JERRY A. COYNE

frshfuVS

STIINI

TA

lW/LWJLttE FAo

CUpruNs

Prefafi. Geneza acestei cerli ........... 11-

Capitolul l. Problema 27

Capitolul2. Ce presupune incompatibilitatea? 57

Capitolul3. De ce egueazl conciliatorismul """""'"""""""""' 140.

redinfei........:................ ........ 203

Capitolul 5. De ce prezintl importanfi? """""""""""""""""' 291

Mulpmiri """ 337

Bib1iografie...............................:..

PnrrnlAGeneza acestei carli

lhn lucru bun, tn privin;a gtiinfei, este cd e adevdratd'

indiferent de crezi sau nu in ea'3

NEIL DEGRASSE TYSON

in februarie 20L3, am dezbetut cu o tAniri specialisti in

teologie luterani un subiect sensibil: ,,Sunt, oare' compatibile

stiinga gi religia?" Locul dezbaterii era unul cunoscut, din punct

de vedere istoric - Biserica Congregalionale Circulari din

Charleston, in Carolina de sud, una dintre cele mai vechi biserici

din America de Nord. Dupi o cuvintare de 20 de minute fiecare

(ea argumentAnd ci ,,da", in vreme ce eu rispunzdnd ci "nu")'

"- fost rugali si ne rezumim ideile intr-o singuri propozi\ie'

Nu mai relin exact ce concluzie am emis eu, dar imi aduc aminte

perfect cuvintele ei: ,,Si nu uitim niciodati: credinla este un dar-!"

A urmat un moment caracteri zat ptin l'esprit d'escalier'r,

o ,vorbi de duh intdrziatd", in care mi-a venit replica potriviti -dar prea tdrzit. Mi-am dat seama, cu alte ocazie, ci Gift este

cuvAntul german pentru ,,otravi", dar 9i ci incheierea pe care o

facuse tAnara ii submina insigi teza, potrivit cireia gtiinfa 9i

religia sunt compatibile. Indiferent de ce am rispuns eu atunci'

ar fitrebuit, de fapt, si spun: ,,O fi credinfa un dar pentru reli-

gie, dar pentru gtiinli este o otravd, deoarece nu prin credinlia-aa

aJungr Ia actevar .

cartea de fafi imi di ocaziade a spune acest lucru acum. vo-

lumul are in vedere modul diferit in care gtiinla 9i religia privesc

' Gift,in englezd' (n.trad.)- Expresie franluzeascd referindu-se la sentimentul de frustrare pe care il are o

persoana care nu reusegte si spuni ce trebuie la momentul potrivit. (n.trad.)

t1

JBnnyA. CoyNB

credinta, mod prin care sunt incompatibile, cind vine vorba dea descoperi adevirul din universul nostru. Teza mea ar fi ci reli-gia gi gtiinfa se intrec in ceea ce privegte descrierea realitetii -amAndoui fac ,,afirmatii existentiale" despre ce este real -,folosind, totugi, instrumente diferite pentru a-gi atinge scopul.Iar eu sunt de pirere ci instrumentul de analizd al gtiintei,bazat pe raliune gi studiu empiric, este stabil, in vreme ce alreligiei - axat pe credinti, dogmi gi revelafie - este instabilgi duce la concluzii incorecte, netestabile sau conflictuale.intr-adevir, bazAndu-se pe credinfi, in defavoarea dovezilor,religia devine incapabild si descopere adevirul.

Deviind de Ia punctul de vedere al multor ,,conciliatorigti"care vid religia gi gtiinfa, daci nu armonioase si complementare,micar ca nefiind in conflict, eu susfin, prin urmare, ci acesteadoui sunt angrenate intr-un fel de rj;zboi: un rizboi al inte-legerii, care privegte necesitatea de a avea sau nu motive in-temeiate pentru ceea ce acceptim ca adevirat. Degi carteade faqi trateazl,conflictul dintre religie gi gtiinti, eu consider ciacesta este doar o batilie dintr-un r5'zboi mai mare - dat intrerafional gi superstifie. Religia este o simpli marci a superstifiei(alaturi de astrologie, fenomene paranormale, homeopatie givindecdri spirituale), lnsi e cea mai rispinditi 9i nocivi formia acesteia. Iar gtiinla este o simpli formi de raqionalitate (ala-turi de filosofie gi matematici), dar este una foarte dezvoltate qisingura capabili si descrie gi si infeleagi realitatea. Toate ,,rp"i-stiliile care pretind ci denoti adeviruri sunt, de fapt, forme depseudogtiinli, folosind tactici similare pentru a preintAmpinacontestarea. Dupi cum vom vedea, cei care pledeazd in favoareapseudogtiinlelor, ca homeopatia sau percepfia extrasen zoriali,igi susfin, adesea, convingerile prin argumente similare precumcele invocate de teologi pentfu a-gi apira credinfa.

Degi dezbaterea,,giiinfi contra ruligi." este doar o lupti dinrizboiul dus lntie ralionalitate gi irafionalitate, existi cAtevamotive pentru care am ales si mi concentrez asupra ei. in pri-mul rAnd, controversa a devenit tot mai rispinditi gi vizibili,cel mai probabil din cauza unui element nou in critica religiei. Celmai inedit aspect al,,noului ateism" - formi de necredinfi care

t?

CnnotNlAvs $TIINTA

deosebegte perspectiva unor scriitori precum Sam Harris 9iRichard Dawkins de ,yechiul" ateism al unor indivizi ca Jean-Paul

Sartre Ei Bertrand Russell - este observalia cd majoritatea reli-giilor sunt fundamentate pe suslineri care pot fi privite dreptstiinfifice. Adici Dumnezeu gi baza multor religii sunt ipoteze,

care pot fi, cel pufin in principiu, examinate de gtiinli gi rafiune.Daci ideile religioase nu pot fi dovedite cu probe solide, con-

cluzia ar fi cd, asemenea supoziliilor gtiinfifice dubioase, ele

trebuie respinse pAni dispunem de mai multe date. Aceastidisputi este interiti de noile evolufii din gtiinfi, in sfere precumcosmologia, neurobiologia gi biologia evolutivi. Descopeririledin aceste domenii au subminat afirmaliile religioase potrivitcirora fenomene ca originea universului gi existenfa moralitaqiigi a congtiin[ei sfideazi explicafia qtiinlifici 9i sunt, prin ur-mare, dovezi a1e existenlei lui Dumnezeu. VizAnd cum le scade

aria de competenti, credinciogii au inceput si insiste ci religiaeste, de fapt, un mod de a inlelege natura care completeazi gti-in1a. Cel mai important motiv pentru a ne axa, insi, pe religie,in loc de alte forme ale irafionalitefii, ntvizeazdfaptul de a docu-

menta un conflict istoric, ci pe acela ci, dintre toate formele de

superstitie, religia are, de departe, cel mai mare Potential de a

face un riu public. Pulini sunt afectali de credinla personaliin astrologie; dar, dupi cum vom vedea in ultimul capitol, mulliau fost afectali de credinga intr-o zeitate anume sau de ideea cd

a avea credinfi este o virtute.Am un interes atAt personal, cit gi profesional pentru aceasti

disputi, dat fiind ci mi-am petrecut ani buni din viali predAnd

si studiind biologia evolutivi, ramura qtiinlei denigrati gi res-pinsi cel mai mult de religie. Dar mai sunt 9i alte elementebiografice care imi susfin demersul: am primit o educalie reli-gioasi evreiasci tradigionali, o formi de credin!6 care, dupA

cum gtiu mulli, este la o azvirlitura de bil de ateism. Convin-gerile mele vagi cu privire la Dumnezeua au fost abandonateaproape instantaneu intr-un moment, la 17 ani, cAnd ascultamalbumul Sergeant Pepper alformaliei Beatles gi miam dat, brusc,

seama ci nu existi efectiv nici o dovadi pentru afirmagiile reli-gioase care imi fuseseri inoculate - mie sau oricui altcuiva.

13

JBnnvA. CovNB

incepAnd de atunci, necredinla mea s-a bazat pe absenfa oricireidovezi asupra divinului. ComparAndu-mi cu alli credincioqi,

experienla mea de respingere a lui Dumn ezeu a fost scurti si ne-

dureroasi.. N-am mai avut, ulterior, preocupiri religioase, pAnisi devin om de gtiinfi.

Nu existi cale mai siguri de a te infiltra in conflictul dintregtiinli gi religie decAt si devii biolog evolutiv. Aproximativjumitate dintre americani resping cu totul evolufia, acceptAnd

ad litteram varianta biblici prin care fiecare specie vie sau, cel

pufin, a noastri a fost creati deodati, din neant, cu circa 10 000 de

ani in urmi, de o fapturi divini. Iar mare parte din cealaltijumitate crede ci Dumnezeu a ghidat evolufia intr-un fel sau

altul - o pozilie ce respinge flagrant perspectiva naturalistiacceptati de biologii evolutivi: ci evolufia, asemenea tuturorcelorlalte fenomene din univers, este o consecinli a legiiorf.izicli, firi nici o implicare supranaturala. De fapt, doar unuldin cinci americani accepti evolufia in versiunea pur naturalistiin care o inleleg oamenii de gtiinfi.

CAnd am linut primul curs despre evoluqie, la Universitatea

din Maryland, am ficut-o pe fundalul sonor aI opozigiei, de-

oarece, in piala aflati chiar sub fereastra silii in care vorbeam

eu, venea adesea un predicator si lini cuvAntiri, in gura mare,

despre evolulie ca unealti a lui Satan. In plus, mulli dintre stu-

denfii mei, desi erau congtiinciogi gi-gi insugeau ideile despre

evolutie, mi-au transmis clar ci nu credeau sub nici o formi inea. Curios cu privire Ia existenla acestei opozifii, in ciuda nume-

roaselor dovezi pe subiect, am inceput si citesc despre creafio-nism. Am dedus numaidecit ci, practic, respingerea evolulieiera insuflati de religie. Cunosc foarte mul1i crealionigti impor-tanfi, iar, dintre ei, numai unul - filosoful David Berlinski - are

o perspectivi ce nu este bazati pe religie.PAni la urmi, dupi 25 de ani de profesorat in care m-am

confruntat in permanenli cu riposte, am decis si abordez pro-blema creafionismului in singurul mod familiar mie: scriindo carte prin care si popularizez dovezile care sustin evolufia.

$i erau munli de dovezi, provenind din arhivele cu fosile, embrio-Iogie, bioiogie moleculari, geografia plantelor 9i a animalelor,

14

CNTOINIA VS STIINTA

dezvoltarea gi alcituirea corpurilor animale 9i aqa mai departe.

Ciudat, dar nu scrisese nimeni o astfel de carte. Mi-am inchipuitci oamenii practici - gi poate chiar gi scepticii - vor accepta, incele din urmi, perspectiva qtiinlificd asupra evolufiei, daciaveau si vadi dovezile expuse negru pe alb. M-am ingelat. Deqi

cartea mea, Why Evolution Is True (De ce este adevdrata evolufia),

a fost bine primiti (aflAndu-se, o vreme' pe lista celor mai bine

vAndute cirli din New York) 9i, degi mi-au parvenit cAteva scri-

sori de Ia cititori care-mi spuneau ci-i ,,convertisem" la evolugie,

proporlia crealionigtilor din America n-a fost deloc afectati: de

32 de ani, se menline intre 40 9i 46Tols

Nu mi-a luat mult si-mi dau seama de inutilitatea faptului de

a folosi dovezipentru a-i convinge pe americani de evolufie,deoarece credinla i-a ficut si rimini tezervali 9i si respingidatele chiar daci sunt in faqa ochilor lor. intr-o carte anterioariacesteia, am relatat momentul in care am congtientizat acest

fapt. Un grup de oameni de afaceri dintr-o suburbie selecti dinChicago, vrAnd si invefe ceva despre gtiinfi, intr-o pauzi de la

discufiile lor obignuite despre afaceri, m-au invitat si Ie vorbesc

despre evolulie, la intilnirea lor siptimAnale de Ia ora prAnzului.

Le-am linut o prelegere in care am pus un puternic accent pe

dovezile asupra evolufiei, aducind chiar gi fotografii cu fosile de

tranzitie, organe vestigiale gi anomalii in dezvoltare, precum

disparilia membrelor in stadiu incipient de formare la embrionii

de delfini. Pireau si-mi aprecieze eforturile. Dar, dupi discu;ie,

un participant s-a apropiat de mine, mi-a strAns mAna 9i mi-a

zis: ,,Domnule Coyne, mi s-a pirut foarte convingitoareprezen-tarea acestor dovezi in sprijinul evolutiei, dar eu tot nu cred"'

Eram stupefiat! cum era posibil ca un om ciruia dovezile ii pi-reau convingitoare si nu fie, totugi, convins? Rispunsul, desi-

gur, era ci religia personali il imunizase cu privire la evidenfa

celor expuse de mine.Ca om de gtiinli crescut feteptea multa indoctrinare reli-

gioasi, nu puteam inlelege cum era posibil ca oamenii si fie atat

de orbigi in fala unor asemenea date gi dovezi solide. De ce nu

poate lumea si fie credincioasi gi si accepte, totodati, evolulia?

intrebarea aceasta m-a dus spre literatura de specialitate extinsi

i5

JBRnvA. CovNo

cu privire la raportul dintre gtiinfi gi religie, de unde am aflatci, intr-adevir, mare parte din ea consti in aga-zisul ,,conci-liatorism": cele doui domenii sunt percepute drept compatibile,susfinindu-se reciproc, sau micar neconflictuale. Dar, aprofun-dind subiectul gi incepXnd si citesc gi teologie, mi-am dat seamaci intre gtiinli gi religie existi incompatibiliteti crase, uneledenaturate sau evitate in literatura conciliatoristi.

Mai departe, am ajuns si vid ci teologia in sine, micar prinpretenliile de adevir pe care le are religia cu privire Ia univers,se vrea a fi un fel de gtiinfi, una care folosegte dovezi slabe pen-tru a face afirmalii puternice referitor la ce este adevirat.

Ca om de Etiinfi, am remarcat ci existi similitudini uriageintre justificirile empirice gi bazate pe ratiune ale teologiei, inceea ce priveqte credinfa, qi tipul de tactici folosit de pseudo-savanli pentru a-Ei apira domeniul. Una dintre ele se referi laangajamentul apriori de a apira gi a justifica afirmaliile preferate,fapt care se opune direct practicii stiintifice de a testa permanentdaci enunlurile emise sunt gregite sau nu. $i, totugi, persoanelecredincioase igi riscau viafa gi viitorul pentru dovezi care nicimicar nu se apropiau de, si spunem, tipul de date pe care il cereguvernul american inainte de a aproba un medicament noupentru depresie. in final, am infeles ci presupozitiile privindcompatibilitatea gtiinlei gi a religiei erau slabe, bazindu-se pe

afirmafii despre natura religiei pe care pulini credinciogi le-araccepta realmente, gi ci religia n-are cum si ajungi vreodaticompatibili cu gtiinfa firi a deveni atAt de laxi, incAt sd nu maifie religie, ci filosofie umanisti. $i, astfel, am aflat ceea ce mi-arfi putut spune orice oponent aI creafionismului: ci a-i convingepe americani si accepte adevirul evoluliei implici nu doar si-iinvefi despre date, ci gi si-i dezvefi de credinli - o formi deconvingere care inlocuiegte nevoia de dovezi cu un simplu anga-jament emolional. Voi incerca si vi conving ci religia, aqa cumeste practicati de majoritatea credinciogilor, este la culite cugtiinfa gi ci acest conflict este realmente diunitor gtiinfei,precum gi modul in care este ea perceputi public, dar gi lu-crurilor pe care gtiinla poate sau nu, in conceplia lumii, si lecomunice. Voi argumenta, de asemenea, ci afirmafia potrivit

r6