INVESTIGATORUL Martie 2011

InVESTIgATORUl | MARTIE 2011 | www.investigatorul.ro 1

INVESTIGATORULINTERVIU ExcLUSIV:ALEXANDRU ARşiNEL

Pentru Alexandru Arşinel familia reprezintă mica lui republică.

Mă simt preşedintele

“Republicii Arşinel”, cu toate atribuţiile şi

responsabilităţile pe care le are un preşedinte faţă de ţara lui.”

®

PROTEjAREA coNstitUţiEi0,

7 lei

594

9992

7501

198

1AN

UL V

, NR.

2/20

11(3

7)

FEBR

UARI

E 20

11

2 InVESTIgATORUl | MARTIE 2011 | www.investigatorul.ro

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

materialele publicate în această revistă reprezintă

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul

SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii

Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la

publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa

oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,7 lei se

aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul

reţelelor de distribuţie.

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, BucureştiDirector General: Emil POP

mobil: [email protected]

ISSN 1584-6202tiraj: 20.000 exemplareTel/fax 021-317.90.74INV

ESTIGA

TORU

L®

Mamaie, ce vârstă ai?

Peste două luni

împlinesc 80 de ani!

Nu se va mai

întâmpla asta după ce îţi recalculăm

pensia, dar îmi place optimismul tău!

Unii şi-ar dori să aibă o viaţă de câine.

New Kids on the BOC la festivalul de la mamaia şi tataia.

Domnu' preşedinte, dacă

vă latră câinele la uşa din spate şi nevasta ţipă la uşa din faţă, cui îi daţi drumul prima dată?

Câinelui, normal, că el o să tacă după

ce intră.


tEoRiA coNsPiRAţiEi


Am intrat pe ultima mie de metri în aler-garea pentru alegerile lo-cale de anul viitor. Asta se simte deja în d iscursur i le

politicienilor. Alegerile locale nu înseam-nă doar cucerirea unor localităţi ci şi sur-se de finanţare pentru alegerile generale care urmează. Mai mult, politicienii care ies învingători pe plan local au nenumă-rate modalităţi, mai mult sau mai puţin ortodoxe, de a influenţa rezultatele ur-mătoarei runde electorale.Cea mai nouă "tiră" găsită: confiscarea "averilor ilicite" ale celor mai bogaţi 300 de români.Ca să convingă prostimea de utilitatea acţiunii, politicienii puterii au început în media care le este servilă o campanie masivă împotriva Constituţiei.Iată o mostră de golăneală: "Confiscarea bunurilor sau sumelor provenite din acti-vităţi ilegale este dificilă în primul rând din cauza Constituţiei. Legea fundamentală prevede, la art.44 aliniatul 8, că "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Ca-racterul licit al dobândirii se prezumă". Or, asta înseamnă că statul trebuie să dovedească faptul că anumite bunuri sau sume sunt dobândite ilegal, nu invers. De exemplu, în cazul averilor impresi-onante ale vameşilor, statul trebuie să dovedească faptul că vilele sau averile strânse provin din mită, cel acuzat nea-vând obligaţia să dovedească el că le-a dobândit legal, deşi disproporţia între ve-nituri şi avere este vădit nejustificată."Şmechereşte, autorii campani-ei şi "răspândacii" lor din presă propun "în materie penală inversarea sarcinii probei, în sensul că cel acuzat a dobândit avere de pe urma unor in-fracţiuni trebuie să dovedească, tot el, legalitatea surselor de venit, în unele cazuri funcţionând aşa numita "confis-care extinsă". Adică, dacă cel acuzat nu poate dovedi legalitatea surselor sale de venit pentru un anumit interval de timp, îi este confiscată întreaga avere. Nu este clar cum va rezolva Ministerul Justiţiei problema constituţională, care împiedică în acest moment confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni, dacă statul nu poate dovedi că fiecare din aceste bunuri provin din activităţi ilega-le."Prin această campanie de susţinere a

"prezumţiei de vinovăţie", actuala pute-re dă mai multe lovituri de imagine. Mai întâi, le creează impresia papagalilor din ţară şi de peste hotare că sunt cu ade-vărat preocupaţi de stârpirea corupţiei. Apoi, se prezintă o scuză pentru lipsa rezultatelor în mult trâmbiţata luptă an-ti-corupţie. Şi, cel mai important, le este prezentat "canaliei de uliţi" "adevăratul vinovat" pentru starea jalnică a economi-ei româneşti: patronul român. Exemplul dat: "averile impresionante ale vameşi-lor" capcăuni, care sfidează pur şi sim-plu, "organele" statului. Sărăcuţele de ele, acestea din urmă "trebuie să dove-dească faptul că vilele sau averile strân-se provin din mită". Exemplul cu vameşii nu este ales întâmplător. Se captează bunăvoinţa audienţei printr-o metodă clasică: enunţarea unui aparent "adevăr absolut", acela că vameşii sunt cea mai coruptă categorie socială.Şi prostimea care nu face nimic toată ziua, dar care s-a trezit cu pensia obţi-nută încă din tinereţe, cu falsul ajutor de şomaj, cu ajutorul de "fals handicap" tă-iate, se raliază imediat la ideea schimbă-rii constituţiei. Astfel, marea armată a asistaţilor sociali şi grosul leneş al bugetarilor sar pe siste-mul privat, care oricum nu poate produce atât cât ar putea leprele acestei ţări să consume!Arta "divide et impera" nu îi este străină şefului statului, omul care şi-a acumulat şi conservat puterea în mod constant prin învrăjbirea indivizilor şi a categoriilor sociale.De când a început criza, se repetă con-stant ideea necesităţii unei mai bune colectări a banilor la stat şi se găsesc soluţii din ce în ce mai ingenioase de a face acest lucru. Ceea ce nu se spune nici în şoaptă este că dramatismul crizei de la noi e dat de incapacitatea politicului şi a structurilor statului de a găsi soluţii la probleme şi de a genera proiecte.Mai mult, politicienii care ne-au condus în ultimii 20 de ani au avut mereu o sin-gură prioritate: să bage prin buzunare cât mai mult pe timpul mandatului.E confortabil să îi acuzi pe vameşi de co-rupţie şi să te faci că ei au făcut toate golănelile de capul lor. În realitate, marile fraude din această ţară sunt toate făcute sub controlul politicienilor. Ca să îşi păs-treze o funcţie care să îi permită să facă ilegal bani, un angajat al statului trebuie să îi dea şefului lui direct "dreptul". Mita se strânge astfel de la toţi cei implicaţi, şeful îşi rupe şi el o bucăţică şi dă gro-

sul mai departe şefului lui. Indiferent de lungimea lanţului corupţiei, la capătul de sus se află întotdeauna un personaj nu-mit politic. În sistemul fanariot de la noi, în toate instituţiile fundamentale ale sta-tului s-au dezvoltat reţele de produs bani pentru politicienii de la vârful piramidei.Aşadar, cei care ne vorbesc despre com-baterea corupţiei sunt cei care o întreţin şi profită de pe urma ei.Trecerea la "prezumţia de vinovăţie" nu va stârpi corupţia, în schimb le va da mult mai multă putere coordonatorilor ei.Dacă statul ar fi Dumnezeu, aş fi de acord să îi dăm puteri sporite. Statul ro-mân nu este însă o abstracţiune. Statul român este şi poliţistul şi vameşul corupt şi controlorul fiscal în goană după şpăgi şi procurorul care răspunde orbeşte la ordinele politicienilor. Nu în ultimul rând, statul român este escrocul-politician, care şi-a cumpărat o funcţie şi care acum trebuie să îşi "scoată pârleala". Acestui stat să vrem noi să îi dăm puteri să ne acuze după bunul plac fără probe?! Nu, mulţumesc!!!Doreşte cineva să ne întoarcem la anii '50, la perioada stalinismului, în care miliţianul şi procurorul făceau legea sub oblăduirea secretarului PCR?!S-ar termina cu huiduielile la adresa po-liticienilor. Dacă un ţăran îl supără pe un politician, a doua zi se trezeşte automat cu procurorul la uşă care îi cere chitanţa de pe porc. Şi aşa ajunge omul şi fără porc, care îi este confiscat, şi cu dosar penal pentru evaziune fiscală şi alte câ-teva zeci de infracţiuni care pot fi "spe-culate" în legătură cu prezenţa porcului în curte.Marele câştigător al unui astfel de sistem în care să fim cu toţii veşnic vinovaţi în faţa statului este cel care îl controlea-ză. În spatele aparentei dorinţe de a-i pedepsi pe corupţi se află de fapt setea de putere a actualului şef al statului. El controlează Parchetul şi, dacă procuro-rii ar avea puteri discreţionare, automat puterea preşedintelui ar fi una extraor-dinară. Pe acest gen de transfer de pu-tere discreţionară s-a menţinut regimul comunist. Şeful statului nu vede însă în perspectivă. Un sistem abuziv prin care să îşi pună la punct adversarii i-ar fi util pe moment. Pe termen lung însă, după încheierea mandatului prezidenţial, un astfel de sistem ar putea să îl abuzeze şi pe el.

Emil pOpDirector Investigatorul

protejarea constituţiei


DepartamentulSecuritatiipreSei

După ce au urmărit prezentarea penibilă făcută de actorul Claudiu Bleonţ, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că nu toate exemplarele de Homo Sapiens se trag din Homo Erectus.

Pentru că am epuizat prezentarea

organelor mele externe, din ciclul "Foaie verde bob de

linte, degeaba ai cap dacă nu ai minte!", începând de azi vă voi arăta organele mele interne.

Mâine: ficatul!

Bate VântuPrin buzunarele feneiste ale lui Sorin Ovidiu bate Vântul. El nu şi-a plătit de mai multe luni gărzile de corp. La rândul său, celălalt golan care "îl aş-teaptă la portiţă", Sebastian Ghiţă, omul care a preluat managementul Realitatea TV, îi dă părintelui FNI cât poate de mult la picioare.În ciuda faptului că s-a angajat să plă-tescă datoriile către bugetul de stat ale Realitatea TV, Ghiţă a sărit cu nepăsare peste această prevedere contractuală.Încă din prima clipă, înţelegerea dintre Vântu şi Ghiţă a fost una prin care cei doi şmecherei încercau să se păcălească re-ciproc. Vântu a plănuit să îl silească prin contractul de management pe Ghiţă să plătească datoriile restante ale televiziu-nii. Părintele FNI a mai mizat şi pe faptul că angajaţii Realitatea TV vor executa în continuare ordinele lui, pentru că el i-a angajat. La rândul său, Ghiţă a plănuit să bage nişte bani, de ochii lui Vântu, în Rea-litatea TV şi să scoată cât mai mult, şi financiar şi pe partea de trafic de influen-

ţă. Banii pe care i-a scos din "teşcherea" Ghiţulică nu au fost de ajuns nici pentru plata restantă a angajaţilor şi nici pentru "dările" neplătite la stat. Despre plata al-tor datornici nici nu mai poate fi vorba!Aşa se face că, la începutul lunii martie 2011, ANAF a blocat conturile Realita-tea Media, firma care operează licenţa Realitatea TV. Fiscul susţine că datoriile restante faţă de stat (impozite pe salarii, CAS, şomaj etc.) ar totaliza în jur de un milion de euro. Blocarea conturilor vine pe fondul unei prime "încleştări" dintre SOV şi Ghiţuli-că. Acesta din urmă i-a dat afară pe doi dintre mâncătorii de excremente ai pă-rintelui FNI: Adrian Ursu şi Oana Stancu, realizatorii emisiunii "Ora de foc".SOV a reuşit cu greu să îşi înfrângă frus-trarea. El a catalogat decizia lui Ghiţă drept “o greşeală, o gafă de tinerel”. Domnule procuror, raportez: “Este responsabilitatea domnului Ghiţă, dar, cu onestitate, renunţarea la doi jurnalişti de asemenea anvergură, cum sunt dom-nişoara Oana Stancu şi domnul Adrian Ursu, e o gafă de tinerel. Îmi pare rău

pentru el. A făcut o greşeală mare, dar e dreptul lui!”, a comentat părintele FNI gestul lui Ghiţulică.

Voiculescu versus TeszariÎn urmă cu trei ani, Dan Voiculescu, pa-tronul Antenelor, şi Zoltan Teszari, acţio-narul majoritar al RCS&RDS, au cumpă-rat împreună, pentru 100 de milioane de euro, drepturile de televiziune ale "ligii lui Mitică". Pierderea financiară a fost atât de mare încât cei doi nu se mai pot ve-dea în ochi. Mai mult, de-a lungul derulă-rii contractului, ambele părţi au încercat să se înşele cât de mult au putut!Domnule procuror, raportez: Antena TV Group a depus la Tribunalul Munici-piului Bucureşti o cerere de insolvenţă a RCS&RDS. Grupul media al lui "Felix" pretinde că firma lui Teszari i-ar datora 2,1 milioane lei, inclusiv TVA, pentru re-transmiterea posturilor tv Antena 3 şi Eu-foria TV, în perioada ianuarie-iunie 2010.

[email protected]


Lideri

Care este prima amintire care v-a ară-tat “poteca de aur” a teatrului româ-nesc? Când v-aţi dat seama că acesta este destinul dumneavoastră?

Este legată de o întâmplare, nu am in-trat la Politehnică. Se întâmpla în anul 1957, la Facultatea de Construcţii, eu fiind absolvent al unei şcoli tehnice de construcţii civile şi industriale. Tatăl meu, furios, fiind ceferist, a hotărât să mă ducă la revizia de vagoane din Iaşi ca să mă facă ciocănar. Întâmplarea a fost ca un prieten de-al lui, provenit din mişcarea de amatori a actorilor, lucrând la Teatrul Na-ţional din Iaşi, să-l sfătuiască să urmez teatrul, deoarece era nevoie de figuranţi.

Atât la teatru cât şi la opera care abia se înfiinţase. După ce l-a “înmuiat” pe tatăl meu, am dat o mică probă. M-au luat în corpul de figuraţie al Naţionalului din Iaşi, când majoritatea colegilor din figuraţie se pregătea pentru Institutul de Teatru. Aşa am început să fac o paralelă cu ceea ce trebuia să învăţ pentru Construcţii, în anul respectiv, cu ceea ce trebuia să învăţ pentru Institutul de Teatru. M-am apucat să învăţ la română. Aveam cărţile de matematică într-o parte şi pe celelalte alături. Şi am zis că e mai uşor să dau la Institutul de Teatru decât să aprofundez geometria, trigonometria, algebra şi alte asemenea materii.Atunci am început în paralel să mă pre-gătesc şi pentru Institutul de Teatru.

A existat un episod al înfruntării cu tatăl dumneavoastră?

Nu a fost o înfruntare propriu-zisă. Tata spunea că e neagră şi eu trebuia să spun ca el. Spunea că e albă, era albă. Adi-că nu aveam vorbe cu tata. Era un om înţelegător dar intransingent în ceeea ce privea viitorul copiilor lui. Cea care a reu-şit să îl îndoaie pe tata să mă lase să vin să dau un examen de probă la cursurile de pregătire, care se dădeau atunci cam cu o lună înainte de examenul propriu-zis, a fost mama. Şi, în ultimul moment a acceptat să îmi dea 400 de lei. Trenul costa 200 de lei dus-întors şi 200 să am de cheltuială. Erau bani foarte mulţi în perioada respectivă, în ’58 însemnau ju-mătate din leafa lui tata.

Directorul Teatrului de Revistă Constantin Tănase la momentul apogeului în carieră

AlEXAnDRU ARŞInEl: “partea comică a interpretului Arşinel o moştenesc sau am

învăţat-o în mare măsură de la Dem Rădulescu.”


Lideri

În anul 1958 aţi fost admis la Institu-tul de Artă Teatrală şi Cinematogra-fică "I.l. Caragiale", din Bucureşti. În ce fel s-a dezvoltat viziunea dumnea-voastră asupra teatrului după ce aţi trecut de această etapă?

Nu am avut nicio viziune vizavi de tea-tru. Până să intru în corpul de figuranţi ai Teatrului Naţional din Iaşi văzusem una sau două piese de teatru. Deci prea multe despre teatru nu ştiam. Făcusem o şcoală tehnică, nu eram atât de apropiat nici de teatru, nici de operă, nici de ceea ce însemna artă artistică în mod special. Însă, îmi plăceau filmele enorm. Pe atunci puteai să intri în cinematograf când vro-iai şi stăteai non-stop. Intram dimineaţa şi stăteam până seara târziu, până când învăţam un film pe de rost. Mi-au plăcut foarte mult filmele în perioada aceea. Îmi plăcea să şi citesc foarte multe cărţi de aventură, populară fiind seria romanelor care se numeau doxuri.

Cine a fost mentorul dumneavoastră în timpul facultăţii?

Mentorii mei au fost marea profesoară Irina Răchiţeanu şi Dem Rădulescu, care era asistentul ei. Ei mi-au marcat într-un fel sau altul evoluţia mea viitoare ca ac-tor.

De ce aţi acceptat să deveniţi directorul Teatrului de Revistă Constantin Tănase din Bucureşti?

Pentru că, într-un fel sau altul, eram de multă vreme gospodarul acestui teatru. Nu te poţi detaşa de ceea ce se întâm-plă în instituţia, care îţi devine a doua şi, uneori, prima ta casă. Te implici, îţi do-reşti să fie bine, nu numai să vii la teatru să-ţi faci treaba şi să pleci. Au fost trei propuneri de a deveni director aici. Prima în anul 1986, în 1992 am fost numit şi am renunţat peste o lună. În anul 1998 datorită unei anumite conjuncturi, pentru că teatrul pierduse grădina Boema, pier-duse locaţia de la 174, pierduse Batiştei, Herăstrăul, locaţia cu atelierele. Mai ră-mânea ca sala Savoy să se transforme în cazino de noapte şi să dispară teatrul cu totul. Un teatru cu o tradiţie de peste 130 de ani.Şi atunci am acceptat propunerea prima-rului din acea perioadă (n.r., Traian Bă-sescu). Au urmat proiectele pe care, cu ajutorul primăriei şi a lui Dumnezeu, am reuşit să le duc la bun sfârşit. În primul rând, reabilitarea locaţiilor Savoy şi He-răstrău. Am rezistat împreună cu colecti-vul teatrului vizavi de acest val nimicitor de după revoluţie, a vulgarităţii unui umor de proastă calitate, teatrul menţinându-se la un nivel bun.

Ce ne puteţi spune despre noul val de actori. Aveţi preferaţi?

Majoritatea au fost “achiziţionaţi” de mine şi de colegii mei din conducerea teatru-lui. Este o generaţie care promite. Din prima perioadă a activităţii mele ca direc-tor a apărut Vali Fătu şi Mocanu. Ei au răspuns pozitiv la adaptarea la noul gen. Imediat după, a venit şi Cristi Simion, un băiat care face faţă cerinţelor mele cres-cânde. A venit Nae Alexandru, iarăşi un băiat talentat. A apărut Alin Gheorghişan, un tânăr june-prim de comedie şi exce-lent cântăreţ, şi, mai nou, Ana Maria Do-nosa, care promite foarte mult ca o viitoa-re primadonă a revistei româneşti. Sigur, o avem şi pe Raluca Guslicov, Monalisa Basarab, Daniela Cristea, tineri care, de altfel, în spectacolele noastre îşi fac din

ce în ce mai mult simţită prezenţa. Chiar şi în ultimul spectacol: “Aplauze... Aplau-ze”, care se vrea un fel de omagiu adus cuplului Stela-Arşinel. S-a pornit de la ideea unei simbioze realizate între acest cuplu şi cei care urmează să ne ia locul.

Au trecut 32 de ani de când vă “du-elaţi” pe scenă cu doamna Stela po-pescu. Cum a început această cola-borare de succes?

A fost un "duel" benefic. Niciunul nu a fost omorât. Din contră, ne-am inoculat multe energii şi dorinţa de a ne întâlni cu publicul. Întâmplarea a jucat un rol impor-tant în viaţa mea. În anul 1978, ea facea cuplu pe scenă de trei ani cu Ştefan Bă-nică. Ştefan nu a mai putut să joace “La Boema”. Spectacolul era scris, şi, atunci Puiu Maximilian şi Biţu Fălticineanu m-au propus pe mine. Am jucat un spectacol de probă şi am rămas, iată, 32 de ani, împreună pe scena românească.

Aţi amintit de spectacolul “AplA-UZE... AplAUZE”, un omagiu adus aniversării a peste 30 de ani de cari-eră a celebrului cuplu de actori Stela popescu- Alexandru Arşinel. Ce ne puteţi spune despre acest moment artistic?

“Aplauze... Aplauze” este un spectacol care a început să se construiască înainte cu un an de a împlini 30 de ani de cu-plu cu Stela Popescu. S-a vrut încă de atunci, la sugestia regizorului Biţu Făltici-neanu şi a conducerii teatrului, să facem un spectacol în care să sărbătorim acest eveniment având în vedere că acest cu-plu a marcat, într-un fel sau altul, în sen-sul pozitiv, evoluţia teatrului de revistă. Şi l-a marcat, nu numai prin prezenţa celor doi actori, dar mai ales pentru faptul că în spatele lor au stat doi mari creatori de revistă, Mihai Maximilian şi Vasile Vese-lovski. De asemenea, se dorea, cu ajuto-rul acestui spectacol, să se inaugureze sala Savoy. Am început pregătirile, am strâns material, se doreşte a fi un specta-col “remember”. Nu a fost nicio problemă pentru că textele lui Maximilian au fost valabile atunci, sunt valabile astăzi şi vor


Lideri

fi pentru totdeauna. El a scris o comedie surprinzând aspectele social-politice ale acestei ţări într-un mod extraordinar. Eu l-am numit: un Caragiale al revistei româ-neşti.Din cauza decalărilor de termene, spec-tacolul fiind pregătit pentru sala Savoy, ne-am gândit să-l băgăm în “ladă”, să îl păstrăm pentru inaugurarea sălii Savoy. Lucru care s-a întâmplat practic anul tre-cut când, ultima intervenţie hotărâtoare la bunul mers al teatrului, a avut loc in-stalarea unui post trafo, conectarea la o sursă energetică mai mare.Drept pentru care premiera a avut loc anul trecut şi a avut un succes mare, zic eu, cu o rezonanţă deosebită în rân-dul spectatorilor, iar sălile sunt pline de atunci.

Ce planuri aveţi pentru noul sezon teatral?

Într-o lună de zile, trebuie să iasă premi-era “Arca lui Nae şi Vasile”, în care pro-tagonişti vor fi cei doi excelenţi actori ai Teatrului de Revistă Constantin Tănase. La vară pregătim spectacol estival. Aces-ta se va juca la Grădina Herăstrău, ur-mând ca din toamnă să jucăm în teatru. Dacă ne mai ajung banii vom pregăti şi o comedie.

Aveţi, în mod deosebit, o pasiune pentru teatrul de comedie. Sunteţi înclinat, ca actor, în această direcţie?

Actorul de revistă este în general un actor de comedie. Pot să spun că eu sunt fabri-cat în această direcţie. Nu am avut decât datele unui actor care termina Institutul de Teatru. Nu m-am gândit că voi ajunge un comic sau că o să fiu recunoscut ca un comic, ci ca un actor. Şi comedia, ca şi drama, se joacă cu datele şi calităţile pe care trebuie să le aibă un artist. Sigur că îţi trebuie ceva în plus la comedie, nu trebuie să ai numai calităţi artistice dar şi tăria omului de a se detaşa de greutăţile pe care le avem în fiecare zi şi a intra pe scenă cu buna-dispoziţie pe care trebuie să o transmiţi spectatorilor, să îi molip-seşti. Ceea ce înseamnă, într-un fel sau altul, un efort în plus şi ceea ce confirmă, până la urmă, că un actor de comedie în viaţa de toate zilele este un om trist.

Cum simţiţi că vă percep colegii dumneavoastră? Sunteţi un „şef” în sensul peiorativ al cuvântului?

Ei mă percep în primul rând ca pe un co-leg şi ca pe un actor, respectat, şi în ge-neral apreciat de publicul spectator. Deci, ca pe un om de bază al acestei instituţii, aşa cum sunt mulţi dintre colegii mei. Din acest punct de vedere, ei mă privesc cu seriozitate. Ca şi conducător, mă văd ca pe un om care se implică în toate pro-blemele teatrului, inclusiv în cele ale co-legilor mei, în măsura în care pot să le rezolv. Ei ştiu că eu vreau, ei ştiu că eu doresc. În general, am o relaţie bună cu subalternii.

Cine a fost modelul şi idolul dumnea-voastră? Atât din punct de vedere muzical cât şi actoricesc.

Am avut câţiva “profesori de muzică”. În această ordine: Nat King Cole, Dean Martin, Frank Sinatra, Luigi Ionescu. I-am iubit ca interpreţi de muzică uşoa-ră. Eu am un timbru vocal apropiat de al lor. Nu sunt tenor ci mai degrabă un fel de bariton de coloratură, cântând cu mult aer şi rezonând în piept nu în cap.Referitor la a doua parte a întrebării, au fost câţiva actori care mi-au plăcut foarte mult şi ca oameni şi ca artişti. Mi-a plă-cut enorm de mult de Bibanu, de Amza

Pellea, de Toma Caragiu. Nu ştiu dacă am luat ceva de la ei. De la Bibanu sigur am luat, deoarece era asistent la faculta-tea pe care am urmat-o. Partea comică a interpretului Arşinel o moştenesc sau am învăţat-o în mare măsură de la Dem Rădulescu.

pentru că aţi făcut referire la acest lucru. Criza lipsei de modele poziti-ve „naşte monştrii”. Asta pare să se întâmple în prezent. Cu ce se dife-renţiază din acest punct de vedere generaţia dumneavoastră de cea prezentă? Se merge prea mult pe ideea :“eşti la televizor, deci exişti”?

Modele sunt foarte multe. Pentru că sunt foarte mult mediatizate. Depinde de ceea ce reprezintă aceste modele. Pentru că ele, cu sau fără voia lor, devin modele au-tomat. Indiferent că pot transmite o ener-gie pozitivă sau din contră, distructivă.

Aici intervine dilema celor care îşi doresc aceste modele sau pe care le au deja, fără să îşi dea seama. Contează şi res-ponsabilitatea celui care devine model. Pentru că poate să ducă la transmiterea unor aşa-zise “calităţi” care pot duce la deteriorarea societăţii. Din nefericire, în ultimii 20 de ani, au apărut foarte multe modele care nu au făcut bine societăţii din România.

În toate domeniile. De aici greutatea de a ţine piept unor asemenea “modele” şi dificultatea părinţilor de a-şi educa copiii, noile generaţii. Nu mi-au plăcut şi nu-mi plac oamenii care evoluează pe treapta socială călcând pe cadavre.

guvernul “vede” în meseria de actor un simplu prestator de servicii. Cum comentaţi această poziţie?


Lideri

Aşa a fost dintotdeauna. Este o moşte-nire de dinainte. Singura perioadă bună pentru artişti a fost între anii 1952-1966. Atunci artiştii erau răsplătiţi cu titluri de artişti emeriţi, artişti ai poporului. Exista şi un surplus de bani în funcţie de calita-tea lor actoricească. După instaurarea lui Ceauşescu la putere, teatrele au primit o perioadă de timp subvenţii acceptabile. Pe parcurs, aceste subvenţii au deve-nit din ce în ce mai mici. Artiştii au fost trecuţi undeva în spate, ca prestatori de servicii, ceea ce se întâmplă şi astăzi.

Care a fost cea mai hazlie întâmpla-re de până acum din viaţa dumnea-voastră de actor?

Ori de câte ori mergi la o petrecere şi oa-menii te ştiu de comic, îţi cer să spui o glumă. În clipa aia mă şi blochez. Nu e o fericire să ţi se spună care a fost cea mai hazlie întâmplare. Pentru că au fost multe întâmplări care mi-au marcat viaţa, dar pe scenă nu am prea avut întâmplări hazlii.

Ce momente v-au marcat ca actor şi ca om pe scenă?

Cel mai încărcat moment din cariera mea, din punct de vedere emoţional, a fost premiera de la Teatrul Naţional “I.L.Caragiale” din Bucureşti a piesei

“Ploşniţa” lui Maiacovski. Atunci am trăit momente extrem de emoţionante.

Ce rol joacă familia în viaţa lui Ale-xandru Arşinel?

Esenţial. Familia reprezintă mica mea re-publică. Mă simt preşedintele “Republicii Arşinel”, cu toate atribuţiile şi responsa-bilităţile pe care le are un preşedinte faţă de ţara lui. Ţara mea este familia Arşinel. Încerc din răsputeri să îi încarc cu o doză de optimism vizavi de ceea ni se întâm-plă în ziua de astăzi şi de dorinţa de a ajunge oameni.

Mai sunteţi îndrăgostit? Ştiu că aveţi trei nepoţei.

Maria împlineşte şase ani, Adrian împli-neşte patru ani şi Rareş doi ani. Port tot timpul fotografia lor la birou şi îi am şi pe telefon. Port pentru ei o dragoste speci-ală, ea nu intră în domeniul obişnuitului. Dragostea pentru nepoţei este unică. Numai cei care au nepoţei realizează ce minunată este această stare.

V-a răsplătit teatrul pe măsura talen-tului pe care îl aveţi?

Nu teatrul. Meseria pe care am făcut-o şi publicul. Sondajele, nominalizările şi premiile luate prin votul publicului mi se par cele mai tuşante, dincolo de ordine, diplome şi alte premii.

Aţi reuşit să jucaţi într-o serie de fil-me. Cu ce diferă personajele din tea-tru de cele jucate în film?

Nu există o diferenţă foarte mare. Rolu-rile jucate în filme sunt imprimate, le faci în anumite condiţii, fără să ai plăcerea reacţiei imediate a publicului. Scena nu poate fi înlocuită niciodată de ceea ce faci în film. Cu toate astea, îmi place să joc roluri în filme.

Observ că purtaţi un mărţişor la piept. De la cine l-aţi primit?

A venit o fată din Moldova, o actriţă de la repetiţii şi mi-a zis: “Domnule director, daţi-mi voie să vă pun un mărţişor”. În Moldova există acest obicei, ca şi bărba-ţii să primească mărţişoare.

Doriţi să le transmiteţi un mesaj citi-torilor noştrii?

Mă bucur dacă mă înţeleg. Trebuie să afle că sunt un om ca toţi oamenii. Cu deosebirea că uneori sunt arătat cu de-getul pe stradă.

lumea vă iubeşte. V-aţi asumat acest rol?

Acest sentiment îl am de multe ori şi mă bucură din tot sufletul. Anul trecut,la un sondaj în ceea ce priveşte “cei mai de încredere români”, faptul că am ieşit pe locul doi m-a emoţionat extraordinar. Am zis că într-un fel sau altul mi-am făcut treaba aşa cum m-a învăţat mama şi tata. Sau aşa cum m-au învăţat cei de la Dol-hasca, atunci când am pornit în viaţă.

A consemnat,Cătălin VĂCARU

Carte de vizită

- S-a născut la 4 iunie 1939, în oraşul Dolhasca din judeţul Suceava;- În 1962 a terminat studiile la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale", fiind mentorat de actri-ţa Irina Răchiţeanu; - De decenii întregi, formează un cuplu comic „de aur" cu actriţa Stela Popescu;- Cei doi au primit un premiu UNITER în 2002, pentru activitatea la Teatrul de Revistă; - În 2004 a primit Ordinul „Meritul Cultural“, în grad de Comandor la cate-goria "Arta Spectacolului";- A fost ales "Cel mai iubit actor al anului 2005"; - Câştigător al categoriei „Actori“ în cadrul galei „Zece pentru România“, în anul 2007;- Este direc torul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase".


În ceea ce priveşte reforma din

agricultură, domnu' Dacian Logan, puteţi să fiţi liniştit. Am făcut-o de 100

de ori. Odată şi-odată tot trebuie să îmi reuşească!

La întrevederea cu Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, principiul premierului Emil Boc a fost unul simplu: "Să îi spunem adevărul că e d'ai noştri, din popor!".

Întâlnirea cu preşedintele Republicii Letonia, Valdis Zatlers, i-a dat Piticului Porno frisoane.

Domnu' aş vrea să vă întreb

şi eu ceva: ce aţi mâncat atunci când aţi fost mic de aţi

crescut aşa de mare?

1 0 InVESTIgATORUl | MARTIE 2011 | www.investigatorul.ro

Wine Club

Vinul trebuie ales în funcţie de mân-carea comandată

Dacă eşti la restaurantul tău favorit iar lista de vinuri te intimidează prin varie-tate, ai aici ghidul care te va ajuta să ieşi din această situaţie jenantă. Cum să co-manzi vinul ideal la masa ta? În primul rând, aminteşte-ţi că personalul este in-struit şi nu te costă nimic în plus să ape-lezi la ajutorul lui. Cele mai multe restaurante care oferă vinuri de calitate au, de asemenea, in-struire de calitate pentru serviiciile lor. Un somelier cunoaşte secretele vinului şi poate recomanda vinul cel mai potrivit pentru orice masă şi situaţie. Însă, nu tot timpul avem un somelier la dispoziţie, de aceea e bine să ştim fie-care câteva reguli de bază în materie de vin.Întreabă care sunt cele mai bine vândute vinuri din restaurantul respectiv, care se potrivesc cu felul de mâncare comandat, şi, în cele din urmă, trebuie să ai în ve-dere care dintre vinuri se încadrează în bugetul tău.O listă de vinuri bine scrisă va include automat şi producătorul de vin, ţara de origine, vechimea, note specifice soiului de degustare şi, mai ales, trebuie să ofe-re sugestii pentru asocierile cu alimente-le “compatibile”.Întreabă-i pe toţi comesenii ce vin prefe-ră, alb sau roşu, dulce sau sec şi, nu în ultimul rând, ce mâncare vor să coman-de. Dacă se doreşte atât vinul alb cât şi

cel roşu, consideră-l un compromis „gus-tos”. Alege un vin intens alb, ca un Char-donnay, sau un vin roşu aprins, un Pinot Noir sau chiar un Merlot. Sau fă ceva cu adevărat îndrăzneţ şi comandă-le pe fiecare dintre ele! Ţine minte că o sticlă de vin standard are 750 ml şi ar trebui să servească, la un consum moderat, un număr de trei persoane.Pe o notă lingvistică, dacă nu eşti sigur de pronunţia unui vin, referă-te la numă-rul din meniu care corespunde cu bău-tura sau, dacă este disponibil, la punctul de selecţie şi lasă chelnerul să facă ono-rurile. Nu e nimic neobişnuit, se întâmplă tot timpul.

Decizia este luată, ce urmează?

Pregăteşte-te, vinul potrivit este pe cale să ajungă. În primul rând, chelnerul ar trebui să îţi arate eticheta de pe sticlă pentru ca tu să poţi verifica dacă este în-tr-adevăr vinul comandat. Verifică soiul, vechimea şi producătorul. După verifica-rea etichetei, dacă ţi se pare acceptabil, dă din cap în semn de aprobare. După deschiderea sticlei, ospătarul îţi va prezenta dopul. Nu este necesar să mi-roşi dopul, dacă o faci însă, procedează cât mai discret. Ospătarul îşi va da sea-ma dacă ceva nu este în regulă. Verifică dopul să nu fie crăpat sau uscat. Când dopurile se usucă, se micşorează, sigiliul crapă iar aerul se strecoară în sticlă, al-terând astfel vinul.Pe urmă, ospătarul îţi va turna puţin vin

în pahar şi se va retrage un pas. Este momentul când trebuie să ridici paharul, de preferinţă ţinându-l de picior ca să nu încălzeşti vinul şi să-l învârţi pentru a-i putea aprecia buchetul. Trebuie să apre-ciezi, de asemenea, şi culoarea. Este tul-bure sau de o culoare maronie? Numai recoltele foarte vechi ar trebui să aibă acest aspect. Pentru vinurile vechi, tes-tul mirosului şi al gustului sunt obliga-torii, însă îl poate face şi somelierul, în funcţie de dorinţa clientului. Apropie-ţi nasul de pahar şi inhalează o singura dată cu putere. Verifică-i aroma, fiind atent la orice mirosuri puternice sau su-părătoare. Trebuie să verifici dacă există un miros de oţet (semn de oxidare) sau de plută mucegăită.

Sfat: Întreg procesul de verificare a vinului nu trebuie să depăşească 30 de secunde.

La sfârşit, ospătarul va turna în pahare începând din stânga celui care a degus-tat, revenind apoi la acesta.Un pahar de vin bun poate aduce o nouă dimensiune experienţei culinare. Co-mandarea vinului ar trebui să fie la fel de plăcută ca băutul. Ţine minte aceste sfaturi atunci când vei ţine data viitoare în mâini lista cu vinuri. Astfel, vei lua cele mai bune decizii în selectarea vinului, bucurându-te la maxim şi de mâncarea comandată.

Cătălin VĂCARU

Cum să comanzi vinul potrivit la restaurant

InVESTIgATORUl | MARTIE 2011 | www.investigatorul.ro 1 1

Următorul punct pe ordinea de zi a relansării

economice este virgula!Când vorbeşte despre realizări, Piticul XXX trece automat la gramatică.

Uneori excentricităţile kuweitienilor pot fi chiar enervante.

Bine că eşti, tu,

şmecher, bă...

Domnu' Băse, m-am gândit

să îmi cumpăr o flotă de pescuit oceanic. Puteţi să

îmi oferiţi ceva?


Domnu' general, ce se

întâmplă?!... M-am gândit că numele meu este un brand atât de bun pentru ouă încât am decis să îmi cumpăr o

Avicola!

În cazul "oălelelelor" lui Adrian Năstase, îl vom parafraza pe Lenin: Număraţi, număraţi şi iar număraţi!

Fără costumul său de mariner, dar cu aportul mamiţei blonde, domnul Goe decide să se întoarcă la înţelepciunea populară.

M-aţi întrebat de ce

vreau să îl schimb din funcţie pe Emil Boc. Pentru

că e greu la deal cu boii mici!


J J J J JÎn apartamentul unei familii care în iarna asta a cerut decuplarea de la centrala care furniza energie termică şi electrică, un reporter întreabă:- Ce faceţi dacă vă este frig?- Ne strângem în jurul lumânării.- Dar dacă este foarte frig?- Ne apropiem şi mai mult de ea.- Dar dacă este ger cu temperatură de -20 grade Celsius?- În acest caz, aprindem lumânarea...

J J J J JUn cetăţean merge la casa de bilete a aeroprtului JFK şi îi spune domniţei de acolo:- Un bilet până la Pentagon aş dori şi eu, vă rog!- Păi, stimabile, avionul ăsta nu merge la Pentagon...- Pe pariu?

J J J J JÎntr-un castel medieval, ghidul îi condu-ce pe turişti pe nişte scări întortocheate, coborând tot mai jos şi mai jos. Undeva, la capătul labirintului, apare o uşă pe care scrie "Cameră de tortură". Intră cu toţii. Înăuntru o mulţime de schelete, unele mai noi, altele mai vechi... Turiştii întreabă:- Ale cui sunt rămăşiţele?Ghidul răspunde:- Legenda spune că aici şi-au găsit sfârşitul turiştii care n-u i-au dat bacşiş ghidului... dar asta este doar o legen-dă...

J J J J JCe păcat că demult n-a mai fost o revoluţie...- Da' ce? Eşti nebun?- Nu, geamgiu.

J J J J JUn sinucigaş masochist:- Daţi-mi o lamă, vena o am eu!

J J J J J În sala de judecată:- Linişte!, strigă judecătorul. Cine mai face gălăgie va fi trimis acasă de îndată!- Ura!!!, strigă inculpatul.

J J J J JDupă sosirea lui Einstein în America, acesta a fost rugat să se aranjeze înaintea apariţiei în public, la care el a răspuns:- De ce, oricum nu mă cunoaşte nimeni!După câţiva ani, fiind rugat acelaşi lucru, Einstein a răspuns:- Nu mai e nevoie, oricum mă cunoaşte toată lumea!

Ai dat şpagă unui poliţist?www.politiarutiera.ro

umJr umJr umJr umJr


J J J J J- Chelner, vreau să-mi comanzi un muşchi de viţel în sânge. Să fie foarte proaspăt, partea de la mijloc mai groasă şi să nu aibă nici un fel de grăsime.- N-aţi precizat ce grupă sanguină preferaţi.

J J J J JLa teatru, unde se joacă o piesă poliţis-tă, o spectatoare sare în sus, strigând:- Unde este ucigaşul?La care o voce din spatele ei îi dă replica:- În spatele dumitale, dacă nu te aşezi imediat!

J J J J JO veche vorbă românească spune:Dacă un on râde, râde împreună cu el.Dacă un om cântă, cântă împreună cu el.Dacă un om munceşte, lasă-l să mun-cească!

J J J J JUn băieţel privea atent la un preot care-şi repara gardul de la grădină.- De ce mă priveşti aşa de atent, fiule?- Vreau să aflu ce zice un preot când îşi dă cu ciocanul peste degete!

J J J J JDe câţi bărbaţi e nevoie ca să schimbi un bec în baie? De nici unul, deoarece femeile spală şi pe întuneric...

J J J J JŞtiţi ce făcea Meşterul Manole când o zidea pe Ana? Body building!

J J J J JDe ce le place bărbaţilor să se antrene-ze pe bandă rulantă? În felul acesta au o mână liberă pentru o bere şi cealaltă pentru telecomandă.

J J J J JDe ce au bărbaţii conştiinţa curată? Încă nu au folosit-o.

J J J J J- De ce nu se fac prezervativele de culoare neagră? - Pentru că negrul subţiază.

J J J J J- Se poate lua o boală sexuală într-un WC al unui vagon de tren?- Da, dar nu e comod.

J J J J J- Ce are Arnold Schwarzenegger foarte mare, Brad Pitt mic şi Madonna deloc? - Ce credeai?!... Numele de familie!

J J J J J- De ce parlamentarii nu sunt niciodată jefuiţi de hoţi? - Curtoazie profesională.

J J J J JStewardesa către un călător:- Doriţi cina?- Ce pot să aleg?- Da sau nu.

J J J J JDe ce nu se introduce socialismul în Sahara? Pentru că în cinci ani ar trebui să importe nisipul.

J J J J JRecent s-a efectuat un sondaj pe plan mondial. Întrebarea a fost: "Care este opinia dumneavoastră în legătură cu lip-sa de alimente din restul lumii". Sondajul a fost un eşec total:- În Africa nu ştiau ce înseamnă "alimen-te";- În Europa de Vest nu ştiau ce înseam-nă "lipsă";- În Europa de Est nu ştiau ce înseamnă "opinie";- În America de Sud nu ştiau ce înseam-nă "vă rugăm";- În SUA nu ştiau ce înseamnă "restul lumii".

J J J J J- Care este cartea preferată a femeii care taxează la WC-ul public? - "La răscruce de vânturi".

J J J J J- Care este cel mai periculos loc din lume? - Patul. Acolo mor 80% dintre oameni.

J J J J J- Cum îi spui unei gorile că are vată în

urechi? - Poţi să-i spui cum vrei că oricum nu te aude.

J J J J J- Cum se numeşte un păduche pe chelie? - Homeless!

J J J J J- Care este diferenţa dintre ciocolată şi sex? - Cu ciocolata nu-ţi rămân fire de păr în gură.

J J J J JSe trezeşte un tip într-o dimineaţă cu dureri îngrozitoare de burtă şi cu diaree. Stă ce stă, vede că nu îi mai trece şi se duce disperat la cea mai apropiată far-macie. Îi explică farmacistei problema, aceasta îi dă un medicament şi pleacă. Se întoarce după 10 minute:- Doamnă, vă rog frumos, nu mai rezist, da-ţi-mi altceva. Nu a avut nici un efect. Am şi eu serviciu, familie...Farmacista: - Dom'le, eu vă dau, dar să ştiţi că e un medicament foarte puternic, s-ar putea să daţi în extrema cealalată.Tipul disperat: - Nu contează... măcar să-mi trecă!Cumpără medicamentul, pleacă şi se întoarce după 15 minute, vânăt la faţă, cu o disperare din ce în ce mai mare în priviri.- Nu mai suport, fac tot timpul pe mine, trebuie să ajung la serviciu, am soţie acasă, am copii de crescut. Fac acasă, fac pe stradă... şi în momentul ăsta fac pe mine... Nu mai pooot!!!!!La coadă la farmacie era o babă...Baba: - Vă spun eu ce să luaţi pentru asta: Distonocalm.Tipul către babă: - Sunteţi sigură? Acela este pentru altceva...Baba: - Sunt foarte sigură. Ia tot tubul o dată şi aşa îşi va face efectul imediat.Farmacista îi dă un tub de Distonocalm. Îi mai dă şi un pahar cu apă. Omul ia tot tubul şi pleacă.Trece un sfert de oră, trece o oră, trec şapte, tipul nu se mai întoarce.Se termină programul la farmacie, pleacă farmacista şi, când iese, îl vede pe tip rezemat de un stâlp la câţiva metri de farmacie. Curioasă, se duce şi-l întreabă:-Aţi rezolvat problema? V-a trecut?La care tipul, foarte calm, îi răspunde:- Nu, dar nu-mi mai pasă.

umJr umJr umJr umJr


Aş fi putut să fiu prrreşedintele

Rrromâniei darrr, înainte de ultima confrrruntare cu Băsescu, am mâncat

ceva strrricat carrre mi-a prrrodus nişte grrroaznice Sorrrin Ovidiu Vânturrri!

Pe Mirciulică îl frământă şi acum problemele de sănătate. Mintală.

Prietenia româno-maghiară nu a fost niciodată mai puternică decât acum când gruparea lui Laszlo Tokes a pierdut alegerile din UDMR.

Auzi, bă, pastore, ce zic

despre mine vameşii pe care i-am arestat?

Ce se zice?!

Vemuieşte!


Sunt răuvoitoare

comentariile celor care spun că noul Cod al Muncii îi transformă pe angajaţi în sclavi. Nu se merge mai

departe de iobagi.

Scene din serialul de aventuri "La legi noi, tot noi!".

În cazul arestării vameşilor, preşedintele Trăiam Băsescu le-a cerut procurorilor care lucrează pe Parchet să meargă pe firul contrabandei până la cel mai înalt nivel, la cei cu conexiuni politice, până la "regină".

Da, recunosc!

Eu sunt Regina Vămilor! Regele e nevastă-mea!

Documents

INVESTIGATORUL Martie 2011