6
Legenda lui Filemon şi Baucis Călătoria lui Zeus pe pământ Într-o zi, Zeus şi-a preschimbat sceptrul de aur într-un toiag din lemn de corn. Mantia lui sărbătorească, ţesută de mâna Atenei, a prefăcut-o într-o haină de om sărac şi necăjit. Sub haină însă şi-a vârât fulgerul cel scânteietor. Şi a pornit apoi prin lume, însoţit doar de Hermes. Filemon şi Baucis Nu ştie nimeni cum s-a-ntâmplat într-o seară, că dânşii n-au găsit niciunde un adăpost şi niscai hrană, deşi le spuneau tuturor că vin în numele lui Zeus. Tocmai se pregăteau să-şi facă culcuşul, pentru acea noapte, într-o căpiţă-nmiresmată de fân, ce se afla pe câmp, când iacătă o luminiţă… Uitându-se ceva mai bine, au înţeles că-i o colibă, cea mai sărmană dintre toate câte văzuseră în sat. Hermes s-a apropiat de uşă şi a bătut uşor în ea. Uşa micuţă s-a deschis încetinel şi scârţâind. În prag s-a arătat un chip. Un chip cuminte de bătrân, şi-n urma lui o bătrânică. Poftiţi!… Poftiţi în casa noastră, au rostit ei, fără să-ntrebe măcar o vorbă pe drumeţi, de unde vin şi cine sunt. Cei doi bătrâni, aşa de buni şi primitori, se numeau Filemon şi Baucis. Deşi erau atât de-n vârstă, rar să fi fost pereche-n lume mai strâns unită decât ei. Se îndrăgiseră din vremea când amândoi erau copii. Mai târziu, se legaseră prin lanţul dulce-al căsniciei şi rămăseseră-mpreună şaizeci sau şaptezeci de ani, dacă nu, poate, şi mai bine… Iar lumea îi dădea drept pildă de căsnicie trainică. Fetelor, când se măritau, părinţii le făceau urarea : Să fii la fel de fericită, în anii tăi de căsnicie, cum este doar bătrâna Baucis. Băieţilor, la-nsurătoare, părinţii le spuneau la fel : Să fii iubit ca Filemon de credincioasa lui soţie!

Legenda lui Filemon si Baucis

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Legenda lui Filemon si Baucis

Citation preview

Legenda lui Filemon iBaucisCltoria lui Zeus pe pmnt ntr-o zi, Zeus i-a preschimbat sceptrul de aur ntr-un toiag din lemn de corn. Mantia lui srbtoreasc, esut de mna Atenei, a prefcut-o ntr-o hain de om srac i necjit. Sub hain ns i-a vrt fulgerul cel scnteietor. i a pornit apoi prin lume, nsoit doar de Hermes.Filemon i Baucis Nu tie nimeni cum s-a-ntmplat ntr-o sear, c dnii n-au gsit niciunde un adpost i niscai hran, dei le spuneau tuturor c vin n numele lui Zeus. Tocmai se pregteau s-i fac culcuul, pentru acea noapte, ntr-o cpi-nmiresmat de fn, ce se afla pe cmp, cnd iact o lumini Uitndu-se ceva mai bine, au neles c-i o colib, cea mai srman dintre toate cte vzuser n sat.Hermes s-a apropiat de u i a btut uor n ea. Ua micu s-a deschis ncetinel i scrind. n prag s-a artat un chip. Un chip cuminte de btrn, i-n urma lui o btrnic. Poftii! Poftii n casa noastr, au rostit ei, fr s-ntrebe mcar o vorb pe drumei, de unde vin i cine sunt.Cei doi btrni, aa de buni i primitori, se numeau Filemon i Baucis.Dei erau att de-n vrst, rar s fi fost pereche-n lume mai strns unit dect ei. Se ndrgiser din vremea cnd amndoi erau copii. Mai trziu, se legaser prin lanul dulce-al csniciei i rmseser-mpreun aizeci sau aptezeci de ani, dac nu, poate, i mai bine Iar lumea i ddea drept pild de csnicie trainic.Fetelor, cnd se mritau, prinii le fceau urarea : S fii la fel de fericit, n anii ti de csnicie, cum este doar btrna Baucis.Bieilor, la-nsurtoare, prinii le spuneau la fel : S fii iubit ca Filemon de credincioasa lui soie!i dac e s vorbim drept, nu avuseser btrnii niciun belug n viaa lor. Coliba-n care locuiau era din trestie uscat, cam cocovit i-aplecat, i nvelit cu ovar. Alturi de coliba lor era un petic de grdin, tiat n dou de-un pru. Aici lucra de diminea i pn seara Filemon, spnd i cultivnd legume sau ngrijind pomii i via, care creteau la marginea pmntului ce-l stpneau. Erau sraci, dar acest lucru nu-i mpiedica deloc s i gseasc mulumirea n dragostea ce i lega, n nelegerea deplin ce domnea venic ntre ei. Aa se face c puteau s-ndure oriice necazuri i lipsuri grele, fr team sau plnsete zadarnice. Ba uneori mai ajutau i pe-alii, care-aveau nevoie, fie cu roade din grdin, fie cu sfaturi nelepte. n casa lor nu se gseau slugi i stpni, ca pe la alii. Singuri i porunceau i tot ei i aduceau la-ndeplinire, srguincios, poruncile. Acetia erau pmntenii la care Zeus i cu Hermes au poposit n acea sear.

O mas ntins cu toat inima Cu fee calde, primitoare, cu firea lor deschis, bun, i-au poftit grabnic n colib pe cei doi mndri-olimpieni, fr s cate nici la haine, nici la cuvinte sau la fee. Ba, tocmai fiindc olimpienii preau trudii, sraci, flmnzi, cei doi btrni s-au artat mai sritori ca totdeauna, mai dornici s-i primeasc bine. Iar Filemon i-a mbiat: Uitai-v lavia asta. edei i odihnii-v de osteneala drumului, ct timp o s pregtim masa.Baucis a-ntins pe scndur o ptur din ln moale, esut chiar de mna ei; apoi, s-a repezit la vatr, dezvelind din cenu jarul ; a pus pe jar frunze uscate, surcele i un lemn mai gros, suflnd din rsputeri ntr-nsul. Focul a plpit pe-ncetul, iar cnd a ars cu vlvtaie, Baucis a potrivit deasupr-i un ceaun mare, plin cu ap. n vremea asta, soul ei i adusese din grdin legume proaspete, pe care le-au i pus n ceaun s fiarb. Filemon a mai cobort i o bucat de slnin, care sttea de mult n grind, pstrat pentru srbtori. Din ea a retezat btrnul o felioar, nu prea groas, i i-a dat drumul n fiertur, s-i dea gust puintel mai bun.Pentru c masa-ntrzia, gazdele, ca s-nele vremea, stteau cu oaspeii de vorb, glumind i artndu-se veseli i binevoitori.Filemon a turnat ap cald ntr-un lighean din lemn de tei. S-a aplecat singur de ale, s spele, dup datin, picioarele drumeilor. Pe urm-a luat un covora, cam nvechit i ros de timp, i totui cel mai bun din cas. L-a aternut frumos pe patul unde urma s doarm zeii.Umblnd grbit, btrnica tersese masa c-un mnunchi de ment strns din grdin, iar pe mas adusese msline puse-n saramur, cicoare, napi, brnz de vaci i ou coapte-n spuza cald. i-ntr-un vas larg pusese vinul, destul de vechi i aromat. n faa fiecrui zeu era cte o can mic, din lemn de fag, i smluit cu cear alb de albine. Dup gustare a-mprit fiertura cald de legume. Pe urm a adus btrnul un coule umplut cu fructe. Erau acolo nuci, curmale, prune ca nite pietre scumpe, struguri cu boabe mari i roii, smochine dulci i, la mijloc, un fagure de miere alb. Nu mai tiau cum s-i slujeasc pe cei doi oaspei, ce s le dea, cum s-i mbie. Mai ales Filemon, btrnul, le turna vin nencetat. Dar ce s vezi ? Orict turna vinul n cni, vasul de lut rmnea plin. Stpnul cerului dduse, n acest fel, un semn c este un preaputernic olimpian.Zeii se arat cine sunt Filemon a priceput semnul. Chemnd-o lng el pe Baucis, s-au plecat zeilor cu team. Amndoi i-au cerut iertare c cina a fost prea srac. Pentru c n coliba lor aveau i-o pasre, o gsc, s-au repezit s-o prind iute i s-o gteasc zeilor. Numai c ei erau btrni. Picioarele le tremurau. Iar gsca era sprinten. Srea-n colib ici i colo i ggia nfricoat. Ba, parc presimindu-i soarta ce o pndea, pasrea i-a cutat scparea chiar sub picioarele lui Zeus. Acesta ns i-a oprit: Lsai-o, n-o sacrificai. Este destul tot ce ne-ai dat.i Zeus, mulumit n sine, pentru c-a fost recunoscut, a mai rostit btrnilor: Ai fost pentru noi gazde bune. Vecinii votri ns nu ne-au primit ca oaspei, precum se cuvenea, dei cerusem adpost n numele Olimpului. Pentru nelegiuirea asta, ei au s fie pedepsii. Numai pe voi v vom crua ; dar trebuie s ne urmai pe muntele din apropiereBtrnii cunoteau prea bine c nu e chip s stea-mpotriv, cnd zeii hotrsc ceva. Le prea ru de casa lor, unde triser o via, n nelegere deplin. Dar nu aveau, bieii, ce face. Au trebuit s se supun. Lundu-i cte-un toiag n mini, au pornit dup cei doi zei.Au mers ce-au mers, i au ajuns aproape-n vrful muntelui. Atunci Filemon a-ntors capul, s vad ce s-a petrecut i ce osnd au dat zeii satului lor. Da-n locurile cunoscute, voina zeilor schimbase satul ntreg ntr-un lac negru, care sclipea tcut sub lun, nchiznd taina-n apa sa. Privelitea i-a-ndurerat pe cei doi soi, i lacrimi le-au nit din ochi. De ce ai scufundat tot satul? a spus btrnul Filemon. Chiar dac unii dintre ei greiser fa de voi, ceilali erau nevinovai. Taci, Filemon, a rostit Zeus. Osnda noastr, cum o fi, este ntotdeauna dreapt. Privii mai bine spre coliba n care voi ne-ai ospeit

Un stejar mndru, ce parc-mbrieaz un tei n floare ntr-adevr, ctnd btrnii nspre coliba lor cea veche, n-au mai vzut-o. ns pe locul unde fusese ea-nainte, se ridicase-o insul. Pe insul era un templu din marmur n care Zeus avea o statua de aur. Pori mari, sculptate,-nchideau templul. Grdini pline de flori i rodii se ntindeau n jurul su. Voi o s locuii n templu, a glsuit solemn stpnul. Vreau s v dau i o rsplat, pentru c i-ai cinstit pe zei. Spunei o singur dorin. Poate vrei aur, tineree sau frumuseea mult rvnit, putere, slav sau mrire ? Spunei ce vrei, i v voi da.Filemon a privit spre Baucis. Ea ctre el, cu neles. Se deprinseser cu timpul s i griasc fr vorbe, numai privindu-se n ochi. Nu, mare Zeus, nu vreau asta, a dat rspuns Filemon. Aurul mult se risipete. Puterea scade. Tinereea trece cu anii, negreit. Pacea i dragostea n care am vieuit cu buna-mi Baucis sunt lucruri de nepreuit. De-aceea, dac vrei s faci unor btrni srmani un dar, ngduie s-nchidem ochii, amndoi, n aceeai clip. S nu-mi vad soia rugul pe care mi vor arde trupul. Nici eu pe-al ei nu vreau s-l vd, cci m-ar ndurera prea tare Numai atta v dorii ? Darul acesta ni-i destul a dat din cap btrna Baucis. Bine. Fie pe voia voastri Zeus a fcut un semn. Amndoi zeii au pierit. N-au mai rmas, acolo-n munte, dect btrnii.Filemon i iubita-i Baucis s-au cobort pn la templu. S-au aezat n tinda lui, dorind s stea-n aceleai locuri, n care vieuiser nc de cnd erau copii.Anii s-au scurs pe ndelete. Cei doi s-au grbovit mai mult. Ochii li s-au nceoat ; nu mai vedeau nici la un pas.i-aa, precum spune legenda, edeau btrnii, ntr-o zi, pe trepte-n faa templului. Nite drumei i ntrebau despre-ntmplarea petrecut odinioar n coliba unde se odihnise Zeus. Ei povesteau, cu vorb moale, tremurtoare, tot ce-a fost: cum le-a schimbat coliba Zeus n acel templu aurit.Pe cnd vorbea aa, btrnul a simit c l nfoar o scoar rece, pe la tlpi. Scoara cretea i ctre mijloc, i se urca spre gt, spre cap.Baucis simea acelai lucru. nelegnd c i-a sosit sfritul ateptat, a spus uor lui Filemon: Soul meu scump, a sosit ceasul! i spun adio Adio!... a grit i dnsul, i-a srutat-o lin pe frunte. i mulumesc pentru credina ce mi-ai purtat-o pn la ultima suflare!i poate c i-ar fi spus cei doi btrni i alte vorbe de-adio i de mngiere; dar gurile le-au amuit.n preajm s-a fcut tcere. Cei care se-ntmplaser s se gseasc lng ei priveau nmrmurii. Btrnul nu mai era om, ci se fcuse-un stejar falnic. Baucis, n schimb, era un tei subire, alb, cu flori micue, dar cu mireasm-ameitoare.Legenda spune despre templu c s-a sfrmat, btut de vnturi ; dar mult, foarte mult vreme, s-ar fi vzut nc acolo cei doi copaci: un stejar mndru i puternic, ce-mbria cu ramurile sale un tei cu trunchiul alb i plin de floaresursa: Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, vol.1, Zeii