0

U. Sorin

Introducere în sistemul medical de urgen ățCurs de specialitate

Introducere în sistemul medical de urgență

EPA – echipaj de prim ajutor.Acordarea primului ajutor precoce poate însemna diferența dintre viață și moarte.

Reguli de bază- să ști ce nu trebuie să faci;- siguranța salvatorului;- cunoașterea echipamentului de prim ajutor;- cum să te descurci în lipsa echipamentului;- să ști cum să ajuți personalul serviciilor de urgență.

Să nu faceți nici o manevră care poate înrăutății starea victimelor.

Transportul:- simplu – starea pacientului permite stabilizarea lui la locul accidentului;- prompt – starea pacientului este gravă, iar transportul acestuia trebuie să se facă cât mai

repede posibil (permite evaluarea secundară a pacientului);- rapid – starea pacientului este foarte gravă, nu se poate stabiliza la locul accidentului.

Aspecte etico – legale

Standard de calitate:- trebuie îngrijit pacientul în cea mai bună măsură;- trebuie să oferiți același ajutor pe care o persoană cu pregătire similară ar face-o în

condiții similare.

Legislație- Legea 95/2006 – sistemul de urgență;- Ordinul Comun MS 2011 MAI 2138 – clasificarea ambulanțelor;- Ordinul Comun MAI/MSP 1092/1500 din 2006 – competențe;- Ordinul Comun MAI/MSP 2021/691 din 2008 – transmisia de date (art. 22), competențele

paramedicilor;- OMAI 695/2008 – portul ținutei;- OMAI 606/2008 – cheltuieli.

Consimțământul- Exprimat expres – se aplică persoanelor conștiente care își dau acordul verbal/non

verbal de a accepta tratamentul;

1

- Implicit – se aplică persoanelor inconștiente;- În cazul bolnavilor mintali – se cere acceptul tutorelui;- Testamentul – persoane care nu vor sa fie resuscitate.- Abandonul – situația în care o persoană instruită începe manevrele medicale de urgență

și le abandonează înainte de preluarea d către următorul eșalon specializat.- Legea bunului samaritean.

Anatomia aparatului respirator

Este format din totalitatea organelor care realizează schimbul de gaze între organism și mediul exterior. Prin căile aeriene pătrunde și ies gazele.

Căile aeriene superioare:- Cavitatea nazală – 2 fose nazale;

- sept nazal;- Faringe.

Căile aeriene inferioare:- Laringe;- Trahee;- Bronhii.

Plămânii sunt înconjurați cu pleură – viscerală (plămâni) - parietală .

Diafragma separă cutia toracică de cea abdominală și ajută la respirație.

Valori frecvență respiratorieADULȚI 12 – 18/minutCOPII 20 – 30/minut

NOU NĂSCUȚI 40 – 60/minut

Afecțiuni respiratorii:Tahipneea – frecvența respiratorie este peste valoarea normală;Bradipneea – frecvența respiratorie est sub valoarea normală;Dispnee – setea de aer;Apnee – lipsa respirației.

2

Anatomia aparatului cardio – vascular

Aparatul cardio – circulator este format dintr-un aparat central (inima) și un circuit închis (artere, vase capilare, vene). Inima are o greutate de aproximativ 300g.

3

Fig.1Compunerea inimii:

- Pericardul (învelișul extern);- Miocardul (mușchiul inimii);- Endocardul (învelișul intern).

Funcțiile inimii:Funcțiile electrice

- Automatism;- Excitabilitate;- Conductibilitate.

Funcția mecanică- Contractilitatea.

Circulația mică (pulmonară) inimă – plămâni – inimă.Circulația sistemică – inimă – cord – inimă.

Tensiunea arterială (TA) - presiunea sub care sângele circulă prin artere și pe care o exercită asupra pereților arterelor.

Valori normale TA

Categorie pacient

Sistola(contracția inimii)

Diastola(relaxarea inimii)

Unitate de măsură

ADULT 115 - 140 70 - 90 mmHgCOPIL 90 - 110 60 - 65 mmHg

NOU - NĂSCUT 65 - 80 40 - 50 mmHg

Afecțiuni:Hipertensiunea arterială(HTA) – T.A. este peste valoarea normală;Hipotensiunea arterială (hTA) – T.A. este sub valorile normale.

4

Pulsul – cu fiecare contracție se împinge în aortă un val de sânge care izbește sângele existent în vas și se propagă ca o undă. Pulsul se măsoară la nivelul arterei carotide(gât), Artera radială (la încheietura mâinii), artera popliteală (în spatele genunchiului), artera brahială (partea interioară a cotului), artera posterior tibiană (aproape de încheietura gleznei).

La nou născuți, pulsul se măsoară la nivelul arterei brahiale. Pulsul este cunoscut, în mediul de specialitate, și sub forma de Alură Ventriculară (AV) și

Frecvență Cardiacă (FC).

Valori normale a pulsului

Categorie pacient Valoare normală Unitate de măsurăADULT 60 – 80 bătăi/minutCOPIL 90 – 110 bătăi/minut

NOU NĂSCUT 130 - 140 bătăi/minut

Afecțiuni:Tahicardie – valoarea pulsului este peste cea normală.Bradicardie – Valoarea pulsului este sub ca normală.Componentele sângelui.Plasmă – lichid de culoare alb – gălbui, vizibil în beșici;Celule roșii (hematii) – transportă moleculele de oxigen;Celule albe (leucocite) – responsabile cu lupta infecțiilor, un nr mare de leucocite arată prezența

unei infecții;Trombocite – se ocupă cu coagularea sângelui.

Lanțul supraviețuirii

Fig.2

5

SVB – Suport vital de bază

SVA – Suport vital avansat

SVB – Adult

Obiective:

- Riscurile la care se expune salvatorul;- Cum se efectuează manevrele SVB.

Scopul SVB - Menținerea funcțiilor vitale care să nu permită instalarea morții biologice.

Resuscitarea de bază este un ansamblu de manevre care încearcă să mențină oxigenarea organelor vitale(cord, creier).

SCR – Stop Cardio Respirator.

Elemente de resuscitare:- Evaluarea primară;- Asigurarea eliberării căilor aeriene;- Compresii toracic externe (CTE);- Ventilația artificială cu aer expirat din plămânii salvatorului.

Riscurile salvatorului:- Eliminarea sau minimizarea riscului;- Manipularea;- Evitarea pericolelor externe (trafic, electricitate, gaz, curent etc.);- Tuberculoza;- Nu se transmite hepatita de tip B sau C;- Nu au fost raportate cazuri de infectare cu virusul HIV după aplicarea manevrelor de

resuscitare.

Evaluarea:- Siguranța salvatorului;- Verificarea conștiinței (verbal, tactil, stimuli dureroși);- Solicităm ajutor din partea persoanelor aflate împrejur (dacă victima este inconștientă);- Verificăm căile respiratorii (eliberarea căilor respiratorii prin hiper – extensie sau

subluxația mandibulei);- Verificarea respirației prin ascultare, văz și simț. Se urmărește expansiunea toracelui

pentru cel mult 10 secunde.- Dacă nu respiră, se anunță 112 și se încep manevrele de RCP(30:2);

Manevrele RCP se fac până când:- Victima își revine;- Sosirea ambulanței(ajutor calificat);- Epuizarea salvatorului.

6

Dacă, după RCP victima își revine, aceasta este pusă în poziția laterală d siguranță (PLS) și poziție neutră a capului. După punerea pacientului în PLS, pacientul este reevaluat din 2 în 2 minute.

CTE sunt în număr de 30, cu o frecvență de 100 compresii/minut și cu o adâncime de 5-6 cm.Respirația artificială se face în număr de două, cu o durată de aproximativ 1,5 secunde fiecare.

SVB - Copii și Sugari

Obiective:- Să cunoaștem categoriile de vârstă a pacienților;- Metoda de resuscitare a unui copil;- Metoda de resuscitare a unui sugar.

Categorii de vârstă0 – 28 Zile 28 zile – 1 an 1 an – pubertate

NOU NĂSCUT SUGAR COPIL

80% din SCP la copii apar din cauza respiratorii.Evaluarea:

- Siguranța salvatorului;- Verificarea conștiinței (verbal, tactil, stimuli dureroși);- Solicităm ajutor din partea persoanelor aflate împrejur (dacă victima este inconștientă);- Verificăm căile respiratorii (eliberarea căilor respiratorii prin hiper – extensie sau

subluxația mandibulei);- Verificarea respirației prin ascultare, văz și simț. Se urmărește expansiunea toracelui

pentru cel mult 10 secunde.- Dacă nu respiră, se anunță 112 și se încep manevrele de RCP(30:2);

Particularități:Eliberarea căilor aeriene la sugari și nou născuți se face prin aplicarea unui prosop în zona

coloanei cervicale(primele 7 vertebre a coloanei vertebrale), menținându-se capul pe ax( în același plan cu trunchiul).

PLS la copii este aceeași ca la adulți.În cazul copiilor, sugarilor și nou – născuților, procedura de RCP se începe cu 5 respirații

salvatoare.Ventilația la sugari se face, în același timp, în dreptul cavităților nazo – orală (nas și gură).

PLS la sugar și nou – născut- Semi-decubit lateral cu sprijin lateral și poziție neutră a capului;- Cu o mână se cuprind picioarele, iar cu cealaltă mână se introduce pe sub coloana

vertebrală, până ce ajungem în dreptul capului, susținând-ul între degetul arătător și mijlociu.

CTE la copil- Compresiile se fac în dreptul jumătății inferioare a sternului cu o mână (dacă gradul de

dezvoltare a cutiei toracice nu permite cu două mâini);- Compresiile trebuie să aibă o adâncime de 4-5cm;

7

- Frecvența compresiilor este de 100/minut;- Raportul compresiilor - 30:2 cu un salvator, 15:2 cu doi salvatori.

CTE sugari- Compresiile se fac cu două degete(arătător și mijlociu) în jumătatea inferioară a

sternului;- Compresiile trebuie să aibă o adâncime de 2-3cm;- Frecvența compresiilor este de 100/minut;- Raportul compresiilor 15:2

SVB nou – născuți:- Compresiile se fac în dreptul jumătății inferioare a sternului cu o mână (dacă gradul de

dezvoltare a cutiei toracice nu permite cu două mâini);- Raportul compresiilor – 3:1

Recunoașterea și tratarea obstrucției căilor aeriene superioare

Obstrucția căilor aeriene este cel mai rapid ucigaș. Dezobstrucția căilor aeriene este întotdeauna primul pas în salvarea pacientului.

Obstrucția căilor aeriene- Ușoară;- Severă (totală).

Semnele obstrucției ușoare:- Pacientul este conștient, poate vorbi;- Tușește eficient;- Are o respirație normală.

Conduita pentru obstrucția ușoară:- Victima este încurajată să tușească.

Semnele obstrucției severe (totale):- Conștient, dar nu mai poate vorbi;- Tușește ineficient (silențios);- Respirații șuierătoare;- Inconștient.

Conduita pentru obstrucția severă (totală):8

Manevra Haimlich (fig.3) – se aplică 5 lovituri intra-scapulare (între omoplați)cu pacientul aplecat spre înainte, pentru a facilita eliberarea căilor aeriene cu ajutorul gravitației, iar dacă după această manevră pacientul nu-și revine, atunci se aplică 5 compresii abdominale (pumnul strâns cu degetul mare în pun se poziționează la mijlocul distanței dintre diafragmă și ombilic).

Fig.3

Curățarea cavității orale se va face prin introducerea degetului arătător în colțul gurii, și sub formă de cârlig, se scoate cu acesta cauzele obstrucției căilor aeriene superioare.

La sugari și nou – născuți, pentru dezobstrucția căilor aeriene, se vor face 5 lovituri intra-scapulare cu podul palmei, urmate de 5 CTE(cu două degete).

A – Eliberarea căilor respiratoriiB – verificarea prezenței respirației și frecvența acesteia;C – asigurarea circulației sângelui.

9

Managementul căilor aeriene

Obiective:- manevre de deschidere a căilor aeriene;- adjuvanții căilor aeriene;- ventilație eficace.

Cauze comune ale obstrucției căilor aeriene- poziția capului (flexiei);- sânge;- vomismente;- corpi străini;- compresie extrinsecă: - hematoame ale gâtului; - abcese ale gâtului;- edem (umflarea) căilor aeriene (de la arsuri etc.).

Semnele obstrucției:- stridor (respirație zgomotoasă);- imposibilitatea de a vorbi;- flux prin căile aeriene – scăzut sau inexistent;- cianoza (colorația gri a tegumentului);- starea de inconștiență.

Precauții:- când se suspectează de fracturi de coloană, se procedează la imobilizarea capului.

Metode de deschidere a căilor aeriene- hiper-extensia capului (nu se va efectua în caz de suspiciuni de fracturi ale coloanei vertebrale);- subluxatia mandibulei;- aspirația oro și nazo-faringiană;- îndepărtarea corpilor străini vizibili.

Verificarea cavității bucale:- secreții(vomismente, sânge, mucoase);- corpi străini;

10

- dinți, proteze dentare etc.

Pentru curățarea cavității bucale- comprese înfășurate pe deget (pentru o mai bună aderență);- aspirator de secreții;- PLS. În cazul unui pacient traumatizat, curățarea cavității bucale cu pansament și mănuși se face în

decubit dorsal, cu capul în poziție neutră. La aspiratoarele mecanice:- sonda Yankauer (fig.4), rigidă, pentru aspirarea căilor aeriene superioare.

Fig4

- sonda moale, flexibilă, pentru aspirarea cavității nazale la nou născuți (se introduce 2 cm.)Pentru extractia corpilor străini din cavitatea bucală ce se află aproape de faringe, se utilizează

pensa Magill(fig.5).

11

Fig.5

Timp de aspirațieADULT 15 SECUNDECOPIL 10 SECUNDE

NOU NĂSCUT 5 SECUNDE

Adjuvanții căilor aeriene- calea oro-faringiană – nu se folosește la pacienții conștienți;- calea nazo - faringiană – nu s utilizează în cazul traumelor cranio – facial.

Calea oro – faringiană:- menține deschisă calea aeriană;- este utilizată la pacienții inconștienți sau cu reflexele faringiene abolite;- poate fi folosită și cu masca de ventilație.

Pipa Guedell (fig.6)- (de la moale la moale) – se măsoară distanța dintre comisura bucală și lobul urechii;- (de la tare la tare) – se măsoară distanța dintre incisivi și unghiul mandibular.- se folosește când pacientul este inconștient, se introduce cu partea arcuita înspre limbă iar apoi

se întoarce 180grade, pentru a elibera căile respiratorii și a susține limba.

Fig.6

Calea nazo – faringiană(sondă fig. 7):- se folosește la persoanele inconștiente cu reflexe faringiene prezente;- este mai bine tolerată de pacient;

12

- se dă cu lubrifiant înainte de introducere pentru a fi introdusă mai ușor și pentru a diminua eventualele traume.

Fig.7

Respirația

Respirația se determină prin simț, văz, auz.

Ventilația cu balon și mască

- se face numai de persoane instruite;- nu se utilizează în spații închise sau toxice;- sunt trei tipuri de baloane cu mască (pt. adulți, copii și nou născuți)

% oxigen

Mod de administrare

16 – 18%

Oxigen expirat de salvator SVB (respirație gură la gură, gură la nas)

13

21% Oxigenare cu balonul cu mască, cu aer ambiant60% Oxigenare cu balon și butelie de oxigen fără rezervor90 –

100%Oxigenare cu balon cu mască și rezervor, butelie de oxigen

Hipoxia – o stare patologică care presupune un aport insuficient de oxigen în sânge.

Oxigenoterapia

Este indicată în toate situațiile când suspicionăm existența hipoxiei.Hipoxia poate apărea în următoarele cazuri:- afecțiuni respiratorii;- afecțiuni cardiace;- șocurile de divers etiologi;- afecțiuni cardio – cerebrale;- afecțiuni cardio – vasculare;- arsuri;- hemoragii.

Oxigenul poate fi administrat din butelii portabile de diverse capacități sau ”de la perete” în situația în care este un rezervor central.

Formula de calcul pentru autonomia buteliei de oxigen

Metode de administrare a oxigenului

% oxigen

Concentrație

Mod de administrare

16 – 18%

- Oxigen expirat de salvator SVB (respirație gură la gură, gură la nas)

21% - Oxigenare cu balonul cu mască, cu aer ambiant60% - Oxigenare cu balon și butelie de oxigen fără rezervor90 –

100%- Oxigenare cu balon cu mască și rezervor, butelie de oxigen

44% 6 l/min

Sonda nazală (ochelari nazali)

60% 7-8 l/min

Mască de oxigen simplă

24 – 50%

6 -8 l/min

Mască de tip VENTURI

14

Volum (litri) X Presiune (atmosfere)

Debit (litri)

90 – 100%

Masca de oxigen cu rezervor

reglabil

reglabil

Masca cu nebulizare (se poate controla concentrația și procentul de oxigen)

La cazurile simple, oxigenul din butelii se administrează o concentrație de 6 – 8 l/min, iar la traumatisme, hemoragii, între 10 – 12 l/min.

Pulsoximetru – aparat pentru măsurat cantitatea de oxigen în sânge.SpO₂ - concentrația de O₂ din sângele periferic.SₐO₂ - Concentrația de O₂ din sângele arterial.

Sistemul digestiv

Sistemul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcții principale digestia, absorbția și eliminarea reziduurilor neasimilate.

Cavitatea bucală:- Este despărțită de fosele nazale prin bolta palatină (palatul dur, cerul gurii);- Limba;- Dinții;- Faringe.

Esofagul (20 – 30 cm)- realizează legătura între faringe și stomac.Stomac:

- Sfincterul cardia;- Vilozități;- Sfincterul Pylorus.

Intestinul subțire (4 m):- Duoden;- Jejun;- Ileonul.

Intestinul gros(colon - 1,7 m):- Cecul;- Colonul ascendent, transversal, descendent, sigmoid;- Rect;- Anus.

Glande:- Salivare- Ficatul (cea mai mare glandă);

15

- Vezica biliară;- Pancreasul(secretă suc pancreatic și insulină).

Durerea în bară (dintr-o parte în cealaltă, paralel cu diafragma) este un simptom a unor anomalii la nivelul pancreasului.

Topografie anatomică

Fig.8

16

Ritmuri cardiace

Fig.9

17

-Unda P – propagarea impulsului electric prin atrii, NSA-Undele QRS – propagarea impulsului electric în ventricul;-Unda T – refacerea celulelor la starea inițială;-Undele PQRST – sun bătăi egale cu o bătaie cardiacă.

Miocite – celule a fibrei musculare a cordului, cu activitate electrică.

Ritmuri șocabile:- (FV) - Fibrilație Ventriculară (fără puls);- (TV) - Tahicardia Ventriculară (se manifestă fără puls).

Ritmuri ne-șocabile:- (A) – Asistola (activitate electrică fără puls);- (DEM) – Disociația electromecanică (fără puls).

Asistolie – Nu mai funcționează miocitele; Aritmie – inima bate neregulat ( >150 bătăi/min sau < 60 bătăi/min)

(Tas) Tensiune arterială sistolică - < 90 mmHg - alterarea conștiinței, palid, transpirat.Lipotimie – leșin, oxigenul nu ajunge în cantitate suficientă la creier, funcțiile vitale sunt

prezente;Sincopă – pierderea conștiinței, fără semne vitale.Infarct - obturarea unei artere.Ortopnee – pacientul este amețit, nu poate sta în picioare.Sindromul Adam – Stockes – moartea subită la adulți.

Ritm cardiac Puls (P) T.A. SpO₂ Măsură de luat Imagine RITM NORMAL 60 - 80 120 - 90 90 -FV 180 – 200 0 - 0 0 șocASISTOLIE 0 0 0 RCP

18

Fig. 10

Defibrilarea semiautomată

Defibrilarea este obținerea unei activități mecanice a inimii după 5 secunde de la aplicarea unui șoc electric extern în caz se SCR.

Unda electrică depinde de:- Poziția electrozilor;- Contactul electrozilor cu pielea pacienților;- Energia transmisă;- Dimensiunile trupului victimei.

Componente:- Sursa de energie;- Condensator;- Electrozi.

Modele :- Manuale;- Semiautomate;- Automate.

(DSE) – Defibrilatorul Semiautomat Extern- Analizează ritmul cardiac;- Pregătesc aplicarea șocului;- Au specificitate pentru recunoașterea ritmului ce se pretează pentru defibrilare, până la

100%.

Avantaje:- Necesită mai puțină pregătire;- Nu necesită interpretare ECG;- Convenabile pentru defibrilare și prim ajutor;- Programe de defibrilare pentru public.

Utilizare:- se șterg urmele de lichide de pe trup;- se aplică electrozii adezivi;- se face analiza ECG automată;- se încarcă automat dacă ritmul cardiac se pretează la defibrilare;- șocul se livrează numai la comanda salvatorului.

Utilizarea în siguranță:- îndepărtați sursele de O₂din zona defibrilării la cel puțin 1 m de aceasta;- atenție la mediul în care defibrilăm (nu se defibrilează în mediu umed, toxic etc.);

19

- se șterg toate urmele de lichide de pe toracele pacientului (transpirație, apă, medicamente sub formă de plasturi);

- operatorul și persoanele din jur trebuie să fie perfect izolate de pacient;- pe timpul defibrilării nu est permis contactul direct sau indirect (conductori electrici -

metale, lichide etc.);- în cazul unui implant de tip peace maker, padelele se aplică la aproximativ 8cm de

acestea.

Algoritm Defibrilare Externă Automată

Se întrerupe RCP în momentul în când DSE este pregătit de analiză, manevrele RCP se întrerup doar la prima analiză, ulterior pentru fiecare analiză întâi se finalizează manevrele RCP.

După livrarea șocului sau în caz că nu se recomandă, RCP.20

INCONȘTIENT?

DESCHIDEȚI CĂILE RESPIRATORII!NU VENTILEAZĂ NORMAL

STRIGAȚI DUPĂ AJUTOR!

CPR 30:2PÂNĂ LA ATAȘAREA DEA

TRIMITEȚI/PLECAȚI DUPĂ DEA!

DEA EVALUEAZĂ RITMUL NU SE MIȘCĂ PACIENTUL

INDICAȚIE DE ȘOC

UN ȘOC

RELUĂM RCP IMEDIAT PT 2 MINUTE

FĂRĂ INDICAȚIE DE ȘOC

RLUAȚI IMEDIAT RCP 30:2

SE CONTINUĂ PÂNĂ CÂND VICTIMA ÎȘI REVINE( DESCHIDE OCHII ȘI RESPIRĂ NORMAL)

La următoarea evaluare se așteaptă terminarea ciclului de 30:2;La copii sub 1 an nu se folosește DSE.LA copii peste 8 ani sau/și peste 25 kg vor fi utilizate DSE.

Utilizare DSE:- porniți defibrilatorul;- aplicați și poziționați electrozii anterior;- nu atingeți pacientul și analizați ritmul;- asigurați-vă că administrați șoc dacă este indicat;- începeți RCP, reevaluați la 2 minute.

Șansele scad cu 10%/min între instalarea SCR și prima defibrilare.

DSE corpulus 3:- monitorizare;- diagnostic;- terapie.

Situații speciale în resuscitare

Hipotermia – temperatura centrală a corpului victimei este de sub 35⁰C.

Probleme speciale:- imersia;- pacienții cu vârste extreme;- leziuni/boli;- consumul de medicamente, alcool.

Caracteristicile hipotermiei:- Hipotermia poate mima moartea (puls/ T.A. inexistentă sau extrem de mică);- Efect de protecție cerebrală (circulația sângelui este mai lentă);- Pacientul nu este declarat mort decât dacă există leziuni evidente incompatibile cu viața

sau când gradul de îngheț a corpului nu permite RPC (rigid).

Încălzirea:- Scoatem pacientul din mediul rece;- Se îndepărtează hainele reci/ude;- Mobilizarea poate precipita apariția aritmiilor (sângele rece periferic ajunge cu o

temperatură scăzută în inimă);- Se previne pierderile ulterioare de căldură (cu folie de izopren, pături groase etc.);- Încălzire externă (par, aer cald etc.);

21

HIPOTERMIA UȘOARĂ 35⁰C- 32⁰CHIPOTERMIA MEDIE 32⁰C - 30⁰CHIPOTERMIA SEVERĂ < 30⁰C

- Se transportă ”RAPID” pacientul la spital;- În caz de degerături puternice, pacientul poate prezenta gangrene;- Reîncălzirea se face cu 1⁰C/oră.

RCP – femei gravide

Pentru manevrele RCP la femei gravide, este nevoie de cel puțin 2 salvatori. Într-o astfel de situație, se solicită ajutor pentru SVA prin 112.

Căile aeriene:- Risc crescut de regurgitare;- Menținerea deschisă a căilor respiratorii prin poziția de siguranța specifică femeilor gravide.

Respirație dificilă:- Datorită ascensionării diafragmei și a limitării mișcării lui d către sarcina;- La insuflație poate fi nevoie de o presiune mai mare ca de obicei.

Circulația:- În decubit dorsal, face presiune pe vena cavă;- RCP se face în semi-decubit lateral stâng.

Poziția de resuscitare la gravide

Fig. 11

22

Electrocutarea

Electricitatea:

- Casnică;- Industrială.

Factori care influențează severitatea:- Tensiunea curentului;- Intensitatea curentului electric eliberat;- Rezistența la curentul electric;- Zona și durata contactului.

Fulgerarea:- Stop cardiac;- Paralizia mușchilor respiratori poate provoca SCR;- Leziuni neurologice extinse.

Intoxicații

Tipuri de intoxicații:

- Monoxid de carbon (CO);- Fum de la incendiu;- Substanțe organofosforice;- Substanțe caustice;- Ciuperci;- Medicamente și droguri.

Principii:- Siguranța salvatorului;- Anamneza (scurt istoric – ce a consumat, de cât timp etc.);- Evaluarea pacientului;- Identificarea substanței toxice (recipientul etc.);- Cantitatea și timpul scurs de la ingerare/ contact cu substanța toxică;- Identificarea altor victime;- Transportul la spital.

23

Intoxicațiile cu monoxid de carbon (CO)

- Este un gaz inodor, incolor și fără gust;- Este o intoxicație accidentală, de obicei colectivă, des întâlnită în anotimpul rece.

Manifestări clinice: - Astenie;- Cefalee (dureri de cap);- Amețeli;- Grețuri;- Vărsături;- Pierderea conștiinței;- Aspect vișiniu a pielii.

Conduită:- Siguranța salvatorului;- Pacientul trebuie scos din mediul toxic;- Transport rapid la spital;- Administrare de O₂ în cantități mari.

Intoxicația cu fum de incendiu

Manifestări clinice:- Cefalee;- Agitație;- Tulburări de conștiință;- Depozite de funingine la nivelul foselor nazale, a gurii și faringelui;- Tuse;- Dispnee;- Voce răgușită;- Frecvent asociate cu arsuri.

Conduită:- Se scoate victima din mediul toxic;- Se administrează cantități mari de O₂;- Transport ”RAPID” la spital;- În caz de SCR, se fac manevrele de RCP.

Intoxicații cu substanțe organofosforice24

Substanțele se găsesc în:- Insecticide;- Pesticide;- Ierbicide.Acest tip de intoxicație prezintă o importanță mare pentru siguranța salvatorului, datorită gradului

mare de asimilare a substanțelor organofosforice cutanat (prin piele), respirator și digestiv.

Intoxicația cu ciuperci

Manifestări clinice:- Colici abdominali;- Grețuri;- Vărsături;- Stare generală alterată;- Semne ale intoxicației pot apărea și după 72 de ore.

Conduită:- Prezentarea rapidă la medic;- Gravitatea afecțiunilor este direct proporțională cu întârzierea prezentării la medic.

Intoxicații cu substanțe caustice

Manifestări clinice:- Senzația de arsură a mucoasei bucale;- Dureri la înghițire;- Vărsături mucoase apoi sangvinolente(amestecat cu sânge);- Dureri abdominale;- Dureri toracice.

Conduită:- Se evită contactul direct între gura salvatorului și cea a victimei;- Se poate folosi o bucată de tifon pentru a preveni contactul direct cu gura pacientului;- Este interzis provocarea de vărsături sau neutralizarea substanței corozive.

Intoxicația cu medicamente

Atenție la categoriile de medicamente:- Cardiace;- Sedative;- Antipsihotice;

25

- Antidepresive.Atunci când recipientul de la medicamentul ingerat este în apropierea victimei, acesta se ia pentru

identificarea substanței la spital.

Intoxicația cu droguri

- Atenție la funcțiile vitale, acestea pot oscila dramatic într-un timp scurt;Se urmăresc:- Tulburările de comportament (poate deveni agresivă);- Ochii injectați (dimensiunea pupilelor este mică);- Praf în jurul nărilor;- Arsuri în jurul buzelor;- Urme de injecții pe brațe și picioare.

Arsurile

90% dintre arsuri sunt de natură termică, iar 10% de natură chimică/electrică.La copii cu vârstele cuprinse între 1 – 5 ani, cel mai frecvent sunt întâlnite arsurile determinate

prin opăriri, în timp ce la băieții cu vârste cuprinse între 17 – 30 ani arsurile sunt cauzate de lichide combustibile.

Supraviețuirea este direct influențată de resuscitarea și stabilizarea inițială!Arsurile sunt accidente provocat de acțiune căldurii sub diferite forme, agenți chimici,

electricitate și radiații.

Clasificarea arsurilor:Arsuri termice:

- Flacără;- Lichide cu temperatură înaltă (opărire);- Metale încălzire;- Gaze sau vapori supraîncălziți;- Corpi solizi incandescenți.

Arsurile chimice:- Acid sulfuric ;- Acid azotic;- Acid clorhidric;- Hidroxid de sodiu;- Hidroxid de potasiu;- Hidroxid de calciu.

Arsurile electrice – sunt datorate contactului direct cu un conductor electric aflat sub tensiune.26

Arsurile prin radiații – sunt produse de razele solare, raze ultraviolete etc.Funcțiile pielii:

- Reglează regimul termic a corpului;- Previne pierderea lichidelor;- Are un rol de protecție față de factorii externi.

Calculul suprafeței arse

Fig.12

Pentru calcularea suprafeței afectată a corpului victimei, se folosește regula lui Wallace sau regula lui 9 (fig.11)

Localizări periculoase a arsurilor:- Față, gât (pot duce la complicații ale aparatului respirator);- În apropierea feței (pleoape), mâini, peroneu, zonele de flexie ale membrelor,leziuni

circulare la nivelul membrelor;- Arsurile care depășesc mai mult de 30% din suprafața arsă, indiferent de gradul de

arsură, pun în pericol funcțiile vitale ale pacientului;- Arsurile de gradul III, și care depășesc o suprafață de 10%, pun în pericol funcțiile vitale

ale pacientului;- Arsurile complicate cu fracturi și cu distrugeri masive de țesuturi moi;- Arsuri profunde cauzat de substanțe acide sau de curent electric.

Clasificarea arsurilor:Arsuri de Gradul I:

27

- Interesează numai stratul superficial a pielii;- Se manifestă prin roșeață, edem local, durere, frisoane;- Arsura tipică de gradul I este eritemul(roșeață în formă de pete) solar produs prin

expunere îndelungată la soare;- Durează 3-4 zile, roșeața scade și este înlocuită cu pigmentație brună;- Arsurile de gradul I nu se iau în considerare pentru calculul suprafețelor arse;- Se tratează cu creme hidratante.

Arsuri de gradul II:- Se prezintă cu o veziculă (pungă membranoasă) plină cu plasmă(de culoare alb – gălbui)

extravazată(din sânge);- Acest tip de arsură este provocat de lichide fierbinți sau metale incandescente, care au

acționat pentru o perioadă scurtă asupra pielii;- Veziculele nu se sparg, astfel infecția ariei afectate este întârziată;- Este cea mai dureroasă arsură pentru că sunt atinse terminațiile nervoase de la acest

nivel;- Vindecare se face în 2-3 săptămâni, dacă se previne infecția.

Arsurile de gradul III:- Interesează pielea în toată profunzimea ei;- Apare în zone negre, de necroză sau flictene (bășică) conținut sangviolent (amestecat cu

sânge);- Durerea nu mai este atât de intensă, durerea poate fi absentă pentru că terminațiile

nervoase pot fi sau sunt distruse.

Primul ajutor în cazul arsurilor

Procedură:- Siguranța salvatorului;- Scoaterea din mediul ostil;- Controlul nivelului de conștiință;- Evaluarea funcțiilor vitale.

Caracteristici:Arsuri cu flacără:

- Oprirea cât mai rapidă a arderii cu un jet de apă asupra zonei arse ( este valabil și când flacăra este stinsă, deoarece în acest moment arsura se poate propaga în continuare în profunzime);

- Se îndepărtează hainele, cu condiția să nu fie lipite de arsuri;- Se protejează pacientul împotriva hipotermiei;

Substanțe chimice:- Spălarea zonelor afectate cu jet de apă pentru o perioadă mai lungă, pentru a îndepărta

complet substanța chimică;

28

- Profunzimea arsurilor este în funcție de timpul de contact și concentrația substanței chimice.

Curent electric:- Îndepărtarea pacientului de sursa electrică, sau invers;- Victimele sunt suspicionate de fracturi de coloană cervicală datorită motricei acțiunii;- Provoacă leziuni atât la suprafață cât și în profunzime (la nivelul organelor interne).

Conduita de urmat în cazul unei insuficiențe respiratorii

Insuficiența respiratorie este incapacitatea plămânilor de a face față schimburilor normale de gaze respiratorii în condiții de repaus și efort.

Semne clinice:- Dispnee, bradipnee expiratore în cazul astmului bronșic, respirație zgomotoasă în cazul

obstrucțiilor, tahipnee;- Cianoză( culoar albastră a pielii și mucoaselor datorită lipsei oxigenului) inițial la nivelul

buzelor și a extremităților;- Agitație alternând cu somnolență;- Folosirea musculaturii pentru procesul de respirație (tiraj intercostal, ridicarea umerilor,

respirație abdominală);

WHEEZING – respirație șuierătoare pe aceeași tonalitate, atât la inspirație cât și la expirație, sau doar la inspirație. WHEEZING - ul este cauzat de o îngustare sau de o obturare parțială, localizată la căile respiratorii(laringe, trahee, bronhii )de către o tumoare, un corp străin, o inflamație etc.

BPOC(bronhopneumopatia cronică obstructivă) - afecțiune a aparatului respirator, căile respiratorii sunt îngustate sau obturate iar alveolele rămân plini cu oxigen, făcând expirația dificilă. Este o afecțiune cronică (pe viață) datorită existenței într-un mediu toxic (zone cu mult praf și fum, fumat activ și pasiv, foști fumători etc.)

Conduita de urmat:- Evaluarea pacientului;- Asigurarea și liniștirea pacientului pentru a nu intra în panică;- Pacientul se așează în poziție semișezândă sau în ce în care poate respira cel mai ușor;- Oxigenoterapie pe mască și rezervor;- Monitorizarea funcțiilor vitale;- Supravegherea continuă a pacientului;- Transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

29

Conduita de urmat în cazul unor dureri toracice

Inima trebuie să primească într-un nivel constant O₂ prin sânge, acesta fiind transportat printr-un sistem complex de capilare care ”învelește” inima.

Angină pectorală – denumire utilizată atunci când afecțiunea cardiacă nu este identificată;

Tipul durerii:- O simplă jenă toracică;- Durere constructivă;- Durere în menghină;- Lovitură de pumnal (durere puternică resimțită într-un singur loc);- Durerea survine în repaus sau este declanșată de efort;- Durerea poate fi variabilă (să evolueze de la un tip de durere la alta) în funcție de poziție

sau/și respirație;- Durerea poate fi crescută la palpare (pacientul nu suportă palparea în zona unde resimte

durerea).

Localizare:- Retrosternal (în spatele sternului);- Lateral toracică;- Mediană;- Profundă.

Iradieri:- membre superioare;- gât;- mandibulă;- umăr;- spate;- regiunea epigastrică (partea superioară a mijlocului abdomenului).

Durată/periodicitate:- scurtă;- prelungită;- recidivată.

Orar:- nocturnă;- matinală;- după servirea mesei.

Conduită de urmat:- Evaluarea pacientului;

30

- Asigurarea și liniștirea pacientului pentru a nu intra în panică, interzicerea oricărui tip de efort;

- Oxigenoterapie pe mască și rezervor;- Monitorizarea funcțiilor vitale;- Supravegherea continuă a pacientului;- Transmiterea datelor la spital (ECG în 12 derivații);- Transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

Conduita de urmat în cazul unor hipo / hiperglicemii

Gli – glicemie

Parametrii normali ai glicemiei 80 – 120 mg/dl.

Hipoglicemia – se datorează insuficienței aportului de glucoză la nivelul neuronilor, glucoza fiind sursa energetică a creierului.

Când valoarea Gli < 40 mg/dl - COMĂ HIPOGLICEMICĂ

Semne clinice:- Transpirații;- Tahicardie;- Anxietate (temeri nejustificate);- Tremor (mișcare anormală caracterizată prin oscilații ritmice involuntare ale unei părți a

corpului – membru, trunchi, față);- Tulburări vizuale (încețoșarea vederii);- Tulburări de conștiință de la obnubilare (stare de întunecare parțială a cunoștinței

treaptă a conștiinței);- Agitație psiho – motorie (conglomerat de comportamente dezorganizate, zgomotoase,

variate ca intensitate).

Conduită de urmat:- Eliberarea căilor aeriene;- Oxigenoterapie pe mască cu rezervor;- Măsurarea glicemiei;- Monitorizarea funcțiilor vitale;- Supravegherea continuă a evoluției pacientului;- Dacă pacientul este conștient, i-i se administrează o linguriță cu sirop (zahăr cu apă);- Transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

Hiperglicemia – este rezultatul deficitului de insulină cu creșterea moderată sau severă peste valorile normale a glicemiei.

31

Semne clinice:- Anorexie (lipsa apetitului);- Grețuri;- Vărsături;- Dureri abdominale;- halena acetonemia (limbă urcată, albă, cu beșicuțe, gust rău în gură);- mai rar, modificări a stării de conștiință (acestea au loc într-un timp foarte scurt);- polidipsie ( senzația exagerată de sete);- polifagie (ingerarea de cantități mari de hrană datorită unui apetit crescut.)

Conduită de urmat:- Eliberarea căilor aeriene;- Oxigenoterapie pe mască cu rezervor;- Măsurarea glicemiei;- Monitorizarea funcțiilor vitale;- Supravegherea continuă a evoluției pacientului;- Transportul la cea mai apropiată unitate medicală.

Conduita de urmat în cazul unor stări de șoc

Starea de șoc rezultă dintr-o inegalitate între nevoile tisulare (celulare) și aportul de O₂.

Semne clinice:- Puls tahicardic, filiform (u amplitudine foarte mică, greu perceptibil);- Tensiune arterială inițial no9rmală, ulterior hipotensiune;- Timpul de reumplere a vaselor capilare este mai mare de 2 secunde;- Polipnee (frecvență respiratorie mai mare de 25/min) cu dispnee;- Cianoza, tegumente marmorate (piele cu aspect de marmură);- Agitație sau somnolență;- Extremități reci, palide sau calde, roșii.

Șocul cald (la extremități) – de natură infecțioasă;Șocul rece (la extremități) – de natură cardiacă, hemoragică (circulatorie).

Tipuri de șoc:- Șoc cardiogen – inima brusc nu mai poate pompa sânge (infarct miocardic, aritmii, boli

valvulare);

32

- șoc hipovolemic – este provocat de hemoragii masive sau deshidratare (vărsături, diaree acută a sugarului, arsuri)

- șoc distributiv - anafilactic, septic (septicemie), neurogen;- șoc obstructiv – tamponadă cardiacă (compresie lentă sau rapidă a inimii datorată

acumulării pericardice de lichide, puroi, cheaguri de sânge sau gaz), tumoare cardiacă, embolism pulmonar (obstrucția unei artere pulmonare).

Volemie – volumul sanguin total.

Șocul cardiogen

Semne clinice:- transpirații reci;- tahicardie cu puls filiform;- hTA;- dispnee;- durere retrosternală (în spatele sternului).

Conduită de urmat:- repaus absolut a pacientului, într-o poziție semișezândă;- oxigenoterapia pe mască cu rezervor;- monitorizarea funcțiilor vitale;- supravegherea continuă a evoluției pacientului;- transportul pacientului la cea mai apropiată unitate medicală.

Șoc hipovolemic

Semne clinice:- tegumente palide cu transpirații reci;- timpul de reumplere a vaselor capilare este mai mare de 2 secunde;- T.A. inițial anormală, ulterior hTA;- Puls tahicardic, filiform;- Pacientul manifestă senzația de sete.

Conduita de urmat:- repaus absolut a pacientului, într-o poziție semișezândă;- oxigenoterapia pe mască cu rezervor;- monitorizarea funcțiilor vitale;- supravegherea continuă a evoluției pacientului;- hemostază în cazul hemoragiilor;- transportul pacientului la cea mai apropiată unitate medicală.

33

Șoc distributiv

Semne clinice:- puls tahicardic și filiform;- hTA;- roșeața pielii;- senzație de căldură cutanată;- anxietate.

Conduita de urmat:- scoaterea victimei din mediu, întreruperea contactului cu agentul alergen;- oxigenoterapia pe mască cu rezervor;- monitorizarea funcțiilor vitale;- transportul pacientului la cea mai apropiată unitate medicală.

Șoc obstructiv

Semne clinice:- dispnee;- cianoza buzelor și extremităților;- hTA;- timpul de reumplere capilară este mai mare de 2 secunde;- paloare (palid).

Conduita de urmat:- pacientul se pune în poziție semișezând;- oxigenoterapia pe mască cu rezervor;- monitorizarea și supravegherea funcțiilor vitale;- transportul pacientului la cea mai apropiată unitate medicală.

Conduita de urma în cazul unui accident vascular cerebral(AVC)

AVC este cauzat de scăderea aportului de O₂ la nivelul celulelor nervoase și se manifestă prin pierderea funcțiilor lor.

Mecanism de producere:- înfundarea unei artere a creierului cu un cheag de sânge ( cel mai des infarct cerebral);- spargerea unui vas de sânge din creier cu inundarea țesuturilor nervoase.

34

Semne clinice:- în funcție de mărimea țesutului nervos cerebral afectat, și de localizarea acestuia,

pacientul poate fi alert, confuz sau comatos (stare de comă);- Cefalee;- Amorțeală sau paralizie pe o parte a corpului;- Amețeli;- Incapacitatea de a vorbi;- Tulburări de vedere;- Pupile de dimensiuni inegale;- Convulsii(contracție bruscă, involuntară a musculaturii unui segment a corpului).

Pupile:

35

Pupilă normală

Mioză (pupila este de dimensiuni mai mici decât cea normală)

Midriază ( pupila este de dimensiuni mai mari decât cea normală)

Anizocorie – inegalitate pupilară

Anizocoria este un semn a AVC, iar când hTA < 70 (sistolica) atunci circulația sanguină cerebrală este afectată.

Evaluarea:- Rugați victima să vă arate dinții sau să vă zâmbească larg (pareze faciale);- Rugați victima să-și închidă ochii și să-și ridice brațele în față și să le mențină pentru 10

secunde ( capacitatea de menținere a echilibrului);- Rugați pacientul să repete după dumneavoastră o propoziție simplă (se investighează

dacă nu a fost afectată memoria).

Conduita de urmat:- Evaluarea pacientului urmând ABC;- Oxigenoterapia pe mască cu rezervor;- Se solicită ajutor pentru SVA;- Se măsoară glicemia (hipoglicemia poate mima un AVC);- Motorizarea funcțiilor vitale;- Supravegherea continuă a evoluției pacientului;- Pacientul se transportă la cea mai apropiată unitate medicală.

Convulsii:- Pacientul nu se imobilizează, doar i se ține capul pentru a nu suferii leziuni prin lovirea

acestuia de suprafețe dure;- O convulsie începută nu poate fi oprită și durează mai puțin de 5 minute;- Pacientul este inconștient, nu are semne vitale;- Somn postaccentuat (după convulsie pacientul se manifestă ca și cum ar dormi);- La două convulsii succesive poate surveni SCR.

Dacă SCR a avut loc la mai puțin de 1 minut, atunci pupila este midriază, ulterior micșorându-se în dimensiune.

La AVC este prezentă anizocoria, pupila cea mai mare indică partea cerebrală afectată (ochiul drept – creier stâng și invers).

AVC ischemic tranzitoriu – este în general prezent la femei, iar pacientul nu este afectat, pacientul are reacții psihogene.

36

Conduita de urma în cazul unor dureri abdominale

Cea mai mare urgență, atunci când pacientul se plânge de dureri a cavității abdominale, este abdomenul acut (iritarea peretelui abdominal intern datorită unei infecții, perforări sau prezența unor fluide anormale – sânge, urină, puroi). În acest caz abdomenul, la atingere, are densitate de lemn.

Abdomen acut – medical – coliciAbdomen acut – chirurgical – ulcer etc.

Semne clinice:- Lipsa poftei de mâncare;- Grețuri, vărsături;- Diaree sau constipație;- Mărirea în volum a abdomenului;- Semne de șoc( echimoze etc.).

Conduita de urmat:- Evaluarea ABC;- Oxigenoterapia pe mască cu rezervor;- Solicitați ajutor pentru SVA;- Monitorizați funcțiile vitale;- Supravegherea continuă a evoluției pacientului;- Transportul către cea mai apropiată unitate medicală, într-o poziție confortabilă (chiar și

indicată de pacient).

Asistarea nașterii

Semne clinice:- Absența menstruației;- Creșterea circumferinței abdomenului;- Urinări frecvente;- Mișcări fetale.

Aprecierea vârstei sarcinii:- Data ultimei menstruații;- Data primelor mișcări fetale.

Travaliul:- Dureri de spate la vertebrele lombare;- Dureri la etajul abdominal inferior;- Secreții sangvinolente și dopul de mucoasă.

37

Travaliul declanșat:- Contracții uterine repetitive, tot mai dese, de la o contracție la 10 minute, la o contracție

la 4-5 minute;- Ruperea membranelor.

Etapele nașterii:- Dilatarea (pregătirea canalului pentru naștere);- Expulsia fătului;- Delivrența (expulsia placentei).

Materiale necesare:- Mănuși sterile de protecție;- Pensă pentru cordonul ombilical;- Foarfece;- Câmpuri sau prosoape curate;- Aspirator de secreții cu sondă moale;- Balonul de ventilație și masca pentru nou născuți.

Asistarea nașterii:- Explicați gravidei motivele nașterii;- Explicații să împingă concomitent cu fiecare contracție;- Temperatura în ambulanță trebuie să fie constantă, de 27⁰, nou născutul pierde foarte

ușor din temperatura corpului (prevenirea hipotermiei), iar în absența unui incubator, copilul nou născut se așează pe pieptul mami și se acoperă cu prosoape curate.

Traumatismele părților moiHemoragii, homeostaza și pansamente

Homeostază – procesul de oprire a hemoragiei.În funcție de starea tegumentului, traumatismele pot fi:

- Închise (contuzii) – tegumentul rămâne intact;- Deschise (plăgi) – tegumentul este lezat.

Contuziile sunt traumatisme ce rezultă din acțiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare, păstrând însă integritatea tegumentelor.

În funcție de acțiunea agentului vulnerabil, contuziile sunt:- Superficiale;- Profunde.

Echimoza este cea mai simplă formă de contuzie, ce apare datorită ruperii vaselor sangvine din țesutul subcutanat (sub piele) – apare ca o zonă roșie – albăstruie, care în câteva zile își modifică culoarea, devenind vânătă, apoi galben – verzui.

38

Hematomul este o tumefiere dureroasă, de volum variabil, ce apare din cauza acumulării între țesuturi sau organe, a unei cantități variabile de sânge, prin ruperea accidentală a unor vase sangvine mari .

Plăgile sunt leziuni produse de agenți mecanici, fizici sau chimici. În cazul plăgilor, o mare importanță o are intervalul dintre producerea plăgii și momentul aplicării primului tratament, astfel, se consideră o plagă recentă este aceea căreia i se aplică tratament într-un interval de 6 – 8 ore.

Semne clinice:- Durere de intensitate variabilă;- Hemoragie de intensitate variabilă.

Principii de tratament a contuziilor:- Contuziile ușoare nu necesită tratament;- Alte contuzii trebuie tratate prin aplicarea de gheață, compresie ușoară sau ridicarea

membrului lezat;- O contuzie extinsă poate masca o fractură subiacentă, membrul respectiv trebuie

imobilizat.

Principii de tratament a plăgilor:- Controlul hemoragiei;- Prevenirea suprainfecției plăgii;- Stabilizarea părții lezate;- Stabilizarea oricărui corp penetrant.

Hemoragia reprezintă scurgerea sângelui în afara sistemului vascular printr-una sau mai multe soluții de continuitate. După tipul vasului lezat, hemoragia poate fi:

- Arterială – sângele este de culoare roșu – deschis, bine oxigenat și țâșnește ritmic, în sincron cu bătăile inimii;

- Venoasă – sângele este de culoare roșu – închis (mai puțin O₂, mai mult CO₂) se exteriorizează cu presiune constantă, lentă;

- Capilară – este o hemoragie difuză, fără a se identifica cu un vas de calibru mare sau sursa principală a hemoragiei.

În funcție de sediul sângerării, hemoragia poate fi:- Externă – sângele se scurge în afara organismului, printr-o soluție de continuitate

tegumentară (plagă);- Internă – sângele se acumulează într-una din cavitățile normale ale organismului;- Exteriorizată – caracterizată prin hemoragie internă într-un organ cavitar, urmat de

eliminarea sângelui la exterior prin cale naturală.

În funcție de cantitatea de sânge pierdut, hemoragia pot fi:- Mică – se pierde până la 500ml sânge;- Medie – se pierde o cantitate de sânge cuprinsă între 500 – 1000 ml sânge (agitație,

amețeli în ortostatism – poziția verticală a corpului uman);- Mare - se pierde o cantitate de sânge cuprinsă între 1000 – 1500 ml sânge (paloare,.

tahicardie, transpirații reci, hTA, tahipnee);

39

- Cataclismică - se pierde o cantitate de sânge de peste 1500 - 2000ml sânge (TA nemăsurabilă, pacient inconștient).

În funcție de localizarea hemoragiei:- Epistaxis / rinoragie – hemoragia mucoasei nazale;- Hematemeză – eliminarea pe gură, prin vărsături, sânge amestecat cu cheaguri și resturi

alimentare. În hemoragii puternice, sângele poate fi roșu, proaspăt nealterat sau, în sângerări reduse, poate fi vărsătură cu aspect de zaț (când sângele stagnează în stomac);

- Melena – exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv se face prin defecare. Scaunul este lucios, negru, moale, de culoarea și aspectul păcurei;

- Rectoragie - exteriorizarea sângelui roșu, proaspăt se face prin orificiul rectal;- Hemoptizie – eliminarea sângelui aerat, prin tuse;- Hematuria – sângerarea la nivelul aparatului urinar și este exteriorizat prin micțiune

(urină).

Homeostaze:- provizorie;- definitivă.

Homeostaza provizorie se realizează:- cu compresie direct pe rană;- cu compresie în punctele de presiune;- prin ridicarea membrului afectat.

Homeostaza definitivă se realizează în spitale de către personal calificat.Garoul se aplică în situații deosebite, ca ultimă soluție de homeostază, eliberându-se garoul la

fiecare 30 de minute. Garoul poate fi aplicat pentru cel mult 2 ore (se trece data și ora aplicării garoului).

Plăgile feței și scalpului:- Sunt zone bine vascularizate (o plagă mică în aceste zone determină o hemoragie mare,

impresionantă);- Hemoragia se controlează prin presiunea directă asupra plăgii;- Dacă sângerarea este abundentă, continuă, atunci se aplică în continuare comprese peste

cele deja aplicate, până când hemoragia este oprită;- După oprirea hemoragiei se face bandajul peste compresele aplicate asupra plăgii.

Plăgile toracelui:- Plăgile deschise al toracelui se acoperă cu un material impermeabil pentru aer, închizând

etanș pansamentul oclusiv;- În cazul plăgilor penetrante aflate la nivelul toracelui, folosim comprese de dimensiuni

mari pentru plagă și folosim benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latură se lasă liberă, nefixată, permițând pansamentului să funcționeze ca o supapă.

40

Plăgile abdominale:- Vom folosi pansament/comprese pe care de această dată îl vom fixa pe toate cele 4

laturi;- Dacă plaga este complicată, cu eviscerații (ieșirea organelor interne din cavitatea

abdominală) vom folosi pansament umed.

Mușcătura de șarpe:- Evaluarea ABC;- Hemostază;- Se imobilizează pacientul;- Se transportă la ca mai apropiată unitate medicală.

Legislație

Ordinul Comun nr. 2021/2008, Art. 22Transmiterea de date se efectuează când:Pacientul are dureri precordiale:

- Ritm cardiac;- ECG în 12 derivații;- SpO₂;- T.A.

Pacientul are pulsul / ritm neregulat:- Ritmul cardiac;- SpO₂;- T.A.;- ECG

Pacientul este tahicardic < 120/min:- Ritmul cardiac;- SpO₂;- T.A.;- ECG la solicitare.

Pacientul este bradicardic < 60/min:- Ritmul cardiac;- SpO₂;- T.A.;- ECG la solicitare.

Pacientul este inconștient:- Ritmul cardiac;- SpO₂;- T.A.;- ECG la solicitare.

41

SCR:- Ritmul cardiac;- SpO₂;- T.A.;- ECG.

Pacientul are T.A. sistolică < 90 mmHg:- Ritmul cardiac;- SpO₂;- T.A.;- ECG la solicitare.

Anatomia aparatului locomotor

Aparatul locomotor este alcătuit din:- Sistemul osteo – articular –(partea pasivă) specializat pentru funcția de susținere;- Sistemul muscular – (partea activă) specializat pentru funcția de mișcare.Oasele au rol în susținerea mușchilor și mențin corpul vertical, iar articulațiile permit permit

mișcarea oaselor.Articulația este formată din:

- Cavitatea articulară fixă;- Un cap articular mobil;- Este înconjurată de o capsulă articulară.

Mușchii sunt fixați pe oase cu ajutorul tendoanelor.

Corpul uman este format din trei segmente:- Cap;- Trunchi;- Membre.

Gâtul leagă capul de trunchi, trunchiul este format din torace, abdomen și bazin.

Scheletul conține oase:- Oase lungi (femur);- Oase late (omoplat);- Oase scurte (tarsiene, ciocănel, nicovală etc.)

Neurocraniul (capul)4 perechi:

- Frontal;- Etmoid (în spatele ochiului);- Sfenoid (la interior);

42

- Occipital.

2 perechi:- Temporale;- Parietale.

Viscerocraniul ( oasele feței):- Mandibula;- Maxilarul superior;- Osul zigomatic (pomet);- Piramida nazală.

Trunchi:- Coloana vertebrală (33 – 34 vertebre);

o Vertebre cervicale (7);o Vertebre dorsale/ toracale (12);o Vertebre lombare (5);o Vertebre sacrale (5);o Vertebre coccigiene (4-5)

- Coaste (12)o 10 fixe;o 2 mobile.

Vertebra:- Corpul vertebral;- Arcul vertebral.

Sternul:- Manubriu;- Corpul sternului;- Apendicele xifoid.

Membre superioare:- Omoplat (scapulă);- Claviculă.

Membru inferior

43

Mână:- Carpiene(8);- Metacarpiene (5);- Falange (14).

Brațul:- humerus.

Antebraț:- Radius;- Ulma.

Coapsă:- Femur;- Patelă (rotulă).

Gambă:- Tibie;- Fibulă (peroneu).

Picior:- Tarsiene (7);- Metatarsiene (5);- Falange;- Calcaneu;- Suprafață plantară ( talpă).

Sistemul muscular

- Mușchi striați - pentru mișcări voluntare;- Mușchi netezi (căptușesc organele interne) – pentru mișcări involuntare;- Mușchi striați de tip cardiac.

Fracturi și imobilizarea lor

Fracturi – leziuni ce apar în urma acțiunii unui traumatism puternic asupra osului, constând în întreruperea continuității acestora.

Clasificarea fracturilor:- Fracturi deschise;- Fracturi închise;- Fracturi directe (agentul traumatizant încă este prezent) – acționează chiar la locul de

producere a fracturii;- Fracturi indirecte – traiectul de fractură apare la distanță de la locul de acțiune al

agentului vulnerabil;- Fracturi complete :

o simplă - osul este secționat curat, într-un singur lor;o Cominutivă - osul este fracturat cu mai multe fragmente osoase.

- Fractura incompletă:o Fisură.

- Fractura cu înfundare ( fracturi la nivelul capului).

Semne de probabilitate de fracturi:- Durere spontană sau într-un punct fix, exacerbă (intens) la palpare sau mobilizare;- Impotența funcțională a membrului afectat;- Deformarea și scurtarea regiunii;- Echimoze tardive;- Tumefacție, edem, creșterea temperaturii locale.

Semne de certitudine a unei fracturi:- Mobilitatea anormală în focar;- Perceperea palpatore de crepitații osoase;- Netransmiterea mișcărilor distal de focarul de fractură;

44

Bazin:- Ilion;- Ischion;- Pubis.

- Întreruperea evidentă (la inspecție și la palpare) a continuității osoase.

Luxațiile – modificarea aporturilor anatomice cu ruperea ligamentelor care susțin articulația.Entorsele -0 întinderea ligamentelor care susțin articulația.

Imobilizarea fracturilor închise:

- Imobilizarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu articulațiile situate deasupra și dedesubtul focarului de fractură;

- Înainte de imobilizare, se efectuează o tracțiune ușoară, nedureroasă, a segmentului, în ax.

Imobilizarea fracturilor deschise:- Se imobilizează în poziția găsită, după pansarea plăgii de la acel nivel, fără a tenta reducția prin

reintroducerea osului la interior.

Tipuri de atele:- Kramer (sunt fabricate din sârmă);- Pneumatice;- Vacuum;- Atele improvizate (scândură, crengi, triunghiuri din cârpe etc.)

Leziuni la nivelul umărului:- Membrul se imobilizează, fixat de torace;- Sau bandaj triunghiular cu o eșarfă.

Fracturi ale claviculei:- Prin traumatisme indirecte și mai rar directe, sediul de predilecție constituindu-i zona medie a

claviculei;- Imobilizarea cu mâna fixată de torace;

Fractură la nivelul humerusului:- Se utilizează atele pentru imobilizarea membrului lezat.

Fracturarea coastelor:- Fracturare a două sau mai multe coaste învecinate, în cel puțin două locuri;

Complicații:- Volet costal (respirație paradoxală – depresiunea toracelui la inspirare și invers);- Pneumotorax (emfizem acut – acumularea de aer în spațiul dintre plămâni);- Hemotorax (acumularea de sânge în cavitatea pleurală – între pleura viscerală și cea parietală).

Fracturi la nivelul bazinului:- Reprezintă o urgență majoră, se transportă rapid la cea mai apropiată unitate medicală.

Fractură de genunchi:- Se imobilizează membrul în poziția găsită.

45

Suspiciuni de fracturi la nivelul claviculei:- Politraumatism (minim două leziuni din care una îi pune viața în pericol);- Traumatism la nivelul capului;- Traumatism la nivelul toracelui în apropierea capului;- Pacient conștient cu dureri la nivelul gâtului;- Crepitații (deformări) la nivelul gâtului;- Status mintal alterat (stare de ebrietate, drogat etc.)

46