LUCRARE PRACTICĂ NR. 2

ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR – GLANDULARFormat din celule epiteliale care în cursul procesului de diferenţiere capătă proprietăţi secretoare deosebite, prin dezvoltarea unora dintre organitele implicate în procesul de sinteză. Organizare

- celule izolate- grupe celulare- organe secretoare constituite

A. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN2 componente:

- componenta secretoare a epiteliului exocrin, denumită adenomer. - celulele epiteliale care fac legătura între adenomer şi suprafaţa epitelială de origine se

transformă dintr-o masă celulară compactă într-o structură tubulară cu lumen bine definit, generând astfel sistemul tubular (canalicular) al epiteliului secretor.

Clasificarea glandelor exocrine - criterii: - histoarhitectonia adenomerelor şi a canalelor- modalităţile de eliminare

Tipuri morfologice de adenomereDin punct de vedere morfologic: tubular, acinos/alveolar, sacciform.ADENOMERUL TUBULAR

- structura unui tub, comparabilă cu un “deget de mănuşă”- peretele acestui adenomer este format din celule cubice sau cubico-prismatice, situate pe

o membrană bazală- traiect aproximativ rectiliniu (adenomer tubular drept – de exemplu, glanda intestinală

Lieberkühn), un traiect ramificat (adenomer tubular ramificat – glanda pilorică), un traiect ondulat, sinuos (adenomer tubular sinuos – glanda fundică) sau traiect întortocheat, sub formă de ghem (adenomer tubular glomerulat – glanda sudoripară)

- citologic: un singur tip celular, două sau mai multe tipuri celulare ADENOMERUL ACINOS/ALVEOLAR

- după natura produsului de secreţie: acin seros, mucos sau mixt Acinul seros

- celulele secretoare de tip zimogenic (citoplasmă bazofilă)- lumen central, mic şi stelat- localizare: pancreasul exocrin, parotidă şi în glandele salivare mixte.

Acinul mucos - celule de tip mucigen (cu pol închis) (citoplasmă palidă)- lumen mai larg comparativ cu acinul seros, şi aparent rotund- localizare: glande salivare mixte, glanda palatină (glandă salivară mucoasă pură).

Acinul mixt - format majoritar din celule mucigene (în număr de 4-5) şi din câteva celule seroase (în

număr de 1-5) ce coafează de obicei, sub forma unei semilune – semiluna Gianuzzi, un pol al adenomerului

- localizare: glandele salivare mixteObservaţie În toate tipurile de acini sunt prezente, între polul bazal al celulelor şi membrana bazală, celule mioepiteliale.

Adenomerul alveolar - variantă morfologică a celui acinos, cu localizare limitată la glanda mamară şi la prostată- citologic: celule cubico-prismatice- natura produsului de secreţie este complexă, nu este posibilă încadrarea celulelor, ca şi tip

secretor, în categoria seros sau mucos.ADENOMERUL SACCIFORM

- specific pentru glanda sebacee situată în derm; are formă de sac, fără lumen, alcătuit – în cea mai mare parte – din celule sintetizante de lipide

- strat de celule cubico-prismatice cu rol de strat generator situat pe MB- straturi suprapuse de celule poliedrice, în stadii progresive de încărcare lipidică şi

degenerare, astfel încât la porţiunea de deschidere a glandei sebacee celulele au o citoplasmă de aspect spumos şi sunt lipsite de nuclei

- în interior, celule keratinizate, provenite prin diferenţiere din acelaşi strat generator şi având rol de susţinere a celulelor producătoare de sebum.

- nu există canal de excreţie propriu-zis: adenomerul prezentând o porţiune îngustată, („gâtul glandei”), tapetată de un epiteliu stratificat pavimentos în continuitate cu teaca epitelială externă a foliculului pilos (dacă glanda este ataşată la folicul) sau cu stratul bazal şi spinos al epidermului (dacă glanda este independentă de folicul şi se deschide direct la suprafaţa pielii).

TIPURI MORFOLOGICE DE CANALECanalele de excreţie

- după diametru, epiteliul de tapetare poate fi: simplu pavimentos, simplu cubic, simplu prismatic, bistratificat cubic, pseudostratificat, stratificat cilindric

- histoarhitectonic: (i) simple (unul sau mai multe adenomere îşi varsă conţinutul într-un canal unic); (ii) compuse, atunci când canalele ramificate converg progresiv spre un canal principal

MODALITĂŢI DE ELIMINARE A PRODUSULUI DE SECREŢIE- trei modalităţi: merocrină, holocrină şi apocrină (holomerocrină) Eliminarea merocrină

- nu afectează membrana celulară (menţine integritatea membranei bazale - polul apical)Eliminarea holocrină

- expulzarea unei celule glandulare, mai mult sau mai puţin modificate, în totalitatea sa (glanda sebacee)

Eliminarea apocrină sau holomerocrină - considerată iniţial ca o formă intermediară, în care eliberarea produsului de secreţie se

realizează cu o pierdere a polului apical al celulei

VARIETĂŢI DE GLANDE EXOCRINECriterii

- numărul de celule secretoare componente: glande unicelulare şi glande multicelulare. - tipul celular, modalitatea de excreţie, localizarea în raport cu epiteliul de tapetare,

histoarhitectonica adenomerelor şi a canalelor.

B. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN- varietate de epiteliu alcătuit din celule secretoare endocrine- produşii de secreţie este eliminat direct în mediul intern, fără a mai fi transportat printr-un

sistem canalicularHISTOARHITECTONIA EPITELIULUI SECRETOR ENDOCRINDatorită lipsei canalelor de excreţie, organizarea structurală a ţesutului epitelial endocrin este mult mai simplă, comparativ cu cea a ţesutului epitelial exocrin. Tipuri

- organizare cordonală- organizare foliculară- organizare difuză

ORGANIZAREA CORDONALĂ

- mod de aranjare în cordoane celulare- apare în glandele endocrine constituite ca organe, precum şi în grupele de celule

endocrine situate în alte organe.Organizarea cordonală reticulată

- cordoane celulare în reţea anastomozată, care prezintă în ochiurile ei ţesut conjunctiv şi numeroase vase sanguine

- specifică pentru adenohipofiză, paratiroidă, glanda suprarenală – zona reticulată, pancreas endocrin

Organizarea cordonală glomerulată - cordoane celulare aranjate în vârtejuri, ghemuri şi/sau arcuri de cerc- specifică pentru glanda suprarenală – zona glomerulată

Organizarea cordonală fasciculată- cordoane celulare aranjate lor mai mult sau mai puţin paralele între ele, respectând

orientarea într-o anumită direcţie- specifică pentru glanda suprarenală – zona fasciculată

ORGANIZAREA FOLICULARĂ

- caracteristic pentru glanda tiroidă - foliculul tiroidian: celulele epiteliale endocrine (denumite şi tireocite), aranjate pe un

singur rând, cu polul bazal pe o membrană bazală şi polul apical delimitând un lumen, puternic legate prin joncţiuni

ORGANIZAREA DIFUZĂ

- sistemul endocrine difuz: celule de tip endocrin ce conţin granule de secreţie, prezente izolat sau în mici grupuri printre celulele epiteliale ale tubului digestiv şi ale căilor respiratorii

MEMBRANA BAZALĂ- structură histologică specială constituită între ţesutul epitelial şi ţesutul conjunctiv- neidentificabilă în coloraţia de rutină HE- denumită şi complex bazal datorită aspectului său ultrastructural- formată din trei lamine: lamina lucida, lamina densa şi lamina reticularis- lamina lucida şi lamina densa formează împreună lamina bazală (sintetizată de ţesutul

epithelial)- lamina reticularis – sintetizată de ţesutul conjunctiv.