Upload
nico-ionascu
View
153
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
SÂNGELESÂNGELELeucociteleLeucocitele
LeucociteleLeucocitele
TerminologieMetode: frotiul, citometria in fluxExista 5 tipuri de leucocite:
neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite, monocite Numar, durata de viata, functieMorfologie clasica si ultrastructuraModificari ale numarului,
morfologiei si tinctorialitatii in cursul unor boli
“leuko”-, “leuco”- (Gr. leukos) - albalb
“poli” (Gr. “polys”) - mai multe
“morfo”- (Gr. “morphe”) - formă
“granula” (lat. “granula”) - particulă de mici dimensiuni
“cit” (cytos) – (Gr. kytos) - - celulă
TerminologieTerminologie
“chemotaxie” (Gr. “chemo” + “taxis”, aranjament) - orientare a unei celule de-a lungul unui gradient de concentraţie chimică sau mişcarea în direcţia gradientului
leucopenie (leucocit + Gr. “penia”, sărăcie) - reducerea numărului de leucocite
leucemie (Gr. “leukos”, alb + emia, derivat de la “haima”, sânge)
TerminologieTerminologie
Coloraţia uzuală: MAY – GRUNDWALD – GIEMSA
Ingrediente: COLORANTI baziciCOLORANTI bazici
albastru de metilen
azurul de metilen COLORANT acidCOLORANT acid
eozina
TTehnica frotiuluiehnica frotiului
Examenul electronomicroscopicExamenul electronomicroscopic
Citometria Citometria îîn fluxn flux
LeucociteleLeucocitele
Leucocitele, aflate numai în tranzit in spatiul vascular
Sunt populaţii celulare heterogene
Funcţia lor: în ţesuturi
Morfologie clasică şi ultrastructură mai apropiate de modelul conceptual de celulă
Număr:4-11 x 109/l = 4-11 x106/ml = 4.500 - 10.000 celule /l
5 populaţii principaleProporţie relativă = formula leucocitară
Neutrofile: 40-75% Eozinofile: 3% granulociteBazofile: 0,5%Limfocite: 25-50%Monocite: 1-5%
LeucociteleLeucocitele
agranulocite
Modificări ale formulei Modificări ale formulei leucocitareleucocitare
LeucocitozăSplenectomieBoli inflamatoriiLeucemiiStressArsuriDupă tratament cu: epinefrina, aspirina, heparina,
corticosteroizi
Leucopenie Insuficienţă a măduvei osoase hematogeneLupus eritematosBoli hepaticeAntibiotice, barbiturice,anticonvulsivante, diuretice, citostatice
NeutrofileleNeutrofilele Numar:
3000-6000/l adult Proportie relativa: 40-75% Dimensiuni:
10-12 m pe frotiu Nucleu:
heterocromatic, fara nucleoli forma de potcoava, cel. tanara 2-5 lobi nucleari, uniti prin filamente corpusculul Barr = apendice nuclear
Citoplasma abundenta, roz portocalie
Granule: fine unele roz-portocalii altele violet
N/C: 1:1
Durata de viata: 6 ore in sange 1-4 zile in tesuturi
Morfologia neutrofiluluiMorfologia neutrofilului
May-Grunwald-Giemsa +TEMMay-Grunwald-Giemsa +TEM
NeutrofileleNeutrofileleDistribuţie:
neutrofile circulanteneutrofile marginalizate în vecinatatea
endoteliului capilarelor şi venulelor postcapilare.
Stadiul de evoluţie:Forme celulare finale, diferenţiate
Ultrastructural:detalii privind distribuţia granulelor
Granulele neutrofiluluiGranulele neutrofiluluiHistochimic: - granulele azurofile – reacţie pozitivă pt.:
peroxidazăfosfatază acidă glucuronidază (corespund lizozomilor din alte
celule)
- granulele specificefosfatază alcalină lizozim lactoferinăfagocitine (proteine bazice)
Funcţie: fagocitoza
Neutrofilele - Neutrofilele - mmicrofagociteicrofagociteStări funcţionale: a) celulele inactive,
b) celulele activate (celule anterior inactive), care-şi schimbă comportamentul prin:
agregaredegranulareiniţierea producţiei de agenţi oxidanţi.
Factori ce declanşează activarea neutrofilelor:microorganismefactori chemotactici în concentraţie mare.
Etapele distrugerii unui microorganism:identificarea microorganismeloringestiadistrugerea, liza microorganismuluiprelucrarea materialului rezultat din liză.
Neutrofile - SEMNeutrofile - SEM
Neutrofilele – funcNeutrofilele – funcţţieieIDENTIFICAREA MICROORGANISMELOR
Adeziunea la suprafeţe: necesară pentru migrarea prin ţesuturi la locul unui proces inflamator.
Mecanisme: Molecule de adeziune:glicoproteine de suprafaţă (ex. CD 11/CD 18) ce se leagă de alte proteine de suprafaţă: ICAM - (Inter Cellular Adhesion Molecule), exprimate pe:
- fibroblaste- epitelii- endoteliile vascularea)structură de suprafaţă a neutrofilului, legată de ELAM – 1
(endothelial – leukocyte adhesion molecule).
InteracInteracţţiunea cu endoteliuliunea cu endoteliul
Familii de receptori de adeziuneFamilii de receptori de adeziune
•Integrine
•Caderine
•Selectine
•Imunoglobuline
Molecule de adeziuneMolecule de adeziune
Neutrofilele – funcNeutrofilele – funcţţieie Factori chemotactici: substanţe eliberate continuu
în locul în care microorganismele au invadat un ţesut.
oligopeptide N-formilate fracţiunea C5a a sistemului complementului leucotriena B4 (LTB4), produs al oxidării acidului
arahidonic
Etape: marginalizarea în capilar şi endoteliul postcapilar migrarea prin peretele vasului (enz. colagenază),
prin membrana bazală subendotelială migrare până la locul eliberării factorilor
chemotactici
Neutrofilele – funcNeutrofilele – funcţţieie INGESTIA = Opsonizare: acoperirea unei particule cu o
proteină plasmatică, recunoscută de receptorii neutrofilului ca semnal pentru ingestie.
Opsonine: proteine capabile să opsonizeze ţinte pentru ingestia de către neutrofile
anticorpi din clasa IgG componenta C3b a complementului
Ataşarea particulei de către receptori Fc receptori Receptorii C3 care recunosc receptorii ataşaţi
fracţiunii C3b.
Neutrofilele – funcNeutrofilele – funcţţieie
ATAŞAREA PARTICULEI = SEMNAL PENTRU INGESTIE. Locul digestiei intracelulare: vezicula fagocitică. Digestia – Mecanisme: Degranularea = procesul prin care membrana unei
granule fuzionează cu membrana plasmatică, rezultatul fiind eliberarea conţinutului granulei.
Poate avea loc: - în compartimentul transmembranar – vezicula
fagocitică - în mediul exterior al celulei (Granulele azurofile se degranulează exclusiv în
veziculele de fagocitoză.) Activarea lanţului respirator cu producerea de radicali
liberi, bactericizi.
Neutrofilele – funcNeutrofilele – funcţţieie
EozinofileleEozinofileleOrigine:Origine: măduva osoasă hematogenă - cel. stemDistribuţia:Distribuţia:
în sânge în ţesuturile ce posedă o interfaţă epitelială cu mediul:
ap. respirator ap. digestiv ap. genito-urinar, porţiunea inferioară.
Numărul:Numărul: - 450/l; 1-3 din leucocite
pentru o celulă circulantă există 300 în ţesuturiDurata de viaţă: Durata de viaţă:
mai mare decât a neutrofilelor
în ţesuturi : săptămâni
EozinofileleEozinofilele
Criterii de diagnostic: Diametru :Diametru : 12m Raport nucleo-citoplasmaticRaport nucleo-citoplasmatic: 1:1 Forma nucleuluiForma nucleului: 0-2 lobi nucleari,
arareori 3-4 (filamente de 0,5m între lobii nucleari) (,,în desagă”)
Poziţia nucleuluiPoziţia nucleului: central sau excentric
NucleoliNucleoli: absenţi CCitoplasmitoplasmaa: citoplasmă abundentă,
roz GranuleGranule: prezente, distribuite
uniform, eozinofile
Morfologia eozinofiluluiMorfologia eozinofilului
May-Grunwald-Giemsa +TEMMay-Grunwald-Giemsa +TEM
Eozinofilele Eozinofilele
Ultrastructurălizozomigranulele specifice (care în coloraţia
obişnuită leagă coloranţi acizi tip eozină) – structuri ce conţin un miez cristaloid (diferit în funcţie de specie).
miezul cristaloid - înglobat într-o matrice amorfă sau fin granulară.
Compoziţia granulelor: hidrolaze lizozomale
aril sulfataze glucuronidazăfosfatază acidăhistaminăribonuclează
proteine cationice (nu se află alte tipuri de lizozomi)Proteina bazică principală
(“Major basic protein” = MBP)
PeroxidazăProteina cationică a
eozinofilelorNeurotoxina
EozinofileleEozinofilele - - func funcţţieieApărarea împotriva unor
organisme ce nu pot fagocitate, mai ales paraziţi helmintici, multicelulari
Fagocitoză şi liză bacteriană (funcţie fără importanţă in vivo)
Reacţia de respingere a grefelor;
Mecanism: - utilizarea granulelor proteice cationice citotoxice
Eozinofilele Eozinofilele - - funcfuncţţieieInfecţia parazitară însoţită de:
a) creşterea nivelelor serice de IgE
b) creşterea numărului de eozinofileCele două fenomene date de sinteza de limfokine:
a) IL 4
b) IL 5;Etapa intermediară : activarea mastocitelor, care duce la
creşterea producţiei de IgE şi eliberarea de factor chemotactic pentru eozinofile.
Unii paraziţi : acoperiţi cu IgE şi IgG.Eozinofilele aderă => eliberare de proteine cationice şi
peroxidază.
EozinofileleEozinofilele - - func funcţţieieactivarea eozinofilelor poate fi toxică pentru organismul
gazdă:ÎN BOLILE ALERGICE, inclusiv astmul bronşic,
eozinofilele eliberează mediatori lipidici (leucotriena C4) şi factor activator plachetar, care pot declanşa:
- contracţia muşchiului neted vascular
- modificarea permeabilităţii vasculare
- creşterea secreţiei de mucus
- eliberarea de mediatori din mastocite şi bazofile
Funcţii bazate pe cooperarea cu alte celule (limfocitele) - în curs de investigare.
Astmul bronşicAstmul bronşic
Eozinofilele şi LTEozinofilele şi LT
BazofileleBazofilele
Origine:Origine: celulele stem din măduva osoasă hematogenăCelulele cu proprietăţi asemănătoare cu mastocitele din
ţesutul conjunctivNumăr:Număr: 15-20/l; aproximativ 100 milioaneDurata de viaţă:Durata de viaţă: scurtăStadiul de evoluţie:Stadiul de evoluţie: - formă celulară finală, nu se mai
divide
BazofileleBazofileleCriterii de diagnostic DiametruDiametru: 12-15mN/C/C: 1:1Forma nucleuluiForma nucleului: incomplet segmentat, în
“frunză de trifoi”Pozitia nucleuluiPozitia nucleului: central sau excentricAspectul nucleuluiAspectul nucleului: heterocromaticNucleoliNucleoli: absenţiCitoplasmaCitoplasma: abundenta, bazofilăGranuleGranule: prezente
neuniformeculoare albastru închis / negruhidrosolubile
Morfologia bazofiluluiMorfologia bazofilului
Bazofilele ME + histochimieBazofilele ME + histochimieUltrastructurăcomplex Golgipuţine mitocondriiR.E. ceva mai abundent
decât în alte leucociteparticule de glicogenGranule : - specifice, sunt
rotunde sau ovale, aproximativ 0,5 m, acoperă nucleul
electronodense
Compoziţia granulelor: histaminăheparinănu există date care să arate
prezenţa hidrolazelor lizozomale comune
MastociteMastocite
Bazofilele Bazofilele - - funcfuncţţieie proporţie mică din totalul leucocitelor: tendinţa de a le considera neimportante;
degranularea lor rapidă: consecinţe severe;
la anumiţi indivizi, anumite antigene pot induce formarea unei clase distincte de imunoglobuline: IgE;
Bazofilele au receptori pentru IgE în membrane
Consecutiv unei expuneri la antigen, IgE se acumulează pe suprafaţa bazofilelor şi mastocitelor
Re-expunerea individului la acelaşi antigen poate duce în decursul a câteva minute – la legarea antigenului de IgE de pe bazofile sau mastocite, urmată de degranularea rapidă, cu eliberare de HISTAMINĂ şi alţi mediatori.
Se poate precipita o criză de astm bronşic sau urticarie, cea mai gravă consecinţă putând fi şocul anafilactiv.
LimfociteleLimfociteleOrigineOrigine: Celulele stem din măduva osoasăNumărNumăr: 1500-3000/l; 5-10 miliarde în circulaţie,
2x1012 în întregul organismDistribuţiaDistribuţia în organism
în sânge în organe limfoide specializate ca: timusul, ganglionii
limfatici, splina, amigdala palatină etc.Durata de viaţăDurata de viaţă:
lungă, întrucât cea mai mare parte sunt continuu recirculate.
ParticularitateParticularitate: recirculaţia limfocitelor depinde de interacţiunile
specifice între suprafaţa celulară limfocitară şi suprafaţa unor celule endoteliale din vasele organelor limfoide
migrările : ghidate de receptori de pe limfocite şi liganzi pentru aceşti receptori (contra-receptori) de pe celulele endoteliale.
Stadiul de evoluţieStadiul de evoluţie – celulele capabile de diferenţiere şi proliferare.
LimfociteleLimfociteleCriterii de diagnosticDiametruDiametru:
limfocite mici 6-8 m limfocite mari 12 m limfocite medii : 10 m
N/CN/C: 4:1 (3:1)Forma nucleuluiForma nucleului: rotund sau
indentat, excentricAspectAspect: tahicromatic ,,în pată
de cerneală”NucleoliNucleoli: de regulă absenţiCitoplasmăCitoplasmă: inel perinuclear,
bazofil, ,,albastru – cer senin”GranuleGranule: de regulă absente.
LimfociteleLimfociteleUltrastructurăStare de repaus : complex Golgi foarte redus, o pereche de
centrioli, câteva mitocondriinu se pot deosebi limfocitele T, de limfocitele BStare activată:
celulele B (stadiu final plasmocit): sunt pline cu structuri ale R.E.R. (sinteză de Ig);
celulele T : relativ puţin RER, dar conţine numeroşi ribozomi liberi.Populaţii de limfociteCriterii de diferenţiere:
• M.O. – nu• M.E. – numai în stare activată• Metode imunocitochimice: identificarea unor markeri specifici de suprafaţă.
Morfologia limfocituluiMorfologia limfocitului
Limfocitele funcLimfocitele funcţţieieSistemul imun : compus din milioane de clone (familii) de
limfocite. Limfocitele fiecărei clone posedă un receptor de suprafaţă unic (= aparţine numai acelei clone).
Acest receptor permite legarea unui determinant antigenic specific.
Clase mari de limfocite:B – produse în măduvă, sintetizează anticorpiT – produse în timus : participă la răspunsuri mediate
celular.Memorie imunologică şi toleranţă imunăîn evoluţia limfocitelor 3 stadii:- celule ,,naive”- celule ,,cu memorie”- celule ,,activate”
Limfocit B - SEMLimfocit B - SEM
Limfocite T - SEMLimfocite T - SEM
Limfocitele Limfocitele - - funcfuncţţieie
Limfocite naive
Prima întâlnire cu Ag
Proliferare Activare
Limfocite cu memorie
Limfocitele BLimfocitele B - - func funcţţieieLipsa de răspuns faţă de structurile proprii: toleranţă
imunologică.Mecanisme: - distrugerea clonelor ,,autoreactive”/ inactivareaReactivarea unor clone autoreactive : boli auto-imune.Anticorpii (imunoglobulinele)
= molecule sintetizate de limfocitele B diferenţiate în plasmocite.
= molecule ce posedă un situs de recunoaştere a antigenului specific şi regiuni care pot activa complementul şi fagocitele (care posedă receptori pentru Ac)
Fiecare plasmocit sintetizează un singur tip de anticorp.
AnticorpiiAnticorpiiAnticorpul este plasat de
plasmocit pe suprafaţa sa ca un receptor.- formă de Y- 4 lanţuri polipeptidice
- 2 grele; - 2 uşoare
• 5 clase de Ig: Ig A, Ig D, Ig E, Ig G, Ig M, fiecare cu lanţuri grele specifice.
Limfocitele TLimfocitele T - - claseclase Limfocite T citotoxice CD8 – lizează direct celule infectate
(mai ales cu virusuri)
Limfocite T ajutătoare (helper) CD4 – facilitează producerea de anticorpi de către limfocitele B şi determină macrofagele să ingere şi să distrugă bacterii;
Limfocite NK “natural killer” – recunosc antigenul prezentat de CD1a
Limfocite T supresoare – LT reglatoare - în timus
Limfocite cu memorie
Limfocitele TLimfocitele T - - func funcţţiiii
Receptorii celulelor T recunosc fragmente de proteine care sunt expuse pe suprafaţa celulelor gazdă în asociere cu molecule ale sistemului major de histocompatibilitate (MHC).
Există 2 clase de astfel de molecule:
clasa I, exprimate pe aproape toate celulele nucleate;
clasa II, exprimate numai celulelor ce interacţionează cu limfocitele T.
Limfocitele TLimfocitele Tcc: func: funcţţiiii
Lizează direct celulele ţintă infectate. Mecanisme:
inducerea apoptozei (moarte celulară programată)
Etape mecanism I: eliberarea unei proteine denumită perforină: ce
polimerizează şi formează canale transmembranare; eliberare prin exocitoză locală; pătrundere a unor proteaze ce provoacă proteoliza unor
molecule şi provoacă inducerea morţii celulare programate;
Etape mecanism II: activarea unui receptor de suprafaţă; semnalizare => moarte celulară programată via receptori membranari.
Limfocitele TLimfocitele Tcc CD8 CD8 : func: funcţţiiii
Limfocitele TLimfocitele Thh: func: funcţţiiiiActivează limfocitele B şi macrofagele.Mecanism:Mecanism: activarea LTh necesită 2 semnale:
a) complexul proteine ale clasei II a sistemului major de histocompatibilitate;
b) un semnal al celulei care prezintă antigenul.
Consecinţa activării:Consecinţa activării:
a) stimularea propriei proliferări prin secreţia de IL-2
b) activarea celulelor ţintă prin secretarea de molecule – semnal şi molecule legate de membrană.
Limfocitele TLimfocitele Thh CD4 CD4: func: funcţţiiii
Limfocitele şi eozinofileleLimfocitele şi eozinofilele
MonociteleMonociteleOrigine: Celulele stem din măduva osoasăNumăr: 300-500/l; 2-3 miliarde în sangeDistribuţia în organism si durata de viata
în sânge 12-48 de ore în ţesuturi: macrofage tisulare
Particularitate: - monocitele împrumută o varietate de caracteristici morfologice tinctoriale în ţesuturi;
poartă markeri de suprafaţă care facilitează identificarea lor cu ajutorul unor anticorpi monoclonali îndreptaţi împotriva acestor markeri- aceeaşi markeri se află pe suprafaţa: ¶ macrofagelor conjunctive¶ macrofagelor alveolare¶ celulelor KUPFFER hepatice
Stadiul de evoluţie:- capacitate limitată de diviziune- capacitate limitată de diferenţiere: MACROFAG- nu există dovezi ale re-circulării lor după
trecerea în ţesutul conjunctiv.
MonociteleMonociteleCriterii de diagnosticDiametru : 12-20 mN/C: 2:1 sau 1:1Forma nucleului: plicaturată (cerebriformă)
sau alungită, în formă de potcoavă, central sau excentric
Aspect: formă reticulară, “în tablă de şah” (alternanţă hetero/encromatină)
Nucleoli: absenţiCitoplasma: - abundentă, bazofilă, albastru
închis (“cerul înainte de furtună”)Granulaţii: foarte fine (granule primare)
palide, roz, prăfoase, dispersate, la limita de rezoluţie a M.O.
Morfologia monocituluiMorfologia monocitului
May-Grunwald-Giemsa +TEMMay-Grunwald-Giemsa +TEM
Ultrastructura monocituluiUltrastructura monocitului Nucleul:
cromatina este mai puţin condensată decât în limfocite
nucleoli vizibili Citoplasma:
mici complexe Golgi câteva cisterne ale R.E. particule de glicogen
dispersate număr moderat de
ribozomi liberi granule dense
corespunzând granulelor azurofile, vizibile la M.O.
Monocitele Monocitele - - histochimiehistochimie
Citochimic: granulele reacţionează pozitiv pentru hidrolazele acide,
caracteristice lizozomilor.
Monocitele Monocitele - - funcfuncţţieie Rol funcţional: comun pentru sistemul fagocitelor
mononucleare- secreţie- ingestie- interacţiune cu limfocitele
Secreţia: substanţe proteice neproteice
StareaStarea funcţională a funcţională a monocituluimonocitului
RepausCelulă activată
LizozimIL-1
Leucotriene
Lizozim Proteaze neutre
ElastazăColagenază
Activator de plasminogenSuperoxid
MonociteleMonocitele - - func funcţţieie
Ingestia: Material ingerat: celule senescente, detritusuri celulare
Ex. eritrocitele senescente – macrofagele splenice material străin (non-self): bacterii şi produşi de
degradare (splină, ficat) proteine denaturate, fragmente proteice,
proteine formate ,,in vivo” (factori de coagulare)
Mecanismele ingestiei - pinocitoză - fagocitoză
Monocitele: Monocitele: particularităţi faţă de particularităţi faţă de neutrofileneutrofile
Monocitele se pot ataşa via mai multe tipuri de molecule de adeziune
Pot fagocita proteinele opsonizate atât cu IgE cât şi cu IgG.
Deplasarea: ca urmare a unor factori chemotactici limfocitari
Receptori pentru manoză - pot fagocita bacterii fără opsonizare prealabilă.
Liza propriu-zisă: prin oxidanţi de tip radical hidroxil
Pot distruge particule cu localizare intracelulară - dar fagocitul trebuie să fie activat.
Interacţiunea cuInteracţiunea cu limfocitelelimfocitele
Etape: ingestia unei particule purtătoare de Ag degradarea particulei în peptide mici transferarea pe suprafaţa fagocitului, care exprimă complexul major II
de histocompatibilitate, legat de acesta legarea limfocitului T care poartă un receptor adecvat secreţia de mediatori de către ambele celule:
limfocitele T : limfokine : gama – interferon factor chemotactic pentru monocite
mononuclearele : monokine : - stimulează proliferarea limfocitelor T IL-1; prin promovarea secreţiei de interleukină 2 TNF (tumor necrosis factor).
Receptori şi molecule de adezivitate Receptori şi molecule de adezivitate ale monocituluiale monocitului
Macrofagele Macrofagele - - funcfuncţţieie
Macrofage – funcMacrofage – funcţţieie