ACADEMIA REPUBL1CII PO

PULARE ROM

INEINSTITUTUL DE ARHEO

LOG

IE

EDITURA ACADEM

IEI REPUBLICII POPULARE RO

MINE

www.dacoromanica.ro

IZVOAREPRIVINDISTORIAROMiNIEI

I

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA REIPUBLICAE POPULARIS DACOROMANAEINSTITUTUM ARCHAEOLOGICUM

FONTES AD HISTORIAMDACOROMANIAE PERTINENTES

IAb Hesiodo usque ad Itinerarium Antonini

EDIDER UNT

VLADIMIR ILIESCU VIRGIL C. POPESCU

GHEORGHE *TEFAN

IN AEDIBUS ACADEMIAE REIPUBLICAE POPULARIS DACOROMANAE

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMYNEINSTITUTUL DE ARHEOLOGIE

IZVOAREPRIVIND ISTORIA ROMINIEI

IDe la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus

COMITETUL DE REDACTIE

VLADIMIR ILIESCU VIRGIL C. POPESCU

GHEORGHE STEFAN

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMYNEBucurelti-1964

www.dacoromanica.ro

Redactor responsabil prof. GHEORGHE $TEFAN,membru corespondent al Academiei R.P.R.

Autorii latini VLADIMIR ILIESCUAutorii greci RADU HINCU i VIRGIL C. POPESCUComentariul VLADIMIR ILIESCUBiografiile HARALAMB MIHAESCU,

Au mai colaborat la acest volum:ARAM FRENKIAN, HARALAMB MIHAESCU, I NICOLAE MARINESCU I,ADELINA PIATKOWSKI, TEOFIL SIMENSCHI, TOMA VASILESCU.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

Volumul de fats este eel dintii dintr-o lucrare mai vasta menita sa publiceizvoarele narative ale istoriei vechi 9i medii a Rominiei.

Ordinea adoptata este cea cronologicg. Primul volum cuprinde izvoarelegrece9ti 9i latine9ti de la Hesiod ping la sfirqitul secolului al III-lea e.n. S-afixat ca limitg sfir9itul secolului al III-lea tinind seama de faptul ca aceastgdata reprezinta un moment foarte important in istoria Daciei: retragerea stapi-nirii romane 9i crearea premiselor trecerii la o orinduire mai avansatli, orin-duirea feudalg.

De 9i colectivul Institutului de arheologie al Academiei R.P.R. care aintocmit aceasta lucrare s-a strgduit sa descopere 9i sa inregistreze toate informa-Ole pe care antichitatea greco-romans ni le-a transmis asupra populatiilorde pe teritoriul tarii noastre, nu este exclus ca uncle mentiuni sg fi scgpat.Spergm, totuVi, ca omisiunile sint minime 9i neesentiale.

Volumul cuprinde 9i uncle 9tiri care nu privesc direct pe geto-daci, ci sereferti fie la traci in general, fie la sciti sau la alte grupuri etnice care au traitin vecingtatea nemijlocita a Daciei 9i uneori au patruns chiar pe teritoriulacesteia. Prezenta acestor 9tiri in lucrarea de fats este deci justificata de faptulca multe realitati din lumea sud- tracict, scitica, celticg etc. sint valabile 9ipentru geto-daci, avind in vedere fie inrudirea, fie legaturile strinse dintreace9tia 9i grupurile etnice vecine, fie interdependenta culturala 9i nivelulapropiat al dezvoltgrii social-economice ale tuturor populatiilor din bazinulcarpato-dungrean. Totu9i, este cazul sa mentiongm ca s-a procedat la o selectie,in sensul ca din aceastg categoric de 9tiri s-au retinut numai textele cu continutmai larg, de caracter etnografici.

Caracterul 9i valoarea informatiilor antice asupra regiunilor carpato-duna-rene difera de la epoch* la epoch. Se poate u9or observa cum numgrul 9ivaloarea for cre9te pe masura ce trecem de la epoca arhaicg 9i clasicg la epocaelenistica 9i apoi la cea romans. Trebuie sa tinem seama desigur de faptul canot nu dispunem decit de o parte infima a operelor ce s-au scris in antichitate.Totu9i, din examinarea lucrarilor ce ni s-au pgstrat, ne putem da seama eala inceput teritoriile nord-dungrene erau slab cunoscute 9i ca sfera de cuno9tintes-a marit incepind cu secolul al IV-lea t.e.n., adica pe masura ce acele teritoriiau intrat in zona de interese economice 9i politice ale statelor din bazinul 11/IttriiMediterane. Acesta este 9i motivul pentru care in introducerea de fa-VAvom impgrti prezentarea izvoarelor antice in trei perioade: 1. izvoareleepocilor arhaice 9i clasice; 2. izvoarele epocii elenistice ; 3. izvoareleepocii romane.

1 Pentru izvoarele scrise ate istoriei vechi a patriei noastre a se consulta si acad.C. Daicoviciu, D. M. Pippidi si Gh. yStefan, Izvoarele scrise, in Istoria Rominiei, Editura Acade-mies R.P.R., Bucuresti, 1960, p. LIILXIII.

www.dacoromanica.ro

VI INTRODUCERE

1. Scriitorii greci din epoca arhaica i epoca clasica aveau patine cuno-time despre situatia geografica si etnografica a bazinului carpato-dunarean.Referintele for asupra acestui %inut au un caracter intimplator si, de multe ori,legendar. 0 cunoastere mai veridica a regiunilor din jurul Marii Negre incepede abia in secolul al VI-lea I.e.n. ca urmare a colonizarii tarmului acesteia decatre greci. insa lucrarile primilor 4 logografi * sint in cea mai mare parte pier-date. De aceea opera lui Herodot ramine lucrarea de baza pentru istoria acestortinuturi. Valoarea stirilor lui Herodot este desigur inegala, dar in multe privinteinformatiile lui sint pre tioase. Astfel, Dunarea, asupra cursului careia circulauversiuni legendare, ca aceea a varsarii ei atit in Marea Adriatica, cit si inPontul Euxin, ii gasete la Herodot cea dintli descriere mai apropiata de reali-tate. Herodot este primul scriitor antic care ne-a transmis numele unor afluentiai marelui fluviu de pe teritoriul tarii noastre: Porata (Pyretos), Tiarantos,Araros, Naparis si Ordessos (IV, 48). Identificarea unora prezinta Inca dificul-tati (V. Parvan, Nume de rturi daco-scitice, in / An. Acad. Rom., Mem. sect.ist. )), s. III,t.I), dar, chiar aa, tirile isi pastreaza o cern' valoare. Informa-Vile ample asupra scitilor din regiunile de steps si de silvo-steps nord-ponticeconstituie baza cunostintelor noastre asupra acestei populatii. Dar data Herodoteste, incontestabil, cel mai important izvor pentru istoria scitilor si a altorpopulatii nord-pontice, grupurile etnice din spatial carpato-dunarean Ii sintmai vag cunoscute, cu exceptia agatirsilor pe care istoricul grec ii situeazaintr-un tinut prin care curgea riul Maris. Considerind ca Maris este cea maiveche mentiune a numelui Muresului, avem motive sa situam pe agatiri inpodisul Transilvaniei si sa le atribuim o serie de descoperiri arheologice dinprima epoca a fierului. Mai impor tanta ni se pare informatia ca grupul agatir-ilor prezinta multe asemanari cu tracii, ceea ce pare a fi rezultatul convie-tuirii for cu populatia majoritara bastinae (IV, 104). Indirect se confirmsastfel existenta autobtonilor traci, in masa carora scitii agatiqi, data ei nuvor fi fost chiar traci, vor sfir0 prin a se contopi.

Cunotintele lui Herodot, remarcabile in ceea ce priveste pe sciiii nord-pontici, sint foarte neprecise i nesigure asupra teritoriilor situate la apus dePrut. Herodot afirma de pada (V,9) ca.

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI VII

Un mormint analog s-a descoperit i pe teritoriul R.P.R., la Hagi-Ghiol,raionul Tulcea i apartinea unui ef militar trac. Numele Cotys fiul luiEcbaios, pastrat in inscriptia de pe un vas de argint ce face parte dintezaurul descoperit in acest mormint tumular, arata originea tracica a celuiinmormintat acolo.

Pentru prima data este mentionata de istoricul grec populatia getica dintreBalcani, Dunare si Marea Neagra (IV, 93). Aceasta prima inregistrare a getilor,despre care Herodot scrie in alt loc (V, 3) ca fac parte din neamul tracilor, darca se deosebesc de acetia prin obiceiurile lor, este de cea mai mare impor-tanta pentru fixarea in spatiu a celor mai indepartati stramoi cunoseuti aipoporului romin. Este limpede ea, in secolul al VI-lea, getii se diferentiaseradin masa tracilor i locuiau pe un teritoriu bine precizat, unde ii vom afla iin veacurile urmatoare ca populatie sedentary de agricultori i cresca-tori de vite.

In adevar, veracitatea informatiei lui Herodot se confirms prin izvoareleulterioare. Astfel, Tucidide arata Ca getii faceau parte, catre sfiritul secoluluial V-lea i.e.n., din statul tracilor odrisi, ca locuiau la nord de munteleHaemus, ca erau vecini cu scitii i erau arcai calari (II, 96, 1). Cinci veacurimai tirziu, poetul Ovidiu ii inregistreaza ca populatie de baza a ScitieiMinore.

In afara tirilor lui Herodot, informatiile cu privire la geto-daci, in izvoa-rele greceti din perioada care precede ridicarea Macedoniei la situatia deprincipala putere in regiunile tracice, sint extrem de sarace. Mentionarea decatre Sofocle a unui # rege # al getilor, numit Charnabon, altfel necunoscut,nu se confirms din nici o alts sursa. Mai semnificativa este aparitia numelorde Daos = dacul i Geta = getul, cu care autorii comediei neo-atice ii numescadesea sclavii din piesele lor. Este o indicatie asupra aprovizionarii pietii gre-ceti cu sclavi procurati din Dacia, operatie in care coloniile greceti din Dobrogeaau jucat un rol important.

Scriitorii din perioada clasica, poeti, istorici, filozofi, au acordat o atentiedeosebita credintelor religioase ale getilor. Astfel legenda despre Zamolxis,povestita pe larg de Herodot (IV, 94-95), a format obiectul a numeroase altementiuni, mai mutt sau mai putin amanuntite. Se pare ca toate relatarile pornescde la textul lui Herodot. Credinta in nemurire era considerata drept principalacaracteristica a religiei getilor. Dupa Hellanicos din Lesbos (Bccp(lapt.x&v6v.,woc.) impartaeau aceeai credinta i terizii i crobizii, triburi vecine i,probabil, inrudite cu getii. Scriitorii greci, impresionati de a gasi la nite(c barbari * asemenea credinte religioase, au recurs la explicatii rationaliste,cautindu-le originea in filozofia greaca, mai exact in invatatura lui Pitagora,cu care aveau cele mai numeroase contingente. In consecinta, s-a compus o# biografie * a omului-Zamolxis considerat mai apoi zeu expusa mai intiide Herodot i reprodusa ulterior, aidoma sau cu modificari, de toti autoriiantici care s-au oprit asupra religiei geto-dacilor. Conform acestei biografii,Zamolxis ar fi slujit ca sclav lui Pitagora de la care ar fi prins esenta filozo-fiei sale, pen tru a o raspindi apoi, dupa eliberarea i Intoarcerea sa acasa, printregeti, recurgind la inelatorii menite sa-i convinga pe acetia de valabilitateainvataturii. Amanuntele pe care le gasim la Hellanicos din Lesbos, cum eaZamolxis corespunde lui Cronos al grecilor, nu sint de natura sa aduca lamuriri

www.dacoromanica.ro

VIII INTRODUCERE

In aceasta problems. Herodot 9i Hellanicos 9i-au dat ei in9i9i seama de lipsa deconsi9tenIa a explicatiei originii pitagoriciene a credintei getice, aratind caZamolxis ar fi trait inaintea lui Pitagora 9i, in consecinta, n-ar fi putut imprumutaelementele religiei sale de la acesta.

In legatura cu credintele 9i practicile religioase ale getilor, izvoarele acesteiepoci ne-au transmis 9i alte informalii. Astfel Herodot (IV, 94) 9tie ca uniidintre geIi it numesc pe zeul for suprem Gebeleizis, deli ar fi vorba de aceea9idivinitate Zalmoxis sau Salmoxis. Obiceiul getilor de a trage cu sagetile sprecer in timp de furtuna (Herod., IV, 94), trimiterea catre zeul suprem aunui sol, din cinci in cinci ani, practica singeroasa ce reprezinta, in realitate,ecouri ale sacrificiilor umane, practicate cindva, au retinut de asemenea atenTiascriitorilor antici. Platon insu9i (Carmide) aduce in sprijinul concepliei saleidealiste, conform carcia totul deriva din suflet, exemplul rezolvarii decatre invafatura lui Zamolxis a problemei interdependenTei dintre suflet9i trup.

Interesul pe care 1-a trezit la scriitorii antici din acea perioada religiagetilor, ca fenomen pe care ei it considers ca eel mai caracteristic acestui gruptracic, ne lipse9te de posibilitatea de a ne informa asupra dezvoltarii economice9i politice a societatii ba9tina9e. Informatiile concrete despre evenimentele dinstinga Dunarii sint de o saracie exasperanta. Este ca 9i cum teritoriile aflatela stinga Dunarii ar fi fost o terra incognita. Tot ce Se scria despre geti In aceaperioada se referea la grupul din dreapta fluviului.

ReIinem insa faptul ca in secolul al VI-lea gqii se conturasera precis ca ungrup etnic ce se deosebea de restul tracilor mai ales din punctul de vedere alsuprastructurii religioase, fata de care grecii nutreau o mare admiratie. Inlegatura cu aceasta s-a emis ipoteza unui 4 monoteism >) sau 6 henoteism >>getic. Insa nisi textele, 9i cu atit mai Win urmarirea stadiului de dezvoltaresocial economics a getilor, nu ne ingaduie o asemenea concluzie. Zamolxisreprezinta numai divinitatea principals a unui panteon din care fac parte 9ialte divinitaIi de caracter htonian. insa9i legenda retragerii lui Zamolxis inincaperi subterane, anume pregatite pentru a aparea oamenilor ca intors dinalts lume, este de considerat ca un element religios htonian.

2. ()data cu intinderea stapinirii macedoniene asupra teritoriului tracic,intreaga Peninsula Balcanica, pins la Dunare, incepe sa fie atrasa in sfera inte-reselor puterilor mediteraneene. Contactul politic 9i militar en populatiilesituate pins la 9i chiar dincolo de marele fluviu treze9te 9i interesul scriitorilorpentru acele populqii 9i regiuni, ceea ce are drept consecinta aparitia unor9tiri din ce In ce mai frecvente asupra acelor Tinuturi. Pe masura ce polisul grecera inlocuit de monarhiile elenistice, in care, alaturi de greci, traiau numeroasealte grupuri etnice ce ci9tiga o tot mai mare importanta economics 9i politica,se large9te 9i cimpul observaIiilor. ExpediIii militare in regiuni 9i spatii putincunoscute mai inainte fel% prilejul cunoa9terii unor populatii cu obiceiuri,organizare 9i mod de viata ce trezesc interesul lumii elenistice. Rezultatul acesteilargiri a orizontului este aparitia a numeroase memorii, lucrari generale9i speciale.

Geograful Strabon, acuzind de ignoranIa pe cei mai multi dintre predece,sorii sai in ceea ce prive9te geografia 9i etnografia regiunilor situate la nord

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PFUVIND ISTORIA ROMINIEI I)

de Dunare (II, 1., 41), observe ca o Alexandru ne-a descoperit regiunile nordiceale Europei pink la Istru, iar romanii locurile de dincolo de Istru, pins la fluviulTyras * (I, 2,1). Teritoriul locuit de geto-daci Incepe, in adevar, sa fie mai binecunoscut abia de pe la jumatatea secolului al IV-lea te.n. ca urmare a unorevenimente militare ce s-au petrecut pe acest teritoriu. Astfel luptele purtateintre grupul seitilor nomazi condus de o regele * Ateas si populatia bastinasade la Dunare inregistrata de Trogus Pompeius-Iustinus sub numele deo Istriani *, lupte care au atras si interventia lui Filip al Macedoniei, prilejuiescprimele stiri asupra stadiului de organizare a acestei populatii, probabilo uniune de triburi, prin mentionarea unui conducator anonim:

X INTRODUCERE

(Getica, p. 61). Recent, C. Daicoviciu a sustinut ca stapinirea lui Dromi-chaites se intindea pe Arges. Argumentelor lui C. Daicoviciu li se poate aduceun puternic sprijin arheologic. In adevar, cimpia dintre Olt si Ialomita, avindca axa intermediary valea Argesului, este puternic populata in epoca fieruluigeto-dacic. Cum era firesc, Baraganul, stepa situata la est de Ialomita, aveaconditii mai putin favorabile pentru o asemenea dezvoltare. Teritoriul uniuniide triburi de sub Dromichaites cuprindea mai ales cimpia roditoare si straba-tufa de ape curgatoare de la vest de Ialomita, la rasarit de aceasta incepind.11 epripla, loc de refugiu al localnicilor, in caz de mare primej die, si depieire a celor ce nu-i cunosc &dile. In acelasi # pustiu * s-au retras getii si inanul 335 (k6 -pi krqp.Ecc, cum scrie Arian), in fata lui Alexandru Macedon.In acest sens pare a avea dreptate V. Parvan, propunind identificarea acestuiacu Baraganul nostru. Localitatea Helis, centrul stapinirii lui Dromichaites,este de cautat de asemenea la vest de Ialomita, deoarece cercetarile arheologiceau dat la iveala in acest teritoriu numeroase aseza'ri cu o cultura materials foartedezvoltatil, cu surplusuri de produse si relatii de schimb atit cu triburile tracesud-dungrene, cit si cu orasele grecesti de la Marea Neagra. Prin inter-mediul acestora, getii primeau produse grecesti amfore cu vin si ulei,ceramics, vase si alte obiecte de metal si vindeau cereale, vite, miere,sclavi etc.

Contactul, inceput mai de mult, cu negustorii greci si cultura greacaa exercitat o influents creatoare asupra dezvoltarii societatii bastinase, contri-buind la cresterea fortelor de productie locale si grabind procesul de descom-punere a relatiilor gentilice, prin adincirea diviziunii societatii tribale intr-oaristocratie gentilica, din ce in ce mai puternica economiceste, si masa tribala.In izvoarele scrise nu se reflects, din p'acate, modul cum s-au dezvoltat relatiilecomerciale dintre orasele grecesti si triburile bastinase care procurau, pe deo parte, materii prime si mijloace de hrana necesare acelor aglomerari urbanesi comertului for cu sudul si constituiau, totodata, una din pietele de desfacerea produselor mestesugaresti din acele orase. Istoriografia antics a privit colo-niile grecesti unilateral, ca polisuri ce intereseaza lumea greceasca conceputaca o unitate ideals, flied s -Ong seams ca existenta si dezvoltarea for era condi-tionata de relatiile cu conducatorii triburilor bastinase. Din cauza acesteiorientari, relatiile cu populatia autohtona se reflects insuficient in relatarilescriitorilor antici.

Dar chiar si asupra dezvoltarii interne a oraselor pontice Histria, Tomis,Callatis, informatiile scriitorilor antici ce ne-au parvenit sint extrem de grace.Aristotel este singurul autor care mentioneaza un eveniment cu adevaratimportant petrecut la Histria ( Politica, VIII, 5,1) : trecerea la regimuldemocratiei sclavagiste. Dar nici el, nici alti scriitori nu ne-au transmis vreoinsemnare despre clasele si pAturile sociale din aceste orase si raporturileconcrete dintre ele.

Legenda argonautilor, cu atitea elemente fantastice, reflectind, probabil,amintirile primelor calatorii in Marea Neagra, ca si legenda insulei Leuce,legata de salasluirea lui Ahile acolo, ocupa un loc exagerat la scriitorii ce s-auocupat de navigatia in Pontul Euxin. In schimb, descrierea tarmului stingal Pontului, a gurilor Dunarii cu faimoasa # insula * Peuce, de-tine un loc justi-ficat in lucrarile antice, deoarece urmarea sd informeze pe navigatori. Despre

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND 'STOMA ROMINIEI XI

realitatile din dosul perdelei de orase grecesti ce se intind de-a lungul tarmului,informatiile sint insa sarace si lipsite de consistenta.

Stirile cuprinse in opera lui Pseudo-Scymnos ne fac sa regretam pierderealucrarilor lui Demetrios din Callatis din care el s-a informat si care par a fi fostun izvor de mare pret pentru istoria, geografia si etnografia tarmului de vestal Pontului Euxin. Gasim aci inregistrate toate orasele grecesti fundate petarmul tracic si getic al Marii Negre, cu amanunte asupra datei intemeierii lor,ca si asupra populatiilor locuind in apropierea fiecartna dintre ele. De retinut5tirea ca in teritoriul vecin cu Dionysopolis locuiau crobizi si sciti, dar si greciamestecati (i.i.t.y&Sec 'EXAvec), adica nascuti din casatorii mixte, stiredeosebit de pretioasa pentru caracterizarea relatiilor dintre greci si localnici.

Daca descrierea Istrului si a insulei Peuce numita asa dupa multimeapinilor care ar fi crescut acolo nu aduce nimic nou fats de cele scrise maiinainte, in schimb precizarea ca insula lui Ahile (Leuce) se afla la pa tru sute destadii de gurile Dunarii da posibilitatea identificarii ei. Este de retinut de ase-menea mentionarea carpizilor (carpi?) printre populatiile tracice de la nordde Dunarea de Jos, amintiti si de Ephoros, ca si aceea a agatirsilor, ca locui-tori ai spatiului nord-pontic. Daca informatia este exacta, inseamna ca agatirsiiisi pastrau Inca individualitatea etnica in vremea lui Demetrios din Callatisde la care a preluat-o Pseudo-Scymnos.

Citeva date pretioase pentru viata economics ni se pastreaza la Polibiu(Istorii, IV, 38, 4). El arata ca din regiunile pontice se exportau vite si sclavi4in numar foarte mare si de o calitate marturisita de toti ca excelent a*. Aceleasiregiuni pontice chiar data autorul nu indica anume tinutul de la gurile Dunarii

procurau Greciei miere, teary, peste sarat si primeau in schimb 4 ulei si totfelul de vinuri* (IV, 38, 5). In comertul cu peste carat, judecind dupa dirzeniacu care histrienii isi vor apara drepturile de pescuit in delta Dunarii fata deromani (cf. Horothesia lui Laberius Maximus), Histria de-tinea un loc important.

Polibiu ne-a transmis si alte informatii pretioase asupra regiunii PontuluiEuxin. Mentionam, printre altele, descrierea fenomenului formarii barei de nisipcare avea sa inchida golful Histriei si sa sufoce activitatea portului. In general,valoarea informatiilor lui Polibiu este foarte valoroasa.

Un loc cu totul minor in izvoarele antice it ocupa colaborarea military sipolitica a oraselor grecesti cu triburile bastinase. Colaborarea trebuie sa fifost mult mai strinsa si mai organizata decit ne lase sa intrezarim momentulluptei oraselor grecesti, conduse de Callatis, impotriva lui Lisimah, clad Diodordin Sicilia inregistreaza coalitia acestor orase cu tracii si scilii (XIX, 73, 1si urmatoarele). Rezistenta eroica si dramatics a orasului Callatis, ca si coalitiain sine, a avut consecinte importante si pentru populatia bastinase. Caci luptaacesteia impotriva aceluiasi monarh a fost usurata, fara nici o indoiala, deactiunea oraselor grecesti ale caror interese economice erau legate de indepen-denta localnicilor.

Migratia cel-tilor, care a atins si teritoriul triburilor geto-dace si a cauzatserioase tulburari in lumea tracilor, este insuficient documentata de izvoareleliterare in ceea ce priveste linuturile nord-dunarene. In adevar, data urmarileacestei migratii pentru regiunile balcanice intemeierea statului de la Tylissi relatiile acestuia cu orasele grecesti si cu tracii, pins la desfiintarea lui de catrebastinasi an retinut atentia scriitorilor antici (de ex. Polibiu), in schimb

www.dacoromanica.ro

XII INTRODUCERE

efectele ei asupra populatiilor getice din stinga Dunarii se reflects extrem deptrtin In lucrarile lor. Singurul eveniment concret este anecdote lui TrogusPompeius Iustinus cum ca * regele* Oroles (circa 200 i.e.n.) a pedepsit pe getiisai deoarece nu luptasera cu vitejie contra bastarnilor. Despre acestia din urmese stie ca erau o populatie, probabil, germanica, locuind in teritoriile de la nerdde Carpati, care, pentru a ajunge in contact cu getii, trebuie sa fi fost antre-nati de unul din grupurile celtice, ce au ocolit Carpatii pe Ia nord si au coborltin Moldova catre Dunarea de Jos. Geograful Ptolemeu va mentiona in adevar,in regiunea dinspre Prut si Nistru, tribul celtic al britolagilor. Bastarnii au lasatsi urme arheologice in Moldova, ca, de exemplu, la Poienesti-Vaslui (vezi R. Vulpe,Materiale arheologice privind istoria veche a R.P.R., vol, I, p. 213 si urm.).In cele din urme s-au stabilit in regiunea de la gurile Dunarii, unde s-aumentinut mult timp sub numele de peucini, dupe numele insulei Pence, si audezlantuit atacuri asupra oraselor grecesti si a regiunilor trace. Atacurile lorau contribuit la decaderea Histriei, ale carei interese In apele deltei Dunariiau avut, desigur, de suferit si au obligat apoi pe romani sa is masuri de sigmrants ce se vor incheia cu cucerirea teritoriului Dobrogei.

Istoria triburilor geto-dace de la Dromichaites Ia Burebista este absentsdin izvoarele literare entice. Se pare ca dupe o perioada de framintari provocatede migratia celtilor, perioada in care au patruns in culture getica o serie deelemente celtice, geto-dacii s-au refacut, pentru ca in vremea lui Burebista saasistam la aparitia statului sclavagist incepator dec.

3. Inainte de a ne opri asupra istoriografiei epocii romane slut necesareciteva cuvinte despre evenimentele din Peninsula Balcanica, evenimente careau inriurit si istoria geto-dacilor. In adevar, patrunderea romanilor in PeninsulaBalcanica, cucerirea Macedoniei si transformarea ei in provincie romans anavut urmari deosebit de importante, mai intii pentru neamurile illire si trace,apoi si pentru geto-daci. Prezenta unei mari puteri extra-balcanice in spatiultracic a rupt echilibrul de forte din aceasta parte a Europei, a provocat oregrupare a geto-dacilor direct amenintati si a dat loc la o serie de luptecrincene care s-au incheiat, nu fare dificultati chiar pentru formidabila putereremand, prin cucerirea i includerea teritoriilor acestor populatii in statul roman.

Evenimentele din Peninsula Balcanica si-au gasit un ecou puternic in izvaa.,rele antice. Spatiul de la nord de Dunare, locuit de populatii viguroase, activedin punct de vedere militar, punind in primejdie pozitia romanilor In Balcaniprin incursiunile lor de prada, incepe sa intereseze si el pe autorii antici, eel,putin din punct de vedere etnografic. Interesul fats de aceste populatii era cuatit mai viu cu cit ele au fost antrenate in coalitii antiromane, asa cum seconstata, de pilda, in timpul lui Mitridate. In acest sees apare justificataafirmatia lui Strabon ca 4 romani au descoperit locurile de dincolo de Istru *nu ca urmare a unei preocupari stiintifice, ci ca rezultat al intereselor politicoale imperiului. Astfel, razboaiele cu Mitridate pun pe romani in situatia de aveni, pentru prima data, in contact direct cu orasele grecesti de pe tarmultracic si getic al Marii Negre, aliate cu regele Pontului. Ostile romane supunaceste orase in anul 71 i.e.n. (Apian). 0 inscriptie gasita la Callatis confineun fragment din tratatul de # alianta # dintre aceasta si romani, In curind, insa,orasele grecesti, silite sa suporte # alianta romans , se rascoala sub conducerea

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XIII

Histriei si reusesc sa infringa, in lupta din 61 i.e.n., pe guvernatorul C. AntoniusHybrida. Foarte important este faptul ca histrienii au fost ajutati de bastarni(Dio Cassius) si de getii dobrogeni, cum pare a rezulta din informtia ca, in28 i.e.n., steagul capturat de la romanii biruiti in anur 61 se 'Astra la Genucla,cetate a regelui get Zyraxes (Dio Cassius)..

Dupa infringerea lui Mitridate, in timp ce in Occident romanii cucereauGalia, geto-dacii reuseau sa creeze in Carpati prima organiza0e statala care,suh conducerea lui Burebista, a devenit in eitiva ani o forca exceptional deputernica in sud-estul Europei. Este de la sine inteles interesul pe care 1-atrezit acest eveniment si explicabila intentia lui Cezar de a nimici primejdiace aparea la Dunare (cf. Apian, XVII, 13, 36).

Din fericire, istoriografia antics a consemnat evenimentele din Daciadin aceasta perioada si ni le-a transmis prin opera lui Strabon. Lucrarea geogra-fului Strabon este un izvor de o valoare exceptionalit pentru istoria geto-dacilor,atit prin seriozitatea informatiei, cit si prin amanuntele de ordin etnografic sigeografic, ca si prin incursiunile pe care le face in istoria mai veche a popu-latiilor de la Dunarea de Jos. Opera reprezinta un rezumat critic si inteligental istoriografiei mai vechi, la care se adauga contributia personals a mareluigeograf antic asupra dacilor din vremea sa, cu precizari extrem de pretioase intr-oserie de probleme.

Conform relatarilor lui Strabon, geto-dacii se invecinau cu suebii, teri-toriul locuit de ei marginindu-se la sud cu Istrul, iar la apus cu muntii PaduriiHercinice (VII, 1, 3; VII, 3). Ei erau de neam trac si locuiau pe ambele maluriale Dunarii, ca si moesii, numiti mai de unlit misi, inregistrati si de Homer (VII,3, 2). Despre traci in general, si despre geti in special, Strabon arata ca ei traiatiin poligamie, reproducind un text al comicului Menandru. Ramine neclar datapoligamia era practicata de toti sau numai de aristocratie, lucru ce pare maiprobabil. Combatind parerea ca termenul de a abioi a, folosit de Posidoniupentru o categorie a misilor numiti si a ctisti si a capnobati a (= evlaviosi),s-ar datora faptului ca acestia n-ar avea legaturi cu femei, Strabon it explicaprin religiozitatea cunoscuta a getilor, careia i s-ar datora epitetul de a evlaviosi a.Chiar data argumentarea lui Strabon nu este suficient de convingatoare, eaarata, tatusi, ca si in aceasta problems, ca si in altele, el a incercat sa-si spunaparerea.

Deosebit de valoroasa din punet de vedere istoric este precizarea (VII, 3,12)ca dacii si getii formau un singur popor, cele dotta denumiri referindu-se numaila asezarea for in spatiul dunarean: geti cei ce locuiau catre Pontul Euxin ;daci cei ce locuiau spre apus, catre Germania si izvoarele Istrului. Inforrnatialui Strabon, confirmata indirect si de Criton, care si-a intitulat lucrarea saGetica, deli se referea la daci, ca si de Dio Cassius, este menita a preciza stireamai vaga a lui lustin: a Daci quoque soboles Getarum. . . a. Este clar ca greciiau folosit termenul de geti, deoarece ei se refereau la triburile din rasaritulOrli noastre, inclusiv cimpia Munteniei, in timp ce scriitorii de limbs latinafolosesc, de preferinta, termenul de daci, interesul fiindu-le retinut de triburiledin vestul Daciei, ca unele care ajunsesera sa ocupe un loc proeminent in peri-oada expansiunii romane la Dunare. Nu lipseste insa termenul de getae nicila scriitorii latini, eeea ce insemneaza ea ei aveau convingerea identitatii dintrecei doi termeni.

www.dacoromanica.ro

XIV INTRODUCERE

Este greu sa precizam in ce masura grecii cuno0eau triburile din vestulDaciei. Singura mentiune a lor, In izvoarele anterioare epocii romane, este numelede Daos, folosit ca denumire de sclav, alaturi de acela de Geta, in comediaatica (Menandru) si la Terentiu. Discutind provenienta sclavilor daoi, Strabonse pronunta, pe bung dreptate, impotriva parerii ca ei ar fi provenit din Scitia(VII, 3, 12), pe motivul ea daii sciti ar fi trait prea departe de lumea greacapentru a se fi adus de acolo sclavi.

Informatia ca prin teritoriul dacilor curge riul Marisos (probabil Marisal lui Herodot, Murqul de azi) ne ajuta sa intelegem i mai precis wzareadacilor. Problema apartenentei etnice a dacilor nu s-a pus pentru istoricii anticidecit in momentul cind dacii au preluat conducerea triburilor nord-dunarene,observindu-se in acel moment ca ei apartin unei populatii tracice, locuind peambele maluri ale Dunarii, insa mai ales la nordul fluviului, si putind fi denu-miti fie geti, fie daci numiri sub care se intelege toata masa triburilor tracedin regiunea carpato-danubiana. Principala indica-tie a identitatii dintre dacii geti o constituie unitatea limbii: o Dacii au aceea0 limbs ca si getii , spuneStrabon (VII, 3, 13).

Informatirle referitoare la alte populatii ce locuiau teritoriul actual al R.P.R.sau teritorii vecine tirageg (getii de la Tyras), bastarnii-peueini, tribali,besi, trogloditi (sub trogloditi sintem inclinati a intelege nu numele unui trib,ci o populatie care traia in locuinte sapate in pamint, adica in bordeie) locuindo pe teritoriul ce se intinde mai sus de Callatis , iliri, celt,i din vecinatatea Daciei(scordisci Si teurisci) fac din lucrarea lui Strabon cel mai pretios izvoristoric asupra Daciei antice, ajuns pins la noi.

Strabon n-a neglijat nici descrierea tarmului Marii Negre. in aceastaproblema el a folosit bogata informatie anterioara, dar a adaugat unele preci-zari importante. Astfel, despre Istros, colonie milesiana situata la 500 de stadiide 0 Gura Sacra , el arata Ca este un o orael . Termenul folosit de Strabondovede0e ca His tria pierduse in vremea lui August insemnatatea i inflorireade odinioara, realitate confirmata si de sapaturile arheologice. Tomis este men-tionat de asemenea ca un 0 orasel , spre deosebire de Callatis care continua afi o 7r6Arc. Despre celelalte wzari grece,sti dintre Callatis si Byzantion, gasimla Strabon numeroase amanunte, fie cu privire la originea numelui for cumeste, de exemplu, etimologia cuvintului Mesembria, in componenta caruia elarata ca intra cuvintul trac bria, insemnind oral , fie de ordin istoric itopografic sau la fenomene naturale. Aflam, de exemplu, ca templul din Apol-Ionia pontica a fost pradat de romani i a statuia zeului, sculptata de mareleCalamis, a fost transportata la Roma de M. Lucullus i aezata pe Capitoliu,ca o parte din orapl Bizone s-a scufundat in urma unor cutremure, i altetiri importante cu privire la orwle grece0i de pe tarmul Marii Negre.

Opera lui Strabon este deosebit de pretioasa pentru tirile referitoare laevenimente istorice petrecute in decursul veacurilor pe teritoriul tarii noastre.Numele de Scitia Minora, cu care se desemna tinutul dintre Dunarea de Jos0 mare, este explicat de geograful antic prin aezarea dincoace de Tyras siIstru a unor populatii scitice (VII, 4, 5).

Expeditia lui Alexandru din anul 335 i.e.n., conflictul dintre Lisimah iDromichaites detin de asemenea un loc important In lucrarea lui Strabon,care aduce i unele informatii ce nu apar in alte izvoare.

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XV

De o valoare inestimabila sint insa informatiile privind pe dacii din vremealui Burebista. Fara Strabon si fara cunoscutul decret al dionisopolitanilor inonoarea lui Acornion, reconstituirea istoriei dacilor din acea perioada ar fide-a dreptul imposibila. In lumina celor doua izvoare amintite, faptele dacilor,ca si personalitatea conducatorului lor, apar intr-o lumina suficient de clara.Este limpede ca tocmai in acea epoca dacii au atins una din culmile puteriilor. Antecedentele marii # arhii * dacice realizata in timpul lui Burebista nu nesint destul de Clare. Conditii interne favorabile triburilor ce locuiau in sud-vestul Transilvaniei, dezvoltarea fortelor de productie, legata, probabil, demetalurgia fierului care avea aci posibilitati mai maH, ca si de exploatareaaurului, dublata de dezvoltarea relatiilor cu populatiile ilirice si celtice si deintensificarea comertului cu orasele grecesti de la Adriatica si cu romanii,ale caror monede au circulat si se gasesc in tezaure pe teritoriul Daciei, aufost factorii care au favorizat dezvoltarea intr-un ritm mai accentuat a tribu-rilor respective, avind centrul in muntii Orastiei.

Este probabil sa se fi alcatuit, Inca inainte de Burebista, o uniune detriburi destul de inchegata, care a constituit miezul statului incepator dac.In acest sens exista citeva indicii. Inregistrarea unui conducator cu numele deRubobostes (Trogus Pompeius, prologul cartii a XXXI-a), pe care C. Daico-viciu it consider% anterior lui Burebista, ca si aceea a tatalui lui Burebista,ca predecesor al acestuia, in decretul care cinsteste pe Acornion, sint faptedeosebit de semnificative, care ne permit, si chiar ne obliga, sa postulam exis-tenta unei organizatii anterioare lui Burebista si care i-a servit acestuia caintrument al actiunilor sale. Calitati exceptionale de organizator, o viziuneclara a necesitatii consolidarii statului incepator dac in fruntea caruia ajunsese,poate prin mostenire, fac din Burebista o personalitate puternica. Procedeelefolosite de el, anume exercitiile la care supune pe luptatori, disciplina nece-sara unui stat, pe care o realizeaza cu colaborarea marelui preot Decaineos,reprezentantul zeului dar si membru proeminent al aristocratiei ce se trans-forma in clasa dominants, se soldeaza cu rezultate excelente (VII, 3, 11). Inadevar, prin atari procedee Burebista si-a pregatit o baza intqrna solids, carei-a permis sa porneasca la marile cuceriri ce I-au facut cunoscut in antichitate.Cuceririle sale s-au intins in rasarit pins la Olbia (cf. Dion Chrysostomos), insud-est pins la Balcani si Marea Neagra unde au supus triburile locale si oraselegrecesti. In vest si sud-vest dacii au distrus triburile celtice, pe boii conduside Critasiros, pe teurisci si alte triburi stabilite printre iliri si traci (Strabon,VII, 5, 2). Rezultatul acestor actiuni a fost crearea unei man stapiniri (fLey&Xn&RA), Burebista devenind # primul si cel mai mare dintre regii traci dedincolo si de dincoace de Dunare *, cum se exprima decretul lui Acornion dinDionysopolis.

Se intelege ca cuceririle din dreapta Dunarii, chiar daca nu atinseseradirect posesiunile romanilor, reprezentau motive de ingrijorare pentru acestia._Crearea unei man puteri in tinutul dunarean, comparabila cu aceea lui Mitri-date, era de natura sa fie privita ca un pericol de clasa dominants din Roma,cu atit mai mull, cu cit, incercind sa se apropie de Pompei prin intermediulaceluiasi Acornion din Dionysopolis, Burebista manifesta tendinta de a seamesteca in conflictele interne ale statului roman. De aceea, preparativelelui Cezar impotriva dacilor, men tionate de izvoarele antice, apar explicabile.

www.dacoromanica.ro

XVI INTRODUCERE

Moartea lui Cezar (44 i.e.n.) si, nu mult dupa aceea, a lui Burebista insusi,ucis si el in urma unei rascoale sau, mai degraba, a unui complot din sinularistocra tiei, urmata, la Roma, de alte lupte civile, iar in Dacia de dezmem-brarea arhiei lui Burebista, au aminat pentru mult timp ciocnirea decisiva intredaci si romani, care 'Area inevitabila.

Asupra mortii marelui conducator al geto-dacilor, Strabon ne informeazaca ea a fost cauzata de niste rasculati, fara sa dea alte amanunte de naturasa defineasca caracterul # ra'zvratirii )). Probabil Ca uciderea lui Burebista a fostopera unei conjuratii, in care rolul principal 1-au avut sefii unor triburi obligatesa suporte o dominatie impusa cu armele. In adevar, unirea realizata cu fortaera intempestiva si nu putuse desfiinta particularismele tribale. Moartea violentaa lui Burebista a fost urmata de dezagregarea arhiei pe care o crease el.Dupa rela Wile lui Strabon (VII, 3, 11), in deceniile urmatoare geto-dacii traiauimpartiti in patru, apoi in cinci grupari distincte in stinga Dunarii, iar indreapta, pe teritoriul Dobrogei de azi, in trei, fiecare cu conducatorul sail (Roles,Dapys si Zyraxes, dupa cum ne informeaza Dio Cassius).

Ar fi deosebit de interesant de stabilit ce s-a intimplat cu formatiunea moste-nita de Burebista de la tatal sau. Intrucit aceasta avea o vechime mai maresi reprezentase simburele organizatoric al arhiei lui Burebista, consideram ca eaa dainuit mai departe, consolidindu-se neintrerupt sub o serie de conducatori,a caror ordine de succesiune nu rezulta clar din izvoare, pina la Deceball.

Chiar in epoca dezmembrarii, deli puterea for decazuse din pricina dezbi-narii interne si a actiunilor romane din timpul lui August, Strabon arataa dacii erau in stare sa puns pe picior de lupta patruzeci de mii de oameni(VII, 3, 12). Ei continuau sa constituie un pericol pentru stapinirea romansla Dunare si o preocupare serioasa pentru conducerea imperiului. Poetii, printrecare si Horatiu, se fac adeseori ecoul acestor preocupari. Izvoarele vorbescde actiuni ale unor regi, cum sint Cotiso si Comosicus, in zona romans de lasud de Dunare, actiuni militare sau diplomatice, care tulburau tihna claseidominante din Roma.

De o valoare unica pentru aceasta perioada este informatia lui Horatiucu privire la obstea getica (Ode, III, 24, 11-15). Poetul vorbeste de o proprie-tate comuna asupra pamintului (inmetata iugera) si de obiceiul getilor de anu lucra doi ani la rind acelasi ogor. Este vorba, probabil, de proprietateaobsteasca asupra solului arabil, cu impartiri periodice. Se pare deci ca geto-dacii trecusera la tipul de obste sateasca.

Crearea provinciei Moesia marca stabilirea granitei romane pe linia Dnnarii.Aceasta a dus la ascutirea conflictului dintre daci si romani. Dacii incearca saactioneze, ca si in trecut, prin atacuri la sud de fluviu. Astfel L. An. Florus(IV, 12, 18) scrie ca dacii din munti (montibus inhaerent) tree peste Dunareainghetata si pustiesc teritoriul din apropierea fluviului. El adaugti ca imparatul(August) i-a respins pe malul celalalt, punind sa se fortifice granita si luta-rind garnizoanele militare. Romanii, la rindul lor, urmaresc sa slabeasca putereade lupta a dacilor, organizind in teritoriul inamic expeditii care se soldeza

1 C. Daicoviciu, L'Etat et la culture des Daces, in Nouvelles eludes d'histoire, edAcad. R.P.R., Buc., 1955, p. 137, propane dupt Iordanes (Dion Chrysostomos) urmitoareaordine: Decaineos, Comosicus, Coryllus (Scorillo), Duras, Decebal.

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XVII

cu infringeri partiale ale dacilor i cu steamutari de populatii intregi pe maluldrept al Dunarii. 0 asemenea actiune este expeditia lui Aelius Catus in primiiani ai erei noastre (Strabon), care s-a incheiat cu stramutarea silita a cincizecide mii de daci pe teritoriul imperiului. Imparatul August insulfd inregistreazaprintre faptele sale memorabile infringerea i supunerea unor triburi dacice (ResGestae, V, 30, 47-49). La aceste actiuni se refers i C. Suetonius Tranquillusin biografia lui Augustus (Divus Augustus, XXI, 2).

Perioada care se intinde intre data mortii lui Augustus (anul 14 e.n.) irefacerea statului dac sub Decebal se caracterizeaza prin consolidarca treptataa stapinirii romane asupra teritoriilor din dreapta Dunarii, iar din partea dacilorprin atacuri initiate de ei sau de alte populatii, ca bastarnii si sarmatii. Acesteactiuni aveau i un caracter de prada, dar ele urmareau in primul rind, eel putinin ceea ce priveW pe daci, slabirea presiunii romane, intretinind in acela0 timpspiritul de rezistenta al populatiilor trace i ilirice de la sud de Dunare, supusede romani.

Primii geti care i-au pierdut libertatea au fost cei din Scitia Minors.Asupra conditiilor infringerii i desfiintarii de catre M. Licinius Crassus, inanii 29-28 i.e.n., a organizatiilor conduse de &dire Dapyx i Zyraxes nu ni sepastreaza nici un izvor contemporan. 0 descriere amanunlita si chiar dramaticaa acestor evenimente ne-a lasat istoricul Din Cassius, insa nu cunowen sursasa de informatie. Teritoriul getilor supu0 atunci n-a fost anexat la imperiu,ci a fost inglobat in statul clientelar al tracilor odrisi. Asupra situatiei din acestcolt de ;aril, in perioada stapinirii odrisilor, dispunem, din fericire, de un izvorextrem de pretios: poeziile din exil ale lui P. Ovidius Naso (Tristia si ExPonto). Informatiile lui Ovidiu, deli contin unele exagerari, slat cu alit maipretioase cu cit ele se datoresc unui martor ocular. Deosebit de valoroase sint,de exempla, tirile lui cu privire la etnografia acestui tinut. Din ele rezulta camasa populatiei sedentare rurale o formau getii, ca 9i in vremea lui Herodot.Alkuri de ei sint inregistrati si besi traci, sciti, sarmaci navalitori, iar inoraele de pe litoral grecii. Intre toti, insa, getii erau cei mai numero0 ilocuiau nu numai pe teritoriul rural, ci chiar i in oraul Toinis.

Poetul a descris cu multa simpatie i cu accente patetice viata deosebitde grea a triranilor bgtoinasi. Era o viata plina de nesiguranta, vqnic amenin-lath' de primejdiile ce veneau de dincolo de Dunare, navaliri furtunoase si cuefecte distrugkoare ale sarmatilor, getilor nord-dunareni si bastarnilor, carorastatul odrisilor nu le putea face feta. Ovidiu este de asemenea unicul scriitorcare inregistreaza luptele singeroase purtate in anii 12 si 15 e.n. pentru stapi-nirea cetatilor Aegyssus (Tulcea) i Troesmis (Iglita, raionul Macin). Romaniiau fost nevoiti sa angajeze atunci propriile forte pentru a restabili situatia.Mai tirziu, in anul 46 e.n., ei au pus capat acestei stari de lucruri, anexindteritoriul Scitiej Minore 9i inglobindu -1 in provincia Moesia. Este un evenimentde o mare insemnkate pentru istoria poporului nostru. Teritoriul dintreDunarea de Jos i Marea Neagra a devenit un puternic bastion al imperiuluii s-a mentinut ca atare pins la inceputul secolului VII e.n.

In deceniile urmatoare, puterea romans s-a consolidat de-a lungul Dunarii,reuind s respinga atacurile sarmatilor i ale dacilor. Guvernatorii provincieiMoesia se ilustreala prin fapte de arme sau prin masuri organizatorice desprecare izvoarele literare vorbese destul de putin. Deficienta acestei categorii de

www.dacoromanica.ro

XVIII INTRODUCERE

izvoare este, din fericire, suplinita de izvoarele epigrafice. Pe aceasta tale aflam,de exemplu, ca legatul T. Plautius Silvanus Aelian us a executat, in timpuldomniei lui Nero, o operatie similara aceleia a lui Aelius Catus, stramutindpe teritoriul Moesiei o suta de mii de # transdanubiani*.

Asupra luptelor din Tracia, care au dus la infringerea ultimelor rezistenteale populatiei locale, istoricul P. Cornelius Tacitus ne-a lasat o descriere de oforts si un dramatism impresionant (Anna les, IV, 46-51). De asemenea, inHistoriae (1, 79 si III, 46, 6) gasim doug episoade din lupta pentru stapi-nirea Dunarii. Dar alit invazia roxolanilor din anul 69 e.n., cit si actiunea dacilor,care, profitind de slabirea apararii Moesiei in cursul razboiului civil izbucnit lamoartea lui Nero, trecusera Dunarea, luasera cu asalt taberele trupelor auxiliaresi se pregateau s faca acelasi lucru cu taberele legiunilor, au fost respinse silinia Dunarii a fost fortificata din nou prin grija lui Vespasian, caruia i sedatoreste si infiintarea flotei moesice: classis Flavia Moesica.

Unul din cele mai importante izvoare din secolul I. e.n. este opera luiPliniu cel Batrin, o adevarata enciclopedie a cunostintelor etnografice, geogra-fice, istorice, ca si a plantelor din Moesia si soiurilor de pesti ce traiau in MareaNeagra. Descrierea Pontului si a oraselor de pe tarmul sting al acestuia (IV,12, 76), a Istrului cu gurile si populatiile respective (IV, 12, 78), a cerealelor siplantelor ce se cultiva in Tracia griul de trei luni (XVIII, 7, 63), meiul (XVIII,10, 100), castravetii din Moesia, care

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XIX

la Dunare, infringeri si victorii alternative, urinate de expeditiile de cucerireale lui Traian, se reflects in lucrarile antice, ajunse pins la noi, in mod contra-dictoriu. Poetii contemporani cu Domitian, and fac simple aluzii la evenimen-tele de la Dunare (cf. Silius Italicus), aduc laude excesive faptelor de arme aleimparatului si generalilor sal (P. Papinius Statius si, in deosebi, C. ValeriusMartial). Judecind dupa cele scrise de Martial, dacii infrinti ar fi primitjugul pe grumazul lor, iar Domitian ar fi fost aclamat de Roma ca neinvinsul ,

dacicul si invingatorul Istrului )). Laudele exagerate aduse de aces to izvoaresint insa contrazise de altele. In acest caz istoricul este obligat sa procedeze cumulta precautie. Este limpede ea el trebuie sa elimine expresiile hiperboliceale poetilor si sa acorde prioritate altor izvoare, punind teinei pe cele care infa-tiseaza evenimentele cu mai multa sobrietate. To tusi, informatiile poetilor nupot fi eliminate in bloc, unele din ele continind stiri veridice, verificabile prinalte izvoare. Martial, de pilda, povesteste despre solia lui Diegis (Degis),fratele lui Decebal, la Domitian (Epigrame, V, 3, 1-6), care recunoaste peDecebal ca rege al dacilor, punind cununa pe capul fratelui acestuia (VI, 10,7-8). Evenimentul este povestit si de Dio Cassius, izvor care nu e favorabillui Domitian, ceea ce arata Ca informatia este exacta. Cind insa pnetul adaugaca Diegis si-ar fi exprimat sentimentul de fericire deoarece vedea fata zeului o

adica a imparatului pe care Decebal 1-ar fi cinstit de departe, este clar cael folosea un procedu obisnuit adulatorilor si ca atare amanuntul trebuie respinsca lipsit de valoare istorica.

Statius, la rindul sau, atribuie clementei imparatului faptul ca dacii n-auPost alungati din muntii lor. yStirea este absurda, mai ales cind o serie de alteizvoare, printre care Pliniu eel Tinar, Dio Cassius si altii arata ca, dimpotriva,Domitian a suferit infringeri, ca pacea a fost cumparata, ca dacii ajunseserasa trateze pe picior de egalitate cu romanii si ca numai Traian a schimbatcaracterul raporturilor cu dacii (Pliniu cel Tinar, Panegiricul, XXX, 11, 4).

Lipsa de obiectivitate se manifests insa nu numai la adulatorii lui Domitian,ci si la scriitorii par tizani ai opozitiei. Nu trebuie sa uitam ca, de pilda, Pliniu eelTinar, amic al lui Traian, a fost unul din scriitorii care a contribuit foarte multla proasta reputatie creata lui Domitian. Istoricul ce foloseste izvoarele trebuie,deci, sa fie cit mai atent la interpretarea justa a informatiilor. El trebuie sainteleaga just pasiunile politice, sau de alta natura, ce se ascund in apreciereafaptelor lui Domitian sau ale altor imparati. Dupa parerea noastra, romaniiezitau sa largeasca limitele imperiului dincolo de Dunare si de aceea Domitiana incercat sa rezolve problema relatiilor cu dacii intr-un mod onorabil pentruimperiu. Pacea incheiata cu Decebal era departe de a fi o pace (c rusinoasadeoarece punea Dacia in situatie clientelard. Decebal devenea socius et amicusPopuli Romani * si, in aceasta calitate, el primea ajutoare tehnice si financiaredin partea imperiului. Solutia nu convenea insa clasei dominante, deoareceaceasta isi fixase ca obiectiv cucerirea Daciei, sperind sa rezolve astfel crizamodului de productie sclavagist care incepuse.

Intre izvoarele epocii asupra geto-dacilor, Dion Chrysostomos, ca unul cea trait fara voia lui printre geti, este vrednic de amintit pentru citeva stiriimportante. Astfel el inregistreaza cucerirea orasului Boristene de catre geti,eveniment pe care 11 plaseaza cu o suta cincizeci de ani in urma, adica in vremealui Burebista. Tot el mentioneaza existenta, la geti, a clasei aristocratilor sub

,

a

www.dacoromanica.ro

XX INTRODUCERE

numele de pilophoroi tire reprodusa si de Iordanes ca si obiceiul tatua-jului la femeile gete.

Din nefericire, unul din momentele hotaritoare ale istoriei Daciei, cucerireaacesteia de titre romani, este vaduvit de documentarea amply pe care eveni-mentul o merita. Intimplarea a facut ca luerarile capitale ce s-au scris asupraacestui subiect sa nu fi ajuns pins la noi. Ne referim mai intii la memoriile luiTraian, intitulate, probabil, De Bello Dacico, despre care aflam numai dintr-unsearbad chat al lui Priscianus (VI, 13), reprodus in culegerea de fata sub numelelui Traian.

Tot asa de regretabila este pierderea Geticelor lui Criton. Autorul a insotitpe Traian in expeditiile sale, in calita Le de medic personal, si, judecind dupeputinele fragmente pasi rate in scolii, el era inzestrat cu un aseutit spirit deobservatie. Lui Criton ii datoram citeva stiri privitoare la pozitia pilophori-lor(= in fruntea carora se gasea Decebal, in statul dac. Tot el arata(Suidas, s. v. asicraccitLovEoc) care era rolul religiei, mai bine spus al preotimii, inmentinerea autoritatii regelui, generalizare a unui fapt inregistrat de Strabonin legatura cu Decaineos.

Din cauza lipsei izvoarelor contemporane, eel mai amplu izvor al istorieiDaciei din epoca lui Decebal ramine Dio Cassius, istoric din vremea Severilor,chiar tinind seama de faptul ca nu dispuuem decit de rezumatul lui Xiphilinus.Dio Cassius, istoric cons tiincios, corect, fara multi fantezie, a utilizat izvoarepe care noi nu le mai avem la dispozitie. Cu ajutorul stirilor transmise de el,istoricul are posibilitatea sa reconstituie, macar in linii mari, desfasurareaconflictului care s-a incheiat cu cucerirea Daciei. Tot Dio Cassius ne-a transmissingurul portret al lui Decehal din literatura antics, precum si o descriere apodului de la Drobeta, pe care autorul pare-se a-1 fi vizitat pe cind era guver-nator in Panonia.

In secolele IIIII e.n. genul istoric cunoaste o mare decadenta. Chiar in scrie-rile de alt caracter, evenimentele din Dacia ocupa un loc neinsemnat. imprejura-rile grele pentru imperiu de la inceputul domniei lui Hadrian razboiul dinDacia, atacurile iazigilor si roxolanilor vor fi inregistrate de abia in luerariledin secolul al IV-lea. Singurul scriitor din secolul al II-lea care mentioneazaaceste evenimente este M. Cornelius Pronto. El atribuie insa lui Hadrian nunumai intentia de a parasi provinciile cucerite de Traian, dar afirma chiargresit, data nu intentionat fals ca. Hadrian ar fi inapoiat aceste teritorii,((Dacia si regiunile pierdute de parti*. Informatia este cu atit mai surprinzatoare,cu cit Fronto a trait in epoca Antoninilor, cind Dacia continua sa apartina impe-riului. Daca autorul s-a referit la ajustarea teritoriului provinciei dacice prinrenuntarea la ocuparea efectiva a cimpiei Munteniei si stabilirea de titre Hadriana limesului Daciei pe riul Olt, el a avut in parte dreptate. Formularea este insade asa natura, incit se poate pune la indoiala autenticitatea pasajului respectiv.

Importante, dar extrem de sumare sint stirile lui Dio Cassius asupra eveni-mentelor din Dacia in timpul domniei lui Marcus Aurelius si Commodus. Raz-boiul cu marcomanii a avut repercusiuni si asupra situatiei din Dacia, insa dinpacate ele se reflects prea anemic in rezumatul lui Xiphilinus.

Invazia lui Tarbos in Dacia (LXXI, 11, 1), colonizarea unor grupuri debarbari (LXXII, 11, 4), aparitia astingilor care ataca pe costoboci si provoacaserie de tulburaii la hotarele Daciei (LXXI, 12, 1), relatiile cu iazigii si permisi-

,

pileatilor),

o

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XXI

unea acordata acestora de a face comer; cu roxolanii prin provincia Dacia(LXXI, 19, 2), primirea, probabil in calitate de 4 coloni pe teritoriul provincieia 12 000 daci liberi, in timpul domniei lui Commodus (LXXII, 3, 3), sint prin-cipalele stiri pe care le gasim la Dio Cassius.

Din opera lui Pausania ne intereseaza relatarea despre invazia costobo-cilor, din vremea domniei lui M. Aurelius, cind au ajuns ping in Grecia, trecindprin Moesia Inferior unde au provocat, cum aflam din inscriptii, miscari aledacilor supusi si exploatati de romani.

Singura lucrare valoroasa din secolul al II-lea este geografia lui ClaudiusPtolemaeus. Opera erudita, sobra, lipsita de agrementele pe care le dau acestuigen descrierile sau anecdoiele ce insotesc alte lucrari ale epocii, ea este foarteprqioasa pentru geografia si etnografia Daciei. Lucrarea prezinta insa lipsurisi unele con tradictii. Defectele ei provin din faptul ca autorul a fost un invalatde cabinet, care n-a cunoscut realitatile de la Dunare decit din lucrarile prede-cesorilor sai Agrippa, Maximos din Tir si altii. Ptolemeu ne-a transmis totusicea mai completa lista a triburilor de pe teritoriul Daciei, ca si o bogata listaa localitatilor mai de seama 7c6Xstc nu numai din provincia romana, darsi din teritoriile neocupate. Situa triburilor corespunde evident Daciei prero-mane. in lista (< oraselor gasim numai citeva care apartin sigur perioadeistapinirii romane. in schimb numarul de localitati dacice este foarte mare. Hota-rele estice ale Daciei sint puse o data la fluviui Tyras, iar alta data la Hierasos(Siret). Este evident ca in primul caz el vorbeste de Dacia preromand, in seasetnografic, iar in celalalt de hotarul estic al provinciei romane. Cu toate lipsurilesi dificultatile ei, opera lui Ptolemeu ramine un izvor nepretuit pentruistoria Daciei.

Istoria provinciei Dacia in secolul al III-lea e. n. este lipsita de o litera-tura contemporana. Din aceasta cauza, una din perioadele cele mai zbuciumateale istoriei romanitatii de la Dunarea de Jos nu poate fi reconstituita decit cuajutorul izvoarelor epigrafice si arheologice. Pina si retragerea stapinirii romanedin Dacia, un moment capital pentru soarta populatiei daco-romane, trebuieurmarita de abia in izvoarele serbede ale secolelor urmatoare. Scriitorii din secoleleIIIII, cu exceptia celor deja mentionati, dau multe informatii disparatedespre epocile mai vechi ale istoriei dacilor, despre religia geto-dacilor, despreobiceiuri ale tracilor si scitilor, extrase din autori mai vechi. Ei nu aduc, inesenta, nimic nou decit cite un detaliu necunoscut din a4i autori. Lucrarile forsint pline de eruditie. Se cunosc si se reproduc stirile gasite la predecesori, darnu se produce nici o opera de mare suflu. Astfel Arian, interesant pentru descrie-rea expeditiei lui Alexandru la Dunare, este folositor si pentru descrierea tarmu-lui marii si a bratelor Dunarii din al sail Periplus. Descrierea insulei Pencecontinua sa ramina fantastica si legendara. La Lucian gasim stirea Ca scitii seimpart in pilophoroi i octapodes (=cei cu opt picioare, multimea celor care posedao carula si doi cai). Dupg el Zamolxis era un sclav din Samos fugit la traci.Fantastied si lipsita de valoare este stirea aceluiasi autor ca dacii (getii) aufost distrusi de Traian in asa masura incit n-au ramas decit pa truzeci de oameni.

Interesant amanuntul lui Polyainos ca un fals dezertor cu numele de Seuthesa atras pe macedonenii lui Lisimah in locuri neprielnice, din care cauza au fostinfrinti de Dromichaites, dar cifra de 100 000 de oameni cazuti prizonieriimpreuna cu Lisimah este de domeniul fanteziei.

u,

www.dacoromanica.ro

XXII INTRODUCERE

Din opera lipsita de valoare a lui Claudius Galenos cu privire la cauzeledeosebirilor fizice intre diverse popula tii, nu retinem decit stirea, copiata de lapredecesori, despre sclavii daci si geti din comedia neo-atica.

Claudius Aelianus este interesant pentru detaliile asupra soiurilor de pestisi asupra pescuitului in Dunare (pescuitul cu boii, pe gheata). Vorbind de traci,el ii califica de betivi si arata ca nu cunosc scrisul.

Problema scrisului la traci se pune si pentru geto-daci. Informatia luiClaudius Aelianus, ca si a izvoarelor pe care le-a utilizat acesta, are nevoie decorective. In adevar, tracii nu dispuneau, dupa toate probabilitatile, de unalfabet propriu, ceea ce nu insemneaza insa ca nu foloseau scrisul. Inscriptia depe inelul de la Erzerovo (R. P. Bulgaria) dovedeste ca ei intrebuintau alfa-betul grecesc, iar inscriptia pe pia tra gasita in sapaturile de la Seuthopolis(R.P. Bulgaria) arata ca scrierea greaca era folosita la curtea lui Seuthes. Este,prin urmare, probabil ca aristocratia tracica si, indeosebi, preotimea sa ficunoscut si folosit scrisul.

In ceea ce priveste pe daci, situatia pare a fi si mai complexa. Dio Cassiusne informeaza ca burii au trimis lui Traian un mesaj scris pe un o burete *, inlimba Latina. 0 stampila imprimata pe un dolium descoperit in cetatea data dela Grfidistea-Muncelului poarta inscriptia DECEBALUS PER SCORILO, totin caractere latine. Se poate deduce din aceste doua exemple ca unii daci cuno-stew' scrisul cu caractere latine si chiar limba Latina. i in acest caz este vorbade clasa aristocratilor. Ambele stiri se refers insa la epoca lui Decebal cindinfluenta eulturala si politica romans asupra dacilor ajunsese la apogeu. inepoca lui Burebista nu este exclus sa se fi utilizat, ca si la tracii balcanici, scriereagreceasca. Aparitia unor consonante grecesti pe pietre din constructiile de laGradiste ar constitui dovada cunoasterii alfabetului grec. Cezar a inregistrato situatie analoga la gali (De bello Gallico, VI, XIV, 3) aratind ca acestia o publicisprivatisque rationibus, Graecis litteris utantur >.

Herodian ne informeaza ca o poporul dac se mai numeste si daos o, iarDanubis, si Danubis. La Artemidoros gasim stirea ca getii aveau sclavi careerau tatuati, in timp ce la traci se tatuau copiii de origine nobila, stire ce vine incontradiclie cu alte izvoare, care vorbesc de tatuarea femeilor nobile si la geti,ca si la traci. Onomasticonul lui Pollux vorbeste de o categorie de sclavi o yin-duti pe sare )).

Dexip este valoros pentru mentionarea atacului gotilor in Tracia, intimpul lui Decius.

C. Iulius Solinus reproduce, dupfi alte izvoare, de exemplu dupa Pliniueel Batrin, o serie de stiri despre traci, in legatura cu credinta for in nemurire,cu sentimentele de tristete la nWere i de bucurie la moarte, vinzarea fetelor,cumpararea de soti de catre cele urite, betia cu seminte aruncate in foc etc. Esteo lucrare de compilatie din care retinem mai ales stirea & pamintulMoesiei fusese numit de stramosi, o pe drept, hambarul lui Ceres >, din cauzafertilitatii lui.

La Porphyrios gasim etimologia cuvintului Zalmoxis de la Zalmos = pielede urs. Autorul mentioneaza si un al doilea sens aratind ca unii il traduc prin0 barbat strain 0.

Paradoxographus V aticanus ne transmite informatia ca getii intimpinacu lovituri de tobfi tunetele lui Zeus si ca 11 ameninta pe zeu tragind cu arcul

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI XXIII

spre cer. Sensul acestui obicei getic, mentionat i de Herodot, ar putea constituisubiectul unei cercetAri etnografice.

Printre ultimele lucrgri incluse in volumul I al culegerii noastre se ggsetei Tabula Peutingeriana deoarece, dupa C. Daicoviciu ,i Eug. Manni, ea reflectssituatia de pe la anii 251-260 e. n., data apropiata de evenimentul cu care seincheie o etapa important din istoria veche a poporului nostru, retragereastgpinirii romane din Dacia.

La capatul acestei introduceri, rezulta ea istoria Daciei preromane, ca 0 aprovinciei romane nu se poate intocmi numai pe baza izvoarelor narative ajunsepins la noi. Nici unul din popoarele locuind in spatiul carpato-dunarean n-aavut o literature proprie. Din aceasta cauza, informatiile privitoare la acestepopulatii sint, in cea mai mare masura, intimpliitoare, mai abundente in momen-tele cind statele elenistice sau Imperiul roman au interese i actioneaza in tinu-turile respective, aproape inexistente pentru celelalte perioade. Mar dupaincadrarea Daciei in Imperiul roman, aceasta fiind o provincie situate la peri-feria celui mai vast stat treat in antichitate, referintele asupra evenimentelorinterne lipsesc aproape cu totul din izvoarele vremii.

Intr-o atare situatie, istoricii trebuie sa recurga la izvoarele inepuizabilede caracter epigrafic i arheologic. Numai acestea din urma ii pot ajuta sa recoii-stituie liniile i ritmul de dezvoltare a societillii b4tinap, viata reala in aspecteleei multilaterale 0 cu detaliile specifice conditiilor istorice locale.

Nu vrem sa spunern, fire0e, ca din cauza lipsurilor semnalate izvoarele nara-tive devin de prisos. Dimpotriva, utilizate cu discernamint i spirit critic, ele sintfoarte pretioase. Pentru a le pune insa in valoare, tirile ajunse pins la noitrebuie sa fie cunoscute in totalitatea lor, analizate i comparate unele cu altele.In al doilea rind, ele se cer confirmate sau infirmate de celelalte categorii deizvoare. Numai utilizarea tuturor surselor existente duce la concluzii definitive.Speram ca adunarea yi publicarea la un loc a tirilor disparate din operele scrii-torilor antici va contribui la cunowerea mai profunda a istoriei vechi a patrieinoastre ysi va da prilej celor ce se intereseaza de aceasta epoca sa descopere faptenoi i sa aduca interprefari mai juste in ceea ce prive0e evenimentele oglinditede multe on insuficient in scrierile celor vechi.

Prof. GIL TEFANblembru corespondent al Academiei R.P.R.

www.dacoromanica.ro

ABREVIERI

DAICOVICIU, Tran- C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l'antiquite, Bucarest,sylvanie. 1945.FGrHist Die Fragmente der griechischen Historiker herausgegeben von

Felix Jacoby. Weidmann, Berlin i Brill, Leiden, 1923 .FHG Fragmenta historicorum Graecorum. indite plenissimo instruxe-

runt Car. et Theod. 111ulleri. Vol. IV, Firmin Didot, Paris,1841-1870.

GCM Geographi Graeci Minores e codicibus recognovit CarolusMiillerus. Vol. I II, Finniu Didot, Paris, 1855 1861.

1st. Rom. Isloria Rominiei. I. Comuna primitive. Sclavagismul. Perioadade trecere la feudalism, Editura Acadeiei R.P.R., Bucureti, 1960.

PATSCH, Beitriige C. PATSCH, Beitrage zur Viilkerkunde von Siidosteuropa.V. Aus 500 Jahren vorrOmischer und romischer Geschichte Siidost-europas. I. Teil: Bis zur Festsetzung der Romer in Transdanubien,Viena, 1932 (e Akademie der Wissenschaften. Philos.-hist. KI.,Sitzungsberichte e, 214. Bd., 1. Abh.).

PATSCH, Kampf C. PATSCH, Beitrcige zur Volkerkunde von Siiclosteuropa. V. 2.Der Kampf um den Donauraum unter Domitian und Trajan.Viena, 1937 (# Akademie der Wissenschaften. Philos.-hist. Kl.,Sitzungsberichte e, 217. Bd., 1 Abh.).

PARVAN, Getica V. PARVAN, Getica. 0 protoistorie a Daciei, Bucureti, 1926(4 Academia Romina. Mem. sect. ist.*, III, t. III, mem. 2).

PCGF Poetaruin comicorum Graecorum fragmenta post Augustum Meinekerecognovit et Latine transtulit F. H. Bothe, Firmin Didot,Paris, 1855.

PIPPIDI, Contribulii D. M. PIPPIDI, Contributii la istoria veche a Rominiei, EdituraBucureti, 1958.

RE Real-Encyclopcidie der classischen Alterturnswissen,schaft begriindetvon A. Pauly, neue Bearbeitung von G. Wissowa, W. Krollu.a., Stuttgart, 1896 .

RUSSU, Rel. dac. I. I. Russu, Religia geto-dacilor, in Anuarul Iustitutului deStudii Clasice", Cluj, V (1944-1948), p. 61-139.

SCIV Studii cercetari de istorie veche, Bucureti, 1950 .SHA Scriptores historiae Augustae edidit Ernestus Hold. Vol. III.

Teubner, Leipzig, 1927.STEIN, Leg. Moes. A. STEIN, Die Legaten von Moesien, Budapesta, 1940 (Disser-

tationes Pannonicae, I, 11).VULPE, Dobroudja R. VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucureti, 1938

(Academie Roumaine. Connaissance de la terre et de la penseeroumaines. IV: La Dobroudja, p. 35-454).

Zvi

Stiintifieg,

www.dacoromanica.ro

IZVOAREPRIVIND ISTORIA ROMINIEI

I

www.dacoromanica.ro

I. HEIOAOT

0E0rONIA

337-339. T7)0i4 8"Oxeocvip Myra [..toi)c Tba 3Lvipprocc,NeT.A6v 1."AAcper.6v Te xoci. 'HpLaocv6v f3a0v8imv,

6 X-rpupSvoc Mociocvap6v 're xat "Icrrpov xocAALpeeepov.

www.dacoromanica.ro

I. HESIOD

Originar din Cyme, situat pe tarmul egean al Asiei Mici, Hesiod a traitin Agora din Beolia, probabil in secolul al VIII-lea i.e.n. A fost In tineretepastor si a cunoscut de aproape viata agricola. Este autorul a doua poemedidactice, intitulate Teogonia i Munci gi zile.

Edi%ia: Hesiode, Thhogonie. Les travaux et les jours. Le bouclier. Texteetabli et traduit par Paul Mazon. Les Belles Lettres, Paris, 1928.

TEOGONIA

337-339. Tethys 1 a nfiscut Oceanului fluviile cu valuri agitate:Nilul, Alfeul, Eridanul cel adinc,Strimonul, Meandrul Istrul care curge frumos.

1 Fiica a lui Uranos Geea, Tethys s-a casatorit, potrivit mitologiei, cu fratele eiOceanul si a dat nastere tuturor riurilor din lume.

si

,ei

www.dacoromanica.ro

II. APKTINOT

AICHOITIZ

'Ai.tocUov llev0e6EXecoc napaytve-rocc Tpcdo-t oup.t.tocz4lo-ouo-oc,"ApecoctLiv Ourir 1p, OpOcco-cc se TO yevoc. xat xTeEvet akilv CcptcrreiSouaav

5 'AxtAXek, oE se Tp&iec ainip Oduvroucc. Kat 'AxcXXek OepatTlyCooctpeT., AocaopPetc 7pOc akoi5 xoct Ovetacaetc TOv iTct IIev0eacAei4?ey6p.,evov gporroc.xat ix Toirrou a-rdcacc yEverocc -rag 'AzocLag nept Tot;Ospckrou cp6vol.). Me Tck se Tocilra 'AzcAAciic etc Ai6f3ov rcXeZ, xatO? ax 'ArcOAAcovc xat 'Ap-riticat xat Avrot xocOocEpeToct Tor) cp6vou

10 L7c"OLo-o-ko.4...TpetPdctievoc s"AxLAAek Tok Tpi.)ac xat eic Tip TCOALV coveca-

7TE66V UTCO IIdcpcaoc OcvacpetTocc xoct 'A7c6Xwvoc. xoct .rcept To5 7776-p.oc-roc yevollfrylc taxopac I.Lo'cmc Mac riveA4Levoc irct TOC yakxoliget, 'OaucTcrecoc cknotLaxollivou 'rag TpcocrEv. "Enec-ra 'AvTEXoz6v

15 Te OCurrouat xat TOv vexpOv Toi5 'Ax03664 rrpoTtOevrac. xat Oi TccOccpcxopivl crUv Mo66acc xoct -mac dc8acpocic Oppet TOv 7rocnoc xat tier&Ta Droc ix Ti7jc Tcupac 11 06-c-cc dcvaprcc'caaca TOV 7rociAcc etc Tip) AEuxivv-7]cov sLocxoget. OE se 'AZOCLOt TOv TOccpov z6crocv-rec ciyiiiva Tt Oiaac,xat nept TiLv 'AztVlo)c OTcXo)v 'Oaucraa xat Atav-cc cr-rcfcatq ilITCETCTEL.

www.dacoromanica.ro

II. ARCTINOS

Poet faril important5, despre care nu tim in ce timp a trait. I se atribuiedoua poeme din ciclul epic homeric (Etiopia si Cucerirea Ilionului), precum iepopeea Titanomahia. De fapt ele sint opere anonime, pe care multi scriitoriantici le citeaza lard autor.

Editia: Epicorum Graecorum Fragmerta collegit Godofredus Kinkel, vol. I.Teubner, Leipzig, 1877, p. 32-33.

ETIOPIA

Amazoana Pentesileea, fiica lui Ares, de neam trac, soseste in ajutorultroienilor. Ea se lupt6 vitejeste. Dar este ucisa de catre Ahile si troienii oinmorminteaz6. Ahile omoara pe Tersit, deoarece este certat si ocarit de acesta 6pentru iubirea sa fata de Pentesileea. De aceea, intre ahei se isca o neintele-gere, pricinuit6 de uciderea lui Tersit. Apoi Ahile pleaca pe mare spre Lesbos,unde aduce jertfe in cinstea lui Apo lo, Artemidei si a Latonei si este purificatpentru omorul &au de catre Odiseu. . . 10

Dup6 ce Ahile pune pe fuga pe troieni si patrunde in oras, este ucis deParis si Apolo. In jurul lesului se incinge o lupta inversunata. Aias it is si-1duce la corabii, in vreme ce Odiseu tine piept troienilor. Apoi ei il inmormin-teaza pe Antiloh 1 si expun cadavrul lui Ahile. Sosind Thetys 2, insotita de 15Muze si de surorile ei, isi plinge copilul. Dup6 aceea Thetys rapeste de pe rugpe fiul sail si-1 poarta 3 in insula Leuce 4. Aheii, f6cindu-i mormint prin ingra-madirea pamintului, rinduiesc in cinstea lui o intrecere, iar pentru armele salese isca o cearta intre Odiseu si Aias.

1 Fiul lui Nestor.2 Mama lui Ahile.3 Vezi Pindar, nota 20.4 Vezi Arian, notele 31 i 32.

www.dacoromanica.ro

III. EIMLINIAHE 0 KEIOZ

Fr. 114 (64). 'Hepb) repoiveLoc, xaxOv Ainac, clicpeXev "IaTpov.riiAe xoci ix Exueicov 1.i.oc-xpOv (Spay lief:way.

www.dacoromanica.ro

III. SIMONIDE DIN CEOS

NAscut 1n anul 556 i.e.n. in insula Ceos, Simonide a venit la Atena, apoi apetrecut un timp in Tesalia qi a murit in Sicilia, in anul 468. Este unuldintre cei mai mari lirici greci. Din opera lui nu ni s-au pAstrat decit fragmente.

Editia: Th. Bergk-Ed. Hiller, in Poetae Lyrici Graeci, vol. III, Teubner,Leipzig, 1914.

Fr. 114 (64). 0, Geraneia, Impresurata de neguri, stincii aducatoare de neno-rociri, de ce n-a izbutit el srt vada 1 Istrul

cel Indepartat i Tanaisul cel lung, care vine de la sciIi?

1 Literal: < de ce nu a vazut *. Aceasta epigrams funerary este inchinata unui naufra-giat, pe care poetul it deplinge pentru cillatoria lui neferieita pe mare.

www.dacoromanica.ro

IV. EKATAIO/

Apud STEPH. BYZ. s. vv.

170 s. Kp6(3uoL gOvo4 TcpOq venov dc4ou-rob" "Icrrpou. 'Exccroci,oc Eope.nril.

6 g or) Kpocht.xii li y-71.171 s. TpLEoE gOvoq 7cpOc verrov "Ia-rpou.

`Exoc-rocZoc E6pcfnrn.172 s. 'Opyc'qrry rc6XLc in?. Tc7) "IaTpc. 'Excx.-

TOCZOq E6p6Trn.

www.dacoromanica.ro

IV. HECATEU

De neam nobil, Hecateu a trait aproximativ intre anii 550-470 i.e.n. si aluat parte la rascoala ioniana impotriva persilor. A fdcut calatorii lungi si ascris opere de istorie geografie, din care nu ne-au ramas decit putinefrinturi.

FGrHist I, p. 28.

La STEPHANOS DIN BIZANT, sub cuvintele:

Fr. 170 sub crobizi: Neam 1 la miazazi de Istru. Hecateu, in Europa:De unde p5mintul crobizilor.

Fr. 171 sub trizi: Neam 2 la miaz5zi de Istru. Hecateu, in Europa.Fr. 172 sub Orgame: Cetate s linga Istru. Hecateu, in Europa.

1 Trib getic din Dobrogea.2 Alt trib getic din Dobrogea.

Probabil localitatea Argamum, de la capul Doloiman, care apare si la Procopius,De aedificiis, IV, 11, 20, (vezi 1st. Rom., p. 259). Pentru sapaturile arheologice efectuate aicisi care au dat la iveala doar materiale tirzii, bizantine, vezi P. Nicorescu, in In Memorialui l'asile Pcirvan, Bucuresti, 1934, p. 222 si urm.

a

Edith,

6

www.dacoromanica.ro

V. AIEXTAOE

Fr. 73. TOv 'IaTpov (platy ix Ti.JV ' TrcepI3 o Omxccroccpipecreac, xcd. Tirn, `131.7COCCCOV Opi,"n oinci.)se eratev dcxoAou06v Teti AicrzLAy iv

6 AuoiAvq Ilpoinfist Xkyovv. TOUTO.Fr. 155. laTpoq ToLocirrocq 7rocp0t-voug geLxvrocr.

,Tpecpay.Fr. 198. 'AAVETcrcc'cx-iq (3ponijpec eivo[Lor, Law.

www.dacoromanica.ro

V. ESCHIL

Primul mare poet tragic atenian, Eschil s-a nascut in jurul anului 525i.e.n. si a murit pe la 456. A luat parte la luptele de la Maraton (480) si Sala-mina (479) impotriva persilor si a scris numeroase tragedii (66 de titluri cunos-cute), din care nu ni s-au pastrat decit sapte.

Tragicorum Graecorum Fragnienta recensuit Augustus Nauck.Editio secunda. Teubner, Leipzig, 1926.

Fr. 73 Spune ca Istrul de la hiperboreenii din munlii Ripei 1 coboara. Asazicea el, urmind pe Eschil,care afirmase aceasta in Prometeu desccitufat.

Fr. 155 (din tragedia Niobe). Fluviul Istru se lauds ca pe malurile lui crescasemenea fecioare 2.

Fr. 198 (din tragedia Prometeu desatufat). Scitii cei cu p4uni frumoase,mincatori de brinz6 din lapte de iapa.

1 In antichitate se credea ca muntii Ripei se afla in nordul Europei, pe teritoriulhiperboreenilor. Acesti munti legendari a caror localizare variaza dupd autor par ase fi intins, in traditia antics, in spatiul dintre Ural si Britania. In fragmentul de fats regiisimvechile informa%ii ioniene (Hecateu) despre izvoarele Istrului, care s-ar gasi la neamurileceltice din Britania, considerate ca populatii hiperboreeane. Vezi RE, IA, col. 883-4.

2 Amazoanele.

5

Editia:

www.dacoromanica.ro

510

15

VI. II INAAPOT

I'', 11-17 (19-29) .

I', 25-28 (45-48).

OATAIIIIONIKON

KpocEvcov icpeTtiOcq' If ponOloc npoT6pacdcrpexi)c `DAavoaf,xaq yAecpdcpcov At-TwAOg &Ni) Ut.1)60eval.viA xey.avv. (3dcAy) yAau-x6zpoa xciallov aatac, Tcfcv TC OTC'IaTpou arcO axLapEicv 7CCX.--yav gvEmEv 'Ap.pyrioucovL&aocc,1.05E1.1.cc Tiiiv '0Aup.7-cio,c, xdc?Qacprov Ock0X(ov,aat.tow cinepPopkcov 7rsicraLc 'AROAAw-voq ,Ot pc'ercovra A(Syclr

,6,-; TOT' ic yai.av 7ropeocv * D'ut,LOc'IaTpl,r)v vor gv0a AaToi5ct7C7S0C760C D'uyl-nlp8ka.t.' gX0ove 'ApxaaEac . . .

&Km

H', 48-49 (62-63) . . . ZECcv0ov iineLyev xai, 'Ali.a6vac ei)in-rcovq xai &g "IaTpov kAaovcov.

' Tropeuev A (= Ambrosianus C 222): -ctv cett.

www.dacoromanica.ro

VI. PINDAR

Cel mai de seams poet link al Tebei, Pindar a trait intro anii 518 qi 438Creatia sa poetica cuprinde lirica corala cu subiecte foarte variate: imnuri,

cintece de laude in cinstea zeilor, glorificeri ale invingatorilor la intrecerilepanelenice (epinicii) etc. Nu ni s-au pastrat decit Epiniciile, rinduite in 4 carti:Olimpicele, Piticele, Nemeenele i Istmicele.

Editii: Pindare, [Oeuvres]. Texte etabli et traduit par Aime Puech,vol. IIV, Les Belles Lettres, Paris, 1931 ; Scholia vetera in Pindaricarmina recensuit A. B. Drachmann, vol. IIII, Leipzig, 1903-1910.

OLINIPICELE

III, 11-17 (19-29 .. . Indeplinind poruncile 1stravechi ale lui Heracles,dreptul Hellanodicas 2 din Etoliadeasupra pleoapelor si injurul parului aceluia punepodoaba verde de maslin, pe carede la izvoarele umbroase ale Istruluiodinioara o adusese fiullui Amfitrion 3 - amintire stralucita aintrecerilor din Olimpia si induplecase prin vorbele sale norodulhiperboreenilor 4, slujitori ai lui Apolo.

III, 25-28 (45-48). Atunci i1 indemna inima 5sa plece spre tara istriana 8, unde-1 primi fiica 7 Latonei,zeita cea priceputa la minatul tailor;el venise din Arcadia.. .

VIII, 48-49 (61-63). [zeul] 8 se indrepta spre Xanthos,ducindu-se la arnazoanele cele dibace la calarie si spre Istru.1 Dupe legende jocurile olimpice au Post instituite de Heracles.2 Judecator la jocurile olimpice.3 Heracles. Cf. scolia respective.4 Populatie mitica din nordul Europei, care apare in multe legende din ciclul

lui Apolo.5 Pe Heracles care, urmarind cerboaica en coarnele de our cea de-a patra munea a

eroului , se indrepta spre hiperboreeni.Adica tinutul de unde izvori-4te Dunarea (vezi Eshil, nota 1, dar cf. si scolia

respective).7 Artemis.8 Apolo Meuse o profetie privitoare la Tracia.

6

10

15

i.e.n.

,

www.dacoromanica.ro

14 PINDAR

HY 0 ION I KE2N

A' 200... -206 (361-366) /1!)v N6Tou aiipaLc ire 'AW-vou aTop.a 7CEII7C611VOI."4Au0ov ecyvOv HocreLadcwvoc ga-Gave ivaXiou T61.1.svoc.cpoivtaaa 8E 0 pijixiwv dcyiAcc Tal'ipcov

Urcapzevxat ve6xTtaTov Ai.Owv f3olloto 0-evap.

NEMEONIKCIN

10 A' 45... -50 (78 -81) ... Mac EaXocp.i.v' gxeL 7caTp4.4cviv s' EiAcivcp 7radcyet cpaevvOcv 'Aztaei.)cvFicaov

SCHOLIA IN P INDAR I CARMINA

Ad Olymp. III, 25a. "Icrrpou ecn6 axLapaiv rcayav: Tdcq rcrryecc15 Tot') "IoTpou Ev `TrcepPopeioLc UrcoTteeTat. b. laTpoc ai rcoTap.O;

7CoXAZiv ievc.7)v T'ijg El'ipc'orc7N xcopc7.w gzet. ai TOGS mlyacc EV Tr6TWV (Trcepilopicav xcLpo,c OS VUV AcivouriLc AiyeTocr.. c. Ext.ipac si

rnlyecc rrot TOLL, 13a0eiac Tex; axt.aop..ivac TY) rcept at'xrdcq Ti;SvEaaLWV cpuTda.

20 Ad Olymp. III, 45e. 13up.Oc 4ipp.ar.vev: aLst, Toko 7cpocOug0717Capayev6a0ocv c yiv Tor) "Icrrpou 7coTalloi3, Etc ExuOiav-iv Exuef.a. "ApTet.uc airrOv int caiEaTo iA06vTa, vixa airrOvTotc npocrrdcwaar. xat Tod% ecyyZAGalc TO5 E5pu6Oio3; LrcoupyeZvrcaTpOc Ccvo'cyx-r) rcapecrxetiacv Tc7) Ti)v gAacpov dcyayei.v, rcoTe

25 4) TaiiyiT1 dcv607)xe T-7) 'OpOwia 'ApTipAt.Ad Olymp. III, 46a. 'Io-rpEav idcv sta 860 vv, laTpiav vt.v,

T4p Exueiav dcxouaTiov. gv0a laTpia "ApTeli.Lc airrOv, TOv `11paxXia,LrreaiEaTo. 'Icrpf.a "ApTev.r.; tTOL OCTC0 TO5 "IaTpou, Ov rcepLot-xo5aLv ai 'ALaUvec, TyLat picALaTa OeOv, dcrcO TaUpcov

30 gOvouc Exuemoi5, rcepLomorwroc TOv "Icyrpov, rcap' otc 61..toioc TyliTOCL"ApTet.itc. TOLK ai dcvarvc'oo-xetv, tv't nv 'IcrrpLavip

ivO'5

81.(1

cp-r)al.

.T.11V

vt.v:

se I,

a'

T1(V.h

int YIV

ad 5110

rjv.

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM INIET 15

PITICE

IV, 200... -206 (361-366). Condusi de suflarea vintului Notos 9,el 10 au venit la gura 11 marii neospitaliereAici au inchinat un lacas neprihanitlui Poseidon, zeulin locul acela au gasit o cireada rosie de tauri tracisi temelia de curind cladita a unui altar de piatra.

NEMEENE LE

IV, 45... -50 (78-81) Aia sare Salamina mostenire de la tatal sau. 10Yn Pontul Euxin, Ahile locuieste intr-o stralucitoare 13insula.

SCOLII LA PINDAR

La Olimpice, III, 25a. De la izvoarele umbroase ale Istrului. IzvoareleIstrului sint presupuse in Tinutul hiperboreenilor 14. b. Fluviul Istru curge prin 16Iinuturile multor neamuri ale Europei si isi are izvoarele in Tara hiperboreenilor.El se numeste acum Danubis. c. Poetul numeste umbroase izvoarele, fie pentruca sint adinci, fie pentru ca sint umbrite de vegetatia maslinilor din jurul lor.

La Olimpice, III, 45e. Ii indemna inima. De aceea Heracles dorea sa ajunga 20pe pamintul fluviului Istru in Scitia 15 unde 1-a primit Artemis, cind Necesi-tatea, careia se supunea tatal sau, II Meuse a da ascultare poruncilor si solilorlui Euristeus, spre a duce cerboaica inchinata odinioara de catre Taigeta 16zeilei Artemis Orthoia. 25

La Olimpice, III, 46a. las-pbxv vt.v: data scriem cu doi vv, 'Icrypiocv vLvtrebuie sa inIelegem Scitia, unde istriana Artemis 1-a primit pe Heracles. Artemiseste numita istriana, fie dupa Istru, In jurul caruia locuiesc amazoanele, care ocinstesc mult pe zeita, fie dupa tribul scitic al taurilor 17, care locuiesc in preajma 30Istrului si care, de asemenea, o cinstesc pe Artemis 19. Unii citesc istriana,incelegind (< in Tara istriana

9 Vint de sud.1 Argonautii. Cf. Apollonios din Rodos, IV, 298 i urm.11 Bosporul.12 Marea Neagr5. Cf. trabon, VII, 3, 6.12 Leuce, vezi Arian, notele 31 i 32.14 Vezi nota 4.is Aceasta este o interpretare tirzie, vezi nota 6.

Fiica titanului Atlas, una din Pleiade.17 Populatie din Crimeea. Reprezentau resturi ale cimerienilor sau poate ramaOte

preindoeuropene (vezi N. N. Pogrebova in Cocmonnue npo6nem cuu0o-capmammou apxeonozuuuong5epeuquu Hucm. Hcm. Mam. Kynm., MocKsa, 1954) la care s-a pastrat obiceiul jert-

felor umane.19 Un cult barbar local, cu sacrificii umane, care a fost asimilat de greci cu cel al zeitei

Artemis.

12.

marii.

16

a

www.dacoromanica.ro

16 PINDAR

etc ExuOtocv 6 04cOc ocUTOV TC0Cp6p117)6eV. 'Apto-Tocpxoc. etcTilv iXedv, &coo aircOv "ApTepAc 6ne8gocTo. 87)Aci,8i naXtv T411) etc `TnepPopiouc int Tac Tot; "laTpou nlyacixeZ yap o6Tcoc Ttp..FCTOCL "ApTetac &rt. p.ceXt.cmcc Exec Cur6 TocOpcov

5 Toi5 Exv0Lxoti gOvouc. gvux 8E xat f3' vv ypcfccpoucrt. xcct TOv X6yovaneue6voucrtv ollTor TOTE 6 0404 nocpeopp.lcre TOv clipccOla67CG 'Op laTptav yiv nopeiscrOac.

Ad. Nem. IV, 79a. 'Ev a'EUW.vq.) neAc'ciet 7CaN TO yivoc TLivAtyLvImov OTt. noXhiLv TOncov Unijpev. gaTt. cSE TLS int Toi5

10 D'Aeivou TCOvrou xccAouplv-i Aeux4) vijaoc, etc i)v aoxei. TO 'Axt.AAicocac7.4.Loc 6,TO OiTtaoc ileTaxexop.to-Occr xat 8p6[Louq Ttvac 8et,xviSouat.3La Ta Tou -1pcaoc yupdcoloc. 0 n Ilivaapoc cpccevvav Nio-ov Aeuxilv[LETOCX7yrcTLxik 8E cp-iav cpaeLvOv yap TO Aeux6v &ay.. Aeuxi) xocXetTatsLa nAijeoc Tc7)v ivveocraeu6vTaw Opvecov RTcx ipcoatiiiv] cpavTa-

15 aiocv yap TOLCCUT7p Tots nA6ovrt. napizeL. &XXcoc. ?\eyo[lev'ivAux axTilv Ev Tta DU ,etvc nOvTcp, iv TCXer.a-rot ipcamt cpatv6-tlevot. ixdOev Totc nXiouat p...t)v6oucrtv ccirr4)v. ocCiT1 XCO4TOCL xat'Azt?Aewc 8p6p.oc, inet.84) p.wiaTeuopivou Tot; 'Az!.)06coc 'IpLy6-vELCV) aXOCZCTOCV Te at.a. Tip CCUTOU np6cpacrt.v etc A1')Xiaoc, yevogv1;

20 CcnAotocc Tag "DXylo-tv etc "Do.ov 110e ?array apayt.cicroct, 6nip et'inAoEccc,xcd. vric 'ApTip.t.aoc ctirrilv apnczacfccrilc xat int Ta6pouc Tijc Exu0i.acTOnov Ocyayoocrlc insai.coxev ipiLv 6 'AT.XXek, xat cruvlxoXo60 yre

ExpL Taiymw T9jc v-i]crou T-rjc Xeyop.6v.lc Aeux-71c.

-;] 'IaTptocOtcpccv-

ail

Tip8e

TO

Tip

r s

UpvEL,

rdvTi

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROM INIEI 17

Inima it indemna spre Scitia. Aristarh 19 explica astfel: Sa mearga in pamin-tul unde 1-a primit istriana Artemis. Poetul arata din nou sosirea la hiperboreeni,la izvoarele Istrului, caci in chipul acesta Artemis este cinstita indeosebi acolode catre tribul scitic al taurilor. Unii scriu cu doi vv si explica expresia poetului 6astfel: Atunci inima 1-a indemnat pe Heracles sa se duca in Cara istriana.

La Nemeene, IV, 79a. In Pontul Euxin poetul cinta tot neamul eginetilor,pentru ca a staruit in multe locuri. Exists o insula in Pontul Euxin numita 10insula Alba, unde se pare & a fost transportat trupul lui Ahile de catre Thetys 2o.Unii arata si niste locuri de alergare pentru exercitiile gimnastice ale eroului.far Pindar a numit in chip metaforic insula Alba insula cea stralucitoare,deoarece culoarea alba este stralucitoare. Ea poarta numele de Alba din pricinamultimii pasarilor [bitlani], care isi fac acolo cuiburi. Cad navigatorilor leapare alba. Alta explicatie: tarmul numit alb, din Pontul Euxin, pe care apar 16multi bitlani, face insula sa pars navigatorilor alba. Ea se mai numeste siLocul alergarii lui Ahile *21. Ahile voia s is de sotie pe Ifigenia si aceasta

fusese adusa pentru el in Aulida, dupa ce grecii nu avusesera conditii prielnicede navigatie spre Ilion si voisera s-o injunghie 22 pentru o bung plutire ; Artemis 20insa a rapit-o 23 si a dus-o in Taurida, regiune a Scitiei ; iar Ahile, care o iubea,a insotit-o Oda in aceasta insula numita Alba.

19 Celebru filolog alexandrin din secolul al II-lea i.e.n.20 Dupa legendele posthomerice, eroul grec a fost ra'splatit pentru curajul lui sa traiasca

fericit pe insula Leuce, unde se casatorqte cu Ifigenia, Medeea sau Elena.21 Confuzie cu 'Axt.XXicoc Sp61.toc, o peninsula de la gurile Niprului, vezi Arian, nota 30.22 Spre a indupleca pe zeita Artemis care, de suparare impotriva lui Agamemnon,

oprise vinturile." Fiindca nu fusese de acord cu aceasta jertfa.

2 c. 1414

pdldmmo moy(f.Xrda, mos. 1d4r1 531.moD7;x3iR m?Xma.t. myn 103X!..;(.71 1o1. Ta.mx m01119 &(o1. 101.13113 'ma.nmi. peva/. M1..9910/ (91/0d1

531eL7onatm1xx 4996 10(31.3 113 5o6i1f10 fLod313 91 lmx nou..31.5 531001419 701((il 0 CA 3113 (19171 LC TR 5o69(f70 .19n011190ddaD modcalo

1Drya.c.Thavri? 531modtp 010X 370X 0.31(10 X Att(.1 A(91.270 531001(3 3 c)01A0 X -

t;0I0311 5701110 231911(1(707( 5001 59931.2.c2 17Ox 101.noxtpin31t. 19(93eLat.91/.)0 pat? M9A0Xk12 A(91. M) m01991 c(53a.rwanod30 lc)D 3913 7(50 36 1o1..kmpdcad7o U.D931(3x 5c31(19n0d 9 5919m tv)o 5991 1999931md30 41 19199 .533/%3A....k.3

1700(1x3 11-)23 32 39) N-193...p1.930.11a.c? 5991 mo1Aolt70d30 moaLloy mos.. 531 - AO dmy 36A9101 19031011 511910 c10rT1od3th1d33.t. TR nolamma, zz,

impt.cloac. A01D1A,3-r1 5(I) loAvriovrinood IL 370X 19&371p1(1(1rh0 lorkoX 531,13.1. uxioX 531001:41011 36 101(001 '1701M-9

- ?dX (-bxxxl 3699 t3690 32 Mdcadf .5m39ndZ 5701(3olth 31ox 5mXd701/72 A(91.47011.70 A(91(1(7? M91 3711( 50011111 370X AO d (/) t./.11(3.4.11,) 37O7( nono412 3707(

AO 7-10 X01111.3 370 X AO d13.A.011 370X AO 0 X0 Al 0 A01. 370X 19(101117;00 531.A70 - 3m2.91 L)9 AMT.! 31 M93X701C(101/ A(91 5 U.7(tf 0 51/.1 U.3d (9X(1d 011101( 32

A? `iiano

.:o.A.31900110X lrf)id 70113113 370x 19(10 A331d 311.0 701(CA C10 d X3A (101 A309 370 X A309 5yrapo 53a.Aryi.loodwaL '5oR)odu..o 131? 1.9(kxr./.0 'nth n? eLtlx?& Ao.a.. 19(930 A7()311.3 701.1311.3 370X '19 6701 19U.1 A3 170x 1.000 Xd)? A(91

A(9343 A(92. 1933 3910 A3TaX10170X 101)0X93 1.010 d d?Li A? 53i..Ao1r1ox Anx?A A21 19(901(31d 31/ 5)ieopa. 32 ApiL? Aooytf. AO d 319 d 11 5001 53

17010019 169 ?R moa. 50A03 oxyp 53 mlx?A. &91 5031(1Dwd c101 (qm-r10 Ctii &3 19(10 x 32 A314-130A3 1701A03A(1d7012 5001910 50 d 13X 5I/1331D1df

Ski miR '1m1.no99971mizx 7oA7d 71ox eLoaLcoiri "1m1dom1-ol1d31t. 5mno1X7odd 'lminod33xid32/. 5mX3d1. 'lma.&oevrholoano 591(p (101 .1-mestx3 loltpviDlod 10 dalt 701. 19(131011 A0 d X3A A01 701A3 0917-10 X 17010(9 ?pd 701/

A30 TR 39 .5943 oyvp 53 tqr-IT A3 1900 3710 X 370X 4(9.031/0 Ati.A3717110d -d3tvID 'cloptpekmo 37ox 59110rld3 aLD (1091(3D 37ox 501707107r1-I0 pox (10 A3T1

-71ox3x nod3aaix Atqyal. 4Ar9130d70070x Int A70923091XD10A30 Ac12(LA 36 (41 7071 (_09 01 A311 AO d tot3xwirx t(37i "no dX3A AO .L 19(10 947-boxrAf 5310109

-(pioac 01(101 n &07-1101.3 noncollodi..3a. 1Dn0DD9d 9 )0371 5k). 10rlInd9 `5931,09rd 9 tiopoolc.lo 7d)9 903113 701(1)00A3 59 icoyaDo 5kA30D

- ndoa 9 9 53 1933 3910 d d3d A? A(-931(11:md Aroa. 32 pothr IL 'Al 701 70 (1019331(1L 10 m99119313 mo1. pox 10 A3T193101L A01Xd 9 10 31

391970 11:)(19 A31/.01172 70113113 370X 7010( 1701A0 X23170X "19co90.1011

10(1011RH

OT

98

OE

9g

Og

91

OT

- 7-boxolc.9 57od31.970l 5)pi 32L?

51.11.. (191T3(i. 170X

'Al

`Y 3r1

(,13 U.1

U.

io .19 (1oXd)2 31.-10

d 11D?

1014701

OP

www.dacoromanica.ro

IZVOARE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI 41

rugaciune lungs si, la urma, beau din cups, atit cei care s-au legat prinjuramint, cit si cei mai de vaza dintre oamenii care ii inso/esc.IV, 71. Mormintele regilor se afla in Tara gerilor 45 unde Boristene incepe

sa fie navigabil. Acolo, cind regele a murit, se saps in pamint o mare groapa 6patrata. Dupa ce s-a ispravit cu sapatul, oamenii transports pe rgposat, alcarui trup este acoperit cu un strat de ceara ; iar pintecele lesului desfacutsi cura/at e umplut cu caprisor tocat, cu tamiie, cu seminte de /ding salbaticasi anason, fiind apoi cusut la loc. Ei ii due pe mort intr-un car la un alt neam. 10Cei care primesc cadavrul ce li s-a adus fac acelasi lucru ca si scitii regali: isitaie o buca-tica din ureche, isi rad parul in jurul capului, isi fac taieturi la bra/e,isi zgirie fruntea si nasul si isi strapung mina stings cu sage/i. De aici, scitiitransports in car trupul regelui la un alt neam dintre cele care be dau ascultare,iar pe mort it urmeaza cei din neamul pe unde a trecut mai intii. Ducindu-1pe acesta si trecind pe la toate pop oarele, ajung in sfirsit la geri cei din urmaasupra carora isi exercita ei au toritate precuin si la mormintele amintite.Apoi, dupa ce aseaza lesul in groapa, pe un asternut de iarba, infig in jurullui sulite, deasupra acestora intind lemne si le acopera cu o impletitura de nuiele.In locul ce mai ramine in mormint ei ingroapa dupa ce i-au sugrumat pe 20una din concubinele lui, un paharnic, un bucatar, un rindas la cai, un slujnic,un crainic, cai; cum si cite ceva din tot ce avea regele, si, de asemenea, vase deaur. Nu folosesc nici argint si nici arama 46. Indeplinind acestea, arunca cu totiifarina multa si, pe intrecute, se straduiesc sa faca o movila cit mai mare. 26

IV, 72. Cind s-a implinit un an, iata ce mai fac ei. Tau dintre sclavii famasipe cei mai folositori, sciti localnici fiindca ei nu au robi cumparati pe arginti,ci slujesc ca robi cei carora be porunceste regele. Sugruma cincizeci dintre ei sicincizeci de cai deosebit de frumosi, carora le scot maruntaiele, be curaca pinte- 30cele, le umplu cu paie si le cos la loc. Apoi, aseaza pe doi pari o jumatatede roata cu partea rotunda in jos, iar cealalta jumatate a ro/ii pe alti doi pari.Dupa ce au infipt in felul acesta un mare numar de pari, strapung caiicu pari in toata lungimea trupurilor, ping la git, si ii urea pe aceste jumatati 36de ro/i. Jumata/ile de ro/i din fa/a sus/in partea de sus a picioarelor de dinainteale cailor, iar cele din spate pintecele in dreptul coapselor. *i in felul acestapicioarele a