

încă ceţoşi de somn, priveşte. E poet. Sufletul lui, deşi războinic e mai avîntat spre frumos decît al curcanilor....El e poet. E cel dintîi care se minunează de frumuseţea firii...

Petru Creţia s-a născut la Cluj în data de 21 ianuarie1927.Profesor de limbă greacă, eminescolog, filosof, eseist, traducător.

De mărimea valorii sale , dă seamă şi poetul Petru Creţia. Îl amintim aici, cu scuzele de rigoare, doar cu fragmente din poezii de-ale sale:

Exerciţiu metric

... Ochii vechi au uitat durereaTimpii noi se opresc în maluriGreu se întorc spre izvorPierdutele ape...

Bat vânturi mari

Bat vânturi mariPeste întinderi mariŞi după-o vreme ostenesc în noiDin pricină că unele stele nu–şi ţin cuvântul

Este mereu la fel

Este mereu la fel în clipă şi în veacEste mereu la fel ca într-un vis fără să fie niciodată visStăm lângă ţărm, la începutul seriiCu faţa către larg. Şi acum, cu dedicaţie pentru T.V.R. (în special T.V.R. 3 ). În 31

ianuarie 1925, se naşte la Botoşani Jean Isidore Goldstein. Refugiat în Franţa după al Doilea Război Mondial, fondează în 8 ian. 1946 mişcarea Letristă împreună cu Gabriel Pomerand. Pledează pentru poezie sonoră, exotică, stranie, fascinantă, manifestându-se în domenii diverse: muzică, pictură, cinematografie, teorie politică. În 1947 publică primele volume la ed. Gallimard. În 1949 publică un volum cam prea „avangardist”, care este interzis şi pentru care face scurt timp închisoare.

Paranteză. Un alt mare avangardist român, Geo Bogza are parte de acelaşi tratament pentru Poemul invectivă şi Jurnal de sex.

Revenind, Goldstein câştigă la Cannes în 1951 premiul pentru cel ma bun film avangardist Traite de bave et d’eternité,sub protecţia lui Cousteau. In 1955, Orson Welles îi ia un interviu şi îl publică în volumul În jurul lumii cu Orson Welles. Una din devizele lui Isidore: Fiecare victorie a tinereţii a fost o victorie împotriva cuvintelor.

Ştafeta curentului avangardist numit paradoxism, a fost preluată de românul Florentin Smărăndache, dizident în epoca trecută, emigrat în America, via Turcia, unde a stat un timp în lagăr. Matematician, filosof, poet, a publicat un volum impresionant de cărti, articole şi note ştiintifice. Unul din volumele de poeme, Emigrant la infinit, a fost prefaţat de poetul Cezar Ivănescu.Florentin Smarandache nu s-a născut în ianuarie, ci în 10 dec. 1954. Dar, uite aşa te fură evenimentele, din aproape în aproape.

Poeţilor născuţi sau nu în luna ianuarie şi trăitori încă „în cercul” binecunoscut, le doresc la acest început de an, frumoase gânduri şi mângâierea unui vers bun!

IANUARIE, SUB SEMNUL POEZIEI

Ştefania Oproescu

În 20 deccembrie 1849, sau în 15 ianuarie 1850 să fi venit pe lume Eminescu, botezul său în grai românesc petrecut în luna ianuarie, îl aproprie mai mult de noi, în acestă lună, pe cel de al şaptelea născut în familia Eminovici, cu numele său, Mihai. Şi să nu fi fost el pruncul botezat cu fluturi într-o lună de mai, un botez cu fluturi tot s a aflat în preajma sa şi nu-i puţin lucru în magica plăsmuire a geniului. Ştim sigur însă că şi-a petrecut copilăria şi o parte din adolescenţă peregrinând prin păduri, pe lângă râuri, adesea prin case sărmane de ţărani, ascultând glasul pământului şi legendele bătrânilor, spuse în pâlpâirea serilor.

„Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mişcară/ Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri/ Ce fruntea-mi de copil o-nseninară/Abia-nţelse, pline de-nţelesuri.”


î

plecată în Spania, contabil pensionar, hoţ de bijuterii, cosmonaut, sărăntoc în sat etc. Poate că ambiţia secretă a autorului este de a realiza o insolită „epopee” bufă, postmodernistă, a României care a trecut prin cele două „schimbări la faţă”, cea comunistă şi cea a „capitalismului de cumetrie”, cum i-a spus un cunoscut politician. Panorama existenţei postmoderne este una puternic artificializată, dependentă de mass-media, ceea ce Caragiale înţelesese încă din vremea lui, cu mimetismul contaminant al presei care luase locul lecturilor de tip Don Quijote (vechile romane cavalereşti) şi Madame Bovary (romane sentimentale). Aproape întreaga operă satirică a lui Caragiale se nutreşte din mimarea fabulatorie a presei, de la conu Leonida până la „viaţa” din schiţe. Eroul lui Ion Manea este un mic Don Quijote al erei televiziunii şi internetului. Trăim şi dorim conform reţetelor de viaţă de pe internet, nicicum nouă înşine. Ion Ionescu, de pildă, vrea să scape de „boala sforăitului”: „Simţi că-i zburdă mausul din mâna dreaptă când citi pe nerăsuflate pe un site publicitar: «Scăpaţi de sforăit, chiar acum!»”. Comandă imediat, online, leacul miraculos, încât „până să dea în fiert fasolea pe care tocmai o aruncase consoarta în oală, sosi şi curierul care-i aduse, contra cost, pastilele antisforăit”, spre protestul „realistei” doamne Ionescu: „– Acesta-i leac digital, nevastă! Mai bine vezi-ţi de fasolea ta! o înfruntă bărbatul şi înghiţi apoi prima pastilă, cu puţină apă rece, conform prospectului aferent.” (p. 28). Între „leacul digital” din reclame şi „fasolea” doamnei Ionescu, păstrând proporţiile, e o diferenţă similară cu aceea dintre Don Quijote, cititorul de romane, şi Sancho Panza, „realistul” silit să intre în jocul cavalerului Tristei Figuri. Scopul suprem al lui Ion Ionescu este să scape de trivialitatea stării de sforăit, văzută hiperbolic: „Zgomotele triviale ieşite din nările lui erau de o intensitate şi o varietate de-a dreptul insuportabile, se clătinau geamurile de la vitrina cu pahare şi ceşti, chiar şi ele intrau în vibraţii nocturne, iar doamna Ionescu mătura în fiecare dimineaţă, de îndată ce-şi scotea din urechi antifoanele speciale, varul căzut din crăpăturile tot mai pronunţate ale pereţilor. Cel mai abitir şi cel mai straniu sforăia domnul Ionescu atunci când, rar, e adevărat, întrecea măsura la pahar, zgomotele nazale depăşeau în acele nopţi cu mult limita admisibilului, întreaga scară se cutremura, vecinii, mai ales cei de sus şi de jos, fiind expuşi unui adevărat bombardament sonic.” (p. 28). Spre marea uimire a tuturor, „pastilele digitale” au efecte asemănătoare cu trăirile fabuloase ale lui Don Quijote. Efectul? În loc de îngrozitorul şi terestrul sforăit, Ion Ionescu sloboade pe nări o melodie seducătoare, care o fascinează şi pe doamna Ionescu: „din nările tale a ieşit o melodie cum n-am mai auzit niciodată. Am înlemnit de extaz lângă oala cu fasole, zău aşa, şi aburii care ieşeau din ea s-au oprit, au rămas spânzuraţi deasupra aragazului, ascultând şi ei.” Iată cum miticul Orfeu se-ntoarce printre oameni online! Ion Ionescu devine celebru cu Simfonia nocturnă, ajungând să susţină un spectacol organizat de directorul Operei Municipale. Numai că destinul lui Don Quijote este moartea: „Melodia serafică a domnului Ion Ionescu era în plină desfăşurare, când, un atac de cord neprevăzut puse capăt vieţii cantautorului, simfonia încetând brusc, schimonosită într-un sforăit sinistru.” (p. 30).

Tot donquijotesc apare Ion Ionescu şi când, în loc de o afacere lucrativă, preferă să realizeze o plantaţie de ghiocei, în plină vară şi în plină criză economică, spre scandalizarea aceleiaşi realiste doamne Ionescu: „– Eşti un dobitoc, un nătâng, un bou, asta eşti! Auzi la el ce afacere! Alţii fac averi din imobiliare, dau tunuri cu terenurile, se îmbogăţesc peste noapte la bursă, fac cămătărie, iar el bagă banii în ghiocei!” (p. 77). Adică în gingăşia frumuseţii, în poezie! Ion Ionescu are visuri măreţe: „– Voi cuceri piaţa mondială şi voi deveni regele ghioceilor!” strigă jubilativ după ce, pentru a-şi îndeplini visul, divorţează, gest similar cu al cavalerului care părăseşte Mancha. Ba chiar are orgoliul să fie un „rege al ghioceilor” naţionalist, răzbunându-se pe lalelele olandeze (opozante la primirea noastră în Schengen!). Şi reuşeşte, începând negoţul printr-un transport cu bicicleta pe strada Domnească şi strigând: „– Ghiocei de vară, cultivaţi în ţară! Ia ghiocelul autohton!” (p. 79). Victoria este cu atât mai mare, cu cât îi iese în cale chiar fosta doamnă Ionescu, care asistă uimită la tranzacţia cu ghioceii, luaţi pe două mii de euro chiar de către nişte olandezi. Mai mult, aceştia îi cumpără toată plantaţia, umplându-l de bani. O victorie, în planul imaginarului, în lupta cu morile de vânt ale Uniunii Europene postmoderne, desigur, la care este condamnat românul mediu! Poate că acesta vrea să fie

Într-un asemenea regat trebuia să existe şi un rege pe măsură, iar descoperitorul/creatorul său este prozatorul gălăţean Ion Manea, autor al „romanului” (chiar „metaromanului”) Regele ghioceilor (Galaţi, Editura Axis Libri, 2013). Spre deosebire de mulţi confraţi, Ion Manea nu pare prea prolific, Regele ghioceilor fiind a şaptea lui carte după Cocoşul de balcon (proză scurtă, coautori Dan Cărpuciu şi Paul Negulescu, 1990), De-a v-aţi găsitelea (fabule, 2003), Delincvenţa juvenilă – o lecţie deschisă (coautor Traian Drăgănescu, 2005, carte de sociologie, Ion Manea având o pregătire de sociolog şi filosof), Interfabule – Inn(es)fables (ediţie bilingvă româno-franceză, Paris, 2006), Laptele de la miezul nopţii (proză scurtă, 2008), Ion Ionescu’s story (proză scurtă, 2011). Exceptând debutul, practic, Ion Manea s-a lansat în proza scurtă din 2008, ajungând la „roman” în anul de graţie pe care-l vom încheia curând. Specia din urmă este o „păcăleală” postmodernistă a autorului, fiindcă Regele ghioceilor este croit tot din proze foarte scurte, structurate în trei capitole: Rujul Zânei Zânelor, Sfântul de pe zidul de nord şi Pur verde românesc. Dincolo de structura formală, autorul vrea să ne convingă de faptul că ar fi scris un roman în a 13-a povestire a celui de al treilea capitol, care este şi finalul, roman pe care e musai să-l încheie într-o zi de post, miercuri, ceea ce şi realizează datorită calului Murgu, care-l salvează dintr-o mare nenorocire, ca prizonier într-un spital de nebuni din Pinguineea Bissau. Calul trebuie să fie un swiftinian yahoo, care întrece deşteptăciunea oamenilor, daţi în ţicneală, yahoo fiind, nu-i aşa, un simbol postmodern al lumii trăite virtual sub girul căreia stă întreaga existenţă creată de internet. Altminteri, eroiii lui Ion Manea trăiesc şi pe străzi precum Tastatura, Globalizării, Messenger ş.a.

Esenţialul despre prozele lui Ion Manea l-a spus Theodor Parapiru, el însuşi un prozator percutant şi un spirit critic exigent, în Cuvânt înainte la Ion Ionescu’s story: „Investiţia în literatură a lui Ion Manea are ca bază o cunoaştere temeinică a domeniului, de la noţiuni la specii literare, şi de la idei la nuanţe, pe de o parte, precum şi talent autentic, experienţă de viaţă şi ochi fin de observator atât al manifestărilor umane exterioare, cât şi al celor psihice, pe de altă parte./ Proza scurtă probează exemplar calităţile unui scriitor. Este o procedură epică în care autorul se află permanent în tensiunea textului, fără pauze descriptive sau idei. Ion Manea decupează situaţii din realitate pe care le înveşmântează epic în forme şocante de imaginaţie, cărora le găseşte rezolvări surprinzătoare sau cărora le lasă deschise căi de interpretare labirintică.” Cam la fel se întâmplă şi în Regele ghioceilor, unde predominante tind să fie dimensiunea alegorică şi cea fantastică alături de „felia de viaţă” realistă, suculentă, mustind de umor de bună calitate, izvodit şi dintr-un concentrat simţ al limbii.

Peste toate, Ion Manea „caragializează” ideea centrală a antropogoniei eminesciene, aceea din Archaeus şi din alte texte privitoare la identitatea numerică, pe care poetul nostru a preluat-o şi adâncit-o din gândirea budistă şi din platonism: în toţi indivizii de pe pământ se ascunde acelaşi om în nenumărate ipostaze. Ion Manea autohtonizează ideea şi identifică omul românesc în Ion Ionescu. Se pare că Ion Ionescu este personajul monocord şi totuşi divers al întregii sale opere de prozator, la care poate să fi ajuns şi printr-un reflex narcisiac, fiindcă autorul însuşi este unul care se numeşte Ion. Ideea de a identifica în Ion arhetipul românesc al omului nu e nouă. O găsim încă la Rebreanu (Ion, 1920), la Constantin Virgil Gheorghiu, în Ora 25 (1949), sau în romanul lui Stelian Baboi, Priveghiul profeţilor (2001). Personală e la Ion Manea viziunea artistică. Ion Ionescu al său îmbracă, în cele 47 de texte (care se vor subcapitole), de fiecare dată, alte haine, la diferite vârste şi în diverse timpuri, fie din anii comunismului, fie din cei ai „democraţiei” postdecembriste: un bătrânel cu nepoţi, profesor de istorie, candidat la alegeri, parlamentar, funcţionar, simplu orăşean de bloc, dar ţăran în fondul genetic („Port în mine gena agrară a poporului român!”, se mândreşte el în subcapitolul 10 al primului capitol), internaut împătimit, primar, „fost bodyguard la Fabrica de capace de canalizate” pe vremea lui Stalin, moştenitor, din stirpea lui Mihai Viteazul (deşi el se pretinde descendent al lui Ştefan cel Mare, al lui Iancu de Hunedoara şi al lui Apolodor din Damasc!), a două hectare de pădure, la Gârboavele din apropierea Galaţiului, poet şi internaut precoce, performer de Guinness Book cu cel mai lung poem din lume ( „de 1356 de metri lungime”), senator-voiajor la Monte Carlo, proprietar al unei „spălătorii ecologice” pe râul Siret, „rege al ghioceilor”, secretar de stat în ministerul Învăţământului, tânăr atlet de circ, proprietar al Croitoriei „Immanuel Kant”, beţiv – cu soţia

ÎN REGATUL SIMULACRELOR

Theodor Codreanu


un arbore”, „Scrieri”, „Sonete”, ș.a. Este un iubitor al clasicismului, al frumosului în stare nealterată de inovații subculturale, un idealist în sensul unui crez în perenitatea purității versului. A tradus și a antologat poezii de Leopold Sedar Senghor, personalitate africană –francofonă, Khalil Gibran, Baudelaire, poeți israelieni de limba română și ebraică, sud-americani, etc. Dintre personbalitățile care i-au acordat prietenia lor amintim pe fostul președinte al Senegalului Senghor și pe Marele Rabin al Genevei, dr. Alexandru Șafran. În carte este reprodusă o scrisoare –facsimil, de mulțumire adresată poetului de către Marele RABIN. Numeroși poeți, artiști plastici l-au elogiat, i-au făcut portrete. Este o personalitate mai bine cunoscută în străinătate decât în țară, din păcate. Dar referințele nu lipsesc , nici de la noi, nici din alte țări – Lucian Alexiu, Valeriu Anania, Ion Apetroaie, Al. Balaci, Eugen Barbu, Horia Bădescu, Sabin Bălașa, Voicu Bugariu, Bușulenga, Hristu Cândroveanu,Shaul Carmel,Mihai Cimpoi, Doinaș, Dugneanu, Felea,Dinu Flămând, Tudor George, Aureliu Goci, Dan Grigorescu, Ioan Holban, Mircea Iorgulescu, Carol Isac, Gh. Istrate, Lefter, Al. Lungu, Solomon Marcus, D. Micu, Dan C. Mihăilescu, Romul Munteanu,Ramiro Ortiz, Irina Petraș, Al. Piru, Petru Poantă, Adrian Popescu, Veronica Porumbacu, Aurel Rău, Eugen Simion, C. Stănescu, Grete Tartler, Ioni Tuvia, Mircea Tomuș, L. Ulici, Cornel Ungureanu, Tudorel Urian,Grigore Vieru, Henri Zalis, ș.a. ( în ordina alfabetică).Pentru ilustrare vom cita un poem din numeroasele sale creații care încântă pe orice iubitor de poezie adevărată –

A sti (vol.Pasarea de cenușă)...desfrau total: a sti ce nu se stie, a creste-n asteptata-nteleptiea semnelor sosind în timp ca foculmistuitor ne-mistuindu-si foculfacandu-se cenusa pe trezie:desfrau total: a sti ce nu se stie...

(...eu, în iubire am aflat puterea, averii sale i-am sporit averea, mi-am smuls din carne cu adanc suspinulsi-n golu-acela am plantat deplinulminunii tale supunandu-mi vrereaeu, în iubire am aflat puterea...)

... la clipele cu semn de intrebareîngenunchind-tacere in miscare-în miezul tainei banuind ascunsulcum lacrima uscata-ascunde plansul, de neinvins, asa te du-n schimbarela clipele cu semn de intrebare...

Un bărbat frumos la suflet și la trup, născut pe meleaguri încărcare de istorie, pe unde a ctitorit și Vodă Brâncoveanu, iubitor nu numai de Poesie, dar și de cultura popoarelor, fără nicio prejudecată, Radu Cârneci este un model demn de urmat.

î

Radu Cârneci declară cu mândrie că este „cel mai vârstnic poet din România”. Spre deosebire de mulți autori „geniali”, el spune „cel mai vârstnic”. O viață dedicată Poesiei, ce poate fi mai frumos? La Editura Anamarol a apărut o carte demnă de tot interesul – „Biblioteca de sentimente” ( 322 pg), cu date bio-bibliografice, ecouri din critică, ilustrații cu valoare documentar-istorică, texte poetice. Să o parcurgem și vom avea oglinda unei vieți de artist autentic. Coperte este ilustrată cu un fragment din tabloul lui Iser – Peisaj(Balcic). Pe ultima copertă este portretul fotografie realizat de

Liviu Pendefunda, la Chișinău, la care se adaugă un citat din Radu Enescu – „Opera sa –amestec rafinat de sensibilitate și inteligență artistică, de virtuozitate, de orfevru și de inspirație tumultoasă”. Redactorul cărții este una dintre cele două fiice ale scriitorului, muziciana Carmen Cârneci. O definiție care traversează ca un reper opera lui Radu Cârneci este versul-„Iubirea-i axul cerurilor toate”. În 1997, regretata Zoe Dumitrescu- Bușulenga scria – „Viața și creația lui Radu Cârneci se intre pătrund – talentul și dorința de împlinire prin dăruire totală sunt ca o îmbrățișare dătătoare de energii”. Poetul s-a născut la 14 februrie 1928 în satul Valea lui Lal, comuna Pardoși, județul Râmnicu Sărat ( Buzău). Modestia l-a împiedicat să se implice într-o sărbătorire binemeritată , la împlinirea unei vârste demne de invidiat. A fost licențiat în Silvicultură, la Brașov. Nu întâmplător , el a editat în urmă cu ceva ani o Antologie a pădurii, în cinci volume. Nu este Natura cea care ne naște și ne este refugiul final?În 1964 a fondat revista de cultură ATENEU, la Bacău, în anii 1972-76 a fost secretar al USR, a fondat apoi revista NEAMUL ROMÂNESC, Editura ORION, a condus revista ARIEL, Fundația IZVOARE, a colaborat și colaborează cu numeroase publicații din țară și din străinătate. Ceea ce impresionează în formația culturală a lui Radu Cârneci este împletirea unei iubiri pasionale pentru natura, tradiția românească și cultura altor popoare, din Europa, Africa, Israel. Orizontul său are o deschidere puțin întâlnită la cărturarii noștri. Putem găsi alăturate poemele „Închinare lui Bach” și „Pădurea de la Fântânele”. Magda și Carmen Cârneci și-au urmat tatăl în pasiunea pentru frumos și cultură, prima ca poet, eseist, a doua ca muzician. Poetul a debutat în 1950 la LUCEAFĂRUL, apoi, editorial la EPL , apoi cca treizeci de volume de poezie originală, traduceri, antologii, multe încununate de premii de prestigiu. Amintim aici doar câteva titluri – „Cântarea Cântărilor”( în două ediții), „Cântând dintr-

Radu Cârneci la 85 de ani

Boris Marian

şi mesajul, nemărturisit, al cărţii lui Ion Manea.Reuşitele stilistice ale lui Ion Manea se concretizează atunci când

el reuşeşte, conştient sau nu, să concentreze la maximum stări arhetipale, cvasimitice. Ion Ionescu trăieşte ca personaj mai ales sub semnul unor asemenea experienţe. El supune virtualul declanşat de maus, fantazând, în crâmpeie de vise donquijoteşti, năzuind către o existenţă mitică într-o lume în care divertismentul e modul de viaţă postmodernist. Iată-l, ca fost profesor de istorie antică, lăsând cu limbă de moarte celor nouă feciori ai săi, postmodernizaţi, să-i facă o înmormântare conform mitologiei dacice, neştiind că el însuşi este prizonierul dorinţei mimetice (vezi René Girard). Cel mic întreabă nedumerit ce-o fi vrut să zică „babacul prin înmormântare dacică”. Cel mare, trecut de 70 de ani, îl apostrofează, acuzându-l de incultură, chiar dacă „prâslea făcea parte din Parlamentul European”: „Dacii râdeau, bă, când murea unul de-al lor! Se bucurau, se veseleau şi făceau nişte chiolhanuri de-i dădeau triburile vecine în judecată pentru tulburarea liniştii antice!” (p. 66). Ne aflăm în plin simulacru grotesc postmodern: la înmormântare, sunt invitaţi Doru Octavian Dumitru, Serviciul Român de Comedie, Ştefan Bănică Junior, Madonna, „Backstreet Boys” (doar sunt europeni, nu doar români!), Adrian Copilul Minune, o formaţie coregrafică cu femei dezbrăcate, celui de al cincilea fecior revenindu-i sarcina, ca director al postului de televiziune Antena 479 bis, nu numai să

asigure transmisiunea pe mapamond, dar să şi „rezolve cu meteorologul de serviciu, contra unui onorariu, programarea unei vremi cât mai acceptabile pentru ora şi locul înmormântării” (p. 67). Mai mult de atât, pentru ca divertismentul să fie desăvârşit, mortul este expus pe un catafalc poleit cu aur de la Roşia Montană! E reţeta ideală pentru comedia „artistică” şi socială contemporană. În plină desfăşurare a simulacrului, revoltat de ignoranţa şi prostia feciorilor, Ion Ionescu se scoală de pe catafalc, smulge microfonul de la Adrian Copilul Minune şi le adresează copiilor săi vorbe grele: „Terminându-şi scurtul discurs, fostul mort scoase din buzunarele costumului negru un telefon mobil pe care feciorii i-l puseseră pentru viaţa de apoi, chemă un taxi şi plecă să mai trăiască puţin.” (p. 68). Final cu intertextualitate inversă decât moartea lui Shakespeare din poema lui Marin Sorescu.

Nu ştiu în ce măsură „reţeta” narativă a lui Ion Manea ar putea să ducă la o mare literatură. Experimentul însă merită a fi semnalat, chiar dacă transformarea lui în manieră ameninţă să iasă din sfera stilului, opoziţie şi primejdie semnalate tot de Caragiale, care, desigur, avea geniu şi profunzime, dincolo de aparenţele uşurătăţii comicului. Ion Manea are a se lupta cu propria manieră, pentru ca, dincolo de scriitură, să nu troneze nimicul.


î

Asemenea stări de lucruri n-am întâlnit nicăieri! – s-a văitat Ceauşescu la întâlnirea cu scriitorii din mai 1968. Zaharia Stancu şi Eugen Barbu

s-au certat, în faţa lui, ca la uşa cortului.Analizele regimului comunist sunt dominate de relaţia dintre putere şi

intelectuali. Cele bazate pe mărturii certifică totdeauna opoziţia creatorilor la cenzură, „lupta“ pentru adevăr şi libertatea cuvântului. Dar stenogramele întâlnirilor dintre reprezentanţii partidului şi ai scriitorilor arată marile orgolii, tensiunile şi conflictele dintre creatori.

Pericolul forţei cuvântului

În perioada februarie-octombrie 1968, spiritul reformator a străbătut Europa şi cele două Americi. Intrarea trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia a fost evenimentul ce-a zguduit lagărul comunist. În tălmăcirea semnelor vremii de către propagandiştii PCR, „Scînteia” a publicat, în aprilie 1968, în 12 numere consecutive, articole despre reformele pragheze. Legat de drepturile cetăţeneşti intelectualii şi creatorii din Cehoslovacia făceau aserţiuni frapante ca acestea: „Nu este posibil ca, printr-o interpretare arbitrară, formulată de pe o poziţie de putere, să se decreteze ce opinie poate sau nu poate fi exprimată public”; „Libertatea cuvântului trebuie să fie garantată prin anumite norme legale, cu o mai mare exactitate.”; „Libertatea constituţională de circulaţie şi, în primul rând, călătoriile concetăţenilor noştri în străinătate trebuie să fie garantate cu stricteţe de lege”. Publicarea „Manifestului celor două mii de cuvinte”, în 27 iunie, semnat de mari personalităţi din mediile culturale şi artistice din Cehoslovacia, a dinamitat spaţiul public. De puterea libertăţii cuvântului s-au înspăimântat comuniştii conservatori de pretutindeni. Pe acest fundal s-au consumat întâlnirile lui Ceauşescu cu reprezentanţii scriitorilor din 22 mai şi 6 noiembrie 1968. Scriitorii au apreciat poziţia secretarului general în condamnarea invaziei Cehoslovaciei de trupe ale „statelor frăţeşti”. „Rar s-a întâmplat ca în rândul scriitorilor noştri să fie atmosferă politică aşa de bună, în sensul că fiecare scriitor este unit în jurul conducerii partidului şi statului nostru”, a remarcat Marin Preda în noiembrie. Posibilităţile scriitorilor români de-a se „dezvolta liber” sunt mai mari ca totdeauna estimase, încă din mai, Eugen Jebeleanu Nici la întâlnirea din mai, nici în noiembrie, scriitorii români n-au făcut referiri la confraţii praghezi şi militantismul acestora pentru libertatea cuvântului. Singur Ceauşescu atinge subiectul notoriu din spaţiile dedicate culturii în presa celuilalt lagăr. Dar libertatea, declară conducătorul partidului şi statului român, e condiţionată de interesele societăţii. Iar cuvântul tipărit poartă girul partidului. Iar „tovarăşilor cehi” doar aparent le-a folosit ce-au scris; pe fond le-a dăunat.

Banii şi funcţiile

După „reconsiderările” din lumea literară ce-au survenit reabilitărilor politice operate de Ceauşescu, scriitorii expun puterii conflicte generate de două mize: banii şi funcţiile. „Cred că veţi face lumină, sper că veţi hotărî, să se facă o anchetă foarte serioasă şi în lumea scriitoricească şi în lumea teatrului, i s-a adresat Eugen Barbu lui Ceauşescu în mai 1968. Corupţia este generală. (...) Dumneavoastră, prin organele de la secţie, ştiţi foarte bine că aceste lucruri există, că în teatru nu se face nimic, că în cinematografie se fac filme proaste, că scenariile se fac pe bază de prietenii”. Uniunea Scriitorilor nu are viaţă de idei, ci „este forma fondului literar”, a confirmat şi Janos Szasz. Recunoscuse, de altfel, şi preşedintele Uniunii, Zaharia Stancu marile „pierderi planificate” ale revistelor literare. Subvenţionate anual cu peste 7 milioane de lei, cele 22 reviste (jumătate ale Uniunii, jumătate editate în alte oraşe din ţară) erau considerate de unii directori ca proprietatea lor, pârăşte şi Stancu. La deficitele anuale, campioană era tocmai revista „Luceafărul” condusă de Eugen Barbu. Cu 1.200.000 lei în pierdere, cuvântul faliment fiind folosit în discursul public doar în referinţele la capitalism.

1968: Ceauşescu pacifică scandalul dintre scriitori

În replică, Barbu îl acuza pe Zaharia Stancu de ilegalităţile cu care conduce nu mai puţin de trei instituţii: Uniunea Scriitorilor, Teatrul Naţional şi revista „Gazeta literară”. Şi că încurajează, preferenţial, împrumuturile de la Fondul Literar. Dă ca exemplu de profitori familia Păunescu: Adrian Păunescu datora 60.000 lei, iar Constanţa Buzea pe jumătate. Cărţi încă nescrise, se plăteau atunci, în avans. O „afacere” bună pentru scriitorii vremii era şi obţinerea aprobării împrumuturilor de la Fondul Literar în contul viitoarelor drepturi de autor. „Dezbaterile” scriitorilor în faţa lui Ceauşescu ating cota periculoasă la „înfierarea” unora care-au venit „în cămăşi verzi sub steagul partidului”. Ceauşescu îşi va fi stăpânit greu râsul, aici: fostul informator al Siguranţei, Zaharia Stancu îl urechea, cu aplomb, pe Eugen Barbu! Despre “petele“ din dosarul lui Barbu circulau, printre scriitori, diverse supoziţii. „F... în cur pe mă-sa pe Mihai I că l-a dat jos pe Antonescu, prietenul marelui Hitler”, notează Marin Preda în Carnetele sale de atelier, că ar fi înjurat elevul Şcolii de jandarmi Eugen Barbu, în 1944. Motiv pentru care viitorul romancier a fost eliminat apoi din acea şcoală (Jurnal intim, Carnete de atelier, Editura Cartex Serv, Bucureşti, 2008). Nu afli, însă, slugă mai credincioasă decât vanitosul cu pete la dosar! La fel cum făcuse din Stancu preşedintele breslei scriitorilor, după ce-n vremea lui Dej se-mpotrivise primirii lui în partid, în 1969 Ceauşescu l-a ridicat pe Eugen Barbu în rândul membrilor supleanţi ai CC al PCR.

„Să ştiţi că nu te mai întâlneşti într-o cooperativă de rând cu asemenea stări de lucruri”, a conchis Ceauşescu la întâlnirea cu scriitorii din mai 1968.

Ceauşescu, critic de artă

Nici pe plasticieni nu i-a neglijat Ceauşescu. La 30 octombrie 1967 se întâlnise cu membrii Biroului Uniunii Artiştilor Plastici. Printre aceştia, maeştrii Ion Jalea, Ion Irimescu, Brăduţ Covaliu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu şi Boris Caragea. Bine înscăunat în jâlţul puterii, Ceauşescu renunţase

la însoţitorii din garda veche. Îl seconda acum secretarul CC Manea Mănescu.

Daţi-ne teze pentru orientare!

Conform stenogramei, întâlnirea s-a consumat paşnic, Ceauşescu flatându-i pe maeştrii daltei şi penelului în ideea de consultări. Le-a cerut lămuriri despre cum se întreţineau, altădată, artiştii români în străinătate. Deşi nimeni n-o spune deschis, situaţia artiştilor plastici era dramatică. Pe de o parte, partidul le cere să sporească prestigiul României în lume, prin expoziţii, participări şi premii internaţionale. Pe de alta, menirea lor rămâne „dezvoltarea conştiinţei socialiste” a cetăţenilor ţării. „Am vrea şi am ţine foarte mult să elaborăm nişte teze care să fie un drum spre viitor şi sper foarte mult în sprijinul partidului”, a propus atunci Brăduţ Covaliu. „Dacă am şti clar ce se cere de la noi, am şti şi noi cum să răspundem acestor realităţi”, motiva pictorul neputinţa „orientării”. Asemenea „teze” decretate în iulie 1971, vor fi socotite calamitatea culturii româneşti.

În străinătate pe bani din vânzări

În 1967 tocmai liderului partidului s-a declarat potrivnicul „orientării” în artă. Şi-a dat acordul şi la plecări în străinătate. Veţi primi viză, le-a promis, dar nu ca să stea acolo pe cheltuiala statului. N-au decât să-şi cheltuaiscă dolarii din lucrările vândute pe valută. Nu sunt critic de artă, le-a mai spus Ceauşescu. Dar a emis pretenţii de comanditar şi patron al artelor ca acestea: „Eu nu cred că acum trebuie să discutăm ceea ce trebuie să fie o pictură sau o sculptură istorică. De ce să spunem noi cum a intrat Mihai Viteazu în Alba Iulia? (...) Nici nu cred că trebuie să-i facem vreo vină artistului pentru că el a păşit cu mult înaintea contemporanilor săi, dar trebuie să se gândească că totuşi trăieşte în lumea asta şi dacă statul, cât este el de stat, nu o să-i mai cumpere picturile pentru că nu-i plac, atunci o să moară de foame. Trebuie să se gândească şi la asta până la urmă. Când Michelangelo a fost pus să picteze Capela Sixtină, a pictat vreo 5 ani şi a trebuit s-o facă în ideea care i s-a spus. Nimeni nu poate să-i oprească pe artişti să facă ce vor, dar nici nu poate nimeni să vină cu pretenţia ca să i se asigure existenţa şi să i se cumpere tot ce a produs. Numai în

Lavinia Betea


î

măsura în care arta serveşte oamenilor, artistului poate să i se dea ce doreşte.” În consecinţă, sarcină a Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă era „să spună aşa: mie îmi trebuie aşa o pictură, pe aceasta o consider necesară pentru societate, pentru educarea societăţii, pe aceasta o plătesc”.

Efectele „reconsiderării”

În mai 1968, Ceauşescu a luat cunoştinţă de conflictele iscate între scriitori de „reconsiderarea” unor personalităţi condamnate în vremea lui Dej. În numele breslei Zaharia Stancu şi-a făcut autocritica pentru că s-au „strecurat” în revistele literare articole elogioase despre Nae Ionescu, “preluări necritice“ din Mircea Eliade şi iscăliturile unor potrivnici ai comuniştilor. Foştii deţinuţi politici angajaţi de redacţiile literare stârnesc alte discuţii. Eugen Barbu l-a acuzat pe Zaharia Stancu de „aducerea” lui Ion Caraion la „România literară”. Pentru Demostene Botez prezenţa lui Constantin Noica la „Viaţa românească” era un sacrilegiu. Fostul preşedinte al Uniunii i-l denunţă lui Ceauşescu pe Ion Negoiţescu că terorizează redacţia. „Fiţi bucuroşi că vă tolerăm, voi v-aţi vândut ruşilor”, le-ar fi zis fostul

deţinut politic apologeţilor stalinismului. Putea Ceauşescu să-şi râdă în barbă de intransigenţa revoluţionară a bătrânului Botez. După informările ce-i fuseseră prezentate, cât fusese preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Botez consumase cu nevasta fondurile de deplasări în străinătate. În concluziile întâlnirii din mai 1968 cu scriitorii, Ceauşescu le-a spulberat potenţialele iluzii de liberalizare a viziunilor literare. „Este de înţeles, tovarăşi, li s-a adresat el, că noi suntem partizani, de la început până la sfârşit, ai unei literaturi militante şi nici nu putem să concepem un alt fel de literatură. Nu e vorba de diversitate de concepţii că mie îmi face impresia că la unii s-a înţeles diversitate de concepţii. Una este problema de formă, de exprimare, de metodă şi alta este concepţia care trebuie s-o conţină literatura noastră şi în această privinţă suntem împotriva oricărei diversităţi de concepţii. Concepţia nu poate fi decât una singură – marxist-leninistă, concepţia materialistă despre lume şi atitudinea militantă împotriva concepţiei idealiste, a tot ceea ce serveşte concepţiilor claselor exploatatoare. (...) Noi nu ne-am propus vreodată libertate pentru concepţiile idealiste, dimpotrivă, pentru acestea noi nu considerăm că trebuie să existe libertate.”

Sursa: www.adevarul.ro

Cristinel C. Popa

Pe 13 decembrie, în ziua în care poetul Nichita Stănescu ne-a părăsit fizic acum 30 de ani, la Iași, Atelierul de Creație Athanor a punctat printr-un eveniment de înaltă ținută împlinirea a 4 decenii de activitate. Invitați de marcă din îndepărtate colțuri de țară au fost prezenți și l-au omagiat pe marele Nichita. Au scuturat fiecare câte un fulg din aripile memoriei, fragmente din viața alături de cel ce a inventat “Sensul iubirii”. Respectatul critic Valentin Ciucă, membru important al juriului ce a acordat cu această ocazie și Premiile Revistei Contact internațional ,și-a amintit de o farsă extraordinară pe care poetul a făcut-o la Iași: “L-am condus la Gară. Ne-a îmbrățișat și s-a urcat în tren, însă a coborât pe partea cealaltă la o prietenă ce îl aștepta…Cu o altă ocazie a început să vorbească în fața a doi oameni despre Eminescu, cu atâta entuziasm și convingere, încât s-a strâns un public numeros. El era actorul desăvârșit…”.

Importantul eveniment a avut loc într-una din sălile Ateneului ieșean, acolo unde au expus artiștii Diana Ivanov și Elleny Pendefunda, fiind asezonat cu momente artistice de înaltă ținută. Fondatorul Atelierul de Creație Athanor, scriitorul Liviu Pendefunda, a înmânat cele 17 premii acordate de juriul format din Ioan Holban, Emanuela Ilie, Valentin Ciucă, Constantin Coroiu, Constantin Pricop și Julieta Carmen Pendefunda.

“N-am stat să beau un pahar de vin cu el… Am plecat la trenul meu de la nepământeanul Nichita”

Alături de colegul și prietenul său, Emilian Marcu, Pendefunda a rememorat începuturile importantului atelier de creație ieșean subliniind: “În Athanor, din materia primă, am ajuns la aur”.

Marele premiu al Revistei Contact internațional l-a primit poetul Horia Zilieru, care și-a amintit cum a mers la București să vadă minunea de poet ce era Nichita Stănescu. “M-am dus pe banii mei să-l cunosc pe

Galele Athanor: Nichita, 30 de ani de nemurire consemnați chiar în ziua “plecării” sale, la Ateneul ieșean

Nichita. Era necesar să-l văd pentru că era scriitorul care modifica ceva în poezia română. Era frumos. Era unul din cei mai frumoși poeți. Ochi fascinanți. Aveam impresia că el este acel care mișca ceva, că ducea poezia într-un imperiu al lui. Am înțeles atunci că volumul său Sensul iubirii ar fi vrut să se cheme Dans pe tobe. N-am stat să beau un pahar cu vin, aveam și cu mine în geantă. Am plecat la trenul meu de la nepământeanul poet. Îmi imaginam că nu are două aripi, el avea trei perechi de aripi. Nu mă întristez că tinerii încep să-l nege. În țara asta bolnavă noi suntem duși cu sorcova”, a subliniat Zilieru.

Un alt important laureat al serii a fost criticul literar Theodor Codreanu, unul din cei mai mari eminescologi ai României. “Poetul Ion Alexandru Angheluș m-a apropiat pe mine de Liviu Pendefunda (și implicit de Athanor - n. red.) și de Revista Contact internațional, care a devenit o instituție culturală importantă”, a spus profesorul Codreanu. El a amintit de întâlnirea pe care a avut-o tânărul poet Nichita Stănescu cu poetul Ion Barbu. “Nichita a vrut să fie un continuator al lui Ion Barbu. Tânăr poet a ajuns și i-a citit câteva poeme. Barbu a ascultat cu atenție, a dat sceptic din cap și i-a spus - N-au sigiliu! Însă Nichita nu s-a supărat, a admis că poemele lui nu aveau sigiliu”, a spus Theodor Codreanu.

Dan Cumpătă a trecut oceanul pentru a veni să-l omagieze pe Nichita

În pauzele din timpul înmânării premiilor, invitații s-au bucurat de un intermezzo muzical interpretat de Valentin Florin Dinu David, de la Colegiul Național de Artă “Octav Băncilă”, și de un moment artistic susținut de elevi ai instituției de învățământ amintite, între care s-a numărat artistul plastic și autorul de volume de poezie Elleny Pendefunda. Printre cei premiați s-au mai numărat respectatul scriitor Emilian Marcu, Adrian AluiGheorghe, Valeriu Matei, Daniel Corbu, Petru Frăsilă, Dan Cumpătă, Cornelia Maria Savu, alături de alți invitați. De remarcat efortul depus de apreciatul (“mai mult peste hotare”) artist plastic Dan Cumpătă, care a trecut Atlanticul pentru a ajunge la Iași să-i aducă un omagiu marelui poet și să-și ridice șu premiul. Ioan Holban l-a descris în câteva fraze cu competența cu care ne-a obișnuit pe poetul special care este Valeriu Matei. Horia Zilieru, entuziasmat de ultimele lecturi dintr-un volum al “unui foarte mare poet mexican”, a subliniat un vers al acestuia, care spune că “femeia este de fapt capitala poeziei”. Ca o concluzie, subliniem faptul că întemeietorul acum 40 de ani al Atelierului de Creație Athanor, scriitorul și medicul acad. Liviu Pendefunda, și-a luat în serios rolul său de mag, introducând în atmosfera alchimică a “Atelierului” elita capitalei culturale a Moldovei și a țării, adunată sub bagheta sa magică. Cu acest prilej a fost prezentat și noul număr al Revistei Contact internațional, revistă care nu numai că este cotată APLER, ci a primit recent un important premiu din partea Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România Evenimentul s-a ridicat la nivelul înalt la care a ajuns însuși cel omagiat, poetul Nichita Stănescu.

Jurnalul national


Iar tei cu umbra lată, cu flori până-n pământ,Spre marea-ntunecată se scutură de vânt 2

Cele două fragmente de la început se află însă deosebit, în forma în care le-am reprodus, într-un caiet, după slovă, se vede a fi fost scris mult mai târziu decât diferitele variante ale poemei; s-ar potrivi mult mai bine în gura unui rege dac, care-şi îngroapă nu numai domnia lui, ci însăşi existenţa întregului său popor. Poate că lui Eminescu îi va fi umblat prin minte mai târziu o poem asupra luptei tragice a lui Decebal şi a poporului său împotriva lui Traian şi a reluat, pentru aceasta, versuri din vechea poemă3. Această procedură se întâlneşte foarte des în manuscrisele lui Eminescu: versuri cuprinse în poeziile publicate, le găsim într-o formă rudimentară, ori chiar în aceeaşi formă, în diferite poezii anterioare.

Iată un sonet, care ne aminteşte «Rugăciunea»:Manuscrisele lui Eminescu, câte fuseseră date de el însuşi domnului

Maiorescu, au fost dăruite Academiei Române. În ele se află (cum se întâmplă îndeobşte cu ceea ce rămâne pe urma unui mare artist) începuturile şi variantele mai puţin desăvârşite ale creaţiilor definitive de mai târziu; forme de abia schiţate ori numai începute; planuri de opere pe care poetul le purta în minte şi care mai mult se ghicesc decât se văd lămurit; gânduri răzleţe aruncate în fuga condeiului; câteva bucăţi splendide şi – multă zgură de la flacăra ce-a ars spre a da lumina şi căldura răspândită în viaţa unui neam. O cercetare devotată şi răbdătoare va trebui să scoată la lumină tot ce va mai fi frumuseţe nepieritoare, ascunsă în acel vraf de caiete şi de foi.

Dăm aici câteva fragmente şi câteva poezii care par terminate.

***Străbuni pierduţi în veacuri, începători de cete,Coroana mea şi-a voastră e plină azi de pete.Puteţi bucăţi să rumpeţi, s-ardeţi a mele flamuri:Mânjit pe ele-i herbul adunător de neamuri.O voievozi, boiarini, frângeţi a voastre săbii1

Şi foc daţi la oraşe şi flăcări în corăbii,Căci azi al vostru rege voieşte să îngroapeDomnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape.

Te-aş blestema pe tine, Zamolxe, dară, vai,De tronul tău se sfarmă blestemul ce visai.Chiar gemetele lumii, a mării uriaşe,Te-ating ca şi suspinul copilului din faşă;Căci, care este vorba de care te cutremuriSemănător de stele şi-ncepător de vremuri?Alături cu tine au toate veacul spumei,Stăpâne fără margini al marginilor lumii.

Aceste două fragmente, pline de-atâta avânt, de-atâta adâncime şi de-o aşa ideală frumuseţe – rupte parcă din adâncurile limbii noastre, sunt scrise, evident, în vremea deplinei maturităţi a geniului lui Eminescu; îndeosebi versul: Semănător de stele şi-ncepător de vremuri, ne pare a fi din cele mai frumoase ce s-au scris vreodată în limba românească şi, poate, în orişice limbă. Ultimele două versuri cuprind o cugetare, care a fost reluată de Eminescu în «Satira I» şi toate se regăsesc de mai multe ori în manuscrisele lui; noi le-am reprodus aici în forma ce ni s-a părut superioară celorlalte şi probabil posterioară tuturor. Cu mici variante, ele se află cuprinse într-o poem în genul «Strigoilor», refăcută de mai multe ori şi cu titluri deosebite: «Gemenii»,«Sarmis», «Brigbelu»,«Strigoiul». Cuprinsul acestei poeme e , în scurt, următorul: Sarmis, rege dac, a fost omorât în taină de fratele său geamăn Brigbelu; peste un an, acesta e proclamat rege, după datina ţării, şi-şi serbează nunta cu frumoasa Tomiris, pe care o iubise şi Sarmis. La nuntă:

În capul mesei şade Zamolxe, zeul geticCe lesne urcă lumea cu umăru-i atletic.În dreapta lui, sub vălul de ceaţă, mândrul soare,În stânga-i şade luna, sfioasă, zâmbitoare.

Deodată apare în fundul sălii Sarmis, care dezvăluie mesenilor mişelia fratelui său; cele două fragmente, reproduse mai sus, sunt intercalate în cuvântarea lui Sarmis.

Această poem fantastică, scrisă probabil în tinereţe, cuprinde multe versuri şterse de mâna poetului, e obscură pe alocuri, cam fără unitate între deosebitele ei părţi şi desigur neterminată, în intenţia lui Eminescu. Iată patru versuri din cele şterse, pline de o tainică frumuseţe:

Se clatină visătorii copaci de chiparos,Cu ramurile negre uitându-se în jos,

Din Poeziile inedite ale lui Mihail Eminescu

(poezii preluate din revista Convorbiri Literare, nr. 4, Bucureşti, 1 aprilie 1902 - anul XXXVI; revista Oglinda Literară va respecta reglementările ortografice conform

ultimului Dicţionar ortografic; selecţia poeziilor a fost făcută de I.A. Rădulescu ).

Revarsă asupra mea lumină lină,O, maică sfântă, pururi fecioară!Ca-n visul meu ceresc de-

odinioară, La umbra gândurilor mele vină,

Şi mii de limbi şi sute de popoareTe-au înălţat în glorie senină…O, dă-mi credinţa lor… cât de

putinţă!Nu cred nimic, - şi asta mă

doboară.

Nici în amor nu cred şi nici în ură,Şi sfântă nu-mi mai e nici o idee.Redă-mă dar pe mie însumi mie.

A mele visuri toate se pierdură…De ce nu mai eşti înger, ci femeie?De ce te stingi în gândul meu …

Marie?

O variantă a aceluiaşi sonet:

Răsai asupra mea lumină lină,Ca-n visul meu ceresc de-odinioară,O, maică sfântă, pururi fecioară, În noaptea gândurilor mele vină.

Speranţa mea, nu n-o lăsa să moară,Deşi a fost adânc noian de vină;Privirea ta, de lacrimi calde plină,Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa Adâncă a nimicniciei mele,Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa.Şi reapari din cerul tău de stele,Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Următoarele patru poezii ne arată cum Eminescu reia şi reface un gând care-l urmăreşte, ori un refren de o deosebită frumuseţe:

ICe suflet trist mi-au dăruit Părinţii din părinţi,De-au încăput numai în elAtâtea suferinţi?

Ce suflet trist şi făr’ de rostŞi din ce lut incert,Că dup’ atâtea amăgiriMai speră în deşert?

Cum nu se simte blestematDe-a duce-n veci nevoi?O, valuri ale sfintei mări, Luaţi-mă cu voi!

IIDe-atâtea ori am fost să morDe dragul dragei mele…Ce s-au ales de-atât amor,O, stele, eternelor stele?

Şi viaţa toată mi-am închis,Gonind la idealuri…Ce s-au ales de-atâta vis,O, valuri, eternelor valuri?

IIICu pânzele-atârnate În linişte de vânt,Corabia străbateDeparte de pământ,Iar stolul rândunelelorTrece-ntre cer şi mare…O, stelelor, stelelor,Nemuritoare,De ce şi voi nu vă luaţiPe-ale lor urme oare?De ce rămân atâtea-n veciŞi numai omul moare?

IVDin cerurile-albastreLuceferi se desfac,Zâmbind iubirii noastreŞi undelor pe lac…De glasul păsărelelorPe gânduri codru-i pus,O, stelelor, stelelor,Unde v-aţi dus?

În turme călătoareTrec nourii pe cerCe seamănă-a plânsoareDuioaselor dureri…De strălucirea florilorE câmpul tot supus,O,norilor, norilor,Unde v-aţi dus?

Şoptiri aerienePătrund din mal în mal,Şi-a stelelor icoaneLucesc din deal în deal…De ochii tăi cei plini de amorAminte mi-am adus,O, stelelor, stelelor, Unde v-aţi dus?

Cum iedera se leagăDe ramuri de stejarMi-au fost odată dragăŞi dragă îmi eşti iar…

De braţul tău cuprins cu dorAminte mi-am adus,-O, braţelor, braţelor,Unde v-aţi dus?

De zborul rândunelelorAminte mi-am adus,O, stelelor, stelelor,Unde v-aţi dus?4


acum : să se înalţe spre ceruri.”Şi în continuare : „Pasărea este un simbol al zborului,care îl eliberează pe om din limitele materiei inerte.”Şi mai apoi :”Aceste sculpturi nu (mai) sunt păsări,ci…zboruri.”Sigur ,am putea continua seria citatelor referitoare la zbor,dar ne oprim aici,afirmând că zborul ,în ultimă instanţă,este esenţa înălţării spiritului deasupra materiei,ceea ce conferă lui Brâncuşi,calitatea de modelator al duhului,ca unul care se desprinsese definitiv de cele materiale.

Mărturisim că ne este frică să ne apropiem de sensurile adânci ale Măiastrei. I-am dat drumul să se înalţe în adâncul cerului, de unde, în pieptul ei, se pot oglindi lumile noastre în totalitatea lor,lăsându-ne să înţelegem că Măiastra ţine strâns unite toate lumile de sub stele,într-o încleştare cu adevărat dumnezeiască. Numai Duhul Sfânt suferă a fi comparat cu Măiastra. Numai el are nesfârşita putere de a învălui întreaga creaţie în toată uluitoarea ei profunzime. Simbolul plenar,simbolul total,simbolul ce caută să învăluiască realitatea lumii noastre în toată uluitoarea ei complexitate,iată ce va constitui preocuparea de căpătâi a lui Brâncuşi .

Mitul Oului cunoaşte prin „Noul născut”o interpretare de o subtilitate fermecătoare. Simbolul clasic,am zice ,prezintă în prelucrarea lui Brâncuşi o uşoară fantă,fantă prin care se pare că auzim gânguritul noului născut.. Această discretă fantă,însufleţeşte simbolul îl face să clocotească de viaţă ,să fie viu . Esenţa multiplelor căutări ale artistului este VIUL. Strădania lui este de a surprinde VIUL în toate manifestările lui,VIUL fiind cel ce desparte spiritul de materie,de material .

Când artistul pune Oul la începutul lumii,evident trimite gândul spre filozofia indiană,dar şi către simbolul pascal,central în viaţa poporului nostru. Simbolizând începutul lumii prin OU,Brâncuşi investeşte simbolul cu maxima potenţialităţii sale.

Cred că aţi remarcat faptul că refuzăm în mod deliberat citarea nenumăraţilor admiratori ai artistului,dintre cei ce îl elogiază nelipsind nici unul din marile spirite al epocii. Noi ne străduim să vi-l prezentăm pe Brâncuşi prin el însuşi şi prin ceea ce a reţinut ochiul intelectului nostru.

O altă maximă investire a posibilităţilor de simbolizare ale OULUI ,o reprezintă Coroana de pe capul statuii „Regelui regilor”mai cunoscută şi sub denumirea de „Spiritul lui Buddha”sau „Socrate”.Coroana se defineşte ca o plasticizare profund artistică a Mitului Oului Spart,evident sugerând că ceea ce constituia conţinutul Oului s-a volatilizat ,preschimbându-se din stadiul în care se afla în Ou,ridicându-se într-o altă ordine,pur spirituală. Treptele de sub capul şi coroana Regelui,alături de spirală, întregesc simbolismul întregului ansamblu. Statuia se presupunea a fi adăpostită de marele Templu al Eliberării comandată de un maharajah din India,dar nerealizat niciodată…

În concluzie ,reamintind succint marile plasticizări ale simbolului Oului : OUL ca „Începutul Lumii”, OUL ca „Nou născut”şi mai ales ca o „Coroană” a „Regelui Regilor”.Cum spunea un confrate : „ Tu ,Brâncuşi ,ai preschimbat anticul în modern „ ,dăruind unor vechi mituri şi simboluri ,valori şi înţelesuri noi.

Afirmând că în centrul gândirii artistice a lui Brâncuşi se situează trăirea Mitului Oului Crăpat, de către artist,cu toate cele implicate,se impune să prezentăm mitul în toată complexa lui desfăşurare şi să subliniem modul în care mitul va conferi gândirii artistice a lui Brâncuşi o aură profund mistică,profund religioasă.

Mitul Oului Crăpat,piesă centrală în gândirea budistă,îşi face simţită prezenţa,într-o formă de o concizie fără egal,în datina de Sfintele Paşte de la noi. Sărbătorim Învierea Domnului Christos,ciocnind două ouă,gestul însoţindu-se de formula sacramentală, de o concizie cu adevărat dumnezeească : “Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”Aşadar,în adevărata şi îndelung neglijata tradiţie creştină, spartul oului semnifică Învierea Domnului! Mitul Oului Crăpat, nu face altceva decât să descrie in extenso ceea ce formula pascală conţinea foarte pe scurt.

Dar să reamintim mitul,conform cu Suttavibhanga Pârâjika I,I,4: “ Când o găină a făcut ouă,spune Buddha,opt sau zece sau douăsprezece,şi când după ce s-a cuibărit pe ele,le-a ţinut la căldură şi le-a clocit cât trebuie,unul dintre puişori,primul ,cu vârful ghearei sau cu ciocul sparge coaja şi iese teafăr din ou,ce vom spune despre el – că este cel mai mare sau cel mai mic dintre toţi puişorii ? – Îl vom numi cel mai mare,venerabile Gotama,pentru că este cel mai vârstnic,dintre ei. - Tot astfel,o brahmane,între fiinţele care trăiesc în necunoaştere ,şi sunt ca şi închise ,prizoniere într-un ou ,eu am spart coaja ignoranţei şi sunt singurul din lume care a dobândit preafericita,universala demnitate de Buddha, Aşadar,o brahmane,eu sunt cel mai în vârstă cea mai nobilă dintre fiinţe!” (M.Eliade”Imagini şi simboluri”pag.95,96 cap.”Oul spart”)

Afirmăm, cu toată tăria ,că şi sculptorul Brâncuşi s-a simţit printre contemporani, asemeni “puişorului”cel mai în vârstă,din mit,iar extraordinara amploare pe care o dă atât simbolului Oului,cât şi mitului oului crăpat,ne permite să afirmăm că textul mitului nu s-a constituit numai ca obiect de lectură,ori de studiu ,exterior gândirii şi simţirii artistului,ci din toată creaţia lui Brancuşi ,se simte că fiinţa artistului era în totul pătrunsă de profunzimea înţelepciunii mitului.

Primele sculpturi în care se întrevede înţelepciunea artistului,sunt capetele de copil ,”Rugăciunea”şi mai ales”Cuminţenia pământului”.Chiar dacă originalitatea nu este aşa cum va fi mai târziu,mai ales ultima plasticizare respiră gândirea deosebit de profundă a artistului,prefaţând,într-un fel ,ideile ce vor fi dezvoltate în viitor.

Descătuşându-se,în “Sărutul”din 1907,avem de a face cu prima din originalele sculpturi ce vor urma. Înlănţuirea celor doi îndrăgostiţi,,parcă curgând unul către celălalt,lasă să se înţeleagă “contopirea informului sărut”de care a vorbit Ion Barbu.

Simbolul Oului va cunoaşte multiple interpretări şi variante. În maximă concentrare,OUL va ajunge să simbolizeze “Începutul lumii”sau “Noul născut”

În paralel cu simbolul OULUI,în creaţia brâncuşiană îşi face loc şi simbolul ce se va consitui o permanenţă în activitatea artistului şi anume Simbolul PĂSĂRII. “Măiastra”se va constitui începând cu 1910 până în 1940 ca o permanenţă în gândirea şi activitatea artistului Brâncuşi. Peste umărul artistului începe să plouă cu ...Păsări.

Sub titlul PASĂRE ÎN SPATIU,fie modelată în marmură fie turnată în bonz,Brâncuşi ne propune strălucirea luminii,strălucire care parcă eclipsează bronzul sau marmura statuetei,lăsând să se reverse o fantă de lumină,fantă ce împinge gândul către cele spirituale,către cele ale duhului. Încă din vremuri preistorice, toate religiile ce s-au perindat pe pământ ,inclusiv religiile contemporane, adăpostesc simbolul Păsării cu una şi aceeaşi înţelegere : Sufletul Omului. Să ne amintim una din zicerile artistului referitoare la cele de mai sus : „Trupul este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul.”

De pe la 1907 până spre 1940,simbolul Oului şi simbolul Păsării se constituie ca o permanenţă a gândirii artistului. Reluarea în diverse chei de creaţie a celor două teme

reflectă direcţia în care se dezvolta gândirea artistului.”Păsările măiastre m-au fascinat şi nu m-am mai eliberat din mreaja lor niciodată…”Sau ,în aceeaşi ordine de idei: „Eu nu am căutat toată viaţa mea,decât,esenţa zborului! Zborul - ce fericire!...”Este limpede că pasărea simboliza dezlipirea spiritului de materie,sufletul respectiv „Pasărea,cum zice Brâncuşi,…se zbate,aprig,ca tot ce am făurit,până

De la Mitul Oului la... Regele regilor

Costache Ariton


anatomia post-sinapsă

căutam mâinile,pentrua le pune condiţie,săexiste,însămâinile s-au pierdutîn mâinile altor morţicreionând ascuţişullemnului din aripa păsărilor.....

subtil,din creştet au crescut bacteriilezilei de mâineşi coastele s-au desprins de pe oaseleDecalcifiate ale zgâtiei murdare.

subtil,idolii mei au crăpat pietrele dumnezeilordintre cărţi.

când m-ai născut,moartea mi-a poruncitsă trăiesc.....

scot din călcâiul tău cu dintele meu zdrobitcrengi vitregeşi arbori divoţaţi de cruce.plăsmuirea mea,iar tu,atee,mă smulgi....

castanul majusculei din privirea buhăităde maimuţă teleghidatădin oglindă.

eva şi adam sub luna de brânzăpe bani,sunt frate cu sângele de care te-aiîndrăgostit,maestre.

măruntaiele obişnuiau să se zbată printresuflet şi masă de crăciun atinereţii : bătrâni,haotici şi indecenţi.

vulgaritatea mănâncă lunile copacilor goi de spini murdari.corpul pe masa noastră şi petrecem între respiraţii.

botezul violului s-a stins pe buza sticleide ciment.atunci a visa.

OANA DRãGUSIN DUMITRU BãLUñã George AncaSENSURI DE HAIKU

Altcineva Dacă nu mă vezi,mâna de ce îmi întinzi,văzătorule?

Eterna pâineŢărani de veghe între câmp şi anotimp,timpul uitându-i.

Vârstă Faţa ca fânulîn oglinda crăpată şi ceasul târziu.

Teluric edenŞarpe infinit – în ritualuri Evade pretutindeni.

* * *Lotuși – dansul albde mireasă cu peștii – în ochiul lunii.

* * *Vinițiu safir – amurg de octombrie,singuri: eu și tu.

Revelion Albastră noapte, scutură luna-ntre ani mătasea-n scântei.

* * *Amurg, prelungă umbra adevărului – târzii amintiri.

* * *Duhul soarelui pe ape însângerat – cosmogonie.

* * *Iconoclaștii – atâtea evanghelii,unde să te-ascunzi?

* * *Umbra, urmele – de-nsingurare-i teama –fug după mine.

* * *Soare în amurg – un taur înjunghiatbucură zeii.

* * *Frunzele seara – aripi de îngeri în vântși mere pe jos.

răul râurilor

răul râurilor auzi streșiniducând paletele la bisericăfacă-se voia copilului

inermediar trădat capentru original oi pierdeși pisica neagră la ce joc

all in one Inoan Ushaauroral convent conclavîn negură autonomantă

cum ar fi cald

cum ar fi cald c-astă-varăpâine cer din cer pivnicerla ce cuvânt oi amuține așteaptă cristalulalterități dijmuitoarepe conversații că sub fuste

văzându-ne ora mai vaconfirmarea Varvareiși nicio farfara fără

ce mai pornim

ce mai pornim și noi în ființămișcări operative anamnezăa ne lua la revedere

acele ploi ce lepre de puroipe și decizie pe șinălanț de frunză aere fraiere

paște calule drosseraîn munți nemaibătându-văsâni cerești vagin pământul

ce nepicând pe-aceleași unghiiîn timp de tatăl nostruce să-ți fac dac-ai lăsat-o

nu ne duce pe spițăpedala dalai lamatrandafirii lui Rilke

mai o strpontină climăîngânare testamentarăce să mai auzim subiect

ce ți-e cu puterileîncă o deprimare cum nu mai pornesc

mai cu mine rotativaligamentelor aligatoripe Louisiana Swamp

ni i-am iubit

ni i-am iubit ce să-ți spundepreciere seria sierraaerul respirației rației

românul până mâineevreu țigan sau câinetăiați-le din mâini

și dați-le la câiniElvire Elsewire zefiremai aveți până începeți


î

Numai romanticii au răspândit această fricoasă stare de spirit: ca nu cumva scrisul lor să aducă aminte de alt scris! Nu cumva două lucruri să se asemene între ele Fiecare crea ţie a spiritului să apară, ca Adam, fără strămoşi.

Dar Caragiale nu avea nimic ro mantic. Plagiatul nu numai că nu e interzis, dar e chiar obligatoriu...

Cine nu a copiat, nu ştie să scrie. In muzică, Bach a copiat pe Vivvaldj, dar o pagină de Vivaldi devine patru pagini de Bach, şi pe acest spa ţiu suplimentar este loc de multă creaţie personală. Anatole France a copiat tot ce s-a scris de calitate, înaintea lui, dar mai ales a copiat pe Racine !...

Oare, abia în timpurile moderne să fi început acest sport ? Dar poetul Virgiliu este regele pla giatorilor. In general, poeţii latini n-au cruţat pe poeţii greci: i-au anexat pur şi

simplu traducându-i! Traducându-le până şi numele, uitând că acestea sunt intraductibile. Intr-o faimoasa pa gină de Bossuet (vezi: Sermon sur l’ardeur de Ia Pénitence), acest sublim stilist pune Păcatul să vorbească aşa:

„Dar lăsaţi-mă să-mi uşurez aceas tă patimă. Mă voi duce apoi în faţa lui Dumnezeu, cu spiritul mai liniştit. Priviţi pa acest nebun de pe ţărmul unui fluviu, care, voind să treacă pe celălalt ţărm, aşteaptă ca fluviul să se scurgă tot. Nici nu observă că flu viul curge fără încetare, şi că ar trebui să treacă pe deasupra, mergând contra torentului, rezistând cursului pasiunilor noastre şi nicidecum aştep tând să vadă scurgându-se, ceva care nu se va scurge niciodată”.

Am învăţat să scriem pe o mie de pagini ceea ce anticii ştiau să scrie pe o piatră!

Lungim vorba.Cu mult înaintea lui Bossuet, Horaţiu scria acest vers atât de plagiat

de neo-clasicul francez:„Rusticus exspectat dum delluai amnis”...Ţăranul care aşteaptă să sece râul a făcut o extraordinară carieră în

lu mea limbajului figurat.Maurras, care iubeşte ideile, se în treabă, pe bun motiv: dar oare

Horaţiu a ştiut să dea versului său înţe lesul moral pe care i-l dă Bossuet? Ei, iată o întrebare! Să vedem! Într-adevăr, în Epistola a Doua, din Prima Carte, Horaţiu scrie, exact

cu profunzimea morală a lui Bossuet, aşa: „Vivendi qui recte profugal horam Rusticus exspectat dum

delluat amnis: at iile.Labitur et labetur in omne volubilis aevum”.Ah, ce plagiator, acest popă de Bossuet! Copiază şi nu spune

de unde a copiat.Dar, dacă mergem mai departe, pe fir, descoperim că imaginea aceasta

se află şi într-o poezie de Musset, care înfăţişează un „patrie accroupi”, oare „regarde l’ean couler”.

Ca romantici „originali” al acestui secol, putem exclama: „Horaţiu, Bos suet, Musset: ce bandă de plagiatori! Cum s-au furat unul pe altul!” I încă o clipă de răbdare: versul lui Horaţiu nu poate fi al lui Horaţiu: în Italia Iui, fluviile nu sunt adânci; sunt mai mult repezi, pe albii stâncoase...

Ion Luca Caragiale

Să ştii că şi ăsta a plagiat Să ştii că şi ăsta e hoţ!

Într-adevăr imaginea se găseşte în stufoasele versuri ale lui Homer, unde toate imaginile lumii au fost, odată pentru totdeauna, culcate!

Prin urmare şi Horaţiu a plagiat pe Homer.Dar Homer, unde va fi văzut el, în Grecia, fluvii adânci care să nu

„poa tă fi trecute decât în luptă cu valul? Asemenea fluvii Grecia nu are, nu a avut niciodată. Imaginea asta vine din Asia, din Mesopotamia, cine poa te spune de la ce aed necunoscut, aparţinând cine ştie cărei civilizaţii carbonizate, dintr-un continent cu ape adânci, fertilizatoare ca Nilul...

Plagiatul a fost trecut printre păca te de-abia în secolul al 19-lea. Scrii-torii au fost îndemnaţi de trombonul genial al Iul Victor Hugo, să se limi-teze la propria lor persoană. In felul acesta, marea cultura clasică a intrat definitiv în Muzee, iar literatura mo dernă s-a umplut de ignoranţa, si de personalitate.

***Caragiale a plagiat nuvela sa Kir Ianuloa.În această veche carte conţinând operele literare (comediile, poeziile,

nuvelele şi unele scrisori) ale lui Machiavelli, se găseşte tradusă în franţu-zeşte: „Foarte glumeaţă poveste a Archidracului Belphegor”, însoţită de un „argument” care sună aşa: „Archidracul Belphegor este trimis pe lume de Pluton, cu obligaţia să se în soare acolo. Acesta soseşte, se însoa ră, dar neputând suporta ifosul jumă tăţii, sale, preferă să se reîntoarcă în Infern, decât să rămână lângă ea”.

Este - întocmai - rezumatul celor două nuvele, prima de Machiavelli, a doua de Caragiale. (Cutez să afirm că a lui Caragiale este mai frumoasă, dar e drept că este şi mai tardivă: aproape patru sute de ani se află între ele).

Întrebările

După terminarea rezumatului domnul pre şedinte citeşte următoarele întrebări domnilor juraţi, Ia care au de răspuns:

1) Delicventul C. A. Ionescu-Caion este .culpabil că, prin articolele publicate in Revista Literară, a prepus asupra Iul Ion L. Caragiale, fapte care ar expune pe re clamant la pedepse sau dispreţul publi cului ?

2) Cauzat-a prin aceste articole, prejudicii materiale reclamantului? 3) Care e cuantumul prejudiciilor?

Sentinţa

După o scurtă deliberare juraţii aduc un verdict de achitare.(Constantin Mille)

Romulus Dianu: Un plagiat al lui Caragiale

CARAGIALE are încă amici şt inamici (aici, ca şi cum ar mai trăi.Este semnul neîndoielnic că trăieşte.Sângele său dogorit în Sudul ce s-a spovedit prin fenomenale forme

ale spiritului, s-a transformat, a intrat în cărţi şi s-a încuiat acolo, de unde încă mai lupta, gândind că eroul său Kir Ianulea, în vorbe de o neasemuita sinceritate: „Măcar că de viţă sunt arvanit şi nu prea am învăţat buche, dar drept să-ţi spun, la asta nu mă dau pe nici un rumân, fie cât de pricopsit cărturar. Îmi plac cu deosebire limba şi lumea de aici, şi, aşa, fiind că m-am săturat de atâtea primejdii ale călătoriei, de atâta bătaie de cap, şi de inimă, ale negoţului, am venit să mă aşez în Valachia, la Bucureşti; să mă bucur de isihie şi de rodul în delungatei mele trude”...

Aceasta este povestea, nu numai a lui Kir Janulea, dar a tuturor oame nilor ca el, foşti corăbieri împriete niţi cu şesul si cu Balcanii, oameni trecuţi de la negustoria pe apă, la aceea pe uscat, şi cari au privit în jur, In Valachia, ca pe întinsul propriei lor bărcuţe, unde fuseseră „căpitani”. Iubitori de „isihie”, adică de linişte, aceşti oameni aparţineau unor rase prea vechi pentru a mai putea iubi romantismul nepricepător al agricultorilor. Ei vorbeau şi scriau o limbă care era a lor şi pe care o impuneau aici cu forţa geniului care ades le ridica fruntea.

Nu numai moravurile, dar şi vor bele comune tuturor porturilor Răsări tului Mediteranei au fost aduse aici, prin graiul lor: dichis, sindrofie, fi lotimie, ifos, ageamiu, apilpisit, maladeţ naporoţean, fost-mu, parighoria tu kosmu, iatac, icusar. Jucau otusbir, ghiordum şi stos, gustând zumaricale şi ciubuce.

Pitorescul acestor orientali i-a făcut Iubiţi şi apreciaţi. Caragiale este, azi un clasic al literaturii noastre; cu toate că nimeni n-a lovit mai cu sete decât el, în „şcoala latinistă”, cea mai serioasă încercare de a restaura limba română, după atâtea năvăliri barbare.

Caragiale a avut un mare admirator: pe Paul Zarifopol, o minte de elită, dar tot un om din Sud. Astăzi, unii scriitori reiau procesul de acolo de unde a fost lăsat, şi continuă puternica apăsare balcanică asupra lim bii. Nici o rezistenţă nu li s-a opus. Se va vedea însă că geniul lui Caragiale se impunea aici şi printr-un clasicism de metode, care a uluit o Întreagă generaţie de romantici.

***Zilele acestea am recitit pe Caragiale Trebuie să spun că m-am

obosiţi! puţin, căutându-l prin librării, după ce, acum vreo opt ani, fără niciun protocol, mă despărţisem de el pen tru motive ce răsar în rândurile de mai sus. Cărţile lui Caragiale au devenit rare in comerţ. Exemplarul de „Nuvele şi Schiţe”, pe care mi I-a procurat amicul meu, domnul C. Pantazescu, s-a întâmplat să fie rău tipărit, cu paginile încurcate, unele puse de dădeau erori, iar altele lipsă chiar în cuprinsul nuvelei despre care va fi vorba în cele următoare. Mi-a părut bine de acest accident tipografic, fără de care concluziile mele ar fi fost, probabil mai dezvoltate, susţinute de!

Nu limba lui Caragiale mă interesa, de data aceasta, ci savanta lui abi litate literară.

Cine ar putea să afirme vreodată, cu o deplină conştiinţă a răspunderii, că autorul lui Kir Ianulea este un pla giator ?

N-ar aduce nimeni o asemenea acuzare, pentru că ea ar fi nefondată.

Procesul Caragiale(texte preluate din: „Adevărul”, Buc., XV, 4621, 11

iunie 1902,p.3. şi numărul următor; „Curentul”. Bucureşti, XV, 5339, 25 dec.1942, p.5; adaptările la ortografia actuală aparţin

redacţiei revistei „Oglinda Literară”)

(urmare din numărul anterior)


Comparaţia cinstită a acestor două texte va linişti, desigur, şi conştiinţa acelor care n-ar vrea să spună „Amicus Plato, sed magis amica veritas”!

Textul lui Machiavelli

lată ce se poate ceti în vechile cronici ale Florenţei: Un om locu ia sfânt, a cărui viaţă, în epoca aceea întărea toată lumea, poves teşte că, într-o zi, cufundat în pioa sele sale meditaţii, văzu, gratie rugăciunilor, că cele mai multe su flete ale nenorociţilor muritori cari mureau în neiertarea lui Dumne zeu şi care se duceau în Infern, se plângeau de o nu fi fost condam naţi la această eternă nefericire decât pertru a fi însurat.

Pluton hotărî ca toţi prinţii in fernului să se adune pentru a examina serios această afacere. (E vorba de a trimite un drac pe pă-mânt). Sorţii căzură pe Archidracul Belphegor, care mai înainte de a fi fost repezit din cer, fusese archanghel.

Iată în ce consistau ele condiţiunile călătoriei. (nota traducerii):Trebuia să i se dea îndată celui căruia i se încredinţa această mi siune o suma de o sută de mii de dolari!, cu care el urma să vină în lumea asta, sub înfăţişate omenească, să-şi ia o femeie, să trăia scă cu ea zece ani, să se prefacă a muri la capătul acestui termen, să revină în Infern şi să dea sea mă superiorilor săi, prin propria sa experienţă, asupra inconvenien telor şl neplăcerilor căsătoriei. (Œuvres littaires de Machiavelli. Editions Charpentier, 13 Rue de Grenelle. Paris, page 323 et suivantes).

Textul lui Caragiale

Zice că odată (…) a dat poruncă Dardarot, împăratul iadului să adune diavolii, etc. … S-a tras de ţăcălie, a tuşit, (etc.) şi le-a zbierat aşa: … toţi oamenii sosiţi de pe la dânşii, aici la noi, se plâng numai şi numai de soţiile lor; toată vina pentru pierzarea lor o aruncă în spinarea nevestelor. Pe care-l întrebi de ce a ajuns aici, femeia şi iar femeia.

… Dar iarăşi nu-mi vine să las aşa lucru ciudat fără de aproape cercetare. Aşadar, după multă chibzuinţă, am hotărât să trimit pe mititelul Aghiuţă...

Dumneata, numaidecât, ai să iei din comoara împărătească suta de mii de galbeni… Apoi o să te împieliţezi din cap până în călcâie în chip de om muritor şi să te duci pe pământ … să te căsătoreşti şi să trăieşti cu nevasta zece ani. Pe urmă să te faci să mori… şi să te întorci să-mi dai socoteală una câte una, de toate prin care ai trecut ca om însurat. (Opere, Caragiale, Editura Cultura Naţională, pag. 218 şi urm.)

Toate evenimentele se desfăşoară întocmai ca în nuvela lui Mcrchiavelli. Dracul italienesc se aşează în cartierul Ognissanti, iar dracul caragialesc în „mahalaua Negustorilor”. Pri mul drac, e om de treizeci de ani. Dracul al doilea, „nici matur, nici prea tângău, om tocmai în puterea vârstei”. Italianul se cheamă Roderigo; iar pripăşitul de pe la noi, Kir lanulea. (Nu e român: singur spune că e „arvanit”, şi că nu s-ar da pe nici un rumân). Roderigo pune ochii pe frumoasa Honesta. Kir lanulea, pe Acriviţa! Honesta are trei surori, Acrivi|a are tot trei. Honesta mai are şi trei fraţi Acriviţa, mai modestă, are numai doi! Apoi începe pârjolul casnic: Machiavell e discret, ne spune doar că Honesta era orgolioasă şi fără milă, Caragiale ne face portretul unei mahalagioaice care bate slugile, zice „prostul de lanulea”, îsi calom-

niază prietenele ce-i vin în casă (e un tablou de o mare culoare orien tală, făcut cu mijloace de maestru al sarcasmului), varsă supa fierbinte în capul soţului său, e geloasă şl-l acuză de „berbantlâcuri”, se bate cu bărbatul în faţa oaspeţilor, etc. Apoi schimbă metoda: îl ia cu binele, îi cere să-i înzestreze surorile, să facă frăţiorilor câte un mic capital, pentru afaceri. Machiavelli scrie doar .că „pentru a avea pace în casă, el a trebuit să trimită pe unul dintre frăţiorii soţiei sale în Orient, cu mărfuri, şi să deschidă prăvălie celuilalt fra-te. Kir lanulea face la fel cu respectivii!

Totul ar trebui tradus şi comparat, fiindcă totul se potriveşte de minune. Negoiţă este. introdus în acţiunea nuvelei în acelaşi mod în care Machiavelli introduce pe Matteo: Kir la nulea fuge de spaima creditorilor, ruinat, este adăpostit de Negoiţă sub o glugă de coceni, scos apoi. lanulea îi spune că el e dracul şi că vrea să-l facă om: are să intre, sub forma de boală în fata domnului, n-au s-o vin dece toţi vracii la un loc, numai Negoiţă are s-o lecuiască, dar să ceară preţ bun. De două ori intră dracul în trupul tânăr al copilelor, şi de două ori Neqoită primeşte bani mulţi. A treia oară, dracul îşi ia rămas bun de la Negoiţă, dar acesta a devenit lacom, şi ar vrea să exploateze me reu pe fostul Kir lanulea din gluga de coceni. Când se mai prezintă şi în a treia fată bolnavă, aceasta cere capul lui Negoiţă. În pericol de a fi ucis, el îşi aduce aminte de Acriviţa şi declară că numai cu femeia asta, văduvă într-o mahala, ar putea să scoată răul din bolnavă. Kir Ianulea auzind cu ce armă teri bilă are să-l tortureze, de aci înainte amicul său Negoiţă, fuge în iad, mai înainte de a împlini sorocul de zece ani...

Cu mici variaţii descriptive, legate de mediul social şl de epoca în care aceste nuvele au fost scrise, ele sunt de o perfectă asemănare. Cara giale n-a avut „scrupulul romantic” de a respinge un lucru atât da bine făcut, şi pe. care putea să-l iscăleas că. L-a iscălit, şi nuvela Kir lanulea figurează in toate bunele manuale ale antologiei nuvelei.

Pentru ce? Pentru că oricât ar fi de probat adevărul, Caragiale va fi me reu susţinut de restul operelor sale. Răspunsul este acelaşi pe care l-ar putea da Shakespeare, când ar fi în trebat asupra „împrumuturilor” sale în Commedia del’Arte, sau Molière când ar vorbi despre Scarron. Acelaşi lucru ar răspunde Alphonse Daudet, acuzat de a fi plagiat după nuvela poetului Maurice Moantégut, situaţia capitală din nuvela sa „Obstacolul”. Cu nimic n-ai varia apărarea sa, Richepin acuzat de a fi plagiat una din baladele poetului german Rueckert.

Cu atât de faimoase precedente, cine nu poată scăpa de sub acuzare?

Anatole France a scris o amabila Apologie a Plagiatului, foarte cu noscută. Pleda pentru sine însuşi, apârând pe alţii. Acum vreo zece ani, descopeream stranii asemănări între o nuvelă a doamnei Rachilde, „La Dent”, cu o nuvelă a domnului Liviu Rebreanu, „Dintele”, Astăzi, n-aş mai trage aceleaşi concluziuni! M-am ţi nut departe de cărţile altora atunci când am scris eu vreo carte, dar trebuind acum să încadrez acest pla giat al lui Caragiale, reflectez că, poate, cărţile cele mai bune sunt cărţile plagiate, cărţile care, din mână în mâna, au sosit până la noi, fie în forma uscată a traducerilor fidele, dar urâte, fie sub aceea a plagiate lor făcute cu artă, din om în om, din secol în secol, pentru a fi etern iu bite, şi pentru a îndrepta spre ca riera literelor nu numai genii creatoa re, dar şt naturi mai sărace, poliţişti de bibliotecă, detectivi critici, care, în acest meridian de cultură, desco peră adevăruri elementare.

Este vorba despre adevărul că Spi ritul este Unul, şi că aproape de Spi rit creaţiile încep să se asemene în tre ele, arătând prin asta că Arta e Una.

Noiembrie soseşte (fragment)

Cuvinte cad în toamna unui gând,se-aşază-n versuri – pietre funerare.tristeţile, alcooluri fumegând,plâng harta unor amintiri amare.

Ca un blestem noiembrie soseşte,nori sumbri se ridică – metereze, cât luna-şi poartă auriul peşteprin ceţuri reci ca-n vechi gravuri engleze.

E ceas elegiac, secunda-şi frânge cristalul într-o hohotire mută,de când copacii par să scuipe sângecu frunzele-n metalică derută.

Frânghia vieţii – scurtă şi subţire –o calc cu spaime mari de-un tâlc de vreme.ni-s paşii tot mai mult în amintire,nu eu, ci timpu-n sângele meu geme.

Am putea înscrie creaţia poetului Al. Căprariu într-o tradiţie a liricii ardelene care include nume şi opere de referinţă, şi totuşi, Al. Căprariu a fost un romantic – uşor – cenzurat, care a încercat şi-a reuşit să deschidă orizonturile neoclasice. Dar de aici, poetul a evoluat către meditaţia de tip elegiac, marcând – în fapt – o evoluţie previzibilă a liricii sale. Astfel, Al. Căprariu şi-a făurit o voce originală, cultivând cu predilecţie puritatea şi diafanul întâlnite şi extrase deopotrivă din existenţa realităţilor cotidiene ori din viziunile cosmice. Aşadar, poezia scrisă de Al.Căprariu, construindu-se pe un sistem tainic de legături contradictorii cu interiorul vieţuirii plin de concretul metaforizat oniric şi cu exteriorul împins către senzaţia de – delir – pietrificat în cuvinte desprinse dintr-o sintaxă – neascultând – de legile discursivităţii, este suficientă sieşi într-un cod ce poate fi el însuşi poezie; o poezie a cărei decodare este o altă poezie. Percepţia poetică a lui Al. Căprariu a presupus întotdeauna un spaţiu al insolitului pus în expresie printr-o decizie lucidă. Altfel spus, poezia a fost pentru Al. Căprariu arta imaginilor şi – tărâmul – simţirii, cum şi sistemul existenţial ce nu se poate parafraza.

Victor Sterom

Remember: Al. Căprariu ( 20 decembrie 1929 – 4 februarie 1988)


Febril om de acţiune, veritabil ferment cultural al urbei gălăţene, dl. Ilie Zanfir este mereu în prima linie, păstorind, sub cupola Bibliotecii „V. A. Urechia”, o serie de întâmplări de ecou. E drept, visează la o Bibliotecă Metropolitană şi se zbate ca marile proiecte să prindă viaţă. Trudit, se aşează la masa de scris şi ne răsfaţă cu volume necesare, atent la interferenţele culturale, vădind priză contextuală. Se ocupă de revista Axis libri, de editură şi de Saloanele literare şi găseşte timp de a ne oferi o documentată Istorie postdecembristă a presei culturale, războindu-se cu „licuricii culturali”, luând temperatura vacarmului postdecembrist. În fine, dincolo de analiza fenomenologică a actului jurnalistic, lansând judecăţi răspicate, el ştie că stolul cuvintelor, trimise în lume, exprimă chiar „respiraţia fiinţei noastre”. Încât, neastâmpăratul autor, mereu în alertă, mereu pus pe fapte mari, ne încredinţează un proaspăt buchet de „eseuri danubiene”. Doldora de informaţii, Dunărea – poveste şi adevăr poartă, sub pecetea nostalgiei, întâmplări de la mila 80, povesteşte despre marii oameni (precum „santinela” V. A. Urechia, veghind spaţiul carpato-balcanic) şi depune mărturie despre aşezarea dintre ape, gândind tonic, cu „optimism temperat”, la viitorul Galaţiului, redescoperindu-l...

Cine a răsfoit (măcar) un opus consistent, saturat documentar, precum Fenomenul literar în presa românească între anii 1990-2000 (Editura Timpul, Iaşi, 2012), va conchide, fără umbra vreunei ezitări, că autorul ni se înfăţişează ca un ghid credibil, bine informat, conducându-ne prin hăţişurile / ceţurile tranziţiei, în acel deceniu agitat, confuz, gălăgios. Or, dl. Ilie Zanfir nu se mulţumeşte a inventaria, cu generozitate a-critică, evenimentele şi ecourile lor, descătuşând, se ştie, în acel învolburat deceniu, polarizând societatea noastră, limbajul (dezinhibat, inflamat, isterizat). Observator

sagace, stăpânind volumul informaţional, decupează citatele probatoare. Oferă o istorie „caldă” a clipei, fişând reacţiile (unele, vai, conjuncturale, acut politizate) pe fundalul pluralismului şi conflictualismului. Urmăreşte starea literaturii şi oglindirea ei în presa culturală, noile orientări şi paradigme. Va cerceta (fişând meticulos) principalele reviste culturale (România literară, Caiete critice, Contemporanul-Ideea europeană, Literatorul, Dilema); şi, urmărind „modelul Capitalei”, emergenţa revistelor literare în Provincie, soarta literaturii în marile cotidiene, într-o vreme bântuită, sub flamura revizuirilor, de mări războaie culturale. În consecinţă, aşează sub lupă câteva din temele majore ale dezbaterilor literare de-atunci: confruntarea estetic-politic (prin tandemul Eugen Simion – N. Manolescu, ultimul virând spre politica activă), prezenţa generaţiilor şi promoţiilor literare (a „ideologiei de grup”), declinul criticii de întâmpinare prin criza de autoritate, reculul sintezelor, exacerbarea spiritului polemic, căzând în radicalism, negativism, revizionism etc. Evident, nu putea ocoli aprinsele dezbateri despre canon, literatura „de sertar” sau găselniţa „rezistenţei prin cultură”. Desigur, şi condiţia scriitorului într-o epocă a „analfabetismului TV”, supusă tăvălugului globalizării; de unde şi interesul (tangenţial, totuşi) pentru noile politici culturale în plin hiperconsumism, încurajând, regretabil, o deculturalizare freatică. Noua presă literară îi prilejuieşte, spuneam, dincolo de adiţionarea harnică de informaţii, tuşe energice, corective, deplângând şi acuzând „vremea procurorilor”. Dar şi o necesară cuprindere a revistelor de dincolo de fruntarii (Basarabia, Bucovina), sub idealul literaturii române unitare. Un demers care reverberează emoţional, empatizând cu cei de „dincolo”.

Evident că acest „consum de fiinţă” se revarsă în pagină în „eseurile danubiene”, scrise cu iubire. Fie că

UN ENTUZIAST: ILIE ZANFIR

Începuturile creaţiei lui Simion Stolnicu sunt puse sub semnul unui – simbolism – târziu, beneficiind de un – limbaj – obscurizant şi hermetic, apropiindu-l de – ermetica barbiană, cultivată cu obstinaţie. Către maturitate, poemele sale se – construiesc – pe teme poetice, tinzând – vădit spre simplitate. Poetul Simion Stolnicu a scris poeme în general discursive în care eul liric se interoghează, se explică minuţios în subsidiarul textului, preferându-se pe sine în ipostaza – meditativului – celui aflat în contratimp continuu cu lumea înconjurătoare, suferind – uneori – de singurătate ontologică – alteori – de melancolii întunecoase, toate „puse” pe seama firii, cum şi pe – conjunctura – vieţii personale.

Tonul poemelor create de Simion Stolnicu pare sentenţios, pe când atmosfera lor se încheagă din acumulări de imagini apăsătoare, adesea de un insolit ilar, iar atitudinea lirică pendulează între elegie şi ostentaţie.

Simion Stolnicu s-a dovedit un poet de o erudiţie lingvistică deosebită. Lirismul său duce la o anumită austeritate a imaginii, însă reuşeşte să unească – enunţul surd cu reprezentarea lui plastică – menită să sugereze obiectele şi momentele concrete, verosimile.

Pod eleat(fragment)

Spre zori, podul era unghiul spart în infinitCa-n faustiana pentagramă;

ADRIAN DINU RACHIERU

deapănă, sfătos, povestea Dunării, fie că se luptă cu limbajul de lemn al defunctei epoci (taxând, inerţial, Galaţiul drept „oraşul roşu”), dl. Zanfir evidenţiază „explozia culturală” a urbei. La aceste reuşite, la acestă schimbare de percepţie, având ca vector scriitorimea, contribuţia domniei-sale e de netăgăduit. Plus speranţa unei renaşteri, artiştii cetăţii – ne reaminteşte entuziastul autor – fiind „ctitori ai închipuirii”. Dar pentru Ilie Zanfir drumul de la promisiune la faptă e scurt şi nu suportă amânare. Şi dacă vechea vorbă a lui D. Gusti, reamintindu-ne că aşa cum sunt oamenii, aşa sunt şi instituţiile, mai avea nevoie de vreo confirmare, avem în directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, rectitorind-o, un entuziast care nu oboseşte...

Remember: Simion Stolnicu (6 noiembrie 1905 – 29 noiembrie 1966)Victor Sterom

Văzui oţelul cerului, în rouă, descălit,Şi-n cuiburi, nins, lunarul menestrel de

scamă.

Îndrăgostit în somn, purtam în mâini vibraţiile

Pe muşchiu-i ud, muşchiul cu zile;Rinocer părea podul, neînţeles de blândC-un colibri ce-i pigulea viermişori de

gând.

Împovărat de jerbe trecemPe pod şi de parfum mă-mpleticeam:Şi-atât mai aveam: jerbe – ochilor,

stihiilor…


Din furnicarul de participanţi la marea de standuri –peste 400-, în jurul orei 18, spre ceainăria de la etajul 1 se aglutinează un grup în care legăturile se fac din aproape în aproape, ca la predarea unei ştafete. Marilena Lică-Maşala, rotiţa principală a mecanismului făcea prezentările. Persoanele cunoscute, erau ca nordul busolei. Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Virgil Diaconu, Paula Romanescu, Dumitru Dănăilă.

L-am descoperit şi pe Dumitru Nicodim poet ce avea în mână volumul Rubâyat,pe care l-a prezentat împreună cu Omariada, la librăria Bocú din Verona în cadrul unei seri de poezie italiană şi română,alături de Geo Vasile. M-am bucurat să-i văd şi pe Emil Lungeanu,Ioana Stuparu,Steluţa Istrătescu, Lucreţia Picui.

Cercul de cunoştinţe se lărgeşte.Cineva de lângă mine,vorbeşte o limbă română cu un pronunţat accent străin.Este doctorul Akin Obisanya din Nigeria,absolvent al Facultaţii de Medicină Iaşi,cam

din aceeaşi perioadă cu mine.Este prezent cu volumul Understanding our Brothers,al cărui subiect este încercarea de aplanare a tensiunilor dintre religia creştină şi cea islamică.

A fost prezent şi scriitorul franco-congolez Armand Mavinga,poeţi din Brazaville,Point Noire,Haiti.....De la Chişinău,Emilian Galaicu Păun a onorat asistenţa cu prezenţa sa.

S-a vorbit despre poezie,s-a citit poezie.Surpriza întâlnirii a fost spectacolul oferit de tinerii membri ai Centrului Cultural Francofon din Buzău,care,sub îndrumarea profesoarei Oana Pleşea,au oferit un recital de mare sensibilitate scenică.O clepsidră întoarsă de fiecare tânără şi o atingere discretă pe braţ,schimba „zâna” trezită parcă din timp ,să recite din poemele prezente în antologia Du Congo au Danube.M-am bucurat când mi-am auzit poemul recitat în limba franceză.

Espace „ GADIF- Poezie, 22 noiembrie, ora 18

La invitaţia prietenei şi colaboratoarei revistei Oglinda Literară,scriitoarea Marilena Lică-Maşala, partcip la un eveniment care continuă proiectul cultural A.R.C. (Africa-România- Caraibe ), iniţiat de Institutul Cultural din Paris în octombrie 2011, odată cu mediatizarea Antologiei bilingve de poezie Du Congo au Danube, volum apărut graţie acestei scriitoare, al cărei suflet nu are graniţe. Katia Dănilă,directorul de atunci al I.C.R. din Paris, mentioneaza în volum : „Salut prezenţa poeţilor români în această operă şi felicit autoarea, revista Poezia „şi editorii pentru această împlinire” . Antologia a fost

prezentată şi la Salonul de carte de la Porte de Versailles în martie 2013, în Oglinda Literară,în revista Poezia şi pe scena Centrului cultural din Piteşti.

Stefania Oproescu

Târgul de carte Gaudeamus,

Bucuresti 2013

Gaudeamus 088: de la dreapta la stânga: prof. univ. dr. Maria Antoaneta Lorentz, traductolog, ASE, Bucuresti, scriitoarele

Steluta Istratescu (Pitesti), Ilzi Sora (Pitesti), Stefania Oproescu (Focsani), Marilena Lica-Masala (Paris) si Dumitru Nicodim

(Bucuresti).

Marius Chelaru şi membrii Clubului Francofon din Buzău

Ştefania Oproescu citeşte alături de Lucreţia Picu.Marilena-Lica Masala - amfitrioana poeţilor de la Gaudeamus

Gaudeamus 033: (în picioare) de la dreapta la stânga: scriitorii Marius Chelaru (Iasi) si Virgil Diaconu (Pitesti);


În cadrul Primului Salon Neosimbolist de la Madrid, artistul spaniol Ivan M.I.E.D.H.O a expus o operă despre poetul Mihai Eminescu. Salonul de Artă Neosimbolistă este organizat şi sponsorizat de Ministerul de Cultură al Spaniei, împreună cu asociaţiile culturale Besarilia şi Mentenebre şi se desfăşoară la Muzeul La Corrala din Madrid. Curatorul expoziţiei este istoricul de artă Pedro Ortega Ventureira. Salonul este organizat în cadrul cunoscutului Festival Gotic din Spania, SGM Fest, ajuns deja la a cincea ediţie.

Nu este prima oară când artistul M.I.E.D.H.O abordează în fotografiile sale imaginea lui Mihai Eminescu. De această dată, o face însă dintr-un unghi personal şi se centrează pe cea mai întunecată perioadă din viaţa poetului, boala şi internarea în sanatoriul doctorului Şuţu. Intitulată „Sweet Art: Mihai Eminescu şi Veronica”, opera prezintă un autoportret al artistului însuşi în rolul poetului român şi un model care o interpretează pe Veronica Micle. Cei doi sunt prezentaţi îmbrăţişaţi, în culori întunecate, care simbolizează latura cea mai ascunsă a minţii umane, nebunia, durerea şi tragedia dragostei lor.

„Sweet Art: Mihai Eminescu şi Veronica” face parte din seria fotografică Doppeltgänger, în care artistul abordează tulburarea bipolară, boala de care se presupune că a suferit Mihai Eminescu. Criticul Ana Isabel Diaz Plaza observă că „M.I.E.D.H.O recurge la conceptul de Doppeltgänger pentru a simboliza participarea altora în viaţa noastră şi influenţa noastră în tot ce ne înconjoară, ceea ce duce la o cultură în continuă expansiune şi globalizare. Pe lângă simbolism, lucrările lui se evidenţiază prin înalta calitate tehnică. Artistul fuzionează fotografia cu pictura, iar rezultatul este o operă unică, ale cărei limite se estompează.”

Lucrările expuse în cadrul Primului Salon Neosimbolist din Spania au fost selecţionate de un juriu format din istoricul de artă Pedro Ortega Ventureira, Dr. Miguel Salmerón Infante (Universidad Autonoma de Madrid), Ana Isabel Díaz Plaza (Universidad Autonoma de Madrid) şi Dra. Lourdes Santamaría Blasco (UMH). Expoziţia colectivă îşi propune să evoce atmosfera saloanelor din Paris, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi să ofere o călătorie prin tematica şi imagistica simbolistă, reformulată în secolul al XXI-lea: lumea viselor, reinterpretarea motivelor biblice, calea de transformare şi arta underground în contemporaneitate.

Expoziţia este deschisă la Muzeul şi Centrul Cultural La Corrala din Madrid - Calle Carlos Arniches, 3-5, 28005, până pe 30 noiembrie 2013.

Eminescu şi miraculoasa poveste

Eminescu vine de demult şi de departe, din adâncul miraculoasei poveşti a neamului nostru, din toate colţurile României peste care se leagă de mii de ani dorul de doine şi tânguirea fără leac a Mioriţei, vine ca o misterioasă lumină „pe căi de mii de ani” din basmul vechi al zânei Dochii; vine din matricea stilistică a sufletului românesc pe care l-a întrupat şi l-a mărturisit pentru eternitate lumii întregi, acelei lumi căreia poetul i-a evocat în grandioase poeme mitul propriei naşteri şi deveniri.

Mitul codrului, al pădurii, este tema multor poezii eminesciene: Fiind băiet păduri cutreieram, Povestea codrului, Revedere, Freamăt de codru, La mijloc de codru. Pădurea/ codrul şi iubirea sunt interdependente, natura joacă un rol protector. Codrul, apa, cerul sunt elemente naturale care depăşesc percepţia şi trezesc procese intelectuale: Codrul e ideea de speţă, stotornicul încurgător, apa e substanţa primară, iar cerul este locul de plecare al luminilor (Călinescu). Eminescu reeditează mitul pădurii sacre, al naturii arhaice. Pădurea este substitut al mumei, sens al unui ideal uman suprem de prospeţime. În Revedere, efemerei condiţii umane i se opune, în vorbele codrului, pe o hartă de enumerări esenţiale reţinute parcă din imaginea copilăriei popoarelor, statornicia cosmosului mare între ale cărui elemente se înscrie şi el. În Povestea codrului, îndrăgostitul rosteşte invitaţia la o dublă regresie, în vis şi în vârsta de aur a copilăriei, întreprinse ca un exerciţiu ludic, pentru reintrarea în codrul mitic, sustras timpului şi deci destinului.

În poezia eminesciană, momentul temporal – noaptea – este dedus dintr-un detaliu al descrierii: „Peste vârfuri trece lună” (Peste vârfuri). Relaţia omului cu luna stă sub semnul viselor, al stărilor subconştiente, imaginative, al forţelor feminine creatoare, simbol al fecundităţii şi dăinuirii lumii. Luna este ochiul cosmic, ea eliberează gândirea de tirania realului şi de suferinţă, îl ajută pe eul liric să contemple universul. Lumina lunii este viaţă. Din clipa măreţului miracol al facerii, se constituie izvorul neînsecat, generator perpetuu al existenţei. Lumina constituie materie cosmică, energie, vibraţie, concentraţie cromatică, mişcare dinamică. Teiul înalt, sfânt, vechi se profilează pe bolta poeziilor eminesciene. Teiul conferă tinereţe veşnică, mirosul florilor de tei predispune la visare, el este martorul desfăşurării vieţii umane cu multiple probleme sufleteşti. Simbol al vieţii elementare, crescut din apele de la începutul lumii, el marchează centrul-scară către cer.

Lirica erotică eminesciană capătă vocaţia metafizică a întâlnirii cu absolutul. Ea are puterea creatoare de micro şi macrocosm. Trăirile eului liric sunt în relaţie directă cu fiinţa iubită. Cucul, teiul, izvorul, pădurea sunt „măşti“ ale eului liric. Intensitatea trăirii interioare a eului liric transformă o certitudine, absenţa fiinţei iubite, într-o stare de incertitudine, de aşteptare înfiorată şi plină de speranţă. Portretul iubitei nu capătă contur, nu înregistrează o descriere detaliată, iubita este Ea, sugestie a unei fiinţe unice şi inconfundabile. Ea poate converti numele lucrurilor, poate explora tainele interzise, poate străpunge noaptea. Iubita rămâne o fiinţă enigmatică, identificabilă doar ca sursă a trăirilor eului liric. Iubirea este resort al aspiraţiei spre transcendentalismul paradisiac, este preţul pactului încheiat. Eul liric trăieşte o iubire spiritualizată prin care se reface armonia cosmică: în concepţia romantică, realitatea e vis, ideea dragostei e singura cale de trăire a Absolutului, în sensul că iubita este aceea care salvează spiritul prin imaginea simbolică a iubirii. Pentru o clipă, visul pare realitate. Timpul prezent, al elementelor naturale, sugerează coordonatele scenei reale; viitorul accentuează dorinţa ca, sub puterea sentimentului, visul să devină realitate.

OPERĂ DESPRE MIHAI EMINESCU ŞI VERONICA

MICLE EXPUSĂ LA SALONUL NEOSIMBOLIST

DE LA MADRIDEva Defeses

Iuliana Clima-Caraghin


Se împlinesc două secole și jumătate de la răscoala condusă de Sfântul Atanasie la Salva și de la sfârșitul său mucenicesc, ce a urmat ca o consecință a acesteia, însă, din păcate, viața și activitatea sa sunt insuficient cunoscute și astăzi credincioșilor de rând, în ciuda aprecierii de care se bucură din partea Bisericii Ortodoxe, care l-a canonizat acum cinci ani2. Ce-i drept, chiar și specialiștilor, viața lui le rezervă multe mistere, și acest lucru datorită pauperității surselor documentare.

Ba mai mult, chiar și cei care au un bagaj de cunoștințe cu privire la el, sunt, în marea lor majoritate, cunoscători ai revoltei pe care a condus-o, a cuvântării înflăcărate pe care aținut-o3, a sfârșitului său mucenicesc și atât.

În acest sens s-a născut prezentul articol, care își dorește să aducă în fața cititorilor un aspect nevalorificat decât într-o măsură nesemnificativă de către istoriografia contemporană, acela al bejeniei moldovene a eroului năsăudean.

Exilul său autiompus dincolo de munți s-a datorat, după cum ne informează istoricii, amânării eliberării sale din serviciul militar obligatoriu pe care îl prestase în timpul împăratului Carol al VI-lea, tatăl Mariei Tereza4, care l-a determinat să dezerteze.

Ajuns în Moldova, el a slujit în armata domnitorului de atunci, Mihail Racoviță5 vreme de 13 ani, retrăgându-se la vârsta de 61 de ani6 (deci între anii 1707-1720), și rămânând răzeș alți câțiva ani aici. Această perioadă a vieții sale, consistentă din punct de vedere al duratei, și cu certitudine, densă din punct de vedere evenimențial, este însă necunoscută în amănunt istoricilor. Ceea ce știm este doar că el s-a comportat exemplar în armata domnitorului pomenit anterior vreme de treisprezece ani, fapt pentru care, în momentul retragerii, dobândise rangul de căpitan.

Nu știm dacă, asemeni Sfântului Pahomie de la Gledin7 și multor alți români ardeleni, a fugit acolo motivat fiind și de prigoana uniată, care era în plină desfășurare la acea vreme. Știm însă că acolo a găsit într-o stare de înflorire credința strămoșească pe care o iubise atât de mult până atunci, și nu este exclus ca fermitatea atitudinii sale cu privire la nepărăsirea Ortodoxiei din timpul răscoalei să se fi datorat și influenței acestor ani și a preoților cu care a intrat în contact atâta vreme cât a stat aici.

Plecarea lui nu a fost una singulară, în acele vremuri, o mulțime de ardeleni preferând trecerea graniței aici, datorită condițiilor de trai mai bune, fapt ce arată unitatea și solidaritatea românilor din cele două state medievale. Lor li se va adăuga ulterior și persecuția pentru credință, cele trei generând, imediat după moartea sa, și în parte, datorită faptelor sale, un val de migrații puternice în anul 17638.

Observăm așadar importanța perioadei moldovene a vieții Sfântului Atanasie, a cărui migrație se încadrează într-un adevărat curent. Ea ne arată încă o dată, asemeni altor mărturii, legătura de sânge și simțiri existentă între românii ce viețuiau de o parte și de cealaltă a Carpaților, și vedeau Moldova ca pe un centru al Ortodoxiei și ca pe un loc de scăpare în fața necazurilor și a primejdiilor.

Acum, la ceas aniversar, se cuvine evocată această perioadă frumoasă, dar insuficient reliefată a vieții Sfântului, și readusă în atenție legătura trainică și nezdruncinată ce a existat întotdeauna între românii transilvăneni și cei moldoveni, a cărei dovadă o constituie și acest fapt.

_______________1 Student, Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Pastorală și Facultatea de Istorie și Filosofie,

secția Istorie, din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. 2 Cu privire la acest aspect, vezi: Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ,,Mesaj la canonizarea

Sfinților năsăudeni”, în rev. Renașterea, anul XIX, nr. 5 (217)/2008, p. 3; ***, ,,Tomosul sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru canonizarea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Manu din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu”, în rev. Renașterea, anul XIX, nr. 5, (217)/2008, p. 2.

3 Iată textul acestei cuvântări: De doi ani suntem cătane, adică grăniceri şi carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătăneşti; copiii noştri vor merge până la marginile pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi, să n-avem nici un drept, copiii noştri să fie tot proşti, ori vor învăţa ceva, ori ba? Aşa nu vom purta armele, ca şi sfânta lege să ne-o ciufulească tisturile. Jos cu armele! Alungaţi păgânii din hotarele noastre! Auziţi creştini români, numai atunci vom sluji când vom vedea carte de la înalta împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci nu, odată cu capul! Ce dă gubernia şi cancelaria din Beciu, e nimic, îs minciuni goale de azi până mâine! Virgil Șotropa, ,,Înființarea graniței militare năsăudene 1762”, în revista Arhiva Someșană, nr. 24, Năsăud, 1938, p.

Sfântul Atanasie Todoran - un ardelean pripășit pe plaiuri moldave

70. Urmarea ei a fost, după c um este îndeobște cunoscut, frângerea cu roata a bătrânului martir, la c ei 104 ani ai săi. Despre sentința primită, a se vedea: George Barițiu, Istoria regimentului alu II romanescu granitariu transilvanu, tipărită la Romer și Kamner, Brasiovu, 1874, p. 103. Sentința se găsește redată integral la Virgil Șotropa, ,,Înființarea graniței militare năsăudene 1762”, …, p. 79.

4 Virgil Șotropa, ,,Înființarea graniței militare năsăudene 1762”, …, p. 70; Teodor Tanco, Lumea Transilvană a lui Ion Creangă, Editura Virtus Romana Redidiva, Cluj-Napoca, 1999, p. 67.

5 Domnitor al Moldovei, având mai multe domnii între anii 1703-1705; 1707 -1709; 1716- 1726, în Moldova, și câteva și în Țara Românească. Pentru o prezentare complexă a vieții ți activității lui, a se vedea: Demir Dragnev, Eduard Baidaus, Ghenadie Bodeanu, Domnii Țării Moldovei – studii, Editura Civitas, Chișinău, 2005.

6 Teodor Tanco, Lumea Transilvană a lui Ion Creangă,…, p. 68.

7 Despre viața și activitatea lui, a se vedea: Nicolae Feier, Cuviosul Ierarh Pahomie de la Gledin: obârşiile, viaţa, nevoinţele, antecesorii, ucenicii şi urmaşii săi, Ediția a III_a, Editura Reanașterea, Cluj-Napoca, 2007.

8 Arhivele Naționale, Direcția Județeană Târgu Mureș, Fond Comitatul Târnava, dosar 298, f. 25-26; Ioan Bureaca, ,,Aspecte ale bejeniei în veacul al XVIII-lea din județul Bistrița-Năsăud”, în vol. File de Istorie, vol. I, Muzeul de Istorie Bistrița, Bistrița, 1971, p. 149, p. 155.

Iuliu-Marius Morariu1

Membrii Consiliului Raionului Teceu, unul dintre cele mai mari raioane din Ucraina, au decis în cadrul unei sesiuni ordinare să acorde limbii române statutul de limbă regională în întreg raionul, a anunţat biroul de presă al Administraţiei Teceu, citat de portalul ucrainean for-ua.com.

Decizia a venit în urma unei solicitări înaintate de organizaţia românilor care locuiesc în regiunea ucraineană Transcarpatia, alături de Uniunea Regională „Dacia”, de 10 membri ai Consiliului Raionului Teceu şi de reprezentanţi ai unei companii locale (Kozhbuka). Majoritatea consilierilor regionali au votat pentru acordarea statutului de limbă regională, în baza „principiilor de politică lingvistică ale statului”, relatează sursa citată. Legea cu privire la politica lingvistică, adoptată de Rada Supremă a Ucrainei pe 3 iulie 2012 şi intrată în vigoare în august acelaşi an, permite utilizarea

oficială a limbilor regionale în activitatea administraţiei publice locale, în cazul în care 10% din totalul populaţiei dintr-un teritoriu este vorbitoare a unei limbi minoritare.

Raionul Teceu din regiunea Transcarpatia este cel mai mare raion rural din Ucraina, având o populație de 172 de mii de locuitori. Aici există 9 localităţi unde românii sunt majoritari: orașul Slatina și satele Apșa de Jos, Strâmtura, Teteș, Podișor, Bascău, Cărbunești, Bouțul Mare și Bouțul Mic.

De la intrarea în vigoare a legii, limba română a devenit regională în mai multe localităţi din Ucraina, precum satele nord-bucovinene Ostriţa, Buda, Măhala, Prut şi Tărăsăuţi, localitatea Biserica Albă din Transcarpatia, localitățile Voloca și Hrușăuți, din raionul cernăuţean Hliboca, şi satul Igeşti, din raionul cernăuţean Storojineţ.

Statutul limbii române in raionul Teceu (Ucraina)


numai, documentându-mă pentru diverse chestiuni, am înţeles care era situaţia atât a proporţiei ştiutorilor de carte, cât şi a evoluţiei istorice în conexiune cu mobilitatea populaţiei, funcţie de etapele prin care a trecut, în timp, regiunea. Sunt, de altfel, aspecte subliniate şi de Traian Brătianu în carte, cu accent în capitolul II al părţii a treia, între „problemele prioritare” în presa vremii, un subcapitol purtând titlul „Nevoia de românizare”. „revenirea Dobrogei la ţară nu a însemnat automat şi integrarea ei în viaţa politică, economică, socială, culturală a României. Până în 1880, când a fost adoptată Legea de organizare a provinciei, elementele vechiului erau prezenţe puternice şi în administraţie şi în învăţământ şi în cultură şi în alte sectoare”. Plecând de ideea, subliniată cu tărie în presa vremii, că „românizarea” trebuie făcută „fără procedeuri şoviniste” (p. 92), asigurând locuitorilor cadrul pentru a putea trăi în pace, toleranţă. Sau, de pildă, interesantă este şi o spicuire din presa vremii despre cum a fost privită revenirea regiunii la România: „Vrend-nevrend ne-am făcut stăpâni pe Dobrogea. Astfelui au vrut Europa, şi n’avem decât a vroi şi noi tot astfelui”; şi „Astfelui fiind faptele, nu credem alta nimic oportun decât de a ne privi Dobrogea ca proprietatea noastră şi a ne cugeta la ce avem de făcut,

spre a trage din această proprietate toate foloasele legitime şi, mai cu seamă, a c ta să facem mulţumiţi pe locuitorii de numeroase naţionalităţi, care împoporează această ţară şi de a-i înfrăţi cu noi”. („ziarul „Steaua României, nr. 167 bis, 4 august 1878)

Sau, scrie autorul (paginile 70-71, relativ la ziarul „Istrul”, din Tulcea), „observaţii interesante se fac şi asupra relaţiilor dintre oameni («locuitorii sei au păstrat tot meşteşugul intrigilor bizantine»), al ocupaţiilor («principalul comerţ al Tulcei este al cumperărei şi venzerei grânelor, al pescăriilor, şi pe urmă al celor ce furnizează manufacturile şi colonialele atât în oraş, cât şi în judeţ»), al stării sociale a populaţiei ş.a. Autorul exemplifică, notând, de pildă, detalii interesante despre situaţia concretă a satelor, urmare a felului în care era politica guvernului: „Singure satele româneşti se prezintă mai reu, tocmai din cauza restricţiilor ce s’a făcut cu împroprietăririle românilor”, care nu au primit nici suprafeţele prevăzute de lege ş.a.

Ne întoarcem cale de câteva rânduri la revista „Ovidiu”, din care au apărut, cu întreruperi în perioadele martie 1900-februarie 1902, octombrie 1906-aprilie

1910, 88 de numere, însumând 1324 de pagini în care erau, în afară de creaţii originale şi traduceri literare, recenzii, texte de istorie, arheologie, geografie, folclor ş.a.

Sunt lucruri de detaliu poate mai puţin cunoscute de publicul larg din celelalte părţi ale ţării, analize care arată concret care erau preocupările oamenilor locului, dar şi faptul că presa era şi o sursă de informare, o oglindă a vieţii cotidiene, şi, peste ani, a rămas o preţioasă „arhivă” documentară, conţinând informaţii valoroase, date fiind schimbările prin care a trecut Dobrogea.

Autorul îşi structurează capitolele pe o sumă de direcţii care să contureze o imagine cât mai clară, de pildă: Publicaţii în limbile minorităţilor etnice, Mutarea Centrului de greutate de la Tulcea la Constanţa, renaşterea economică, Recunoaşterea tuturor drepturilor politice, Dezvoltarea învăţământului, Afirmarea culturii dobrogene, Manifestarea fenomenului teatral. Un subcapitol al capitolului al II-lea al părţii a treia abordează „Profilul mass-media comuniste (1945-1989).

De interes este şi partea a patra, „Presa dobrogeană de azi, cu cele două capitole distincte, primul, „Începuturi după 1989”, ţinând şi de analiză, dar şi de informaţie/ informare (subcapitole: O explozie editorială, Un nou stil şi limbaj, Surse noi de documentare), al doilea, „De la texte reuşite la pseudotexte”, vizând strict latura calitativă (subcapitole: teme interesante, teme minore, Prima pagină – oglindă sau bazar?, Titluri bune şi titluri neinspirate, Cuvântul potrivit, la locul potrivit, Întoarcerea la valori).

Utile şi binevenite sunt şi secţiunile din partea finală de „Micro-dicţionar de presă dobrogeană” şi „Index de nume”.

O carte care oferă cititorilor, specialişti sau nu, multe informaţii detaliate, bazate pe documentare, dar şi analize de interes, pe mai multe paliere, care au ca „suport”, reamintim, şi calitatea autorului de jurnalist timp de peste 40 de ani la ziarele dobrogene.

Traian Brătianu, Presa dobrogeană de ieri şi de azi, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna, Constanţa, 2013, 312 p.

„Presa dobrogeană a apărut, s-a dezvoltat şi s-a manifestat în condiţii specifice, mult deosebite de «suratele» ei din alte

provincii ale ţării. Contextul politic, administrativ, social, cultural […] a făcut ca aici, ziarul […] să fie editat abia în

1879, la peste cinci decenii de Curierul Românesc al lui I.H. Rădulescu, şi la aproape 250 de ani în urma gazetei Nisive

Tijdinghe de la Anvers, considerat primul ziar propriu-zis”.Traian Brătianu, Presa dobrogeană de ieri şi de azi, p. 262

În timp, am mai publicat în „Oglinda literară” articole despre cărţi care vizau spaţiul dobrogean sau erau semnate de autori din această zonă a ţării. Între acestea, cartea lui Cătălin Negoiţă, Ţara uitată. Cadrilaterul în timpul administraţiei româneşti 1913-1940 (în care documentarea din presa dobrogeană a fost semnificativă), dar şi cartea constănţeanului Traian Brătianu, Politică şi societate în Dobrogea (tangenţial, apare şi subiectul „Cadrilater”). În cartea lui Traian Brătianu din nou ne „întâlnim” cu presa dobrogeană, şi prin aceea că a constituit un suport important în documentarea autorului, dar şi prin calitatea sa, de jurnalist timp de peste 40 de ani la ziarele dobrogene, în speţă „Cuget liber”, pe care l-a şi diriguit o perioadă. Subintitulată şi „O istorie a partidelor politice şi a administraţiei publice dobrogene (1878-2009), cartea este, reamintesc, structurată astfel: Capitolul I. Revenirea Dobrogei la România, Cap. II. Dezvoltarea Dobrogei în cadrul naţional, Cap. III. Primul război mondial şi urmările sale, Cap. IV. Al doilea război mondial şi schimbările în plan politic şi social, Cap. V. Evenimentele din decembrie 1989 şi impactul lor în timp, Concluzii, urmate de Scurte consideraţii, rezumatele în engleză şi franceză şi anexe (cu listele prefecţilor, primarilor, altor personalităţi dobrogene, catalogul publicaţiilor, fotografii, facsimile ş.a.).

În Presa dobrogeană de ieri şi de azi Traian Brătianu se axează concret (după un segment introductiv privind istoricul mass-media în lume, şi un al doilea, despre presa românească, evoluţia acesteia) pe analiza etapelor care au dus la apariţia şi evoluţia presei în Dobrogea.

Structura cărţii: Prima parte – Mass media în lume. Scurt istoric. Cap. I. Forme informative incipiente, Cap. II. De la primele forme, la ziarul modern, Partea a II-a – Presa românească şi evoluţia ei. Cap. I. Preliminarii publicistice, Cap. II. Presa premergătoare după revoluţia de la 1848, Cap. III. Orientări şi prefaceri în presa secolului XX, Cap. IV. De la presa controlată la presa democrată. Partea a III-a – Presa dobrogeană de ieri. Cap. I. Primele ziare şi reviste, Cap. II. Probleme prioritare în presă, Cap. III. Presa dobrogeană după primul şi al doilea război mondial. Partea a IV-a – Presa dobrogeană de azi. Cap. I. Începuturi, după 1989, Cap. II. De la texte reuşite la pseudotexte, şi, în final, un Micro-dicţionar de presă dobrogeană, Concluzii, Bibliografie selectivă, Index de nume, Rezumat în engleză, Anexe cu iconografie, reproduceri fotografice diverse.

Ne vom opri mai detaliat la părţile a treia, mai ales, şi, apoi, a patra ale cărţii. În partea a III-a, capitolul I, Primele ziare şi reviste, începe cu „Premiere încurajatoare” în care, după ce autorul notează succint cauzele care au dus la decalajul faţă de regat („Presa dobrogeană a apărut, s-a dezvoltat şi s-a manifestat în condiţii specifice, mult deosebite de «suratele» ei din alte provincii ale ţării. Contextul politic, administrativ, social, cultural […] a făcut ca aici, ziarul […] să fie editat abia în 1879, la peste cinci decenii de Curierul Românesc al lui I.H. Rădulescu”), aminteşte titlul primei publicaţii româneşti, „Steaua Dobrogei – Foia intereselor ocale”, care şi-a încetat apariţia în 1882. Dar apariţia şi programul ei au fost semnalate, notează autorul, în jurnalele vremii în ţară. Au urmat „Farul Constanţei”, primul ziar din Constanţa, apoi România Transdanubiană (Tulcea) ş.a. Şi, desigur, să amintim şi prima revistă literară dobrogeană, „Ovidiu”, bilunar constănţean, sub egida Cercului literar „Ovidiu”. De remarcat că, deşi unele au apărut episodic, dorinţa de a edita jurnale era puternică în zonă. Autorul notează, de pildă, că numai în judeţul Tulcea au apărut, între 1879-1916, 91 de titluri. Analizând „fizionomia presei locale” din zonă, Traian Brătianu scrie: „condiţiile realizării unui ziar în Dobrogea, în această perioadă, erau destul de dificile” pentru că, scria într-o publicaţie de atunci, „nu e nici cine să scrie şi mai cu seamă, nici cine să citească, să plătească tiparul prea scump, riscant al tipografilor locali”.

Colaborând cu diverse publicaţii locale ale minorităţilor din Dobrogea, mai ales revista „Emel”, condusă de Güner Akmolla, dar nu

Marius Chelaru

Presa dobrogeană de ieri şi de azi


Idila Laurei cu Sever stă sub semnul întrebării încă de la debut: „La numai un an de la revenirea mea în serviciu, directorul care mă angajase a plecat si a venit un alt director, mai tânăr şi care pusese ochii pe mine. Totul a început cu o invitaţie la un restaurant. Am acceptat, fără să ştiu prea multe despre el. Era tânăr, bărbat bine, chiar pot spune că am fost fascinată de fizicul şi comportamentul său. Eram mândră că mă invitase şeful meu! De ce s-a oprit la mine? Asta am aveam să aflu mult mai târziu…” Concluzia cu care Laura rămâne după ce se desparte de această nouă iubire este aceea că oamenii plasaţi pe o treaptă superioară a ierarhiei sociale nu îi acceptă în preajma lor decât pe cei ce le pot fi de folos.

„De ce îngăduie Dumnezeu…?”

Un loc aparte în structura romanului îl ocupă elementul religios. Laura este urmărită mereu de ideea păcatului comis, de gândul că şi-a scos din pântec doi copii. Iată de ce, credinţa în Dumnezeu şi în Maica Domnului semnifică pentru ea existenţa unui ideal spre care tinde să ajungă. Religia înseamnă pentru Laura un nou început al creaţiei fiinţei ei spirituale, dar şi puterea de a îmbunătăţi lumea, de a se ridica deasupra destinului, de a pătrunde într-un spaţiu sacru, de a-şi găsi un reper fix: „Mă rugam la Dumnezeu să-mi ierte păcatele grele şi să-mi arate un drum luminos pe care să merg măcar de acum înainte. Intram în câte o biserică şi mă rugam la icoana Maicii Domnului şi a lui Iisus, să mă ajute să pot cunoaşte numai binele în această lume.”

Discuţiile purtate de Laura cu preotul satului unde locuiesc ea şi Alec imediat după căsătorie, aduc în prim plan o lume rurală, statornică prin valorile pe care le cultivă. Credinţa este un factor modelator, iar rolul preotului, la fel ca şi al învăţătorului, este de a oferi lumină şi susţinere: „Părinte, de ce îngăduie Dumnezeu ispitele? ” l-am întrebat, gândind cu durere cât de ispitită am fost şi eu în viaţă. „Îngăduie cu scopul de a ne fortifica în lupta împotriva răului şi a ne întări în stăruinţa de bine, pentru a înainta pe calea virtuţii, spre a ne dobândi mântuirea…”

„Necredinţa îşi întinsese aripile”

Lipsa respectului pentru tradiţie este încă un element definitoriu pentru societatea în care trăieşte Laura. Crăciunul şi Paştele sunt momente cruciale în creştinism, iar faptul că evoluează într-o lume indiferentă la astfel de valori este o dramă pentru eroina din „Ultima piruetă”. Tonul ironic cu care Sever, cel pe care îl iubeşte, vorbeşte despre sărbătoarea naşterii Mântuitorului, i-l dezvăluie Laurei într-o lumină cu totul nouă, ca un om vulgar şi insensibil: „La următoarea întâlnire a încercat să-mi spună că Sărbătoarea Crăciunului este de fapt sărbătoarea copiilor, legată de bucuria zăpezii, pentru jocul cu sania şi alte jocuri cu zăpadă… Unii mai cumpărau brazi şi-i ascundeau sau îi puneau în balcon şi îi ornau de Revelion, ca să ştie toţi vecinii că nu au sărbătorit Crăciunul. Ce meschinărie!”

De o mare putere spirituală, ce revelează superioritatea Laurei şi a mediului arhaic din care provine, sunt descrierile pregătirilor ce se realizau pentru întâmpinarea Paştelui: „Datinile acolo erau respectate cu sfinţenie. Noaptea Învierii era cea mai sfântă şi minunată noapte a anului. Acum, în vremurile noastre, nimeni nu mai vorbea de venirea acestei mari şi sfinte sărbători. Necredinţa îşi întinsese aripile şi venea de undeva de la răsărit. Păcat! Tradiţia ar fi trebuit păstrată, ea făcea parte din fiinţa neamului nostru românesc.”

„Dincolo de această limită a durerii”

Ar mai trebui spus că în roman este remarcabil redată ideea de pustietate, pe care Laura o trăieşte la aflarea veşti morţii mamei. Cu toate că doreşte să o întâlnească, încercările ei de a-i face o vizită în Germania, acolo unde aceasta locuieşte, se izbesc de refuzul autorităţilor comuniste. Tristeţea, suferinţa eroinei în momentul când realizează că orice speranţă de a-şi mai revedea mama a fost spulberată, sunt zugrăvite prin analiza sentimentelor şi trăirilor profunde ale acesteia. „Scrisoarea avea un chenar negru şi o cruce neagră în dreapta foii. Tatăl meu adoptiv anunţa trecerea

mamei în nefiinţă. Mă aflam în acel moment în camera mea. Am scos un ţipăt îngrozitor. Gazda s-a speriat şi a alergat la mine în cameră. Eram chircită în pat, cu scrisoarea în mână şi plângeam în hohote. Am plâns până când am leşinat. Toţi ai casei s-au strâns în jurul meu şi m-au readus la viaţă. „Mama mea, visul meu”, rosteam din când în când… Mai târziu m-am întrebat: Ce poate fi dincolo de această limită a durerii pe care am simţit-o?” Pentru Laura, totul pare acum ciudat şi incredibil, deşi posibil. Din nou, se produce o ruptură adâncă, iar efemeritatea existenţei, faptul că fericirea este trecătoare se transformă încă o dată, într-o provocare pentru eroină. Simbolurile malefice ce prevestesc primirea anunţului mortuar se regăsesc în natură, în forţele stihiale ale acesteia şi se suprapun peste momentele neplăcute ale unor activităţi obligatorii, impuse de comunişti: „Într-un an, în această zi de defilare nori negri pluteau undeva deasupra pe cer, ridicam privirea şi mi se părea că din ei se desprind păsări negre care treceau în goană şi sfâşiau văzduhul, speranţele mele zburau şi ele – păsări albe -, se amestecau cu cele negre iar eu… Aş fi tras cu arcul să dobor păsările negre… Cum să uit acea zi? După defilare am primit o scrisoare din Germania. Nu era scrisul mamei şi o vagă presimţire m-a făcut să o deschid cu teamă.”

„Mai bine nu te întâlneam în viaţa mea!”

O altă temă prezentată de roman este aceea a căsniciei eşuate, nerealizate. Un cuplu care trăieşte calvarul absenţei comunicării, al suspiciunii, al geloziei şi al minciunii este chiar cel al părinţilor Laurei: „Îmi amintesc cum mama detesta faptele tatălui, cum nu era de acord cu evadările lui, cum îl ura din cauza purtării lui, cât despre dragoste între ei nici nu mai putea fi vorba. Îmi era milă de amândoi, căci amândoi se chinuiau. Îşi suportau în continuare, unul altuia, lipsa de sensibilitate şi adesea, chiar de judecată. Nici unul dintre ei nu era fericit.” Povestea lor de dragoste se destramă, iar accesele dramatice de mânie ale mamei Laurei culminează cu aceste vorbe, aruncate soţului: „Mai bine nu te întâlneam în viaţa mea!”

Prin contrast, cuplul format din Laura şi Alec se află în căutarea dragostei pure, absolute, unice. Amândoi sunt intelectuali, iar iubirea lor este o modalitate de a se izola de mediul social, de lumea rea şi cupidă, de cotidian. Cei doi se căsătoresc. Aparent, amândoi par a fi învinşi de societatea în care trăiesc. Revolta lor denotă inadaptarea, însă Laura şi Alec au puterea de a spune şi de a recunoaşte acest adevăr. Iată de ce, din punct de vedere moral, ei nu sunt nişte înfrânţi.

„Îmi devenise atât de drag pământul”

Remarcabilă rămâne dragostea Laurei pentru pământul pe care îşi duce zilele: „Îmi devenise atât de drag pământul, încât îl aduceam uneori în palme, îl miroseam şi îl puneam într-o glastră, ca să-l am mai aproape, în casă. Apoi răsădeam o floare, floare a cărei dezvoltare o urmăream cu mare grijă. Odată când aveam pământ în palme, Alec intră pe poartă, în curte, în casă şi surprinzându-mă, uimit oarecum de gestul meu care se repeta, îmi înălţă mâinile şi mi le sărută, aşa cum erau, cu pământul maroniu în căuşul lor.”

Gestul lui Alec, venit în continuarea gestului Laurei, vorbeşte despre şansa de a învinge trecutul şi de a aparţine prezentului prin puterea dragostei şi a valorilor morale. Alec acţionează instinctiv, iar gestul său denotă fidelitate faţă de soţie şi faţă de glie. Prin acest gest, incertitudinile şi îndoielile celor doi se risipesc, iar actul erotic în sine este spiritualizat. După o viaţă în care relaţia lor decurge bine, Laura şi Alec ajung într-un moment de cumpănă. După 1989, societatea se schimbă, iar Alec are posibilitatea să îşi redobândească ambele case – una la Buzău, cealaltă în Bucureşti – ce îi fuseseră furate de comunişti. Din acest moment, atenţia sa se canalizează numai în această direcţie. Romanul revine la toposul casei, casă care pentru Alec este „această casă”: „O să mergem, Laura, o să mergem pe urmele copilăriei tale, îţi promit! De îndată ce vom termina cu lucrările pentru această casă”, îi spune el, soţiei. Frământările sale legate de cele două case nimicesc dimensiunea vieţii domestice de până acum, îi distrug practic, familia.

O naraţiune despre dragoste, credinţă şi valoriOctavian D. Curpaş



(continuare în nr. viitor)

Cu o operă substanțială în spate (Eminescu - dialectica stilului, Ed. Cartea Românească, București, 1984, col. „Eseuri”, Modelul ontologic eminescian, Ed. Porto-Franco, Galați, 1992, col. „Studii eminesciene”, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Ed. Macarie, Târgoviște, 1997; ediția a doua, revăzută și adăugită, Ed. Serafimus, Brașov, 1999, prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga; ediția a treia, revăzută și adăugită, Ed. Civitas, Chișinău, 1999, cu o scrisoare-postfață de George Munteanu, Controverse eminesciene, Ed. Viitorul românesc, București, 2000, De ce a fost sacrifi-cat Eminescu? Ed. „Grigore Tăbăcaru”, Bacău, 2001, Mitul Eminescu, Ed. Junimea, Iași, 2004, colecția Eminesciana, Eminescu martor al adevăru-lui, Ed. Scara, București, 2004, Eminescu în captivitatea «nebuniei», Ed. Universul, Chișinău, 2011) Theodor Codreanu ne dă cu noul său volum, Basarabia eminesciană, Ed. Junimea, Iași, 2013, o viziune clară asupra destinului pe care l-au avut românii de-a lungul secolelor, destin care ar fi trebuit să se împlinească într-un mod eminescian, dar care — unde-o fi vina, în interior sau în exterior? — a capotat într-un prezent moral deplora-bil, și periculos, național.

Cartea sa citită de oricine nu cunoaște prea bine istoria națională, ar putea cel mult să determine o reacție umorală: aceia care simt românește ar tresări într-o spontană pornire la luptă, dar fără o finalitate adecvată, rămânând în acest stadiu; ceilalți, cu o mai precară îndreptare istorică, s-ar mulțumi cu plăcerea lecturii. Pentru că, indiferent ce anume atitudine ar de-termina — cartea fiind una care crează asemenea stări — prezentul volum este scris într-un spirit eminescian, adică folosind note definitorii ale ge-niului, se apropie de acesta prin literă și spirit și devine unul al generalului românesc. Poate, așadar, mulțumi și pe cel care privește viața prin lentila edulcorată a lecturii, dar și pe acela care așteaptă imbolduri și chemări îm-bibate de adrenalină. Basarabia eminesciană este și pentru acești lectori, dar, așa cum Theodor Codreanu citează cuvintele lui Eminescu scrise în articolul Basarabia din „Timpul”, din februarie 1878: „În sfârșit adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului”, nu acesta este obiectivul recentei cărți. Sau cel puțin, așa am eu convingerea că stau lucrurile. Obiec-tivul implicit și invers față de conținutul exprimării, se regăsește chiar în ultimele două fraze ale cărții: „Să nu ne mire că Paul Goma agonizează mândru departe de țară, căzut definitiv în dizgrația urmașilor lui Yarrow, a <<disidenților>> autohtoni, a lui Vladimir Tismăneanu și a președintelui Traian Băsescu. Cu tot cu Basarabia eminesciană, dată acum pe mâna <<patrioților Moldovei>>” (p.236). Cine are urechi, să audă și să reci-tească titlul prezentului articol. Partea nu mai trebuie să stea cuminte ca soldatul în oaste (C. Noica), ci trebuie să ia parte la luptă pentru a da mă-sura „sădirii unui pom”, pentru că istoria este aceea care ne oferă modelul devenirii nu statica geometriei!

Theodor Codreanu identifică, pornind de la Eminescu spirite emi-nesciene, care au ars în diferite momente, asemenea poetului, pentru Basa-rabia, care au considerat acest teritoriu, un spațiu ontologic al românității. Sunt Constantin Stere și Paul Goma cei pe care stăruie privirea lucidă și îndurerată a lui Theodor Codreanu, pentru a-i face continuatori ai frămân-tării eminesciene pentru Basarabia, dar prin ceea ce face cu materia acestei cărți, cu idealurile ce au scânteiat și s-au stins — poate numai aparent — el, autorul, este alt eminescian, este unul dintre cei care înțeleg eminescian întreaga problematică a statului român de azi, legând-o, așa cum vedea Eminescu de problema dreptului Basarabiei de a aparține României, la 1878, când respingea așa-numitele argumente de ordin juridic invocate de fițuicile pro-ruse din Imperiu („Gazeta St. Petersburg”) sau din afara lui („Le Nord” – Belgia): „Ce ni se opune? — repetă autorul cuvintele lui Eminescu scrise în același articol Basarabia, prin care combate cererile pretins argumentate, ale Rusiei, de cedare a celor trei ținuturi înapoiate Moldovei la 1856 — Interesul a 80 de milioane de oameni față cu sla-bele noastre cinci milioane. Dar Themis e cu ochii legați spre a nu vedea părțile ce se judecă înaintea ei și, în loc de cumpănă în care să se cum-pănească deosebirea de greutate între 80 și 5 milioane, ea ar trebui să ia

CU MINTEA RECE ȘI INIMA CALDĂ — SPRE O RESURECȚIE

EMINESCIANĂ A SPIRITULUI NAȚIONAL

cântarul. De brațul scurt sau prezent al cântarului ar atârna greu Rusia, de brațul cel lung al unei istorii de 500 de ani atârnă România cu drepturile sale străvechi și nouă” (pp.83-84). Theo-dor Codreanu are aceeași atitudine ca și Eminescu, dezvăluită de materia și ideile expuse începând cu capitolul al XIII-lea până la ultimul, al XIX-lea (Moștenirea țaristă în bolșevism, „Vă așteptăm de 22 de ani”, „De ce atâta ură?”, Războiul antiromânesc al Sovi-etelor, „Legenda neagră”, „Noaptea de la Blair House”, Epilog emines-cian). Theodor Codreanu vede la fel ca și Eminescu, problema românească din mai multe unghiuri și este pe deplin conștient de acest lucru. Iată ce spune în legătură cu modul de apreciere a gândirii eminesciene în privința teoriei dreptului, cu trimitere la doi juriști români, C. Jorănescu și C. Pe-trescu: „Eminescu nu a fost jurist și nu poate fi considerat ca atare, însă datorită gândirii sale integraliste, conceptele și ideile juridice, politice, etnografice, sociale și economice constituie un tot organic, un sistem de noțiuni, gânduri și instituții închegate” (C. Jorănescu, C. Petrescu, Valori etice în opera lui Eminescu, Ed. Minerva, Buc., 1989, p.64), adăugând el însuși: „Explicația vine de acolo că juriștii vremii erau înrobiți conceptu-lui raționalist de justiție, ignorând raționalitatea istorică în favoarea celei instrumentale”.

La fel, și autorul Basarabiei eminesciene nu adoptă o atitudine con-formistă, confortabilă în exprimarea adevărurilor dureroase, ci dimpotrivă dovedește o implicare rece dar cu inima încălzită de focul argumentelor, fie că este vorba de evenimentele care privesc Basarabia și spațiul românesc de acum două veacuri, fie că este vorba de cele ce țin de România și con-textul internațional al anului 2013.

Argumentele lui Eminescu sunt și ale lui Theodor Codreanu, atât în ceea ce ține de evenimentele contemporane poetului legate de noua agitare a „chestiunii orientale”, războiul ruso-turc de la 1877 – 1878, participarea Românie la acesta, Tratatul de la San Stephano, Congresul și Tratatul de la Berlin din iunie – iulie 1878, atitudinea Marilor Puteri europene față de problema Basarabiei și față de atitudinea României și, nu în ultimul rând față de articolele lui Eminescu din „Timpul”; nucleul vital al cărții, cel de la care pleacă spre trecut trimiterile lămuritoare, dar și spre viitor completările edificatoare, anticipative și concluzive, este capitolul al IV-lea, „Cestiunea Orientului”, celelalte capitole legate de acesta, până la al XII-lea, De la Eminescu la „cazul” Stere (V. Către a treia pradă imperială, VI. Pe baricadele Timpului, VII. Basarabia: „cestiune de existență pentru poporul român”, VIII. Basarabia dreptului, IX. De la „onoarea” țarului la afaceriștii războiului, X. Rădăcinile ontologice ale expansionismului ru-sesc, XI. Compensații?) detaliind abordările eminesciene originale ale gra-velor probleme cu care se confruntă Principatele Unite/România în acest context, intern și extern.

Sesizez o ordine interioară a lucrării, dorită sau nu de către autor, în care cea dintâi parte, aceea în care este analizată atitudinea lui Eminescu față de problema Basarabiei prin „chestiunea orientală” redeclanșată în 1875/1876, este delimitată de cea de-a doua, aceea în care problema Basa-rabiei capătă dimensiuni cu adevărat tragice pentru națiunea română, din perspectiva ofensivei concertate a tuturor revizioniștilor împotriva statului național unitar român, constituit la 1918, prin acel capitol XI, pe care l-am anunțat deja: De la Eminescu la „cazul” Stere. Ceea ce este cu adevărat de reținut ca metodă științifică, este mersul acesta argumentat al lui Theodor Codreanu pe firul viu al argumentelor celor mai viabile și valide, fără a se încurca în hățișul faptelor sau al prezentărilor altor opinii ale altor autori. Pentru el singur Eminescu este expresia cea mai clară a atitudinii corecte față de Basarabia și evenimentelor în mijlocul cărora scrie. Din paginile cărții vine spre noi un Eminescu lucid, un Eminescu cu o pregătire pluri-valentă, capabil să sesizeze neadevărurile și găunoșenia oricăror afirmații pe care gazetari, avocați, oameni politici le fac într-o direcție de acțiune sau alta. Spune Theodor Codreanu despre acel Eminescu prins în războiul mediatic antiromânesc în februarie 1878: „Războiul mediatic antiromânesc era, în bună măsură, o replică la argumentele minții de laser a lui Emi-nescu. Rusia nu se aștepta ca să găsească într-o țară mică, disprețuită o asemenea rezistență la nivelul filosofiei dreptului, al geopoliticii, al etno-logiei” (p.57).

Petrache Plopeanu


î

CACEALMA- După ce că-n cartieru’-ăsta

lumea moare din an în Paşti, unii mai sunt şi fuduli, nevoie mare! comentă într-o zi părintele Demirel.

- Ce-ţi pasă dumitale, tată, de fudulia lumii! veni repede nemulţumirea fiului. Plăteşte omu’ pentru serviciile prestate?

- Da, plăteşte, recunoscu preotul, da’ mai e vorba şi de puţină decenţă... Unde s-a mai pomenit de cultul deşănţat al mortului?!

- Numai în cartieru’ nostru!... „Aici se moare liniştit! ”… Ai uitat că ăsta e sloganul nostru publicitar?

- Va să zică noi le-am dat idei: să mori liniştit înseamnă să ai parte de coşciug cât mai scump şi sofisticat p’-afară!... Asta cred că e în capu’ rudelor...

- N-ai dreptate, tată! îl opri Pantelică pe cel revoltat.- De ce, mă, de ce zici tu că n-aş avea dreptate?- Pentru că lumea e pragmatică în ziua de azi. Se adaptează

la mediu, precum cameleonu’... Şi dacă mediul presupune lux, nu contează dacă omu’ e viu sau mort!...

- Dacă ar fi numai asta… Eu cred că în ziua de azi, e o întrecere nebună, în a arăta vecinilor că fastu’ n-are frontiere...

- Schengen-ul de pe lumea ailaltă!...- Dacă tot nu le trebuie morţilor paşaport sau buletin, să treacă

dincolo, măcar ăştia de-aici să se fudulească pân’ la „graniţă” cu mijlocu’ de transport al „pasagerului”…

- Lasă-i, să le fie şi lor bine. Să se bucure şi ei pentru ultima oară! fu de părere Pantelică.

- Ei, cum să se bucure?... Tu nu eşti în toate minţile, măi băiete?- N-ai văzut că dacă nu sari în ochi cu ceva, să te vadă lumea la

ştiri, înseamnă că nu exişti! vorbi sentenţios flăcăul.- Aaa, şi d-aia îşi fac zdruncinaţii-ăştia sicrie poleite cu aur şi

argint? Ca să se vadă la televizor?- RECLAMA E SUFLETU’ COMERŢULUI!- Doamne, Maica Domnului! glăsui preotul Demirel, gâtuit de

emoţie, bătând repede câteva cruci... Adică vrei să spui că se face publicitate morţii?!

- Şi tanti cu coasa trebuie să se bucure de entertainment!

Preotul rămase gură-cască. Pe de o parte era revoltat că lumea în ziua de azi scălâmbă datina străbună a înmormântării şi face un adevărat spectacol, etalând zestrea mortului – coşciugul împopoţonat –, iar pe de altă parte simţea o admiraţie nebună faţă de fiul său, care se dovedea a fi un om practic, în pas cu moda.

- Acum înţeleg eu de ce barbugiu’-ăla de Liviu Man’lache a cerut cu limbă de moarte să aibă pe coşciug o ruletă funcţională, see lumină Demirel.

- Vezi că nu-i aşa greu! se bucură Pantelică. Omu’ a vrut să-şi ducă năravu’ şi pe lumea ailaltă, să joace cu îngerii sau dracii la ruletă!

- Să ştii că mi-ai dat o idee nemaipomenită!- Ia, zi, repede, ca să vedem dacă putem s-o valorificăm. Adică

să facă pui!- Ce fel de pui?- D-ăia zornăitori – bani.- Dacă tot facem coşciuge şi nu le folosim pe plan local, ar trebui

să le modernizăm…- Te-ai hotărât să fii în pas cu moda?- Uite cum m-am gândit să facem: le dotăm cu mai multe camere

de luat vederi. În felu’-ăsta, rudele or să poată vedea mortu’ ca şi cum nu s-au despărţit, ci doar ar fi coborât la beci…

- E genială ideea! aplaudă entuziast fiul. O transmisie live, non-stop, ar fi o mângâiere pentru restu’ familiei… O să mă gândesc în seara asta la un anunţ publicitar, ca de-acu’ încolo, doritorii să cumpere

de la noi coşciuge echipate cu monitoare şi camere video.

*- Mă, Pantelică, nu se supără părintele?- Nu se supără, Bebiţă, taie tu acolo, fără grijă!... Dacă tu nu mă

dai în gât, n-are de un’ să ştie cine şi-a băgat coada acilea!

Erau în cimitir. Pantelică îl chemase pe Bebe clopotarul, să-l ajute să taie grilajele din fier de la câteva cavouri.

- Da’, ce faci cu grilajele-astea?- Le dau la fier vechi.- Asta e la mintea cocoşului, că doar n-o să faci proteze dentare

pentru moşi! râse Bebe.- Nu-mi mai dă moşu’ bani de buzunar! explică Pantelică supărat.- Păi, nu te lăudai că eşti asistentu’ lu’ Cosmin, veterinaru’?- Da, mă, aşa e… Nu mai avem ghioarle să vaccinăm şi nici

antidotu’ la gripa felină nu poate fi utilizat!- Ei, cum dracu’?- Aşa bine… Nici câini, nici pisici!... Iar microbu’ nu se mai ia la

om… Nu ştiu cum s-au imunizat babalâcii-ăştia, din cartieru’ nostru, de nu mai mor!

- Şi, ca să nu te declari şomer, mergi la mica ciupeală…- Bani să iasă… Pentru un pokeraş…- Omule, la poker bagi bani mulţi şi poţi să rămâi în curu’ gol!

avertiză clopotarul.- Ei, numai de poftă…- Pofta vine jucând!… Cum te ştiu eu de nărăvit, într-o săptămână

n-o să mai avem grilaje de tăiat!- Mergem şi-n cartierele alealalte, că acolo se moare pe capete…

Şi unde mai pui că avem şi grilaje pe-alese!- Dacă află părintele?- N-are cum să afle, că noi nu suntem ţigani!- Pe răspunderea ta?- ’Ai, mai cu talent! grăbi Pantelică, pentru că ce-am tăiat pân’-

acu’, n-o să-mi ajungă decât să bag pentru o zi, două, la păcănele!- Ştii ce zic eu?...- Ia, să te-aud!- Mă iei şi pe mine tovarăş şi încingem un pokeraş cu părintele…

Pe Angheluţă nu-l băgăm, jucăm cu mână moartă, ca să-l curăţăm mai repede pe părinte!

- Că bine zici, Bebiţă! se bucură Pantelică, mai rău ca un copil. - Şi dacă-mi dai şi mie de-o ţuică, din ce câştigi, te-ajut să tragi

şi câte-o cacealma, două… Nu mai mult, să nu se prindă că suntem mână-n mână!...

*Ger de crapă pietrele! Mai bine de trei ore trecuseră de când îl

schimbase pe părintele Demirel de la intrarea în cimitir şi îngheţase mai rău ca un rahat!

Rămăseseră fără porţile mari de la intrarea în cimitir. Părintele făcuse un scandal monstru! Îi adunase urgent pe toţi, la el în birou: coana preoteasă, Pantelică, groparul Angheluţă, ’nea Lucică - administratoru’ şi el, şi începuse să urle ca un apucat, că n-a mai văzut aşa ceva – să fie furate porţile din fier masiv, de la intrarea în cimitir. „A ieşit necuratu’ pe pământ, n-am mai pomenit aşa ceva, de când mama m-a făcut!” se tânguise preotul. Şi începuse să blesteme, încât cei de faţă rămăseseră gură-cască: „Aleagă-s-ar prafu’, să se-aleagă de golanii-ăia, care-au furat porţile!... Cădea-le-ar mâinile să, să le cadă!” spusese el mânios. Bătuse repede câteva cruci şi, după ce repetă o implorare de iertare, le spusese tuturor că până vor fi gata porţile noi pe care le va comanda, or să stea de pază, cu rândul, douăzeci şipatru de ore din douăzeci şi patru, la intrarea principală a cimitirului.

Bebe clopotarul dăduse pe gât, cât ai bate din palme, sticla de Săniuţă, pe care i-o lăsase părintele, să se mai dezmorţească… Nici de Bobotează nu fusese aşa ger!... Aflat în faţa intrării principale a cimitirului, Bebe bătea pas de defilare. La un moment dat, observă o maşină, care staţiona în apropiere. Se opri, când văzu cum geamul portierei de pe partea şoferului coboară şi o mână îi face semn de chemare. Ajuns lângă maşină, dădu cu ochii de o tânără.

- Na, ia de-aici! spuse aceasta, întinzându-i o bancnotă de zece lei. Stai de mult?

- De vreo două, trei ore…

Constantin Miu


Nu mi l-a mai cerut, aruncîndu-mi un măgulitor „merg pe încredere!” În urma lui a trecut un angajat al vagonului-bar care striga „snacksuri, alune, pop-corn, cola, borș, cvas, bragă, apă minerală, bere, votcă, avem! Ia poftiți, de!”. Un tînăr a poftit la votcă cu bere. Drept care, la Buzău a-nceput să cînte foste frumoase melodii populare. Zic foste, fiindcă acum nu mai erau. Oricum, cam o treime din ele mi s-au părut vag/cunoscute!

Pesemne că a mai cerut un talentat muzician votcă cu bere, deoarece, cam în douăzeci de minute, a-nceput să-l acompanieze pe gurist la un fel de instrument muzical invizibil – frunză, solz de pește, balama de dulăpior sau iadeș de găină matură. Guleaiul era în toi. Zîmbea nostalgic și nașul, fredonînd timid, că doar cu astea a crescut în ograda părintească, nu cu Simfonia a 9-a!...

Tărăboiul a sculat-o pe nonagenară, care a crezut că-i Revoluție și-a-nceput să strige, cu glas strident, „teroriștii! teroriștii!”. M-am mirat, fiindcă pe ea n-au terorizat-o, ea dormind în timpul acestui frumos concert... Dumirită, a comandat apoi cîntece de-ale lui Zavaidoc și Fuego, a verificat dacă mai are cartea între mănușile de ațică, după care a adormit la loc. Evident, a coborît la Vaslui, în loc de Bîrlad...Mie-mi venea să cobor la fiecare stație.

Pe la Focșani, Tecuci și Crasna s-au mai urcat indivizi pitoreștii, dar acum eram imun; ba chiar fraternizam cu invalizi, schizofreni, cerșetori tradiționali, domnișoare care te-ntrebau dacă n-ai nevoie la toaletă, polițiști TF, posesori de cîini ciobănești, distrați care greșiseră trenul, poștași pensionați prematur, femei de serviciu sîrguincioase...

Ajuns în Iași, am intrat în prima cîrciumă și am cerut votcă cu bere. La radio cîntau Zavaidoc și Fuego...

...Domne`, în acest drum am realizat că trenul nu mai e , cum zicea Maria Tănase, „mașină mică”, ci ... bazar mare, talcioc, birt, ansamblu de cîntece și jocuri.

Abia te urci, în Gara de Nord, că se umple culoarul de negustori ambulanți tuciurii care-ți oferă reviste, cărți, sucuri, pufuleți, șosete călduroase, motopompe, asigurări de viață, bormașine, camere care filmează singure, telefoane imobile, semințe de mușcate, tîrnăcoape și instalații rapide de făcut rachiu.

Dă Domnu` (?) și pornește măgăoaia. Cinci minute respiri mai degajat și-ți numeri bagajele: ce dacă-ți lipsește unul, tocmai ăla cu un sfert de porc? Porcul are colesterol; dacă era curcan, da, mai merita să regrețí.

Apoi, te uiți la vecinii de compartiment: și rău faci. Fiindcă simți nevoia să te muți, imediat. N-ai unde. Speri că la Ploiești mai coboară. Cel din fața ta are un surîs nemotivat, tipic celor care trag pe nas. După cum e îmbrăcat însă, realizezi că trage doar pe gît. Lîngă el, o nonagenară ține o Evanghelie între mănuși. Admir la ea faptul că citește, dormind. Și cartea nu-i cade din mînă! Pesemne s-a dat cu prenadez pe elegantele mănuși de ațică...

Vine conductorul să vadă dacă toată lumea are bilet. N-are. Aparent ciudat, cere legitimațiile de călătorie numai ălora care le au. Apoi explică, ghicindu-mi parcă, nedumerirea: ”Păi, ăilalți, ce să-mi arate?”. Deh...unul i-a arătat o hîrtie de 10 lei: i-a luat-o, pesemne s-o verifice, dacă nu-i falsă...

La Ploiești au coborît două cucoane. Cel din fața mea nu mai zîmbea: începuse să debiteze un monolog despre cartofi; pesemne, era actor și-și repeta rolul. A coborît la Tecuci: aha, lucra la Teatrul din Tecuci...Bătrînica cu evanghelia soilea în continuare. Cartea sfîntă îi veghea somnul lin...

A venit iar „nașul” să mă-ntrebe dacă am bilet. Am confirmat.

Un drum cu trenul de la Bucureşti, la Iaşi

Bogdan Ulmu

- Şi pe geru’-ăsta te-ai găsit să vii?- N-am încotro!- Chiar aşa rău ai ajuns?- Rău, nerău, n-am de-ales!- Zi, cât ai strâns!- Ce să strâng?- Bani din cerşit…- N-am venit la cerşit! se răsti supărat clopotarul. Părintele m-a

pus!- Eşti mână-n mână cu popa?- Nu cucoană!... Nu vezi că nu mai avem porţi!... Stau de pază!...

Că cine ştie ce-o să mai dispară…- Da’, cin’ le-a luat?- Ţiganii!... Le-au furat şi cred că le-or fi dat la fier vechi, să facă

bani de păcănele…- Mai bine, ia-ţi o sticlă de ceva, să te-ncălzeşti! recomandă

tânăra din maşină.Se retrase tăcut. Frumuseţea acesteia îl tulburase. Gândul îi

zbură la fetele de la club…Noaptea trecută, fuseseră invitaţi de Cosmin – veterinaru’ –

prietenul lui Pantelică, să petreacă în pub: el şi Anghetuţă groparul se alăturaseră celorlalţi doi. Toată noaptea băuse şi se uitase la fetele-alea dezbrăcate, care se frecau de câte o bară. La miezul nopţii, patronul anunţase un program surpriză pentru toate damele din club: un număr special cu şase stripperi. Cuconetul fusese în delir. La fiecare mişcare lascivă a băieţilor, care-şi lepădau hainele pe ritmul muzicii, toate damele aplaudau şi urlau ca apucate. „Astea fac aşa, că nu-s duse la montă!” îi urlase veterinaru’. „N-au mamă, n-au tată!” îi răspunsese, dând aprobativ din cap. Se uitase şi la ceilalţi doi comeseni. Pantelică şi Angheluţă aplaudau şi ei îmbujoraţi. La un moment dat, Pantelică

arătase cu mâna spre câteva femei mai în vârstă, care se dezlănţuiseră furibund. „Băăă, le strigase el, ia uitaţi-vă la iepele-alea bătrâne!... Zici că n-au mai văzut în viaţa lor talani despuiaţi!” Lumea ajunsese la paroxism. Două fete, cu tupeu, se aşezaseră, rând pe rând, în braţele băieţilor, rămaşi numai în slip. Şi, după ce le vârâseră câteva bancnote la betelie, se ocupaseră insistent de partea lor anatomică şi intimă. La vederea acelei scene, Pantelică îi dăduse un cot şi-i strigase: „La cât le-au frecat la ăştia ouăle, cred că le-au făcut omletă!”

Dimineaţă, Bebe venise direct la intrarea în cimitir, spre a-l schimba pe părintele Demirel. Acum, bătea pas de defilare, ca să nu-ngheţe, căci votca se terminase de mult…. Se apropie iarăşi de maşină. Când gemul portierei se lăsă, îl izbi căldura din maşină.

- Duduie, dacă tot mai stai pe-aici, lasă-mă şi pe mine înăuntru, să mă-ncălzesc.

În maşină, privirea îi rămase lipită de picioarele celei de la volan. Avea o fustă scurtă, de două palme, ce lăsa a se vedea nişte picioare superbe! Simţi cum inima îi bate nebună, gata-gata să-i spargă pieptul. Îşi frecă palmele şi i se adresă acesteia:

- Duduie, ca să nu-mi degere degetele, lasă-mă să le ţin între picioarele dumitale!

Fata se uită insistent la el şi râse.- Hai, curaj! invită ea. Da’, vezi, nu te mişca, pentru că mă gâdil!

mai avertiză ea.- Nu mă-nmoi eu, aşa repede!După câteva ore, petrecute la căldură, fără a-şi lua mâinile de

unde ceruse, Bebe coborî şi mulţumi frumos.- Data viitoare, să ştii că te las să ţii capu’ în poală, ca să-ţi

încălzeşti şi urechile! îi strigă tipa.- Săru’ mâna, da’, să vii fără chiloţi, că e prea cald în maşină, de

te sufoci!

î


POEZIE

ELENA OTAVã GHEORGHE SUCHOVERSCHI

MIHAI VINTILã

FLUTURELE DE MĂTASE

Mi-ai aşezat gogoaşa de aur pe măsuţa ta de nuc,Am spart o fereastră şi am ieşit la lumină,Priveşte-mi aripile pudrate cu praf de stele,Nu mă atinge, se scutură uşor şi repede frumuseţea.Admiră-mi puful auriu şi antenele, gene de mătase,Trupul de prinţesă, gătită pentru primul ei bal.În curând, voi pleca într-o altă lume,Unde praful de stele nu este scuturat De boarea vântului de mai.Tu m-ai văzut o clipă, m-ai admirat.Eu sunt modelul, încearcă să-mi recreezi chipulDin borangicul despletit din gogoaşa de aur,Şi astfel, dorul de mine va trece,Din polenul florilor, în zenitul albastru.

JOIMĂRIŢELE

Luna albeşte poiana dintre fântâni:Trei fântâni oglindesc în apele lor limpeziCerul negru presărat cu puzderii de steleŞi faţa albă şi bizară a lunii pline.Pe cele trei drumuri dintre cele trei fântâni,Alunecă umbrele femeilor venite să toarcă fuiorul vremii,Din furcile prinse în brâul fotelor negre.Pe fuse subţiri torc fuiorul veacurilor…Se aşază în cerc în faţa căsuţei cu prispă,Bătrână, căsuţa, de peste o sută de ani!Şindrila neagră, cu bureţi tari la streşini,Nici greierii din zidul acoperit cu muşchi verdeNu-i mai aude Dragomira…

Suratele ei au venit, ca în anii din urmă,Îmbrăcate în fuste negre şi ii brodate cu altiţe,Părul ascuns sub broboade,Feţe acoperite, fără vârstă!Torc femeile şi vorbesc numai în gând,Privesc uneori spre prispă şi aşteaptă -Dragomira este tot pe patul de suferinţă.Pieptul ei slab, greu apăsat de ani,Se ridică rar, aburind oglinda.Suratele o aşteaptă să iasă în poiană,Cu furca şi fuiorul, să ţeasă pânza veşniciei!...Liniştea este tulburată de viorile cerului,Şi femeile se ridică, zvâcnind tinereşte -Basmalele alunecă de pe pletele argintiiŞi hainele cernite dispar în noapte.În rochii subţiri de borangic, pornesc hora,Învârtind-o în jurul fântânii din faţa casei bătrâne.Apoi, apucând câte o rază de lună,Urcă tot mai sus, până ce dispar,Pe partea nevăzută a reginei nopţii,Într-o altă dimensiune…Pe cumpăna fântânii a ţipat o pasăre de noapte!...

ŞOAPTE DE APE - Taifas cu pereţii -

Cade frigul – ghilotinăÎn zi scurtă de gerar.Aud şoapte de zăpadăEvadând din calendar.

Eu le-adun în bolul clipeiCa pe sacre, vechi odoare, Să le-ascult în nopţi tăcute,Când singurătatea ... doare.

Five o’ clock în zi de taină,Şoapte dulci în ceaiul vieţii,Replici vii să încolţeascăLa taifasu-mi cu pereţii.

Ceasul greu când va aduceIarna vieţii peste pleoape,Bocetul din sâmbra morţiiLe-or topi ... şoapte de ape.

APROAPE, DEPĂRTĂRILE

Când nimbul depărtărilor te cheamăSă le săruţi cu paşii ori cu ochii,Un glas de munte mai topeşte-o teamă,De piscul altui vis să te apropii !

Încărunţitu-i să-l saluţi de-aproape,Mai urci un Everest pe cremalieră.Virtutea din cuvânt trepte să-ţi sapeCu dalta de idei în stratosferă !

Atinsul zării să-l sfinţeşti cu mirulDin laurii ce-au plâns de împlinire,Pe fruntea-ţi sărutată de zefirulTrimis din munţii tăi de fericire !

RONDEL SMERIT

Îmi plec genunchii literelor scrise.Un fir de nimb le-a răsărit în cale,În panteonul unor manuscrise,Unde-a tot nins cu plângeri de petale.

Ambrozia curgea, umplând pocale,S-adape iambul care se smeriseSpre-un fir de nimb ce-a răsărit în cale...Să-mi plec genunchii literelor scrise.

Când viscolul mustrărilor murise, Creşteau spre cer păduri de piedestaleCe sprijineau şi sfere abisale,Imperiul alb să-l bântuie cu vise ...

Să-mi plec genunchii literelor scrise.

BIZARERII

n-aveţi un înălbitorpentru noapte,de pus în automatulde spălat coşmaruri ?

e prea mult întunericîn mult prea scurta viaţă !

Apă si lumină

Cerul ce se strâmbăSub ploi zgomotoasePicăturile nu pică Ci se preling in oaseApa cu apăSe imbină In fond Şi noi, oamenii,Suntem apă si lumină.

Adevaruri scrise cu litere mici

Am împăturit cuvintele Să fie mai greleGrosimea lor Să mişte suflete moarte.Am alungit litere Să cresc verbelor Mesajul Să se imprime mai bine.Metode de marketing Am folosit Sa inteleagă şi Orbii zilei Adevărurile scrise De obicei Cu litere mici.

Muţi când vine umbra

Ne agitãmVorbimGãlãgioşi trãimŞi muţi suntemCând vine umbra.

Totul se plãteşte

Primeşti când intri-n viaţãUn credit în minuteŞi cheltuieşti din ele Cu fiecare clipãŞi la finalLa facturareTotul se plãteşte

din albul pur să ne priveascăLuna, croşetând ferestre ...să le aştern pe o frânghiela uscat,cu toate angoaseleşi insomniile ...să-mi ostoiască număratul oilorîn nocturnele ceasuri,iar baierele timpuluivor slobozi doar ziuă,mai rămânând o noapteîn vârful unui pix,să-mi toarne viers prin rânduripe-un cer imaculat...şi-or să devină stelesă repornească feerictiparniţa de vise,în toate culorile ce răsarîn urma fierului de călcat curcubee.


Veronica IVANOV

TEDEUM PENTRU ZIUA

NAŢIONALĂ A ROMÂNIEINicosia, Cipru. Duminică

1 Decembrie 2013: După săvârşirea Sfintei Liturghii, începând cu ora 12:00, Pr. Petre Matei, preotul Comunităţii Ortodoxe Române din Nicosia, trimisul oficial al Patriarhiei Române în Cipru, a oficiat alături de fratele său, la Biserica „Sfântul Pavel” din Nicosia, slujba de „TEDEUM” pentru Ziua Naţională a României.

La slujba de pomenire a eroilor români care au luptat pentru apărarea ţării, credinţei, libertăţii, unităţii şi demnităţii naţionale, a participat colectivul Ambasadei României la Nicosia, în frunte cu Ambasadorul Ion Pascu, Doamna Cristina Christodoulou

Todea - Preşedinta Alianţei Românilor din Cipru şi Directoarea Şcolii Româneşti, membri ai Corpului Didactic al Şcolii şi ai Alianţei Românilor din Cipru precum şi peste 200 de credincioşi români care, într-un glas şi o simţire, cu sufletul plin de emoţie, au intonat Imnul de Stat – „Deşteaptă-te Române!”

La sfârşit, Părintele a ţinut o scurtă predică în care a amintit de UNITATE, caracteristica zilei noastre naţionale, idealul şi visul de veacuri al românilor, înfăptuit în urmă cu 95 de ani. La Mulţi Ani pentru Ţară şi pentru Neam!

De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de

fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru.

Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă. Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.

Un articol scris de Mihai Eminescu

(pe la 1870-1889)

PREMIUL “ NICOLAE DRĂGAN”- NEGRU ALEXANDRA, SUCEAVA-9,12

PREMIUL I- ISACHE FLORINA, ROŞIORII DE VEDE-9,00PREMIUL II –LUCACI SORIN, BUCUREŞTI-8,92

PREMIUL III – MIHĂILĂ GABRIEL,GALAŢI-8,87MENŢIUNE I - SUSANU JENICA GALAŢI -8,67

IVAŞCU MĂDĂLINA, GALDA DE JOS-8,67VALENTIN TUFAN, BUZĂU-8,67

MENŢIUNE II- CRÎSTA LAVINIA, SUCEAVA-8,62MENŢIUNE- III BRICIU MELANIA, VIENA-8,58

CHINDEA MARIA,BUCUREŞTI-8,58

NUMĂRUL PARTICIPANŢILOR-123 DIN ROMÂNIA, ANGLIA, SPANIA, ITALIA, CANADA, AUSTRIA, REPUBLICA

MOLDOVA.ORGANIZATORII FELICITĂ TOŢI CONCURENŢII

URÂNDU-LE SUCCES ÎN CONTINUARE ÎN ACTIVITATEA LITERARĂ.

CARTEA CU POEZIILE TUTUROR PARTICIPANŢILOR VA APĂREA ÎN PRIMA PARTE A ANULUI VIITOR ÎN FORMAT ONLINE ŞI VA FI POSTATĂ PE SITEUL ŞCOLII “NICOLAE DRĂGAN” GALDA DE JOS PRECUM ŞI PE SITEUL PRIMĂRIEI.

CU DEOSEBITĂ CONSIDERAŢIEMIHAELA LUNCA-DIRECTOR FESTIVAL

RAICA ROMULUS –PRIMARGOIA NICOLETA-DIRECTOR ŞCOALA GIMNAZIALĂ

“NICOLAE DRĂGAN” GALDA DE JOS

PREMIANŢII FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE POEZIE “NICOLAE DRĂGAN”EDIŢIA a III a – GALDA DE JOS-2013



anunţând-o că scrisoarea este inutilă. Motivul? „Lassalle l-a provocat pe tatăl tău la duel şi sunt silit să ies pe teren în locul său”!

Revenindu-şi din şoc, Elena cugetă: „Lassalle este foarte tare la tragerea cu pistolul”. Într-o zi îi spusese: „Bărbatul care ar vrea să mi te ia, va primi un glonţ în inimă de la mine. Omor şi musca din zbor”. Calculă repede şansele şi urmările: „Ianku, sărmanul, cred că n-a ţinut

vreodată un pistol în mână… Este un om mort… I se va aduce cadavrul în casă, iar în neorânduiala care va fi atunci, eu voi fugi cu Lassalle şi vom fi în sfârşit amândoi împreună, pentru totdeauna”. Se linişti. „În dimineaţa zilei de 28 august, Ianku veni să-şi ia rămas-bun de la mine. Eram sigură că nu-l voi mai vedea niciodată”. La ora 7.30, într-o poiană din pădurea de la Carouge, de lângă Geneva, au sosit Ioan Racoviţă, având ca martori pe vicontele Keyserlingk şi pe doctorul Arendt, „trădătorul”, şi Ferdinand Lassalle, având ca martori[7], pe colonelul Wilhelm von Rüstow, un apropiat al contesei Hatzfeld, şi pe generalul conte Bethlen. S-a făcut schimbul de pistoale şi numărătoarea paşilor, apoi s-a numărat până la trei. În acel moment, glonţul ieşit din pistolul lui Racoviţă l-a lovit pe Lassalle în piept, străpungându-i plămânul stâng, astfel încât riposta lui Lassalle, lovit, a rămas fără efect. Dr. Arendt, fiind martor, venise fără trusa de prim ajutor şi au fost nevoiţi

să caute un medic în Carouge. Ghinion. Nu au găsit pe nimeni, acasă sau la cabinet, astfel s-a consumat inutil mult timp preţios pentru supravieţuirea rănitului.

Deznodământul sau cum a murit Ferdinand Lassalle din

nepriceperea lui RacoviţăTransportat în cele din urmă la Hotelul Victoria din Geneva, unde

rănitul a refuzat consultul „trădătorului” Arendt, Lassalle a trebuit să aştepte încă o zi până să fie văzut de un medic! Au venit doi, Billroth şi Schewilling, dar nu mai era nimic de făcut. Afectat de pleurezie, tânărul se stingea văzând cu ochii. „Micul prinţ oriental” îl atinsese pe Lassalle „din nedibăcie. Neştiutor cum era, el îndreptase arma în jos, ţintind în pământ, însă detunătura ridicase arma”. Vestea rănirii iubitului o uluise pe Elena. Nu avea niciun dubiu că „Ianku” îl rănise din nepricepere. Nu înţelegea, însă, de ce nu a tras Lassalle primul… Nu ştia, nu bănuia nici cât de grav rănit este.„A treia zi a venit iar Ianku la mine. S-a pus în genunchi la picioarele mele şi-şi acoperi faţa plângând: A murit!”. Cum să moară Lassalle?! Nu putea să accepte un asemenea deznodământ. Îi răcni atunci: „Pleacă, te urăsc”!

După înmormântarea lui Lassalle la Breslau[8], logodnicii s-au despărţit – susţine „principesa Racoviţă”; pentru câteva luni bune, el s-ar fi reîntors la Berlin, la studii, iar ea ar fi rămas cu părinţii la Geneva. Greu de crezut această despărţire, cu poliţia lui Bismarck pe urme... Iar prezenţa lui „Ianku” la Berlin, pe culoarele Universităţii, era de-a dreptul exclusă[9]. Duelul era cu desăvârşire interzis în perioadă, considerat fie atentat la viaţa cuiva, fie „omor deosebit de grav” când se solda cu o victimă. În cazul de faţă, mai interveneau relaţiile – vaste – ale contesei von Hatzfeld, care a purtat doliu până a închis ochii în 1881, şi autoritatea absolută – mai ales pe teritoriul Prusiei – a lui Bismarck. În realitate, logodnicii vor fi stat ascunşi cine ştie pe unde, probabil prin vreun cătun bavarez. De ce ascunde însă Elena adevărul situaţiei lor? Clocea ea cumva gânduri de răzbunare...?

Varianta Elenei: Ioan ar fi fost foarte bolnavÎn capitolul 25 al Amintirilor aflăm că „Ianku” s-a îmbolnăvit

undeva, prin nord, că răceala a degenerat în pneumonie, şi aceasta în ftizie. Cam forţat acest lanţ de prefaceri în „mai rău”... Dacă el ne-ar fi confirmat şi de alte surse decât Amintirile Elenei, am vorbi de mâna destinului. Din nefericire, alte izvoare privitoare la viaţa lor de cuplu nu există... Avem, prin urmare, tot dreptul de a o suspecta de falsificarea adevărului. Să vedem însă care e teoria acestei doamne, care a purtat abuziv – după încă două căsătorii, până la sinuciderea cu cloral, când au învins-o remuşcările – titlul de „prinţesă de Racoviţă”.

Analiza semantică a frazei pune pe gânduri. Lassalle se visa „cancelarul de aur” al Hohenzollernilor? Ambiţios individ. „Îmbărbătată” de scrisorile şi telegramele venite de la Berlin, Elena a cutezat să ridice chestiunea căsătoriei cu Lassalle într-un moment de bună dispoziţie a tatălui ei. Omul a înlemnit. Când sora ei urma să se mărite cu unul dintre stăpânii Westfaliei, ea alesese „un derbedeu”?[6]

În literatura de specialitate, mai cu seamă în textele vânătorilor de prigoniri antisemite, se enumără printre motivele respingerii lui Lassalle originea sa evreiască. În realitate, oricât de abil ar fi fost diplomatul de carieră bavarez, cum ar fi justificat refuzul acceptării unui evreu ca ginere, de vreme ce el însuşi era căsătorit cu o evreică (ce-i drept, botezată)? Soţii von Dönniges nu l-au acceptat, de fapt, pe revoluţionarul Lassalle, „pe cel care intenţiona să împartă averile bogaţilor cu săracii”. Discuţia a luat o întorsătură chiar gravă. „Tata îmi răcni: «Te voi omorî ca pe un câine!» – şi ieşi din odaie”. Elena i-a scris despre refuz iubitului ei, încheind epistola cu aceste cuvinte: „Părinţii mei nu te doresc, dar eu voi fi a ta”. S-a dus să pună scrisoarea la poştă, însă, din obişnuinţă, a ajuns în odaia închiriată de Lassalle… I-a povestit ce s-a întâmplat, „cât de turbaţi sunt părinţii”. El a liniştit-o: „Voinţa mea o va sfărâma pe a lor. Întoarce-te acasă”. Ea a refuzat sfatul. „Atunci mergi la contesa Hatzfeld, te va primi ca pe o soră”. Habar nu avea că aceasta, doctorul Arendt, „trădătorul”, şi unul dintre cei mai buni prieteni, consilierul Kolthoff, îi informau pe ascuns pe părinţii Elenei despre ceea ce ameninţa să devină o „eroare ireparabilă”. Bănuind cabala, Elena a ales să locuiască provizoriu la o prietenă. Apoi, Amintirile amestecă detaliile întâlnirii lui Lassalle cu „doamna ambasadoare Dönniges”, localizarea devine dificilă, părând, totuşi, că doamna baroană a urcat la ei. Esenţial nu e însă unde şi în ce împrejurări, ci faptul că s-au întâlnit şi că Lassalle a fost desfiinţat de mama Elenei, care l-a ameninţat: „Te vom expulza şi din Elveţia, şi din Germania”!

Ajunsă acasă, Elena a fost târâtă de păr de tatăl ei până în dormitor. O zi şi o noapte i s-a dat numai pâine şi apă. Ea persista: „Voi fi nevasta lui Lassalle”. Timp de câteva săptămâni, uşa odăii a fost zăvorâtă. Eliberarea a venit odată cu plecarea din Geneva a „mizerabilului Lassalle”. Fără să bănuiască regimul de teroare la care fusese supusă iubita lui, el părăsise oraşul supărat, fără să-i scrie ori să lase vorbă prietenei ei. A plecat ca un turist, pur şi simplu; nimeni nu ştia încotro. Dezamăgită, la ultima dispută cu părinţii s-a recunoscut învinsă. „Renunţ la el pentru fericirea voastră”.

Logodna cu tânărul Racoviţă şi duelulA redevenit „fiica adorată”. Cum sănătatea i se şubrezise, doctorii au

trimis-o în Provence. La întoarcere, în luna august, a fost întâmpinată de „Ianku”. Îndrăgit de baronul von Dönniges, fusese chemat telegrafic de la Berlin, unde în iunie îşi susţinuse doctoratul în Drept. Tânărul Racoviţă a cerut-o iarăşi în căsătorie, ea l-a respins din nou. El i-a amintit că făgăduise bunicii s-o ocrotească şi că jurase. O va ocroti chiar şi în disputa cu părinţii, angajându-se să i-o ducă de mână lui Lassalle… „Însă, pentru a căpăta încrederea părinţilor, trebuie să te logodeşti mai întâi cu mine… Pe urmă voi redeveni micul şi credinciosul tău prieten”! Răspunsul ei? „În ziua când îl voi vedea iarăşi pe Lassalle voi fi a lui în vecii vecilor, chiar de-ar fi să vă ucid pe toţi şi să calc peste cadavrele voastre”. Avea pedepsirea şi răzbunarea în sânge. Strămoşii materni se rugaseră unui Dumnezeu neiertător. A acceptat, totuşi, logodna, care avea să devină motorul distrugerii celor doi bărbaţi din viaţa ei. Din ordinul şi sub privirea tatălui, i-a scris lui Lassalle că s-a logodit cu „Ianku”, cerându-i să o uite.

Pe la mijlocul lunii au primit vizita unor emisari, doctorul Haenle, trimisul regelui Maximilian al Bavariei, şi maiorul von Roslow, un apropiat al contesei Hatzfeld. Cei doi i-au cerut Elenei să declare în scris că s-a împăcat cu Ioan Racoviţă şi că renunţase la Ferdinand Lassalle; iar Elena a fost nevoită să dea respectiva declaraţie. După plecarea emisarilor, tânăra s-a apucat să scrie o altă epistolă, de data aceasta către Lassalle, în care îi declara că nu renunţase la el. Epistola urma să-i fie înmânată adresantului de Racoviţă însuşi…. Când să o încheie, „micul prinţ” a intrat intempestiv,

O tragedie provocată de o femeie: Socialistul Lassalle, ucis în duel de românul Racoviţă

Emanuel Bădescu



Oana Ojică (Transport comun). De la nostalgie şi reverenţa în faţa fiinţei materne (Portret), Elena Camelia Coman ajunge la reflecţie, la intuirea tragicului, dislocând bucurii, speranţe, pe canavaua ireversibilitătii timpului: ,,În ziua în care te naşti/ începi să mori’’( Nostra culpa).

Un alt drum parcurge Mirela Nicolescu: de la metafora explozivă a aterizat pe soclul conceptualizării, resorbind cu voluptate neologismele şi asezându-le prin consecuţie(Răzvrătire). Revenirea poeziei la matcă- lirism, sensibilitate, emoţie, imagini inedite- se coroboreză cu atenta plămădire a ţesăturii prozodice (Surâs de copil) . Prozatoarea Greta Gasser, care are nu numai condei eseistic ci si maturiatea epică mixând ambiguitatea cu persiflarea( Bilet). Cu Sfârsit spre început, textul navighează spre filosofare iar Aplauze şi bis se vrea un pact generos cu oralitatea.

Aurelia Păunescu consideră că pradoxul salvează textul de neliterar (Pe aici, vă rog). Îndrăzneaţă intenţia creatoarei Linda Kucinschi de a realiza o proză poematică (Zâmbeta furate)./ Mădălina Nicolae(Târgovişte) macerează caragialismul, fabulosul basmic cu poza erotică (Declaraţie de dragoste). Un eros senzual filtrat prin retortele luciditătii( Mă uit la tine) şi despărţirea de paseism (O sonerie răguşită) – reprezintă cele doua faţete ale severinencei Andreea Păunescu. Barbaria , violenţa au depăsit cadrele puritane, poetice şi fără a ajunge la o estetică a urâtului în poeziile/prozele unora dintre adolescenţi. Această înclinaţie spre atipic, morbid, nefiinţă, inumanitate nu revocă, totusi, mustirea poeticităţii, a artisticului (Adina Costina Bocsan, Tg Jiu). În fine, Ioana Bitoleanu (Bucuresti) deliricizează întai, apoi apelează la oglinda suprarealismului. Practic se schimbă concepţia despre poezie (Contratimp, Rugă pentru mine, Aş vrea).

ne trezim ca după o revelaţie. Revelaţia unei construcţii bine gândite şi a unei poveşti captivante.

Chipul este, dincolo de drama captivantă şi plină de suspans – aducând aminte, cum spuneam, de serialele de calitate – un roman psihologic foarte bine conceput şi scris.

Personajele Magdalenei Brătescu (şi în primul rând Wanda Mohn, personajul-cheie al romanului) au adâncime sufletească, iar prozatoarea împleteşte cu fineţe în jurul lor un halou de descripţie realistă şi analiză psihologică, prin care Chipul ne evocă, subtil, marea tradiţie a romanului românesc interbelic şi în special proza Hortensiei Papadat-

Bengescu. Ne aflăm, prin urmare, în prezenţa unei scriitoare cu un profil literar aparte, în cadrul literaturii române care se scrie azi în Israel. O prozatoare care reuneşte cu naturaleţe harul construcţiei realiste şi abilitatea analizei psihologice, capacitatea de a imagina o poveste captivantă şi de a scoate la iveală elementul etern uman din destinele aparte ale personajelor ei. Un roman şi un autor care ar merita să fie mai bine cunoscuţi şi publicului din România.

----------------------------* Magdalena Brătescu, Chipul, Editura Revista

Familiei, Rishon Letzion, 2013.

Răzvan Voncu

Un roman pasionant al scriitoarei Magdalena Brătescu, aduce o notă nouă în peisajul literaturii române din Israel. Şi aceasta, deoarece autoarea iese cu dezinvoltură din universul evreo-român din care se alcătuieşte, de regulă, materia celor mai multe proze scrise de cei care, fiind siliţi să plece din România, au configurat de-a lungul anilor o adevărată punte culturală între ţara lor de origine şi Ţara Sfântă.

Magdalena Brătescu scrie un roman de dragoste, în buna tradiţie a romanelor noastre interbelice, şi o face cu siguranţa şi dezinvoltura unui autor aflat în centrul literaturii române, nu la mii de kilometri distanţă. În consecinţă, romanul se citeşte pe nerăsuflate, fiind construit ca o naraţiune în care abundă faptul de viaţă şi, în oglindă, radiografia psihologică. O naraţiune dominată de iubire sub toate formele, de la eros la iubirea de copii şi familie. Dar şi de suferinţă, trădare, secrete păzite acerb. Romanul este atât de dens şi de alert (fără să fie deloc stufos sau încărcat), încât a-l povesti pe spaţiul restrâns al unei cronici ar însemna să-i ştirbesc tocmai calitatea esenţială, care este autenticitatea.

Magdalena Brătescu se mişcă, spuneam, cu dezinvoltură în romanul ei, din Israel în Brazilia şi de acolo în Europa (Viena este, într-un fel, centrul în care se înnoadă şi se deznoadă firele naraţiunii), preocupată mereu de psihologia personajelor pe care le imaginează, de evoluţia lor în cadrul familiei şi în afara ei. Dacă ar fi să găsesc o asemănare în afara literaturii, aş trimite la un bun serial de televiziune, din cele în care dragostea, aventurile şi conflictele de familie ne fac să stăm cu ochii ţintuiţi de ecran seară de seară. Tot aşa face şi romanul Chipul: ne ţine prizonierii lecturii, la capătul căreia

CHIPUL MAGDALENEI BRĂTESCU

Organizat în două secvenţe,Prima verba (20 de nume, din care 10 provenind din Bucureşti) şi Junior ( 18 speranţe literare, câte două din Medgidia, Tulcea, Târgu-Jiu, Drobeta Turnu Severin, Teleorman), vol. Săgetătorul , 2011 (Coordonat de Prof. Dr. Tudor Opriş) fructifică rezultatele ultimei ediţii a concursului naţional Tinere condeie şi confirmă talentul unor adolescenţi precum Maria Girip ( Medgidia), Adelina Toba (Zimnicea), Doru Ciutacu(Bucureşti), Crina Maria Olteanu (Alexandria), Corina Stan (Pucioasa), Oana Ojică (Piatra Neamţ), Raluca Oltean (Alexandria), Mirela Nicolescu (Roşiorii de Vede), Aurelia Păunescu (Tr. Severin), Greta Gasser(Tulcea), Linda Kucsinschi (Blaj).

Descinderea în arena creaţiei ne permite a decela cantabilitatea Biancăi Bârsan (Plouă) , neorealismul Teonei Popescu, aparent prozaic, inventivitatea pe filieră labişiana din ,,Servieta’’.

Ancorarea în cenuşiul cotidian nu-i lipsită de umor: ,,V-am adus ceaiul./Preferam cafea./V-am adus rochia./Vreau doar pantalonii.’’

Alexandra Aciobăniţei (Botoşani), caută - şi găseşte?- metafora: ,,Aştept să-mi sărute rănile’’(În propriul timp), după care demonstrează că ştie să organizeze imaginile într-un tot unitar: ,,Nu mai mori nici în joacă,/ Mai bine cad în propriul meu timp’’.

Andreea Laura Nae( Bucureşti) se încumetă a face paşi clari în lirica interogativă şi sfidează fatalitatea (Antonime). În pofida unor lungimi nedorite, Maria Girip manifestă dorinţa de a abstractiza discursul liric (Nostaligia timpului). Cu o poezie de notaţie presărată cu câteva metafore vine Mădălina Sarafu (Buzău), în Vis marin. Inimoasa Adelina Toba (15 ani) reabilitează un trop poate vetus pentru unii, comparaţia, prin contrast cu excentricele Diana Oprişan(Hunedoara), adeptă a haicu-urilor (,,Lună- /Barcă plutind prin nori/Reflexie a nimicului’’- Iluzie) ori Crina Olteanu, cosmopolită în Războiul meu nuclear şi diplomată în formularea de supoziţii poetice ( Explicaţii) ori în simularea sorescianismului (Acasă).

O scriere suculentă în umor, inspirată din viaţa rurală propune

Iulian Bitoleanu

Săgetătorul, 2011


(text preluat din publicaţia „Neamul Românesc Literar”, nr. 1, 1 septembrie 1909, tipografia «Neamul Românesc», 1909,

Vălenii de Munte)

L-am cunoscut pe Eminescu la 1874 în Iaşi, tot prin Miron Pompiliu ca şi d. Cuza. Fie zis în treacăt că Miron era şi pe vremea aceea tot «caracudă», ca şi la 1884. Presimţirea lui Eminescu mi-a făcut o impresie deosebit de plăcută, căci el era poetul pe care-l admirasem cu vreo opt-nouă ani mai înainte şi mi se părea că am înaintea mea un vechi prieten. În adevăr, Eminescu, înaintea mea un vechi prieten. În adevăr, Eminescu, înainte de a colabora la «Familia», publicase mai multe poezii în « Aurora », foaie beletristică, ce apărea în Oradea Mare sub direcţia lui Iustin Pophiu. Pe vremea aceea eram prin clasa a V-a la liceul din Blaj şi eram abonat la « Aurora », în care Eminescu a publica poezii. Precum se ştie, leagănul de publicist al lui Eminescu a fost «dincolo», lucru cu care ardelenii au dreptul de a se mândri.

Nu-mi mai aduc aminte subiectul acelor poezii, e cam mult de atunci, dar ceea ce-mi amintesc foarte bine este că ele mă fascinau şi că admiram cu deosebire limba. De altfel, el era admirat de toată lumea, vorbesc de elevi, din Blaj şi aceasta cu atât mai mult, că se spunea că poetul acela e un băiat tânăr.

Când l-am cunoscut pe Eminescu în Iaşi, în societatea lui de toate zilele erau: Creangă – institutor; Miron Pompiliu, profesor şi inspector; Ion Niculescu (mort de curând ca profesor la Botoşani), mare secretar al Consiliului de disciplină al avocaţilor din Iaşi, cu salariu de 50 lei pe lună, care i se plăteau din an în Paşti, când da Dumnezeu şi alţi doi-trei, ale căror nume îmi scapă.

Eminescu, Miron şi Niculescu ţineau împreună o casă ultra modestă pe Valea–Plângerii. Masa o luau la un neamţ – Leopold sau Ferdinand, care avea un restaurant «La Cerdac» şi care, om foarte de treabă, la nevoie le mai da şi pe credit. După masă luau cafeaua la «Château-aux-fleurs», cafeneaua en vogue pe acea vreme, unde-şi făceau partida de şah d. A.D.Xenopol, Burlă, Bodnărescu, Paicu şi alţi membri ai elitei intelectuale şi financiare.

Cu venirea d-lui Maiorescu la Ministerul Instrucţiei Publice, a dat Dumnezeu zile mai bune şi pentru Eminescu. A fost numit revizor şcolar la Vaslui. Nu a stat mult în acest post. A mai fost şi bibliotecar la Biblioteca Universităţii din Iaşi. Pe acest timp, începuse a face pe susţinătorul, seara, la lună, pe dinaintea casei aceleia care mai târziu îl idolatriza şi ea pe el.

Amintiri despre Eminescu

adesea era însoţit în promenadele sale nocturne de Niculescu, care suspina şi el pentru acelaşi idol, dar nu avea curajul de a se destăinui lui Eminescu.

Ne întâlneam des pe acea vreme, sau la «La Cerdac», sau la «Château-aux-fleurs». Ocupaţiunile mele ducându-mă însă în altă parte, nu ne-am mai văzut până la 1878 în Bucureşti.

Aici ne întâlneam în fiecare zi la cafea, unde discutam îndelung politică şi literatură, pe cât ne pricepeam.

Era pe timpul Congresului de la Berlin. Toată lumea, în toate părţile, discuta cu aprindere palpitanta chestiune a acordării drepturilor la evrei. Eminescu o discuta negreşti în «Timpul», al cărui prim-redactor era, dar între noi era mai expansiv şi-şi manifesta impresiile mai liber. Ei bine, Eminescu era atât de înverşunat adversar al acordării drepturilor la evrei, încât nu înceta de a declara sus şi tare că, în caz când li s-ar da drepturi evreilor în masă, dânsul va părăsi această ţară, se va expatria pentru totdeauna şi se va duce tocmai în America.

Tot cam pe acea vreme, Alecsandri era încoronat în Montpellier ca poet al latinităţii pentru «Cântecul ginţii latine».

Ştiţi care era părerea lui Eminescu în această privinţă? El zicea că vestitul «Cântecul ginţii latine» este cea mai proastă poezie a lui Alecsandri. Ipsissima verba.

M-am mai întâlnit cu Eminescu după însănătoşirea sa din întâia boală, când tocmai se întorsese din Italia. Eram mai mulţi inşi împrejurul unei mese din grădina Oţelului de Bulevard, la câte un pahar de bere, într-o Duminică după amiezi. Eminescu era foarte în vervă, foarte vesel şi comunicativ. El ne-a recitat bucăţi întregi din Vergiliu, aşa că am rămas cu toţii uimiţi cum de nu i s-a alterat memoria în urma bolii.

De atunci nu l-am mai văzut, apoi, decât pe catafalc în biserica Sf. Gheorghe Nou.

P.S. Încă două note caracteristice despre Eminescu: el avea un vechi amic şi coleg de redacţie la «Timpul», pe Dionisie Miron (de mult decedat). Într-o zi, supărându-se pe el – nu ştiu pentru ce – l-a gonit pur şi simplu din redacţie, lăsându-l pe drumuri cu o casă de copii. Toate intervenţiile amicilor comuni spre a-l reprimi, au rămas zadarnice, cu toate că, de altfel, spunea că regreta fapta.

El căuta să se afle de preferinţă în societatea Ardelenilor, nu numai în Bucureşti, dar chiar şi la Iaşi.

Aug. B. Sînceleanu

Maniheismul, despărțirea radicală a răului de bine, pe care numai Dumnezeu poate să o facă, este o formă de fariseism și chiar lichelism. Fariseii, în antichitate erau oameni învățați( perushim), dar atacându-L pe Iisus, au rămas cu nume rău în istorie. Au unii plăcerea de a face tabulla rasa din orice moștenire culturală, după o schimbare politică majoră, revoluție, loviluție, etc. Unii îl demolează pe Eminescu, alții pe Sadoveanu, pe Labiș, ș.a. Naziștii au ars cărți în piața publică, apoi oameni. Comuniștii-staliniști au ascuns în depozite cărți de valoare, iar pe unii intelectuali de valoare i-au ascuns în închisori, i-au exterminat. Credeam că după 1989 asemenea practici dispar, dar ignoranța și lichelismul nu au moarte. După război mulți viteji se arată. Ce facem cu G. Călinescu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu care nu au fugit din țară, nu au fost închiși, au scris chiar la comandă unele texte ( n.n. se spune că „Mitrea Cocor” a fost scris de un colectiv de harnici falsificatori, iar maestrul Sadoveanu a cizelat câte ceva și a pus semnătura, ierte-l Dumnezeu) ? Unii afirmă că în comunism alfabetizarea, asistența medicală, socială erau zero. Cred că acum se stă mai prost, cel puțin în aceste domenii. Să nu mințim când nu este nevoie, minciuna nu ajută. A avut comunismul păcate mai mari. Dar câți s-au ridicat împotrivă, câți au refuzat ofertele regimului trecut? Puțini. Iar cei care au tăcut

Maniheismul anticulturalBoris Marian Mehr

chitic, s-au și bucurat de o casă, o slujbă, un bilet la mare sau la munte înjură cu voce mare, niște cațavenci de tot dragul. Nu sunt eu omul să aduc osanale unui sistem revolut, condamnabil. O acuzație la fel de absurdă este apartenența la masonerie a unor oameni de valoare. Aici ignoranța este totală. Masoneria ( de la cuvântul „zidar”, în franceză) are în spate moștenirea Cavalerilor Templieri. Ei au contribuit la edificarea capitalismului, la revoluțiile din 1848, la Unirea Țărilor Române, la participarea României în Primul Război de partea Antantei. Nici nazismul, nici comunismul nu au acceptat masoneria, care nici ea nu a acceptat dictaturile, terorismul de stat, etc. Baliverne despre oculta mondială, conspirația mondială, antiromânească, etc. se vehiculează de oameni, fie rău intenționați, fie ignoranți, semidocți. Nu sunt mason, nici nu am cunoscut decât un singur om , oarecum, pe Dan Amedeo Lăzărescu, un istoric de ținută, care a fost împroșcat cu noroi pentru că ar fi fost colaborator la Secu. Nimic lăudabil, dar nicio legătură cu masoneria. Să nu cădem în MIORITISM, adică lumea complotează împotriva României. Cei care au adus mult rău acestei țări au fost marii corupți proveniți din eșalonul doi al partidului unic. Acum, fiii lor continuă politica dezastruoasă a părinților. Cred că zarva întreținută chiar de manipulatori de profesie, despre trecutul negru, conspirații, etc. are ca scop și eludarea escrocheriilor care se fac continuu , sub ochii noștri. Iar a te sui pe un tăpșan și a înjura mari scriitori mi se pare o lipsă totală de bun simț. Cine sunt denigratorii? De obicei niște nulități, ratați, oameni care nu au ajuns nici la glezna înaintașilor. Cu asta încerc să răspund foarte pe scurt unor pigmei ai „culturii”-inculturii.


pe Lore în fața fotografiilor cu evreii uciși de soldații naziști, unde stătea la coadă pentru cateva bucăți de pâine. Aspectul material, organic al filmului se evidențiază acum din nou. Fata atinge una din fotografii, acoperită de o masă gelatinoasă, care i se lipește de vârful degetelor, asemenea faptelor părinților, ale tatălui în special, care se răsfrâng fără scăpare asupra sa și a fraților ei, oricât de mult s-ar șterge de poalele rochiei. De altfel, alături de episodul uciderii “domnului Bebe” mai sus amintit, acesta este unul din momentele cheie ale filmului, cel în care în conștiința eroinei începe să se înrădăcineze îndoiala în privința justeții faptelor părinților săi. La adâncirea crizei morale contribuie în continuare apariția așa-numitului Thomas, evreul care-și asumă îngrijirea celor cinci frați și care apare(și la fel de subit, dispare) ca un fel de lecție de viață echivocă. Deși tradiția familială îi dicta să-l disprețuiască, Thomas îi face imposibilă manifestarea unei atare atitudini prin sprijinul pe care i-l acordă ei și fraților săi. Așa cum ne-am fi așteptat, băiatul joacă și rolul unui inițiator, prin trezirea instinctelor sexuale latente care și-au făcut simțită prezența discretă încă de la început. Acum este însă momentul în care aceste instincte se manifestă în mod deschis, evident, mai mult pentru a complica situația fetei, decât în ideea de a aduce vreo rezolvare. Pulsiunile sexuale sunt sugerate însă subtil, fără spectacole de prost gust, doar prin câteva planuri-detalii de efect,

Poate singurul moment prețios, curat, nepătat de putreziciunea materiei atotstăpânitoare, este învelirea căprioarei de porțelan în batista albă, imaculată, pentru păstrarea ei până la destinația finală. De aceea, regizoarea are grijă să ne reamintească de ea în mod constant până când Lore o va distruge în finalul filmului, ca o tentativă de negare a învățămintelor părinților și construirea unei noi direcții de viață, independentă de aceștia. Reașezarea bibeloului alături de multe altele de acest fel din casa bunicii ne sugerează ideea de apartenență, de loc prestabilit în sânul familiei, poziție pe care fata însă nu și-o mai revendică pentru că nu pare a-și mai găsi locul în mijlocul unei familii a căror principii nu mai coincid cu valorile nou-născute în interiorul ei. În acest sens, răbufnirea de la masă, atunci când bunica încearcă să îi aplice o corecție verbală fratelui mai mic pentru că nu așteptase să fie servit, vorbește de la sine, fără a mai necesita o explicație suplimentară.

Pentru a întregi abordarea aproape viscerală a lui Shortland, directorul de fotografie Adam Arkapaw a recurs la modificări contrastante de culoare, de la roșu sângeriu la ciclam sau albastru rece, toate în funcție de stările interioare ale Lorei. Decurgând din aceasta, este aproape de la sine înțeleasă prezența unui unghi subiectiv pe care regizoarea îl introduce ori de câte ori se simte nevoia unei incursiuni în universul interior al eroinei. Însă nu doar ei îi este atribuită o asemenea perspectivă, ci și lui Thomas(de remarcat episodul îmbăierii în apa râului). Voyeurismul își face și el loc între toate acestea, prin filmarea din spate sau de sus, cu o cameră handheld, pentru crearea unei impresii permanente cum că personajele sunt urmărite din umbra, sugerând mai degrabă controlul, nesiguranța, amenințarea pe care acestea o resimt la tot pasul. Personajele sunt spionate, dar în același timp se spionează între ele. Inițial Lore pe părinții ei, apoi pe Thomas și în sens invers, Thomas pe Lore.

Adaptat după romanul din 2001 al autoarei Rachel Seiffert, Dark Room, filmul Lore aparținând regizoarei australiene Cate Shortland, urmărește drumul adolescentei cu același nume în încercarea disperată de a-și ghida frații mai mici spre casa bunicii, într-o Germanie măcinată de Al Doilea Război Mondial. Acest drum, care presupune traversarea a 500 de mile de munți și pădure, este marcat la tot pasul de moarte, foamete și abuzuri. Începând cu primul cadru, totul ne duce cu gândul la ideea de degradare, atât morală, cât și fizică, degradare pe care regizoarea a ales să o facă iritant de materială, de la apa care picură sacadat de pe abajurul aprins, acompaniată de o numărătoare aproape disperată, sugerând parcă picătura chinezească menită să testeze limitele celor implicați, până la picioarele goale, prăfuite și sângerânde, care străbat întinderi umede și înnoroite. Numărătoarea este, de altfel, unul dintre motivele care revin în mod constant, ca și cum fiecare secundă care trece ar putea fi crucială pentru viața personajelor. Degradarea materiei e pregnantă iar regizoarea nu face nici cel mai mic efort pentru a ne cruța din fața ei și cu atât mai puțin de a-și cruța personajele de ororile ce vor urma. La un moment dat, tatăl i-l pasează uneia din fiice pe copilul cel mic pe care-l ținea în brațe, zicând:”Ia-l tu, e ud!” și în acel moment avem impresia că întregul film stă în această simplă propoziție.

De la început, filmul este neîndurător, crud cu proprii-i eroi pe care-i pune nemijlocit în fața terorii și-i forțează să o privească drept în față, fără nici un fel de menajamente. Tatăl care ucide câinele familiei în imediata apropiere a fiicei mai mari, mama a cărei caracteristică fizică parcă a devenit tragerea nervoasă din țigara omniprezentă, Lore care-și spionează părinții în timp ce au un mic moment sexual urmat de un cuvânt acuzator și o palmă dată de tată mamei, ne anunță oarecum de ceea ce urmează să se întâmple. Încă de pe acum, fiica începe să-și contureze în minte, poate chiar fără o conștientizare rațională, poziția părinților ei: tatăl, un criminal care nu va ezita(și din cate se pare, nu a ezitat) să omoare, la fel cum fără remușcare a împușcat câinele, mama, pasivă și sensibilă doar la propria ei suferință.

Ca reprezentanți și susținători activi ai nazismului, părinții vor fi arestați și plasați într-un lagăr de concentrare iar copiii se vor găsi în situația de a porni singuri spre casa bunicii, unica în poziția aparentă de a-și asuma responsabilitatea creșterii lor. Drumul spre aceasta se transformă însă într-o noapte perpetuă a morților vii. Toate personajele au alura unor zombie care umblă dezorientați în peisajul înspăimântător al unei materii în veșnică descompunere. Cadavrele invadate de viermi, murdăria care pare că s-a lipit pentru totdeauna de trupurilor lor, indiferent cât de mult și-ar hârșâi pielea până la sânge, așa cum Lore a sfâtuit-o pe un ton amenințător pe sora mai mică, ne fac să simțim până și noi mirosul de moarte răspândit în atmosfera sumbră. Ba chiar, la un moment dat, toate acestea sunt verbalizate de unul din personajele întâlnite în cale: “Copilă, miroși a moarte!”, replică ironică dacă stăm să ne gândim că este și ultima rostită de acest bărbat, care, în mod poate exagerat, aduce cu sine o subtilă transfigurare a domnului Bebe din 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile al lui Mungiu, prin șantajul emoțional menit să exercite presiune asupra fetei cu scopul obținerii unor favoruri sexuale în schimbul ajutorului său mult-prețios. Episoadele multiple care sugerează obsesia curățeniei, oamenii care se spală sau își spală hainele încercând parcă să spele păcatele trecutului prin efectul purificator al apei, sunt și ele frecvente și la fel de material ilustrate. În acest spirit însă, poate unul dintre cele mai memorabile momente ale filmului o surprinde

Lore

Diana Plopeanu

Nichita Stănescu şi Revoluţia Română!

Revoluţia Română a murit,Fiindcă a murit motto-ul ei,Precum motto-ul lui Nichita, „A murit Enkidu, prietenul cu care vânam lei”.

„Clar-ul de inimă” a fost faultat,„În dulcele stil clasic”, românesc,Lovitura de la „11 elegii” a ratat, „Sensul iubirii”, cel strămoşesc.

S-au dat la rindea uzine şi fabriciCa „Opere imperfecte”, totuşi o entitate cu nimb, „Un pământ numit România”,Cere „Dreptul la timp”.

„Roşu-vertical” a fost dat jos, Cu jertfă, de pe port-drapel, „O viziune a sentimentelor”A pus varza de Bruxelles.

„Tristeţea mea aude nenăscuţii câiniPe nenăscuţii oameni cum îl latră”, „Epica Magna” sunt „Necuvintele”Din Revoluţia adevărată!

Răzvan Ducan

• POEZIE • POEZIE • POEZIE • POEZIE • POEZIE •


De câţiva ani buni, în casa lui Neculai Ştirbu nu mai sună ceasul deşteptător, adică acea chestie rotundă, verzuie, cu cadranul îngălbenit şi mărginit de cifre negre, stilizate, iar deasupra, pe carcasă, având dispuse două capace de oţel, nichelate, asemănătoare cu cele de la soneriile de bicicletă, între care veghează vigilent un ciocănel, tot metalic, prins la capătul unei tije, care are rolul de a se bălăbăni cu rapiditate, când spre stânga, când spre dreapta, lovindu-le alternativ, pentru a scoate acel sunet dezagreabil, dar atât de necesar aducerii posesorilor săi la realitatea deloc comodă a vieţii de zi cu zi. Nu!... Nu mai sună!... De ceva vreme, relicva aceea joacă rol de bibelou, pedepsit de Raliţa să stea ne-ntors pe geamul de la bucătărie. Şi asta nu din cauză că mecanismul său n-ar mai fi în stare să-şi îndeplinească „atribuţiile” pentru care a fost creat, ci pentru că, pur şi simplu, importanţa sa a fost subminată de progresul tehnic, care a năvălit peste el, crud şi neiertător. Astfel că acum deşteptarea o dă aparatul de radio – o sculă micuţă, modernă, adus din Spania de Monica, fiica lui Neculai şi a Raliţei. Mica minune prinde o mulţime de posturi, dar afişează şi ora exactă, cu cifre mari, verzi, pe un cadran negru ca noaptea la capătul căreia-şi trezeşte proprietarii. Aparatul porneşte fără greşeală, exact la ora la care-l programezi. E destul de dificil programatul acesta, iar lui Neculai i-a trebuit ceva vreme până a reuşit „să prindă şpilul”. Ce-i place în mod deosebit este faptul că acesta porneşte pe postul pe care îl lasă de cu seară, atunci când îl opreşte înainte de culcare. De altfel, la ei nici n-ar avea cum să se schimbe postul, întrucât, bietul aparat nu cunoaşte decât unul. Neculai Ştirbu şi nevastă-sa, Raliţa, nu ascultă, cât e ziua de lungă – atunci când sunt acasă, fireşte – decât „Muzica satelor” – canalul lor de suflet – unde se transmite, din zori şi până-n… zori, doar muzică populară. Şi-au format şi-un tabiet inspirat de acest mod de deşteptare: se trezesc, se întorc cu faţa-n sus, până se termină melodia pe fondul căreia s-au trezit şi încă una, după care se dau jos din pat şi se apucă fiecare de treburile lui.

Pentru dimineaţa, fie că pleacă la câmp, fie că nu, cei doi au sarcinile bine stabilite, ca în orice gospodărie ţărănească respectabilă. Înainte însă de a se apuca de acestea, îşi rezolvă fiecare, pe rând, acele probleme fiziologice, dar şi de igienă minimală, cu care s-au obişnuit încă din copilărie. Dacă oamenii de la oraş desfăşoară ambele activităţi de mai sus în aceiaşi încăpere a locuinţei lor, ţăranul român de azi, ca şi cel din vechime, face lucrurile astea în două locuri diferite: necesităţile fiziologice, la latrina din fundul curţii, iar igiena de dimineaţă – în fapt, spălatul pe mâini şi pe faţă, cu multă apă rece şi săpun – la robinetul din faţa casei („pompă”, cum îi spun ei) sau, până nu demult, turnându-şi unul altuia cu cana, apa în palmele făcute căuş. Cât priveşte spălatul dinţilor, acesta nu este un obicei prea răspândit în satele noaste, mai ales în rândul color mai în vârstă, care, de multe ori, cum e şi cazul lui Neculai, nu prea mai au pe ce să plimbe periuţa, chiar dacă şi-ar dori s-o facă. Imediat ce se încheie acest ritual, destul de scurt, de altfel, Neculai purcede la hrănitul şi adăpatul animalele din curte, adică porcii, vaca şi păsările. Pentru asta este nevoit să facă mai multe drumuri, unele la magazia din spatele casei, de unde aduce, mai întâi grâu amestecat cu floarea-soarelui, pentru păsări, apoi grăunţe de porumb, pe care le împarte, după nişte reguli doar de el ştiute, între teica porcului şi jgheabul de deasupra ieslei din grajdul vacii. Tot vacii îi aduce, din grămada de lângă poarta grădinii, pe care are grijă s-o împrospăteze zilnic, un braţ mere de iarbă, pe care-l trânteşte în ieslea de lemn, din faţa posacului erbivor. Merge apoi la „pompă”, unde îl aşteaptă două găleţi mari, din cele pentru var lavabil, pe care le umple cu apă şi astfel, cu ele pline, intră iar în curtea animalelor şi umple diversele recipiente special destinate adăpării vieţuitoarelor din spaţiul respectiv, iar vacii îi dă să bea direct din găleată, până când animalul refuză să mai soarbă, îndepărtând plictisită capul într-o parte.

În tot acest timp, Raliţa trebăluieşte de zor în bucătărie. Fierbe în ibric cafeaua pentru ea, iar într-o crăticioară, ceaiul de coada calului, pentru Neculai. Bărbatul nu mai consumă cafea de mai bine de cinci ani, de când a constatat că-i dă palpitaţii, bea în schimb ceai de coada calului, pe care i l-a recomandat cu încredere doctorul Şerban – medicul de familie al lui, al neveste-si şi al întregului sat –, după ce, tot cam pe-atunci, descoperise, în urma unor analize, că are nişte drăguţe de pietricele la rinichi.

După ce termină de fiert cafeaua şi ceaiul, le lăsă să se răcească puţin, atât cât să le poată turna în sticlele de plastic, fără riscul ca acestea să se topească şi se apucă de aşezat în două sacoşe de pânză înflorată, o sumedenie de pacheţele, mai mici sau mai mari, pe care le scoase din frigider. Luă apoi dintr-un sertar al bufetului un borcănel cu sare, un cuţit cu mâner de lemn şi mai multe furculiţe, pe care le înfăşură între-o bucată de hârtie dintr-un pliant de reclamă de supermarket, iar la urmă, puse o pungă în care erau înfăşurate vreo patru franzele, mari şi rumene. Fugi apoi în cămara aflată în capătul holului de la intrare, de unde aduse două bidoane de plastic de câte doi litri, pline ochi cu un vin rozaliu şi încă unul, de un litru şi jumătate, la fel de plin cu o ţuică perfect incoloră. După ce mai scoase din frigider două sticle, tot a câte doi litri, de suc, le depuse cu grijă pe toate într-o altă sacoşă, de nailon, putând sigla aceluiaşi supermarket, al cărui pliant îl folosise mai devreme la împachetat. Când toate acestea fură gata, femeia luă toate cel trei sacoşe şi le scoase afară, sprijinindu-le de peretele casei, în dreptul portbagajului bătrânei Dacii albastre, care părea că aşteaptă răbdătoare, să-i poarte spre ogor. Le-ar fi pus ea însăşi în portbagajul maşinii, dar ştie că nu-l poate deschide şi de aceea lăsa această operaţiune în seama bărbatului său, acesta fiind singurul care-i cunoaşte chiţibuşul.

Neculai, care tocmai rezolvase ultima operaţiune care ţinea de hrănitul animalelor, aruncând o halcă consistentă de pâine uscată lui Cojan – ciobănescul fără pedigri, însărcinat permanent cu paza gospodăriei –, veni la maşină, scoase din buzunar cheile, descuie uşa, după care trase cu forţă de ea. În urma acţiunii sale energice, aceasta se deschise cu-n pocnet strident, urmat de un scârţâit grav şi prelung, ambele constituind semne certe că, atât dispozitivul de închidere, cât şi balamalele aveau serioase probleme.

– Într-o zi are să se rupă de tot şi o să-ţi cadă pă picioare, comentă acid Raliţa, care tocmai depuse lângă perete, alături de sacoşele cu mâncare, trei bidoane de cinci litri cu apă şi care nu scăpa niciodată ocazie să-i reproşeze că nu se îngrijeşte suficient de „hârbul ăla de maşină”.

Prima praşilă

– Să rupe pă pizda mă-ti! se apără Neculai, cu o înjurătură, de acuzaţia, de altfel, întemeiată, a neveste-si.

Deschise capota, se aplecă asupra motorului şi efectuă câteva operaţiuni absolut necesare măririi cu câteva procente a şanselor ca acesta să pornească de la prima încercare, respectiv: acţionă o pârghie, de la dreapta spre stânga, pentru a trecea de la alimentare pe gaz, la cea pe benzină, apoi manevrează de câteva ori, în sus şi în jos, coada pompei de benzină, după care trage şocul, care are cablul rupt şi nu se mai poate acţiona din interiorul maşinii. Aşa cum probabil că v-aţi dat seama, Dacia familiei Ştirbu este prevăzută cu două sisteme de alimentare, unul pe bază de benzină şi altul pe bază de gaz, doar că, atât vara, cât şi iarna, nu porneşte, nici de-afurisită decât pe carburantul pentru care a fost ea proiectată în urmă cu peste douăzeci de ani, adică pe benzină. Mai mult – şi la fel: fie vară, fie iarnă – nu porneşte fără să-i tragă şocul.

Odată efectuat ritualul descris la începutul alineatului precedent, Neculai trece în maşină, unde, după ce se aşeză comod pe scaunul şoferului, lăsă, cu un gest reflex, frâna de mână, trece schimbătorul de viteze pe liber, introduce cheia în contact şi o roteşte, în timp ce în gând rosteşte, cu toată evlavia de care este capabil, un „Dă Doamne să pornească!” Electromotorul huruie prelung, motorul tuşeşte răguşit, maşina prinde a se legăna uşor, piciorul lui stâng calcă inconştient pedala de acceleraţie, de mai să iasă prin podea şi… în sfârşit… „Dumnezeu nu doarme!...” Motorul prinde a vui asurzitor (din cauza ţevii de eşapament sparte). Neculai e mulţumit. A scăpat pentru azi şi de gura înveninată a Raliţei, şi de inconvenientul de a căuta oameni pe stradă sau prin vecini, care să-l ajute s-o pornească prin împingere. Apasă şi eliberează alternativ acceleraţia, slobozind în liniştea dimineţii, un vuiet sinusoidal, ca de sirenă răguşită, în timp ce din ţeava de eşapament, ies nori alburii cu miros de benzină, ce difuzează cu rapiditate în aerul din jur. O ţinu aşa circa cinci minute, după care, cu siguranţa celui care cunoaşte bine damblalele lucrului pe care-l posedă, luă piciorul de pe pedala de acceleraţie, moment în care motorul începu să bâzâie în surdină, oarecum regulat.

Coborî din autoturism, deschise portbagajul, printr-o lovitură puternică dată cu podul palmei, dintr-un anumit unghi, în încuietoarea acestuia, aşeză cu grijă înăuntru sacoşele şi sticlele aduse şi lăsate lângă perete de nevastă-sa, apoi îl închise la loc, cu un pocnet sec, care răsună ca o mică explozie înfundată, pe fondul zumzăitului constant al motorului. Trecu apoi la partea din faţă a autoturismului şi închise capota, care se lipi de restul caroseriei cu un pocnet similar.

Liviu Gogu

(fragment)


Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Dinu Eleodor

Zavalic Antonia

Corina Gina Papouis

„Ineditele“ contra-cronici

(zece pentru „Oglinda literară“, la 13. 11.

2013)

Nuntă în „Oglindă...“

Prozatorului / poetului Gheorghe Andrei Neagu, redactor-şef al revistei Oglinda literară (Focşani), autorul volumelor Purtătorul de cruce (2009) şi

Nunta Neagră (2010).

Oglinda...-i mare, ca o cruce,pe stângul umăr, Neagu, de-un secol o tot duce,de la Focşani, până în Odobeşti, ca oamenii cei tari –returu-i pe la „nunta“ pirandei din Cotnari...

Templu între mare şi ocean

Lui Marcel Turcu ce – în poemul Crucea colectivă, din volumul Bietul Templu (2012) – invocă: „Gibraltarul meu, Maria“ (p. 18).

În „biet-Templul“ lui Marcel,doctoral, fulgii s-aştern,în spirale de etern,tigrii fug după purcel,prăbuşindu-i tot altarulşi Mariei, Gibraltarul...!

„Solemna ignoranţă“-n bun tratat...

Lui Iulian Chivu, la apriţia secundului volum, Solemnitatea ignoanţei: eseurile de la Stuttgart II

(Bucureşti, Editura Herald, 2012).

Solemna ignoraţă-i temă de-artă şi-i scris-citită până-n meteori,însă eseurile astea, de Stuttgart(ă),sunt scris-citite-n Vede-Roşiori...

Prin „Destine literare“

Conolteanului Alexandru Cetăţeanu („Sandu Citizen“), redactor-şef al revistei Destine literare (Montréal), şi planetar-preşedintelui Al. Florin Ţene, al L[igii] S[criitorilor] R[români]...

Domnul Sandu Citizene „spăimos“ cât stă-n picioare,prin „Destine literare“,nu şi prin „doctrina Zen“ –cum stă domn’ Florică Ţen...

Ambasador şi epigramist...

Lui Petre Gigea-Gorun, poet / epigramist de pandură stirpe şi distins om politic, fost ambasador al României la Paris.

De la noi, dintre goruni, adună mulţi bărzăuni,viespi cu mijlocel subţire– foarte bune în oştire –,înregimentă păuni,zburătoare – fel-de-fel –şi-ajunse-n Turn Eiffel,domolid francezi, chiar huni…

Să nu rămân cu buzele arse de albul tăcut al golului în care îmi ești umbră de nufăr fluid, m-am gândit că-i mai văratec și senin să te-mbrac într-un sărut agale curbat. Și ciocârliu.Cu flăcări de curcubeu.

octombrie pe sfârșite

zilele țipă mușcate de nopțitoamna presară nuanțe frumoasepeste frunzesă pară moartea mai ușoarăcântec de greieri molipsitorse aude departebucurie înserăriilumina clipește rarspre asfințitumbre adânci cresc până la cerruginiul din frunze se oglindește înochii cerului conturați cu nori griaripi de păsări întârziatemișcă aerul curbând cărarea timpului

ŢIPAT DE TOAMNĂ

E toamnă-afar cum n-ai văzutPotop fecund de galben mutŞi Dante în divin îndemnPentru Papini lasă-nsemn

Se rupe frunza din copacO prinde solul surd, opacIar Goya cu ducesa-i albăCapricii noi adună-n salbă

Din boltă milion de noriSe frâng lipind lacrimi pe sforiCu un Dali grotesc şi tristBacovia joacă un whist

În vânt se înşurubă strecheaVan Gogh îşi mângâie urecheaŞi-n umbra rară de mesteacănEsenin îşi durează leagăn

Nu mai sunt flori decât în sereUn ţipăt fuge printre sfereIar Dostoevski plin de draciCu Picasso culege maci

E toamnă iar ca-ntr-o romanţăTristeţea picură în ştanţăCând oare vom putea să ştimUnde plecăm, de ce venim

Mara VoinaS

Ion Iancu Vale

Femeia în care te întorci

s-ar putea scrie un poem pentru fiecare intersecţie dintre pielea ei şi ochii privitorului e o mercenară, se luptă cu aerul pe care-l scoţidin pieptul înăbuşit şi crede că nu va obţine un preţ mai bun.(Femeia în care te întorci se lasă ispitită şi-şi tace mântuirea.)Femeia în care te întorci se frânge ca o catastrofă cu oamenimai ales când te surprinde iubind cu clapele negre peste degete,fără să scoţi un sunet.Femeia în care te întorci îşi lasă măduva la vedere,cade în genunchişi-şi culege sângele ca pe nişte flori ce miros a toamnă.Femeia în care te întorci, te strânge buchetşi te lasă cu grijă la fiecare mormânt ce se iveştepână la sfârşitul zilelor ei.Femeia în care te întorci te-ar vinde până la lacrimi şi când n-ar mai avea de undete-ar face să-ţi speli păcateleîn lut proaspăt. Femeia în care te întorci are tălpile încinse şi caută apăo strigi pe buze şi te aude înecul.O iei de mână, oasele ţi se limpezesc, dai în trecutdai în tinereţile tale, îi săruţi ochii cu fidelitate şi îi semnezi. Femeia în care te întorci adoarme cu visele pe sfârşite într-un somn singur,se va trezi cu teamă, cu teamă pentru fiecare noapte.

Hemoragii

e smoală cu crini şi pericol iubite castroane cu stele se sparg sus de cer

şi palmele noastre alintă cuţite şi lumea se plimbă cu paşi de-ofiţer

duminica ţipă la vrăbii şi-nghite plăcinte cu măr, praf de puşcă şi gin

şi lanţuri ne trag înapoi zornăite şi-n parcuri cresc tei cu miros de pelinla şoapte ne luăm şi murim din cuvinte

ce nimeni nu ştie cînd/ cum/ cît le-am spus şi gloanţe de frică ne-aleargă prin minte

şi plîngem cotoare de soare apusei rîd şi ne-arată cu mîna-nainte

noi poftim şi tîrîm setea goală prin spini şi mă strigi şi te-aud şi tăcerea-i fierbinte şi aş vrea şi te-ntorci şi-i mereu şi suspini

e linişte-n noapte,-i răpciune iubite castroane cu stele se sparg sus de cer

şi lumea se culcă pe cant de cuţite şi inima bate ca un pas de-ofiţer


premierea elevilor concurenţi...Între timp am fost martorii unui alt moment emoţionant: invitatul special, soţia regretatului poet, Rodica Dumitra Ghiniţă - Regina Toamnei - a retrăit emoţia versurile dedicate de soţul-poet,Tică Ghiniţă, prin lectura oferită de scriitoarea Ştefania Oproescu.

Iată numele câştigătorilor Concursului Literar „Constantin Ghiniţă” aflate de la preşedintele juriului Gheorghe Neagu:

- Marele premiu, în valoare de 200 lei, a fost adjudecat de Deni-sa Cocoloş, clasa a VII-a, Şcoala Gimnazială Nr. 2 Mărăşeşti;

- premiul pentru proză, 100 de lei, a fost câştigat de Adelina Gogu, clasa a VII-a, de la aceeaşi şcoală, ambele eleve fiind îndrumate de aceeaşi profesoară Anca Opaiţ, iar

- premiul pentru poezie, 100 lei, a plecat la liceul din localitate, fiind câştigat de Elena Buzenche, clasa a VII-a.

Susţinerea financiară revine Primăriei, bunăvoinţei acestei insti-tuţii.

- Scriitorul Gheorghe Neagu a oferit Premiul revistei „Oglinda literară” elevelor Miruna Asaftei, din clasa a V-a de la Şcoala Nr. 2 Mărăşeşti, şi Cristinei Dogaru, clasa a X-a.

- În cadrul acestui Concurs Literar, Liga Scriitorilor din Ro-mânia/ filiala Vrancea, prin preşedintele ei, Mariana Vicky Vârtosu a oferit un premiu special (în cărţi şi bani) scriitorului vrâncean George Alexandru Cornilă - pentru cel mai reuşit roman de acţiune Miezul nopţii în cartierul felinarelor stinse.

Evenimentul cultural s-a încheiat cu lansarea volumului de versuri al regretatului poet Viorel Munteanu „Amurg pe jumătate“, prezentat şi sponsorizat de scriitorul Constantin Ştefănescu.

Directoarea Casei de Cultură, Otilia Gogu, a adresat mulţumiri tuturor celor care s-au arătat deschişi în a sprijini această manifestare culturală şi în viitor.

La următoarele întâlniri de lectură, în cadrul cenaclului nostru, au citit :Cătălin Mocanu un eseu - despre cartea scriitorului Gheorghe Andrei Neagu ,,De la stânga la dreapta,,.No comment. Apoi, a citit Ionel Mony Constantin o proză scurtă – Discriminare - proză care nu a şocat precum celelalte citite până acum. Cum spuneam ceva mai sus, orice text e perfectibil. Într-o zi de luni, în care programul şcolar le-a permis, Raluca Baciu şi Adelina Bălan au prezentat încercările lor încărcate de o nouă experienţă, cea a vieţii de liceană. Raluca Baciu, prin poeziile Poetul de cerneală, Joc de umbre, Rafala, Povestea pietrei, Frunze, Lăcaşul timpului a obţinut felicitări, aprecieri pentru poezia profundă, cu imagini şocante pe care a citit-o. Adelina Bălan, acelaşi chip angelic şi inocent, prin proza Două taxiuri îndrăgostite, îşi demonstrează voinţa şi dorinţa de perfecţionare a noului stil, cel al acţiunii, al mişcării personajelor în timp şi spaţiu, al exerciţiului de scriere pe care-l adoră cu fiecare cuvânt aşternut pe hârtie. Poeta Constaţa Cornilă ne-a emoţionat cu câteva poezii : Definiţia vieţii, Darul din piatră,Invizibil. Maniera, stilul lingvistic mult prea sensibil, prea feminin a adus oarece şoapte între domnii creatori. Aluzii evazive la manierism. Cu toate sensibilităţile exprimate Constanţa Cornilă este o poetă recunoscută tocmai după stil. Despre pastilele Dianei Cătălina Popa, numai de bine şi, de rescriere. Cât despre versurile lui Ionuţ Bulimej, să încerce alt gen literar. Să zicem proză, or şi mai convenabil,prezentări de carte. Îşi va forma stilul…sau nu ?

Vorbeam despre lansări de carte : Găzduite de Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu , girate de

directorul Teodora Fîntînaru şi al purtătorului de cuvânt, Cristina Olaru, cele trei cărţi prezentate s-au bucurat de mediatizare scrisă şi vizuală :1)romanul Visul din vise, cel de-al treilea volum al trilogiei Legată la ochi, semnat de Mariana Vicky Vârtosu – s-a bucurat de apreciere ; celelalte două volume, ambele de poezie, Amurg pe jumătate semnat de Viorel Munteanu, prezentat de poetul Constantin Ştefănescu şi, următorul, Umbra luminii - aparţine poetului eminescolog Ion Micheci – au fost la fel de bine primite, versurile citite spre exemplificare au fost apreciate de cei prezenţi cât şi de presă.

Mai cald şi mai solar decât septembrie şi octombrie laolaltă, noiembrie a fost o lună bogată în evenimente culturale: lansări de carte, concursuri de creaţie, aniversări. Mai întâi câteva cuvinte despre întâlnirile noastre de lectură: notabile au fost textele celor două liceene, Mariana Raluca Baciu şi Adelina Bălan;apoi, textele voit încifrate ale Danei Ţolea, poemele Elenei Stroe-Otavă, proza lui Ionel Mony Constantin...şi altele. Pamfletul Danei Ţolea ,,Poli-entorse,, - nu merită, nu trebuie comentat comentariu, doar o sugestie i-ar fi de-ajuns:retrimis la masa de lucru. A fost sub nivelul aşteptărilor. Bunăvoinţa poetei Constanţa Cornilă este...bunăvoinţă, dar Dana Ţolea are nevoie de sugestii, de îndrumare, nu? Cea mai tânără dintre cenaclişti, Diana Cătălina Popa a citit Golanul. Scheletul prozei este bun, trebuie încarnat. Diana are forţă, are dorinţă. Lucrarea se va împlini, într-o zi. Eseul domnului Ştefan Neagu referitor la mari figuri în viaţa românescă ,,Eternii noştri păzitori ai solului veşnic,,l-a îndreptăţit pe I.D. Denciu să sugereze autorului o modificare: să-şi numească eseul Fluxul şi refluxul memoriei. Cele două registre ale textului, unul care enunţă filosofia personală amprentată de cariera autorului, iar celălalt mod de exprimare fiind doar o expunere lapidară, şi care pune personajele în gura lumii parşive- este atenţionarea scriitorul Gheorghe Andrei Neagu vizavi de eseul citit. Orice text e perfectibil. Elena Stroe-Otavă a citit o serie de poeme, Zestrea, Livada,Căsuţa, poeme care se vor constitui într-un volum. Într-o exprimare încărcată metaforic, unde abundă culorile şi expresiile simbolice, poezia Elenei Otavă, sunt o frescă edenică, departe de realitatea agresivă, nocivă. Au fost apreciate de Ştefania Oproescu, Constanţa Cornilă, Ştefan Neagu. Gheorghe Andrei Neagu însă, îi reproşează absenţa fiorului poetic, lipsa figurilor de stil discursul fiind unul uniform, liniştit, pacifist. Despre partea tehnică, de propunerea de îmbunătăţire lingvistică, şi de imaginea poetică a vorbit I.D.Denciu, numind poezia Elenei Otavă, drept una de tip oleografic.

Pentru că, după această primă întâlnire de lectură a urmat ,,Salonul scriitorilor vrânceni – Ed. a XII-a,, la Mărăşeşti , desfăşurat cu sprijinul Casei de Cultură Emanoil Petruţ, voi sintetiza evenimentul, aşa cum s-a derulat pe parcursul celor două zile în acest fel: Prima zi a fost de fapt, ziua unui ,,Dialog literar,,- moment în care scriitorii prezenţi, o parte, membri ai USR,filiala Bacău , Gheorghe Andrei Neagu şi Ştefania Oproescu au fost oaspeţii Liceului Eremia Grigorescu, iar ceilaltă echipă, adică poeta Constanţa Cornilă, Constantin Ştefănescu şi Mariana Vârtosu au fost oaspeţii Şcolii Gimnaziale nr.2 care, şi-a primit oaspeţii cu o expoziţie de pictură pe linguri de lemn. Fiecare lingură însoţită de un text cu propria poveste. Elevii au fost îndrumaţi de profesoara Anca Opaiţ, ea însăşi fiind pasionată de arte(scrise şi vizuale, frecventând în anii din urmă cenaclul ,,Duiliu Zamfirescu,,). Scriitorii Constantin Ştefănescu, Constanţa Cornilă şi Mariana Vicky Vârtosu au fost impresionaţi de căldura cu care au fost primiţi, de interesul arătat de elevi faţă de opera lăsată posterităţii de poetul Constantin Ghiniţă,- comemorat la trecerea celor cinci ani de la dispariţie - dar şi de colajul montat în imagini şi versuri oferit de Dana Gheorghe, bibliotecara şcolii (şi scriitoare).

La finalul „Dialogului literar” directorul Şcolii, dna Mirela Novetschi, a apreciat activitatea interactivă ca fiind una de interes cultural.

În cea de a doua-a zi, activitatea s-a derulat în Sala Casei de Cultură, în prezenţa primarului Valerică Chitic (şi a echipei de consilieri). Medalionul „Constantin Ghiniţă”, în care a fost evocată viaţa şi activitatea poetului, printr-un text citit de administratorul cultural, managerul Otilia Gogu, text sincronizat cu imaginea a emoţionat. Momentul muzical a făcut trecerea spre punctul doi al programului,

NOSTALGII DE TOAMNĂ TÂRZIESau

CRONICĂ DE NOIEMBRIE

Mariana Vicky Vârtosu


î

Ceea ce urmează este o poveste despre celebrul tablou „Deposizione di Cristo” pictat la Perugia în anul 1507 şi semnat: „RAPHAEL URBINAS MDVII”.

Perugia, Anul Sfânt 1500, în timpul papei Alessandro Borgia. În acel secol al XIV-lea, nobila şi bogata familie Baglioni domina Perugia prin bravul strămoş al stirpei Braccio Baglioni. Dinastia familiei îşi avea origini încă din secolul al XIII-lea, când, la anul 1162, Ludovico Oddo Baglioni, duce di Svevia şi vărul împăratului Barbarossa, era deja unul dintre căpitanii Perugiei. Între anii 1438-1479 Braccio Baglioni beneficiind de funcţia sa de căpitan al gărzilor de la Santa Sede, cucereşte pas cu pas Signoria Perugiei şi devine stăpânul de necontestat al provinciei perugine. În această eră a Baglionilor, Perugia a cunoscut una din perioadele cele mai înfloritoare din istoria sa. În Perugia s-au trasat şi s-au pietruit străzi şi au apărut la încrucişări de drumuri frumoase „fontane”. S-au construit case cochete, palate falnice, biserici cu somptuoase capele personale care, la rândul lor, au fost decorate cu fresce şi icoane executate de valoroşii artişti ai vremii: Piero della Francesca, Pinturicchio şi Raffaello... Sediul politic al Perugiei, „Palazzo dei Priori”, este şi azi unul dintre edificiile de o însemnătate artistică şi istorică deosebită a artei italiene. Palatul Baglioni a fost decorat de penelul lui Domenico Veneziano şi Signorelli... Dar uneori destinul are răbufniri devastatoare în istoria oamenilor şi a comunităţilor. Imediat, după moartea lui Braccio Baglioni, luptele pentru puterea politică a cunoscut cea mai neagră şi crudă perioadă din istoria Perugiei, totul culminând cu tragedia intrată în legendă sub numele de „nozze rosse” (matrimoniu însângerat). În acel timp, cap al familiei era Donna Atalanta Baglioni. Şi Signora trăia drama ce se abătea la răstimpuri asupra urmaşilor Baglioni. Atalanta se căsătorise de foarte tânără cu Grifone, fiul lui Braccio Baglioni, însă, la puţină vreme după nuntă, îşi văzuse soţul ucis. Ea refuzase o altă căsătorie dedicându-se trup şi suflet creşterii şi educaţiei unicului său fiu, Grifonetto, pe care îl iubea ca pe lumina ochilor... În vara anului 1500, nimic nu prevestea ceea ce avea să urmeze. Ca mai totdeauna necazurile vin din senin şi fără motiv... Clanul familiei Baglioni se pregătea de sărbătoare: căsătoria vărului lui Grifonetto, Astorre Baglioni, cu superba nobilă romană, Lavinia Colonna. La 28 iunie, Lavinia, îmbrăcată cu o elegantă rochie de aur ale cărei mâneci erau brodate cu pietre preţioase, intra surâzătoare în Perugia întâmpinată de logodnicul ei, Astorre, înveşmântat şi el în aur şi urmat de întreaga sa curte. Străzile erau acoperite de crini, trandafiri şi flori de mirt, iar în numeroase locuri erau ridicate arcuri de triumf acoperite de flori şi ghirlande verzi. Peste tot în pieţe au fost sădite tufe de corn şi struguraşii-ursului iar tapiseriile ţesute în Flandra erau expuse pe balcoanele palatelor printre flori şi stindarde azur-aurite. Toate faţadele clădirilor erau deja restaurate. Fiecare cartier invita perechea princiară la sărbătorile publice programate calendaristic. Cea mai somptuoasă sărbătoare a fost cea din cartierul Porta San Pietro unde mâncărurile au fost atât de abundente încât tăvile n-au fost suficiente iar bucatele s-au cărat în baniţe de grâu. În după-amiaza aceleiaşi zile, Simonetto Baglioni, cocoţat într-un car, a fost văzut împărţind dulciuri mulţimii cu ajutorul unei lopeţi... Primele semne ale destinului s-au arătat chiar în noaptea sosirii miresei... Pe când Lavinia se odihnea în patul învelit cu fâşii de aur, afară s-a dezlănţuit furtuna, grindina a stricat covoarele de flori, a doborât arcurile de trandafiri şi a rupt ghirlandele de fructe, a topit dulciurile de zahăr pregătite de maeştrii cofetari. Dimineaţa, dezastrul era total, dar harnicii şi inimoşii perugini s-au pus pe treabă şi, în scurt timp, au reparat pagubele şi sărbătoarea a putut continua. Singură Signora Atalanta Baglioni (văduva lui Grifone, fiul marelui Braccio Baglioni) a înţeles „mesajul destinului” şi, îngrijorată, a trimis după Fericita Colomba, o călugăriţă considerată sfântă. Răspunsul călugăriţei a fost înfricoşător. Ea „îl văzuse” „...pe mirele Astorre sfârtecat şi cu trupul pârjolit de flăcări”. Premoniţia ghicitoarei a fost îngropată şi petrecerile au continuat până la 1 iulie când invitaţii au început să părăsească încet-încet oraşul... În sfârşit, eliberaţi de obligaţiile protocolului, cei doi proaspeţi însurăţei s-au retras fericiţi în odăile palatului (unul din multele proprietăţi ale clanului Baglioni), bucurându-se de calde îmbrăţişări şi focoase săruturi. Dar colţii duşmănoşi ai destinului pândeau, căutând momentul prielnic al împlinirii crudului plan. Tentaculele invidiei îmbrăţişează sufletele urmărite de ură şi blesteme. În orice familie se găsesc firi slabe care se

„RAPHAEL URBINAS MDVII” supun chemărilor celor mai negre gânduri, ispite şi nelegiuiri... Şi astfel, Grifonetto, fiul Atalantei şi unul dintre moştenitorii direcţi ai lui Braccio Baglioni, împresurat de intrigile unchiului său, Filippo, şi ale unei bestii de om pe numele său Barciglia, precum că Gian Paolo, fratele mirelui Astorre, ar fi atentat la prea frumoasa sa soţie, Zenobia Sforza, decide să se răzbune crunt pe aceştia. Era 14 iulie 1500... În miez de noapte, uşile dormitorului nupţial sunt sparte şi Astorre este smuls din pat şi ciopârţit sub ochii îngroziţi ai tinerei sale soţii, Lavinia. Pieptul mirelui a fost spintecat şi, din inima smulsă având sângele cald încă şiroind, ucigaşii au muşcat cu dinţii, spre disperarea celor care asistau îngroziţi la acestă scenă terifiantă. Gian Paolo Baglioni, fratele mirelui, reuşeşte să scape, fugind din oraş... Dimineaţa, cetăţenii oraşului Perugia au avut în faţa ochilor imaginea iadului pe pământ; asemenea atrocităţi erau, într-adevăr, fără precedent chiar şi pentru Roma lui Borgia, oraşul care văzuse şi trăise momente destul de sângeroase... Trupurile celor din familia Baglioni zăceau masacrate, pline de sânge închegat, şi părţi ale corpurilor lor: mâini, picioare, labe, smocuri de păr, căpăţâni cu dinţii zdrobiţi erau împrăştiate la întâmplare pe caldarâm. Nimeni nu a dat crezare asasinilor-trădători care îi acuzau pe cei masacraţi de tiranie. Fratricidul din familia Baglioni cădea ca un trasnet, împlinind poate un blestem pierdut în negura timpului... Signiora Atalanta îngrozită, împreună cu nora sa Zenobia, nepoţii şi rudele celor rămaşi în viaţă din familia Baglioni, s-au închis în fortăreaţa din vârful cel mai înalt al colinei perugine. Trezit din coşmar, Grifonetto Baglioni a înţeles grozăvia faptei sale şi, cu inima grea, spăşit, recunoscându-şi crima, a vrut să-şi ceară iertare în faţa mamei. Bătăile în poarta castelului au răsunat în zadar. Mama sa, Atalanta, a fost de neclintit. Ca un damnat, căzând în genunchi, Grifonetto i-a strigat disperat: „Nu mă mai întorc la dumneata şi cândva vei voi să vorbeşti cu mine şi va fi prea târziu şi nu vei mai putea vorbi cu nefericitul tău fiu Grifonetto, mamă plină de cruzime”... Şi, cu lacrimile pe obraz, se întoarse şi începu să fugă coborând străzile în pantă, abrupte şi pustii ale Perugiei. Brusc se trezi faţă-n faţă, preţ de câteva secunde, cu Gian Paolo, care, înarmat, în fruntea unei cete de cavaleri, urca spre castel. Gian Paolo, lasă jos braţul înarmat şi privind cu dispreţ şi milă la chipul speriat de moarte al lui Grifonetto îi strigă plin de dispreţ: „Pleacă, să dispari unde vezi cu ochii, nu eşti demn... Nu-mi pătez conştiinţa cu sângele unui Baglioni. Poartă-ţi crucea. Fii exilat pe viaţă”... Total confuz, umilt şi speriat, Grifonetto vru să dispară, dar cavalerii din suita lui Gian Paolo, neştiind de decizia seniorului, îi străpung trupul cu săbiile lăsându-l agonizând pe caldarâmul pătat încă de sângele celorlalte rude din familia Baglioni... Urletul sfâşietor al Signiorei Atalanta acoperi ca un giulgiu colinele Perugiei. Îndurerata mamă îşi strânge la piept fiul muribund, îi mângâie faţa năclăită de păr şi sânge, îl ridică pe braţe şi mulţimea, consternată, îi auzi cuvintele care vor fi consemnate în cronicile ce amintesc de cel mai sălbatic masacru din istoria Perugiei: „Che questo sia l’ultimo sangue che scorre in Perugia”... În acel însângerat An Sfânt 1500, tragedia nefericitei mame Atalanta, care purta pe braţe trupul fiului ei Grifonetto, a fost mult mai crudă şi mai adevărată pentru perugini decât reprezentarea Patimilor lui Iisus ce aminteau credincioşilor de jalea Madonei când Îl arăta credincioşilor pe fiul ei, hărăzit jertfei pentru mântuirea lor... Asemenea oamenilor, şi operele de artă îşi au destinul lor. Povestea acelor „nozze di sangue”, care au îngrozit Perugia, va naşte o capodoperă. Ea se va numi „Pala Baglioni”. Şi pentru că nimic nu este întâmplător pe lume, în Perugia acelor timpuri se afla Rafael şi, ceea ce este mai mult ca sigur, pictorul, împreună ca toţi peruginii, asistase la tragedia familiei Baglioni. Marcat de evenimente, probabil că Rafael avea în imaginaţia sa desenul tragediei. Culorile deja se rânduiau pe paleta sa. Aşa că, a acceptat imediat comanda unui tablou pentru capela familiei Baglioni. Îndurerata Donna Atalanta vroia o icoană. Rafael s-a apucat de treabă şi nu peste mult timp, la şase ani de la tragedie, în anul 1507, icoana se afla deja în capela Baglioni din biserica San Francesco al Prato. Subiectul a necesitat o muncă destul de anevoiasă, Rafael executând peste 16 planşe de lucru; de la tema răstignirii s-a ajuns la tema depunerii

Matei–Romeo Pitulan


Marți, 10 decembrie, la ora 19,00, la Teatrul Mignon de pe Strada Hristo Botev nr. 1, au demarat „Seratele Mihai Eminescu Jurnalistul”, inițiate de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Este un spectacol-dezbatere, la care publicul poate participa fără nicio altă restricție decât aceea a bunului simț.

Prima serată „Eminescu Jurnalistul” va avea ca suport piesa de teatru ”Interviu cu Mihai Eminescu” aparținând scriitorului și jurnalistului Miron Manega, membru UZPR. Va fi un montaj de teatru-lectură, cu concursul a patru actori (Cristi Dionisie, Sebastian Vâlcea, Claudia Drăgan și Raluca

Grumăzescu), în regia lui Mihai Lungeanu. Sensul acestui demers este acela de a-l readuce pe Eminescu în conștiința opiniei publice, în toate dimensiunile personalității sale, inclusiv - și mai ales - aceea de jurnalist.

Seratele ”Mihai Eminescu Jurnalistul” vin în continuarea și spre confirmarea intenției declarate a președintelui UZPR, Doru Dinu Glăvan (cu prilejul decernării, în vara aceasta, a Premiilor „Eminescu ziaristul”), de a crea un centru de polarizare a jurnalismului creativ și moral: „Eminescu a fost și rămâne un model de etică profesională pentru orice jurnalist român care-și respectă meseria, de aceea

l-am ales ca simbol tutelar al Uniunii noastre și de aceea am instituit acest premiu”. 28 iunie 1883 are semnificaţia morţii «civile» a lui Mihai Eminescu, scoaterea lui din presă. A fost o zi neagră pentru jurnalismul românesc, dar şi un indiciu al forţei sociale a presei, de vreme ce Eminescu jurnalistul nu a putut fi făcut să tacă decât prin cămaşa de forţă. Precizăm (...) că recursul la modelul jurnalistic Eminescu este un recurs la moralitatea şi valorile creative ale jurnalisticii în esenţa ei. Şi nu urmărim exploatarea în folos propriu a prestigiului uriaş al modelului, ci încercăm să ne raportăm la el, slujindu-l după puterile şi resursele noastre de conştiinţă. Slujindu-l pe el, ne slujim, de fapt, pe noi.”

Atmosfera primei ediții a Seratelor „Mihai Eminescu Jurnalistul” va fi cu totul specială. Organizatorii vor oferi fiecărui spectator, „din partea

Domnului Eminescu”, câte o carte de vizită a acestuia (vor fi cu adevărat replici ale cărții de vizită de prim redactor la TIMPUL, a lui Eminescu), iar una dintre fețele caietului de sală va fi o pagină din TIMPUL, cu un articol de fond dintr-un 11 decembrie din alt an și din alt veac.

Ideea este de a oferi publicului contemporan un termen de comparație între problemele ce se dezbat astăzi în presă și ce probleme aborda Eminescu în secolul al XIX-lea, într-o zi de decembrie a anului 1877. Caietul de sală va mai cuprinde și o pagină de bandă desenată avându-l ca protagonist pe același ”Eminescu Jurnalistul”.

UZPR precizează că evenimentul din 10 decembrie de la Teatrul Mignon nu este o lansare a cărții lui Miron Manega ci, mai degrabă, o avanpremieră a sa. Lansarea oficială va avea loc în zilele de 27-28 decembrie la Tg. Mureș, în cadrul celei de-a patra ediții a Colocviilor Cuvântul Liber – „Punți de lumină” care a prilejuit și apariția cărții, la Editura NICO. UZPR mulțumește Marianei Cristescu și echipei de la Cuvântul Liber pentru această „îndrăzneală” editorială.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din RomâniaSursă: UZPR

NOTA ISPRAVNICULUI. Titlul complet al piesei de teatru aparținând subsemnatului este „ACEȘTI NETREBNICI CARE NE CONDUC - Interviu cu Mihai Eminescu” și a fost tipărită la Tg. Mureș, sub egida Editurii NICO. Subiectele interviului la care este „supus” Eminescu sunt următoarele: „Aceşti netrebnici care ne conduc”; Problema maidanezilor; Corupţia din CFR; Modificarea Constituţiei; Statul Organic; Integrarea în Europa; Chestiunea evreiască; Chestiunea ungurească; Pericolul rusesc; Basarabia; „Cadavrul din debara”; Cadedrala Mântuirii Neamului; Corupţia, mita, trădarea naţională.

Cartea va fi lansată la T. Mureș, în zilele de 27-28 decembrie, în cadrul celei de-a patra ediții a Colocviilor Cuvântul Liber – „Punți de lumină”.

în mormânt. În versiunea finală a icoanei, imaginea îndurerată a Fecioarei Maria este reprezentată de chipul Donnei Atalanta, iar cel al Mariei Magdalena de cel al soţiei lui Grifonetto, Zenobia Sforza. Un capăt al linţoliului în care e pus Iisus coborât de pe cruce este ţinut chiar de Grifonetto, cu chipul împietrit de durere şi vinovăţie, cu ochii ridicaţi spre cer, cerşind iertarea ce nu i-a fost îngăduită pe pământ... Cerul, munţii, firele de iarbă sunt pictate atât de natural, fără stridenţe, amintind de culorile şi peisajul perugin. Mimica personajelor este foarte expresivă, fără nimic teatral, armonia culorilor este desăvârşită iar cei ce poartă în spaţiul luminos corpul lui Christos sublimat nu au pe chipul lor nimic care să amintească de greutatea unei poveri terestre iar dramatismul ce irumpe din tablou înmărmureşte cu adevărat privitorul. Într-unul din drumurile sale, papa Iuliu al II-lea, iubitor şi cunoscător de artă, poposeşte la Perugia unde, privind Pala Baglioni, rămâne fermecat; nu mai văzuse ceva expresiv. Rafael este adus urgent la Roma, în chiar iarna grea a anului 1508. Şi deşi pentru Iuliu al II-lea lucrau în Vatican cei mai renumiţi artişti ai vremii (Bramante, Michelangelo, Peruzzi, Perugino, Signorelli, Lotto, Cesare da Sesto, Bramantino), acesta hotărăşte ca Rafael să picteze încăperile apartamentului papal. Provocarea îi cerea măsura talentului, dar Rafael, inspirat, a pictat frescele din camerele Vatican într-o explozie a exprimării artei desăvârşite încât, de la contemporanii lui şi

până în zilele noastre, lucrarea lui a fost şi este considerată o culme a artei Renaşterii italiene... „Pala Baglioni”, cunoscută şi vestită în toată Italia, un secol mai târziu (1608), „Pala va fi furată din capela bisericii, în 1608, de către cardinalul Scipione Caffarelli-Borghese, un avar colecţionar al operelor de artă. Peruginilor, pe bună dreptate înfuriaţi, le-a fost dată în schimb o copie a icoanei, executată de Cavalier d’Arpino. Dar copia era o palidă replică la opera lui Rafael. Pentru a potoli scandalul, papa Paul al V-lea, îngăduitor cu nepotul său Borghese, printr-o bulă papală a făcut să se şteargă fapta furtului... Povestea nunţii însângerate a generat întrebări: de ce îngrozitorul conflict fratricid din familia Baglioni?; de ce se afla în acel An Sfânt 1500 Rafael la Perugia şi nu la Roma sau în Umbria?; de ce a fost ales Rafael de Donna Atalanta?; cine l-a informat pe Iuliu al II-lea de creaţia lui Rafael? Întrebări care se înşiruiesc ca mărgelele pe un fir de aţă... Fără icoana „Deposizione di Cristo”, mai mult ca sigur, destinul artistic al lui Rafael ar fi fost cu totul altul. Asemenea oamenilor, operele de artă au propriul lor destin. Azi, tabloul „Pala Baglioni”, numit şi „Deposizione Borghese” este expus într-una din sălile „Galeriei Borghese” din Roma.

Perugia, iulie 2013

UZPR deschide seria Seratelor „Eminescu Jurnalistul”

Miron Manega


Alexandru BriciuSărbătorim astăzi ziua Unirii Principatelor Române, la 154 de ani

de la evenimentele petrecute pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti, când Adunarea Electivă a Ţării Româneşti alegea domnitor pe Alexandru Ioan Cuza, domnul ales al Moldovei. Despre importanţa zilei de 24 ianuarie 1859 pentru poporul român ne-a vorbit acad. prof. dr. Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române.

Domnule academician Dan Berindei, care a fost contextul istoric al evenimentelor petrecute în Iaşi şi Bucureşti la 5, respectiv 24 ianuarie 1859?

Procesul politic care a avut loc a fost marcat de evenimentele legate de Războiul Crimeei şi de urmările sale, de Congresul de la Paris din 1856 şi de tratatul care s-a încheiat între Puteri în urma acestui congres. Statutul internaţional al Principatelor a fost modificat prin hotărârea Marilor Puteri, în sensul că a fost menţinută suzeranitatea otomană, dar Principatele au ieşit de sub protectoratul Rusiei şi au intrat sub garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri ale Europei. Pe de altă parte, însă, lucru deosebit de pozitiv a fost intenţia acestor Puteri de a da o altă înfăţişare acestui spaţiu românesc, sau cel puţin unei părţi din el, partea principală reprezentată de Moldova şi Ţara Românească. În consecinţă, nu numai că s-au luat anumite hotărâri referitoare la români şi la modernizarea lor, dar, totodată, s-a hotărât chiar ca românii să fie consultaţi. De aici a apărut ideea Divanurilor sau Adunărilor ad-hoc, care s-au întrunit în 1857 şi care au fost prezidate, în fiecare ţară, de mitropolit: în Moldova de Sofronie Miclescu, în Ţara Românească de Nifon Rusăilă.

Aţi amintit de cei doi mitropoliţi care au prezidat atât Divanurile, cât şi Adunările Elective. Cât de important a fost aportul reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române în pregătirea şi realizarea Unirii Pricipatelor?

Momentul crucial de la 24 ianuarie 1859, prin care a apărut pe harta Europei un nou stat naţional, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, a fost legat strâns de Biserica Ortodoxă, atât în final, cât şi pe tot parcursul acţiunii precedente, care a durat o jumătate de deceniu şi în care clerul a avut rolul său, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească. Înăuntrul adunărilor au figurat, de asemenea, reprezentanţi ai clerului, aleşi şi ei pentru a reprezenta o categorie importantă din acea vreme, care să adauge la revendicările care urmau a fi exprimate şi această componentă esenţială pentru orice societate. Prezenţa clericilor a contat foarte mult, mai ales începând din anii 1855-56. La slujbe, în predici, preoţii făceau aluzii la problema unirii şi mulţi dintre ei chiar transmiteau enoriaşilor îndemnul de a sluji această cauză. Astfel se şi explică răsunetul extraordinar pe care l-a avut această idee, pentru că a fost slujită de toată lumea. Biserica a avut rolul ei firesc de a stimula această acţiune de apropiere care avea să se dovedească atât de utilă în existenţa românilor.

Care a fost rezultatul întrunirilor Divanurilor ad-hoc?După cum ştim, Divanurile ad-hoc au adoptat programul unionist în

unanimitate în Ţara Românească, având numai două voturi potrivnice în Moldova, şi în temeiul acestui program unionist se prevedea unirea celor două ţări sub un principe străin şi, de asemenea, ceea ce era deosebit de important, un Guvern responsabil şi o adunare reprezentativă, să spunem o Cameră aleasă de reprezentanţii întregii societăţi, pe modelul Divanurilor ad-hoc. În această situaţie s-a trăit un moment de cotitură: Europa ne dăduse ceva, dar nu totul! Nu se acceptase unirea, se dăduse o titulatură frumoasă: «Principatele Unite». Dar în spatele acestei titulaturi se menţineau doi domni, două administraţii, două Guverne, două Adunări. Deci aceste ţări erau unificate şi nu erau. În această ipostază, a revenit înşişi românilor, muntenilor şi moldovenilor sarcina de a găsi soluţiile. Soluţiile au fost deosebit de ingenioase, trebuie să spunem, şi inteligente, dar ele s-au întemeiat mai ales pe un avânt patriotic deosebit. Timp de câţiva ani de zile, societatea din Principate a fost preocupată în mod dominant de realizarea acestui program al mişcării naţionale unioniste. Pentru realizarea acestui obiectiv, era necesar ca cele două Adunări care urmau să aleagă pe viitorii domnitori, câte unul în fiecare ţară, să exprime ele, în fond, dorinţa ardentă a românilor.

Cum au reuşit românii să împlinească acest ideal?

Dialog cu acad. Dan Berindei: “1859, o sărbătoare a naţiunii române“

La Iaşi, la 5 ianuarie, a fost ales candidatul mişcării naţionale, în persoana colonelului Alexandru Ioan Cuza, şi în ceea ce priveşte Ţara Românească, problema a fost mai complicată. La Iaşi ea a fost simplificată şi prin căimăcămia interimară care a avut o compoziţie unionistă 100% şi, datorită acestui lucru, în compoziţia Adunării partida naţională a avut o majoritate clară. În Ţara Românească, însă, situaţia a fost puţin diferită. Aici, toată lumea dorea unirea, dar totuşi opţiunile erau împărţite. Exista o grupare destul de însemnată, conservatoare în înţelesul rău al cuvântului, în sensul de a nu accepta, în fond, modernizarea în deplinătatea ei. E drept că nici aceşti conservatori nu erau ostili unirii, dar ar fi vrut o unire, să spunem, în propriul lor folos înainte de toate. În această situaţie s-a deschis Adunarea cu o majoritate care nu mai era a partidei naţionale, unioniste active. Dar vorbim despre cel mai important oraş din spaţiul românesc – Bucureşti -, şi de data aceasta intervenţia populară a fost hotărâtoare, atât a orăşenilor, cât şi a câteva mii de ţărani care au pătruns în oraş şi s-au alăturat orăşenilor. După aprecierile consulilor străini, care n-aveau nici un interes să umfle cifrele, a fost vorba de 35.000, până la 40.000 de oameni care timp de trei zile au stat în preajma Adunării, pe Dealul Mitropoliei, susţinând minoritatea din Adunare, dar care avea nişte concepţii mai înaintate. Au fost două zile de înfruntări foarte mari, aproape că exista primejdia unui război civil şi soluţia s-a găsit în noaptea de 23 spre 24, când la hotelul Concordia,

care se găsea pe str. Smârdan, există clădirea şi astăzi, s-au întrunit deputaţii reprezentând minoritatea aceasta naţională. Acolo Dimitrie Ghica, fiu al celui dintâi domnitor pământean după 1821, a lansat ideea dublei alegeri: să se renunţe la toţi ceilalţi candidaţi şi să fie ales de toată lumea Cuza. Cei de faţă, deputaţi ai partidei naţionale, au adoptat această hotărâre. A doua zi, ea a fost comunicată majorităţii conservatoare. Între timp, însă, Ion Brătianu, care a fost un fel de artizan al acestei operaţii politice gingaşe, dar foarte importante, a luat legătura cu şeful poliţiei, col. Caragea, şi şeful armatei, gen. Vlădoianu, asigurându-şi neutralitatea lor. Pe de altă parte, s-a şi angajat ca poporul să stea la o anumită distanţă, să nu se poată spune că votul a fost dat sub presiune.

Într-adevăr, a doua zi, când consulii străini au sosit la Adunare, au rămas surprinşi că au găsit o atmosferă relativ liniştită, nu ca aceea din zilele precedente şi, de asemenea, poporul la distanţă. În Adunare s-a cerut şedinţă secretă şi în şedinţă s-a făcut propunerea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza. Conservatorii au acceptat-o, evident, şi oarecum sub presiunea mulţimii din zilele precedente, dar şi pentru că ei înşişi erau, în fond, unionişti, nu erau contrari unificării; voiau doar să-şi păstreze, să spunem, partea

leului în procesul de unificare. În consecinţă, s-a luat angajamentul de către toţi deputaţii să-şi dea votul lui Cuza şi apoi a urmat şedinţa publică în care toţi deputaţii, în frunte cu mitropolitul, au votat numele lui Alexandru Ioan Cuza. Practic, aşa s-a făcut unirea, printr-o unire personală reprezentată de domnitorul Moldovei care acum devenea şi domnitorul Ţării Româneşti. Cu alte cuvinte, denumirea de Principatele Unite căpăta acum un conţinut concret prin persoana noului Domn ales şi la Iaşi, şi la Bucureşti.

Cum a fost primită de popor vestea Unirii Principatelor Române?A fost primită cu un entuziasm extraordinar, care a început atunci şi

s-a propagat rapid. De câţiva ani exista telegraf, aşa că vestea s-a răspândit şi, evident, a fost sărbătorită pretutindeni. Sigur că pentru cei din afara Bucureştiului vestea a fost şi mai surprinzătoare. Cei din Bucureşti o aşteptau, pentru că cifra aceea de 35-40.000 de oameni era uriaşă pentru acea vreme. Potrivit statisticilor, populaţia oraşului era de o sută şi ceva de mii de oameni. Or, un sfert au fost pe Dealul Mitropoliei, în vreme de iarnă, iar nefericiţii de ţărani care veniseră au dormit cu cojoacele pe ei afară, în ger! A fost, într-adevăr, un moment absolut deosebit şi primit pretutindeni cu un entuziasm nestăvilit, nu numai de românii din cele două Principate, dar şi de românii din Transilvania, din Bucovina, de peste Prut. A fost, în general, o sărbătoare a naţiunii române, care în sfârşit îşi avea statul ei naţional. În primă fază, pentru că avea să fie desăvârşit în mai puţin de două decenii, când s-a câştigat independenţa.

Ziarul Lumina

Unirea Principatelor Române,pictura de Theodor Aman


Despre momentul înfiinţării Lojii Bethlen Gabor din Târgu Mureş există câteva date istorice uşor diferite. Dacă în istoricul1 său colonelul I.T. Ulic precizează că data constituirii atelierului este 10 aprilie 1905, în Enciclopedia2 sa istoricul Horia Nestorescu-Bălceşti consemnează anul 1903. Diferenţele se pot datora diverselor etape ce trebuiesc parcurse la fondarea unei loji (data procesului-verbal de constituire, data emiterii patentei de Marele Orient/Marea Lojă, data recunoaşterii ca asociaţie - persoană juridică şi morală de către autorităţi).

La 1914, loja maghiară ardeleană număra 43 de membri, lucrările acesteia fiind conduse de Maestrul Venerabil Georg Bernady. Numărul fraţilor va scădea la 33 în 1930 când are loc unificarea Marii Loji Simbolice de rit ioanit cu Marea Lojă Naţională din România.

În 1932 scaunul de Maestru Venerabil era ocupat de dr. Ştefan Peterfy.

Atelierul simbolic la care ne referim va intra în adormire în primăvara lui 1937. Încercările unor fraţi de a-l redeştepta, în anii 1945-1946, au fost sortite eşecului. Mai mult, din 1948 activitatea Francmasoneriei a fost definitiv interzisă de regimul comunist, fraţii fiind puşi sub supravegherea Securităţii, unii chiar arestaţi şi întemniţaţi.

Arhivele C.N.S.A.S. conţin importante date istorice privind atitudinea autorităţilor faţă de Masonerie după momentul intrării în adormire, la 1948. Un asemenea document se regăseşte în arhiva Securităţii din Cluj3.

Un informator preciza în nota sa că în Târgu Mureş au funcţionat două loje, una „Renaşterea”, Loja „Românească”, care a avut 6-7 membri, între ei medicul fascist hitlerist Dr. Graf Francisc, în prezent se află în Apus, Elemer Motyas, Dr. avocat Volksbundist, la noi a fost condamnat pentru crime de răsboiu, în prezent se află în Apus şi un funcţionar de la Camera de Comerţ, anume Ursiea. Mai multe nu am putut afla. Loja aceasta românească a luat fiinţă în anul 1930.

Cealaltă lojă din Tg. Mureş a fost loja maghiară „Bethlen Gabor” de rit Ioanit, dar a aparţinut la loja de rit Scoţian cu centrul în Iaşi. Aceasta a fost întemeiată în anul 1904 de către primarul Bernady Gheorghe. Loja în timpul răsboiului din 1914 a încetat activitatea, dar în 1926 a luat fiinţă din nou, dar atuncia Bernady s-a retras şi într-o broşură cu 72 pagini a atacat loja. Loja din nou reorganizată între anii 1926-1937, din informaţiunile primite, a avut un număr de 40 membri.

Sursa informativă enumeră apoi în nota sa, din 2 decembrie 1949, pe membrii atelierului, făcându-le o scurtă prezentare: Dr. Peterffi Ştefan-maestru venerabil, medic, în viaţă la acea dată; Paal Gustav-locţiitorul maestrului venerabil, profesor la colegiu, în 1940 intră în partidul Imredy, în viaţă la acea dată; Kovacs Benedek-profesor de religie, mai târziu director, între anii 1940-1944 a fost liderul şi organizatorul organizaţiei fasciste „Vânătorii din Turan”; Dr. Metz Ştefan-medic, profesor universitar, la acea dată membru în P.M.R.

Sunt consemnaţi apoi luminatorii, adică membrii comitetului de conducere al lojii: Dr. Fekete Andor-avocat, fost profesor al Cartelului de Zahăr după 1940, cel mai activ reacţionar din Tg. Mureş, organizatorul şi preşedintele cercului de prieteni universitari; HalmagyiIoan Ioan-protopop unitarian, în viaţă la acea dată; Szigyarto Gavril-profesor, trăieşte şi astăzi; Dr. Czitrom Bela-avocat, decedat; Bias Ştefan-arhitect, administratorul lojii, decedat; Regian Alexandru-omul de serviciu al lojii.

După ofiţerii şi demnitarii atelierului urmează lista cu maistorii, adică membrii: Gyorgy Iosif-moşier, fost procuror general al Curţii de Apel în perioada 1940-1944, în viaţă la acea dată; Molter Carol-scriitor, profesor, membru în P.M.R.; Gagyi Ladislau-scriitor, învăţător, membru în P.M.R.; Gol Stefan-dentist, membru în P.M.R.; Wagner Coloman-director de bancă, decedat; Siman Andor-inginer şef, decedat; Rimer Karol-funcţionar bancar, decedat; Dr. Nanasi Ioan-judecător, deputat, membru în P.M.R.; Palffi Antal-profesor, în viaţă; Hajdo-medic veterinar, decedat; Lakatos Alexandru-în viaţă; Dr. Holtrich Iuliu-medic, unul dintre conducătorii Wolkebundului, în prezent în Apus; Tarkas Adolf-medic în Timişoara; Bustya Ludovic-arhitect, decedat; Csigzar Ludovic-arhitect, la acea data domiciliat în Budapesta; Dr. Szasz Albert-avusese domiciliul în Reghin; Dr. Korbhoffer Wilhelm-avocat, avusese domiciliul în Reghin; Szekely Iosif-fabricant de mobilă, decedat; Rosenfeld Eugen-comerciant angrosist, decedat; Keleti Petru-director de fabrică, decedat; Dr. Fekete Iuliu-avocat din Tg. Mureş; Dr. Fekete Ioan-avocat, decedat; Vajda Martin-profesor în Tg. Mureş, membru al P.M.R.; Farkas Robert-avocat, decedat; Zajzona Gheorghe-director de fabrică petroliferă; Vadady F. Karol-fost funcţionar din Tg. Mureş, cu doi ani în urmă a fost condamnat pentru delicte economice; Soos Ludovic-funcţionar, decedat; Dunky-director de bancă, fascist, la acea dată cu domiciliul în Cluj.

În continuare, Kovacs Gheorghe menţionează că în Loja Bethlen Gabor se coagulaseră trei grupări, în funcţie de orientările politico-ideologice ale fraţilor: Grupul reacţiunii, cea mai întunecoasă, cunoscuţi capitalişti (Fekete Andor, Lakatos Alexandru, Rosenfeld Eugen, Keleti Petru, Csiszar Ludovic), Grupul iredentist-revizionist aşa zis „Unguri amărâţi” (Fekete Iuliu, Vadady Karol, Gogyi Ladislau, Szigyarto Gavril, Gyrgy Iosif, Kovaks Benedek, Peterffy Stefan, Palffy Antal, Vajda Martin, Haltrich Iuliu) şi Grupul progresist, cu concepţii mai sănătoase, format din intelectuali (Farkas Robert, Metz Stefan, Molter Karol, Szekely Iosif, Gaal Stefan, Wagner Koloman, Czitrosz Bela).

În opinia sa, cei din primul grup erau ostili comunismului şi Uniunii Sovietice. Dă ca exemplu pe Csiszar Ludovic care a ţinut un discurs în lojă despre construcţii arătând că în U.R.S.S. într-adevăr este o activitate de construcţie dar clădirile sunt lăsate pe neterminate, în roşu. Pentru această afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă (Sic !) mai mulţi membri ai lojei au criticat discursul lui.

Referitor la activitatea membrilor, se arată că în anii `30 ei s-au întrunit într-o şedinţă la Cluj unde Molter Karol ar fi ţinut o cuvântare în care a criticat dur politica lui Anghelescu faţă de şcolile minoritare. Discursul său ar fi fost publicat chiar în buletinul intern al lojii, în limbile română şi maghiară.

În 1936, la invitaţia fraţilor din Cehoslovacia, un grup de masoni maghiari au făcut o călătorie în ţara respectivă. La acest turneu din Cehoslovacia, din România au participat: Molter Karol, Kacso Alexandru, Janovits Eugen, Szentimrei Eugen şi Tamasi Aron. Au ţinut discurs în Pozşony, Coşiţe, Losanţ, Ersecuivar, Ungvar, Munkacs, Beregszasz. Au luat parte la o şedinţă de loje în Coşiţe. Semnificaţia acestei şedinţe a fost sărbătorirea Preşedintelui Beneş.

Despre Kacso Alexandru informatorul spune că ar fi fost maestru venerabil al unei loji din Cluj.

Între cele trei grupuri, indicate ceva mai înainte, au existat tensiuni frecvente care au atins punctul culminant în 1936. Cercul progresiştilor ţinea şedinţe cu caracter confidenţial cu scopul de a se desprinde de Loja Bethlen Gabor şi de a forma un nou atelier simbolic. În acest sens au acţionat: Wegner Koloman, Metz Stefan, Gaal Stefan, Rimer Karol şi Farkas Robert. Aceştia nu au mai apucat să definitiveze planurile deoarece în 1937, Loja Bethlen Gabor, ce îşi avea sediul în incinta Şcolii reformate de pe Str. Gees Daniel, fusese nevoită să intre în adormire.

S-a încercat o reactivare a lojii în 1945 când Molter Carol a primit chiar o scrisoare de la Bucureşti prin care i se cerea să depună eforturi pentru reînvierea atelierului.

La rândul său, în 1946, Szentimrei Eugen, fiind solicitat de la Timişoara, a discutat la Cluj cu Metz Stefan despre acest aspect. Metz a răspuns că timpul a crescut asupra problemelor lojei întrucât aceasta este realizat.

Deşi uneori aproximative şi subiective, utilizând adesea clişee stereotipe ale propagandei comuniste, notele informative date de diverşi informatori Securităţii în problema Francmasoneriei pot constitui surse de documentare pentru istorici cu condiţia supunerii lor analizei şi interpretării ştiinţifice.

Loja Bethlen Gabor de Rit Francez, aflată în obedienţa Marelui Orient din Ungaria, constituită în decembrie 1995 la Târgu Mureş, se consideră a fi continuatoarea atelierului simbolic despre care am relatat mai sus. Fraţii care au pus bazele lojii fuseseră iniţiaţi de Marele Orient al Franţei, în Loja Humanitas (Bucureşti) şi Martinovits (Budapesta)4. Lucrările acestei loji, ce aparţine Francmasoneriei Iregulare, se ţin în limbile maghiară şi română.

_______________1 Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond

Francmasoneria Română, ds. 16 , f. 17.2 Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia

ilustrată a Francmasoneriei din România, vol. 1, Ed. Phobos, București, 2005, p. 136.

3 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fond Documentar (Cluj), ds. 2618, vol. 3, f. 19-22.

4 Horia Nestorescu-Bălceşti, Op. cit., p. 137.

Loja maghiară Bethlen Gabor (Tg. Mureş) sub lupa Securităţii

Bogdan C. Dogaru


universal, iar, pe de altă parte, soluţionează în mod original raportul dintre mijloace şi scopuri în procesul de modernizare. În opera sa un loc aparte ocupă analiza efectelor modernizării Eminescu gândeşte profund modernizarea şi proiectează societatea românească modernă ca pe o societate în care evoluţia capitalistă să aducă o stare bună pentru toţi, fiindcă altfel se manifestă rezistenţa românilor la ofensiva capitalismului, opoziţie continuată până astăzi, pentru că o bună parte dintre români nu este convinsă de oportunitatea acestui sistem social pentru aspiraţiile şi modul lor de viaţă. Eminescu nu a pledat nicăieri pentru o modernizare bazată exclusiv pe dezvoltarea agriculturii, subliniind necesitatea industrializării: „Neapărat că nu trebuie să rămânem popor agricol, ci

trebuie să devenim şi noi naţie industrială măcar pentru trebuinţele noastre; dar vezi că trebuie omul să-nveţe mai întâi carte şi apoi să calce a popă; trebuie mai întâi să fie naţie industrială şi după aceea abia să ai legile şi instituţiile naţiilor industriale” (Opere X, 21).

Dezvoltarea industriei se cuvine a fi făcută în contextul concret al unui stat agrar: „Două serii de idei sunt chemate a agita adânc opinia publică din ţară: 1) organizarea muncii agricole; 2) crearea şi apărarea muncii industriale; amândouă de-o valoare egală, chemate a asigura existenţa naţională a statului nostru în contra primejdiilor politice ce pot veni din nord-ostul Europei, a cotropirii economice ce poate veni din Apus” (Opere XIII, 33). Într-o societate modernă, instituţiile stimulează noi trebuinţe, ba chiar le multiplică şi le prezintă pe toate ca fiind de interes public. Şi în România, unde poporul trăieşte „un adevărat infern” pentru că îi lipsesc condiţiile unui nivel de trai decent, cerinţele claselor superioare sunt cu mult mai numeroase şi greu de satisfăcut cu mijloacele pe care le deţine. Este surprinsă contradicţia

dintre poporul român, predominant agricol, şi nevoile locuitorilor de la oraşe, care aduc din străinătate o „sumă de trebuinţe costisitoare” (Opere XIII, 88), identice cu cele ale unui popor industrial, precum şi ale noii aristocraţii: „Unde mai punem că înlesnirea de a introduce articole străine de lux naşte într-o societate primitivă cum e a noastră pofte şi trebuinţe cu totul disproporţionate cu puterea ei [de] producere şi că, atunci când această din urmă nu ajunge pentru a acoperi trebuinţele nouă, se atacă capitalul strămoşesc, trec moşiile în mâna străinilor sau se încarcă cu sarcini ipotecare, scăzându-se astfel însuşi capitalul fix al poporului” (Opere XIII, 151). Dar nu mai puţin semnificativă rămâne susţinerea unui standard de viaţă similar celui din Europa, în lipsa unei activităţi de aceeaşi factură: „Lucrul la care aspiră toţi este a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă a introduce în ţară condiţiile de cultură sub cari asemenea rezultate să se producă de sine” (XIII, 200). Noile necesităţi nu pot fi satisfăcute doar prin simpla preluare a formelor străine. Din opera sa se conturează un profil de actor şi agent social real al actelor de modernizare. Nu este exagerat să spunem că avem în opera eminesciană componentele unui manual al conduitei românului modern.[1]

Poziţia poetului faţă de căile modernizării României exprima concepţia sa organicistă despre dezvoltarea societăţii în consens cu specificul istoric naţional al poporului român. Ca argument, aduce exemple din istoria noastră văzută prin ceea ce are peren, viabil şi generator de modernitate. Dezvoltarea modernă a ţării este concepută de Eminescu ca fiind determinată de factori şi condiţii specifice naţiunii române. Eminescu nu se impotrivea modernizării statului nostru, dar manifesta o exigenţă deosebită faţă de excesele şi deformările ce apăreau ca efecte ale aplicării unor modalităţi inadecvate p a rticularităţilor evoluţiei ţării noastre în timpul său. În toată publicistica sa se poate uşor observa accentul poetului pe reliefarea spiritului modern autentic, aşa cum fiinţa el în ţări cu tradiţie în dezvoltarea modernă şi aşa cum dorea să existe şi în statul român.

Eminescu concepea dezvoltarea ţării ca evoluţie firească din propriile structuri şi forme. Ceea ce-l preocupa erau fundamentele proceselor de dezvoltare modernă, care în viziunea sa erau: munca, naţiunea, clasele producătoare, tradiţia (trecut şi istorie), cultura şi adevărul. Eminescu a teoretizat şi dezvoltat teza rolului esenţial al tradiţiei istorice în dezvoltarea oricărei comunităţi naţionale, deoarece tradiţiile reale contribuie la orientarea pe căi adecvate a civilizaţiei naţionale. Este aici şi un gest de recuperare a valorilor naţionale în noul context al modernizării, aceasta fără să însemne închistare, dogmatism, refuz al dialogului cu alte culturi. Eminescu este un european pentru că gândeşte lumea în termenii raporturilor complexe dintre culturi, dintre civilizaţii. Argumentând caracterul restrictiv al tezei despre existenţa unei civilizaţii moderne unice, difuzată dintr-un anumit loc, Eminescu subliniază importanţa punerii în valoare a capacităţii de creativitate a fiecărei comunităţi naţionale în procesul edificării civilizaţiei. In acest sens, el a criticat, cu foarte multă asprime, copierea de forme instituţionale din afara cadrului naţional. Condiţia fundamentală a fiinţării oricărei naţiuni este producţia proprie. O autentică civilizaţie este, pentru Eminescu, numai cea care stimulează şi susţine capacitatea de creaţie a unei naţiuni. Poetul concepe astfel dezvoltarea modernă în cadrul naţional pentru a justifica oportunitatea independenţei naţionale, element decisiv în valorificarea potenţialului uman şi a condiţiilor specifice în folosul claselor producătoare, care trebuie să devină fermenţii modernizării. El concepea modernizarea ca proces stimulat şi realizat de forţele sociale proprii.

Doctrina eminesciană asupra naţionalului exprima astfel o cerinţă esenţială: edificarea civilizaţiei române moderne din interiorul comunităţii naţionale, cu deschiderea firească spre celelalte orizonturi culturale europene. Ideile eminesciene asupra fenomenelor şi proceselor sociale, economice şi culturale specifice acţiunilor de modernizare sunt o contribuţie esenţială la elaborarea unui model teoretic explicativ al evoluţiei unei naţiuni în curs de prefaceri profunde. Modelul teoretic naţional explică formarea civilizaţiei moderne prin afirmarea unor trebuinţe, idealuri generate de aspiraţiile proprii unei comunităţi naţionale. Acest model teoretic subliniază preeminenţa naţionalului, dar, în acelaşi timp, recunoaşte interinfluenţele dintre naţional şi

Eminescu despre conduita romanului modernConstantin Schifirneţ

În mai multe lucrări (Civilizaţie modernă şi naţiune, Formele fără fond, un brand românesc, Geneza modernă a ideii naţionale) am abordat contribuţia lui M. Eminescu la elaborarea modelului teoretic de edificare a civilizaţiei moderne în context naţional. Eminescu manifestă un interes constant pentru cunoaşterea evoluţiei civilizaţiilor, pentru studiul raporturilor dintre civilizaţii precum şi al afirmării acestora în cadrul naţional. În viziunea lui Eminescu, nu există o civilizaţie generală, abstractă, ci fiecare popor construieşte un tip specific de civilizaţie. A fi modern înseamnă pentru Eminescu recunoaşterea opţiunii fiecărui stat naţional de a avea o civilizaţie proprie, fiindcă adevărata civilizaţie este cea care are rădăcini adânci în solul naţional, idee care nu poate conduce la aprecierea gândirii eminesciene ca tradiţională sau chiar reacţionară (cum au procedat, printre alţii, Ibrăileanu şi E. Lovinescu).


î

La conul acesta de seară,Când sufletul meu a căzutși cald, aplecatul tău scutîl supse, ca pata de ceară,

crescut, întremâini ca de apă,ce lucru al tainei cercai?1

Trebuie să fim conştienţi că numărul celor şapte, definind planetele astrologiei antice, culorile curcubeului şi multe alte încercări semantice ale erudiţiei2 nu poate rămâne etern în epocile umanităţii. El a influenţat creaţia artistică, pictori, sculptori, poeţi, dramaturgi, compozitori întrecându-se în a reprezenta cei şapte arhangheli şi supunerea acestora divinităţii tributare legii oculte descrisă de Pitagora. Legea ocultă a lui şapte relevă pentru cei iniţiaţi utilizarea a două tipuri de energii tainice care sunt angrenate într-un mod armonios bine stabilite pentru fiecare fază, adică de energie tainică a începutului, urmată de creşterea, menţinerea energiei şi de descreştere care se repetă cu un timp tntermediar, numit hiatus, ceea ce defineşte o oprire ce survine într-o anumită continuitate. Conform tradiţiei shivaismului caşmirian acest hiatus evidenţiază din punct de vedere ocult iniţiatic realitatea misterioasă a vidului cosmic creator, dar şi expresia continuumului enigmatic fundamental, adică însăşi Spiritul Suprem, Dumnezeu. Ştiinţa secretă a energiei timpului, propriu vieţii materiale, se integrează profund spiritual în deplină armonie cu starea de vid creator care îi este asociată, inducând iniţiatului atingerea instantanee a unei stări de conştienţă înaltă, de rezonanţă ocultă şi instantanee cu energia colosală a spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea ordinele fiinţelor spirituale. Salturile spirituale pe care le realizează individual omul şi global omenirea se desfăşoară prin conştientizarea hiatusului cosmic al numărului şapte.

Macrocosmosul există printre altele datorită energiilor care se manifestă şi a întreţinerii constante a unor fenomene de rezonanţă particulare, a stării de pace profundă revelată de filosofia şi religiile lumii, de ritualurile iniţiatice. În conformitate cu modelele care sunt propuse de tradiţiile spirituale ale lumii cât şi în conformitate cu concepţiile referitoare la univers care sunt propuse de ştiinţa contemporană, întreaga manifestare este în ultimă instanţă un ansamblu gigantic şi perfect coerent de energii care se prezintă sub forma unor vibraţii care interferează şi interacţionează unele cu altele producând în felul acesta nenumărate procese de rezonanţă. Spaţiul şi timpul, percepute de profani la nivel cel mult tridimensional plus cea de-a patra, nu sunt ecât o bază de pornire pentru conştienţa lumii în raport cu zona vidului armonic atemporal şi aspaţial în care cel mai frecvent ne întâlnim cu îngerii şi doar cei aleşi cu arhanghelii. Atunci conştienţa ne poate conduce spre uimitoare fenomene de transcendere a timpului, cu trăirea unor aşa-zise stări de omniprezenţă, sau fenomene de proiecţie a conştienţei în afara corpului fizic (decorporalizare). În astfel de experienţe ne putem chiar confrunta cu fenomene paranormale de translaţie în lumile oculte paralele. Trecerea este descrisă astăzi ştiinţific ca un fenomen vibratoriu, lumină ori sunetr, de trecere într’o octavă a undelor superioară, adeseori ca într’un etern prezent, în care trăirea diferită a energiilor timpului se dezvăluie într-un mod inefabil ( descrisă şi de soţia mea în timpul morţii clinice) sau în stările de meditaţie profundă urmate de străfulgerări reversibile ori de illuminare. În doctrinele rosicruciene la baza tuturor vibraţiilor care există în întreaga manifestare există o vibraţie supremă ce poate fi definită atât ca voinţă divină creatoare cât şi ca libertatea absolută de gândire, când prin cel de-al patrulea arc reflex conştienţa noastră se înalţă spre cel de-al cincilea divin şi inaccesibil iniţiatului de rând. Parte şi întreg, om sau înger, tron sau arhanghel, rezonăm în unicul, divinul Tot.

Dacă în întregime legea unicului este subliniată a avea trei aspecte sau tendinţe distincte, adică aspectul pozitiv, activ, yang, solar, aspectul negativ, pasiv, yin, lunar şi aspectul neutru, care unifică şi integrează plusul şi minusul (activul şi pasivul) într-o perfectă stare de unitate, descriere a treimii pe care am prezentat-o în prelegeri anterioare, legea ocultă, pitagoreică, a lui şapte este strâns legată de hiatusul care defineşte pax profonda, momentul de respiro în creaţia lumii, o discontinuitate graţie căreia treptele iniţierii, parcursul prezintă un axis mundi perceptiv al balanţei universului. În muzica sferelor transmisă ca un dar ancestral gamele au tonuri şi semitonuri care corespund unor momente de discontinuitate supuse aceleaşi legi. Cunoaşterea acestui

Lumea sacră a universului

important secret iniţiatic are o mare valoare mai ales în ceea ce priveşte înţelegerea fenomenelor raportate la microcosmos echivalente hermetic cu ceea ce este sus. Chiar energiile tainice ale timpului căruia i ne supunem au o evoluţie ciclică, iar spaţial în arta divină a geometriei, figurile, indiferent care ar fi ele păstrează echivalenţa gradelor şi proporţiilor lor, ele prezentând octave temporo-spaţiale. Mişcarea lor circulară se supune raportului de trei a şaptea, chiar dacă aplicăm astrologic trecerea soarelui prin punctele dintre zodii, pornind de la hiatusul echinocţiului de primăvară sau a fazelor lunii între două treceri prin unghiul zero al raportului ei cu soarele. Dacă ar fi să analizăm interferenţele umanităţii cu binecuvântarea divină venită prin intermediul mesagerilor, sunt convins că numărul celor şapte îşi găseşte locul printre cele sacre. Întru revelarea spontană a sinelui nostru.

Cu cât intervalul care este ales pentru aplicarea legilor oculte este mai vast cu atât energiile divine cu care un creator, poet, pictor ori muzician, filosof, mag sau şaman vine în rezonanţă momentele de hiatus în care apar operele de artă vor aduce un prinos civilizaţiei umane. Energiile subtile, misterioase care sunt declanşate în acel moment, sub impulsul firesc al respectivelor fenomene sunt direct proportionale cu amploarea fenomenului ciclic (inconştient creatorului).

Adăugând încă o dată treimea (Unul şi binarul) cuaternarului îngemănat prin treime, adică 1+2+3+4, timpurile moderne încred spaţiul forţelor zecimale telurice. Iată, pe scurt, alţi câţiva guvernanţi ai cerului.

Hagiel (Anael, Hanael) este îngerul care guvernează planeta Venus şi zilele de vineri, inspirând diplomaţie şi simţul practic. El stăpâneşte zodiile Balanţei şi a Taurului şi se spune că ar fi unul dintre cei mai frumoşi îngeri. Eleganţa, frumuseţea, muzica, echilibrul şi dragostea sunt trăsăturile sale definitorii, iar elementul care îl caracterizează cel mai bine este aerul (la fel ca la Raphael). Hagiel protejează iepurele, porumbelul, fluturii şi alte animale plăcute ca aspect şi este des asociat cu Afrodita, Venus sau Ishtar. Hagiel este patronul actorilor, al muzicienilor, diplomaţilor şi pictorilor şi îi poate păzi pe cei care îl invocă de influenţele nefaste.

Azrael este îngerul ce guvernează planeta Pluto, acordă fermitate şi siguranţă. Amado Nervo (August 27, 1870 – May 24, 1919) cunoscut şi ca Juan Crisóstomo Ruiz de Nervo a fost ambasador mexican în Argentina şi Uruguay, jurnalist, poet şi profesor. Poesia sa era recunoscută prin utilizarea metaforei şăi excesivelor referiri mistice, reprezentând o alchimie benefică între dragoste şi religie, dar nu numai creştinism ci şi hinduism. Nervo a devenit unul dintre cei mai mari poeţi ai Mexicului secolului al nouăsprezecelea. Îl amintim aici fiind unul dintre cei care a descris în poemul numit Asrael planeta Pluto guvernată de acesta, domn al zilei de Marţi şi stăpân al zodiei Scorpionului. Îngerul este definit prin capacitatea de a prezice viitorul şi introspecţie, având o influenţă pozitivă asupra actelor de terorism şi de fanatism. Este un înger foarte temut, dar şi misterios, adesea asociat cu zeii Hades, Osiris şi Anubis. În anumite scrieri antice se crede ca dânsul a fost responsabil cu uciderea primilor născuţi ai Egiptului de pe vremea profetului Moise.

Asariel guvernează planeta Neptun, determină cumpătarea şi luciditatea în decizii, având în stăpânire apele lumii şi abundenta viaţă din interiorul şi aşa ghidează spiritele din adâncul oceanelor. Asariel domină fluxul şi refluxul viaţii, dominând emoţiile şi încurajând creativitatea prin vise şi înţelepciune de sine. El este stăpânul zodiei Peştilor şi patronul zilei de Joi. reprezentând intuiţia, imaginaţia şi misticismul, dar şi amăgirea şi de aceea el poate ajuta pe cei care s-au rătăcit de la calea cea dreaptă. Elementul definitoriu este apa, iar zeii apropiaţi de el sunt Neptun şi Poseidon.

Să ne întoarcem la una dintre cele mai minunate pagini de literatură, Cartea lui Tobia. Canonică în Vechiul Testament, cartea prezintă o naraţiune sapienţială în care Rafael este personajul principal, păzitor, însoţitor în călătorie, vindecător, mediator şi mijlocitor al divinităţii. Datorită lui, omul recunoaşte: Porunceşte să fie luat duhul meu din mine,/ ca să fiu dezlegat de pe faţa pământului/şi să devin pământ3 De fapt chiar numele lui Rafael conduce spre menirea sa (joc de cuvinte în aramaică şi ebraică) de a vindeca boala fizică a lui Tobit şi suferinţa morală a Sarei datorate acţiunii diabolice. Despre îngerul Rafael se vorbeşte şi în Cartea lui Enoh şi rolul său se repetă aici la fel cu timpurile când l-a îndrumat pe Abraham către Rebeca (Gen, 24, 7,40),

Liviu Pendefunda


î

în Dan, 8,16 şi 10, 13 fiind vorba de Mihael şi Gabriel. Figura îngerului ca persoană distinctă este evidenţiată întru rolul său predestinat în aceste fragmente biblice unde este subliniată transcendenţa lui Dumnezeu.4 Autorelevarea îngerului, cunoscut doar ca un frate de nădejde al lui Tobia, reprezintă culmea naraţiunii. Odată cu dezvăluirea udentităţii sale dispare şi orbirea spirituală a protagoniştilor, misiunea sa terminându-se. Cum am mai afirmat, astfel se împlineşte deplina manifestare a misterului divinei providenţe. Frumuseţea discursului epic constă în tridicarea treptată a vălului lui Isis. Dacă cea mai mare parte a îngerilor nu are nume, identificarea lor cu astrele şi luminătorii aminteşte de perioada când Dumnezeu cheamă stelele pe nume (Is 40, 42, Ps 137,4 ş.a.). Faptul că numeroşi scriitori, pictori ori muzicieni s’au aplrcat asupra îngerilor ca personaje pentru operele lor, urmeayă utilizării lor în Biblie (Mihael, Gabriel, Rafael, Uriel, Fanuel, Raguel, Sariel, Ieremiel, Faltiel). Credinţa în numărul de şapte îngeri este reflectată şi în cărţile apostolilor. În Cartea lui Tobia el se prezintă: Eu sunt Rafael, unul dintre cei şapte îngeri care stau şi umblă înaintea gloriei Domnului.

Şi după Kabbală ar fi zece arhangheli, fiecare comandând un cor de îngeri şi corespunzând câte unui Sephirot. Aceştia fiind asemenea ierarhiei angelice pot fi prezentaţi astfel după cele zece ranguri al corurilor: Hayot Ha Kodesh (Cei care trăiesc în sfinţenie) – Metatron (Keter), Ophanim (Roţi) – Raziel (Chokmah), Erelim (Cei viteji) - Tzaphkiel

(Binah), Hashmallim (Cei strălucitori) - Tzadkiel (Chesed), Seraphim (Cei arzători) - Khamael (Gevurah), Malakim (Îngeri mesageri) - Raphael (Tipheret), Elohim (Fiinţe dumnezeieşti) - Uriel (Netzach), Bene Elohim (Fiii lui Elohim) - Michael (Hod), Cherubim - Gabriel (Yesod) şi Ishim (Oameni, fiinţe asemenea oamenilor şi fonetic confundaţi cu focurile) - Sandalphon (Malkuth).

Mai sunt citaţi în arta vizuală, scrieri oculte sau bisericeşti unii îngeri înfăţişaţi ca arhangheli: Sealtiel care înseamnă Mijlocitorul lui Dumnezeu. (cu faţa şi ochii acoperiţi, ţinând mâinile pe pieptul lui în rugăciune), Jegudiel, Gloria lui Dumnezeu, înfăţişat purtând o coroană de aur în mâna dreaptă şi un bici în cea stângă, Varahiil, Binecuvântarea lui Dumnezeu prezentat ţinând în mână un trandafir alb îndreptat spre inimă şi mulţi alţii- Noi, oamenii, suntem mândri că reprezentăm cea de-a zecea treaptă a ierarhiei, creaţi spre a gândi şi integra în splendoarea arcurilor reflexe.

______________1 Ion Barbu, Aura, Joc Secund, Editura Cultura Națională, 19302 Dogmă sau Libertatea gândirii, Junimea 20073 Tob, 3,64 Vechiul Testament, II/2, Sapientia 2012, pp.177-218

“Poemele din templu” de Gheorghe Andrei Neagu, Râmnicul Sărat, Editura Olimpus, 2013

Cartea de versuri este dedicată prietenilor poeziei, iar activitatea culturală, implicit literară a poetului este prezentată pe cinci pagini, unde ni se dezvăluie originea sa nemțeană, studiile superioare economice, silvice și artistice. A înființat publicații cunoscute în țară: Jurnalul de Vrancea, Gazeta vrânceană, Oglinda literară, colaborând la televiziunea vrânceană și a inițiat Festivalul Duiliu Zamfirescu, primind Ordinul meritul cultural. Opera literară a lui Gheorghe Andrei Neagu include volume de poezie, roman, proză scurtă. Pe coperta IV a cărții, este prezentat elogios de câțiva critici literari de prestigiu. „Poemele din templu” susțin, cu consecvență, o construcție lirică amplă, de unde nu lipsește ficțiunea aparent arhitecturală, în fond spirituală și sentimentală. O idee interesantă, care trădează sfâșierea lăuntrică în fața durității existenței în contrast cu atmosfera vaporoasă a poeziei, apare în piesa Uitare: abia după construirea, cu mari eforturi, a templului, constructorii își dau seama că au uitat esențialul: să aducă lumina. Această imagine sugerează teama de izolare, de lipsa comunicării, fenomen perceput ca fiind profund instalat în actualitatea imediată. În ce cred astăzi oamenii și ce așteaptă ei după ce se închină unei idei, unui fetiș, unui templu? „Ne prefacem că zidim”,„ Ne numărăm/ păcatele și banii/ crezând/ că vom păcăli intrarea în rai” (Lumina din templu). Sângele poetului e zidit în poem (Templul cuvintelor), dar, în ciuda trecerii timpului, a îmbătrânirii pe care o resimte, el totuși mai speră (Templier). Numeroase elemente câmpenești, specifice peisajului românesc, apar în aceste versuri: maci, spice, bolovani, vântul văratic sau pâinea (Lanul durerii). Poetul reflectează la pierderea credinței, asociată cu „plopul cuprins de rugină” sau cu „lanul culcat la pământ”, îndepărtare de care vinovați sunt călăreții cu „-ncălțări de argint” (Vinovăția cailor), iar aceste sentimente, de tristețe, neputință, revoltă, suspin, lacrimă și spaimă apar în mai multe poezii: Lanțul fratern, Aleile templului, Poarta, Zbor tulburat, Păstorul templului (aici o atmosferă lugubră, cu dangăt de clopot, insomnii, pustietate, „orele goale”, cruci și cimitir), Toamna (descrisă frumos, dar cu tristețe: „strugurii mari de lacrimi”, soarele care „zâmbește hâd”, iar adunatul „bucuriilor din toamnă” este însoțit de durerile palmei culegătorului), Vânt (poetul se simte „singur, trist și gol ca un mormânt”).

”Poemele din templu”, de Gheorghe Andrei Neagu

Ca și alți poeți, Gheorghe Andrei Neagu este obsedat de rolul și eficiența Cuvântului, care îi conștientizează starea de singurătate :Cuvântul, o poezie care, spre deosebire de celelalte, care au, în general, o pagină, se întinde pe lungimea a trei pagini, Cuvinte profane (unele cuvinte ajung prin cafenele literare, mânate de frig „ca niște animale bolnave”), Alte cuvinte, Statuia. Există pasaje care exprimă veșnica îndoială a creatorului asupra reușitei ca gândurile, ideile, imaginile și sentimentele sale să fie reprezentate în mod autentic prin cuvânt. Multe piese lirice sugerează sentimentul de dragoste, asociat, de cele mai multe ori cu tristețea neînțelegerii sau neîmplinirii: Sensuri, asociind sentimentul erotic cu senzația de singurătate, Orașul, evocator al dragostei pierdute, Lespezile templului, cu ideea contopirii sufletelor pereche, Decadențele din templu. Aceste poezii asociază, cele mai multe, atmosfera tonică a afectului cu tristețea și întunericul unei soarte potrivnice, fără orizont. Revolta și efectul moralizator al unor acțiuni și evenimente sunt

prezente în alte texte lirice: Lanțul fratern, care sugerează o realitate resimțită de cititori,de sărăcie, violență și retezarea speranței, Fiți gata, poezie sarcastică, împotriva celor care, avuți, cu copite și cozi, nu sunt înzestrați cu capacitatea de a gândi, Libertatea din templu, unde sunt enumerate câteva condiții pentru a intra în templul eternității: autoaprecierea corectă, cu pertinență și modestie, ținerea cuvântului dat, acceptarea curgerii timpului, conștiința efemerității proprii, umplerea sufletului cu iubire. În mod evident inspirată din realitatea actuală este poezia Tristețea din templu, unde este prezentată viermuiala (cuvânt excelent ales) celor care îi aduc Domnului (Marele Arhitect) jertfe pentru lumină, când calea spre lumină ar trebui să și-o caute fiecare în interior, în sufletul propriu. Frumoase versuri conțin câteva poezii, elaborate de poet în spiritul și atmosfera arătate. Astfel, în poezia Nopțile din templu: „Ne ronțăie cu spaimă ziua/ Umbre în etern/ Și timpul cade în petale/ Iar zilele în nopți se cern,/ Mă doare raza de lumină/ Ce crește-n pieptul meu/ Și taie, șarpe, noaptea plină,/ Cu pasul de durere greu,/ Ne-ascundem ochii cu aripa/ Unei dureri de întuneric/ Purtăm inconștienți risipa,/ S-a cuibărit lumina-n toate/ Și

nopțile se vor topi/ Pe noi în timp se va așterne/ O nesfârșită zare gri.” Neîndoielnic, poetul Gheorghe Andrei Neagu se află bine ancorat în templul literelor, al cuvântului prețios, al sentimentului și ideilor pe care umanitatea le-a cultivat în drumul ei către perfecțiune.

Corneliu Vasile


Izgonit din empireul inimii Mitei, unde de altfel nu avusese niciodată loc, Mihai, cu sentimentele rătăcite şi răvăşite de focul dragostei tartanice care părea că nu se stinsese definitiv pentru Veronica, găsise un dulce narcotic sentimental, un paliativ de ultimă oră, în văduva disponibilă din societatea pe care o frecventa atât în casa Kremnitzilor căt şi în cea a lui Maiorescu, pe numele adevărat de fostă nevastă, de Cleopatra Leca-Poenaru.

Femeia semăna şi-n nume şi-n renume cu faimoasa regină a Egiptului, cu care-i plăcea să se compare. Aluat din coca lui Caragiale, verişoare lui primară, cum şi-o recomanda amicilor,- Cleopatra era înainte de toate o frivolă.

Înaltă, solidă chiar, cu un corp atletic, bine pus la punct în strânsorile dedesubturilor, Dalila nu era chiar de lepădat şi, bărbaţii, amatori de şuiete, roiau pe lângă ea, atât pentru izul dulceag al glumelor ei, cât şi pentru amorurile ei împărtăşite cu atâta nonşalanţă şi-n stânga şi-n drepata, mai mult din instinct, căci de inimă nu putea fi vorba.

De altfel fostul ei soţ, căpitanul Poenaru, divorţase de ea decurând tocmai dintr-un asemenea motiv- un flagrant delict amoros cu alt

bărbat în căminul conjugal- şi procesul devenise celebru în urbea Bucureştiului, dând de furcă câţiva ani tribunaleler bucureştene. Apoi, nu tocmai tânăra văduvioară, uitase repede cele întâmplate şi-şi juca rolul de divă încontinuare, având în vedere că femeia era şi artistă.

În costum de amazoancă, umbla lala călărind pe un bidiviu pur-sânge din herghelia regală pe la Loleşti şi Popânzăneşti-Romanaţi, pe moşiile ei, pe care, rând pe rând, le păpase ca o crăiliceasă a Bucureştiului, la roata norocului sau la cărţi cu fanti de tot felul.

Şcolită prin Franţa în lupanarele Parisului sau pe la Viena, femeia avea şi ceva cultură. Nepoată a pictorului Lecca, iubea arta şi pictura, mergea la teatru, la concerte, la baluri şi la seratele literare ale lui Maiorescu. Stătea mai mult pe la faimoasa Momuloaia, bunica lui Caragiale, care o probozise cu numele de Cleo. Aici, probabil o cunoscuse Eminescu prin amicul sau din acea perioadă, Caragiale, care i-o recomandase ca artista de teatru. Cum poetul avea slăbiciunea artistelor de teatru, reflex al peregrinărilor lui cu artiştii de teatru din trupele lui Fani Tardini şi Iorgu Caregiale, sau cu artistele de la Teatru cel Mare din Viena, legase o oarecare amiciţie. Primele discuţii probabil că fuseseră despre teatru, Eminescu o întrebase unde făcuse teatru, cu cine arta dramatică, ce piese jucase, ce roluri îi plăcea, dacă-i plăcuse Viena si Parisul…

Da, femeia fusese şi la Viena şi la Paris, văzuse de toate, se cultivase, îi plăcuse totul, muzica Vienei, pădurile Vienei, Teatru cel Mare, Opera, Cabareturile pariziene, pictorii timpului, depravarea dulce a oraşului Soare.

Aşa se face că Eminescu îi face mai multe vizite pe strada Cometei, mai ales iarna, devenind ,,un companion de crailic”, jucând rolul lui Donjuan. Insemnarile lui despre femeie ne duc cu gândul la intimităţi ce nu se pot povesti. ,,Lună, dulce-ai fost în acea plăcută, Sfântă noapte, când suspina Cleopatra…Eşti tu cuminte, Cleopatra? Eşti o mizerabilă cochetă, Cleopatra! Tu m-ai ucis moraliceşte. Mi-ai rupt sira spinării, m-ai dăşelat moraliceşte, încât nu mai pot avea nicio bucurie în viaţă. Mi-e atât de frig în interiorul inimii, sunt aţât debătrân, Dalilo…”

Despre noua achiziţie a lui Eminescu, primul aflase Maiorescu, probabil chiar din gura femeii care i se lăudase, pentru că îi scria unui prieten din Iaşi, ca să ajungă la urechile Veronicăi: ,, Eminescu, amorezat de doamna Poenaru-Leca, găseşte în această doamnă cam corpolentă multă inspiraţie…” Nici lui Mite nu-i convenea ,,noua achiziţie” Prietenul lui Maiorescu de la Iaşi, pentru ă afla lucruri mai concrete, se adresa Mitei. Femeia îi răspundea răutăcios, persiflând pe poet: ,,Eminescu era pe de-a-ntregul disperat ieri… aş spune că absenţa doamnei din inima lui ( n.n. probabil absenţa de la serate)explică tristeţea lui. Bietul băiat! Cred că ea ă răspuns la declaraţiile sale printr-un hohot de râs si el, aşa se spune, nădăjduia să fie acceptat ca soţ”

Eminescu, detaşat de aceşti binevoitori, o ura şi-o incrimina pe Cleopatra în versuri, comparând-o cu faimoasa Dalilă; acum era timpul când i se năruiau definitiv planurile matrimoniale cu Veronica şi când boala se cuibarea din ce în ce mai mult în corpul lui, instalându-se definitiv:,, Unde-s şirurile clare din viaţă-mi să le pun?/ Ah! Organele-s sfărâmate şi maestrul e nebun!”

Nu-i mai rămăsese decăt consolarea: ,, Proştii se-nsoară totdeauna, nebunii câteodată, înţeleptul nicicând. Dacă acesta o face, s-o faca încai din comoditate şi în deplină ignoranţă că va fi înşelat de femeia lui.”

Ucenicul lui Schopenhauer începea să-şi urmeze maestrul… Iata, mai jos, întregul text despre Cleopatra:“Esti tu cuminte Cleopatra? sa maltratezi pe un om care te iubeste cu toate puterile sufletului sau, cu

mintea, inima, viata, pentru a te… lepada la cine stie ce crai de mahalale…Tu zici ca nu ma iubesti? Nu te cred. Ma iubesti fara s-o stii, far s-o vrei s-o marturisesti, caci inima ta

e atât de îndracit de îndaratnica, încât deja ca toate femeile, nestiind ce voiesti, ti-ai mai înradacinat si în tine ideea ca nu stii ce voiesti… Ma iubesti da… caci te temi de mine…

Tu esti o femeie galanta, o femeie care-a risipit sarutari în viata-ti, care- daruit îmbratisari pe nimic, care dintr-un capritiu ai fericit desigur vun idiot.

Dara tocmai fiindca ma iubesti nu-mi acorzi nimic… Tocmai de aceea acorzi unui altuia o sarutare care stii ca pe mine m-ar înnebuni de fericire, acorzi altuia favoruri ce pentru el n-au nici o valoare si pe mine m-ar face fericit ani întregi.

A! Stiu eu de ce esti atît de neînduratoare cu mine! Ti-ai zis: acest om si-a pus în minte sa ma aiba… El n-are avere, n-are timp, nu e plin de galanterie si de duh… n-are nici una dintre atractiunile romanticului amant… Sa vedem, tinere, daca astfel se cucereste o femeie…! De aceea te-ai încapatînat de-a ma respinge… Stiu bine ca suferi sub aceste tot atât cât mine.

RUGAVouă copii vreau să vă spun,Ca să o ştiţi mereu,Că va veni un om mai bunTrimis de Dumnezeu.

Iisus îl cheamă şi mai ştiuCă-n iesle s-a născut,Numărătoarea anilor de-acum,De-atunci a început.

A fost şi va veni mereuMie bunicii-mi spun,Copil trimis de Dumnezeu,La noi, când e Crăciun.

Zâmbetul Lui de sărbătoriPe toţi ne va atinge,Ş-om deveni nemuritoriMăcar atunci când ninge! În ziua nopţii de Crăciun,S-o ştiţi copii mereu,Ni se va naşte gândul bunDin gând de Dumnezeu.

Aş vrea să-l mângâi pe Iisus,Ca astfel să cunoască,Să povestească acolo Sus,De lumea omenească. Să spună Sus că suntem buni,Şi harnici şi cuminţiDar, că avem şi noi nevoiŞi multe suferinţi.

Să spună despre ochii trişti,De palmele crăpate,De aşteptările din noi,Ce sunt tot mai deşarte.

Să spună Sus lui DumnezeuCă-n lumea pământească,Nu totu-i alb şi bun mereuŞi să ne ... mântuiască!

Emil ProşcanPentru fiica mea, Alina.

EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU

Ion Ionescu Bucovu

Pot sa fiu mizerabil, Cleopatra, si un om de rând… dar oricât de sarac as fi – am si eu de pierdut ceea ce tuturor oamenilor li-i foarte scump – viata. Ai un nume ciudat de frumos Cleopatra, care-mi aduce aminte de o veche istorie… Semiramis, regina Egiptului, Anna de Franta… Cîtesitrele aveau în fiece noapte alt amant, care a doua zi era omorât…

Ei bine, fii a mea… nu o noapte întreaga, ceea ce n-as fi cerut… ci, o ora, o singura ora… si-ti promit pe mormântul mamei mele ca de la tine plec acasa si mâni vei primi o scrisoare din partea unui om ce nu ar mai fi.”


umană pe care o răsfaţă în toate dispunerile sale lirice. Până şi în poezia consacrată lui Adrian Păunescu insistă nu asupra patriotismului său funciar, sau asupra militantismului său debordant, ci asupra nevoii de dragoste, de iubire, de afecţiune şi de prezenţa pigmentului afectiv în relaţiile interumane. El ne chema/ Să ne iubim,/ numai şi numai să ne iubim/ în credinţa că şi/ păsările ne vorbesc şi/ cântă în toate/ limbile pământului/ Iubiţi-vă (Amintire).

Incercat de o neostoită căutare a divinului, poetul îşi proiectează neliniştea căutării într-o perspectivă cosmogonică şi reconstituie în formă lirică întregul traseu evanghelic, aşa cum se găseşte prescris în vechile învăţături creştineşti. Recunoaşte natura duală a omului (suflet şi trup) şi priveşte descărnarea ca pe o eliberare de povara unui inutil sac cu haine. Sufletul de unul singur/ va începe o lungă călătorie/ ducând cu el/ o voce nouă care va zice;/ Stai! Călătoria a luat sfârşit!/ Aşează sacii cu hainele tale/ pe talgerul vieţii şi/ aşteaptă sentinţa supremă/ ce va veni;/ Dacă sacul negru va înclina/ balanţa atunci vei/ lua calea întunericului, focului veşnic/ iar dacă sacul alb ar fi să încline balanţa/ atunci vei trece de vamă şi/ vei continua drumul/ sub un cer senin unde vor zbura/ porumbeii iubirii ce te vor însoţi până la/ porţile Fericirii Veşnice/ aşteptând învierea a doua! (Aşteptare astrală).

Insist asupra acestui aspect. Sentimentul iubirii este fundamental în poezia lui Ioan V. Maftei-Buhăeşti, şi nu doar în accepţia de

virtute creştinească, dar şi ca tentaţie erotică şi ca dezlănţuire de patimi nestăvilite. Poeziile sale de dragoste se resorb din aceeaşi capacitate de iubire a autorului, din transcendentalizarea unui simţământ cu mare trecere în doctrinele creştineşi, dar chiar şi aşa, transplantat în plan profan, iubirea nu-şi pierde locul consacrat pe treptele scării lui Iacob, câtă vreme, vorba lui Goethe, eternul femini ne duce spre cer. In ochii tăi limpezi ca/ Roua dimineţii,/ îmi scald chipul răvăşit/ purtat cu sete/ de aripile/ albatrosului/ purtător al/ oului de aur,/ pe care l-am visat/ din copilărie! (Nuanţe).

Incă ceva. Odată cu volumul de versuri, Ioan V. Maftei-Buhăeşti mi-a trimis şi un volum de epigrame Intâlnire cu Păstorel (Editura Rocad Center, Iaşi, 2012). Am întâlnit în acest volum multe epigrame cuminţi, echilibrate, cu măsură şi cu un efect moralizator decupat din natura viciilor pe care le stigmatizează. Pentru realizarea efectelor umoristice autorul recurge la toată gama de tehnici şi mijloace cunoscute – de la calamburul lexical şi dublul înţeles al termenilor, la sublinierea apăsată

a efectelor poluante pe care le presupune manifestarea anumitor vicii şi defecte omeneşti într-un cadru social determinanat. Iată, bunăoară, cum este ironizată Aventura unui soţ: Dorind să fac-o aventură/ C-o jună ce-i frumoasă foc/ A înzâlnit-o pe centură/ Fiind vecina lui de bloc. Sau o altă epigramă prilejuită de anualele reuniuni de la Galaţi a epigramiştilor din ţară. La Galaţi vin an de an/ Umorişti din ţara-ntreagă/ Unii pe un Cal Troian/ Alţii doar pe o …mârţoagă (La concurs).

Sigur, Păstorel Teodoreanu e un partener epigramatic prea pretenţios pentru mijloacele sale, dar înălţimea ţelului, a idealului şi ţintelor adoptate pot avea efecte mobilizatoare pentru autor. Ele nu trebuiesc prohibite şi, cu atât mai puţin, eludate.

Am luat cunoştinţă târziu de poezia d-lui Ioan V. Maftei-Buhăeşti, dar am citit-o cu plăcere, cu interes şi cu o curiozitate nereprimată. Ii mulţumesc autorului pentru bucuria lecturii prilejuite şi-l recomand tuturor celor dornici de poezie mandolinară şi dispuşi la vibraţii pasionale să se aplece asupra ei, cu patos, cu pasiune şi cu simţirea nealterată prevăzută cu bemoli la cheie.

Ceea ce surprinde multă lume este numărul mare de poeţi proveniţi din rândul profesorilor de matematică. Dacă în perioada interbelică Ion Barbu se profila ca o excepţie – fericită, fireşte – în zilele noastre poeţii-matematicieni au devenit o obişnuinţă. Aurel M. Buricea, Viorel Dinescu, Marin Moscu, Ion Toderiţă, Ioan V. Maftei-Buhăeşti sunt doar câţiva din cadrul celor care circulă prin matematică şi poezie ca printr-un sistem de vase comunicante irizând cu harul şi apetenţa lor ambele domenii.

Există o compatibilitate subtilă, tectonică, subterană între poezie şi matematică? Există, dacă avem în vedere explicaţia lui Solomon Marcus. Matematica este rece, raţională, bazată pe calcul şi anticipaţie în timp ce poezia se resoarbe din resorturile afective, emoţionale, pasionale şi pătimaşe ale subiectivităţii omeneşti. Drenajul spre poezie poate însemna şi o compensaţie la supralicitarea raţiunii, a calculului rece, aspru, sever şi predictibil. Vechiul binom ratio şi furor, sau, cum ar spune poetul de la Ipoteşti, binomul minte şi inimă, este la fel de actual şi azi ca şi în vremea lui Eminescu, ca şi în toate timpurile în care s-a scris poezie. Se spune că matematica vorbeşte bine, exact şi corect, dar nu ştie despre ce vorbeşte, pentru că cifrele şi simbolurile cu care operează pot însemna orice, ceea ce ar putea explica dorul matematicianului de o altă lume pe care s-o asume afectiv, pasional, pătimaş, de fapt transferă semnificaţiile de pe un versant raţional pe altul emoţional al tăirilor spirituale.

Vorbind însă despre Ioan V Maftei-Buhăeşti trebuie să adaug că poetul nostru chiar este încercat de mai multe aptitudini, înclinaţii şi disponibilităţi. Verva sa spirituală debordantă reclamă mai multe căi de denaj şi de împlinire. Este un epigramist destul de afurisit şi pregăteşte o trupă de elevi cu aptitudini teatrale

N-am crezut niciodată în polivalenţa manifestărilor spirituale, în risipiri prin mai multe domenii de cunoaştere. Performanţa, când vorbim despre probleme de spirit, se obţine greu, chiar de cei ce consacră şi se statornicesc într-un singur domeniu de creaţie, iar disiparea, revărsarea în mai multe teritorii problematice nu pot alimenta decât diletantismul, amatorismul, aleatoriul. Nu exclud însă posibilitatea ca Ioan V. Maftei-Buhăeşti să reprezinte o excepţie şi să înregistreze izbânzi revelatorii în toate aptitudinilor încercate.

Florilegiul despre care mi-am propus să dau seama în aceste rânduri, Aproape de rug, (Editura Timpul, Iaşi, 2012) beneficiază de o succintă prezentare semnată de poetul Sterian Vicol, care subliniază apăsat că actualul volum reprezintă un moment de maturitate în activitatea lirică a autorului, iar opinia mă găseşte şi pe mine în calitate partizanală..

Nu mai sunt vremurile medievale când credinţa, sub suspiciunea de erezie erau ameninţate cu vâlvătăile rugului, dar există o ardere interioară, un rug subiectiv, care ne macină în adânc şi care îşi trage sevele din spiritul jertfelnic al celui înţelenit în credinţă. Ştim câte jertfe a produs mişcarea spirituală a rugului aprins de la noi într-o vreme de indexare a credinţei şi a spiritului creştin.

Nu-i de mirare că Ioan V. Maftei- Buhăeşti este încercat şi el de frisoanele rugului incandescent. Toată poezia lui este un pios comentariu la virtutea creştinească a iubirii, a iubirii în sens generic, în înţelesul consacrat de Sf. Apostol Pavel în prima sa scrisoare către corinteni, unde iubirea era virtutea creştinească tutelară, prototipală pentru toate celelalte însuşiri omeneşti. Şi acum, rămân aceste trei; credinţa, nădejdea, dragostea, iar mai mare dintre acestea este dragostea (13,13).

Poetul n-are un teritoriu privilegiat din care să-şi extragă substanţa poeziei, are, în schimb o însuşire privilegiată, o calitate

Un poet sub zodia rugului aprins

Ionel Necula


Avem un decan, ce facem cu el? La 8 decembrie 1933, în comuna Bogza, judeţul Vrancea, avea să se nască, cel ce avea să devină prodecanul Facultăţii Hyperion şi decanul de vârstă al cinematografiei naţionale, Al. G. Croitoru.

Ar fi putut deveni o figură emblematică a judeţului dacă nu ar mai fi trăit. Că aşa-i la noi! Numai că maestrul s-a încăpăţânat să sărbătorească 80 de ani într-o singurătate şi cu o modestie care-l înalţă în ochii mei mai presus decât dacă ar fi primit titlul de cetăţean de onoare al comunei natale sau al judeţului.

Am aşteptat răbdător să văd dacă se va marca în vreun fel cea de-a optzecea aniversare al celui care este Al. G. Croitoru. Nu s-a întâmplat nimic! La mulţi ani maestre, îţi spun cu durere în suflet,

sperând să aduc pe această cale nu numai un laudatio decanului vrâncean al artei cinematografice române.

Nu ascund faptul că am încercat un sentiment dureros şi atunci când Alexandru Vlahuţă, Leopoldina Bălănuţă, Emanoil Petruţ, Anghel Saligni, Petre Liciu, ion Mincu, Cornel Coman, Ion Panait şi multe alte valori de pe aceste meleaguri, trecute în nefiinţă, au rămas fără ecoul binemeritat în viaţa cetăţii vrâncene.

De un tragism aparte semnalez soarta lui Ionel Brandabur, studentul lui Blaga, care s-a trezit scos din Uniunea Scriitorilor la cei peste 90 de ani ai săi, pentru că nu şi-a plătit cotizaţia. Poate că prin noua descentralizare a activităţii culturale să avem mai mult respect faţă de cei ce contribuie la identitatea culturală a neamului românesc şi să găsim răgazul necesar pentru a rosti într-un mod public câteva cuvinte ca prinos de recunoştinţă.

Iată de ce tristeţea mea este profundă în ceea ce-l priveşte pe acest mare regizor, ce mi-a onorat existenţa mai ales în ultima vreme.

De altfel, nu cred, să existe atâta trufie şi nepăsare în faţa unui om de valoarea vrânceanului Al. G. Croitoru, care a adus spre neuitare şi mai multe volume de versuri.

Spun că era bine să se fi oferit spre vizionare unul dintre filmele domniei sale. Sau să se fi pus pe scena teatrului vreunul din textele dramatice ale sale.

Am încercat acest lucru acum doi ani de zile la Ateneul Maior Gh. Pastia împreună cu poetul Laurean Stănchescu şi o actriţă româno-canadiană, venită special pentru acest prilej şi am văzut surâsul înnourat în privirile acestui poet şi regizor plin de har şi de înţelepciune. L-am simţit bucurându-se, deşi în sală erau doar membrii Asociaţiei Culturale Duiliu Zamfirescu şi câţiva tineri dornici de cultură.

Doamne, şi ce frumos declama maestrul din volumul De dragoste. De aceea îi urez încă odată multă sănătate şi multe bucurii şi-l rog să mă primească în sufletul

lui şi să mă ierte că n-am putut face mai mult, măcar pentru cât cred eu că merită un om de cultură care a lăsat naţiunii române:

- 7 scenarii pentru film de lung metraj

- regia pentru 11 filme de lung metraj;

- scenariul şi regia pentru un film artistic de metraj mediu

- scenariu şi regia pentru 17 filme artistice de scurt metraj;

- scenariul şi regia pentru 12 filme de scurt metraj.

Poate că am fost melodramatic. Poate că am sperat prea mult. De aceea am să închei eseu dedicat maestrului, oprindu-mă doar la câteva versuri ale maestrului:

Al. G. Croitoru

Gheorghe Neagu Leagănul

Sfântă floarede caisînflorit în decembrie…

Nu urcăm noi din rădăcinile pământului,trunchiul şi floarea legănând pruncul Cuvântului…

O umbră

Pe mirişti,picioareles-au scurtatşi trupul îl duc bătrânele boante.

Pe mirişti,pe mirişti către-o umbrăneîntâlnită nicicând.

Cu soarele-n spate.pe mirişti, pe mirişti,spre-o umbră.

Testament la poarta sărutului

… Şi vă las în darBătăile inimii,Zvâcnetul sângeluiîn mâna-ncleştată pe daltă,Privirea ochilor, caldă,În apusul Soarelui, Şi tremurul palmeiînsufleţind marmuraDin trupul muntelui.

Dor lăsat

Mă-nvăluie vântul,nu ştie nici el până când

O pală de vântpână când?

Te aştept,Dor lăsat peste mine plutind…

Vei venipoatecând?


sunt o mărturie a încetării existenţei frumosului, însă aceste bilabiale, prin sonoritatea exprimării lor trezesc în cel iniţiat un semnal şi, anume, timpul recreării începutului din haos. Vocala u, care uneşte dentala l de bilabiala nazală m, îneacă cuvântul exprimând prin aceasta greutatea insuportabilă a metalului cenuşiu: „Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat” (Gri, 1965:42), o placă grea unde disperarea morţii devine conştientă: „Ca şi zarea, gândul meu se înnegri.../ Şi de lume tot mai singur, mai barbar” (Gri, 1965:42).

În cuvântul poetic bacovian vocala nerotunjită u creează impresia de hău, un ecou nesfârşit: măsură, gură, băutură, participând, concomitent la vibraţia neantului. Însăşi litera, ca formă scrisă dă impresia de un hău în care oricând poţi fi prins în vibraţiile lui. Vocala u reprezintă deschiderea în noapte, pătrunderea în ascuns după care vocala a ermetismul, prinderea şi procrearea: casă, pasă sau chiar sinesteziile pe care doresc să le exemplific fără a le mai justifica ca reprezentative pentru sensul în care acestea au fost folosite de poet: amară, un cuvânt în care vocala a repetată îşi deschide sensul sugerativ, prinzând în interiorul lor o bilabială nazală, parcă dorind să sufoce tridimensionalul m. Este un joc al literelor, o aşezare conştientă a sensului vieţii într-o exprimare a morţii însă nu a unei morţii dorite, ci a uneia prevenite.

Poate că Bacovia s-a dorit un hrismos şi a ştiut că versul lui se va descoperi odată ca un însemn al semnării sugerate a înţelesului adevărat al cuvântului sau, poate, ca un poet-om iniţiat în secretele cosmosului el nu făcea decât să ne pregătească de venirea timpului din urmă, pe care el din timpul lui îl vedea şi îl simţea ca un aducător de amurg.

Bibliografie:Bacovia, George, Versuri, Editura pentru literatură, Bucureşti,

1965.Caraion, Ion, Bacovia. Sfârşitul continuu, Bucureşti, Editura

Eminescu, 1975.Grigorescu-Bacovia, Agatha, Bacovia (viaţa poetului), Bucureşti,

Editura pentru Literatură, 1962.Grigurcu, Gheorghe, Bacovia, un antisentimental, Bucureşti,

Editura Albatros, 1974.Hegel, Georg, Wilhelm, Friedrich, Despre artă şi poezie, Editura

Minerva, Bucureşti, 1979.Indrieş, Alexandra, Alternative bacoviene, Bucureşti, Editura

Minerva, 1984.Mureşanu, Ştefan, Lucian, Previziune cataclismică în poezia

simbolistă bacoviană, Partea I, publicată în Revista de cultură, civilizacie şi atitudine, Oglinda literară, Anul XI, nr.125/mai 2012, pp.22-23, apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Romnia, înregistrat cu cod ISSN 1583-1647 şi Revista literară şi de cultură românească Climate literare, Anul 5, Nr.52, martie 2012, pp.32-33, urmare nr. viitor, Revistă premiată cu medalia şi diploma Pamfil Şeicaru pentru literatură 2008, ISSN 1843-035X.

Mureşanu, Ştefan, Lucian, Anuitatea efectului maladiv, în poezia bacoviană, 1. Revista on-line Confluenţe literare; 2. Revista on-line Reţeaua literară.

Petroveanu, Mihail, George Bacovia, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969.

Scarlat, Mircea, George Bacovia - nuanţări, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1987.

xxx, Opere, prefaţă, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.

1. Pasărea amurgului bacovian

Corbul bacovian nu este o pasăre a prevestirii morţii, ci o avis a strângerii sufletelor răzleţe şi a ghidării lor spre lumea palidă, de dincolo de orizont: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal, / Câmpia albă – un imens rotund - / Vâslind, un corb încet vine din fund, / Tăind orizontul, diametral” (Amurg de iarnă, 1965:61). Orizontul este Poarta de trecere spre lumea unde plumbul, ca metal ermetic, desparte viul de nefiind, pentru că numai fiindul iniţiat din lumea palidă poate absorbi văzutul şi numai dorul de fluidul energetic al vieţii lumii îl face, pe cel trecut, să apară în lumea vie, energizându-se şi metamorfozându-se din nou în om. Corbul îi preia gândurile şi îl însoţeşte în lumea vie, derulându-i timpul cu toate întâmplările lumii din care poetul, trecut în nefiind, a lipsit: „Pe zări argintii / În vastul cavou... / Iubito, ah, Corbii / Poetului Tradem...” (Amurg, 1965:40). Succint în exprimări, sigur şi sugerator de cuvinte în idei, George Bacovia înlătură suspiciunea producând extazul exprimării sumbre: „Ca şi zarea, gândul meu se înnegri... / Şi de lume tot mai singur, mai barbar – „ (Gri, 1965:42), versurile sugerând starea pe care poetul o adoptă timpului teluric, pe care îl asociază timpului apocaliptic, când Pământul se va goli de lume, iar cei rămaşi se vor întoarce la starea barbară de unde au pornit ca entitate. În fapt, poetul ar putea sugera şi ideea că omul profan îşi doreşte întoarcerea în timp, cel elevat cunoscând drumul spre Poarta care îi va permite trecerea într-o altă stare de fapt a existenţei lui, nu biologică, ci imaterială, energie superioară care acceptă forma hrănirii prin cuvânt, iar cuvântul prin idee. Corbul s-ar părea că este pasărea reaşezării timpului prin amintiri, cea care strânge şi cerne faptele sufletelor atâta timp cât sunt trăitoare pe Pământ: „Chemări de dispariţie mă sorb, / Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb...” (Amurg de iarnă, 1965:61).

Pasărea sufletelor se distinge prin penele ei, versul bacovian: „Cu pene albe, pene negre / O pasăre cu glas amar” (Decor, 1965:39) sugerează trecerea în lumea pură a celui chemat, prin simbolul penelor albe şi regretul părăsirii celor dragi, prin simbolul penelor negre, întărind fonologic cu sinestezia „glas amar”. Corbul îi apare de fiecare dată când priveliştea se pregăteşte de apocalipsă: „I-auzi corbii, mi-am zis singur... şi am oftat, / Iar în zarea grea de plumb / Ninge gri” (Gri, 1965:42) şi ca un hrismos prevede şi veghează: „Ca şi zarea gândul meu se înnegri... / Şi de lume tot mai singur, mai barbar, -„ (Gri, 1965:42).

2. Consoanele înfundate şi sunetul vocalei în versul bacovian

Consoanele bacoviene sunt ciocanele care bat sumbru în uşa de plumb a celui mai dureros rit de trecere pe care lumea vie îl petrece în existenţa ei. Asociaţia consoanelor oclusive bilabiale p şi b din cuvântul plumb, care a dat atât titlul de ars poetica poeziei, cât şi numele volumului în care acest metal acoperă verva terestră a vieţii umbrite a siluetelor petrecute în noapte, cutremură vibrant fiindul poetic. Bacovia cunoştea vibraţia acestor bilabiale pe care le asocia viului intrat în debusolare şi le acoperea cu dentalele t şi d în cuvinte precum vestmânt, vânt sau ascund ce insuflă teama terestră existenţială. Sunete sumbre, consoanele bacoviene deschid poarta celui de-al treilea rit ca o revelaţie spre lumea intrată în păcatul adamic din care răul se ridică ca un văl: „Plâns de cobe pe la geamuri se opri, / Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat”, iată, din nou plumbul care apasă sufocant peste fiindul egoului, depărtându-l de viaţă, de lumina blagiană care trezeşte îngerii spre ademenirea în nemurire. Bacovia este un însemn al vestirii, un iniţiat şi un suferind al egoului teluric, însă un eu cosmic care prevede şi suferă cu trupul omenesc alături de toţi ceilalaţi oameni pe care îi vede descompunându-se: „Cei vii se mişcă şi ei descompuşi, / Cu lutul de căldură asudat; / E miros de cadavre, iubito, / Şi azi, chiar sânul tău e mai lăsat” (Cuptor, 1965:65). Ultimul vers al acestui catren prevesteşte apocalipsa, boala care distruge, macină carnea umană, descompune minunatul templu divin al vieţii raţionale.

Pentru George Bacovia consoanele care compun cuvântul plumb

ÎNSEMNUL VIEŢII ÎNCRUSTAT ÎN PLUMBUL BACOVIAN(urmare din numărul anterior)

Ştefan L. Mureşanu


î

Am în faţă comunicarea pe care distinsa şi nobila doamnă Arethia GH. Tătărescu a făcut-o în ultimul timp primăriei oraşului T. Jiu.

Preşedinta “Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene” aduce la cunoştinţa edililor noştri hotărârea ce a luat, de a dărui oraşului o coloană şi un portal de piatră, opere ale marelui sculptor gorjean Brâncuşi.

Prin ce minune Dumnezeiască, orăşelul nostru, - atât de mort odinioară – îl vedem astăzi înfrumuseţându-se de aproape că nici noi, localnicii, nu îl mai cunoaştem?! Ce zeiţă binefăcătoare a întins vraja asupra lui? Ce suflet de artist, adânc pătrunzător al trecutului, a avut sublima inspiraţie de a îmbogăţi arterele oraşului nostru cu “Calea Eroilor”, care să lege cazărmile regimentelor gorjene, în linie dreaptă, cu malul Jiului, acel mal pe care – acum 21 de ani – copiii, femeile şi bătrânii Gorjului au ţinut piept puhoaielor germane?

Acest suflet mare, suflet de artist în toată accepţia cuvântului, cunoscător al trecutului gorjenesc şi al virtuţilor ce zac în fiii acestui ţinut, această zeiţă a Gorjului nostru este Doamna Arethia Tătărescu, nobila tovarăşe de muncă a Domnului Gh. Tătărescu, prim-ministrul Ţării, fiu al Gorjului şi fală a lui!

Dumnezeiască inspiraţie a avut când a botezat, aşa de simbolic, noua stradă – Calea Eroilor – la al cărei cap, pe locul cel mai înalt al oraşului nostru, va străjui de-a pururea coloana Recunoştinţei, faţă de eroicele lupte ale celor căzuţi pentru Ţară, Tron şi Lege!

Dar nu numai la această minunată operă – dată în totul de distinsa ocrotitoare a Gorjului nostru, - se opreşte doamna Tătărescu. Din sufletul său adevărat creştinesc, şi-a mai luat sarcina să termine – după cum ne arată comunicarea în chestiune, - construcţia Bisericii “Sf. Apostoli”, care era lăsată în părăsire din lipsă de fonduri. Mulţumită dumisale, cel mai frumos lăcaş de închinăciune al oraşului este aproape gata.

Aşezată în mijlocul “Căii Eroilor”, această sfântă biserică dă şi mai mare strălucire jertfelor făcute pe altarul Neamului.

Prin aceste opere de artă, doamna Arethia Tătărescu, eternizează tot ceea ce sufletul său de adevărată româncă, de nobilă femeie, de desăvârşită artistă, a putut să simtă.

Născută parcă, pentru binele omenirii acesteia, distinsa tovarăşe de realizări a şefului guvernului, face tot binele fără să se gândească la recunoştinţa cuiva. Prin aceasta, nobleţa ce-o caracterizează ia contururi şi mai sublime.

Fire democrată, coboară adesea în mijlocul poporului, pe care-l cunoaşte şi-l iubeşte, şi prinde de aici o durere, dincolo de nemulţumire, o nevoie şi – când cel lovit nici nu s-ar aştepta, ajutorul său îl uşurează.

Aşa este doamna Tătărescu!Să mă ierte, o rog, că nu mi-am putut stăpâni admiraţia faţă de

opera măreaţă cu care şi-a încununat fruntea în ultimul timp, pe lângă multe alte înfăptuiri mai vechi.

Ştiu că nu aşteaptă cuvinte de laudă, cum nu aşteaptă nici recunoştinţa celor pe care îi ajută.

Dar noi trebuie să-i fim recunoscători! Târgul Jiului care a proclamat-o “cetăţeană de onoare” a lui, trebuie să fie adânc recunoscător acestei providenţiale femei, care a îmbogăţit patrimoniul oraşului cu atâtea opere nepieritoare .

Să ne trăiască, pentru binele şi propăşirea Gorjului nostru şi al ţării întregi!

(Roma Morluzzi)

Luptele de la Jiu(10-14 noiembrie 1916 – stil vechi)

Inamicul a concentrat la Jiu în faţa Diviziei 11 române o grupare formată din Brigada 144 austro-ungară la care s-au adăugat Diviziile 11 infanterie şi cavalerie germane. Gruparea inamică de la Jiu totaliza 18 batalioane , 28 escadroane şi 22 1 / 2 baterii.

Raportul de forţe numeric în zona Jiu era de aproape 1 / 1 în infanterie, 14 / 1 în cavalerie şi 17 / 1 în artilerie în favoarea inamicului. Faptul că Grupul Kneussl avea 3 mari unităţi faţă de una română accentua superioritatea lui cantitativă. Conducerea iscusită

exercitată de comandantul Diviziei 11 infanterie, generalul Cocărescu, şi hotărârea fermă a ostaşilor români de a împiedica pe cotropitorii germani să pătrundă la sud de munţi au anihilat însă superioritatea lor numerică şi tehnică.

Comandantul Armatei 9 germane a încredinţat Grupului Kneussl misiunea să rupă apărarea trupelor române din acest sector al frontului şi să iasă la sud de munţi. Pentru îndeplinirea acestei misiuni generalul Kneussl a hotărât să combine o lovitură frontală dată în lungul Jiului ( prin pasurile Surduc şi Vulcan) de o puternică grupare de infanterie, cu o manevră de învăluire, care urma să se execute cu Divizia 11 germană pe direcţia Poiana – Zănoaga – Dobriţa – Tg. Jiu, şi cu o largă manevră de întoarcere executată de Divizia 6 cavalerie germană peste Dealul Arcanului, în direcţia Frânceşti – Cerneşti.

În ziua de 19 octombrie, după o intensă pregătire, inamicul a trecut la ofensivă. El şi-a concentrat eforturile pe câteva direcţii, pe care a reuşit să realizeze o mare superioritate de forţe şi mijloace faţă de trupele române.

După o rezistenţă îndârjită, covârşite de superioritatea numerică şi tehnică a inamicului, unităţile de la centrul şi stânga Diviziei 11 române au fost nevoite să se replieze sore sud, disputând terenul pas cu pas. Trupele de la dreapta diviziei însă, respingând toate atacurile inamicului, căruia i-au provocat pierderi grele, s-au menţinut pe poziţiile ocupate.

Trupele române au suferit de asemenea pierderi, între cei căzuţi în timpul luptelor se număra şi generalul Ion Dragalina, comandantul Armatei I. În momentele grele provocate de pătrunderea inamicului la sud de munţi în sectorul Jiului, generalul Culcer care comanda Armata 1, neavând încredere în capacitatea de rezistenţă a trupelor pe care le comanda, a propus părăsirea poziţiilor din munţi şi a Olteniei şi retragerea pe râul Olt. Marele Cartier General I-a luat comanda armatei înlocuindu-l cu generalul Dragalina care se distinsese la comanda Diviziei 1 infanterie, în luptele din valea Cernei. Noul comandant al armatei a luat imediat măsuri pentru întărirea forţelor de la Jiu cu trupe luate de la Divizia 1 infanterie (de la Cerna) şi apoi s-a deplasat în raionul acţiunilor de luptă unde a fost rănit mortal. Prin măsurile prompte pe care le-a luat pentru consolidarea situaţiei în fâşia de apărare a Diviziei 11 infanterie şi prin sacrificiul vieţii sale, generalul Dragalina s-a înscris între eroii9 armatei române şi între cei mai de seamă comandanţi români din perioada primului război mondial.

În noaptea de 13 spre 14 octombrie au sosit la flancul stâng al Diviziei 11 infanterie întăririle trimise de armată, astfel că în dimineaţa zilei de 14 octombrie forţele noastre din sectorul Jiu totalizau: 22 1 / 2 batalioane, 2 escadroane şi 13 baterii, faţă de 18 batalioane, 28 escadroane şi 22 1 / 2 baterii ale inamicului.

În această situaţie, comandantul român a hotărât să treacă la ofensivă. Planul prevedea nimicirea grupării principale inamice (cea din centru) printr-o manevră dublu învăluitoare şi acoperirea faţă de grupările de la flancuri.

În dimineaţa zilei atât trupele germane, cât şi cele române au trecut la ofensivă. Atacurile inamicului din zona Surduc au fost respinse cu pierderi de către trupele de la dreapta Diviziei 11 infanterie română.

Cele mai violente lupte s-au dat la centrul diviziei, unde trupele germane au reuşit să mărească capul de pod la est de Jiu şi să se apropie de oraşul Tg.Jiu. În faţa primejdiei, locuitorii din oraş, bătrâni, femei, copii, au alergat – într-un entuziasm greu de descris – să-şi apere căminele ameninţate. Puţinii bărbaţi care rămăseseră nemobilizaţi, fiind inapţi pentru serviciul de front, s-au înarmat în grabă cu armele răniţilor ori cu puşti de vânătoare şi s-au aşezat în apărare pe malul Jiului. Femeile şi copiii, sub focul inamic, aprovizionau pe luptători cu

Omagiu. Doamnei Arethia Tătărescu

Mircea Coloşenco


î

Cu siguranță, cartea de eseuri a scriitorului piteștean Virgil Diaconu, “Destinul poeziei moderne” (Ed. Brumar, Timisoara, 2008) merita o atenție specială datorită incisivității problematicii abordate spiritului sintetic și, nu în ultimul rând stilului agreabil, alert. Lucrarea eludează tiparul curent al exegezelor ce „tămâiază” lirica actuală – proslăvită peste măsură - , propunând lectorului competent o radiografie severă a fenomenului poetic românesc, folosind un instrumentar solid, și oferind o viziune integratoare a mișcării noastre în literatura română. Vădit polemică, demolănd ierarhii îndelung mediatizate, lucrarea sus-citată își propune, aidoma demersului maiorescian de acum un secol și jumatate (“O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”), o repoziționare valorică dintr-o perspectivă strict estetică, fără imixtiuni ideologice, morale, generaționiste…

Pe cât de documentat întru poetică, filozofia artei și estetica generală, pe tot atât de profund în demonstrațiile sale analitice, versatul consumator de poezie V. Diaconu este dublat de un rarisim simț critic, intuitiv, implicat efectiv în defrișarea tenebrelor cuvânului scris…Cred că s-a mai născut un poet – eseist…

Raportând în permanență poezia română la universalitate (Poe, Baudelaire, Eliot, Verlaine, Rilke, plus Neruda, Ungaretti), criticul constată că reperele rămân viabile, peste decenii, sfidând moda literară, gustul estetic schimbător și infirmând cumva teoria lovinesciană a mutației valorilor estetice…

Temerară prin structură și verdictele literare emise și prin departajarea artei autentice de cea efemeră, acestă lucrare propune câteva teze:

1. fiecare generație activă, deținătoarea de putere administrativă, face și desface topuri literare, blamează seriile anterioare și își mediatizează judecățile, cu și fără motiv;

2. tentativele de minimalizare a liricii interbelice exponenţializate prin Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia ori de detronare a lui Eminescu din jilțul fixat de Maiorescu și Călinescu, s-au soldat cu eşecuri răsunătoare;

3. nu orice critic literar poate deveni un veritabil șef de școală, unul care să traseze o direcție în literatură.

Din punctul de vedere al lui V.D., postmodernismul a fost supralicitat, iar liderul lui, Mircea Cărtărescu, ar fi beneficiat de o critică holografică.

Nici lirica actuală, ilustrată grupat prin: fracturism ori cenacluri provinciale din Craiova si Cluj nu se ridică la nivelul mult clamat de presa angajată, căci acolo , în texte ,se adăpostesc ,,teribilisme căutate și afișate’’(p. 173)

Compoziția tripartită diseminează ORIZONTUL POEZIEI, DESTINUL POEZIEI ȘI CRITICA POEZIEI.

Partea întâi demarează printr-un comparatism extraliterar binevenit: cultura de masă diferă de cea autentică, botezată și cultura înaltă. Prima –căreia i se aplică stigmatul de ,,kitsch’’(manele, telenovele, filme indiene …)- intră in coliziune cu cealaltă, chiar o sabotează , deși ultima este aceea care validează valoarea (p.5)

Pășind pe teritoriul ,,minat’’al esteticii receptării, V.D. percepe monocolor, necomplexat gustul artistic , bulversând clișeul european , antic ,,de gustibus non disputandum’’. Tranșant , eseistul decretează: nu masele fac legea în cultură, ci excepțiile, oamenii talentați. Complinirea că arta emite un mesaj estetic inaccesibil celor mulți și prea puțin documentați,


V. DIACONU-DESTINUL POEZIEI MODERNE (Ed. BRUMAR, Tim, 2008)

erodează un alt tip de dialectică a artei, caducizată după 1989.Curajul specialistului nu reprimă și pesimismul, căci pe,, șoselele

culturii contemporane circulă atât opere de valoare cât și opere modeste, pervertite, ratate’’( p. 9).

V.D se simte în largul său când înaintează in poetică, prilej de a dezbate dezinvolt concepte ca daimonul socratic , tandemul eul poetic-eul social, gândirea raționala, speculativă și intuitivă, apelând la J. Cohen, R.Jakobson , W. Kaysen, T.S.Eliot.

Teoreticianul modern întinde ancore spre lingvistică, spre funcțiile limbii, îndeosebi către cea emotivă, răsfrântă asupra a 4 tipuri de lirism , încât produsul final se poate numi poezie pură, ermetică, suprarealistă, a absurdului, pe scurt poezie performantă semnată de Baudelaire, Rimbaud, Poe,Rilke , Esenin , Pessoa, S.J Perse, Eminescu, Arghezi(p.33)

Destinul poeziei depinde de calitatea criticilor . Şi aici se realizează o taxonomie justă, cu miza valorizarea actului beletristic.De la condamnarea mai blîndă, a criticului incompetent ,autist se trece la una gravisimă a criticilor competenți, dar subiectivi, elogiind, ca la comandă, pseudoarta, poezia frivolă, fragilă estetic. Se induce teza că unii critici actuali manifestă părtinire pentru un anume segment al liricii contemporane. Nu este posibil ca soarta literaturii să fie determinată de toanele ,,recenzențiolor!.. A fost destul de sinistră influența ideologicului preț de vreo 5 decenii..’’(1944-1989)

Istoria nu a prea menajat arta, dimpotrivă a dat cu „buzduganul” așa că unii poeți realmente valoroși - Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia – au avut un destin literar variabil, în funcție și de vremurile politice (p.38)

Subcapitolul Generaţiile literare la putere și destinul poeziei tratează discutabilul aspect GLORIA ANTUMĂ.

Cu pertinența se observă ideea că “literatura modernă – de la simbolism până în prezent – se constituie din triada: operele curentelor literare, operele generațiilor literare, opere independente, rebele”.

Sever examinator al postmodernismului, V.D taxează cohorta de critici pusă in slujba ridicării in slăvi doar a unui autor, deși poeți ca Liviu Ioan Stoian, Casian Maria Spiridon, G. Vulturescu, Adrian Alui Gheorghe, M. Bârsilă sunt mai profunzi și mai poeţi (p.56).

Eseistul piteștean demitează opere receptate encomiastic, cum ar fi, de pildă, Levantul, “epopee eroicomică, fară nerv poetic, cărturărească, parodică,

obositoare (p.53), în pofida laurilor de la USR” și Academie. Diagnosticul perplexizează: “operă ratată valoric “. Trecând la altceva, la Şcolile de poezie, V.D se arată sceptic în privinţa rolului lor pozitiv.

Capitolul 2 se ocupă de 3 subiecte: literatura propagandistică, literatura feminină şi cea intelectuală.

În fine, în capitolul 3 se livrează o relecturare originală a lui Eminescu, a neomodernilor N.Stănescu şi Marin Sorescu, “coborâţi de pe piedestal ”, ca urmare a inegalităţii operei. Viitorul poeziei? Acesta nu sună încântător, deoarece literatura pornografică şi cea a mileniului III echivalează cu “moartea poeziei”.

V.D investighează cauzele care barează drumul literaturii române spre notorietatea europeană...

În esenţă, o carte de critică de frondă, cum ne-am dori să mai parcurgem...

Iulian Bitoleanu

muniţii, pe care le cărau cu braţele. La apropierea inamicului aceştia l-au primit cu foc puternic. Încercările cotropitorilor de a trece peste pod au fost respinse cu pierderi însemnate pentru ei. Rezistenţa locuitorilor a durat câteva ore, până la sosirea unei subunităţi din Regimentul 59 infanterie, care a respins pe inamic şi a degajat oraşul.

În acest timp, atacurile puternice şi repetate ale Diviziei 6 cavalerie germane s-au sfărâmat de rezistenţa eroică a micului detaşament care forma stânga Diviziei11 infanterie.

Trupele române de la Jiu au trecut la ofensivă succesiv.Prin loviturile executate pe direcţii convergente de către

de detaşamentele române, gruparea principală a inamicului era ameninţată să fie încercuită. Ea a început retragerea spre nord, încă

în cursul zilei de 14. În noaptea următoare, toate forţele inamicului, cu pierderi însemnate, s-au retras – în general – pe vechile poziţii de pe care plecaseră la ofensivă. Chiar generalul Falkenhayn a fost silit să recunoască că retragerea cailor de abia a mai fost posibilă. Pentru tunuri şi vehicule însă nu s-a mai putut face nimic; au trebuit să fie distruse sau aruncate în prăpăstii… Trupele române au capturat peste 2.000 de prizonieri şi o bună parte din artileria inamicului, în afară de pierderile în morţi şi răniţi pe care i le-au provocat.

În cursul luptelor din zona Jiului, trupele Diviziei 11 infanterie române au obţinut un important succes operativ tactic, împiedicând pe inamic să pătrundă în Oltenia prin pasurile Surduc şi Vulcan.



(text preluat din Revista Fundaţiilor Regale nr. 6, iunie 1946)

Originea adversităţii lui E.Lovinescu faţă de N. Iorga nu trebuie căutată într-un banal incident literar; refuzul publicării unor note de călătorie din Grecia, la Sămănătorul, este numai scânteia care a aprins temperamentele profund antagonice; fără acest incident iniţial, Lovinescu şi Iorga erau sortiţi să nu se înţeleagă, mai mult, să se elimine şi anuleze, în planul literar.

Format la clasicismul greco-latin şi la literatura franceză, deci la un îndoit clasicism şi sub înrâurirea intelectuală a junimismului, Lovinescu avea toate însemnele care să-l pună în necontenită vrajbă cu Iorga, temperament activist, orator vijelios, erudit înfricoşător, romantic de cea mai violentă specie şi voinţă culturală imperialistă.

Destinul lor structural era să fie adversari ireductibili şi să meargă pe drumuri paralele, care se pot întâlni numai în infinitul spiritului, acolo unde se definitivează valorile cele mai opuse.

Din chiar scurta prezentare a celui de-al doilea volum al Paşilor, desprindem disonanţa temperamentală faţă de Iorga. «Sunt», spune Lovinescu, «şi critici ce au certitudinea pe care le-o dă o doctrină. Sunt însă şi alţii, cu certitudini apostolice. Ei se cred sămănătorii unui adevăr revelat, care prin originea lui e şi nebulos şi pretenţios »…

Aluzia este destul de transparentă! Dar nu la simple aluzii se va mărgini tânărul critic, înfruntat de la debut de tânărul apostol, care venea să răstoarne vechile valori, nu atât cu ajutorul unor noi criterii de judecată, cât printr-un temperament irascibil, pamfletar şi intolerant; dogmatismul lui se hrănea din câteva locuri comune sacre, cărora le va insufla o nouă viaţă, sub exaltarea unei sensibilităţi, unei uluitoare puteri de muncă. Impresionistul amabil, disert şi înflorit de o limpezime de spirit latină, încă de la primii lui paşi, va lua o atitudine teoretică şi polemică foarte răspicată faţă de Iorga şi de ideile directoare ale sămănătorismului; dacă mijloacele lui polemice se vor rafina, ca expresie, şi se vor ridica la arta portretului, mai târziu, la cele dintâi ciocniri vom întâlni o siguranţă de opoziţie, fără şovăiri interne.

După ce, în acelaşi volum al Paşilor, explică substratul accidental al disensiunii (articolul de impresii refuzat de Sămănătorul ) şi după ce lămureşte personalismul pasionat al lui Iorga , conchide:

«Un poet, un artist pot fi cum vor voi sub raportul caracterului sau al corectitudinii. O poezie, o bucată de muzică nu cer decât să fie frumoase; un studiu critic mai cere însă şi corectitudine, care e bazată pe sfinţenia convingerii, exprimată în toată curăţenia cugetului şi chiar sub apăsarea oricărei ameninţări».

«Corectitudinea e punctul de plecare al criticului. Şi vai de criticul la care tocmai acest punct cardinal e un locus minoris resistentiae»

Rânduri de o fermitate surprinzătoare, la un impresionist care cochetează cu dilentalismul! Pentru un început de carieră, ele devin nu mai puţin un semn al unei certe vocaţii, pe care activitatea viitoare va verifica-o strălucit.

Sub transparente apologuri, Lovinescu va izbi în critica lui I.Scurtu, epigon al lui Iorga, vorbind despre tipul «Corybantului» strecurat în domeniul disciplinei, când se ocupă de Excesele criticii noastre, în direcţia supraevaluării literaturii sămănătoriste; iar în contra exceselor de judecată ale lui N. Iorga însuşi, foloseşte simbolul ghidului, care, în Italia, asaltează pe turişti, cu o verbozitate impetuoasă, suplinind, printr-un entuziasm facil, lucida percepţie critică; citând elogii superlative din recenziile lui Iorga, aduse tinerilor colaboratori ai Sămănătorului, Lovinescu se pune într-o postură de nou Maiorescu, faţă de critica lui Heliade. Protestul în contra excesivului spirit de echipă literară ne aminteşte de tonul În contra direcţiei de azi, fără, fireşte, să ţintească la un întreg plan de revizuire a culturii noastre moderne, abătută de la adevăr. Dar şi spiritul iroghist, în mai limitatul domeniu al criticii, este privit, pe bună dreptate, ca o abatere de la adevărul estetic:

«A aproba, a lăuda exagerat şi fără discernământ nu înseamnă a face un serviciu literaturii; dimpotrivă, înseamnă a o compromite în faţa publicului care-şi dă seama de valoarea şi obiectivele ce pot avea astfel de aprecieri. Noţiunile clare ce numai pentru propăşirea literaturii nu poate servi»

«Bunăvoinţa, critica pozitivă trebuie să aibă şi ele o margine. Oricine o depăşeşte a făcut un pas vătămător nu numai pentru dânsul, ci şi pentru acei în folosul cărora vrea să lucreze. Şi pentru nimic nu poate fi mai dureros decât a face rău cui ai voi să-i faci binele. Literaţii înşişi ar trebui să protesteze».

Lovinescu nu mimează un maiorescianism suprapus momentului respectiv, fiindcă momentul «direcţiei vechi» fusese depăşit de «direcţia nouă»; critica lui, aplicată la scriitorii sămănătorişti, nu va fi o «critică negativă», ci o critică pozitivă, dar cu simţul măsurii valorilor, cu nuanţă şi luciditate, în blam, ca şi în elogiu; el vizează numai personalismul iorghist, văzut într-una din laturile lui de activitate, unde este mai puţin tolerabil şi chiar pernicios. Psihologul ţinteşte just,în punctul nevralgic al adversarului, exercitându-se pentru portretistica de mai târziu, în care va surprinde, cu vervă ironică, deformaţiile lui temperamentale. O caracterizare ca aceasta e o digitaţie în care se întrevede maestrul «figurinei», dacă nu prin arta condensată, prin intuiţia ce surprinde, într-o imagine multiplicată, optica de impresionist violent a lui Iorga:

«Aceşti critici nu au aceeaşi măsură pentru toate încercările literare. Instrumentul critic de care se

Eugen Lovinescu contra Nicolae Iorga

servesc nu e ochiul liber, ager şi limpede, şi nici inima lor deschisă sentimentelor celor mai bune».

«Privind pe o parte, toate lucrurile se măresc disproporţionat, privind pe cealaltă parte, ele se micşorează tot pe atât. Cu o astfel de lunetă privesc literatura ghizii noştri literari. Ei ştiu însă să se servească foarte bine de dânsa şi ştiu cu care parte anume să se uite la fiecare lucrare literară, îndeosebi. Criteriul de alegere de altminteri nici nu e prea complicat, nu trebuie să ai un miros de artilerist pentru a-l putea ghici».

Din acest fel de note analitice se va desprinde «figurina»şi portretistica lovinesciană, când îşi va limpezi tehnica impresionistă care,de la observaţie, se va înălţa la construcţia unei siluete sau a unei structuri temperamentale şi intelectuale.

În tot cazul, reţinem fermitatea tonului faţă de năvala elocinţei iorghiste, căreia îi opune luciditatea şi măsura judecăţii,în critica literară exercitată asupra contemporanilor.

***

Dar Lovinescu, când discută, în cele şapte capitole ale studiului Literatura şi critica noastră, ţărănismul sămănătorist, va lua şi o poziţie teoretică, nu numai polemică, în contra directivelor imprimate cu fanatism de Iorga, literaturii timpului şi deci în contra dogmatismului critic în esenţă.

Am văzut cum foloseşte unele concepte maioresciene, în acest studiu, cum pe unele le corectează, fără a izbi în susceptibilitatea marelui critic; pe Iorga îl va combate cu mai multă fermitate, fiindcă este un spirit exclusivist şi împiedică progresul şi varietatea literaturii noastre moderne; cu excepţia respingerii indirecte a «teoriei romanului poporan», toate obiecţiile se referă la sămănătorism şi animatorul lui, căci, chiar n cuprinsul aceluiaşi studiu, se face elogiul lui Maiorescu, dar se precizează şi rolul istoric, ca şi natura criticii lui.

Pentru a scoate în evidenţă restricţia principială a lui Lovinescu faţă de critica dogmatică a lui Iorga, la Sămănătorul, dar spre a pune în lumină însăşi concepţia lui despre rolul criticii literare, la această dată, deci după încheierea carierii lui Maiorescu şi Gherea, vom reproduce un pasaj mai lung:

«Căci nu intră în atribuţia criticului de a face curente. Criticul înregistrează curentele şi le dă ol formulă cuprinzătoare. Critica este o abstracţie pe când literatura este o realitate».

«Iar când vreunul s-a încercat, munca sa a rămas zadarnică. La noi cazul d-lui Gherea e o pildă».

«D. Gherea, plecând de la ideile sale politice, a voit să le aplice şi la literatură. D-sa a voit să ne dea o literatură cu tendinţe. Arta nu mai avea un scop în sine, ci era subordonată unor idealuri sociale».

«Cred de prisos să mai adaug că mişcarea d-lui Gherea de la Contimporanul a rămas fără niciun efect durabil şi că nu ne amintim de ea, decât prin oarecare polemici, ce a deşteptat atunci».

«Iată de ce, ori cine socoate că printr-un gest superb a deschis o îndrumare nouă literaturii –rămâne numai cu gestul. Poate să ia trâmbiţa de zile mari şi să trâmbiţeze cât va voi – literatura nu se ridică la zidurile Tebei. Literatura se creează ea singură, în mod misterios, precum se creează mătasea sau mierea. Critica rece şi imparţială va veni apoi şi va costata în ce direcţie s-a îndreptat literatura noastră. Şi atâta tot. Nimeni nu va avea de adăugat un singur cuvânt».


Din lirica diasporei congoleze

Fiii Africii

Nobili copii ai Africii mele, America aţi populat-o în valuri,Muguri dezrǎdǎcinaţi ai neamuluiSângerând din bietele-i ramuri.

Când soarele abia de se ivea în zare,Sub briza domoalǎ a vântului,Braţele scumpe ale satelor noastre Erau muncite cu sǎlbǎticie.

Navigând dintr-un loc în altulPe întinderea oceanului adâncCorǎbiile se apropiau de ţǎrmulUnde-şi acostau povara şi odgonul.

Lipsite de libertate, dezumanizate, Biete stridii la cheremul stǎpânilor,Mâinilor lor negre au fost bunePentru câmpurile cu bumbac.

Acest bumbac pe care mâinile negre L-au sǎdit cu lacrima fiinţei, A înflorit puternica AmericǎSǎrǎcindu-ne mult îndrǎgita Africǎ.

Priveşte-mi ciotul

Uitǎ-te la biata-mi mânǎ tǎiatǎ,Însângeratului trup înstrǎinatǎ,Unitǎ de la naştere cu degetele Ce mi-au trǎit copilǎria şi tinereţea.

Iatǎ acest crâmpei din trupul meu zvârlitSfârşind în gura cânelui hǎmesit,Degetele mele festin colţilor sǎi,Sub ochii mei împǎienjeniţi.

Uitǎ-te la ciotul care spre tine priveşte Din suferinţa cicatricii grele,Nevrând sǎ-ţi aclame gradul meschinÎn ciuda supremaţiei propriului tǎu zel.

Iatǎ braţul meu cu sǎlbǎticie sluţit Vie amintire a trufiei tale consemnate De soarta mea de curajos viteaz rǎzvrǎtit Ce-şi deplânge tǎcut degetele retezate.

Priveşte acest vârf de ciot fǎrǎ mânǎ!Din rotunjimea noului sǎu destinEl vede viclenia mâinilor tale pǎtateDe mulţumirea dispreţului tǎu deplin!

Traducere: Marilena Lică Masala

CUVINTELE MELE

Plecat de sub vise,Sărăcit de atâtea imaginiPe care alţii, înainte,Le-au aşezat cu ajutorul vorbelor sfinteSau cu simple vorbe lumeştiCe de mult au fost scriseÎn trecutele pagini,M-am dus până dincolo de cuvinteŞi până dincolo de tot ce poţi să gândeşti,Până acolo, unde am fost cercetat de o imensă tăcere,În locul acela deloc definit,Şi imprecis conturatPână acolo, unde nimic nu mai este de nimic diferit.Şi dacă cuvintele ar mai fi existat,S-ar fi putut numi, imaculata înfiereA tot ceeu nu mai puteamexprimaŞi s-ar fi vrut exprimat. Până la urmă, pentru oricine, era doar un intim sfârşit,Deplin asumat.

Astea sunt cuvintele, când nu le găseşti,Nimănui nu-i exiştiNimeni nu mai află că eşti.Fără ele,Nu pari deloc plămăditOricât de mult ai fi dispus ca să rişti,Nu poţi mai departe să creşti.

Totul pare că merge spre bineCând sunt stăpân pe cuvintele mele,Aşezate prudent în umbra unor simple poveşti.Până la urmă, sunt şi ele un risc între două cafeleCând aflunoutăţi despre mineÎnscrise pe funduri de ceşti.

E X O D

Doamne, Iar ne pleacă nedrept, toţi cocorii din stoc, E toamnă şi oameni tot pleacă, Şi frunzele toate, e un vânt de plecare, Dintre ei, cei plecaţi la noroc, Deşi e uşor să te pierzi cu o barcă, Doar pescarii se-ntorc Şi o parte din păsări, cu reflexe stabile, revin După stagii complecte în deplasare, Vor să revadă cum se schimbă apa în vin În capătul ăsta de lume mereu în mişcare. Aici, e un trai de care pe care, Şi nimeni nu scapă, Există mereu un mahăr mai mare Ce cu tine se-ndoapă. Ciobanii , Îşi pierd măgarii la poker., Başca banii, La cărţi, există mereu preşcolit, câte un şmeker. Degeaba zbiară măgarii, De la Marele Târg Ciobanii se-ntorc apărându-şi ultima zestre, Iţarii. Aşa e pe aici, toate curg Cum zicea mucalit Heraclit, Dinspre creste Spre albia largă de-afară, În care tot curg tantiemuri, Ce rămâne, ne-au permis, putem lipi etichete Cu vorba aceea ciudată, rostită pe vremuri: O ţară!

1. Motanul Ioachim (Visul)

În curtea-picotindă, sub trei covoare de omăt,Trosnind sub ger năpraznic adus de pe tăpşan,Stă-nfrigurat al toamnei logofătŞi-adaugă stingher câte-un suman.Motanul Ioachim dă roată prin odaie,Pe lângă soba-ncinsă şi coşul cu surcele;Se unduie bălţatul, chitit pe vreo trasnaieŞi-ntinde-agil labuţa gândind la păsărele.De la o vreme însă, pe burtă odihneşte,Priveşte galeş carpeta cu flori de micşunele,Şi a bunicii furcă ce iute se roteşteTorcând sprintene vise, puzderie de stele...Când sfârâie cocenii prinşi cu-n uzat vătrai,Prin codrii de mătase motanu’-naintează;Ioachim este în visu-i mândru fecior de craiCe doi balauri groaznici degrab’ intimidează.Mărşăluieşte-n noapte, voinicul nostru brav,Pentru domniţa lui rabdă şi ger şi zloată,Luptă cu orişicine, cu troli, cu-n djinn puhav,Pe zmeul aprig îl biruie pe dată.Iar când deschide ochii –doi nasturi cafenii,Prin ghemele bunicii se-alintă cotoşmanul,Se răsuceşte-n coşu-i cu dulci priviri zglobiiŞi miorlăie şi toarce în voie hoţomanul.A pâine bine coaptă respir-acum odaia,Crăiasa iarnă-agaţă prin crânguri zurgălăi, A îngheţat pe câmpuri ciumăfaiaŞi-crivăţul aleargă cuprins de năbădăi.

2. Străinul

Fredona rătăcirea când l-am găsit în port,naufragiat, la sfârşit de octombrie,retras sub borurile prea largi, pătate de vreme,apăsat de dorul de-ai lui, de vatra strămoşească,de ce-i mai rămăsese din bruma anilor.Soarele scăpăta peste deal,diluat în aşternutul serii;cerul, şi el neînţeles, fumega-n copite de cai...Un sunet de toacă, despletit din liniştea măriiîi seca lacrimile tânguite-n privireaadâncă, răscolitoare,ce nu-şi găsea alinarea.Lumina candelei îl smulgea bezneitorcând gânduri rebele pe faldurile frunţii.- Mă simt străin în ţara-mi! rostea necontenitfrângându-şi palmele de tâmple...Cromozomii lui, contemporani cu cei ai pelasgilor,refuzau a se dispersa obedienţi în retina vremii,încifraţi ca-ntr-o carte de tarot, încolonaţi în marşul dictat...- Norii plâng când cerul îşi pierde sfinţii,când nu mai sunt plasturi pentru ipocrizie ori slavă deşartă,dar mereu, cu încăpăţânare,vor vâna curcubeul! îi tot şopteam pribeagului, în noapte...- Sunt doar străin...de lume şi de tot,dar demn, n-am să-mi plec frunteanicicând în faţa lor!

POEZIE

Bernard Nkounkou MIHAI UNGUREANU Mihaela Oancea


î

prea devreme dragostea,dar şi în credinţa că o fată nu merită o prea mare cheltuială.”5

Transplantată pe noul tărâm dicomesian din Metopolis,Iapa-Roşie are protecţia celor din jur,şi în special, a celor doua,Fibula şi Guldena care vor avea grijă de ea, ca şi cum ar fi fata lor .In definitiv,Iapa-Rosie rămane o fata luată de suflet de la Kiva-cea-Mare,crescătoare de bivoli care duce o viata destul de simplă şi modestă.In spiritul acestei vieţii idilice o educă şi mama pe fiică, până la un moment al existenţei când este dată în grija Fibulei .Există o tradiţie în acest tărâm numit Dicomesia în legatură cu fetele,care nu merită prea multă cheltuială,poate şi pentru că o bună bucată de timp,mai precis din decembrie până în martie,ele nu circulau,stau la căldură protejate de cumplita iarnă.

“Cine a văzut de-a dreapta sau de-a stanga fluviului,în plină iarna,vreo fată alergând în picioarele goale,dând grăunte la gaşte ori cărând în grabă o furca de paie pentru caii din grajd,să ştie că fata nu era încă de măritat,nu avea ghete,iar zăpada n-o cunoştea bine decât prin paşii aceia de câteva trupe.Un trup de fată fără pieptul crescut şi fără putinţa de a-şi face singura un rost pe lume umbla în picioarele goale primăvara,vara şi toamna târziu,iar din decembrie pânâ în martie stătea închisă în casă aproape tot timpul.Care dintre fete işi începea dragostea mai devreme decat vârsta incalţării,o începea în picioarele goale şi de cele mai multe ori aşa îşi trăia viaţa mai departe şi aşa sfârşea,în picioarele goale.”6

In Dicomesia acest obicei bun şi înţelept este păstrat din vechime iar cine nu-l respectă,şi anume nu îşi aşteaptă vârsta potrivită pentru a primi ghetele,poate trăi şi fără ele însă şi moarte acest blestem le urmareşte până la moarte,ele fiind îngropate în picioarele goale,ca semn al nesupunerii la regulile şi normele înrădăcinate în regiunea dicomesiană.Fetele care nu posedau o pereche de încăltări din cauza frigului,gerului ăi al zăpezii îşi petreceau timpul în casa. Crescută în topitoria de metale a bătrânelor Fibula şi Guldena, Iapa-Roşie face lucruri banale,mai exact, freacăş monedele vechi cu nisip şi cenusă,pentru a-şi castiga traiul de zi cu zi.Mama îi dă şi zestere fetei’’o lada sau două încărcate cu lucruri neştiute de nimeni,în afară de ea şi de cele doua aurărese”O comoara nu putea fi…Se prea poate că în lăzile ei să nu fi fost mai mult decât monede de bronz şi fel de fel de vechituri ruginite de metal care se găseau cu sutele şi miile pe drumurile şi pe coclaurile pe care ea le călca …’’7In concepţia mamei,fata este vazută ca un bulgăraş de aur,metaforic spus, dat în grija unor maestre,cum sunt Fibula şi Guldena să-l şlefuiască de-a lungul timpului.Acest proces de cizelare,de prelucrare a materiei finite devine dificil, iarIapa Roşie suferă şi ea o serie de transformări.Relaţiile amoroase sunt multiple.La început este iubita Generalului Glad, co-proprietara a unei fabrici de seu apoi patroană a Bodegii Armeanului. Personajul este descoperit treptat şi sunt scoase la suprafată elemente care modifică perspectiva. Ea este fiica Kivei – celei – Mari care prindea peştele cu botul ca vidrele şi care locuia într-un vapor părăsit când la un moment dat este luată de crescut de Fibula Serafis care avea o aurărie. Astfel, ea devine rezultatul a doua influenţe din partea mediului cult şi a mediului sălbaticit. Obiectele se transformă, nu doar personajele.

Se întâmplă la un moment dat un lucru ciudat”…când era în grija Kivei-celei-Mari Odată,pe când Kiva era plecată cu bivolii la păscut,copila a găsit într-un ghoiz ascuns al calei vaporului un mic clopot galben cu care-i plăcea să se joace,avea un sunet ca un chelălăit subţire şi tânguitor.Kiva,întoarsă la vapor,i-a smuls clopotul din mână,a săpat pământul lânga un deal cu o cazma şi l-a îngropat acolo.Clopotul lătra,nu sună.Era caţelul pământului şi locul lui e în fundul pământului’’8

In popor se spune despre caţelul pământului că reprezintă o ipostaza a lumii infernale,el se teme de apă şi tulbură odihna morţilor.Ţipătul lui,în special noaptea,avertizează lumea în legătură cu moartea,aşadar el posedă un glas oracular în marea agonie a lumii.Acesta realizează legătura dar totodata şi comunicarea dintre lumea de aici şi cea de dincolo,un liant demn de luat in seama.

Şi în Dicomesia datinele şi credinţele legate de Bobotează fac parte din tezaurul de tradiţii moştenite din generaţie în generaţie,de aceea iau parte toata suflarea dar,in special,cei tineri.

“Ştiut este însă că oamenii goi,care se arunca printre sloiuri să prindă crucea aruncată în fluviu de preot,nu sunt dicomesieni ci fie hoţi veniţi pentru iertare din pricina iernii grele,fie altfel de oameni străini veniti iviţi în căutare de pâine,care nu ţin de Dicomesia,dar care cunosc că dicomesienii sunt mână spartă de Boboteaza (e doar sarbatoarea fiilor lor de însurat).”9

Aşadar,cei care se aruncă în mod voluntar să prindă crucea nu sunt oameni oneşti,ci ori hoţi ori cei care au săvârşit diverse infracţiuni şi ar dori să mai se tragă anumite foloase participând la această sărbatoare care

Oamenilor,iarna, frigul le intra în oase,câmpia,acoperită cu un strat gros de zapadă,parcă zace în adormire,însă nimic nu-i impiedică să petreacă, uitând de toate necazurile şi supărările de peste an. Crescatori de cai din tată în fiu, dicomesienii îşi aleg miresele în cadrul unor întreceri/ritualuri păstrate din stravechime,fetele care privesc spectacolul alergărilor de cai,din ziua de Bobotează, fiind răpite şi integrate în noul neam. Ca şi când hrana pentru cai,şi anume,ovăzul s-ar găsi uşor şi în anotimpul geros,dicomesienii le dau cailor să mănânce pe săturate să simta şi ei că este sărbatoare,iar mai tarziu au loc întreceri în această zi sfântă.

“Iarna e anotimpul plăcerilor mari atât pentru tinerii dicomesieni,cât şi pentru cai.Ovăzul curge din saci şi umple ieslele.Străzile sunt pline de tineri care se pregătesc zgomotos pentru marile sebări dicomesiene din ziua alergărilor de Boboteaza.Alergările de proba se ţin lant pe islazuri,pe câmp,pe lunca,de-a lungul fluviului,pe sub malurile fluviului.Numai viscolele puternice adună caii in grajduri în faţa ieslelor şi pe tineri la masa cu parinţii.

Ca şi când sărbatoarea barbară a alergărilor de cai pe zapadă a fost trecută pe seama crestină a Bobotezii şi a fost alaturată obiceiului aruncării crucii printre sloiuri într-o spărtura de apa făcuta pe la mijlocul fluviului –e un lucru neştiut.1

Sărbatoarea Bobotezei la dicomesieni este de origine barbară,nu creştină însa având în mod evident asemănări cu marea sărbatoare creştina.Tinerii alergă în campia dicomesiană,doar vreun viscol îi mai opreşte.”2

Boboteaza reprezinta una dintre cele mai mari sărbători religioase de iarnă după Crăciun, fiind o veche sărbătoare creştină întru amintirea Botezului lui Iisus Hristos.Popular,sărbatoarea se mai numeşte Botezul Domnului. Înainte de Ajunul Bobotezei, toată lumea posteşte timp de câteva zile. Mulţi flăcăi, dar îndeosebi fetele mari, nu mănâncă nimic până la asfinţitul soarelui sau chiar până a doua zi dimineaţa pentru a avea noroc şi să se căsătorească curând cu o persoană frumoasă şi harnică. Iapa-Roşie aşteaptă ghetele roşii date de Fibula pentru a participa la aşa-numitele răpiri trecând într-un alt stadiu,cel de femeie măritată .

Un obicei vechi precreştin, Chiraleisa poate fi asociat acestor “răpiri”.Conform acestuia, fiecare chiraleisar avea o cruce de lemn, numită chiraleisă, făcută de obicei, de meşteri, frumos încrestată şi împodobită cu busuioc, legate cu fire de lână roşie. Fetele mari se străduiau să fure pe neobservate din busuiocul de la chiraleisă, spunând că este bun pentru făcut vrăji de măritat . Iapa-Roşie are un trecut tumultos,iar originea ei este oarecum bizară,avea doar mama-crescătoare de bivoli-,ca mai apoi sa fie îngrijită de Fibula şi Guldena.Viaţa grea pe care o dusese Kiva-cea-Mare,fata nu o resimte ea fiind o simplă copilă,purtată pretutindeni şi peste tot de mama, atât în verile toride cât şi în iernile geroase.Insa fata nu simte,mică fiind,nici o greutate din partea vieţii,bucurându-se de dulcea experienţa zilnică. “Cât timp copila a fost mică, ea a purtat-o în spinare într-un sac.Verile,Kiva îşi făcea un umbrar pentru ea şi pentru copilă,din stuf sau papură,toamna şi iarna se adăpostea în pântecul unui vapor părăsit pe care-l împărţise în mai multe încăperi şi-l căptuşise pe dinăuntru cu piei de animale.”3

Portretul mamei subliniază masivitate,o femeie în stare să răstoarne din loc şi munţii.”Purta pretutindeni cu ea toate lucrurile,ciudat pe cap.Cu toate acestea,pieptănătura îi era aranjată şi îngrijită șiKiva îşi făcea pieptini din coarne de bivol,cine a vazut-o şi a ştiut-o îşi aduce aminte de ea ca de o femeie mare,aproape uriaşă,care clătina pământul când mergea,dar mereu pieptănată frumos,cu părul împletit înalt pe creştetul capului.Il pieptăna aşa,pentru că pe cap îşi ducea vasul greu cu apa,legătura cu mâncare,toate lucrurile ei de gospodărie.”4

Iapa-Roşie avea atunci cincisprezece-şaisprezece ani şi locuia în Metopolis .Fibula şi Guldena o luaseră în grija de la Kiva-cea-Mare,păzitoarea de bivoli,şi îi dăduseră un pat al aurăriei.”Până la 15 ani Iapa –Roşie nu cunoscuse zăpada,pentru că n-avusese ghete şi nu ieşise din casă în zilele de iarnă.Fetele nu primeau ghete pâna la vârsta când puteau umbla după un bărbat.Asta şi pentru a le feri şă-şi înceapa

O sărbătoare în iarnă pe tărâm dicomesian

Paula Mihaela Stegărescu


La munte are loc revelaţia care îi va schimba lui Ion iancu Vale soarta: „De atunci, din acea sublimă Duminică a Muntelui/ şi a tinereţii mele, în fiecare dimineaţă când mă trezesc,/ liber de moarte, mulţumesc/ Celui Preaputernic pentru bucurie/ de a mai fi văzut/ încă o dată Soarele, conştient şi împăcat,/ că în fiecare mâine s-ar fi putut, (şi s-ar putea),/ să nu mai am această şansă...” (Duminica muntelui)

Momentul revelaţiei dumnezeirii în sufletul poetului aflat sus pe munte, dă titlul volumului. După acest „Drum al Damascului”, poetul devine Alt om, , un răstignit în Aşteptarea lui Hristos, aşa cum rezultă din versurile incluse în capitolul

Percepţie metafizică: „Din clipa când Vale mi-am zis/ ce-ar fi însemnat să-mi zic Abis/ şi-am coborât într-un alt eu/ l-am perceput pe Dumnezeu.” (Percepţie metafizică)

Criticul Theodor Codreanu, prefaţatorul volumului, consideră că datorită credinţei subiacente versurilor, Ion Iancu Vale se îndepărtează de postmodernism, apropiindu-şi transmodernismul. Acelaşi critic menţionează: „Măsura originalităţii lui Ion Iancu Vale în poemele de largă respiraţie se regăseşte în Duminica muntelui şi în Povestea celestului zbor al lui Lasămăverde şi a nepotului său Iarel. Aici, expresivitatea transcende parodicul absurd şi oniric creind o mitologie personală, cu puternice ingerenţe ale matricei geografice şi spirituale de pe tărâmurile copilăriei de la Pietroşiţa.”

Din punct de vedere stilistic, poemele din capitolul Recurs la hotărâre, scrise înainte de 1989, sunt poeme epice care devin alegorii ale vieţii din epoca totalitară, pe când cele

din capitolul Percepţie metafizică, concepute după schimbarea regimului, tind spre meditaţia asupra sensului existenţei şi cuprind, în majoritatea lor, versuri cu rimă.

Cele două capitole surprind, ca într-o clepsidră lirică, cele două chipuri ale poetului Ion Iancu Vale care se metamorfozează unul în altul, celdinainte şi cel de după schimbarea la faţă.

Motto:„Eu merg, şi tac, şi mă închin căci de la vârf începe cerulspre care-acced în pas senindoar, doar îi voi afla Misterul.” (Ion Iancu Vale - Umblătorul)

Volumul de versuri Revelaţii (Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2013) cuprinde versuri scrise de poetul Ion Iancu Vale (născut la 02.05.1947 în comuna Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa) în două epoci distincte: prima socialist-totalitaristă, adoua, capitalist-democratică (de faţadă).

Motto-ul, pe care l-am folosit, atesta faptul că poetul este un veşnic umblător şi căutător înfrigurat al sensului existenţei. În poemele scrise în prima perioadă menţionată, întâlnim alegorii ale vieţii, pline de simboluri puternice, abisale. Întrucât libertatea cuvântului era îngrădită, pentru a descrie viaţa noastră mizerabilă şi faptul că nu ne puteam revolta făţiş, autorul imaginează un marş suicidar al protezelor, pe traseul: Câmpia Tăcerii, Ultimul Far şi Nelimitata Crevasă în care participantele se aruncă disperate.

Poetul, boem neconformist şi revoltat pe cont propriu, aproape anarhist, a avut la activ multe năzbâtii pentru care a trebuit, de mai multe ori, să fugă de acasă pentru a nu cădea în mâinile miliţiei sau securităţii. Şi din acest motiv, apelatirul de umblător i se potriveşte. Poemul Urmărirea dă seamă de peripeţiile vieţii sale agitate când poetului i se pare că este alergat de o haită de câini, se urcă pe o pasarelă (aşa cum, pe vremea când fusese elev la Sinaia, se căţărase pe Crucea de pe Caraiman şi fusese pedepsit), se trezeşte într-un pat de spital în care are un coşmar absurd, visează că părăseşte spitalul dar câinii îl aşteaptă afară, dă să se întoarcă dar uşa clădirii dispare, fiind înlocuită de un zid de netrecut.

Oricât da fanteziste sunt unele dintre poemele volumului pe care îl comentăm, acestea pornesc de la fapte autobiografice. Chiar năzdrăvăniile făcute de eroul Poveştii celestului zbor a lui Ion Lasămăverde şi al nepotului său Iarel, precum şi a prietenilor săi, sunt convins că pornesc de la fapte reale. Moartea, învierea şi dispariţia eroului din această povestire fantastică redau schimbarea la faţă a autorului, care, renunţând la boemă, s-a născut a doua oară.

le va asigura tot anul un trai decent.”Prinzătorii de cruce care înoată printre sloiuri ca s-o înhaţe din apa

sfinţită a fluviului,lovindu-se cu capetele în burtă şi incăierându-se ca nişte besmetici pe sub bucaţile de gheaţa,pot să strânga apoi căruţe întregi de făina şi fasole,de fâşii de slănină ăi de seu,de mere uscate,trecând din casa în casă pe uliţele aşezărilor dicomesiene.Toţi cei care se aruncă dupa cruce au dreptul la pomana asta,nu numai cel care a prins-o în încăierarea din apa fluviului.Iar cel care a prins crucea e şi acela care face impărţeala între hoţi şi-şi păstrează partea cea mai bună.Mai mult,poate chiar să rămână în iarna aceea printre dicomesieni fără ca nimeni să-i aducă aminte că a fost hoţ sau că e străin.”10

Fasole,slănină,mere sau seu reprezintă marea recompensă a celui care a adus crucea iar el are la rândul lui obligaţia să împartă cu ceilalţi hoţi prada,păstrând tot ce este mai bun pentru el însuşi,fiindcă a ieşit în evidenţă realizând un act curajos .Locuitorii din Dicomesia uită in mod subit că el a fost hoţ şi-i reabilitează numele,privindu-l ca pe un erou,conferindu-i anumite privilegii:

“Dacă se întampăa şi după asta ca în timpul anului care se va scurge dupa Boboteaza hoţul să-şi vadă de alte treburi decât cele care-i spurcase cândva numele şi porecla(de fapt porecla,oamenii cinstiţi ca şi hoţii trăiesc şi sunt cunoscuţi în Dicomesia numai prin porecla),atunci el,la Boboteaza viitoare,poate sa mâie caii la Biserica pe Roate a dicomesienilor.Iarna de iarna,dicomesienii coboara în urma unui fel de Biserica pe Roate trasă de şase cai spre lunca fluviului unde au loc alergările tinerilor de însurat şi unde vin fetele încălţate în ghete de măritiş,să privească,să fie privite şi răpite.Dicomesienii au şi biserici obişnuite,dar Biserica pe Roate,foarte veche,pe care au luat-o cu ei în fiecare an în lunca fluviului,a fost folosita numai pentru elogiul acelei zile de iarna a călăreţilor tineri şi a fetelor încălţate.Spun a fost,pentru că Biserica pe Roate nu mai poate fi văzută,e demult ascunsă de dicomesieni,iar în locul ei la Boboteaza folosesc o sanie cât o şură trasă de şase cai.”11

Lucian Gruia

Ion Iancu Vale – „Umblătorul”

Descrierea Bisericii pe Roate pare ceva straniu în acest spaţiu câmpenesc:” Biserica pe Roate avea pereţii lungi din scândura negeluită,roţi înalte cu butuci groşi şi doua ioşti,una la pronaos,alta la altar.Caii puteau fi înhămaţi fie într-o parte,fie în alta,amintind se pare vremi de început de istorie,când dicomesienii câmpiei erau surprinşi de năvăliri turceşti ori tătăreşti sau de oricare alte invazii venite din toate părţile şi când,în grabă,puteau înhama la ioştea care le era mai la îndemână şi să fugă apoi spre munţi călari pe caii lor mici şi păroşi cu bărbi şi coame până la genunchi,având în fruntea convoaielor Biserica pe Roate unde îşi urcau şi-şi ascundeau fecioarele şi lăzile cu sămănţă de grâu.”12

Pentru Dicomesia,acest perimetru s-au luptat,au facut faţa unor invazii dar nu s-au dat batuţi.Fantastica poate părea şi fizionomia cailor,restrânsă la podoaba capilară .

“Niste greci ar fi venit cândva s-o cumpere –‘cu calupuri de aur’’,zice o legenda locală care nu poate fi crezută mai mult decat este crezută o legenda-dar ce este adevarat este că în acel an de Boboteaza când au aparut grecii cumpărători,a fost întâia oară cand dicomesienii-la sfatul Umilitului venit într-o scurtă călătorie printre ei –au ţinut ascunsă Biserica pe Roate iar alergările s-au facut în lunca,în faţa unei sanii aşezate pe tălpi făcuta din copaci întregi,sanie în care stăteau încotoşmănaţi în şube de oaie preotul şi hoţul care fusese îngăduit să mâne caii.”13

Se ştie că pe aceste meleaguri hotul care a scos crucea din apa îi este îngăduit să fie conducătorul acestei biserici vechi. Pentru a nu o vinde sau să fie furată-mulţi ar vrea să o cumpere,de pildă,greci -, Biserica pe Roate a fost înlocuită,într-un mod bizar cu o simplă sanie.Cel care afirmă că Biserica pe Roate ar fi putut fi cumpărată cu bucăţi imense de aur este Umilitul,însă totul poate fi redus la o legendă,ştiut faptul că legenda explică cum a luat naştere ceva.

Sărbatorile de iarnă trec,răpirile au avut loc,în Dicomesia totul reintră în normal iar oamenii se întorc la treburile lor.


î

maximă.” Am căutat dar nu am mai gasit nicio altă hârtiuţă. Îmi ardea inima de bucurie. Mă simţeam exact ca un paleontolog a cărui imaginaţie era stimulată fantastic de descoperirea unui os din scheletul unui animal dintr-o specie de mult dispărută de pe pământ. Ştiam că Harimati urma să vină la 10 seara, aşa că eram foarte curios în privinţa întâlnirii de la ,,ora 7.”

Trebuie să admit că băiatul ăsta are şi tupeu şi o minte ageră. E mult mai precaut să desfăşori o activitatea ilegală ori un act secret atunci când prinzi şansa, într-o casă plină de oameni şi haos. Din două motive: o dată, haosul, ca eveniment principal, va atrage toată atenţia; apoi, nimeni nu s-ar gândi să facă ceva suspect în timpul unei întâlniri importante.

Dar îndoiala îmi dă mereu târcoale. E clar că Manmath se foloseşte de prietenia noastră şi de actul de iubire jucat de Harimati, ca să îşi ducă la îndeplinire planurile ascunse. De aceea el nici nu îşi deschide inima prea mult şi nu e nici prea rezervat în relaţia noastră. Ne foloseşte pe noi drept paravan pentru activitatea lui secretă; toţi cred că el are o relaţie strânsă cu noi – iar el menţine imaginea asta iluzorie.

Gandiţi-vă la schema argumentului: un student din afara oraşului, care petrece ore întregi în camera lui, şi refuză să meargă acasă în vacanţă în pofida insistenţelor familiei, trebuie să aibă un motiv pentru nevoia lui de izolare. Când am apărut eu, am reuşit să intru în spaţiul lui personal, am creat complicaţii aducând o femeie în peisaj, dar nimic din toate astea nu îl incomodează, nu caută să plece de-acasă şi e mai tot timpul în compania noastră. Pe de altă parte, cert e că nu a manifestat niciun fel de ataşament ori dependenţa de mine sau de Harimati. Chiar am observant, în momentele lui de neatenţie, că nutreşte în taină o oarecare ostilitate faţă de noi doi. Atitudinea lui nu poate avea decât o semnificaţie: când ai o femeie şi un nou prieten ca acoperire, poţi liniştit să te axezi în taină pe activităţi dubioase. Oricum, comportamentul precaut al lui Manmath a suferit unele modificări după intrarea noastră în peisaj. Ce viziune, ce organizare!! Gândul că un astfel de om s-a născut în Bangladesh mi-a umplut inima de mândrie.13 Dacă mi-ar fi permis, l-aş fi îmbrăţişat!

În ziua cu pricina, când l-am întâlnit pe Manmath, i-am zis: – Azi am decis să îţi fac cinste cu o masă la restaurant, aşa pe la 7

seara. L-am luat prin surprindere, era evident, însă el şi-a controlat reacţia

diplomat şi a răspuns: – Îmi pare rău dar azi nu mă simt bine, am probleme cu stomacul. Era prima dată când îl auzeam pe Manmath că refuză o masă la

restaurant, iar scuza lui crea o situaţie destul de jenantă. Intenţionat mi-am petrecut acolo toată ziua, chiar şi seara, deşi nu

ar fi trebuit să stau tot timpul cu el; mi-am făcut de lucru, am deschis tot felul de subiecte de discuţii doar de dragul discuţiei, să treacă timpul. Manmath era cuprins de o stare nelinişte şi neatent, m-a aprobat în orice fel de argument. Dar la un moment dat, s-a uitat nervos la ceas, s-a ridicat şi m-a întrebat:

– Nu te duci să o aduci pe Harimati? – Oh, da, am uitat complet! Pregăteşte te rog ceva de mâncare, o să

venim pe-ntuneric, pe la 10.30! – m-am prefăcut buimac, apoi am plecat. Simţeam cum fierbe sângele în mine de bucurie. Aşteptam ,,ora

7” la fel de mult ca şi Manmath. M-am ascuns într-un loc întunecat, în apropiere de casa noastră să pot vedea orice mişcare şi m-am tot uitat la ceas. Cand amurgul era pe punctul de-a-şi lăsa cortina pe deplin, chiar

După ceva investigaţii am aflat unde stă. Îl cheamă Manmath şi este student, dar din cauză că are restanţe, stă în oraş pe vară şi hoinăreşte toată ziua. De obicei în vacanţe, toţi studenţii merg acasă, motiv pentru care el stă singur în chirie pe perioada aceasta. Acest fapt m-a determinat să descopăr ce îl mai ţine pe tânărul ăsta ,,ţintuit pe loc”.10 Aşa că m-am dat drept student şi am închiriat o camera a aceleiaşi case. Când m-a văzut acolo prima dată, faţa lui a schiţat o grimasă pe care nu am înţeles-o şi nu îmi era clar ce a gândit. Cred că fost totuşi surprins, dar aşa, ca şi cum ar fi descifrat scopul meu. Atunci mi-am dat seama că nu îl pot prinde uşor – aşa vânător, aşa vânat!

Cu toate-acestea, când am încercat să mă apropii de el ca prieten, nu a părut să opună rezistenţă. Dar era evident că şi el mă avea în vizor şi încerca să afle mai multe despre mine. O curiozitate ieşită din comun dar precaută faţă de natura umană, e semnătura unui profesionist. M-a impresionat enorm să văd atâta perspicacitate într-un astfel de tânăr.

Am avut apoi o sclipire de geniu – am realizat că nu îl voi face să-şi deschidă inima în faţa mea dacă nu apare în ecuaţie o femeie. Aşa că într-o bună zi, l-am abordat pe Manmath cu o voce tremurând de emoţie:

– Frate,11 sunt îndrăgostit de o fată, dar ea nu mă iubeşte... Mamath m-a privit în prima fază stupefiat, apoi s-a controlat, a

zâmbit uşor şi a răspuns: – Situaţii dificile ca asta sunt la ordinea zilei. Providenţa trebuie să

aibă un puternic simţ al umorului pentru a-l face pe bărbat sa fie diferit de femeie şi pe deasupra să îşi joace feste unul altuia.

– Am nevoie de sfatul şi de ajutorul tău, frate! am adăugat eu, iar el a consimţit.

Apoi i-am spus totul; eu am inventat o poveste lungă, el m-a ascultat cu mare atenţie, fără să comenteze prea mult. Eu am avut întotdeauna o teorie conform căreia legătura dintre doi oameni devine mult mai strânsă atunci când unul îşi deschide sufletul în chestiuni de amor şi cu atât mai mult dacă e vorba de o iubire interzisă. Problema e că în cazul ăsta teoria mea nu părea să funcţioneze. Tânărul a devenit din ce în ce mai tăcut, deşi secretul meu era încrustat şi închis în inima lui. Asta m-a făcut să îl admir într-un fel şi mai mult. Dar pe de altă parte, eu nu ştiam nimic din ce face Manmath şi nu găsisem niciun indiciu despre cât de mult avansase planul lui secret. Tot ce ştiam era că progresam încet, dar sigur.

Faţa tânărului îmi spunea clar că ascundea ceva, că era implicat într-o chestiune secretă care părea să fi ajuns la punctul culminant. Într-o zi, i-am percheziţionat atent sertarul pe care l-am deschis cu o cheie secretă, dar nu am găsit nimic în afară de un caiet cu nişte versuri neinteligibile, câteva notiţe de la cursuri şi nişte scrisori nesemnificative de la familia lui. Însă scrisorile astea demonstrau faptul că parinţii lui au insistat ca el să meargă acasă. Dacă el a refuzat să se ducă, trebuia să existe un motiv logic; dacă motivul se încadra în limitele legale atunci Manmath nu ar fi avut nicio reţinere în a-l divulga în timpul vreunei discuţii avute cu mine. Faptul că el nu a spus nimic în acest sens, mă face şi mai curios vizavi de viaţa şi activităţile lui.

Există în lumea asta un anume tip de oameni care întotdeauna duc o viaţă secretă, izolaţi de societate, dar din umbră manipulează activitatea umană; cred eu că tânărul ăsta e unul dintre aceşti oameni nesociabili. El nu este doar un student, ci este partenerul dezastrului, un călător care colindă lumea doar pentru a o distruge, şi care e deghizat într-un student bengalez inocent, cu ochelari. Nici dacă ar apărea în faţa mea ca un kāpālik12 cu o ghirlandă de cranii umane atârnată la gât, nu ar putea fi mai înfiorător decât este chipul acesta cu masca inocenţei lui; dar eu respect acest joc.

Era timpul să intre în scenă aliata mea Harimati, o angajată de la secţia de poliţie. Am adus-o într-o zi acasă şi l-am făcut pe Manmath să creadă că ea e femeia care mi-a furat inima şi mi-a aruncat-o-n focul disperării. După aceea, multe zile la rând, l-am urmat pe Manmath pe malul lacului din Goldighi, repetând întruna versuri de iubire: ,,De ce dulcea lună zâmbeste-nfloritoare în colţul ei de cer?...” Şi apoi Harimati a declarat, parţial din inimă parţial în glumă, că picase pradă unui sentiment de afecţiune pentru Manmath. Dar nimic nu a dat rezultate: Manmath a continuat să păstreze distanţa, să observe totul îndeaproape, fără nicio implicare.

Până într-o dup-amiază când am descoperit pe podea bucăţi rupte dintr-o scrisoare. După ce am pus cap la cap toate bucăţelele de hârtie, am reuşit să descifrez câteva cuvinte: ,,Azi, la tine acasă, şapte seara, discreţie

DETECTIVUL1 de Rabindranath Tagore

(Traducere din limba bengali de Ramona L. Ceciu)

_____________10 Traducerea exactă ar fi: ,,ce planetă rău-aspectată/ rău-voitoare îi

pune piedici acestui om şi îl ţine pe loc”. În cultura indiană astrologia joacă un rol esenţial în viaţa individului; majoritatea indienilor cred că aranja-mentul planetelor în astrogramă conform datei de naştere determină eveni-mentele din viaţa cuiva.

11 Cuvântul folosit este bhāi, care înseamnă ,,frate mai mic,” dar este folosit în limbaj colocvial şi între doi străini, cunoscuţi sau prieteni, cu o formă afectuoasă.

12 Om devotat Zeului Shiva sau Zeiţei Kali; nume al celor care practică ritualurile tantrice (Tantra).

13 Aici autorul sugerează perioada când ,,Bangladesh” era Bengalul de Est şi parte integrantă din Bengal, înainte de Partiţia din 1947, când Ban-gladesh a devenit ţară independentă. În contextul povestirii, Bangladesh înseamnă ,,ţara Bengalului” nedivizat. De aceea, detectivul e mândru că un aşa infractor inteligent face parte din neamul lui.


Ramona L. Ceciu


şi răbdătoare. Marele scriitor reapare efervescent:

- Băi, porcilor ancestrali, iar vă salut! După cum vă spuneam...metafora este o libelulă care grohăie. Primarul este un exeget al aromelor, deşi are capul demisec. Votaţi-l şi data viitoare, că-i băiat bun! Are însă şi lipsuri. Nu ştie ce-i sinecdoca şi oximoronul. Este un porc ancestral. Alegoric vorbind, porcul este o libelulă care grohăie.

Zicând acestea, marele scriitor îl arată cu mâna durdulie pe Jorjsand.

- Bă, ăla de colo, tu ştii să grohăi?

- Nu ştiu, recunoaşte Jorjsand vădit complexat.

- Atunci eşti un porc! Ieşi afară!Jorjsand Cotoarbă părăseşte sala cu capul în pământ.- Nu te necăji, îi zice femeia de serviciu de la closete, domnul scriitor

este beat pulbere.- Este beat?! se dumireşte Jorjsand.- Desigur, zice femeia.De trei zile chefuieşte cu dom primar. Amândoi

sunt beţi ca nişte porci ancestrali.- Doamne, ce binecuvântare! Eu credeam că-i ţicnit. Care va să zică,

este beat. Dumnezeule mare, ce bine că este beat!Jorjsand Cotoarbă iese pe uliţă şi se îndreaptă spre biserică

murmurând întruna:- Doamne, ce bine că este beat!

î

înainte de aprinderea felinarelor străzii, am zărit un palanchin cu perdele trase care intra în curtea casei. Îmi zvâcnea tot trupul de entuziasm când îmi imaginam ce dramă urma să aibă loc şi cum o creatură revoltată şi înlăcrimată cu faţa acoperită parţial de sari14 va ieşi din palanchinul purtat pe umeri de câţiva cărăuşi Oriya în ritm hāi-hui.15 Nu mai aveam nimic de aşteptat.

M-am avântat imediat pe scările casei până la primul etaj. Speram să pot scăpa nevăzut o vreme să trag cu urechea şi să înţeleg ce se petrece, dar nu s-a întâmplat aşa. Manmath stătea în cameră cu faţa spre uşa deschisă care dădea chiar spre scări. În partea opusă lui, cu faţa la el, era o femeie cu capul acoperit, care vorbea în şoaptă. Când am realizat că Manmath m-a văzut, am intrat în cameră repede, zicând:

– Frate, mi-am uitat ceasul şi a trebuit să mă întoc după el. Manmath a fost atât de şocat încât am crezut că va leşina. Încântat la

culme, ba în glumă ba în serios, m-am arătat îngrijorat: – Ce ai, ţi-e rău? Dar el era mut de uimire. M-am întors să văd faţa

femeii, care rămăsese ţintuită locului ca o păpuşa de lemn, şi imediat am întrebat:

– Sunteţi rudă cu Manmath? Dar nu era nevoie de niciun răspuns. Am ştiut că nu era înrudită cu

Manmath. Era chiar soţia mea. Nu e greu de ghicit ce a urmat. Rezolvasem în sfârşit primul meu caz serios de hoţie.

După o vreme, a trebuit să îi spun detectivului Mahimchandra concluziile:16

– E posibil să nu fie nimic compromiţător17 în relaţia dintre Manmath şi soţia ta.

Mahim a răspuns: – S-ar putea… Hmm, am găsit o scrisoare adresată de Manmath

soţiei mele. Apoi detectivul mi-a înmânat scrisoarea, pe care o redau mai jos: «Draga mea,Probabil că ai uitat de nefericitul de Manmath. În copilărie când

veneam în vizită la unchiul meu în Kajibari,18 obişnuiam să vin la tine şi ne jucam împreună. Căsuţa de păpuşi şi prietenia noastră s-au făcut ţăndări. Dar nu ştiu dacă ai idee cât de departe am ajuns eu în ceea ce te priveşte: înfruntând orice obstacole, la limita răbdării, la un moment dat am făcut demersuri să ne căsătorim. Din păcate familiile noastre nu au fost de acord cu aranjamentul căsătoriei pe motiv că avem amândoi aceeaşi vârstă. Apoi tu te-ai măritat şi nu am mai ştiut nimic de tine timp de vreo patru ani. Când am auzit că de vreo cinci luni de zile soţul tău a fost transferat la o secţie de poliţie din Kolkata, am decis să caut casa în care locuiaţi, şi într-un final am găsit-o.

Nu-mi pun speranţe în posibilitatea de a te întâlni şi Domnul ştie că nu am interese meschine de a cauza probleme în căsnicia ta. Stau adesea

lângă stâlpul din apropierea casei tale ca un adorator al soarelui. În fiecare seară la 7. 30 te zăresc cum aprinzi lampa cu gaz şi o ţii lângă fereastra din camera de la etajul unu, orientată spre miazăzi. Singurul meu păcat constă în faptul că figura ta strălucitoare, acolo în momentele acelea, e lumina ce-mi învigorează ochii.

Pe parcurs, l-am cunoscut pe soţul tău şi am devenit oarecum prieteni apropiaţi. Cunoscându-i caracterul, acum realizez că viaţa ta nu e atât de fericită. Deşi nu am nicio responsabilitate faţă de tine, simt că Providenţa m-a făcut să îţi descopăr suferinţa, tocmai pentru că trebuie să te scap de ea.

De aceea, iartă-mă, dar îţi cer să vii într-un palanchin la mine acasă, vineri seara la ora 7, pentru că vreau să îţi divulg un secret cu privire la soţul tău. Dacă nu mă crezi, îţi pot arăta dovezi pentru spusele mele – asta dacă vrei şi poti să înfrunţi adevărul. Vreau să îţi dau sfaturi de bine şi cu voia Domnului, dacă le vei urma, într-o bună zi vei fi fericită. Nu pot spune că eu sunt total dezinteresat în gestul meu; am şi eu o dorinţă în suflet şi anume, doresc să te văd pentru un moment, glasul tău şi melodia paşilor tăi să răsune în casa mea cu ecouri de vis şi bucurie care să dăinuie mereu. Dacă te îndoieşti de mine, spune-mi şi eu îţi voi da toate informaţiile şi dovezile necesare prin intermediul scrisorilor.

Dacă nu vrei să răspunzi şi nu putem coresponda, dă-i soţului tău scrisoarea aceasta şi atunci îi voi spune lui direct tot ce am de zis.

Al tău, mereu cu gânduri bune,Shri Manmath Majumdar»

Āṣāṛh 1305 (iunie 1898)19

_______________________14 Cuvântul bengali este abagunṭhan şi denumeşte un capăt al sariului

(port tradiţional indian) care se poartă peste umărul femeii şi care atârnă pe spate; mai are şi numele de ānchal, ori ghōmṭa; cu acesta femeile măritate îşi acoperă capul şi uneori faţa.

15 Oriya denotă oameni din statul Orissa (Oḍissa), care munceau frecvent ca purtători de palanchine. Ritmul hāi-hui se referă la silabe rit-mice pe care aceşti oameni le repetau în sincronizare perfectă cu ritmul mersului (există şi cântece în acest scop, ,,cântece de muncă”). Astfel de melodii şi sunete ritmice îi ţineau pe cărăuşi alerţi şi antrenaţi în munca aceasta zilnică ce era de fapt extrem de monotonă.

16 Aici apare un nou personaj, un alt detectiv cu care Mahimchan-dra vorbeşte la poliţie. Acest personaj poate fi văzut ca al doilea narator din această povestire, deşi are apariţie temporară. Această incluziune la ‘finalul’ povestirii şi, ceea ce am numit finalul fără încheiere, sunt tendinţe avangardiste în contextul anilor 1890 în literatura bengaleză.

17 Sau ,,ilegal”; ,,necurat”.18 Denumirea unei localităţi indiene. 19 Data la care Tagore a scris povestirea conform calendarului ben-

galez, cu echivalentul în calendarul gregorian.

Sala căminului cultural este aproape plină. Jorjsand Cotoarbă este fericit. O întâlnire cu un mare scriitor care a zugrăvit lumea satului nu-i de colo. Este idolul său literar. Îşi doreşte să-l vadă, să-l asculte şi chiar să-l pipăie. Marele scriitor întârzie puţin. În sfârşit, după două ore, apare. Este, într-adevăr, mare. Cu greu urcă treptele scenei şi se propteşte într-un scaun care pârâie. Zice plictisit:

- Bă, porcilor, vă salut!Lumea aplaudă. Jorjsand este puţin surprins, dar se consolează

repede:- Bineînţeles că, pe lângă un mare scriitor, noi suntem nişte porci.

Omul are, oarecum, dreptate.Marele scriitor continuă:- Filonul ancestral, bă, boilor, trece pe sub chiuvetă. Neantul

abracadabrant se goleşte, cum bine zicea Jean Paul Sartre când avea o greaţă...Unde este chiuveta lui Sartre? Metafora, băi, idioţilor ancestrali, este un elixir demisec. Nu vă mai holbaţi, măgarilor, că aşa este!

Jorjsand Cotoarbă îşi zice:- Scriitorul meu preferat se cam întrece cu gluma. Eu am făcut despre

el o compunere în clasa a cincea şi dumnealui mă face porc, bou şi măgar ancestral. Nu-i corect!

- Să umplem pocalul cu metafore, vitelor încălţate! îndeamnă marele scriitor. Nu vă zgâiţi ca viţeii! Metafora este divină, iar pocalul hiperbolic. Nu trebuie decât să deschideţi şifonierul cu libelule şi să grohăiţi ca nişte mistreţi ancestrali. Unde este primarul? Bivolul acesta bea singur ca un porc ordinar. Facem o scurtă pauză. Vă iubesc!

Pauza a durat câteva ceasuri bune. Lumea a aşteptat, însă, cuminte

Mihai Frunză

PORCUL ANCESTRAL


î

Miracolul întâlnirii (mele) cu Liiceanu

Duminica trecută am dat să-i ascult și eu pe cei doi cucuzei ai intelighentziei românești, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. Când am aflat și subiectul – miracolul întâlnirii, am rămas pironit locului, până la sfârșitul emisiunii, întrebându-mă dacă nu cumva Gabriel Liiceanu va pomeni ceva și despre miracolul întâlnirii noastre, a mea cu dumnealui și vice versa. Doar, cel puțin pentru mine, întâlnirea aceea chiar a ținut de domeniul miracolului! Mult mai mult decât întâlnirea dintre Liiceanu și Constantin Noica, într-un

vestibul, unde Noica își trăgea galoșii pregătindu-se să plece dintr-o vizită, iar Liiceanu, din întâmplare, sosea în vizită. Întâmplare? Aranjament? Al cui? Al providenței? Putea fi și al altora, care deseori au jucat acest rol în viața noastră…

Cu numitul Liiceanu am stat de vorbă o singură dată, prin 1994 sau 5, în clădirea Senatului, la lucrările comisiei de cultură, unde eram membru, iar Liiceanu venise ca invitat. Împreună cu încă vreo 10-15 persoane… Circumstanțe dintre cele mai banale. Și totuși a fost o întâlnire miraculoasă! Cel puțin pentru mine și mai sus numitul Liiceanu. Chiar părea o întâlnire aranjată de Cel care atât de des ni se arată prin coincidențe extraordinare și deloc întâmplătoare, ci împlinitoare, cum ar zice Noica. Și iată de ce:

Pe la începutul anilor 1980, a apărut Jurnalul de la Păltiniș. Celebrul. M-am numărat printre cei care l-au citit, căci nu era chip să ieși în lume dacă nu puteai susține o discuție despre răs-citita carte. Ba i-am făcut și o prezentare, o analiză chiar – pot zice, un comentariu mai lung, pe trei sferturi de pagină din Luceafărul. În esență, comentariul meu punea un diagnostic care, zic eu acum, s-a cam adeverit în timp: neputința lui Liiceanu de a-și apropria sistemul de valori după care se orienta și se orientase întotdeauna existența lui Constantin Noica, neputința sa de a înțelege dispunerea pe care a dat-o Noica ideilor și acțiunilor sale, vieții sale. Era neputință funciară, a lui Liiceanu, de a trăi, de a priza adâncimea și farmecul(!) abordării naționaliste a existenței. De aici neputința sa de a-l înțelege pe Noica, de a-l accepta, de fapt. Comentariile lui Liiceanu erau deseori insolente față de Noica, dar mai presus de orice vădeau faptul, simplu și natural, că Liiceanu nu avea organ pentru Noica!… Cam asta era concluzia mea. Diagnosticul!

Azi, Liiceanu îl pomenește pe bietul Noica la orice apariție publică. La vremea aceea, după ce a citit Jurnalul, se auzise că Noica s-a cam lămurit și s-a cam despărțit de Liiceanu, în alți termeni decât cei în care se despărțise de Goethe… Izgonit – acesta era termenul care circula, izgonit de la Păltiniș, Liiceanu a bătut la ușa lui Petre Țuțea. Se pare că aflase de gelozia cu care, deseori, între camarazi, Țuțea comenta ironic succesele de librărie și notorietate ale lui Noica. Spera Liiceanu să obțină o acreditare din partea unui posibil adversar al lui Noica? Socoteală greșită: Țuțea l-a judecat pe vizitator cu asprime pentru ușurătatea, vecină cu prostia, care dospea în comentariile și aluziile din Jurnal privitoare la apartenența lui Noica la dreapta românească interbelică. Interbelică, dar, iată, și postbelică!…

Circula vorba că Țuțea i-ar fi arătat ușa! Personal nu-l pot vedea pe domn profesor în această postură. Exclus! Pe Liiceanu însă mi-e ușor să mi-l închipui!

Năravul din fire nu are lecuire! Or, la Noica naționalismul său sau cum i-am mai putea spune, românismul?, era definitiv, nu era supus acțiunii timpului sau modei, schimbărilor de regim politic, cataclismelor istoriei etc., ci era din firescul firii sale ca Noica să fie de dreapta, naționalist! Și firescul acesta aparținuse unei generații întregi. Iar la data când apare Jurnalul de la Păltiniș se ițiseră în viața publică destule semne că de acest nărav românii erau departe de a se fi „vindecat”. Neatins însă sau poate chiar imun la această boală, a solidarității comunitare, de neam, Liiceanu își mărturisea în comentariile sale mirarea și dis-prețuirea pentru naivitățile solidarității tribale, cu sărăcia și nevoile neamului, atât de frecvente și de definitorii în discursul lui Noica…

Dacă-mi aduc bine aminte, cam asta era constatarea mea: lui Liiceanu, și citez: funciarmente îi era cu neputință să-l perceapă și să-l priceapă pe Noica… Pe Noica și pe camarazii acestuia.

Nota bene: textul meu nu conținea niciun atac la persoană. La câteva zile după acel text, am mai publicat unul – e drept, într-o revistă mai puțin citită, Tomis, în care propuneam ca premiul pentru cartea anului să se

Altă mirabundă! Cu Liiceanu…acorde lui Liiceanu și altor doi scriitori, pentru nu mai știu care volum din Platon, la care contribuția lui Liiceanu fusese cea mai consistentă…

Trec câteva luni, și în toamna lui 1983 mă trezesc că la Europa Liberă sunt aspru criticat, înjurat mai degrabă, pentru textul meu despre Jurnalul de la Păltiniș. Amicul Alecu Cuturicu – Dumnezeu să-l odihnească, care asculta seară de seară emisiunile culturale, face bine și înregistrează la casetofon discursul nimicitor de care am parte. Așa că am putut analiza în tihnă textul. L-am și transcris, pentru a-i răspunde. Mizeria de la Europa Liberă era semnată și citită de Gelu Ionescu, proaspăt transfug.

De la început m-a pus pe gânduri acest detaliu: eram în termeni dintre cei mai buni cu Gelu Ionescu. Ce-i cășunase pe mine?! În plus, nu avea nici dreptate, procedase necinstit, comentariul său era nejustificat, găsise un pretext care, cu textul meu în față, nu rezista, dar de acest lucru nu-și puteau da seama ascultătorii postului de radio. Aveau toate motivele să ia în serios demonstrația lui Gelu Ionescu cum că eu, lăudând ediția Platon, scoasă de Noica și o echipă de excelenți colaboratori, printre care și Liiceanu, făceam un gest de propagandă deșănțată cui? Lui… Ceaușescu și regimului ceaușist!

Am încercat să public un răspuns la Luceafărul, dar Ungheanu sau altcineva din redacție nu mi-au acceptat replica. Au dat vina pe cei de la Secție… Secția de presă și propagandă a CC al PCR!

Las alte detalii ca să spun esențialul: mi-am dat seama curând că textul citit la Europa Liberă de Gelu Ionescu fusese scris de …Gabriel Liiceanu! Repet: Gabriel Liiceanu!… Cum mi-am dat seama? Păi, mai apăruse o carte, Epistolar, în care Liiceanu a publicat cronicile și schimbul său de scrisori cu diverși, pe marginea Jurnalului. Cronica mea nu a fost înserată alături de celelalte. În schimb, anumite detalii stilistice din scrisorile semnate de Liiceanu mi-au adus aminte de textul citit la Europa Liberă de Gelu Ionescu!…

Îl prinsesem așadar pe Liiceanu cu un gest de o netrebnicie rară, nemaiîntâlnită în viața noastră literară: în loc să-mi răspundă la obiecții deschis, bărbătește, și să argumenteze senin și demn împotriva argumentelor mele, a conceput un text infam, nedrept, necinstit, mincinos și calomniator, un veritabil atac la persoană, străin de orice dezbatere de idei, dar – și în aceasta consta mizeria gestului, a comportamentului, nu și-a semnat făcătura, ci l-a pus pe bietul Gelu Ionescu să și-o asume. În plus, mizase și pe faptul că presa noastră, bine coordonată de la Comitetul Central, nu obișnuia să intre în polemică cu Europa Liberă, cu oficinele!… Deci mă înjurase liniștit, știind bine că eu nu-i pot nici măcar răspunde lui …Gelu Ionescu.

Așa că eu rămâneam înjurat și nu puteam face nimic. În mod deosebit nu puteam nici să dezvălui descoperirea că cel care mă înjurase atât de nedemn și de nedrept nu era Gelu Ionescu, ci însuși Gabriel Liiceanu. De ce nu puteam face caz de asta? Pentru că în felul acesta s-ar fi aflat că Liiceanu are astfel de relații la Europa Liberă încât își poate permite asemenea mașinațiuni. Ar fi fost ca și cum l-aș fi turnat la Securitate că are relații atât de strânse cu Europa Liberă, adică cu dușmanul!!

Ceva-ceva mă făcea să mă înarmez cu răbdare. Nu sunt zilele intrate în sac, mi-am zis! Și după vreo 10 ani mă trezesc la Senat pentru prima oară față în față cu Gabriel Liiceanu. Devenise între timp marea vedetă, autor al celebrului Apel… Era invitat la Senat pentru audieri, candida să fie admis în Consiliul de Adminstrație al Televiziunii… Mă uitam la colegii din comisia Senatului, ușor complexați de solemnitate întâlnirii cu marele Liiceanu. N-am avut încotro și am intrat în vorbă cu audiatul, stricându-le festivitatea:

- Domnule candidat, zic, în urmă cu vreo zece ani, la Europa Liberă, Gelu Ionescu a citit un text despre mine, un text cum nu s-a mai scris despre mine altul mai urît, mai calomniator, mai mincinos! Nici măcar după 1990 nu m-a batjocorit cineva ca atunci!… Spuneți-mi, este adevărat că acel text l-ați scris dumneavoastră?

Teribilă a fost consternarea colegilor! Adrian Păunescu, care a înțeles imediat gravitatea gestului, se uita mirat și surprins la mine: nu cumva mă bag într-o poveste din care îmi va fi greu să ies?! Răspunde bietul Liiceanu cam așa:

- Nu văd nicio legătură între întrebarea dumneavoastră și rostul prezenței mele aici?

- Cum să nu vedeți legătura?! Păi dumneavoastră vreți să intrați în conducerea televiziunii române! Și vi se pare normal ca la televiziunea națională să se întâmple ce s-a întâmplat la Europa Liberă când dumneavoastră ați scris un text împotriva mea, plin de minciuni, și l-ați pus pe altul să-și asume răspunderea ca autor?! Nu are legătură?!…

- Da, are legătură… Dar eu nu am făcut decât să-i ofer niște date statistice lui Gelu Ionescu…

Evident, bietul pungaș nu se așteptase ca eu să știu de găinăria de la Europa Liberă. Nu mai țin minte dacă i-am explicat de unde știam de

Ion Coja


frâu liber revoltei ce-o cuprinde, în momentul povestirii coşmarului trăit de tatăl domniei sale într-un lagăr de prizonieri din Rusia stalinistă. Dacă o profesoară universitară s-a pretat la asemenea gesturi, ce pretenţie să mai am de la nişte soldaţi ruşi stalinizaţi până-n măduva oaselor şi a creierului?

Vai de sufletul românilor luaţi prizonieri!Este curios cum astăzi Rusia şi Germania dau semne de înţelegere

economică primordială, de parcă spectrul stalinist răsare iar sub aspect economic în inima Europei.

Cu o Românie, care şi-a topit tancurile ani în şir la Mizil şi-n alte locuri, cu o ţară care şi-a dat siderurgia, fabricile de avioane, de tractoare, vapoarele, bogăţiile subsolului de dragul unor promisiuni, la care nu mai vedem rezultatele, putem spune că am ajuns iar cu un statut de semi-colonie, unde degeaba vrem să ne învârtoşăm bărbăţia dacă pârghiile mândriei naţionale au ajuns în mâini străine.

Viaţa ca un coşmar din copilăria autoarei a ajuns la limită. Este surprinzătoare limpezimea discursului doamnei Codreanu, într-o vreme când există motivaţii puternice, ce te fac să priveşti şi să te cutremuri.

Iată la ce este bună lectura unei asemenea cărţi. Te face să scrutezi zările ce te înconjoară şi să-ţi evaluezi în alţi parametrii viaţa, pe care, tu, cititorule, o duci astăzi.

Este meritul autoarei de a fi transfigurat cu măiestrie drame ce păreau a fi uitate şi cu atât mai mult îngropate în subconştientul neamului românesc atât de iertător şi docil.

Recomand această carte spre lectură, pentru că am avut senzaţia unui duş rece suferit de conştiinţa mea, intrată într-un fel de somnolenţă complice, la starea vremurilor de astăzi, de loc benefică slujirii adevărului.

Adevărul din această carte te zguduie! Iar autoarea are forţa necesară unui discurs puternic, ce te trezeşte la viaţă.

î

Viaţa ca o poveste, lagărul – un coşmar – Lina Codreanu, editura Axis Libri, Galaţi, 2013

M-am bucurat de privilegiul de a fi cunoscut în persoana autoarei, o doamnă sensibilă, discretă, ce face parte din viaţa lui Theodor Codreanu ca o lumină plină de candoarea şi feminitatea ce dau frumuseţe vieţii unui cuplu de intelectuali rasaţi.

Nimic nu mă făcea să bănui, că în spatele acelei figuri luminoase, se află un coşmar trăit de autoare în propria-i familie. Iar atunci când mi-a ajuns în mână povestea acestei vieţi, am lăsat să-mi intre în suflet toată istoria familiei.

N-am bănuit că din Tecuci, Mândreşti de Galaţi, Smulţi, Sârbi şi alte localităţi, au existat prizonieri ce-au suferit în lagărele odiosului regim comunist din URSS.

Întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste, înlesnită de regele Mihai, nu a fost pentru sutele de mii de români decât începutul unui coşmar.

Autoarea ne pune în contact cu viaţa plină de mizerii a românilor ajunşi chipurile aliaţi, dar în realitate prizonieri.

Personajul principal îşi aminteşte cu lux de amănunte despre drumul şi viaţa din lagărul nr. 6, unde 3000 de români, nemţi şi italieni trăiau cu un polonic de supă de cartofi, varză murată, castraveţi, uruială de orz, soia şi multe altele.

Vara mâncau ierburi, pentru ca să poată face faţă muncii la care prizonierii erau supuşi.

Şi tatăl meu a fost luat prizonier, scăpat de o rusoaică ce asigura paza convoiului.

Am cunoscut-o în anul 1954, când a venit după tata cu un pistol la şold, gata să-l ia de soţ cu anasâna. Era însoţită de un motociclist rus, cu un pistol mitralieră pe piept, ce era un fel de ordonanţă, asigurându-i probabil toate cele necesare preluării cotelor de despăgubire de război, la care România era supusă prin tratatele de pace. Iar când m-a văzut pe mine, adus de mama, îmi amintesc că a devenit furioasă. Culmea era că femeia comisar era profesoară de chimie la o universitate din Odessa.

Aşa că o înţeleg perfect pe doamna Lina Codreanu atunci când dă

Gheorghe Andrei Neagu

ea. A fost total derutat și, dacă ar fi știut că mă bazam numai pe o analiză stilistică, de text, probabil că n-ar fi recunoscut. A fost cinstit oareșicât, dar nu chiar detot cinstit și să recunoască că integral îi aparțiea infamul text.

Miraculoasă întâmplare, a comentat apoi Păunescu. Miraculoasă întâlnire, zic eu acum. Când mă gândesc că a fost după mai bine de zece ani de așteptare… Ce anume m-a făcut să aștept liniștit și să nu pun prea mult la inimă gestul de ultim netrebnic al filosofului?…

Uitasem de această miraculoasă întâlnire, prima și ultima… Au trecut de atunci alți zece ani! Noroc cu amicul C.B., care mi-a semnalat emisiunea celor doi impostori și a insistat să-mi arunc un ochi! De ce impostori?

Să-i luăm pe rând:Pentru mine, Liiceanu Gabriel, dacă mă pune cineva să mă gândesc la

acest nume, nu este insul care m-a înjurat cu atâta lipsă de demnitate… Atât de laș!… Treacă de la mine!… Nu este Gabriel Liiceanu nici măcar farsorul care a scris Apelul către lichele uitându-se în oglindă. Ci este persoana care a făcut acestei Țări un rău mult mai mare: el, Gabriel Liiceanu, a dat tonul la furăciuni în Țara asta! Încă din primele zile post-decembriste, când s-a instalat proprietar pe Editura Politică. Dacă l-ai fi întrebat cine i-a dat-o, probabil că ar fi răspuns că i-a dat-o unul, Silviu Brucan! Nici nu terminasem cu numărătoarea morților, și Liiceanu se aranjase deja!

E de văzut, cine s-a privatizat mai întâi, Editura Politică, botezată Editura Humanitas, pe mâna spartă și apucătoare a lui Gabriel Liiceanu, sau redacția ziarului România liberă, pe mâna disidentului Petre Băcanu! Au urmat, la scurt timp, alte redacții, ale tuturor ziarelor județene! Este al naibii de semnificativ să-ți dai seama că taman ei, ziariștii, au dat tonul la privatizare, la jefuirea patrimoniului public, cu mult înainte să apară legile privatizării și mogulii. Ce bine înțelegi astfel de ce avem parte de o presă atât de străină de nevoile societății românești, o presă atât de trădătoare, de vândută!… L-au avut ca model pe mai sus numitul pungaș. Deh, om cu idei!

Andrei Pleșu?… Ce a căutat un filosof, un intelectual atât de rafinat, să se zbată să fie numit în conducerea civilă a CNSAS?! De unde interesul pentru mizerele dosare intocmite de analfabeta Securitate? Lași tu biblioteca Academiei pentru hrubele în care zac arhivele Securității? Ce-l putea mâna pe exegetul angelității spre zonele pestilențiale, degradate ale umanității, atât de jalnice?!…

Asemenea comportament are o singură logică, zic cunoscătorii: dosarul. Dosarul de securitate, dosarul de colaborator, dosarul de urmărit, urmărit de securitate pentru fapte rușinoase, jenante, dosarul propriu sau al cuiva din familie, care trebuia să fie scos din circuitul public, distrus eventual…

Atât să ne explice Andrei Pleșu, ce împlinire spirituală a urmărit el la CNSAS?, și nu mai zicem nimic de prăpădul din patrimoniul național, care, tot așa, a debutat sub oblăduirea sa, ca ministru prădalnic al culturii!

Când l-am acuzat pe Petre Roman că a dispus demontarea tricolorului de pe clădirea Casei Poporului, am primit răspunsul că aceasta a fost ideea și decizia lui Andrei Pleșu, ca ministru răspunzător de spiritualitatea românească!… De ce, fiu al luptei comuniste în ilegalitate?! De ce ți-a fost nesuferit acel stindard, care, fluturând pe cea mai mare clădire din lume, era el însuși cel mai mare steag național arborat vreodată! Te durea acest detaliu, de un gust îndoielnic pentru estetul din tine, dar nu și pentru cei care îl priveam cu plăcere și chiar emoție, văzându-l cât de voinicește se zbuciumă pentru noi în bătaia vântului…

De ce, mă, ne-în-de-pliniților, nu v-a plăcut nici Noica, nici tricolorul românesc?

Notă: Textul de mai sus face parte și el din CARTEA CU

MIRABUNDE. Ce înseamnă „mirabunde”? Răbdare, să apară cartea și veți vedea că ați înțeles deja sensul acestui cuvînt pe care l-am inventat eu, în interiorul limbii latino-române.


Orice jurnal, pentru a putea capta interesul, trebuie să fie, în primul rând un act sacrificial, o abdicare de la demnitatea celui care scrie şi îşi dezvăluie intimitatea, devenind prin aceasta oarecum vulnerabil în ochii celorlalți. Ființa autorului se vede nevoită a accepta de bună voie să se lase „devorată” de privirea celui care citeşte, avid de dezvăluiri, de dezgoliri riscante, poate chiar ruşinoase uneori. Jurnalul este considerat de Eugène Ionesco adevăratul gen literar, cel mai distanțat totuşi de literatură, cu mare priză la public ca „expresie vie a individualitații netrucate”, care transcrie cât mai fidel viața.

În paginile scrierilor memorialistice ale lui Eugène Ionesco: Note şi contranote

(Notes et contra-notes) / 1962, Jurnal în fărîme (Journal en miettes) / 1967, Prezent trecut, trecut prezent (Présent passé, passé présent ) / 1968, Sub semnul întrebării (Un homme en question) / 1979, Căutarea intermitentă (La Quête intermittente) /1988, alături de dimensiunea confesivă a conştiinţei ionesciene, se deschide uşa laboratorului său de creaţie, lasând să treacă în avanscenă propria confruntare cu „himerele şi capcanele modernităţii noastre”. De asemenea, apare dramatic sentimentul tragic al timpului care se grăbeşte spre moarte, iar existenţa este privită ca o eternă trecere, precum în Jurnal în fărâme: „Când oare am observat pentru prima oară că timpul «trece»? [.....] Pe la şapte-opt ani îmi spuneam că mama are să moară într-o zi şi eram înspăimântat la gândul asta. Ştiam că are să moară înaintea mea. Totuşi, asta mi se părea un soi de întrerupere definitivă a prezentului, căci totul era prezent.”[1]

Altă funcţie a jurnalului ionescian este de a depozita un ansamblu de viziuni, imagini, obsesii, nelinişti, vise, ce “trec” ulterior în piesele de teatru. Un bogat material simbolic circulă dinspre jurnale către dramaturgie, jurnalele devenind astfel adevărate „rezervoare”, din care se alimentează țesătura predominant onirică, mai ales a ultimelor piese de teatru. Din straturile profunde ale sinelui ionescian biograficul este convertit în oniric şi simbolic.

Caracterul de coşmar pe care îl au unele piese din teatrul absurdului, aminteşte atmosfera, temele şi procedeele unei vechi literaturi onirice. În vis, relaţiile logice care leagă în starea de veghe idei, lucruri şi comunicarea verbală, se dizolvă. O logică iraţională, onirică preia controlul. „Matricea absurdului, locul privilegiat al coincidenţei contrariilor este visul. Sufletul nocturn opus sufletului diurn este conştiinţa profundă pe care Ionesco o opune logicii. Dramaturgul atribuie visului apanajele gândirii – a visa înseamnă a gândi în imagini, a face descoperiri mai ales în domeniul sinelui profund. Visul este un eveniment sau o înlănţuire de evenimente dramatice este drama înşăşi. Spectacolul oniric pare să ofere chei.”[2]

Astfel Ionesco îşi foloseşte propriile vise în creaţia sa. Dramaturgul transpune însă fără a modifica, el intervine în elaborarea materialului oniric doar pentru potenţarea dramatică a acestuia. Personajele lui nu sunt simple marionete care trăiesc ceea ce visează, visele corespund unei realităţi transpuse în imagini. Pentru autor a imagina înseamnă a construi o lume de sine stătătoare, iar personajele sale sunt autonome în raport cu visul, cu universul oniric din care fac parte. „Acord multă importanţă visului pentru că îmi dă o viziune ceva mai acută, mai pătrunzătoare despre mine însumi. A visa înseamnă a gândi, şi a gândi într-un chip cu mult mai profund, mai adevărat, mai autentic, pentru că în vis eşti parcă repliat asupra-ţi. […] Visul e o gândire în imagini. Câteodată este extrem de revelator, crud. Este de o evidenţă luminoasă. Pentru cineva care face teatru, visul poate fi considerat ca un eveniment esenţialmente dramatic. Visul e drama însăşi. [….] Visul este în acelaşi timp o gândire lucidă, mai lucidă decât în starea de veghe, o gândire în imagini, şi că e deja teatru, în orice caz o dramă.”[3]

Antieroii ionescieni sunt uneori nişte călători neliniştiţi, în realitate sau în vis, care vor să evadeze din sine. Drumul lor apare ca o căutare, aparent lipsită de sens, dar sensul călătoriei este tocmai această căutare, de sine în sine sau în afară - călătoria iniţiatică. Drumul în sine este o instruire. Întoarcerea la sine este realizarea unui drum circular. Apare astfel o formă circulară similară cu simbolul Şarpelui Ouroboros, care îşi muşcă propria coadă, simbolul eternităţii. Drumul acestor personaje este de fapt o continuă călătorie iluzorie, o ieşire din timpul suferinţelor, un drum la centru.

„În ultima etapă a creaţiei sale, oniric autobiografică, eul ionescian se regăseşte împăcat cu sine, aşa cum apare în Călătorie în lumea morţilor, îmbogăţit de experienţa alterităţii şi reglând, pacifist, conturile cu un trecut faţă de care manifestă o generos umană înţelegere”.[4] Perpetua călătorie între viaţă

Textul dramaturgic – o călătorie spre propriile neliniştişi moarte, timpul, timpul etern, trecerea, au reprezentat obsesii umane de-a lungul vremii. Povestirile despre multiple călătorii pe lumea cealaltă aparţin unui gen literar foarte înfloritor mai ales în Evul Mediu. După cum notează şi Jacques Le Goff, în lucrarea Imaginarul Medieval, aceste povestiri continuă trei vechi tradiţii: o tradiţie antică a povestirilor despre coborârea în Infern, respectiv călătoriile eroilor asiro-babilonieni din epopeea lui Ghilgameş, Orfeu, Ulise, etc; altă tradiţie este legată de povestirile despre călătorii pe lumea cealaltă din apocalipsa iudeo-creştină din secolul II înainte de Christos şi secolul III după Christos; şi o alta de povestirile barbare, mai precis celte, tot despre călătorii pe lumea cealaltă.

Cel care parcurge traseul poate fi un călugăr sau un laic, ce ajunge în timpul somnului în lumea de dincolo, unde poate fi călăuzit de către un sfânt.[5]. Motivul plecării poate fi: cunoaşterea lumii celeilalte, un drum la Domnul pentru a primi răsplată sau o călătorie pentru a primi un sfat. Călătoria pe lumea cealaltă este una iniţiatică, un proces de regenerare spirituală, în urma căruia cel care parcurge drumul se transformă, devine altul, prin aflare, iluminare, ascensiune, căutare de sens. Anabaza sau ascensiunea, alături de catabază sau coborâre sunt treptele unui proces de regenerare spirituală, de căutare de sens în sine, un drum la centru sau de căutare de sens în lume. Căutarea poate fi şi o coborâre în moarte, o moarte şi o reînviere iniţiatică, precum la Ghilgameş, Ulise, Orfeu sau în Divina Commedie.

Călătoria în sine, o călătorie spre lumea interioară, un drum la centru întâlnim în dramaturgia lui Eugène Ionesco şi în piesa Călătorie în lumea morţilor. Aici sunt prezentate în manieră originală, într-o serie de tablouri, evenimente din viaţa reală a dramaturgului, ce pot fi recunoscute cu uşurință în amintirile sau în visele sale descrise în jurnale. Traseul personajului masculin Jean sugerează călătoria autorului pe celălalt tărâm, asemănător coborâririlor în Infern de care am amintit. Piesa, am putea spune că este o prelungire a căutării identitare a autorului în formă onirică, căutare despre care notează şi în Prezent trecut, trecut prezent: „Să-ţi aminteşti, să cauţi în haos. Fac săpături într-un pământ tare pentru a regăsi urmele preistoriei mele. Acum câţiva ani încă, trei sau patru, amintirile mele erau mai clare şi mai precise. Până la treizeci şi cinci de ani te poţi uita încă în valea de unde vii. Acum, cobor o altă pantă şi valea care mă aşteaptã nu mai e decât valea morţii. Peretele muntelui mă separă de mine însumi.”[6]

În text, scenele se succed fără a avea o cronologie precisă. Personajul masculin, ca dublu al autorului, se numeşte tot Jean, care în limba română reprezintă corespondentul lui Ion, nume ce conţine prima parte a numelui de familie, Ion-escu, numele tatălui autorului. În Călătorie în lumea morţilor, autorul îşi caută mama, a cărei „absenţă” se metamorfozează în diferite personaje, adevărate „umbre cu memorie”, din propria ei ascendenţă familială. Subordonată acestei căutări este relaţia dintre Jean şi tatăl său, identică cu relația comentată în repetate rânduri de Ionesco în autobiografia sa, precum şi aceea dintre Jean şi familia tatălui său, întemeiată prin cea de-a doua căsătorie a acestuia. Se pot recunoaşte aici cu uşurință date biografice ionesciene, proiectate în puținele dată biografice ale personajelor. În lumea morţilor întâlnirea cu tatăl este întâmplătoare. Ţara tatălui îi apare lui Jean ca o colonie franceză într-un deşert, iar oraşul în care ajunge este prezentat ironic ca fiind un oraş armonios, în care oamenii au tot ce le trebuie, similar imaginii utopice a Oraşului radios din Ucigaş fără simbrie.

Cunoscând jurnalele ionesciene se pot face numeroase reconstituiri ale evenimentelor prezentate în această piesă, cea mai expresivă fiind totuşi căutarea neîncetată a mamei, sentimentul de vinovăţie faţă de ea şi în final regăsirea ei. Autorul îşi descrie în paginile jurnalelor sale, majoritatea viselor pe care le-a dramatizat mai târziu în episoadele acestei piese. Revederea mamei are loc în Bucureşti, dar nu în casa ei, ci în aceea a „celei de-a doua neveste a tatălui”. Jean se îndoieşte atât asupra propriei identităţi cât şi în privinţa identităţii mamei, care apare, şi aici, ca întruchipare a eternului feminin, în toate ipostazele sale: „Dar tu cine eşti? Mi se pare că te cunosc demult, dar cine eşti de fapt? Eşti soţia mea? Fiica mea? Eşti sora mea? Eşti precis una dintre aceste trei femei.”[7]

Tamara Constantinescu

(continuare în nr. viitor)[1] Eugène Ionesco, Jurnal în fărâme, traducere de Irina Bădescu, Editura

Humanitas, Bucureşti, 1992, p.9.[2] Nicolae Balotă, Literatura absurdului, Editura Teora, Bucureşti, 2000, p. 355.[3] Eugène Ionesco, Între viaţă şi vis – Convorbiri cu Claude Bonnefoy, traducere

din franceză de Simona Cioculescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, p.8.[4] Sergiu Miculescu, Măştile lui Eugen Ionescu – douăsprezece ipostaze ale

ionescianismului, Editura Pontica, Constanţa, 2003, p. 175.[5] Vezi Jacques Le Goff, Imaginarul Medieval, Editura Meridiane, Bucureşti,

1991, pp. 160 – 170.[6] Eugène Ionesco, Prezent trecut, trecut prezent, traducere de Simona Cioculescu,

Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p.30.[7] Eugène Ionesco, Călătorie în lumea morţilor, în Teatru, vol. V, traducere şi

notă asupra ediţiei de Dan C. Mihăilescu, Editura Univers, Bucureşti, 1998, p.239.


Noua uimire a poetului Nicolai Tăicuțu se numește la început a fost câmpia… , volum de versuri apărut la editura Valman, a.c., Râmnicu Sărat.

Structurat pe o interesantă axă temporală, volumul conține peste o sută de poeme împărțite în trei secțiuni: de dimineață, din faptul zilei, la ceas de seară, care atestă o ființare atemporală a poetului, rămas captiv între pânzele unei zile eterne.

Chiar și cele trei poeme, așezate înaintea celor trei capitole distincte, ca un fel de intro la ceea ce va urma, vorbesc tot despre aceeași ordonare firească a coordonatelor temporale ce urmează a fi explicitate in continuare: în patria mea era dimineață, în patria mea era amiază,

în patria mea era seară. Astfel, poetul-geolog își subordonează trecerea timpului în funcție de sentimentele și gândurile sale, în funcție de spațiul geo-liric în care el ființează ca trup trecător ce își are sufletul ancorat în esențele veșniciei prin intermediul versurilor sale.

Surprinde prospețimea și curgerea lină a ideii poetice, în versuri inegale ca măsură, dar curat așezate, în tihnă, într-o formă deja consacrată.

Primul poem, care parcă e rupt „dintr-un pastel” al dimineții, fără să vrea să fie unul, ni se revelează, de fapt, ca o artă poetică, în care eul liric își stabilește un raport inedit – tridimensional: eul liric, poemul și cititorul („în așa peisaj, iubite cititor/ mă vei găsi pe mine, ca geolog/ cu o piatră în mână/ crăpată de ger, piatra/ orientând-o în anotimp/ din diferite puncte ale curții/ astfel încât să te pot ușor/ repera pe unda sentimentală/ să am bucuria că-mi răspunzi la apel/ în timp ce/ mărul de la poartă visează poemul.”, dintr-un pastel).

Creatorul are puteri nebănuite, așteptând cumva cu uimire să se vadă și consecințele unor gesturi perturbatoare în cadrul universului temporal: „trag cu dinții de faldurile dimineții/ (foste piei pe pântecul nopții)/ precum fiara trage de marele hoit/ și nu înțeleg de ce nu-mi folosesc mâinile/ și nu înțeleg de ce nu se face ziuă?...”(dincolo de porțile trezirii).

Atitudinea poetului este tranșantă în ceea ce privește apariția unui nou univers liric, fiind atent cu cititorii săi pe care știe să și-i apropie: „numai de aici, vă rog să mă credeți,/ vă pot explica urcarea câmpiei în suflet/ cu apele ei freatice, cu aluviunile ei mănoase/ cu rodul purtat pe dorsală de pește-auriu…” ( de din deal).

Putem echivala, fără să greșim, vârsta copilăriei cu dimineața, prima etapă a drumului, fiindcă existența poetului e ca „o plimbare dus-întors”, îmbinând cotidianul efemer pe care și-l asumă necondiționat, cu un gând mai serios, ca un fior, al acelei finale plimbări ce nu știm dacă poate fi gestionată cu ușurință (în poemul o plimbare dus-întors).

Muzicalitatea și ludicul se întrepătrund „la unison”, iar tovarăși dragi nu

Camelia Manuela Sava

Noua uimire… pot fi decât „masa de scris” și „poetul ioanid” (în poemul vecinătate).Recuperarea unui poem „cândva asonant” vine „din puterea nopții”,

deoarece poetul, cu migală, duce o luptă cu sinele poeziei și nu o lasă să plece prea ușor înspre noi, înspre orizonturile de așteptare ale lectorilor săi, care sunt „părtașii” sensibilității sale creatoare.

Neculai Tăicuțu își dublează singurătatea eului liric prin compliniri în universul ce-l înconjoară: „nu am rugat pe nimeni/ și nu am plâns/ când m-am rătăcit în lanul de grâu -/ uimit am fost să privesc umplerea spicului/ de la înălțarea ochilor mei”(o, nu! ).

Simboluri ale lumii campestre, conturate în linii dulci, fine, surprinse în nemișcare, sunt fântâna, drumul, umbra, dar apar și unele însuflețite: puiul de zebră, potârnichea, calul alb.

Reverberări ale originii sale se regăsesc în poeme ca retrocedare cu respect, unde strămoșii se ridică „din dunga mormântului” și-i fac semne a neuitare, străjuindu-i drumul prin viașă „din literă-n literă mare, printre literele mici”.

Prietenul, dublul Ioanid, îi este lipit de suflet pentru totdeauna și din prietenie vor merge împreună, orice-ar fi, interesantă fiind cererea eului-personaj care amintește, la modul livresc, de poetul orb al cetății: „te rog, ajută-mă să-mi aleg o pereche de ochi/ eu nu mă pot hotărî și nici n-am cum/ știi bine că numai un prieten poate s-o facă”( de amicitiae).

Impresionant este poemul acasă ce amintește de strânsa legătură a copiilor cu părinții, reprezentând totodată o odă închinată celor ce „n-au tras după ei poarta grădinii”- nu e numai o cumsecădenie a cuvintelor, ci o iubire intensă pe care o poartă poetul alor săi, simțindu-se urmărit de privirea lor toată viața; este iubirea veșnică pe care o purtăm în sufletele noastre, fiindcă părinții sunt sfinții care pe acest pământ „m-au iubit atât de mult”.

De asemenea, câmpia a ajuns să fie tot „acasă”, ea e grădină și urcuș, popas și hotar, e „un salcâm în bărăgan”ori satul copilăriei.

Nici din partea a doua a cărții nu lipsesc artele poetice: târg („cu poezia nu se negociază” – cumințenia poetului constă aici în maturitate, pentru că nu mai primește să facă un „târg”, ci ca un fur, subtil, o va lua în stăpânire), poem în decor sau poemul e, de obicei, ludic.

Un poem îi este închinat lui Ioanid – din „obișnuință”, poetul-Ioanid întruchipează o treime cultural-spirituală: „poetul-înțeleptul-nebunul satului”, dar tot el este și „domnul de fluture”, eroul carnavalesco-burlesc al propriei existențe.

Ajuns în faptul zilei, poetul ia prânzul „în loc retras”, mulțumindu-se cu o masă copioasă (mămăliguță cu pește și usturoi, stropit cu vin de buturugă), aluzie la bucătăria specific românească, privind și savurând spectacolul existenței cu poftă „prea mare”.

Pierderea noțiunii timpului are loc într-n spațiu ideal și idealizat de poet, „la marginea satului”, dar trecerea timpului este văzută și „pe malurile râului” (în poemul de prea mult timp).

La ceas de seară, ultimul capitol, lasă să se întrezărească un final al tuturor lucrurilor, prefigurat de simboluri ca apa cărată la morți, așezarea oamanilor și transfigurarea lor în cimitir (în poemul încă un 7), simboluri ale unui univers „înserat”: soldatul-erou, Crabelea, căruțașul-luntraș, cunoscut doar celor din urbea sa. E poate „târziu”, deși niciodată nu poate fi prea târziu pentru un poet care se uită uimit la tot ceea ce este în jurul său, măsurând „umbră pe umbră” clipele cărora le fură din neclintita lor curgere, astfel, Nicolai Tăicuțu ne incită la o nouă uimire, la o nouă apariție editorială, pe care o vom aștepta cu nerăbdare.

Galele Atelierului de Creație Athanor

Un eveniment excepţional a electrizat viaţa Iaşilor la Gala Premiilor Contact international desfășurată în Galeriile Ateneului Tătăraşi, juriul format din Valentin Ciucă, Ioan Holban, Emanuela Ilie, Constantin Coroiu, Constantin Pricop şi Julieta Carmen Pendefunda a acordat 17 premii colaboratorilor revistei. Prestigiosul palmares a cuprins:

Premiul Athanor (pentru sublimarea liricii în athanor) - Horia ZilieruPremiul Lapis Philosophorum (pentru căutarea Cuvântului primordial în Logos) – Cornelia Maria SavuPremiul Johannes Kelpius (pentru slujirea Cuvântului pe altarul luminii) - Adrian Alui GheorghePremiul Pitagora (pentru înflorirea în aludel a materiei prima) - Valeriu MateiPremiul Mnemos (pentru interpretarea

alchimică a literaturii) – Theodor CodreanuPremiul Paracelsus (pentru excelenţă în redarea harului liric) - Daniel CorbuPremiul Sophia (pentru şlefuirea pietrei filosofale) – Emilian MarcuPremiul Arcadia (pentru excelenta metamorfoză a culorilor în cuvinte) - Eugen MirceaPremiul Dimitrie Cantemir (pentru aşezarea erudiţiei în piatra unghiulară a templului culturii) – revista Plumb Premiul Acta Neurologica Moldavica (pentru vibraţia luminii în arhitectura neuronală) – Alexandru Vlad CiureaPremiul Atma (pentru arderea în alambic a ştiinţei şi literaturii) – Petru FrăsilăPremiul Aristotel (pentru înscrierea alchimică a luminii) – Marcel CahniţăPremiul Aurora (pentru metamorfoza catalizatorilor în literatură) – Liliana ScărlătescuPremiul Călătorilor Astrali (pentru minunatele bătăi ale aripilor în poesie) – debut in poesie - Viorica Mocanu

Premiul Robinson (pentru urcarea scării lui Iacob prin sublime încercări) - debut in proză - Cătălin C. RădulescuPremiul Hiram (pentru hermeneutica luminii din arta regală) – Bogdan Mihai MandachePremiul William Blake (pentru ridicarea vălului lui Isis prin metoda pluralismului iniţiatic) - Dan Cumpătă

Liviu Pendefunda şi-a luat în serios rolul său de mag, introducând în atmosfera alchimică a Atelierului de Creaţie elita capitalei culturale europene, adunată sub bagheta sa magică. Din program mai amintim un intermezzo muzical susținut de Valentin Florin Dinu David, elev al Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă“, clasa ghitară prof. Vasile Gavriş și o expoziție de pictură semnată de Diana Ivanov și Elleny Pendefunda. Invitaţii au omagiat cu acest prilej 30 de ani de nemurire pentru marele poet Nichita Stănescu. Dezbaterile asupra originilor liricii şi rolului poesiei în rvoluţia civilizaţiei umane s-au prelungit până târziu în noapte.

PREMIILE CONTACT INTERNAŢIONAL 2013


Tabere bine conturate, lovituri abil plasate, “slujbe de blestem”, morti subite

In anii ‘80, marile scandaluri nu apareau in presa, ci doar in rapoartele securistilor. Ei erau cei care consemnau evenimentele si le interpretau in fel si chip. Una dintre cele mai aprige dispute ale acelor vremuri a fost cea dintre Åžef-Rabinul Moses Rosen (foto) si mai multi scriitori. Acum, toata povestea poate sta la baza unui scenariu pentru un film de actiune. Miscarile rabinului au pus pe jar partidul si Securitatea. Puterea a incercat sa gestioneze conflictul care-i scapa de sub control. Pana la urma, cel care a iesit invingator a fost rabinul, chiar daca a fost criticat nu doar de nationalisti, ci si, conform arhivelor Securitatii, de catre numerosi oameni de cultura evrei sau romani, convinsi atunci si de faptul ca Moses Rosen isi construieste un cult al personalitatii precum cel al lui Ceausescu.

Rabinul iese la bataie

E cunoscuta polemica virulenta dintre Åžef-Rabinul Moses Rosen si mai multi scriitori, in frunte cu Vadim Tudor, pe care liderul religios l-a catalogat drept antisemit dupa publicarea volumului “Saturnalii”. La fel de cunoscut este si protestul rabinului din anii â€™80, legat de editarea volumului IX al Operelor lui Mihai Eminescu. In opinia lui Moses Rosen, lucrarea continea referiri interpretabile la adresa populatiei evreiesti. A curs multa cerneala pe marginea acestui subiect, asa ca nu o sa insist. Interesant este altceva in toata aceasta poveste cu inca multe necunoscute. Modul in care acest scandal de pomina, reflectat si in mediile occidentale, a fost consemnat in arhivele Securitatii, depasita dupa cum veti vedea de eveniment. Acest fapt rezulta clar dintr-un raport al generalului de securitate Iulian Vlad catre generalul Zagoneanu.

Pe scurt, conform arhivelor Securitatii, in 1981, rabinul a denuntat autoritatilor comuniste faptul ca in mediile intelectuale circula o revista de 16 file, “Mihai Eminescu”, cu un continut calomniator la adresa sa si a populatiei evreiesti din Romania. Supararea lui Moses Rosen se datora faptului ca respectiva revista ar fi fost tiparita in tara de catre Iosif Constantin Dragan, aflat atunci in Italia, si Eugen Barbu, cu acordul puterii de la Bucuresti. Rabinul isi baza rationamentul pe faptul ca publicatia reproducea scrisorile sale catre Academia Romana legate de editarea volumului IX al operelor lui Eminescu, precum si un interviu telefonic pentru Kol Israel, pe care nu-l putea intercepta decat Securitatea. Rabinul ii mai acuza de complicitate la redactarea revistei pe profesorul Pompiliu Marcea, Dinu Sararu si Aristide Buhoiu. (ASRI, fond D, dosar nr. 10.966, vol. 3, fila 12-13).

Generalul Vlad o scalda

Ciudat, in respectiva nota raport, datata 27 februarie 1981, nu se preciza daca revista a fost tiparita in Romania, ci doar faptul ca nu fusese tiparita in Franta sau Israel. La fel de ciudata este rezolutia generalului Vlad despre care vorbeam mai sus. El scria negru pe alb: “Cred ca nu este indicat ca noi sa actionam «pentru convingerea rabinului-sef ca organele de Securitate nu sunt implicate in aceasta problema ». Actiunea noastra trebuie sa se exercite, dar in mod indirect, folosind forme si modalitati specifice de influentare. In acelasi spirit, e de reflectat cu privire la utilitatea primirii lui (Moses Rosen – n.n.) in audienta la tovarasul ministru”. Greu de descifrat. Cel mai probabil, Vlad se spala pe maini propunand, intr-un limbaj aproape cifrat, ca Securitatea sa fie doar observatorul intregii povesti, dar, in acelasi timp, sa-i dea impresia lui Moses Rosen ca politia politica este totusi un jucator. Åži asta pentru ca Vlad era realist. Åžtia ca Securitatea nu poate sa-si permita un scandal legat de antisemitismul din Romania. Insa, cred ca rabinul avea aceeasi parere.

“Atac impotriva natiunii romane”

Cert e ca Securitatea era cu ochii pe toata lumea. De pilda, pe tabara scriitorilor Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu (dupa 1990 a recunoscut ca

Scandalul Moses Rosen vs scriitori, aşa cum a

fost văzut de Securitate

a colaborat cu Securitatea), Artur Silvestri, Fanus Neagu, Iulian Neacsu. Ei catalogau acuzatiile de revenire a legionarismului si a spiritului neofascist denuntate de scriitorii evrei, in urma protestelor rabinului, ca un “atac impotriva natiunii romane”. Mai mult, Pompiliu Marcea, Romul Munteanu si Doru Popovici cereau o actiune in justitie impotriva rabinului pentru calomnie. Ulterior, lucrurile s-au mai schimbat. Conform acelorasi documente, Dan Zamfirescu s-a desolidarizat de Vadim Tudor si poeziile sale “antisemite”. De asemenea, comunitatea evreiasca era atent supravegheata. Conform unei note din 9 august 1984, Securitatea detinea informatii care indicau ca, in realitate, rabinul, care conducea dictatorial comunitatea, fusese intoxicat de mai multi intelectuali. Printre acestia s-ar fi aflat sociologul Mircea Ioanid si poeta Nina Cassian, care l-ar fi instigat pe rabin sa intre in polemica cu mai multi scriitori pe marginea unor lucrari pretins antisemite.

“Slujbe de blestem” si obsesii

Lucrurile nu se opresc aici. Povestea devine de-a dreptul halucinanta. Pompiliu Marcea il acuza pe rabin ca ar fi organizat “slujbe de blestem” care-l vizau (ASRI, Fond D, dosar nr. 10. 962, vol. 6, f. 161-162 ). Mai mult, Securitatea cea atee ia chestiunea in serios si chiar verifica daca Moses Rosen a tinut asemenea ritualuri. Insa, cercetarile nu confirma “slujbele de blestem”. A fost sau nu blestem, e greu de spus. Insa, toata chestiunea a ramas pana azi in coada de peste. Conform ziarului “Gorjanul”, care a publicat luna trecuta articolul omagial “Pompiliu Marcea – 80 de ani de la nastere”, dupa 1990, rabinul ar fi spus: “Profesorul Pompiliu Marcea, care ma atacase

intr-o scrisoare, a fost gasit inecat intr-un lac din preajma Bucurestilor. Un poet antisemit Ion Lotreanu (gorjean si el) a fost gasit spanzurat, iar unul dintre editorii volumului IX din “Opere complete” ale lui Eminescu, Al. Oprea, a fost gasit mort in baie”. In nota Securitatii pomenita mai sus este consemnat faptul ca Pompiliu Marcea ar fi fost obsedat de faptul ca “evreii urmaresc sa-l lichideze”, insa, se specifica in acelasi document, faptul “nu are acoperire reala”.

Scriitorii evrei nu sunt de acord cu rabinul

Protestele rabinului continua si in 1985. O nota din 15 ianuarie scoate la iveala faptul ca Moses Rosen era indignat de publicarea volumelor “Ratacire”, “Sybaris”,

“Calatorie in Africa”. De data aceasta, conform notei aflate in Arhivele SRI, fond D, dosar 10.966, vol. 2, f. 28, mai multi scriitori evrei ridica vocea impotriva rabinului, printre care si Zigu Ornea ori Herta Spuhn. Ei ar fi spus ca evreii din Romania nu agreaza atitudinea Åžef-Rabinului pentru ca nu are ca rezultat decat “izbucnirea unui puternic val de antisemitism in tara”. La randul sau, criticul Nicolae Manolescu ar fi declarat ca este “furios din cauza papei asta, care incepe sa faca terorism cultural”. La fel de nemultumit, in opinia Securitatii, era si Augustin Buzura, care, daca e sa dam crezare notei, afirmase ironic ca “pana la urma va trebui sa punem de acord toata literatura clasica si straveche cu parerile rabinului.” In sfarsit, Mircea Iorgulescu, Dana Dumitriu si Nicolae Manolescu ar fi declarat ca Moses Rosen exercita cenzura in literatura romana (ASRI, Fond D, dosar nr. 10.966, vol. 2, f. 28).

Rabinul castiga

Dupa cum spuneam mai sus, rabinul a castigat totusi batalia. Ceausescu, pe care Moses l-a servit in mai multe randuri, i-a promis ca nu va tolera antisemitismul in Romania. Adevarat, liderul de la Bucuresti a dat pedepse de forma scriitorilor implicati in scandalul cu rabinul, insa volumul X din Operele lui Eminescu a fost blocat. Åži a fost castigator si dupa caderea lui Ceausescu. La 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei, victime ale Holocaustului. Pentru prima data a fost mentionata aceasta cifra care i-a ingrozit pe romani. Fireste, rabinul a fost intrebat de ce nu a vorbit niciodata despre asta. A raspuns: “Din 1941 pana in 1991, nimeni n-a pomenit aceasta cifra pentru ca evreii au fost asa de terorizati in Romania, incat nici macar nu indrazneau sa verse lacrimi pentru mortii lor.” Zece zile mai tarziu, Senatul SUA condamna “resurectia antisemitismului si a intolerantei etnice din Romania”. Cu ani in urma, la Consfatuirea de la Montreaux a Congresului Mondial Evreiesc, rabinul lasase sa se inteleaga faptul ca evreii din Romania comunista traiesc precum in sanul lui Avram. Dar nu asta e cea mai buna incheiere, ci tot un citat din Moses Rosen. “Cum se repeta istoria, in unele cazuri. Nae Ionescu era toba de carte biblica si invatatura iudaica, poetul (Corneliu Vadim Tudor – n.n.) la fel. Ce pacat, ce irosire…!”.

Sursa: Gardianul

Emil Berdeli


POEZIE

gabriel gherbaluñã

marcel viça

Marina-Raluca Baciu ROBERT TOMAnumele meu este eu

numele meu este euea este umbra mea s-a săturat să tot fie purtată de mine peste tot o dor picioarele de atâtea rătăciri măcar de ar folosi la ceva… o vezi? stă afişând o mină plictisită damă de consum cocoţată pe un scaun de bar aşteptând un purtătorea este umbra mea decupată din mine îşi păstrează identitatea toţi o cunosc e umbra care s-a săturat să însoţească scribul umbra fără el umbra şi atât( ţi-am povestit despre toate astea ca să nu te mai întrebi de ce este atât de singură de ce sunt dezorientat şi nu mă regăsesc atunci când nu-i mai aud respirările în ceafă )ea este umbra mea tu cine eşti?

*Rãnile zvâcneau într-o noaptemerele din infern se legãnau lângã minerãscoaptedragostea mea se pierduse la jocerai aşa de frumoasãcã nu mai puteam respirafemeia mea primejdia meacuvântul meu de sete se uscaapa se tulbura în ea însãşi de cerşi luna mirosea a tãmâieeu potcovarul iluziilor melemergeam înaintea celui ce suntcu nostalgia altui pãmânt.

* Strâmbate, se desprind ca nişte cuie orele din ceasurile pãrãsite se scurge întuneric.

*Atâtea vrem, şi toate se vor duce,Am vrea sã ştim, nimic nu vom mai şti.E vie raza ce-a cãzut pe cruce,E moartã amintirea celor vii.

*Oricât mã ninge depãrtarea,Oricât din ranã curge sânge,Îmi va rãmâne doar mirareaCã totuşi aripa se strânge.

*De parcã n-ar fi fost nicicândO-nseninare prin tãgadã,La temelia unui gândUn gând potrivnic o sã roadã.

*Chipul meu din apãameninţaera o dragoste de peşti carnivoriprietenia fusese acoperitã de gâzene-ncrezãtorîn azur şi în pãsãriatâta cenuşã în liniştea mea.

*La ceasu-n care ochiul de temutVegheazã strâmb bãtãile de inimi,Noi încã jinduiam dupã un reazemÎn golul amândurora, iubito.

* Frumuseţea ta e ca o fiarã toropitã de arşiţã- azi nu mai tresari la cuvântul “iubito”.

*Artistu-i mut-Ce multe ar mai spune!Arcuş arzând,Vioarã fãrã strune.

ne-am catapultat în orașul tăcerii

e o crimă să-mi spui ceva frumos sau să mă atingi poți fi condamnată dacă mă săruți din proprie inițiativă iar dacă vom face dragoste mă tem că vom fi ghilotinați orice urmă de afecțiune e interzisă haide să stăm ca doi muți butonând celularul laptopul nervii celuilalt pic pic pic țac țac țac să fim absenți prin prezență și prezenți prin absență să îmbătrânim instantaneu auzul deteriorat să nu perceapă strigătul disperat din sufletul celuilalt să ne reproșăm indiferența indiferenți fiind să ne reproșăm tăcând tăcerea să rupem orice urmă de comunicare apoi să ne mirăm că nu mai merge exilate în orașul tăcerii două umbre se târăsc în tandem pe lângă ziduri printre ruine doi proști ...

Poetul din cerneala

Mi-am inecat trecutul intr-o calimara s` vad cat mai poate respira.Ceasul [mi feliaza rabdarile, si nu pot s` ma gandesc,cum o s` reziste el acolo,[ngropat sub fiin\a-i.Se uit` [n sus, pluteste,]i articuleaz` vise moarte cu stiloul.Trecutul meu e un poetreincarnat pe foaie.Trecutul meu e un poet]i viitorul e o poeziedespre tine.

Ucigasul

M` cure\i de cate o via\ain fiecare zi.Ti-e simplu.Nu faci decat sa-mi ochesti mintile.Si nici nu tragi,sagetile, din spatele pupilelor perfide,privesc cum imi arunci otrava]i-mi [nnegre]ti zambetulcu un suras.Cred ca am trecut de mult de cele noua vie\i,am depa]it existente.Si tu continuisa-\i incarci aripilesa-\i vraje]ti cerulsa-l umpli cu stele din lacrimi furatede la pleoapa mea.}tii…… intr-o zi n-am sa mai amdin ce trai.Iar eu, fantoma abstracta,am sa-mi ucid calaul,cu o sageata,din spatele inimii,si n-am s-o arunc niciodata.

Joc de umbre

Mi-e frig de ma ustura umbra.Tu, de acolo,da-mi un leac, da-mi o idee,[mbrac`-mi rana cu o fiin\`,cu o Cale Lactee.Imi rascolesc umbrele,una c@te una,printre ramurileunei pleoapesi stiuca ai plecat,ca ti-ai asamblat un trup din ramuri arse,ori te-ai [ntors,spre raurile lacrimei mele…Mi-e frig.M` ustura umbra.Mi-e frig,si tu tot nu vezi,ca umbra s-a ratacit,si-a facut trup din ramuri arse,si s-a [ntors,doar sa lumineze,resturile unei umbre [ndragostite.


groase.Inainte de a ma acoperi

cu patura gaurita si zdrentuita, observ un chip buhait zimbindu-mi dulceag, dinapoia frestruicii din usa metalica.

Nu stiu daca e un gardian sau un alt detinut.

Apoi, in dreptul fetei grotesti, se ridica si se roteste erectat degetul mijlociu al unei labe paroase. Traduc mesajul mut: esti futut!

Inainte de a adormi imi reamintesc curtea din spatele casei, gratarul cu fripturile fumegind, pisicina in care Anna-Maria se balaceste - ratzusca fericita; catelului ce da tircoale gratarului, agitindu-si frenetic coada si o aud pe sotia mea spunindu-mi: asta e-o zi rupta din rai, nici nu mai stiu de cind n-am mai avut o zi ca asta, te iubesc, te iubesc…

Doamne, ce-am facut de ma aflu aici? mai apuc sa ma intreb si ma prabusesc in lumea despre care doar Dumnezeu stie cit reala sau nu este.

Ma cresteaza adinc, infinit de adinc dorinta sa mor.Sa mor acum, instantaneu. Da, vreau sa mor acum. Chiar acum.Ma ghemuiesc – foetus la cincizeci si cinci de ani.Dormi. Dormi. Dormidormidormidormidormidormi…Simt cu adorm. Sau – mor…in aceasta camera de gazare?...RESPIRATIETEAMA DE MOARTEAm avut un catel binecuvintat intru toate cele. O foxterrier-itza.

A trait aproape saptesprezece ani. Cu o saptamina inainte de moarte, deseori abia se mai tinea pe picioare, saliva intens, minca te miri ce, raspundea cu greu cind o chemai, lipaia doar citiva stropi de apa si dormea aproape toata ziua. Scincea in somn. Iar cind se trezea latra stins, de parca plingea cersind mila. Groaznic. Insuportabil, mai ales fiind vorba despre foxterrieri, unici pentru pofta lor de viata, prieteni desavirsiti prin inefabila si enorma bucurie ce ti-o daruiesc, mingiindu-ti oricind si oriunde inima, tamaduind tristetile si singuratatile si nu numai… Un ciine rupt din Rai, se poate spune despre foxterrier. Intre ei, cei care au foxterrieri obisnuiesc sa se salute: Dumnezeu sa ne binecuvinteze foxterrierii! Doamne - vazind-o si auzind-o pe Arainimioara astfel… Sinistru. De neindurat.. Eu si sotia mea am hotarit sa consultam de urgenta medicul. Am luat-o pe Arainimioara si am dus-o degraba la cabinetul veterinar. I s-au facut analizele si in mai putin de o ora am avut sentinta: cancer generalizat. Apoi, cu blindete veterniara, ni s-a explicat ca mai poate trai cel mult doua saptamini. Dar… Dar, chinuindu-se infiorator. Cu aceeasi blindete veterninara, am fost intrebati daca vrem sa o “adormim”. Chiar atunci, in acea zi. In acel ceas. Doctorita, o aud:… e mai bine acum, pentru toata lumea. O simpla injectie si adoarme linistita, rapid si fara dureri. Daca vreti o incineram. Nu costa foarte mult. Avem si urne frumoase. Daca doriti putem inscriptiona urna. O.K. va las sa decideti singuri.

O tineam pe Arainimioara in brate si ii auzeam bataile inimii. O sarutam pe trufa uscata din cauza febrei si imi mingiiam obrazul cu catifeaua urechii ei, mici, triunghiulare…

Am privit-o drept in ochii ei, rotunzi si atit de buni, atit de tristi…A sciincit usor si m-a lins pe obraz.Doamneeee!!!Eu? Eu doar bolboroseam numele ei, numele fetitei si al sotiei

mele, care o mingiiau mecanic pe blanitza aspra alba patata cu brun si negru… Si, le ascultam litania - plinsul surd…

Inchisesm ochii: …acel condamnat la moarte, intins pe masa de executie, incatusat si injectat cu otrava. Asta, doar asta vedeam in fata ochilor mintii…

In inima mea?... Care inima?!In acele clipe – inima mea murea odata cu acel catel binecuvintat

pentru bucuriile dumnezeiesti ce ni le daruise mereu, mereu si mereu vreme de saptesprezece ani… O eternitate…

Murmuram ruga disperarii: Doamne, de ce? De ce, Doamne?Nu mai stiu cine a hotarit si cum si cind.Am strins si mai tare pleoapele. Nici lacrimi nu aveam.Si nu am mai auzit nimic.Absolut nimic nu mai simteam.Parca disparusem… asa, dintr-o data.

Ma ridic in picioare. Tot trupul doare de parca as fi fost batut cu saci umpluti cu nisip.

Ma apropii de usa si incerc sa privesc prin plasticul tulbure al geamului.

Vad ca prin ceata, doua mese mari, rotunde, cu un singur picior. Sunt albastre, metalice si prinse de podea cu suruburi groase. Mai zaresc alte doua usi metalice, albastre, exact ca a mea.

Si – atit.Nimeni.Nici o suflare.Nici o miscare.Doar biziitul becului din tavan.Sub prosopul din cutia de plastic aflu trei biscuiti imapchetati in

celofan.Ma descopar o cutie marunta, din carton, plina cu suc de

portocale.Rup celofanul iau un biscuit, asemanator cu pasca evreiasca.Desfac cutia cu suc de portocale.Mestec biscuitele. Nici un gust.Iau o gura de suc. Nici un gust.Continuind sa mestesc ma apropii de oglina metalica.Ma privesc cu mare atentie.Inchid si deshid ochii de citeva ori.Da, sunt eu, nimeni altul. Eu, Dranoel Serafim.Sunt chiar eu si nu imi mai picura singe din nas.Nasul e vinat si umflat.Buza de jos mi-e crapata si umflata.In partea stinga a capului am un cucui de toata frumusetea.Intr-o derulare fulgeratoare revad filmul cu cei trei politisti, plus

sergentul…Apoi, brusc imi apare chipul sotiei mele, chipul copilei noastre,

Anna-Maria…Dupa care – nimic.Nimic.Nimic.Un pustiu alb si inghetat ma absoarbe…Si, nu stiu…Ba da.Da, da.Sunt intr-o puscarie.Iar asta este o celula de puscarie.Incep sa rid ca un nebun si urlu cit ma tin puterile: nu e camera

de hotel!Nu, nu este camera de hotel!Nu, nu, nu este o camera de hotel!Ma scund cit pot de repede sub patura gaurita si zdrentuita.Inchid ochii si string cu putere pleoapele.Trebuie sa fug in somn.Trebuie sa fug in somn.Dormi, dormi, dormi, dormi, dormi, dormi, dormi, dormi…***Nu stiu cit am dormit.Nu stiu de cind ma aflu in carcera asta.Sunt claustrophobic si simt cum panica ma inclesteaza – monstru

indescriptibil.Trebuie sa urinez.Ma duc la tronul-ul metallic, prins de perete si in cimentul podelei

cu suruburi groase. Da, nu are capac.Imi dau jos pantalonii portocalii si imi lipesc gamba de metalul

rece. Senzatia de rece - sa imi ususresz urinarea, dificila din cauza prostatei mele bolnave.

In sfirsit, dupa citeva lungi clipe de asteptare un jet subtire si complet transparent. Apa, doar apa ma pish. Ce altceva?

Observ vinataia neagra si mare de pe coapsa dreapta.Ma intorc in patul de puscarias. Metalic si prins cu suruburi

BOLERO pentru ANNA-MARIA sau AMINTIRI

dintr-o PUŞCĂRIE AMERICANĂ

(continuare în alte publicaţii)


Leonard Oprea


î

mânecilor de cămaşă, chiar cu aerul lor de eleganţă, îi poate trăda imediat.

Jucătorii, despre care nu odată am vorbit, erau încă şi mai lesne de recunoscut. Ei poartă orice fel de îmbrăcăminte, de la aceea de şmecher bătăuş, cu vestă de velur, fular la modă, lanţ aurit la ceas, butoni în filigran; vin apoi cei îmbrăcaţi ca oameni aparţinători clerului, plini de scrupulele simplităţii, indivizi asupra cărora cu greu pot plana suspiciuni. Totuşi, la aceştia se poate remarca o anumită abrutizare a trăsăturilor, dată şi de culoarea oacheşă a chipului, paloarea şi încreţirea buzelor. În plus, mai sunt încă două trăsături după care îi poţi recunoaşte: o foarte atentă scădere a tonului în conversaţiile lor şi o mai mare extensie a policarului, în unghi drept cu celelalte degete. Adesea, în compania acestor pungaşi, am observat şi indivizi cu deprinderi diferite – erau însă păsări ale aceluiaşi soi. Aceştia toţi pot fi catalogaţi ca gentlemeni care trăiesc din rodul propriilor îndemânări şi isteţimi. Ei pot fi confundaţi cu restul publicului, ori ca dandy, ori ca militari; primii datorită trăsăturilor prelungi şi zâmbetului; secunzii, prin scorţoşenie şi încruntare.

Coborând pe scara înţelesurilor a ceea ce se numeşte afectare, descopăr speculaţii şi teme ceva mai adânci. Am văzut negustori ambulanţi evrei cu ochii scânteind, ca de vultur, cu înfăţişări a căror orice altă trăsătură poartă expresia unei neplăcute modestii; cerşetori de profesie umblând până noaptea târziu, împiedicându-se unii pe alţii pentru un ban mai mult, invalizi dezgustători la vedere, gârbovi şi zdrenţăroşi prin mulţime, privind insistent în ochii fiecărui trecător în speranţa unei consolări, un fel de ultimă speranţă; fete tinere şi modeste întorcându-se de la munci lungi şi grele la casele lor lipsite de veselie şi bucurii, temându-se de privirile golanilor, dar al căror contact braţul bietelor fete nu-l putea evita; femei, orăşence de orice fel şi vârste apropiate, în deplinătatea puterilor, unii văzând în ele adevărate modele ale unui Lucian (4) în faţa blocului de marmură de Paros (5), dacă nu ar fi scârbos fardate, murdare ca nişte preşuri uzate, dar făcând ultimele eforturi ale fostei tinereţi, adoptând o cochetărie scârboasă, conformă comerţului făcut de ele şi cu ele, arzând de o nebună ambiţie de a fi egale în viciu cu mai vechile vânzătoare de plăceri; numeroase alcoolice, unele în zdrenţe şi petice, legănându-se ca lipsite de oase, cu priviri vinete pe sub ochii lăcuiţi; altele, deşi într-o îmbrăcăminte murdară, ondulându-se fudule, cu buze groase, senzuale şi figuri rubiconde pictate îmbujorat...; apoi altă categorie, îmbrăcate mai curat şi în lucruri care mai păstrează încă starea bună de la început, periate şi călcate cu grijă...; bărbaţi care înaintau cu o vizibilă naturaleţe şi cu paşi sprinteni, dar ale căror expresii înceţoşate, ai căror ochi sălbatici şi roşii apucând cu degete tremurătoare cele mai uşoare obiecte, în timp ce păşesc cu grabă prin mulţime. Pe lângă aceştia, oameni-sendviş, cărători, vânzători de cărbuni, măturători, flaşnetari, vânzători de cântece porcoase, exhibiţionişti, cântăreţi, meşteşugari jerpeliţi şi muncitori obosiţi, în general, toată nebunia mişcării haotice a mulţimii cu larma şi ţipătul ei străpungând urechile şi dând înţepături usturătoare ochilor.

Cum noaptea înainta, aşa înainta şi interesul meu pentru scenele vii ale străzii; nu numai că, în general, caracterul fizic al oamenilor s-a schimbat (chipurile luminoase ale membrilor mulţimii s-au împuţinat vizibil, pe când cele aspre, respingătoare se reliefau tot mai mult, odată cu lăsarea întunericului acest tip de fiinţe umane părăsindu-şi ascunzişurile din timpul zilei), dar razele de lumină ale lămpilor, slabe la-nceput, în lupta lor cu aceea a zilei, şi-au crescut puterea, aruncând de jur-împrejur un lustru convulsiv şi ţipător. Totul era întunecat, dar frumos, ca acel abanos cu care

Ce grand malheur, de ne pouvoir être seul!*Bine se spune într-o lucrare a unui autor german: „nu se permite

sinelui de a fi citit!”**. Există, de asemenea, unele secrete care, prin ele însele, nu permit a fi spuse. Noapte de noapte oamenii mor în paturile lor destăinuindu-se unor confesori imaginari, privind rugători în ochii acestora – murind sufocaţi de disperare sau din cauza tainelor înfricoşătoare pe care nu le pot divulga. Când şi când, conştiinţa umană se încarcă cu greutăţi peste puterea de a fi suportate, de orori care nu pot fi uitate decât prin moarte. În acest fel, cele mai multe fapte care duc la crimă rămân necunoscute.

Nu cu mult timp în urmă, spre sfârşitul unei seri de toamnă, stăteam lângă larga şi arcuita fereastră a cafenelei D*** din Londra. Câteva luni în urmă înfruntasem o stare nu prea fericită a sănătăţii mele, acum fiind în convalescenţă şi simţindu-mi puterile reîntoarse în fiinţa-mi, eram destul de bine dispus, adică contrariul acelui ennui (1), stare de intensă apetenţă în care învelişul subţire al viziunilor sumbre dispare, iar „ceaţa aşternută” (2) se duce şi ea – spiritul refăcut , ca electrizat, depăşind condiţia de zi cu zi la fel ca raţiunea lui Combe şi retorica fragilă a lui Gorgias (3). Acţiunea simplă de a respira venea ca o bucurie; în ceea ce mă privea, desprinzând multe plăceri chiar şi din vechile motive ale suferinţei. Simţeam un calm îmbibat cu ceva curios în fiecare lucru. Cu o ţigară în gură şi o gazetă în mână, mă amuzam în cea mai mare parte a acestei după-amieze ba citind coloane de anunţuri diverse, ba alunecându-mi ochii la atmosfera vulgară din jur, iar acum la viaţa străzii văzută prin fumul de ţigară. Aceasta este una dintre principalele artere de circulaţie ale oraşului, foarte aglomerată tot timpul zilei. Odată cu venirea serii însă, aceasta se răreşte, fiecare grăbindu-se către casele proprii.

În această perioadă aparte a zilei nu m-am simţit niciodată atât de plin de tumultuoasa mişcare a mulţimii de capete de oameni şi animat de plăcuta emoţie pe care această mişcare o inspiră. Am alungat, astfel, toate grijile care mă munceau şi am rămas pe loc în contemplarea scenelor ce se perindau afară.

La început, observaţiile mele aveau un aspect oarecum abstract. Priveam la marea masă a trecătorilor şi la preocupările lor asemănătoare. Curând însă, am încercat să diferenţiez, privind cu interes o mare varietate de chipuri, îmbrăcăminte, aer, mers, înfăţişare sau expresia de mulţumire sau nemulţumire pe care oamenii, în general, o poartă.

Majoritatea celor care aleargă are întipărită pe faţă satisfacţia muncii lor, preocupaţi doar de a-şi face loc prin mulţime. Privirile lor sunt serioase, iar ochii li se învârtesc cu repeziciune; când se ciocnesc cu alţi trecători rămân calmi, aranjându-şi doar hainele şi grăbindu-se mai departe. Alţii, destul de mulţi, au o nelinişte în mişcările lor, feţele aprinse, gesticulând şi vorbind cu ei înşişi, simţindu-se ca şi singuri în toată aglomeraţia din jurul lor. Când înaintarea le este îngreunată, aceşti oameni îşi încetează mărşăluirea, dar, aşteptând, un zâmbet absent le strâmbă gurile, fiind constrânşi să se oprească. Ciocnindu-se de câte cineva, se înclină în faţa celuilalt, părând supăraţi când fac vreo confuzie. Nu există nimic care să-i distingă în această mare masă de oameni. Îmbrăcămintea acestora aparţine decenţei. Ei pot fi, evident, nobili, negustori, jurişti, comercianţi, şomeri sau pungaşi, deţinători de pământuri sau oameni obişnuiţi ai societăţii – oameni fără nicio ocupaţie sau oameni angajaţi adânc în propriile lor afaceri sau preocupări. Aceştia nu prea trezesc curiozitatea.

Grupul masiv al funcţionarilor mă determină să-i împart în două clase: funcţionarii tineri ai firmelor la modă în zilele noastre, cu haine strânse pe talie, încălţăminte bine lustruită, părul strălucind de uleiuri şi abordând un zâmbet dispreţuitor. Cu ţinuta lor spilcuită, aceştia sunt cei care au un birou al lor, propriu, ceea ce îi face să zâmbească superior, comportament copiat celui de bon-ton, şi având graţia unui paria – de aici, cred, se trage şi definiţia acestei clase (4).

Membrii clasei superioare a funcţionarilor, cei aparţinând firmelor serioase, „stâlpii societăţii”, cum erau numiţi, nu puteau fi confundaţi. Recunoscuţi datorită surtucelor şi pantalonilor negri sau maro închis, bine croite şi cu atenţie pentru a fi confortabile, cravată albă şi vestă, pantofi trainici cu ciorapi groşi sau ghetre; toţi cu puţină chelie, iar la lobul superior al urechii drepte poartă un fel de supurt de creion. Am observat că aceşti oameni îşi folosesc ambele mâini pentru a-şi aranja pălăriile, poartă ceasuri de care atârnă lănţişoare scurte de aur şi, de obicei, de un model vechi. Ei afectează respectabilitatea – dacă, într-adevăr, respectabilitatea are nevoie de afectare.

Mulţi dintre aceşti indivizi ai străzii au o înfăţişare hotărâtă şi îndrăzneaţă, totuşi aceştia sunt recunoscuţi cu uşurinţă ca aparţinând categoriei hoţilor de buzunare, această plagă a marilor aşezări omeneşti. Am urmărit cu multă luare-aminte şi îmi este greu să înţeleg cum pot fi luaţi drept gentlemeni chiar de gentlemenii înşişi. Mărimea manşetei

E D G A R A L L A N P O E

19 ianuarie 1809 – 9 octombrie 1849 – 165 de ani de la naştere, 125 de ani de la moarte

Scriitor, poet şi eseist american (tatăl american, iar mama de origine englezească), celebru pentru prozele sale în care cultivă misterul, ca în: „Crimele din Rue Morgue” (1841) sau „Litera stacojie” (1844), prototipuri ale viitorului gen literar poliţist, ca şi „Prăbuşirea Casei Usher” (1839).

Poemele sale celebre, începând cu „Corbul” (1845) sau „Annabel Lee” (1849), conţin o imagistică şi o muzicalitate unice.

Privind eseistica lui Poe, aşa cum se vede şi în „Filosofia Compoziţiei”, lucrare care a influenţat în mare măsură pe Ch. Baudelaire şi viitoarea mişcare a Simbolismului francez.

I.M.C.

OMUL DIN MULŢIME


a fost asemuit stilul lui Tertullian(6).Efectele luminii m-au determinat la o examinare a feţelor indivizilor;

dar, deşi graba cu care aceştia treceau prin faţa ferestrei ce-mi îngăduia să privesc, totuşi, nu puteam să percep decât slabe imagini ale chipurilor acestora, dar în această stare în care mă găseam aş fi reuşit să citesc, la scurte intervale şi dintr-o singură ochire, o parte din existenţa lor din ultimii ani. Cu ochii pe fereastră, ocupat de a scruta mişcările mulţimii, deodată, în raza privirii mele, apăru chipul unui om amărât, cam de 65-70 de ani, chip care, brusc, mi-a atras atenţia tocmai datorită minei tragice avute de om. Niciodată nu mai văzusem aşa ceva. Îmi amintesc de primul gând ce mi-a trecut prin minte, că unul ca Retzsch (7), în cazul în care l-ar fi văzut, l-ar fi caracterizat ca însăşi încarnarea duhului rău. Pe când încercam, în cursul scurtului minut al primei mele observaţii de a analiza ceea ce transmitea acel chip, confuz şi paradoxal în mintea mea, idei ale unei puteri mentale, dar şi prudenţă, de sărăcie şi avariţie, răutate ori sete de sânge, de mare veselie sau teroare extremă, de intensă şi supremă disperare. Simţeam cum în mine se ridică o întrebare dramatic de interesantă: „Ce viaţă sălbatică...” îmi spuneam, „este gravată în aceste fiinţe?”

Deodată am simţit dorinţa de a nu pierde acest om din ochi, de a cunoaşte mai mult în legătură cu el. Îmi iau în grabă pardesiul, bastonul şi pălăria şi pătrund în stradă înaintând hotărât în direcţia în care văzusem că se îndreptă acest om, cu toate că, deocamdată, dispăruse din vedere. În sfârşit, cu o oarecare dificultate, a apărut în raza privirii mele, m-am apropiat de el urmărindu-l în secret şi cu grijă, pentru a nu-i atrage atenţia.

Acum aveam o bună posibilitate de a studia pe individ. Era scund, foarte slab şi aparent fragil. Hainele îi păreau destul de vechi, vizibil uzate, iar la apariţiile sale, ici, colo, sub lumina puternică a unui felinar, am observat calitatea cămăşii sale de olandă, dar destul de murdară, având o frumoasă ţesătură, însă redingota cu care era îmbrăcat şi încheiată până sus, era, cu siguranţă, de provenienţă second-hand. Am căutat să văd dacă poartă vreun diamant pe deget sau urma vreunui pumnal ascuns pe sub haină. Aceste observaţii mi-au întărâtat curiozitatea, hotărându-mă în urmărirea lui în orice direcţie ar fi luat-o.

Încă nu era noapte plină şi un nor greu şi umed care făcea şi mai deasă ceaţa plutea peste oraş, ameninţând să se transforme într-o ploaie de durată. Schimbarea vremii are un efect supărător asupra oamenilor, dându-le acea agitaţie şi neplăcere de a-şi deschide umbrelele, fapt care le reduce mult orizontul privirii, făcându-i să se lovească unii pe alţii. Aglomeraţia, agitaţia, şovăiala cresc în intensitate şi tensiune. În ceea ce mă priveşte, eu nu socotesc ploaia ca un fenomen atmosferic neplăcut, dimpotrivă, o privesc cu o senzaţie de eliberare. Mi-am desfăcut batista şi am pus-o la gură. Timp de o jumătate de oră, bătrânul a continuat să înainteze cu dificultate prin aglomeraţia principalei artere de circulaţie a oraşului, eu urmându-l aproape umăr la umăr, de teamă să nu-l pierd prin mulţime. Neînchipuindu-şi că este urmărit, el niciodată nu şi-a întors capul. Câteodată cotea pe câte o stradă transversală care, deşi plină de lume, nu era atât de aglomerată, atât de înţesată ca aceea principală. Aici, o schimbare în purtarea sa era evidentă. Mersul îi devenise mai lejer, aproape fără ţintă, cu mai multă nehotărâre. Traversa de mai multe ori strada, parcă fără un scop anume; pasul însă îi era tot atât de strâns, fapt care mă obliga să-l urmez la cea mai mică distanţă posibilă. Strada era lungă, dar strâmtă, iar pentru a o străbate îţi lua aproape o oră, dar, cu cât înaintai, numărul trecătorilor scădea cam la câţi sunt văzuţi în timpul zilei pe Broadway (8), în apropiere de Park (9) atât de mare era diferenţa între populaţia Londrei şi cea a celui mai frecventat oraş american. O altă traversare ne-a adus – pe urmărit şi pe urmăritor – într-un scuar luminat ca ziua şi plin de lume. Vechiul fel de a se purta apăru la cel urmărit. Capul îi căzu în piept, în timp ce ochii parcă i se zbăteau pe sub stufoasele sale sprâncene în orice direcţie şi peste toţi cei în mijlocul cărora se află. Îşi urma calea însă cu perseverenţă. Eram cam surprins să observ, după ce a făcut un circuit prin acel scuar, că, deodată, făcu cale-ntoarsă. Am fost şi mai mult uimit văzându-l cum reia, în mod repetat, anumite direcţii – la o întoarcere bruscă aproape descoperindu-mă.

În aceste căutări se pierdu aproape o oră, iar la sfârşit am sesizat că trecătorii se răreau. Ploaia devenise mai insistentă, aerul se răcise, iar oamenii se retrăgeau pe la casele lor. Cu gesturi ca ale unei capricioase nelinişti, bătrânul drumeţ pătrunse într-o stradă laterală, aproape goală. În josul străzii, cam de un sfert de milă lungime, el grăbi pasul cu o vioiciune neînchipuită la vârsta sa, fapt care îmi puse la grea încercare posibilitatea de a nu-l pierde din vedere. În câteva minute am intrat într-un lung şi animat bazar unde urmăritul se mişca de parcă era la el acasă, hoinărind de colo, colo, fără ţintă, printre vânzători şi cumpărători.

Aproximativ o oră şi jumătate cât am umblat, şi eu, şi el, prin acel loc, atenţia mea a fost mult solicitată de a nu-l pierde din vedere, fără, totuşi, a mă lăsa descoperit. Eu purtam o pereche de galoşi, astfel că paşii mei nu făceau zgomot. În niciun moment el nu a descoperit că îl urmăresc.

Intra dintr-un magazin într-altul fără a cumpăra ceva, nu scotea niciun cuvânt, uitându-se cu o privire goală la obiectele expuse. Eram cu

totul surprins de comportamentul său, hotărându-mă a nu mă despărţi de el până nu voi fi satisfăcut în măsura de a-l înţelege ca semen al meu.

Un ceas mare din mijlocul bazarului bătu ora 11, o oră înaintea miezului nopţii, aglomeraţia fiind aproape dispărută din acel loc. Un comerciant, trăgând oblonul, aruncă o privire spre bătrân. Deodată sesizai o puternică înfiorare trecând prin trupul uscăţiv al bătrânului. Se întoarse în grabă înspre strada lăsată în urmă, aruncă priviri îngrijorate în spate şi începu să alerge cu rapiditate printre diverşii invalizi şi puţina lume rămasă pe străzi, până când, şi eu, şi el, am ajuns în artera principală de unde pornisem – strada cu hotelul***. Lumina gazului făcea ca acum strada să strălucească în ploaie, cu toate că aceasta cădea nemiloasă, iar oameni doar ici, colo mai vedeai.

Urmăritul devenea din ce în ce mai livid. Mergea iritat câţiva paşi pe bulevardul acum aproape pustiu, apoi se întoarse cu o privire grea în direcţia râului din apropiere şi, aflându-se într-o diversitate de direcţii, reveni, în sfârşit, în faţa intrării principale a unui cunoscut teatru, care la ora aceea îşi stingea luminile, spectatorii împingându-se către ieşire. Îl văd pe bătrân căscând ca şi cum ar trage aer în piept, aruncându-se imediat în grupul masiv al spectatorilor ieşiţi de la teatru; dar cred că înfăţişarea sa aproape agonică dispăruse cât de cât. Din nou capul îi căzu în piept, apărându-mi aşa cum l-am văzut prima dată. Relua vechiul curs, din care acum dispăruse marea aglomeraţie. În general, nu-i puteam înţelege caracterul capricios al acţiunilor sale. Înaintând, oamenii deveniseră tot mai rari pe stradă, în timp ce, bătrânului stinghereala şi stânjeneala îi reîncepeau. Un timp se ţinu aproape de un grup de vreo zece scandalagii, însă din această adunătură se desprinseră mulţi, până când, într-o stradă strâmtă, au mai rămas doar trei dintre ei. Bătrânul înainta părând pe gânduri, apoi, parcă agitat, se hotărî la o direcţie care ne-a adus până la marginea oraşului, prin locuri foarte diferite de cele prin care trecusem până acum. Eram în cel mai oribil cartier al Londrei, unde totul dădea impresia celei mai deplorabile sărăcii şi a crimelor din disperare . Prin lumina bolnavă a unei lămpi puse parcă din întâmplare acolo, case strâmbe şi vechi, roase parcă de viermi, fără nicio ordine şi ameninţând cu prăbuşirea, încât cu greu se putea găsi o trecere printre ele. Pavajul de pietriş era împrăştiat la-ntâmplare, lăsând să crească iarba prin spaţiile lui goale. Un oribil noroi putrezea pe laturile stradelelor înguste. Atmosfera dezolantă te sufoca. Totuşi, cum amândoi înaintam, puţin câte puţin rumoarea vieţii se auzea în apropiere, curând marile căi de circulaţie ale Londrei, în cea mai mare parte pustii, se vedeau prelungindu-se în toate direcţiile. Bătrânul reapăru în lumina unei lămpi care părea că trage să moară. Încă odată acesta porni înainte cu pas elastic. Deodată ne-am trezit într-un colţ de stradă, sub lumina palidă a unui felinar, noi găsindu-ne înaintea unui uriaş templu al tuturor viciilor.

Deja era aproape de ivirea zorilor, dar un număr de alcoolici nefericiţi împingeau înăuntru şi în afară uşa de la intrare a localului. Cu un mic scâncet de bucurie, bătrânul reuşi să păşească înăuntru, aranjându-şi imediat ţinuta şi urmărind peste tot şi fără obiectiv gloata. Nu înţelegeam prea bine ce căuta, oricum, o grabă către uşi anunţa că stabilimentul se va închide pentru noaptea aceea. Era ceva mult mai intens decât disperarea ceea ce se vedea din neliniştea celui pe care îl urmăream cu atâta insistenţă. Totuşi, nedomolindu-şi febrilitatea căutărilor, cu o energie nefirească făcu cale-ntoarsă şi, cu paşi largi, parca zbura din nou spre inima Londrei. Îl urmăream cu o uimire ieşită din comun, hotărât să nu-l pierd din ochi, interesul în fiinţa acestui om devenind tot mai intens. În timp ce noi aproape alergam, apăreau zorile, iar soarele creştea deasupra oraşului. Ajungând la piaţa înţesată de lume, pe strada pe care se afla hotelul D***, era o mare agitaţie, cu nimic inferioară celei din ziua şi seara precedente. Aici, prin confuzia crescândă, am persistat în urmărirea bătrânului. Ca de obicei însă, acesta rătăcea nehotărât de colo, colo, aproape întreaga zi neieşind din mulţimea gălăgioasă a străzii. Cum umbrele unei noi seri se apropiau, îngrijorarea mea bolnăvicioasă crescu şi, oprindu-mă brusc în faţa bătrânului hoinar, îl privii ţintă în ochi. El nu-mi dădu nicio atenţie, reluându-şi mersul grăbit, în timp ce eu, încetând a-l mai urmări, rămăsei pe loc privindu-l cum se îndepărtează. „Acest bătrân...”, îmi spun, „este spiritul celei mai profunde nelegiuiri. El refuză singurătatea. El este omul din mulţime. Ar fi inutil să continui să fiu umbra lui pe mai departe; oricum, nu voi putea înţelege mai mult despre fiinţa sa, nici despre dorinţele sale. Inima cea mai neagră a umanităţii este o carte mai voluminoasă decât întreaga filosofie antică; sau poate că este una dintre milosteniile date de Dumnezeu!”

Traducere şi note,Ioan Mazilu Crângaşu

Traducerea s-a efectuat după volumul: THE UNABRIDGED EDGAR ALLAN POE, Running Press, 1983,

Philadelphia, Penn. U.S.A.


Dintre cei doisprezece scriitori care au ocupat functia de presedinte al Societatii au fost deci realesi de adunarile generale: Liviu Rebreanu - de sapte ori; Corneliu Moldovanu - de sase ori; N. I. Herescu - de cinci ori; Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, N. M. Condiescu si Mihail Dragomirescu - de câte trei ori.

Dupa evenimentele de la 23 august 1944 se face o noua adunare gen-erala a Societatii - a carei activitate încetase de câteva luni, „prin fuga din tara, la Lisabona, a presedintelui N.I. Herescu”. Adunarea a avut loc în ziua de 24 septembrie 1944. Din noul comitet ales atunci, au facut parte: Victor Eftimiu - presedinte; N.D. Cocea - vicepresedinte; Mihail Celarianu - secre-tar general; Hortensia Papadat-Bengescu, Lucia Demetrius, Radu Boureanu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu - membri; Cezar Petrescu si Al. Cazaban - cenzori. Toti acestia au primit 70 de voturi, din cele 72 exprimate.

La 27 mai 1945, Victor Eftimiu este reales presedinte, iar N.D. Cocea, vicepresedinte. Adunarea generala a ales, tot atunci, ca membri activi, pe urmatorii douazeci de scriitori: Maria Banus, Geo Bogza, Ury Benador, G. Calinescu, I. Calugaru, Emil Dorian, Al. Kiritescu, Barbu Lazareanu, Gh. Magheru, Al. Mironescu, Dinu Nicodin, Miron Radu Paraschivescu, Dan Petrasincu, Ion Pas, Al. Rosetti, George Silviu, H. Sanielevici, Tudor Teodorescu-Braniste, Radu Tudoran si Gh. Zane. Recomandându-le alegerea, Victor Eftimiu spune despre acesti scriitori: „Am facut apel la douazeci de scriitori valorosi sa intre în rândurile noastre [...]. Toti acestia trebuia sa-si aiba de mult locul printre noi”.

Tot în cadrul acestei adunari generale, Victor Eftimiu a precizat rostul nou al Societatii: „Rostul societatii noastre nu este numai îmbunatatirea starii materiale a scriitorilor, dar si înaltarea lui la rangul de lampadafor, de condu-cator spiritual al neamului si de vrajitor al sufletului celor multi”.

La începutul anului 1948, scriitorii, apreciind noile orientari ale litera-turii române, convoaca o adunare generala a Societatii - la 9 ianuarie 1948 - si hotarasc constituirea Societatii Scriitorilor din România, organizatie care lua locul fostei Societati a Scriitorilor Români. În noua sa forma, Societatea îsi marea sfera de activitate, aducând printre membrii sai si pe scriitorii de alte nationalitati, care activau atunci la noi, precum si pe toti membrii Societatii Autorilor Dramatici, cu întregul sau patrimoniu. Comitetul ales atunci a fost format din: Zaharia Stancu - presedinte; Ion Calugaru - secretar general; Gala Galaction, N.D. Cocea, Gaal Gabor si Al. Sahighian - vicepresedinti. Acest comitet a functionat pâna la data de 27 martie 1949, când s-a constituit Uniunea Scriitorilor.

Considerând ca data de înfiintare a Societatii Scriitorilor Români ziua de 28 aprilie 1908, vom gasi ca initiatori douazeci de scriitori. Deci capitolul membri începe cu acestia. Mai târziu, când constituirea va deveni definitiva - la 2 septembrie 1909 - numarul membrilor ajunge la patruzeci si sapte, între care gasim si patru femei: Isabela Sadoveanu, Natalia Iosif, Elena Farago si Maria Cuntan. La viitoarea adunare generala erau confirmati, cu data de 2 noiembrie 1911, alti douazeci si cinci de membri - cei care ramasesera deop-arte la constituire, dar care se convinsesera de importanta Societatii. Printre noii înscrisi atunci: Tudor Arghezi, Constantin Banu, N. Davidescu, Mihail Dragomirescu, Petre Dulfu, Gala Galaction, Ion Gorun, N. Pora, Constantin Râulet, G. Rotica, Vasile Savel, D.Th. Sperantia, Ion Slavici, Mihail Sorbul, Al.T. Stamatiad - si patru femei: Alice Calugaru, Constanta Hodos, Claudia Millian, Sofia Nadejde. Pâna la izbucnirea razboiului din 1916, se mai în-scriu în Societate, printre altii: George Bogdan-Duica, George Cair, Mihail Codreanu, Victor Eftimiu, George Gregorian, Calistrat Hogas, Mihail Lungianu, Alfred Mosoiu, I.Gr. Perieteanu, D.D. Patrascanu, Ioan Petrovici, Mircea Dem. Radulescu, Constantin Stere, George Topârceanu, I.C. Vissarion. Razboiul gaseste Societatea cu 106 membri. Lipseau din rândurile sale câtiva scriitori vârstnici, de prestigiu, despre care ne vorbeste Victor Eftimiu: „Dintre academicienii vremii, numai Duiliu Zamfirescu a participat la eforturile scriitorilor de a avea o Societate a lor. Ceilalti mari scriitori din generatie: Cosbuc, Vlahuta, Macedonski, Delavrancea, Caragiale au stat de-oparte. Prin autoritatea, prin reusita lor personala, prin adeziunea cititorilor, ei n-au avut nevoie sa participe la sfortarile urmasilor, fiind încrezatori în re-usita celor ce le-au urmat si s-au realizat în literatura”. Sigur ca nici unul din-tre acestia nu simtea nevoia protectiei Societatii. Delavrancea, mai cu seama, care-si rezolva singur problemele profesionale, scriitoricesti, devenise la un moment dat cel mai bine platit dintre autorii de literatura. Revista Cumpana ne comunica în aceasta privinta: „Domnul Delavrancea ia 4 000 de lei ono-rar, de la Universul, pentru publicarea în foileton a piesei Viforul. Acesta este cel mai mare onorar acordat pâna acum unui scriitor român. Salutam

ISTORICUL SOCIETĂŢILOR SCRIITORILOR ROMÂNI 1899-1949

cu bucurie aceasta”. Piesa Viforul a fost publicata de Universul în douazeci si trei de foiletoane, de la 26 noiembrie 1909, pâna la 25 decembrie 1909. Cât priveste pe Vlahuta, el a stat departe de Societate, probabil si din cauza neîntelegerii cu privire la o proiectata editura. Socotind, totusi, ca nu este bine sa se lase lipsita de numele lor prestigioase, Societatea a cooptat, cu titlul de membri de onoare, pe câtiva dintre marii timpului: George Cosbuc, Delavrancea, Vlahuta, Iorga, Caragiale, N. Gane, Titu Maiorescu, Vasile Pârvan, Ovid Densusianu,IacobNegruzzi,Elena Vacarescu, C. Dobrogeanu-Gherea, Pompiliu Eliad, G. Mortun, C. Radulescu-Motru, I. Slavici.

Rândurile membrilor cresc an de an. În 1931 vor fi 146, în 1933 - 182 (dintre care 15 femei); în 1938 - 241; în 1940 - 245. O reducere a nu-marului membrilor a vrut sa o faca Mihail Dragomirescu, la 21 martie 1920, cerând adunarii generale sa fie exclusi din Societate: „Toti membrii care se vor dovedi ca au colaborat la gazetele vrajmase, în timp ce armata româna era înca sub steagurile de razboi”. Ziarele socotite dusmane au fost cele apa-rute în Bucuresti, în timpul ocupatiei germane: Gazeta Bucurestilor, Lumina, Saptamâna ilustrata, Scena. Propunerea n-a fost acceptata, deoarece majori-tatea scriitorilor care nu se refugiasera în Moldova si ramasesera în Bucuresti colaborasera la publicatiile mentionate, cu articole lipsite de tendinte politice - deci nu putea fi vorba de pactizare cu inamicul. Acelasi presedinte, Mihail Dragomirescu, se va vedea nevoit, deci, ca la adunarea generala de la 29 mai 1921 sa declare ca se renunta la propunerea de eliminare, „deoarece nu s-a putut stabili precis cine cadea si cine nu cadea sub prescriptiile enuntate”.

Un alt motiv de excludere din Societate a fost în mod permanent, ne-plata cotizatiilor. În 1912 Emil Gârleanu anunta ca membrii platesc cu multa greutate cotizatia de 2 lei lunar si foarte putini sunt la curent; în 1915 presed-intele Diamandy declara ca din 111 membri înscrisi în Societate, 98 nu si-au platit cotizatia, iar 10 nu si-au achitat nici macar taxa de înscriere. Pentru aceasta el trimite o circulara tuturor neplatnicilor, amintindu-le prevederile statutelor, care îi puneau în situatia de a fi exclusi din Societate. Urmatorii presedinti, din anii 1924, 1925 si 1926 - Sadoveanu, Goga, Rebreanu - vor fi si mai categorici, amenintând cu excluderea celor ce arata dezinteres fata de Societate, prin neplata cotizatiilor. Nici ei nu vor reusi însa, decât într-o mica masura, sa îndrepte lucrurile. Este sigur însa ca nici un scriitor n-a fost exclus din Societate pe motivul întemeiat ca nu si-a platit cotizatiile si taxele de înscriere.

La 25 mai 1945, când Victor Eftimiu era ales a doua oara ca presed-inte, Societatea avea 248 de membri, dintre care: 223 de scriitori si 25 de scriitoare.

De la înfiintarea sa, în 1908, si pâna la finele anului 1945, Societatea Scriitorilor Români a avut înscrisi un numar de 427 de membri activi. Primii 47, care au figurat ca membri fondatori în anul 1909, în capitolul II.

Ion Munteanu(urmare din numărul anterior)

ADimitrie Anghel, 1908I. Agârbiceanu, 1908I. Adam, 1908Tudor Arghezi, 1911George Alexandrescu, 1915C. I. Aslan, 1920Carol Ardeleanu, 1920Gh. Adamescu, 1921F. Aderca, 1921George Axinteanu, 1933Ticu Arhip, 1935Matei Alexandrescu, 1943Dumitru Almas, 1944

BI. A. Bassarabescu, 1908I. Al. Bratescu-Voinesti, 1908Jean Bart, 1909N. N. Beldiceanu, 1909C. Berariu, 1909Zaharia Bârsan, 1909Constantin Banu, 1911Elena Bacaloglu, 1912N. Budurescu, 1912N. Buzdugan, 1919Serban Bascovici, 1919Nicolae Baboianu, 1920Demostene Botez, 1920

Eugen Boureanu, 1920George Braescu, 1920N. Bataria, 1921G. M. Bagulescu, 1921Al. Busuioceanu, 1921Ion Buzdugan, 1921Lucian Blaga, 1921Marcu Beza, 1922Al. Babeanu, 1924Ion Barbu, 1924Geoge Bacovia, 1926Emanoil Bucuta, 1928I. Al. Lemeny-Bran, 1930Camil Baltazar, 1931Radu Boureanu, 1932D. V. Barnovschi, 1933A. P. Banut, 1936Mihai Beniuc, 1941Ion Biberi, 1941Ioachim Botez, 1941Dan Botta, 1941G. Banea, 1942Emil Botta, 1942Vlaicu Bârna, 1944Aurel Bilciurescu, 1944Ury Benador, 1945Geo Bogza, 1945Maria Banus 1945


În martie 1939, un tânăr englez, proaspăt licenţiat în literatura engleză, sosea la Universitatea din Bucureşti ca lector de limba engleză. Din acest moment, destinul său s-a împletit cu cel al românilor şi al României. Plecând în 1941, a revenit cu o misiune militară în 1943, continuată ca misiune diplomatică după 23 august 1944 până în 1946. Problemele României şi ale românilor au continuat să se afle în aria preocupărilor sale diplomatice şi scriitoriceşti, atât înainte cât şi după decembrie 1989.

Impresionată de această împletire a destinului, poeta şi publicista Marilena Lică - Maşala a iniţiat un proiect materializat, cu suportul Institutului Cultural Român şi al Fundaţiei Culturale „Memoria”, prin publicarea volumului „Ivor Porter (1913-2012). Un englez în istoria României.” Evenimentul a marcat 100 de ani de la naşterea lui Ivor Porter. Lansarea volumului a fost organizată la sediul ICR din Bucureşti pe 5 decembrie a.c. fiind onorată de prezenţa doamnei Katerina Porter, soţia lui Ivor.

Prezentând ediţia, Marilena Lică-Maşala precizează: „volumul de faţă are în centru evocarea personalităţii lui Ivor Porter şi s-a născut ... dintr-o datorie morală pe care, într-un fel, românii o simt faţă de acesta. Volumul este însoţit de un modest aparat documentar (tabel cronologic, note, glosar, indice.”

Volumul conţine un număr impresionant de mărturii sentimentale ori fundamentate ştiinţific asupra personalităţii lui Ivor Porter, a raporturilor sale cu România şi românii, scrise de persoane care l-au cunoscut direct ori prin mijlocirea operelor sale.

Principesa Margareta l-a apreciat pentru că „era un om cu totul deosebit, un spirit ales, înzestrat cu mult umor.” Iar principele Radu de România, pentru că „Ivor Porter a păstrat, în lunga sa viaţă, o admiraţie şi un respect neştirbite faţă de Regele Mihai.”Directorul British Council în România, Nigel Townson îl consideră pe Ivor Porter „unul dintre cei mai loiali şi înfocaţi prieteni” ai României şi totodată „unul dintre profesorii cei mai distinşi din trecut” ai British Council. Ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ES dr Ion Jinga trecând în revistă momentele în care destinul regelui Mihai s-a intersectat cu destinul lui Ivor Porter, remarcă o frază memorabilă din cartea dedicată de Porter biografiei regelui: „Regele Mihai nu va ezita niciodată să-şi ajute Ţara. Cei 65 de ani de când a devenit Rege, în 1940, au dovedit că El este, şi va rămâne cel mai de încredere prieten al românilor.” Preşedintele Fundaţiei Culturale „Memoria”, Micaela Ghiţescu notează că „Ivor Porter este o personalitate devenită <mitică> pentru România ... atât prin activitatea sa curajoasă – eroică am putea spune – în cadrul misiunii Autonomous, menită să-l pună în contact cu rezistenţa politică împotriva regimului Antonescu, cât şi prin cele două cărţi pe care le-a scris ulterior: Operation Autonomous. With SOE in Wartime Romania (1989) şi Michael of

UN ENGLEZ ÎN ISTORIA ROMÂNIEI

Elena Cristea

Romania. The King and the Country (2005).” Marilena Lică-Maşala a văzut în Ivor Porter, pe care l-a întâlnit la Nisa în noiembrie 2011, „un Cavaler îndrăgostit de ţara mea” şi pe care, ca ziaristă experimentată, în interviul luat la Londra, în ianuarie 2012, publicat în „Oglinda literară”, l-a determinat să-şi dezvăluie sentimentele: „ Pentru un tânăr englez, România, atât de diferită de Anglia, mai degrabă rămasă în urmă, a fost o lecţie şi o descoperire interesantă, o ţară de care m-am ataşat mult. Acolo am legat prietenii pe viaţă atât cu români, cât şi cu englezi. Încercările din preajma şi din timpul războiului ne-au unit. România rămâne, fireşte una dintre experienţele ce m-au format pentru viaţă.”

Dintre autorii incluşi în ediţie şi care l-au cunoscut şi apreciat pe Ivor Porter prin intermediul scrierilor sale, menţionate mai sus, Harry Carasso ne dezvăluie că astfel a aflat în ce împrejurări şi-a pierdut familia, într-un bombardament asupra Bucureştiului, în iulie 1944. Marius Chelaru preţuieşte opera lui Porter întrucât, fiind în miezul evenimentelor anilor 1943-1946, „a înţeles mai bine decât alţii ce au însemnat negocierile pe care mai-marii acelor vremuri le-au dus, interesele din spatele lor , dar şi – să spunem deschis - <trocurile> politice.” Pentru Adrian Cioroianu, Ivor Porter este „un muschetar britanic la curtea Regelui Mihai al României”, care a trăit aici evenimentele anilor 1939-1947 şi care a părăsit Bucureştiul atunci când „România însăşi

ieşise de pe orbita democraţiei europene şi se retrăgea – fără voia ei, alături de alte state din zonă – în sparele Cortinei de Fier a comunismului de tip stalinist.” Jessica Douglas-Home susţine că „relatarea lui Ivor (din Autonomous,nn), făcută ca martor direct, combinând documentele personale cu unele de arhivă, mi-a revelat, pentru prima dată, complexitatea relaţiei României cu Aliaţii în timpul celui de al Doilea Război Mondial şi tragedia care a urmat.” În cartea despre viaţa regelui Mihai, „regele, graţie muncii biografului său, trăieşte cu aura eroului care s-a opus nazismului, scurtând războiul cu mai multe luni.” Traian D Lazăr demonstrează că „Operaţiunea Autonomous” este o sursă bogată în informaţii de istorie şi istorie literară. Informaţiile inedite privind opoziţia lui Maniu, cu sprijinul serviciilor secrete engleze, faţă de regimul antonescian, le-a valorificat în lucrarea sa „Iuliu Maniu şi serviciile secrete”. În aceeaşi scriere a lui Ivor

Porter a depistat informaţia că marele prozator Liviu Rebreanu a fost rănit accidental de un ostaş român din trupele ce blocaseră intrările şi ieşirile din Bucureşti, în noaptea de 23 spre 24 august 1944, rană ce a cauzat moartea lui Rebreanu. Şerban Papacostea împărtăşeşte opinia că „biografia lui Ivor Porter cuprinde şi un episod remarcabil din trecutul relaţiilor româno-britanice. E o amintire care se cuvine păstrată.” Opera lui Porter se numără „printre cele mai interesante demersuri de a ridica un văl din multele care acoperă ochii lui Clio în ceea ce priveşte istoria României”, susţine Marin Toma. Din scrierile lui Porter, Ileana Troiano a reţinut „profunda înţelegere a politicii româneşti şi a Partidului Naţional Ţărănesc, precum şi admiraţia sa pentru şeful ţărăniştilor, Iuliu Maniu ca apărător al democraţiei.”

Emoţionante mărturii asupra personalităţii lui Ivor Porter ne oferă volumul prin evocările membrilor familiei sale şi ale unor români care l-au cunoscut îndeaproape.

Mărturiile şi evocările cumulate în volum ilustrează un aspect interesant al raporturilor cultural-politice româno-britanice. „Prin omagierea lui Ivor ... salutăm şi acordăm cetăţenie istorică prieteniei ce s-a legat între el şi Suveranul nostru”, accentuează iniţiatoarea proiectului, Marilena Lică-Maşala.

Complimentereciproce

După multă vreme fără să se vadă,Două - cam trecute - se-ntâlnesc pe stradă:- Câte-ar vrea s-arate tinere, ca tine!- Mulţumescu-ţi dragă, nici tu n-arăţi bine!

La vârsta a treia

Are dinţi perfecţi în gură;- Sunt ai tăi? întreb uimit.- Ai mei sunt, doar pe danturăMilioane-am cheltuit!

Gabriela Genţiana GROZA

Lui George Roca

Deşi plecat în altă ţară,Când face VIP-ul să apară,El tot continuă să spere„Că tot ce-i românesc nu piere!’’

Scriitoarei Mia Pădureandin Canada la lansarea volumului

,,De ce am fugit de-acasă’’

Pădurea globului cea mareA străbătut-o pe răcoare,Şi-am înţeles care-i mesajul...Ar fi furat-o peisajul!

Mie, ploieşteanca

Am susţinut că sunt clujeancăDeşi născută prahoveancă,

Dar un ţânţar m-a dat de gol...În sânge mi-a aflat petrol.

Nevastă ,,înţelegătoare’’

Pe bărbat l-a-ncărunţitCu limbaju-i ascuţitDar promite că se schimbăDupă un transplant de limbă.

Trecerea dintr-un partid în altul

Când scaune goale îşi lasăPartide schimbând din orgoliu,Mai cade şi dânsul în plasăŞi-aşa se trezeşte-n Fotoliu!

Drumeţ rezistent

De-i lung drumul şi-s setosÎl parcurg eu şi pe jos,De distanţe n-am habarLe parcurg ...din bar în bar.

Declaraţie după o încăierare

De-njurat eu n-am habarDoar sunt om cuminte,Îl pupai la un paharDe-i sări un dinte!

Complimente reciproce

După multă vreme fără să se vadă,Două - cam trecute - se-ntâlnesc pe stradă:- Câte-ar vrea s-arate tinere, ca tine!- Mulţumescu-ţi dragă, nici tu n-arăţi bine!

EPIGRAME


Mihaela Albu şi Dan Anghelescu este cea a studiilor şi eseurilor literare sau a recenziilor de carte. În numărul pe care îl avem în vizor, la rubrica Book Reviews, facem cunoştinţă cu Cezar, fiul Xantipei, volum semnat de Maria Dobrescu, recenzat de Dan Anghelescu. Aurelia Roman (USA, Romania) scrie un studiu despre arta dramatică a lui Matei Vişniec, intitulat How the Pain Becomes Art. Matei Visniec’s play: Woman as a Battle lield. Ioana Ieronim ne introduce în universul literaturii din fosta Iogoslavie, referindu-se la Goran Stefanovski. Recenzând opera lui, se opreşte la temele pieselor de teatru: cenzura, traficul de influenţă, dar şi la particularităţile stilistice ale celui care scrie despre ,,esenţa ambivalentă a teatrului, ca realitate intermediară, de frontieră”, denumită prin expresia ,,nici în cer, nici pe pământ”. (p. 164)

Revista mai conţine o rubrică de poezie, coordonată de Marius Chelaru (redactor şi la Convorbiri literare), unde sunt incluse poemele unor autoare ca: Passionaria Stoicescu Ivanov, Muşata Matei, Denisa Albu-Rasmussen. Maria Alexe recenzează Un roman natural de Gheorghe Gospodinov.

Revista se încheie cu referinţe despre colaboratori, dar şi cu selecţii din scrisorile cititorilor. Dr. Theodor Damian, profesor de filosofie şi etică la New York notează ,,Carmina

Balcanica a devenit o necesitatea locală şi internaţională. Fondatorii ei, Mihaela Albu şi Dan Anghelescu, au simţit acest lucru şi au umplut un gol la nivelul schimburilor inter-culturale în estul şi sud-estul Europei. Prin această revistă, iată ajunsă la al zecelea număr, s-au creat şi creează poduri şi prietenii literare, se promovează valorile din această parte de lume, iar prin versiunea engleză, în lumea întreagă, şi se deschid perspective pentru surprize. O revistă bine concepută şi bine făcută, de reputaţie academică şi literară internaţională şi deschizătoare de noi orizonturi culturale”. ,,Carmina Balcanica, prin insistenţa şi dăruirea inimosului colegiu de redacţie, pune în coerenţă multiplele straturi ale unui

benefic amestec de civilizaţii şi culturi. Această diversitate fertilă stă la baza unei construcţii interculturale deloc de neglijat, datând din illo tempore”, afirmă dr. Maria Şleahtiţchi, profesor la Universitatea de Stat din Chişinău. ,,Carmina… depăşeşte cu mult Balcanii, în accepţiunea lor cu mult depăşită istoric. Ea este cu desăvârşire o publicaţie neo-europeană, scrisă de „balcanici”, în spiritul înnoitei şi unificatoarei antropologii spirituale şi culturale pe care noi, europenii, abia începem s-o făurim,” este de părere dr. Teofil Roll, din New York. (p. 203)

Ne alăturăm şi noi acestor îndreptăţite aprecieri, felicitând colegiul redacţional şi îi urând revistei o cât mai îndelungată dăinuire. Totodată încheiem lapidara sinteză a acestui, absolut unic (deocamdată), demers de autentică interculturalitate care se configurează prin Carmina Balcanica, apreciind nu numai valoarea, ci şi necesitatea existenţei sale în contextul cultural al realităţilor europene. Subscriem întru totul consideraţiilor profesorului Mircea Muthu aşezate pe frontispiciul publicaţiei: ,,Aducând cu sine coabitarea celor trei straturi culturale – arhaic, medieval şi modern – Sud-Estul poate ajuta Europa să-şi reînveţe trecutul şi, nu în ultimul rând, să-şi remodeleze proiectele de viitor.”

- 5 ani sub semnul bucuriei interculturalităţii -

Carmina Balcanica, aflată la al zecelea număr (în mai 2013), continuă dialogul intercultural despre Balcani, un spaţiu încă nu suficient de bine cunoscut occidentalului, un topos al legendelor sau al prejudecăţilor. Revista, cu apariţie semestrială, editată în română şi în limbile materne ale autorilor, totul fiind tradus şi în engleză, vine să aducă la masa dialogului intercultural naţiunile din spaţiul sud-este european.

În numărul proaspăt publicat, atât de inedita şi necesara publicaţie continuă îndrăzneţul proiect intercultural, de data aceasta incluzând diacronic şi sincronic teme privind minorităţile etnice din România. Reunind un prestigios colegiu de redacţie, directorii fondatori Mihaela Albu şi Dan Anghelescu au printre colaboratori specialişti cunoscuţi în balcanologie precum prof. univ. dr. Mircea Muthu, academicieni din ţară şi din străinătate, revista fiind editată în parteneriat cu Universitatea din Craiova şi cu Institutul de Balcanologie, cu universităţi din Austria, Bulgaria, Grecia, SUA, Serbia etc. Publicaţia se orientează acum către cele mai importante aspecte ale spiritualităţii etniilor, identificând principalele repere ale „jocului” dintre identitate şi alteritate, care dau un contur atât de specific fenomenului de coabitare culturală sub aspectul diversităţii în unitate.

Al zecelea număr se constituie aşadar ca un dialog intercultural iniţiat cu reprezentanţii comunităţilor albaneze, armene, bulgare şi elene din România. Editorialul este semnat de Mihaela Albu, care prezintă ,,constantele antropo-geografice ale spaţiului sud-est european”. Analizând termenii Balcani, Balcanitate, Balcanism, directorul publicaţiei constată că termenul din urmă a acumulat ,,o conotaţie vădit peiorativă”. Pentru a nu avea o gândirea stereotipă, autoarea susţine că ,,spiritualitatea, arta, cărţile de înţelepciune, ca şi toate formele de interpenetraţie spirituală ar trebui să justifice o de-peiorativizare a modului în care este privită şi înţeleasă lumea Levantului”. În acest sens, Carmina Balcanica îşi propune să cuprindă în paginile ei „melosul” în tot ce poate acoperi ,,metaforic cultura ţărilor din spaţiul sud-est european” pentru a deveni ,,o oglindă a specificului fiecărei ţări şi fiecărei populaţii” sau chiar ,,o hartă spirituală” a sud-estului european. (p. 9-10)

Pe lângă prezentarea comunităţilor din România, sunt selectate şi câteva personalităţi reprezentative ale acestora. Suntem ghidaţi prin Bucureştiul albanez de Mihaela Albu, odată cu recenzia cărţii lui Adrian Majuru sau a revistei culturale Prietenul albanezului.

Mihai Stepan-Cazazian face o scurtă prezentare a comunităţii armene România, iar prin Varujan Vosganian suntem introduşi în universul ficţional al Cărţii şoaptelor, urmând

Anastasia Dumitru

Carmina Balcanica nr.10 – o revistă a diversităţii balcanice

şi recenzia Mihaelei Albu referitoare la romanul amintit. Anais Nersesian descrie Personajele armeneşti din literatura română, iar Camelia Zăbavă prezintă revista Ararat.

Nicolae Markov, exponentul comunităţii bulgare din România, sintetizează publicaţiile periodice ale bulgarilor bănăţeni. Acelaşi autor se dovedeşte şi un iubitor al poeziei de factură niponă, înlesnind cititorilor bucuria lecturii unor poeme În spirit haiku, în traducerea Iolandei Mănescu.

Cultura elenă în România este prezentată din perspectiva diacronică, sinteza fiind preluată din vol. Ethic Minorities Living in România, România Press Group, în versiunea Adrianei Petrescu. Lectorii revistei Carmina Balcanică îşi vor aminti că ,,pe ţărmul Pontului Euxin şi în zona Carpatică grecii trăiesc din timpuri imemoriale”. (p. 113) Navigatorii greci au întemeiat multe cetăţi: Callatis, Tomis,

Histria, Parthenopolis, Dyonysopolis etc. Ei ,,au trăit totdeauna în armonie perfectă cu băştinaşii şi împreună au luptat împotriva invadatorilor străini”. De asemenea, este amintită şi importanţa acestei etnii în evoluţia culturii şi ştiinţei, nu numai în viaţa social-administrativă. Datorită clericilor şi cărturarilor, s-a înfiinţat o tipografie la Cetăţuia, unde au fost tipărite primele cărţi de matematică-fizică şi pedagogie. Dezvoltarea portului şi construirea căii ferate Constanţa-Cernavodă au contribuit la dezvoltarea economică şi, implicit, la creşterea populaţiei, inclusiv, cea grecească. Sunt schiţate cele mai importante trasee ale menţinerii identităţii eline, apariţia asociaţiei Alips (1890), a teatrului Elpis (1905), dar şi vitregiile istoriei, ale perioadei comuniste nefaste pentru viaţa cultural-spirituală nu doar a comunităţii elene, ci a altor etnii.

Ada Stuparu scrie un studiu în care ne demonstrează că Elena Farago este o ,,poetă cu rădăcini balcanice”, provenind dintr-o ,,familie cu adânci rădăcini în pământul Eladei.” (aşa cum menţiona C.D. Papastate, Elena Farago, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1975). La secţiunea Spotlight este prezentată revista culturală a grecilor Speranţa, de către Apostolos Patelakis.

O altă rubrică a revistei fondată de


Andrea PorterManolis Anagnostakis Efi Athanasiou

Investigaţie

Oraşele erau albe, nopţile încărcate cu amintiri grelePrevestiri tulburi pentru inevitabile călătorii îndepărtateAcum nu mai strig şi nici nu mai gândesc,înăuntru-mi ceva s-a opritPot să-mi văd faţa în oglindă, pot să distrug o mascăPalidă şi cu totul străină.

Voi veni într-o zi fără dragoste şi fără urăNedoborât şi ferm, pe urmele tăcerii.Nedoborât şi ferm, pe urmele tăcerii.Prietene: dacă nu e prea târziu arată-mi un drumTu, care ştii că sunt în căutarea unui nimicîn care să cred orbeşte până la moarte.

Aici…

AiciSub inima meas-au agăţat gloanţe dis-de-dimineaţăSe-nfig tot mai multAcum (Acum, încet-încet, se face ziŞi de oriunde se vor auzi fluiere)VeniţiVino tu, Iorgos, vino, Mihalis, vino Raul,Strângeţi gloanţele unul câte unulSunt ale voastreAzi-dimineaţă, la cinciÎnainte de a răsări soareleÎnainte, înainte de a se porni camioaneleAm strâns gloanţe pentru voioŞi acumDezrădăcinaţi-le din pieptul meu Ca într-un vis frumos al zorilorCa într-un joc desăvârşitÎnainte de-a afla ceilalţiNebănuitori în barierele somnuluiÎnainte de-a afla ceilalţiÎnainte de-a afla că mieMi-e scris să trăiesc totdeauna

Copilului meu

Copilului meu nu i-au plăcut niciodată poveştileÎi tot spuneam despre diavoli şi despre câinele credinciosDespre călătoriile Preafrumoasei şi despre lupÎnsă copilului meu nu i-au plăcut niciodată poveştileAcum, serile, stau şi-i vorbescÎi spun câinelui câine, lupului lup, întunericului întuneric,Îi arăt cu degetul pe cei răi, îl învăţ să rosteascăNumele unora ca o rugăciune, îi cânt despre morţii noştriHei, destul! Trebuie să spunem copiilor adevărul.

Casa din nord

Acum Oban este acoperit deja de zăpadă.Sunt bătrâni care mormăie când dau cu lopata.Femei în haine groase vor susține cu gâturile puternice ale celor ocupați un cer plumburiu și încărcat.Un poștaș va înlătura fulgii de pe scrisori,privind cum cerneala albastră va curge un pic dintr-un O sau B.Copacii vor dispărea până la o imagine pală a scoarței.Mituri despre creaturi reci vor umple străzile,ochii lor aprinși de ferestrele luminate în amurg.Un suflet își va târî pașii până la ușaunei case cu ziduri solide și un acoperiș rezistent,ascunzându-se acolo de al iernii lup până la topirea zăpezii.

(Oban este un micuț oraș scoțian din nordul Regatului Unit.)

Ca și cum ar fi nou

Acest băiat impetuos fâlfâie din mâini la vaci,mâinile sale palide bat, fără mânuși,aerul de noiembrie, gri ca oțelul.Ele se uită fix la încântarea lui agitată,liniștea fiind întreruptă de uimirea lui.Numai porțile de oțel separătrupurile lor aburinde de el.Răsuflarea lor îi aburesc ochelarii.Strânge între mâini arsura gratiilor,se leagănă înainte și-napoi, vacă, vacă, vacă,cuvântul singuratic pe o balama înghețată.Unele din ele se retrag dar una rămâne,limba ei groasă zgârâindu-i degetele.Muntele mic format de pumnul săudevine alb în urma acestor lucruri.

PeleriniDupă tabloul negru „Procesiunea Sfântului

Oficiu” de Goya și o fotografie a unui cortegiu funerar a cinci soldați la Wootten

Basset, 20 decembrie 2009.

Ne-am tocit tălpile mergând după un tărăm golreîntorcându-ne să cerem cevace nu suntem pregătiți să cărăm.Ceea ce avem acum ne reduce la o pată îmbibată de ploaie,un animal, a cărui spinare neagrătremură pe strada unui sat.

Ceva s-a dezlipit ca un arici (Velcro)zgomot brusc și separare.Ne îndoim sub presiunea ploii,ne agățăm de lumina lucioasă din stradădar grația și greutatea fiecărei zileeste tot ce putem suporta pe acest drum.

Fără iluzii

Dacă plângemAruncând pietre Pe ţărmurile-ndepărtateNu-nseamnă că inimile noastre s-au pietrificatÎnseamnă că am fost privaţi de iluzii Înseamnă că viitorulA apărut pe neaşteptate în faţa noastrăŞi ne-a făcut răspunzătoriPentru trecutPentru prezentŞi cu mâinile goale Ne-am acoperit ochiiSă nu-l vedemEra lung drumulPentru a ne întoarceAm fi plătit cu viaţa şi tot nu ar fi fost de-ajuns

Pictură

Ceea ce ai văzut, ceea ce ai auzit şi s-a cuibărit în sufletul tăua apărut în vârful penelului.

Dar nu este acel lucru,mintea l-a gândit altfel; din materia lumii ideilor.

Altfel a luat fiinţăceea ce ţi-a apărut cândva –şi tu încă mai cauţi acel lucru.

Îl cauţi în culori,îl cauţi în idei,dar îţi scapă.

Uneori calci pe urmele luişi iar te rătăceşti,blestemi şi distrugi totul.

Şi amarul adunatîl azvârli pe pânză –apoi simţi, înaintezi, dar la fel: dibuind.

Abia când te cuprinde silaîţi spui: „Destul, în sfârşit, renunţ!”Dar ca opiomanul te întorci şi iarăşite zbuciumi cu norocul colorat.

Şi iarăşi clădeşti şi dărâmi,Înalţi visuriPână când te trezeşti. Pentru că numai aceastae viaţa ta.

Cogito, ergo sum

Să fie, oare, adevărat că existşi sunt ale mele orele pe care fără priceperele măsoară respiraţia mea?

Şi gândurile ce se destramăpe scara logiciisă fie ale mele?

Cogito, ergo sum.da, gândesc, deci exist, singură în vid, ca o absenţă uitată.

TRADUCERI

Traducere:Ioanid Romanescu şi Andreas Rados Traducerea: Florentina Sămulescu


şi Otto Dix au fost găsite în München, ascunse de familia Gurlitt care manipulau «arta degenerată» în favoarea regimului la putere. Valoarea colecţiei găsită depăşeşte 1 miliard de dolari şi este doar o mică parte din averile evreilor, furate de Nazişti.

Deşi Germania a semnat acum 15 ani la Washington principiile de restituire a bunurilor jefuite în timpul Holocaustului, oficialii care se ocupă de cazul München îl tratează cu încetinitorul, declarând că există probleme de taxare. Sub presiunea Americană şi a victimelor Holocaustului Germania a investit o comisie care să cerceteze provenienţa

operelor de artă. Ei promit să publice o listă a bunurilor confiscate de Nazişti. Din 1945 se cunosc 20.000 de obiecte de artă (luate de la evrei) care se găsesc în muzee sau la particulari, fără să se facă nimic pentru a fi restituite urmaşilor celor jefuiţi. Convenţia de la

Washington, la care au semnat 40 de ţări, cere ca bunurile recuperate să fie catalogate şi expuse publicului larg care să le poată identifica şi reclama. În cazul colecţiei din München se ştie deja că sute de obiecte au fost obţinute prin furt sau înşelăciune.

Firma de licitaţii Christie’s a creat un precedent în 1996, când a vândut circa 8000 de obiecte de artă furate de la evrei Austrieci. Vânzările au atins 14.6 milioane de dolari pentru victimele Holocaustului şi familiile lor. Germania este obligată să ia măsurile necesare ca să găsească proprietarii de drept sau urmaşii lor legali şi să restituie arta furată. Până atunci aş propune înfiinţarea unui muzeu permanent cu toate operele de artă nerestituite până azi, 70 de ani de la crimele economice făcute de Nazişti.

Otto Dix (1891-1969) a fost pictor şi gravor german.

După ce a terminat şcoala de arte şi meserii din Dresda s-a interesat de expresionism, de grupa “Die Brucke” iar în 1913 îl descoperă pe Van Gogh , prezentat într-o expoziţie la Dresda. Este mobilizat pe front şi după eliberare reia studiile de pictură la Dusseldorf unde îl cunoaşte pe Georg Grosz, reprezentantul “ Noii obiectivităţi” care împletea viziunea războiului cu dezamăgirea

în faţa realităţii sociale şi spirituale din Germania postbelică.Dix pictează situaţia

cu emoţie şi intensitate psihologică, tehnica lui denotă admiraţie pentru marii maeştrii din Renaşterea Germană. În 1920 produce Vânzătorul de Chibrituri”, o imagine nemiloasă a unui cerşetor orb, invalid de război pe lângă care trec nepăsători burghezi bine hrăniţi. 50 de gravuri din ciclul « Războiul» au fost declarate de critică a fii «cele mai pline de forţă şi de mesaj antirăzboinic din toată arta modernă».

O altă temă care se repetă la el este prostituţia pe care o atacă, o vede o perversiune a societăţii. Pictează mute portrete incisive cu care condamnă valorile spirituale ale acelor ani. Produce gravuri, litografii, acvaforte, xilogravuri şi alături de Beckmann domină arta gravurii între cele două războaie mondiale. În 1927 devine profesor la academia de arte din Dresda, dar curând este concediat de regimul nazist care vedea opera lui ca “o artă degenerată”. Tablourile lui au fost confiscate si au dispărut fără urmă. În 1945 i s-a stabilit un domiciliu forţat, iar în 1946 a fost internat într-un lagăr din Franţa. După război, opera lui îşi pierde din forţă şi deviază spre subiecte religioase.

Dix regăsit

După cum am mai scris, 1400 de opere de artă au fost

găsite. Printre ele picturi semnate de Picasso, Chagall, Matisse

Otto Dix regăsit

Adrian Grauenfels


domnul Goci, vrea sã-si spunã pãrerea despre trecut si prezent […] Aureliu Goci scrie despre prozatori, despre poeti, despre debutanti sau despre cei aflati în fata marelui debut de dincolo, având ambitia sã descopere noi ramuri în ogorul literar. Scrie si despre critici, despre aproape toti cei care au ceva de spus, dar nu-i ocoleste nici pe cei care cunosc totul despre nimic si descriu în pagini somptuoase nimicul social, politic, moral, sexual-specific românilor de la miori, maghiarilor de pustã, germanilor, tiganilor si altor nationalitãti. […] Aureliu Goci nu-i considerã pe literati niste pãcãtosi pentru care criticul trebuie sã se jertfeascã, asemenea lui Cristos, ca sã-i mântuiascã … Nu, Aureliu Goci este un om între oameni, un coleg, cu simpatiile si idiosincrasiile sale, ca orice critic – asemenea profesorului Alexandru Piru, pentru care apatia criticã era un nonsens care certifica ratiunea de a nu fi critic.”

Structura, cuprinsul cãrtii „Prozatori la frontiera mileniului” este conceputã prin cvadruplã introducere, pregãtitoare de „asalt” în critica dreaptã-iertãtoare, îndreptãtoare, a unor scrieri cu grijã strânse în lectura sa, de Aureliu Goci, din rafturile unor librãrii cãlcate în picioare, mai înainte toti, de librari nepãsãtori, si de cititori nepãsãtori la … cuvinte.

Ne sunt propuse, aici (în introducerea cãrtii) spre „însusire luminãtoare” de „exegeze la vedere” temele critice, istorie a criticii: Civilizatia comentariului, Romanul românesc la sfârsit de secol, James Joyce si romanul românesc, ca viitoare deschideri paradigmice în viziunile proprii ale „criticii stadiilor”, ale „acumulãrilor cantitative diferentiabile” în proza momentului.

„Post-totalitarismul a generat o epocã non-creativã de anarhie si incertitudine”, crede Aureliu Goci în „Cuvânt înainte”. „Comentariul critic presupune si propune o întelegere nouã a vechilor opere literare: filosofia creatiei ca si ideologia esteticã s-au schimbat, dar au rãmas arhetipurile civilizatiei umane în forme si structuri eternizate”, ne încurajeazã – de astã datã – criticul Aureliu Goci.

În aceeasi introducere la nivelul Civilizatiei Comentariului tot ca în ex-word, în „Romanul Românesc la sfârsit de secol”, Aureliu Goci, evalueazã, caracterizeazã, din nou, epoca demersului surâsului postrevolutionar, în literaturã: „Poezia, literatura de fictiune, cãrtile ce implicã o serioasã culturã în receptarea lor, suferã o decãdere în raport cu literatura documentarã, de informatie strictã ori cu tipãriturile de popularizare, de promovare. Cu toate aceste, dintre toate formele de literaturã - fiction sau non-fiction – cel

mai performant gen rãmâne romanul […] Semnificative mutatii canonice parcurge chiar conceptul de roman. Practic, în roman începe orice, de la poezie la cronicã dramaticã, la paginile de ziar sau documente secrete, în sensul postmodernist de textualizare […] Romanul este genul care lucreazã la mari dimensiuni temporale, asa cã aproape douã decenii, trecute de la revolutie, nu înseamnã o perioadã de referintã. Dar se poate face un bilant si se pot comenta reusitele si directiile de optiune esteticã.”

Continutul propriu-zis al cãrtii este realizat pe selectia unor prozatori potriviti stadiului actual alotropic, latentelor si fixatiilor psihologice ale noului val literar, instabil ca formã literarã, greu de calificat, de evaluat, delimitat, în dinamica relatiilor estetice, în spiritul trãirii la vedere, a (ne)semnificatiei semnificative (ne)reflexive, specific unei societãti cu – fãrã idealuri conservatoare, fãrã-de sperantã în idei primordiale, în iluziile timpului irosit „gospodãreste”.

Cartea aseazã (interesant), în douã capitole: Prozatorii feminini (literatura femininã): Dorina Bãdescu, Melania Ciuc, Eliza Roha, Maica Benedecta, Valeria Mecãsanu si Prozatori masculini: Emilian Bãlãnoiu, Nicolae Breban, Mircea Cãrtãrescu, Radu Cosasu, Mihai Diaconescu, Dumitru/Pusi Dumitrescu, Paul Everac, Horia Gãrbec, Constantin Virgil Gheorghiu, Mircea Ghitulescu, Nicolae Iliescu, Tudor Lavric, Ioan Lãcustã, Aurel Leon, Gabriel Liiceanu, Dan Lungu, Norman Manea, Ion Marin, Stefan Mitroi, Gheorghe Andrei Neagu, Mircea Novac, Anatolie Panis, Stefan Pârvu, Dumitru Popescu, Dumitru Radu Popescu, Gheorghe Rizescu, Radu Anton Roman, Dinu Sãraru, Paul Sân-Petru, Mircea Horia Simionescu, Grigore Zmeu, Constantin Stan, Dan Stanca, Gheorghe Stroe, Constantin Turturicã, Eugen Uricariu, 36 de scriitori, ce stãpânesc efluviile scrisului românesc, în prezent, la frontierele mileniilor adunate în noi de vesnica disputã a trecutului - mereu antic, si a viitorului – mereu incert sfãtuitor de eternitate.


Ioan ToderiţăPROZATORI LA FRONTIERA MILENIULUI este o lucrare de

sinteză şi analiză – singura, de altfel, în universul prozei contemporane – care prezintă principalele direcţii tematice şi formule stilistice caracteristice spaţiului narativ din jurul anului 2000, precum şi o distribuţie tipologică a celor mai reprezentativi autori afirmaţi în această perioadă convenţională.

„România a intrat în secolul XX cu un vizibil handicap istoric, deşi făcuse multe progrese prin redefinirea proiectului său european în strălucita perioadă a regelui Carol I.Cultura însă a recuperat întârzierea şi defazarea faţă de Occidentul civilizat prin dorinţa de „sincronizare” a ideologiei junimiste cosmopolite. Vechiul simbolism era, de altfel, perfect sincronic cu mişcarea europeană din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Astfel, în România, secolul XX începe cu aproximativ două decenii mai târziu şi se va încheia cu un deceniu mai devreme, odată cu Revoluţia ce a marcat, mai mult decât elementara cronologie, intrarea în mileniul al III-lea. Un secol de „recuperare” a acumulărilor istorice, un secol al experimentelor ideologice, un secol frământat şi sângeros care a durat cam 70 de ani.”

Textele clasice mulţumesc încă, în multe privinţe, sensibilitatea omul postmodern, dar acesta le înţelege altfel. Civilizaţia comentariului (politic, social, cultural) reactualizează şi rediscută fenomenele şi operele de creaţie artistică, dar are în vedere schimbarea unghiului de interes şi de percepţie a posibilelor lumi imaginate de creatori.

Iată câteva studii şi comentarii de interes: „Civilizaţia comentariului”, „Romanul românesc la sfârşit de secol”, „James Joyce şi romanul românesc”, „Literatura feminină” (Dorina Bădescu, Melania Cuc, Eliza Roha, Maica Benedicta), „Prozatori” (dintre care spicuim: Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Horia Gârbea, Nicolae Iliescu,Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Dumitru Popescu, Dumitru Radu Popescu etc.)

Cartea „Prozatori la frontiera mileniului”, scrisã de Aureliu Goci, este o analizã a istoriei prezentului continuu literar. Ea începe cu un adevãr: „Urmãrind de câteva decenii fenomenul literar am observat cã peisajul literar s-a modificat, cã dinamica aparitiei si disparitiei „valorilor” circumstantiale s-a accelerat, cã adevãratii protagonisti, oamenii care scriu cele mai bune si mai multe cãrti, sunt altii decât cei promovati de grupurile de interese literare, cã existã multi scriitori importanti marginalizati sau scosi din „jocurile” literare …”

Si, iar începe cu un scop subiectiv, cu o afectiune reparatorie fatã de „a scoate din jocul, jocul genialitãtilor consacrate, din dispretul geniului efemerid, muritorul cu destin consumat la vedere, tot astfel: „M-am hotãrât sã adun într-o carte non conventionalã, texte de sustinere despre autori si opere care nu sunt pe prima paginã a „preferintelor”, induse publicului, nici intrati în top-urilor si selectiile comandare … A rezultat o piramidã literarã, mult diferitã de cea oficializatã de critici cu autoritate dirijatã si de decizionalii publicatiilor culturale. „Piramidã literarã”, e cam mult zis, mai degrabã un „bloc narativ” cu multe cãmãrute, aproape egale între ele.”

Frumoasele „referinte critice” venite din partea unor personalitãtile literare de mare valoare analiticã, din sfârsitul-nesfârsit al „Prozelor energetice din frontierele mileniului”, ni-l înfãtiseazã pe autorul acestor înfãptuiri, acestor cãlãtorii în „drame cotidiene empirice”, în experimente de specii- genetice literare subiective, la, în adevãrata lui temeinicie scriitoriceascã. Iatã cum îl, ni-l înfãtiseazã, Alexandru Piru, profesorul eminent al scriitorului: „Fostul nostru student, Aureliu Goci, scrie criticã literarã cu pasiune si aplicatie si atacã subiectele numai la vârf: Eminescu, Arghezi, Marin Prada, istoria literarã în dezvoltãri complicate, dar credibile. Cu Aureliu Goci si colegii lui de magistraturã criticã începe sã se configureze a cincea generatie de critici maiorescieni, sustinãtoare a principiului estetic exclusiv în evaluarea literaturii. Lucrãrile sale sunt analize foarte fine cu interpretãri surprinzãtoare, originale […] talent rar întâlnit la generatiile mai tinere. […] Nu existã vreo lucrare a sa, o cronicã, o recenzie, oricât de concisã, în care sã nu descoperi o idee atractivã, un gând inedit, o asociatie surprinzãtoare, o frazã scânteietoare, iesitã din comun si din registrul comunicãrii obisnuite.”

Iatã si (un alt portret) o altã înfãtisare a criticului, cea din opinia elevatã a lui Dumitru Radu Popescu: „Aureliu Goci are un ideal. Profesorul Piru, considerã cã în afarã de a trãi ca orice familist, istoria si critica literarã formeazã singurul temei al existentei sale. Precum domnul Alexandru Piru, citeste tot ce apare pe piata culturalã si, ca si cum ar veni dinspre viitor,

PROZATORI LA FRONTIERA MILENIULui



Forţele exercitate de modele în

formarea etică şi morală

Fii cu luare aminte în faptele tale, păstrează coerenţa în vorbe în legătură în idei; nu-ţi strâmtora sufletul, dar nici nu-i îngădui izbucniri pătimaşe şi nici nu lăsa ca afacerile să te absoarbă cu totul. Chiar de te-ar ucide, de te-ar tăia, de te-ar urmări cu blestemele lor. Ce rău poate să-ţi facă? În ciuda tuturor acestor pătimiri, cugetul tău poate rămâne curat, consecvent şi drept. O fântână limpede şi răcoritoare nu-şi închide izvorul ce alină setea, chiar când se apropie unul care o turbură. Şi chiar dacă azvârle noroi înăuntru, ea îl topeşte pe dată şi-l depune la fund, şi-şi recapătă limpezimea ei străvăzătoare. Cum poţi ajunge şi tu stăpân pe un asemenea izvor nesecat – nu numai de o cisternă? Silindu-te în fiecare oră să-ţi formezi un cuget liber (lipsit de prejudecăţi) unit cu bunăvoinţă, simplitate şi smerenie.

„Sentimentul acesta că pentru o ţară săracă fiecare bun nu este o marfă, ci un rod al acestei lumi, care

se înfrăţeşte cu personalitatea lui, e un sentiment adânc. Sentimentul acesta l-a avut şi tatăl meu când a robit o viaţă de om

nepătat, să apere, timp de 41 de ani, fără nici o veleitate, avutul statului român, în slujba aceluiaşi minister.

Slujbaş, fiu şi nepot de slujbaş, nu am avut alt patron decât pe Stat, pe care l-am slujit din toate puterile, ori de câte ori am avut prilej”. Sunt sentimente de înaltă ţinută care reflectă o înaltă modestie”.

Un exemplu al blândeţii şi al răbdării o fire cu adevărat bărbătească şi totdeodată smerită. Se identifică cu următoarele principii etice şi morale.

Pentru că, energia fizică a cosmosului este ca un fluviu năprasnic, care târăşte toate corpurile cu el. Cât de mici apar chiar acei oameni de stat, care îşi închipuie că administrează afacerile publice după regulile înţelepciunii politicii----O, vanitate---- Ce vrei, omule? Împlineşte o dată, lucrarea pe care natura o cere, tocmai în momentul acesta de la tine. Fii de treabă, atâta timp cât poţi, şi nu te uita împrejur, să vezi pe vreunul ce te priveşte. Nici nu spera la vreun stat perfect, ci fii mulţumit, numai să meargă lucrurile cât de puţin înainte, şi nu socoti neînsemnat progresul acesta, fir-ar cât de mic. Căci cine poate schimba apucăturile oamenilor? Însă fără o asanare a moravurilor este greu de progresat”. Şi iată şi efortul de asanare:

„Dar, ca formaţie sociolog, deschis tuturor experienţelor şi formelor noi de viaţă, nu m-am speriat nici de încercările epocii mele de a introduce mai multă raţionalitate în relaţiile dintre oameni, într-o ţară în care majoritatea populaţiei este compusă de ţărani. Şi am scris-o. Cu condiţia ca ele să asigure obştii cât mai multă fericire, în împrejurările concrete”.

El ne spune prin asta. Nu lucra, ca şi cum munca te-ar face nenorocit, sau ca să fii admirat, ori compătimit.: voieşte, dimpotrivă, numai lucrul acesta: să pui în mişcare puterea ta, sau s-o opreşti, după cum cere interesul social. Şi aşa a pus interesul social mai mult decât al lui.

„Unde e altceva decât grija scrupuloasă de ţara mea, cu renunţarea la veleităţile fiinţei mele individuale”?

Dă dovadă de o linişte a cugetului, faţă de întâmplările care sunt pricinuite de cauze exterioare, de dreptate în faptele tale, adică năzuinţa şi activitatea ta să aibă drept unică ţintă cel mai mare bine al colectivităţii; căci aceasta este menirea ta naturală. Solidar cu grupul militar din care făcea parte.

„Când, în 1943, Divizia a XX-a, din Alba Iulia, din care făceam parte ca militar, s-a risipit în câmpiile din faţa Stalingradului , am simţit că, dacă nu-i împărtăşeam şi eu soarta ce mi-ar fi fost hărăzită, dacă nu aş fi fost subsecretar de stat, aveam datoria să veghez, cu mai mare străşnicie, ca sarcina ce mi se pusese în mâini să nu ducă la risipirea lucrurilor scumpe celor căzuţi departe şi a celor pe care-i lăsaseră în urma lor”.

A păstrat o statornică linişte a sufletului în durerile cele mai puternice dureri pricinuite de situaţia de mai sus.

Mai mult a înţeles că oameni sunt aici pe pământ spre binele

semenilor lor. Deci ori învaţă-i, ori rabdă-i. Dacă poţi, învăţa pe cel greşit ce este binele, dacă nu, ţine minte că pentru asemenea cazuri ţi s-a dat indulgenţa

„Având oarecare ascendent moral asupra tovarăşilor mei de generaţie, ajunşi chiar în posturi mai înalte decât mine în ierarhia statală – printre care şi fostul vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri - , am folosit cu toată modestia, acest ascendent ca să fac bine – scriindu-le, din când în când, ca să le atrag atenţia asupra a ceea ce mi se părea greşit şi susceptibil de îndreptare, în actele lor.

I-am îndemnat, astfel, să profite de împrejurările petrecute în anul 1941, pentru a veni în ajutorul românilor de peste hotare: al românilor din Balcani, întâi, stăruind să se obţină de la nemţi liberarea prizonierilor iugoslavi de origine română şi să fie ajutaţi cu alimente şi îmbrăcăminte, ei şi familiile lor.

La fel, am intervenit pentru românii din Pind, înfometaţi de ocupaţia germană a Greciei.

La fel, pentru cei rămaşi în Ardealul de Nord şi pentru refugiaţi de acolo; precum şi pentru românii de pretutindeni, greu încercaţi de război.

Am cerut ca organele statului român să-i ajute şi să-i cunoască. Să se ocupe de soarta lor. Prilejuri de acest fel fiind deosebit de rare”.

Precum tu ţii de societatea umană ca o parte alcătuitoare a ei, tot astfel fiecare faptă a ta întregeşte viaţa civilă. Dacă cutare sau cutare acţiune a ta nu este în legătură mai apropiată sau unui om îi face bucurie faptul de a se purta într-adevăr omeneşte. Însă purtarea cu adevărat omenească este bunăvoinţa faţă de semeni. Apoi, deoarece stau în strânsă legătură cu celelalte părţi omogene, nu o să fac nimic împotriva binelui obştesc, ci cu luare aminte spre semenii mei, îmi voi îndrepta străduinţa numai spre folosul public, şi mă voi abate de la faptele contrare. Ţinându-mă de normele acestea, viaţa mea se va scurge fericită ca aceea, după cum se vede de fapt în societate, a cetăţeanului care trece de la un act de interes social, înainte, la altă acţiune de folos public, în vreme ce primeşte voios sarcinile ce satul i le impune.

„Am încercat să mă apropii de neamul meu ca să-l cunosc şi să-mi aflu în el un îndreptar pentru singurătatea mea lăuntrică şi ca să-i aflu nevoile, spre al ajuta. Şi nu am dispreţuit niciodată alte neamuri pentru că înţelegeau să trăiască potrivit felului lor de a fi. De aceea, atitudinea mea a fost socotită totdeauna ca o formă de universalism”.

Orice acţiune mai depărtată cu interesul public, pricinuieşte o disonanţă în viaţa ta, împiedică unificarea vieţii tale şi are acelaşi efect de răzvrătire, ca unul care, prin prezenţa sa singură zădărniceşte înţelegerea tuturor . S-a format din acest punct de vedere prin participarea la campaniile monografice organizate la Drăguş (1929), Runcu (1930), Cornova (1931), din nou Drăguş (1932).

„Am intervenit, de asemenea, să sprijin colectivităţi, ori simboluri valoroase pentru neamul românesc, chiar când nu erau încadrate în regim, ori chiar îi erau ostile”.

Trebuie să facem rânduială în toată viaţa noastră, ca şi în fiecare faptă singuratică, şi dacă în toate faptele tale poţi zice: am lucrat din toată puterea mea, atunci putem fi liniştiţi, şi nu te poate împiedica nimeni să te foloseşti, în lucrul acesta, de toată puterea ta. „ Însă o piedică de afară, se poate ivi”. Desigur că nici una în contra unei fapte drepte, simţite şi chibzuite. Dar poate că altcineva se pune în calea activităţii tale? Oricum, dacă primeşti resemnat împotrivirea aceea şi dacă o apuci cuminte pe o altă cărare, ce-ţi stă încă deschisă, deodată dai peste un alt lucru de făcut în locul celui vechi şi se va înşirui în rânduiala vieţii, despre care vorbim. Să nu ne mulţumim cu o ştiinţă superficială.

„Să ajut ţara să iasă din impasul în care nu eu o pusesem. Să ajut pe cei obidiţi, care se trudeau să-şi ducă crucea lor.

Era o sarcină relativ uşoară pentru cel ce poartă punga”. Era neîncetat cu ochii deschişi la trebuinţele statului şi econom la

cheltuielile banului public. Se îngrijea dinainte de viitor şi era cu luare aminte, fără zgomot, chiar la cea mai neînsemnată afacere.

„Nesfârşit mai uşoară decât sarcinile pe care şi le-au asumat alţii dintre noi.--- Dar tocmai de aceea m-am silit din toate puterile să fiu treaz---- Să nu mă las ispitit de somn, sau de amăgirii, şi să las candela fără untdelemn, ca fecioarele nebune”.

Îi plăcea munca stăruitoare, asculta binevoitor propunerile de folos obştesc ale altora. Avea o evidentă deprindere cu sforţările, se mulţumea cu puţin, făcea cu mâna lui lucru ce-l putea face şi nu se amesteca în trebuirile altora.

„Mă văd, câţiva ani mai târziu director al Datoriei Publice, făcând sforţări spre a libera ţara de servitutea datoriilor externe, sau votând pe faţă împotriva unei Constituţii noi, care introducea pedeapsa morţii”.

Hancă Eugen


(urmare din numărul anterior) spune tot ce ştie, ce-şi aduce aminte, dă propria variantă, pe cît posibil coerentă asupra a ce-a fost. Adevărata faţă a vieţii noastre sub dictatură se recompune sub ochii noştri, din mii şi mii de mărturii. Acum simt că e necesar să schimb obiectul demersului meu literar, e nevoie de cu totul altceva în literatură – dacă măcar mai e nevoie de aşa ceva şi de literatură, în general. Să scriu ce se cere acum, sau să scriu ce mă pricep?

Zice amicul Florin M.: Cumpăr ziare în neştire, citesc cu fervoare tot ce pot, iar pe celelalte le păstrez, sperând să le pot citi în timp…

Noaptea, pîndind cu îngrijorare somnul celei dragi, întrebîndu-se cum ar putea-o ajuta să adoarmă. Somnul ca terapie, ca alifie…

Tot noaptea, scîncetul la intervale al băiatului. Seara tîrziu venise peste mine în baie să mă întrebe dacă am terminat cu scalda. Probabil nu putea să adoarmă. Ochii mari, tulburi de oboseală. Am vrut să-l rechem şi să-i spun: Tata te iubeşte (chiar şi picînd de somn!) Mi-am pus în gînd să-l sărut cînd voi merge la culcare. N-am făcut-o, de teamă să nu o deranjez pe Lidia. Apoi el a început să scâncească şi mi-am spus că e din cauză că nu l-am sărutat.

Andrei, fugărit de cei din bloc pentru Piaţa Universităţii. Pare absurd, dar e purul adevăr: îl atacă şi îi şi spun pentru ce o fac.

Deci polonezii i-au iertat pe nemţi, la fel francezii. De ce n-am face-o şi noi cu ungurii, pentru Dictatul din 30 august ’40? Şi apoi cu ruşii? Incitarea la naţionalism e o aventură nebunească. Să aduci mereu aceleaşi şi aceleaşi exemple de extremisme, atrocităţi etc. – şi să ceri dreptate-răzbunare! Unde am ajunge? Pe cît de puternic, de nestăpînit, chiar de necontrolat e la mine sentimentul de dragoste şi ataşament pentru români ca popor, tot pe atît cred cu fermitate că trebuie să rămînem toleranţi. Blaga era tolerant. Idem Rebreanu. Nu am ştiinţă dacă şi Goga.

Am aflat multe lucruri urîte despre Ralea, Călinescu, Cioculescu etc. Despre Nichifor Crainic, din Muntele Ebol, de Teohar Mihadaş – iar acum cînd i-am văzut poeziile din închisoare, nu mi-a venit să le mai cumpăr, ştiind că acolo era turnător şi se mai şi scuza: „Suntem datori să supravieţuim…” Datori faţă de cine? Au supravieţuit alţii şi fără vînzare de frate! Iar situaţia celor de afară nu era mult diferită, în dictatură.

Ar fi o idee să dezvolt scena cu cel care venea de pe şantierul Bumbeşti-Livezeni şi îi intimida pe cei din compartiment, cu adresă directă la doi tineri care se sărutau… Terorism politic.

O altă idee ar fi să-l fac pe Gher. un militant pentru greviştii din Valea Jiului 1987, plecat de-acolo tocmai la timp. Nu cred să meargă. Oricum, în discuţie trebuie pus şi elitismul lui, dispreţul pentru poporul acefal.

O ascult pe Flavia Cosma recitînd la TV poezii de la Toronto-Canada, unde se află de 15 ani. Fostă inginer de sunet la Radio: ’E o uşă prin care ies în Canada şi prin care mă întorc la mine în cameră, în România…’ Ton frumos, sigur al poeziilor. Niciodată nu apreciem un lucru în toată complexitatea sa. Teama că în străinătate nu vei mai putea scrie poezie românească e deci nejustificată. Se adaugă patrimoniului cultural românesc, în absolut. Acum şi în contingent, deoarece s-a reluat oficial legătura cu diaspora română.

Un aspect neplăcut, deranjant: nu pot asculta cu sobrietate aceste interviuri cu români de departe. Totdeauna am lacrimi în ochi. O chestiune penibilă, de fapt.

Gelu şi ai săi au fost pentru două săptămîni la Saltina şi eu am aflat abia după plecarea lor. Mă simt oarecum frustrat că nu ne-am întîlnit. Eu le scrisesem acolo şi ei, la Slatina…

În Polonia, magazinele pline, însă oamenii nu au cu ce să cumpere. Nu e speculă şi inflaţie ca la noi. Zloţii se pot schimba pe valută. Au aproape un milion de şomeri. Pentru apartament aştepţi 15-20 de ani! În schimb la noi se construiesc mereu biserici, care iau locul caselor de cultură. Tinerii pleacă în străinătate. E clar: agricultura nu e rentabilă în loturi mici, ci doar de la 20 ha încolo…

Aau-hu-hu hu! Aau-hu-hu-hu! Plînsul femeii din cimitir. După asta poate munci iar o săptămînă întreagă…

9 iulie. Luni, de dimineaţă foarte frig, peste zi soare. Gata cu campionatul mondial de fotbal. A fost foarte bine cu meciurile, acum va fi foarte bine fără ele. A învins cine trebuia, însă printr-un penalty suspect.

Andrei îmi spune, pe cînd ne duceam la culcare, după prînz, că nu suportă glumele de la tv. De ce? Care e hazul lor? mă întreabă. Îi spun, generalizând, totuşi marcat de supărarea lui: Hazul vine din faptul că una ai crezut, la una te-ai aşteptat şi altul e adevărul. Diferenţa dintre aparenţă şi realitate, dintre ce aştepţi şi ce se întîmplă cu adevărat. De aici vine hazul, cînd vine. Iar pentru alde noi, de aici vine supărarea cu glumele de la TV...

Ţumpi, colegul geolog de la Miniera, care de luni întregi nu se prezintă la slujbă, mereu plecat în Austria, nimeni nu-l cheamă la ordine. Care ordine?! A primit cadou două VW, iar biserica din Bocşa un microbuz de 10 locuri, care e parcat tot la numitul Ţumpi.

Da, Gherasie al meu trebuie să aibă şi un capitol post-revoluţionar, foarte mănos de altfel, căci cea mai agresată a fost facultatea de geologie, unde Gherasie avea expus, în holul de jos, un colţ de mamut… a dispărut şi acela... Chiar îi deranja/îi ameninţa pe mineri? Nu. Din răutate. Şi ca să intimideze: puterea (oarbă) e la noi!

19 iulie. P. Roman, mitoman, croind la minciuni ce nu se leagă.La Sibiu, pe 22 dec., oameni în combinezoane negre au făcut o

diversiune, trăgînd de pe acoperişul Securităţii spre şcoala militară; aceştia au ripostat, ucigînd 23 miliţieni.

La Braşov, 100 morţi şi 250 răniţi. Pe 23 dec.Armata, la Timişoara. Cluj, Braşov, Brăila şi Bucureşti. Armata,

onoarea ţării…Soljeniţîn: „Dacă nu avem curajul să nu spunem minciuni, mai bine

să nu spunem nimic.”Cireşan Iosif, începe povestirea pe prima pagină a caietului

studenţesc şi o termină pe ultimul rînd al ultimei pagini. Gospodăreşte, cu un simţ infailibil al dozării materialului şi efortului – un maratonist.

Pentru copil doar tinereţea e interesantă, iar maturitatea e tot ce mai urmează. Pentru adolescent, maturitatea e chiar bătrînă. Pentru tînăr, copilăria nu există, nici bătrîneţea. Pentru matur, copilăria e misterioasă iar bătrîneţea neînţeleasă. Pentru bătrîn, copilăria e miraculoasă, tinereţea buimacă iar maturitatea nostalgică.

1 sept., sîmbătă. Joi seară am venit toţi trei de la Saturn unde am stat 12 zile. Marea splendidă, cu valuri de paradă. Noi, tot timpul încîntaţi. Anul pepenilor şi al porumbului fiert. Mîncarea consistentă, dar foarte monotonă: patru bucătari la 1500 abonaţi. M-am cam îngrăşat: 71,5 kg., cifră fără precedent în agenda mea. Lume agitată, confuză, nemulţumită. Dar în ce parte a lumii e mai bine?

Ieri, deja la slujbă; treburi de mîntuială, nimeni nu ştie ce urmează. Se vorbeşte de o societate comercială, deci întreprinderea să devină rentabilă. Dacă orice investiţie în exploatarea resurselor naturale se va face pe bază de documentaţii geologice, cum e normal, atunci ne-am mai găsi un rost. Dar... Pentru că se poate şi altfel: cine are apă, calcar, pietriş, nisip în albia râului, poate face beton fără să-l mai plătească pe geolog.

Ceva pe tema: poate şi dumneata ai un coleg ‘băiat bun’, însă pescuitor în ape tulburi, chefliu şi încurcăreţ, care timp de 20 de ani nu şi-a văzut de treabă, s-a avut rău cu miliţia şi acum e vicepreşedintele parlamentului…

Ceva pe tema: abia acum securitatea e la putere; pînă acum s-a ţinut ascunsă, în umbră – zeci de mii de oameni lucrînd de după perdea, exercitînd o presiune grozavă, însă fără să-şi arate vreodată faţa – iar acum, lăsînd să se înţeleagă că ei sunt ‘partea bună’ a naţiei, că ei au pregătit răsturnarea şi au luat masiv parte la ea, că fapta li s-a recunoscut şi că prin urmare sunt reabilitaţi - ei ies acum în faţă, îşi declină numele întreg, iau posturile cheie, pun în mişcare fonduri oculte şi relaţii, proptele, solidarităţi de taină, aduc la lumina zilei acea mafie care şi la noi a funcţionat din răsputeri, atît că nouă nu ne-a venit ideea să-i spunem mafie, oficial, deşi în particular ne-a dus gîndul la ‘Cosa nostra’. Deci: “Ziua cînd ies peştii…”

- Da, era să-i spun lui Florin M., întîlnit chiar în librăria Eminescu – unde ne-am fi putut întîlni?!- înainte de Decembrie scriam pentru a depune mărturie despre un adevăr social ce părea că niciodată nu va fi spus în public, în presă, în cărţi – şi disperat că ar fi posibil ca minciuna oficială să sfîrşească prin a se substitui pe deplin adevărului din lume şi din conştiinţe, din istorie; arătam că oamenii se chinuie, trăiesc rău etc. – dar acum ce să mai scriu? Acum aceste adevăruri, despre ce-a fost şi despre ce este, se spun în gura mare, pe stradă, în ziare – fiecare simte nevoia să se descarce,

LAMENTAŢIILE UITUCULUI (Jurnal de scriitor, 1990-1999)


Ion Lazu


Dupa aceste evenimente, un imens scandal apare în ziare cu numeroase calificative precum: „barbarie”, „anacronism”, „stupiditati”, „ruginitura medievala”. S-au propus penalitati mai aspre contra duelului.

„Codul onoarei si regulile duelului”

Câtiva ani mai târziu, prin 1926, unul dintre „specialistii” în dueluri, avocatul Ion I. Nedelescu, considera ca era nevoie ca opinia publica sa aiba posibilitatea cunoasterii complete a principiilor si regulilor sub scutul carora trebuie sa se desfasoare afacerile de onoare. De aceea el publica „Codul onoarei si regulile duelului”. Folosindu-se în special de „Essai sur le duel” al contelui de Chatauvillard, dar si de bibliografia existenta pâna atunci, autorul elaboreaza prima lucrare în româneste referitoare la duel. În cele 130 de articole, autorul se referea la: ofense, felul armelor, cartel, martori, duelul cu spada, pistolul, sabia sau duelurile exceptionale.

În primul rând, nu oricine putea sa provoace si sa se dueleze, dupa cum nu oricine poate servi ca martor. Femeile nu erau admise, minorii sub 21 de ani si rudele pâna la gradul al treilea; maximul vârstei adversarilor era de 60 de ani. Erau nedemni a se bate: condamnatii, imoralii, perversii, cei care au refuzat vreodata sa se bata etc.

Ofensele sunt clasificate în trei categorii: I - ofensa simpla; II - ofensa grava sau ofensa cu insulte sau calomnii; III - ofensa cu lovire sau ranire. Primele doua categorii se savârsesc prin fapte, cuvinte si omisiuni intentionate .

Ofensatul din prima categorie are dreptul sa aleaga armele, cel din categoria a doua are dreptul sa aleaga duelul si armele luptei, iar cel din categoria a treia alege armele, duelul si distantele.

Informatii importante putem afla si despre felul armelor în articolele 13-14. Deci, armele legale erau: spada, pistolul si sabia (aceasta poate fi refuzata de agresor daca este ofiter în retragere sau daca este civil) si trebuiau sa fie în perfecta stare de întrebuintare.

Orice duel trebuie sa aiba loc în 48 de ore (art. 23), iar eventualele explicatii, scuze, recomandari cât mai repede posibil, deoarece facute pe teren pot fi considerate ca tardive si respinse ca atare .

Un capitol separat este dedicat martorilor: câte doi pentru fiecare combatant pentru duelul cu sabie si cel cu pistolul si câte unul singur la duelul cu spada. Lor li se acorda o atentie deosebita, fiind considerati „judecatori suverani ai afacerii de onoare ce li s-a încredintat”. Ei verifica natura si valoarea ofensei, decid cui apartin armele, care vor fi distantele si în ce conditii se va dezbate lupta si cine va conduce. Fixeaza locul, data si ora iesirii pe teren. Dar prima lor îndatorire era aceea de a mijloci împacarea partilor pentru ca iesirea pe teren era solutia extrema. Însasi legea penala acorda un rol important martorilor în duel, considerându-i arbitri ai luptei (asistenta lor nu era oprita de legiuitor), utilitatea lor fiind recunoscuta prin articolul 260 Cod Penal.

Armele

În duelul cu spada, arma trebuia sa fie în perfecta stare si sa întruneasca toate conditiile: lama din otel, lungimea de 86-87 cm, perfect dreapta, triunghiulara si rigida, cu garda din otel cu diametrul de 12-14 cm; greutatea totala sa nu treaca de 550 grame. Lamele spadelor nu pot fi ascutite sau stirbite. Terenul de lupta trebuie sa fie egal, neted, larg de 4-5m si lung de cel putin 20m; ar trebui sa fie de vreo 34m pentru a îngadui retragerea în adâncime, conform regulilor scrimei.

În ceea ce priveste duelul cu pistolul, autorul Codului Onoarei recomanda instructiunile admisibile dupa Codul Contelui du Verger Saint Thomas („Nouveau code du duel”). Astfel, în duelul „de pe loc”, dupa ce martorii au ales terenul cel mai potrivit, se marcheaza locul tragatorilor la distanta de 15 - 35 pasi (15 - 27 m). Locurile sunt trase la sorti. Pistoalele trebuie sa fie necunoscute luptatorilor, dar sa faca parte din aceeasi pereche. Dupa ce s-a dat comanda „foc”, primul tragator trebuie sa traga într-un minut de la comanda, iar al doilea într-un minut de la focul adversarului. Dar ce se întâmpla daca unul dintre adversari tragea în aer? Tragerea în sus era considerata blamabila. Dupa un prim foc tras în aer, martorii îl întreaba daca are de gând sa faca la fel si cu al doilea foc. Daca raspunsul este da, martorii staruiesc pe lânga celalalt combatant sa nu traga asupra unui om care nu se apara. Iar daca acesta refuza, duelul continua în conditiile impuse de împrejurari (în duelul Davila - Apostolescu, primul a tras de doua ori în aer, iar adversarul sau a tras de doua ori si nu l-a nimerit).

Numarul gloantelor ce se pot schimba, în general, va fi pus în legatura cu gravitatea ofensei (un glont, doua sau trei), dar cel mai bun lucru ar fi însa sa nu se traga mai mult de doua gloante.

Duelul cu „foc de voie” în care tragatorii sunt asezati spate în spate nu se mai uziteaza în perioada anilor 1925 - 1926.

Mai existau duelul la semnal (acesta consta în trei lovituri de palme - la a treia lovitura trebuiau sa traga simultan). Spre deosebire de aceasta forma de duel mai exista duelul cu foc rapid , la care conducatorul luptei comanda: „foc”, apoi batea din palme de trei ori pronuntând cu glas tare: „una, doua,

trei”. Dupa ce se comanda prima lovitura si pâna se dadea a treia lovitura, se tragea.

În regulile acestui cod nu intra duelul cu revolverul, desi aceasta arma se impunea tot mai mult din cauza lipsei de pistoale speciale; el era considerat ca un duel exceptional alaturi de cele în care erau folosite: carabina, pusca, cutitul, pumnalul sau alte arme. Un duel exceptional este considerat si cel cu sabia, deci aceasta se putea refuza, ca arma de duel.

Ofiterii activi nu puteau avea o chestiune de onoare de rezolvat între ei fara aprobarea comandantului, era de parere generalul Gh. Cantacuzino, într-o scrisoare trimisa avocatului Nedelescu.

Codul onoarei si regulile duelului au fost primite cu interes de „specialistii în materie”, precum Victor Bilciurescu, generalul Cantacuzino, Mihail Pherekyde si altii. Ei considerau ca duelisti vor fi cât va fi lumea, putini totusi vor fi si acelora le trebuie un cod dupa care sa se dueleze .

Într-adevar, duelurile se vor tine si în continuare, dar si legea penala devine mai severa. Astfel, în Codul Penal din timpul lui Carol al II-lea, promulgat la 17 martie 1936, duelul era sever reprimat, atât în ceea ce priveste pe combatanti, cât si pe martori si medici.

Şi cu toate acestea, propunerea pe care o facea Schopenhauer mai demult ar fi fost, poate, cea mai buna metoda de a pune capat duelurilor. Acesta spunea: „Oricine provoaca la duel sau primeste provocarea sa fie ziua mare batut în piata publica cu nuiele ŕ la chinoise, si anume provocatorul si primitorul provocarii cu câte 12, iar secundantii cu câte 6” .

Dorina Tomescu

Duelul la români - între onoare şi femei


- Pentru a te mântui, e de ajuns să vrei. Sfântul Ioan Gura de Aur

- Apropie-te de cei drepţi şi prin ei te vei apropia de Dumnezeu. Sfântul Isaac Sirul

- Domnul este ascuns în poruncile Sale şi cei ce-l cauta pe El, Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. Sfântul Marcu Ascetul

- Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea. Sfântul Antonie cel Mare

- Daca esti smerit cu cugetul, pune-te singur

la incercare si vezi daca poti rabda nedreptatea, fara sa te tulburi - Arsenie Boca

- Dispreţuieşte farmecele acestei lumi şi iubeşte-L pe Dumnezeu şi vei trăi nevătămat ca şi Lot în Sodoma. Sfântul Tihon de Zadonsk

- Foametea îmblânzeşte şi fiarele, adică poftele.Arsenie Boca

- Daca prostul s-ar recunoaste prost, ar inceta de a mai fi ca atare si s-ar schimba in intelept. Arsenie Boca.

- Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe acestia ii are fara razboi. Caci cata vreme umbla dupa tihneala si fericire desarta n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa, care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila care-i duce prin nebagare de seama la pierzare sigura - Arsenie Boca

Citate memorabileIon Untaru

Documents

Ianuarie 2014