IMPOZITELE DIRECTE

Impozitele directe reprezintă cea mai veche şi mai simplă formă de impunere, fiind folosite încă din antichitate, ele cunoscând însă o extindere şi o diversificare deosebită în epoca modernă, odată cu apariţia şi evoluţia capitalismului.

Impozitele directe sunt impozite care se aşază fie pe anumite obiecte materiale sau desfăşurarea unor genuri de activităţi, fie pe venit sau avere.

Până la începutul secolului XX au fost predominante impozitele reale după care, locul acestora a fost luat de impozitele personale (pe venit şi pe avere).

a. Impozitele de tip real au cunoscut o largă răspândire în perioada capitalismului ascendent, când pământul constituia baza bogăţiei şi principalul mijloc de producţie, introducându-se astfel impozitul funciar (pe pământ).

Pentru stabilirea mărimii acestuia se foloseau diferite criterii, ca, de exemplu : numărul plugurilor utilizate în vederea lucrării pământului, întinderea terenurilor cultivate şi calitatea acestora, mărimea arenzii, preţul pământului, etc. Asemenea criterii nu permiteau însă stabilirea reală şi corectă a capacităţii de plată a proprietarului funciar, deoarece se aveau în vedere numai unii dintre factorii care influenţau nivelul producţiei agricole.

Astfel că, un pas important în stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastrului, care reprezenta atât acţiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu menţionarea veniturilor pe care le produc, cât şi registrele în care figurează înscrişi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza cărora se stabileau impozitele directe.

Cu timpul, clădirile devin alături de pământ o altă formă importantă a averii imobiliare, introducându-se astfel impozitul pe clădiri. Acest impozit se stabilea în funcţie de numărul şi destinaţia camerelor, suprafaţa construită, numărul uşilor şi ferestrelor, suprafaţa curţii interioare, chiria.

Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comerţului şi desfăşurarea altor activităţi libere au dus la creşterea numărului meşteşugarilor, fabricanţilor, comercianţilor şi a liber-profesioniştilor. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe activităţile industriale, comerciale şi profesiile libere. La calculul acestui impozit se ţinea cont de : mărimea localităţii în care întreprinderea îşi desfăşura activitatea, natura activităţii (atelier, fabrică, comerţ cu ridicata, comerţ cu amănuntul), mărimea capitalului, numărul muncitorilor.

Avântul luat de industrie şi comerţ a atras după sine dezvoltarea relaţiilor de credit, a băncilor şi a comerţului cu hârtii de valoare. În aceste împrejurări apare o categorie de persoane care se ocupau cu plasarea capitalurilor băneşti în operaţii speculative. Pentru impunerea acestroa, s-a introdus impozitul pe capitalurile băneşti. Acest impozit se stabilea în funcţie de volumul dobânzilor pe care debitorul le plătea pentru capitalul luat cu împrumut sau în funcţie de volumul dobânzilor pe care creditorul le încasa pentru capitalul dat cu împrumut.

Impozitele de tip real se practică şi în zilele noastre.Impozitul pe clădiri, pentru persoane fizice se calculează prin aplicarea cotei de

impozitare la valoarea impozabilă a clădirii. Impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicărea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilã a clãdirii.

1

Conform Codului fiscal, la stabilirea impozitului pe clădiri se ţine cont de : materialul folosit în construcţia clădirii (cărămidă arsă, cărămidă nearsă), dacă este dotată cu instalaţii de apă, canalizare, electrice şi încălzire, dacă clădirea este amplasată în mediul rural sau urban, se ţine cont de zona localităţii şi rang, de data finalizării clădirii (astfel, valoarea impozabilă a clădirii se reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează: cu 15% pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă, şi cu 5% pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani, inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă), de numărul clădirilor aflate în proprietatea unei persoane fizice şi utilizate ca locuinţă.

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi pentru anul 2007, pentru persoane juridice este cuprinsă între 0,25% şi 1,50%, inclusiv.

Impozitul pe teren - se calculeaza in functie de amplasare (intravilan, extravilan), rangul localitatii, categoria de folosinta (teren arabil, pasune, faneata, vie, livada), suprafata terenului, suprafata construita a cladirilor.

b. Impozitele personale (pe venit si pe avere)

Ca forma a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor realizate de diferitele categorii sociale. Acest moment este marcat de cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriasilor, comerciantilor si bancherilor care realizau venituri sub forma profitului si a proprietarilor funciari care realizau venituri sub forma rentei.

In calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, asadar, persoane fizice si juridice (societăţile de capital) care au domiciliul si rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente care realizeaza venituri din diferite surse.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice este cel mai important impozit direct, din punct de vedere al veniturilor fiscale realizate. In practica fiscala intalnim 2 sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice:

- sistemul impunerii separate – care poate fi intalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, ce permite o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit, fie prin asezarea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte, venitul obtinut dintr-o anumita sursa;

- sistemul impunerii globale – care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa, si supunerea venitului cumulat unui singur impozit (aceasta varianta este cea mai frecvent intalnita, ea fiind utilizata in SUA si majoritatea tarilor din UE);

In Romania, dupa 1989, in contextul implementarii economiei de piata au fost introduse o serie de impozite separate care vizau veniturile obtinute de persoane fizice din diverse surse. Astfel, in 1991 au fost instituite impozitele pe salarii si pe dividende, iar in 1997 un impozit pe alte venituri obtinute de persoanele fizice (venituri din drepturi de autor, veniturile liber-profesionistilor, venituri din chirii, etc).

2

Toate aceste impozite au fost reunite intr-un singur act normativ, in anul 1999, care stabilea aplicarea unui impozit global pe veniturile din activitati independente, veniturile din salarii si veniturile din cedarea folosintei bunurilor, celelalte venituri ale persoanelor fizice fiind impuse diferentiat.

Incepand cu anul 2005 impozitarea veniturilor persoanelor fizice sufera o serie de modificari, trecandu-se la impozitarea cu o cota unica dupa modelul intalnit si in alte tari est-europene.

Astfel, conform Codului fiscal, impozitul pe venit este datorat de :- persoanele fizice romane, cu domiciliul in Romania, pentru veniturile obtinute

in Romania si in strainatate;- persoanele fizice romane, fara domiciliu in Romania, pentru veniturile

obtinute in Romania;- persoanele fizice nerezidente pentru veniturile obtinute prin intermediul unui

sediu permanent in Romania sau veniturile salariale nete obtinute din desfasurarea unei activitati independente in Romania;

Sunt supuse impozitului pe venit urmatoarele categorii de venituri :- venituri din activitati independente;- veniturile din salarii;- veniturile din cedarea folosintei bunurilor;- veniturile din investitii;- veniturile din pensii;- veniturile din activitati agricole;- veniturile din premii si jocuri de noroc;- veniturile din transferul proprietatilor imobiliare;- veniturile din alte surse;

Conform codului fiscal, următoarele venituri nu sunt impozabile: ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie speciala, acordate

din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, precum si cele de aceeasi natura primite de la alte persoane, cu exceptia indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca. Nu sunt venituri impozabile indemnizatiile pentru: risc maternal, maternitate, cresterea copilului si îngrijirea copilului bolnav, potrivit legii;

sumele încasate din asigurari de orice fel reprezentând despagubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi, cu exceptia câstigurilor primite de la societatile de asigurari ca urmare a contractului de asigurare încheiat între parti, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despagubirile în bani sau în natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentând daunele morale;

sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite

3

prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat;

contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acorda cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în vigoare;

sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare sau mecenat; veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra

bunurilor imobile si mobile din patrimoniul personal, altele decât câstigurile din transferul titlurilor de valoare;

premiile obtinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene si la jocurile olimpice.

premiile si alte drepturi sub forma de cazare, masa, transport si altele asemenea, obtinute de elevi si studenti în cadrul competitiilor interne si internationale, inclusiv elevi si studenti nerezidenti în cadrul competitiilor desfasurate în România, etc

A. VENITURILE DIN ACTIVITATI INDEPENDENTE cuprind :

- venituri comerciale - obtinute din fapte de comert ale contribuabililor, din prestari de servicii si din practicarea unor meserii;

- venituri din profesii libere – obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, expert contabil, etc;

- venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala - provenite din brevete de inventie, desene, modele, marci de fabrica si de comert, drepturi de autor.

Metodele de determinare a venitului net din activitati independente sunt urmatoarele:

a. in sistem real (pe baza datelor din contabilitate), venitul net = venit brut – cheltuieli deductibile

Venitul brut cuprinde: sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea

activităţii; veniturile sub forma de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe

utilizate în legătură cu o activitate independentă; câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o

activitate independenta, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitiva a activităţii;

veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independenta sau de a nu concura cu o alta persoana;

veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plata apărute în legătură cu o activitate independenta.

b. pe baza normelor de venit, pentru o serie de activitati stabilite de MFP,

desfasurate de contribuabil;

Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

4

a) o cheltuiala deductibilă egala cu 40% din venitul brut; b) contribuţiile sociale obligatorii plătite.

În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de arta monumentala, venitul net se stabileşte prin deducerea din venitul brut a urmátoarelor cheltuieli: a) o cheltuiala deductibilá egala cu 50% din venitul brut; b) contribuţiile sociale obligatorii plátite.

Impozitul se determina aplicand cota de 16% asupra venitului net.

B. IMPOZITUL PE VENITURI DIN SALARIISunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau natura obtinute

de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca.Impozitul pe salarii se determina si se varsa la buget de catre angajatori care sunt

obligati sa retina impozitul aferent veniturilor fiecarei luni si sa-l vireze la buget pana la 25 ale lunii urmatoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.

Impozitul se calculeaza pentru angajati prin aplicarea cotei de 16% la baza de impozitare.

C. IMPOZITUL PE VENITURI DIN PENSIIVenitul lunar impozabil se stabileste prin scaderea unei sume neimpozabile lunare

de 900 lei, iar impozitul se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului lunar impozabil.

D. IMPOZITUL PE VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINTEI BUNURILOR

Impozitul se determina aplicand cota de 16% asupra venitului net, care se stabileste prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 25% din venitul brut.

E. IMPOZITUL PE VENITURI DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE

Veniturile din activităţi agricole sunt venituri din următoarele activităţi: a) cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor, în sere şi solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat; b) cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor; c) exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele asemenea. d) valorificarea produselor agricole obţinute după recoltare, în stare naturala, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arenda, cátre unităţi specializate pentru colectare, unităţi de procesare industriala sau cátre alte unităţi, pentru utilizare ca atare, începând cu data de 1 ianuarie 2008.

Impozitul pe venitul net din activităţi agricole se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net, determinat pe baza de norme de venit, cat si în sistem real, impozitul fiind final.

5

F. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROINTREPRINDERILOR

O microintreprindere este o persoana juridicá romana care îndeplineşte cumulativ urmátoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: a) realizeazá venituri, altele decàt cele din consultanţa şi management, în proporţie de peste 50% din veniturile totale; b) are de la 1 pana la 9 salariaţi inclusiv; c) a realizat venituri care nu au depáşit echivalentul în lei a 100.000 euro; d) capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decàt statul, autoritáţile locale şi instituţiile publice. Cota de impozitare pe veniturile microintreprinderilor este: 2% în anul 2007; 2,5% în anul 2008; 3% în anul 2009.

Baza impozabilá a impozitului pe veniturile microintreprinderilor o constituie veniturile din orice sursa, din care se scad: a) veniturile din variatia stocurilor; b) veniturile din producţia de imobilizari corporale şi necorporale; c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor; d) veniturile din provizioane; e) veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementárilor legale; f) veniturile realizate din despágubiri, de la societáţile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.

G. IMPOZITUL PE PROFIT

Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit următorii contribuabili: persoanele juridice romane; persoanele juridice stráine care desfáşoará activitate prin intermediul unui sediu

permanent în România; persoanele juridice stráine şi persoanele fizice nerezidente care desfáşoará

activitate în România ântr-o asociere fără personalitate juridică; persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu

proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoana juridicá romana;

persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinátate din asocieri fárá personalitate juridicá; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizica se calculeazá, se retine şi se vársa de cátre persoana juridicá română.

Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit urmátorii contribuabili: trezoreria statului;

6

instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilitáţile realizate şi utilizate potrivit Legii finanţelor publice, cu modificárile ulterioare;

persoanele juridice romane care plátesc impozitul pe veniturile microintreprinderilor;

fundaţiile romane constituite ca urmare a unui legat; cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activitáţi economice care sunt

utilizate pentru susţinerea activitáţilor cu scop caritabil; cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea

obiectelor şi produselor necesare activitáţii de cult; instituţiile de înváţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru

veniturile utilizate, în anul curent sau în anii urmátori, potrivit Legii înváţământului cu modificárile şi completárile ulterioare;

asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii locuinţei, pentru veniturile obţinute din activitáţi economice şi care sunt sau urmeazá a fi utilizate pentru îmbunátáţirea utilitáţilor şi a eficientei cládirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietáţii comune;

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii; Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii. Banca Nationala a Romàniei. Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii.

Cota de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de 16%, excepţie pentru barurile de noapte, cluburile de noapte, discoteci, cazinouri şi pariuri sportive Profitul impozabil se calculeazá ca diferenţa între veniturile realizate din orice sursa şi cheltuielile efectuate în scopul realizárii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

7

IMPOZITELE INDIRECTE

Impozite directeVenituri

fiscale Impozite indirecteVenituri curente Venituri vărsăminte de la nefiscale instituţiile publice

vărsăminte din profitul net al regiilor autonome

Resursele financiareVenituri venituri din privatizare

din capital venituri din valorificarea unor

bunuri aparţinând statului

În ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe, în timp ce în ţările în dezvoltare situaţia este inversă.

Preferinţa pentru impozitele indirecte se poate explica prin aceea că:1. necesită o perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a

impozitelor (de majorare a cotei) printr-un act normativ şi până devin operaţionale;

2. reclamă cheltuieli modice de aşezare, percepere şi urmărire;3. sunt mai voalate – fiind cuprinse în preţul de vânzare al produselor iar

nemulţumirea cumpărătorilor se îndreaptă, de obicei, împotriva agenţilor economici care practică preţuri majorate şi nu împotriva statului care a ordonat sporirea impozitelor;

Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vânzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii. Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a celor care cumpără mărfurile sau apelează la serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte.

Drept urmare, impozitele indirecte lasă impresia că ar afecta în aceeaşi măsură veniturile tuturor categoriilor sociale, că ar asigura o repartiţie echitabilă a sarcinii fiscale.

În realitate, cu cât o persoană realizează venituri mai mici, cu atât suportă pe calea impozitului pe consum o sarcină fiscală mai mare. Impozitele indirecte au un caracter regresiv, în cadrul acestor impozite nu se respectă principiul echităţii fiscale deoarece nu există un venit minim neimpozabil şi nu se ţine cont de venitul contribuabililor.

8

De fapt, toate impozitele (directe şi indirecte) contribuie la scăderea nivelului de trai al populaţiei, dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scăderea veniturilor nominale ale diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, ceea ce înseamnă că micşorează puterea de cumpărare.

Impozitele indirecte cuprind: taxa pe valoarea adăugată accize taxe vamale venituri din monopoluri fiscale taxe de timbru şi de înregistrare

1.Taxele de consumaţie

Taxele de consumaţie – sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul.

Taxele de consumaţie cuprind:

a) taxele generale pe vânzări (impozitul pe cifra de afaceri)b) taxele speciale de consumaţie (accizele)

a) Impozitul pe cifra de afaceri a fost introdus după primul război mondial fiind aşezat asupra cifrei de afaceri a întreprinderilor industriale, comerciale şi a celor care prestează servicii.

Impozitul pe cifra de afaceri poate lua următoarele forme: din punct de vedere al încasatorului:

impozit cumulativ (multifazic, impozit în cascadă, în piramidă sau bulgăre de zăpadă) – se percepe la produsele care ies din procesul de producţie spre consumatorul final, al adăugându-se la fiecare verigă parcursă de produsele respective în circuitul economic. S-a practicat o perioadă în Germania, Olanda.

impozit unic (monofazic) – se încasează o singură dată indiferent de numărul de puncte intermediare prin care trece o marfă în parcursul său de la producător la consumator. Se practică în SUA.

Din punct de vedere a materiei impozabile : Impozit pe cifra de afaceri brută – se calculează prin aplicarea

cotei de impozit asupra întregii valori a mărfurilor vândute sau a prestărilor de servicii, în care se cuprinde şi impozitul plătit în verigile anterioare;

Impozit pe cifra de afaceri netă – se aplică asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de fiecare participant la procesul de producţie şi circulaţie a mărfii respective;

Impozitul pe cifra de afaceri netă mai este cunoscut şi sub denumirea de TVA.

9

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

TVA – este un impozit indirect care se varsă la buget de către fiecare entitate (care apare în calitate de vânzător) şi se suportă de consumatorii mărfurilor sau serviciilor respective o dată cu cumpărarea lor.

Este denumit impropriu taxa deoarece impozitul este o prelevare obligatorie şi fără contraprestaţie pe când taxa presupune o contraprestaţie de servicii de către stat sau instituţii ale statului.

Principalele caracteristici ale TVA sunt : Este un impozit general, deoarece în principiu se

aplică la toate tranzacţiile privind bunurile şi serviciile; Are un caracter universal - deoarece se aplică

asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din economie; Este un impozit neutru, deoarece cota de

impunere se aplică asupra tuturor activităţilor economice; TVA permite fiecărui agent economic să scadă

din taxa pe valoarea adăugată colectată pe cea deductibilă aferentă operaţiunilor din stadiile anterioare necesare realizării produselor sau serviciilor;

Fiecare agent economic poate înregistra 5 tipuri de TVA : - 4426 TVA deductibilă (care se înregistrează atunci când agentul economic achiziţionează materii prime, materiale) - 4427 TVA colectată (când agentul economic vinde produsele) - 4428 TVA neexigibilă (atunci când vânzarea de bunuri se realizează pe baza documentului ,,Aviz de însoţire a mărfii” urmând ca agentul economic să emită factura ulterior)

La sfârşitul lunii se efectuează regularizarea TVA, respectiv dreptul de deducere ceea ce presupune scăderea din TVA colectată a TVA deductibilă. Diferenţa rezultată va trebui să fie plătită statului sau recuperată de la acesta, după caz, înregistrându-se astfel :

- 4423 TVA de plată (atunci când TVA colectată > TVA deductibilă) - 4424 TVA de recuperat (atunci când TVA colectată < TVA deductibilă)

În acest fel se evită impozitarea în cascadă (impozit aplicat la impozit) iar TVA se aplică numai valorii adăugate din fiecare stadiu al circuitului economic, respectiv producţie sau comercializare.

Unicitatea – indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primă până la realizarea produsului finit, adică deşi trece prin 2 sau mai multe entităţi economice, impozitul este acelaşi ca nivel al cotei de impozitare şi ca mărime în valoare absolută;

Conform codului fiscal se cuprind în sfera de aplicare a TVA operaţiunile impozabile care îndeplinesc cumulativ trei condiţii :

- să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, efectuate cu plată; - să fie efectuate de persoane impozabile; - să rezulte din activităţi economice reglementate prin lege;

10

Prin persoană impozabilă se înţelege orice persoană care, indiferent de statutul său juridic, efectuează de o manieră independentă diverse activităţi economice.

TVA prezintă 2 cote :– cota standard de 19 %– cota redusă de 9 %

Cota redusă de 9 % se aplică pentru : livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii; dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii; livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora cu excepţia protezelor dentare (care sunt scutite de TVA); livrările de produse ortopedice (cârje, bandaje, centuri, fotolii rulante); medicamente de uz uman şi veterinar; cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

TVA se calculează prin aplicarea cotei procentuale asupra bazei de impozitare. Baza de impozitare este constituită din :

- contrapartida ce a fost obţinută sau urmează a fi obţinută de furnizor din partea cumpărătorului;

- preţurile de achiziţie sau după caz, preţul de cost;Se includ în baza de impozitare taxele şi impozitele precum şi cheltuielile

accesorii (comisioanele, cheltuielile de transport, manipulare, ambalare).TVA este un venit care alimentează şi bugetul UE deoarece ţările membre varsă o

cotă din încasările realizate pe seama TVA la acest buget. Armonizarea TVA în UE a presupus reguli unice asupra : sferei de aplicare, bazei de impozitare, operaţiunilor supuse impozitării, persoanelor impozabile, operaţiunilor scutite. O aliniere a nivelului şi numărului cotelor încă nu s-a realizat în ţările membre UE, dar Comisia Europeană a propus 2 cote : cota standard (între 15-25%) şi cota redusă (minim 5 %).

Spre exemplu, în Germania există 2 cote : cota standard 16% şi cota redusă 7%, în Italia : cota standard 20% şi cota redusă 5% (la produse alimentare), în Franţa : cota standard 19% şi cota redusă 5,5 %, în Polonia : cota standard 22%, cota redusă 7% (pentru produse alimentare) şi cota superredusă 3% pentru produse alimentare neprocesate (miere, lapte, etc).

b) Accizele

Accizele (taxele speciale de consumaţie) – sunt aşezate asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat.

Accizele se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în baza unor cote procentuale aplicate asupra preţului de vânzare.

Accizele se stabilesc în sumă fixă (echivalentul euro/um) pentru : alcool, vinuri spumoase, bere, ţigarete, tutun, benzină, motorină, cafea, etc.

11

În cote procentuale, accizele se stabilesc pentru : blănuri naturale, bijuterii din aur, parfumuri, aparate video, cuptoare cu microunde, iahturi, arme, bărci cu motor, autoturisme, etc.

Baza de impozitare este diferită în funcţie de felul operaţiunilor, astfel pentru produsele din producţia internă: preţul de livrare mai puţin accizele, iar pentru produsele din import : valoarea în vamă la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale.

De exemplu, - pentru ţigări : acciza = acciza specifică + acciza ad valorem Nivelul accizei minime pentru tigarete in perioada 15 ianuarie - 30 iunie 2007

este de 31,25 euro/1000 ţigarete, respectiv 110, 419 lei/ 1000 ţigarete - pentru aparate de aer condiţionat : acciza = baza de impozitare x cota- pentru uleiuri minerale : acciza = baze de impozitare x acciza specifică x curs

valutar

2. Monopolurile fiscale

Statul instituie monopoluri fiscale asupra producţiei şi/sau vânzării unor mărfuri (tutun, sare, alcool, cărţi de joc, etc).

Monopolurile fiscale pot fi : depline nedepline

Monopolurile fiscale depline se impun atât în sfera producţiei materiale, cât şi în cea a comerţului cu ridicata sau cu amănuntul.

Monopolurile fiscale nedepline (parţiale) privesc numai producţia sau numai comerţul.

Printre ţările în care monopolurile fiscale au adus încasări la buget, putem menţiona : Italia (asupra tutunului şi chibriturilor), Germania (asupra alcoolului ), Spania (asupra tutunului şi petrolului).

Monopolurile fiscale se instituie de către stat în principal din 2 motive: - pentru că în acestă plajă de produse (tutun, alcool, băuturi alcoolice) se petrec

cele mai importante fenomene de evaziune, iar prin preluarea de către stat a producerii sau desfacerii acestora se înlătură în mare măsură aceste aspecte negative;

- pentru că activitatea din acest domeniu este producătoare de câştiguri importante;

În România primul monopol fiscal a fost cel al sării (1832), apoi a mai existat monopolul tutunului (în timpul domnitorului Al. I. Cuza 1964 ), monopolul cărţilor de joc (1866), monopolul hârtiei de ţigaretă (1900).

Ultimul monopol fiscal instituit în România a fost în 2000 asupra comercializării alcoolului etilic şi rafinat. Ulterior, în 2001 s-a renunţat la acest monopol.

3. Taxele vamale

Taxele vamale pot fi percepute de către stat asupra importului, exportului şi tranzitului de mărfuri. În practica fiscală internaţională, taxele vamale care se utilizează cel mai frecvent sunt cele asupra importului de mărfuri.

12

Taxele vamale de export – se întâlnesc sporadic, deoarece statele sunt interesate în încurajarea exportului de mărfuri, care constituie, în majoritatea cazurilor, mijlocul cel mai important de realizare a resurselor valutare. Atunci când totuşi se percep astfel de taxe, ele au un scop pur fiscal, fie unul economic.

În unele ţări statul instituie taxe vamale de export asupra unor materii prime sau asupra unor semifabricate pentru a determina prelucrarea lor în ţară.

Taxele vamale de tranzit - se instituie asupra mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terţe ţări.

Taxele vamale de import – se instituie asupra importului de mărfuri şi se calculează asupra valorii acestora, în momentul în care ele trec frontiera ţării importatoare.

După forma lor de exprimare, taxele vamale pot fi : taxele vamale ad-valorem se exprimă ca procent din valoarea mărfurilor

importate; Taxele vamale specifice sunt stabilite ca sumă fixă pe unitatea fizică de

marfă importată; Taxele vamale compuse apar ca o combinaţie a primelor două;

4. Taxele de timbru şi de înregistrare

Taxele de timbru (poartă acestă denumire pentru că încasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale)– se percep la efectuarea de către instituţiile publice a unor operaţii, cum sunt : autentificarea de acte, eliberarea unor documente (de exemplu : cărţi de identitate, paşapoarte, permise de conducere auto, etc), legalizări de acte, etc.

Taxele de înregistrare – se percep la vânzări de imobile, la constituirea, fuzionarea sau dizolvarea societăţilor de capital; de asemenea, ele se percep asupra fiecărei operaţii de vânzare şi respectiv, cumpărare la bursă, etc.

13