LLOOT TU UUS SS L LLO OOTTUUSS LLOOTTUUSS …

- 5 -

LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS


LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLL TTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS


LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTT SSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS





LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS

LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTT SSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS










LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOO UUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS








RRREEEVVVIIISSSTTTĂĂĂ DDDEEE CCCRRREEEAAAŢŢŢIIIEEE LLLIIITTTEEERRRAAARRRĂĂĂ

NR. 15 / 2011

ŞŞŞCCCOOOAAALLLAAA CCCUUU CCCLLLAAASSSEEELLLEEE III --- VVVIIIIIIIII

„„„DDDUUUMMMIIITTTRRRUUU AAALLLMMMAAAŞŞŞ”””

NNNEEEGGGRRREEEŞŞŞTTTIII

- 6 -

RRREEEVVVIIISSSTTTĂĂĂ DDDEEE CCCRRREEEAAAŢŢŢIIIEEE LLLIIITTTEEERRRAAARRRĂĂĂ

aaa eeellleeevvviiilllooorrr dddiiinnn NNNEEEGGGRRREEEŞŞŞTTTIII---NNNEEEAAAMMMŢŢŢ

Echipa de redacţie:

Ghineţ Ciprian – clasa a V-a

Rusu Nicoleta – clasa a V-a

Gociu Simona – clasa a V-a

Bobric Cosmina – clasa a VI-a

Macovei Ana-Maria – clasa a VI-a

Muntean Ana-Maria – clasa a VI-a

Giurgi Ana-Maria – clasa a VI-a

Pelin Ana – clasa a VII-a

Cotfasă-Humă Octavian – clasa a VII-a

Bantăş Georgiana – clasa a VIII-a

Ciobăniţa Sorana- clasa a VIII-a

Bobric Simona – clasa a VIII-a

Coordonatori:

Prof. Vădureanu Elena Lămâiţa

Înv. Gugiu Neculai

Prof. Dascălu-Radu Viorica

Colaboratori:

Prof. Dascălu-Radu Dan

Tehnoredactare:

Înv. Gugiu Neculai

Adresa: Şcoala cu clasele I-VIII „Dumitru Almaş”, com. Negreşti, jud.Neamţ

Telefon/fax: 0233242565 E-mail: [email protected]

- 7 -

« Frumuseţea unui chip nu există decât prin

răsunetul unei părţi în toate celelalte. Tot aşa şi cu

poemul care te face să plângi. Am luat stele, fântâni şi

regrete. Nimic altceva nu-i în el. Dar le-am frământat

pe toate potrivit geniului meu şi ele au servit drept

soclu unei divinităţi care le domina şi nu este conţinută

de niciuna din ele. »

Antoine de Saint-Exupery

Iubite cititorule,

Am aşteptat cu nerăbdare începutul unui nou an şcolar

pentru a lansa alte numere ale revistei noastre şcolare. Anunţăm cu

plăcere că am ajuns la cel de-al cinsprezecelea număr, un număr

dedicat anotimpului toamna.

Cum fiecare an şcolar înseamnă pentru noi o treaptă spre

cunoaştere, şi editarea unui nou număr al revistei reprezintă accesul

spre treptele afirmării. Sperăm că şi de această dată creaţiile

noastre vor fi pe placul inimii voastre şi veţi dori să colaboraţi în

realizarea numerelor viitoare!

Colectivul de redacţie

- 8 -

ZZiilleellee ŞŞccoolliiii «« DDuummiittrruu AAllmmaaşş »» 2244--2266 ooccoommbbrriiee 22001111

DDuummiittrruu AAllmmaaşş –– oomm ddee ccuullttuurrăă

Pe 19 octombrie 2011 se împlinesc 103 ani de la naşterea lui Dumitru Almaş.

Locul său natal este chiar pe plaiurile noastre, în satul Negreşti, sat înconjurat de

minunate frumuseţi ale naturii. Dumitru Almaş, pe numele său Dumitru Ailincăi, este atât o

personalitate locală, cât şi naţională. A fost prozator, istoric, publicist, autor de romane

istorice şi de biografii romanţate. Numele său se leagă, începând cu anul 1967 şi până în

1971 de revista lunară “Magazin istoric”. A contribuit şi la realizarea manualelor de

istorie.

La iniţiativa autorităţilor din Negreşti, a familiei Ailincăi, a Bibliotecii Judeţene

“G.T. Kirileanu” şi a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ s-a înfiinţat muzeul Dumitru

Almaş. Cel care se află în posesia manuscriselor omului de cultură, Dumitru Almaş, este

fratele său, profesorul Mihai Ailincăi. Moştenirea intelectuală a scriitorului Dumitru Almaş

este una extrem de valoroasă pentru judeţul Neamţ, motiv pentru care se cere promovarea

intensivă a acestor comori păstrate pe hârtie. Casa bătrânească în care s-a născut Dumitru

Almaş, similară din multe puncte de vedere cu bojdeuca lui Creangă, face parte din

patrimoniul nemţean, nu numai prin istorie, ci şi prin valorile arhitecturale conţinute.

Deşi opera lui Dumitru Almaş este una vastă, poate cea mai cunoscută creaţie a sa,

care a marcat copilăria multora dintre noi, este volumul Povestiri istorice. “M-am ostenit a o

alcătui dintr-o stăruitoare poruncă lăuntrică, numită râvna de a ajuta micuţii noştri

preşcolari şi şcolari, copiii noştri dragi, să înceapă a desluşi, încă din fragedă pruncie, câte

ceva din adevărul istoriei şi din lumina legendelor patriei. Mi-a plăcut a mă osteni scriind-o,

cu gândul de a-i face să simtă, încă din anişorii când abia deschid ochii asupra lumii, că au

bunici şi străbunei vrednici care se cuvine a fi iubiţi şi respectaţi. Că au o patrie a lor,

apărată, îmbogăţită şi înfrumuseţată de aceşti moşi şi strămoşi. Că patria aceasta, România,

are o istorie de muncă, de creaţie, de luptă şi eroism pe care datori sunt şi ei a o cunoaşte şi

a o iubi, cum se iubesc pe sine. Că dragostea de ţară trebuie să fie aidoma tuturor

simtămintelor cu care s-au născut şi în care trebuie să crească: adâncă, serioasă, demnă,

nobilă.” (Dumitru Almaş, prefaţă la Povestiri istorice)

Însă Dumitru Almaş este mult mai mult decât un scriitor. El aparţine culturii

europene prin studiile universitare, prin formaţia intelectuală, prin multitudinea de studii

istorice, prin culminanta ascensiune a revistei Magazin istoric.

Scriitorul a ales numele Almaş căci de la Negreşti, spre sud, peste muntele

Măguricea, poţi ajunge pe valea Almaşului, un pârâu care a şi dat numele satului, Almaş.

Aici, copilul Dumitru Ailincăi a crescut şi s-a îndrăgostit de aceste meleaguri de al cărui

pseudonim se leagă.

Devenit profesor universitar de Istorie universală, era cunoscut pentru numărul mare

de studenţi care participau la prelegerile sale. Dincolo de profesorul, scriitorul şi istoricul

Dumitru Almaş se afla un excelent povestitor. Un povestitor al trecutului. George Călinescu,

vorbind despre o geografie a spaţiului literar românesc, afirma ”Că se nasc şi în Moldova

oameni. Dumitru Almaş este, indubitabil, unul din aceşti oameni. Îmi permit însă să spun că

este mai mult decât atât, este unul din stâlpii culturii româneşti şi nu numai în spaţiul culturii

moldoveneşti. De altfel, doar prin naştere este moldovean. Ca formaţie culturală el este

român, studiile universitare şi le-a făcut la Bucureşti, iar perioada de maturitate intelectuală

şi-a trăit-o tot în capitală. Putem chiar spune, fără a greşi cu nimic, că Dumitru Almaş este o

personalitate de anvergură europeană, multe din lucrările sale de istorie, începând cu teza de

doctorat, tratează probleme europene”


- 9 -

ŞŞŞcccoooaaalllaaa „„„DDDuuummmiiitttrrruuu AAAlllmmmaaaşşş””” „Şcoala cea mai bună e aceea în

care înveţi înainte de toate a învăţa”

Nicolae Iorga

Satul Negreşti este un sat situat într-un loc binecuvântat de Dumnezeu.

Acest sat, Negreşti, cu oameni harnici şi gospodari, cu tineri frumoşi şi deştepţi, poate nu

este atât de cunoscut, dar se face remarcat, atât prin aşezarea într-un loc binecuvântat de

Dumnezeu, cât şi prin şcoală, biserică, casa memorială „Dumitru Almaş”, bibliotecă, poliţie,

dispensar şi muzeul satului. Satul Negreşti este situat la 19 km de oraşul Piatra Neamţ şi la

35 km de Târgu-Neamţ în frumoasa zonă a Moldovei.

Şcoala din Negreşti a fost înfiinţată în anul 1878, iar cea din Poiana în anul 1893.

Înainte de înfiinţarea şcolilor de stat, existau locuri amenajate pe lângă biserici unde veneau

tineri să prindă din tainele învăţăturii, sub îndrumarea dascălilor sau a preoţilor. Ion

Negrea, cărturar nemţean, mărturisea : „în acea vară, 1852, mama m-a dus la Dobreni, la

şcoală. Aici, în ograda bisericii, un dascăl, Ion, ţinea şcoală, învăţa pe băieţi ceaslovul,

psaltirea şi cântări…în primăvară, m-a dus mama la Şcoala din Negreşti…Aici, dascălul

Pavăl ţinea şcoala în ograda bisericii, unde, pe lângă citit, învăţam şi a cânta. Tot aici am

văzut numirea literelor schimbată”.

Cu timpul şcoala a funcţionat în diverse case ţărăneşti, cu săli mici şi întunecoase

până în anul 1894, când se construieşte o clădire cu două săli.Revizorul şcolar, Titus

Mărdărescu, în procesul-verbal de inspecţie din 2 iunie 1887, nota: „Şcoala n-are dulapuri

pentru arhivă, n-are hărţi, soba e făcută ţi mijlocul clasei şi învăţătorul nu poate avea privire

asupra tuturor elevilor”. Acestea făceau ca şi frecvenţa să fie slabă întrucât nu aveau loc toţi

elevii. În 1887-1888, erau în Şcoala Negreşti numai 65 de elevi, din care 43 băieţi şi 23 de

fete, dar dintre aceştia mulţi aveau frecvenţa neregulată.

În 1890, se înfiinţează clasa a V-a, dar nu este frecventată de niciun elev până în anul

1892. Din registrele ce consemnau prezenţa elevilor se observă faptul că mulţi elevi, ce erau

înscrişi , nu frecventau şcoala, iar fetele nu făceau decât câte două clase, fiind reţinute la

treburile gospodăreşti, pe de o parte, iar pe de altă parte, datorită concepţiei din regimul

burghezo-moşieresc, că femeia nu trebuie să înveţe carte. Anii de criză, 1900-1910, au adus o

frecvenţă şcolară extrem de slabă. În anul 1909, se înfiinţează al doilea post de învăţător.

Învăţământul era divizionar, clasa I şi a II-a formau divizia I şi se aflau sub conducerea unui

învăţător, iar clasele a III-a şi a IV-a formau divizia II, sub conducerea celui de-al doilea

învăţător. În următorii ani se trece la învăţământul de 7 ani: 4 clase primare şi 3 clase

complementare, dar numărul absolvenţilor celor 7 clase este foarte mic.

În perioada 1900-1930, primii fii de ţărani care concurează, frecventează şi absolvesc

o şcoală secundară, au fost: Maria Lămătic, Ioan Lămătic, Gheorghe Lămătic şi Dumitru

Ailincăi, care îşi ia licenţa în istorie. În anii celui de-al doilea război mondial nu se poate

vorbi de o îmbunătăţire a situaţiei învăţământului deoarece condiţiile de viaţă erau dure.

Nici în 1947-1948 situaţia şcolară nu era mulţumitoare ceea ce a justificat din plin reforma

învăţământului. Socialiştii consideră că oamenii trebuie să fie educaţi, astfel că în 1965 se

introduce învăţământul de 8 clase. Copiii, care terminau patru clase la Poiana, urmau

clasele V-VIII, la Negreşti. Şcoala era neîncăpătoare, ţinându-se cursuri atât la căminul

cultural, cât şi în casele oamenilor. În 1966 se hotărăşte construirea unei şcoli încăpătoare,

iar in toamna lui 1967 se dă în funcţiune şcoala cea nouă, ce avea 8 săli de clasă, bibliotecă,

sală de festivităţi.

- 10 -

Încet - încet, şcoala va fi dotată cu mobilier nou,

materiale didactice, manuale etc. Se înfiinţează şi

învăţământul de zece clase. În prezent, scoala este o

construcţie solidă, cu etaj, cu săli de clasă spaţioase,

luminoase, primitoare, cu două laboratoare, săli dotate

cu calculatoare şi un Centru de Documentare CDI.

Şcoala din Negreşti este un leagăn important de

cultură ce lansează oameni de seamă în societate.

Astăzi, la cele două grădiniţe sunt 65 de preşcolari, la

clasele primare învaţă 64elevi şi la clasele gimnaziale

63 elevi. Şcoala noastră s-a făcut cunoscută prin

numeroasele expoziţii de desene, programe artistice,

dansuri, scenete şi rezultate excelente la învăţătură.

În timpul liber sunt organizate drumeţii în

natură, expediţii turistice cu scopul de a admira

peisajele care mai de care mai frumoase din zona

aceasta.

Din 2 februarie 1996, Şcoala din Negreşti îi poartă

numele ilustrului scriitor, Dumitru Almaş.

Prof. Vădureanu Elena Lămîiţa

SSSaaatttuuulll mmmeeeuuu

În satul meu de lângă râu

Îmi place tot ce este viu,

Grădini cu foarte multe flori,

Livezi cu pomii roditori.

Găseşti în satul meu natal

Un cămin şi-un dispensar,

Poliţia e lângă şcoală,

Biserica e lângă moară

Şi tare fericit sunt eu

Că sunt copil în satul meu!

Bobric Cosmina – clasa a VI-a

- 11 -

PPPooovvveeesssttteeeaaa tttoooaaammmnnneeeiii

De foarte mult timp, se ştie că după trei luni de căldură, vacanţă şi bucurii , pe

plaiurile noastre, într-o caleaşcă ruginie îşi face apariţia zâna toamnă. În urma sa se simte

un aer rece, însoţit de un cântec melancolic. Pe toate meleagurile se aşterne un covor de

frunze colorate şi foşnitoare dându-ne impresia că un pictor iscusit a îmbrăcat natura într-o

pânză palidă.Soarele îşi face simţită prezenţa destul de târziu, iar razele lui sunt lipsite de

vlagă. Serile sunt mai lungi şi mult mai reci, iar regina lună veghează, parcă, asupra

schimbărilor din natură.Păsările îşi pregătesc lungul zbor, iar vântul colindă uliţele jucându-

se printre crengile pustii ale copacilor.

Pe drum vezi copii cu ghiozdanele în spate, unii mergând mai veseli, alţii mai trişti,

deoarece toamna le-a adus în dar atât roade bogate cât şi un an nou şcolar. Picuri de ploaie

se cern în zare întristându-ne. Povestea toamnei este mereu la fel, plină de bogăţie şi culoare,

dar şi de frig şi ploaie.

MMaaccoovveeii AAnnaa--MMaarriiaa –– ccllaassaa aa VVII--aa

TTToooaaammmnnnaaa

Toamna mea frumoasă,

Cu frunze ruginii,

Vii cu coşuri pline

Cu multe bogăţii.

În livezi, copacii

Ne-mbie să gustăm

Fructele zemoase

Să le savurăm.

Grădinile sunt pline

De legume bune,

Coşurile-aşteaptă

Să le facem pline.

Struguri copţi în vie,

Arome şi culori,

Toamnă să tot fie

Cu roade şi cu flori!

GGhhiinneeţţ CCiipprriiaann –– ccllaassaa aa VV--aa

- 12 -

TTToooaaammmnnnaaa

Este toamnă. Afară, peisajul parcă ar fi coborât dintr-un tablou al unui pictor celebru

care a pus roşu aprins pe frunzele de viţă sălbatică şi galben ruginiu pe cele de nuc. Iarba,

încă verde contrastează puternic cu galbenul roşcat al crăiţelor înflorite. Frunzele cad cu

mişcări de aripi moi, iar pe pământul rece formează un covor foşnitor în care mi se afundă

paşii. Răspândind tristeţe, vântul, cu a lui suflare, mătură frunzele pe aleile pustii. Printre

ramurile goale, crivăţul pune stăpânire. Copacii oftează, iar lacrimile de promoroacă picură,

una câte una, peste frunzele moarte.

După un timp în care totul a încremenit se aude cioc...cioc...cioc! Este ciocănitoarea

care-şi caută hrana sub scoarţa copacilor. În aer, miresmele de toamnă plutesc. Dimineaţa

îmbracă natura cu o mantie argintie, plină de sclipiri reci.

Visători, ne ducem cu gândul la vacanţa fierbinte ce a trecut!

BBaannttăăşş GGeeoorrggiiaannaa –– ccllaassaa aa VVIIIIII--aa

BBBaaalllaaadddaaa tttoooaaammmnnneeeiii

Peste dealuri înflorite,

Peste câmpii înverzite,

O caleaşcă iute trece

Aducând un aer rece.

Prin grădini şi prin ogoare,

Poama e înfloritoare.

Ea începe a se coace

Aşa cum nouă ne place.

Soarele s-a departat,

Ziua iar s-a micşorat,

Vacanţa mare a trecut,

Iar noi la şcoală am pornit!

Regina toamnă e aleasă

Cu mişcări pline de mireasmă

Frunzele le scutură,

Într-un covor le vântură.

Totul este minunat,

Natura-i un tablou colorat,

Iar toamna ne dă în dar

Bogăţii şi note mari.

MMaaccoovveeii AAnnaa--MMaarriiaa –– ccllaassaa aa VVII--aa

- 13 -

MMMiiinnnuuunnnaaatttaaa tttoooaaammmnnnăăă

Haina ei cu trenă lungă

Pune frunze pe pământ,

Cade bruma, vine frigul,

Păsărelele se duc.

Oaspeţii din primăvară

Se pregătesc de lungul zbor

Copleşiţi de întristare

C-au lăsat şi cuibul lor.

Noaptea e mai lungă-acum,

Mult mai tristă şi mai rece.

Vântul şuieră pe drum

Ziua repede mai trece!


PPPeeeiiisssaaajjj dddeee tttoooaaammmnnnăăă

În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui.

Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.

Pe pământul amorţit, cad miresme stinse şi frunze vestejite. Vântul adie uşor prin

livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.

Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul

albinelor care iau cu asalt fructele înmiresmate şi viţa de vie coaptă.

Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se

usucă, lăsând în urmă poveri grele pentru cei care cu sudoare le-au îngrijit.

Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu îmbracă pământul cu o mantie groasă şi

colorată. Fiecare frunză îmi şopteşte fericire, bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele

plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele

ascunse ale toamnei.

Rusu Nicoleta – clasa a V-a

Natura Frumoasă e natura Şi pacea firii cât aş vrea

Şi-n suflet simt că sunt mai bun S-o simtă, s-o înţeleagă

Şi-aş vrea întregii lumi să-i spun Întreaga lume!

Cât mi-e de dragă…

Pelin Ana – clasa a VII-a

- 14 -

MMMaaagggiiiaaa tttoooaaammmnnneeeiii

Pădurile-s de aur căci:

Toamna a sosit!

În vii se tot lucrează

Din zori şi până-n asfinţit.

Păsările pleacă,

Zarea e pustie.

Livezile sunt pline

De multă bogăţie.

Ploile sunt reci,

Pământu-i obosit.

Copacii-şi leapădă veşmântul

Şi totu-i amorţit.

În zări natura-i plină

De multă fantezie,

Toamna răsună-n poezie

Cu un ton plin de magie!


ÎÎÎmmmpppăăărrrăăăţţţiiiaaa tttoooaaammmnnneeeiii

Toamna a păşit pe covorul arămiu, îmbrăcată cu o rochie din frunze roşii ca focul

şi brodată cu picuri de rouă ca mărgăritarele nepreţuite. Cu mantia ei ruginie , împrăştie

frunzele din copaci lăsându-i goi şi fără vlagă. Cosiţele ei aurii sunt prinse cu un ciorchine

de struguri care o îmbie şi îi face obrajii roşii. Ochii ei sunt ca două smaralde aprinse. Pe

cerul de jad ca un cuib răsturnat din care cad păduri de aur, se arată, ca o fantasmă, soarele

bătrân, fără puterea de a mai străluci lăsând grele lacrimi de mărgărităre ce curg ca un

izvor printre stânci.Toamna pictează frunzele cu condeiul ei fermecat din aur, cu diamante şi

rubine în forme de frunze de salcâm.Culorile ei preferate sunt galbenul şi ruginiul.Pomii sunt

trişti pentru că în curând vor rămâne fără haina lor frumoasă. Merii din livadă s-au ruşinat

de gutui şi sunt galbeni de gelozie pe strugurii din vii ce se distrează cu miresmele

îmbătătoare ale vinului. Nucul bătrân se gândeşte la vremea când îşi va pierde frunzişul des

şi răcoros. Toamna îi şopteşte vântului să fure frunzele din pomi şi să le jertfească pe altarul

de foc. Păsările se înşiră în zbor ca un fir de telegraf, izgonite de viscol.Pe ogoare oamenii

îşi strâng recoltele pe care le vor pune în cămările înmiresmate. Toamna răsplăteşte munca

de peste an şi pregăteşte natura pentru iernile grele şi geroase. Animalele îşi strâng provizii

şi se adăpostesc în scorburi pentru hibernare.Amurgul se aşterne ca o pâclă groasă peste

natură.În acest ceas de pace toţi dorm la căldura focului aprig. Toamna este o împărăteasă

ce transformă toată natura

Bobric Cosmina– clasa a VI-a

- 15 -

Glasul

Se-ntunecă zarea şi tot e pustiu

La orizont caleaşca toamnei se-ndreaptă vâslind

Întreaga natură...

E frig, e urât şi totu-i monoton

Culorile toamnei mă dor

Şi simt că-mi vine să mor...

Un glas se aude-ntr-o margine a lumii,

Mă-nfior şi strig către el!

Aud chemarea, mă trezesc şi suspin din visul morbid...

Bobric Simona –clasa a VIII-a

Fructele

Toamna cea de roade plină

A copt fructele-n grădina

Şi-aşteaptă oameni să le-adune :

Mere rumene frumoase,

Pere galbene zemoase,

Gutui zdravene pufoase,

Struguri aurii în vii

Prune mari şi brumării

Nuci ascunse-n cochilii.

În cămară le vom pune

Că la iarnă tare-s bune!


- 16 -

CCCăăălllăăătttooorrriiieee cccuuu fffiiinnnaaalll nnneeeaaaşşşttteeeppptttaaattt

Un băieţel stătea de vorbă cu bunicul său şi îl întreba de unde vin visele. Bunicul îi

spuse că visele vin dintr-un loc în care nimeni nu a ajuns vreodata, de acolo de unde răsare

soarele.

Copilul îşi dorea atât de mult să ajungă în acel loc, să fie primul care reuşeşte să

găsească lumea viselor, aşa că porni în căutarea răsăritului de soare. Dorea să ajungă acolo

pentru a-şi găsi un vis de mult pierdut, dar şi pentru a scăpa de un vis nu tocmai plăcut pe

care îl avea din ce în ce mai des. Şi ar mai fi vrut el să trimită unor persoane dragi câteva

vise frumoase.

Aşa că, la răsărit, porni spre soare, plin de speranţă şi fiind sigur că această

călătorie, pe care tocmai o începea, avea să fie una plăcută, iar în final va găsi ceea ce

căuta. Într-adevăr, se aştepta să ajungă pe tărâmul viselor şi credea că s-ar putea chiar să îi

placă atât de mult acest loc, încât se va hotărî să rămână acolo şi, astfel să poată controla

visele tuturor.

Însă, în drumul său se întâlni cu tot felul de persoane care, atunci când auzeau ceea

ce avea de gând baiatul râdeau şi îi ziceau că nu are cum să reuşească.

La început copilul nu dădea importanţă spuselor celor din jur şi îşi continua drumul,

plin de încredere. Dar din cauza faptului că toţi râdeau de el şi nici măcar o persoană nu l-a

încurajat spunându-i că ar putea să reuşească, băiatul începea să îşi piardă speranţa.

Într-o seară, fiind foarte obosit, adormi, gândindu-se că mâine va porni spre casă. Îşi

pierduse de tot speranţa. Dar în acea noapte avusese un vis. Era acel vis de mult pierdut pe

care dorea să-l regăsească. Atunci şi-a dat seama că această călătorie pe care o începuse

trebuie continuată, deoarece visele chiar au o lume de unde vin, iar el trebuia să o găsească.

Dimineaţa, porni din nou spre răsărit, mai încrezător ca până acum, fiind sigur că în

final va găsi ceea ce căuta.

Zilele ce au urmat au trecut foarte greu. Toată lumea îi spunea baieţelului să se

întoarcă, ba chiar unii au încercat să îl ducă înapoi. Însă, plin de voinţă, copilul nu a

renunţat, iar până la urmă a ajuns în lumea viselor, acolo unde soarele răsare mereu.

Copilul se simţea extraordinar. Ajunsese acolo unde nimeni nu a mai fost vreodata.

Era atât de fericit că era într-un asemenea loc, încât uitase de orice altceva. Începu să se

plimbe printre norişorii viselor fiecărei persoane. Apoi văzu undeva, un vis în care apărea şi

el. Era visul bunicului său, iar acum i se făcuse foarte dor de acesta. Dar totuşi, nu vroia să

se întoarcă pentru că îi plăcea prea mult aici.

Începu să se joace cu visele tuturor, până când obosi. I se făcuse somn, aşa că a

început să caute un loc unde să poată dormi.

Găsi undeva, între doi palmieri, un hamac. Se întinse acolo şi adormi. Avusese cel

mai frumos vis de până atunci. Se simţea minunat. Însă când se trezi, era la el acasă, în patul

său…

Era foarte confuz… Nu ştia dacă această călătorie pe care a făcut-o a fost într-adevăr

reală sau nu. Însă, acum era sigur că lumea viselor există…

Ciobăniţa Sorana – clasa a VIII-a

- 17 -

TTToooaaammmnnnaaa

Toamnă cea cu vânt şi ploi

Ai venit iar pe la noi,

Să mai laşi şi vreme bună

Căci recolta se adună.

Copiii merg pe la şcoli,

Iar bătrânii strâng de zor

Cerealele-n hambare,

Iar legumele în cămară!


Darurile toamnei

Cămara e plină de fructe dulci

Mere, pere, struguri, nuci,

Gutui, alune, struguri mici

Şi o lădiţă de legume

Plină ochi cu vitamine.

Peste tot sunt tufănele,

Crizanteme mărunţele,

Frunzele sunt ruginii,

Toamna aleargă prin vii.

Întreaga natură e colorată,

Iar strada aşteaptă măturată.

Toamnă, tare mai eşti darnică

Şi tot timpul harnică !

Macovei Ana-Maria – clasa a VI-a

- 18 -

Meditaţii despre toamnă

“Toamna este un andante melancolic şi graţios care pregăteşte admirabilul adagio al

iernii.” George Sand

“Există o armonie în toamnă şi o strălucire în cerul ei, care nu poate fi regăsită de-a

lungul verii, ca şi cum n-ar putea fi, ca şi cum n-ar fi fost vreodată.”

Percy Bysshe Shelley

“Un vânt a aruncat departe ploaia, a luat cu el cerul şi frunzele, lăsând în spate doar

copacii. Cred că am ajuns să cunosc prea bine toamna.”

E. E. Cummings

“Fiecare frunza îmi şopteşte fericirea, planând către pământ din copacul toamnei.”

Emily Bronte

“Toamna soseşte dimineaţa devreme, iar primăvara, la sfârşitul unei zile de iarnă.”

Elisabeth Bowen

“Toamna îţi câştigă sufletul întru totul prin apelul ei mut la compasiune faţă de

descompunerea ei.”

Robert Browning

“Nimic nu este mai trecător decât formele exterioare, care se vestejesc şi se schimbă

asemeni florilor unei câmpii la sosirea toamnei.”

Umberto Eco

“Nimeni nu poate gusta fructele toamnei în timp ce se delectează cu parfumul florilor

de primăvară.”

Samuel Johnson

“Iubesc toamna. O iubesc datorită grăitoarelor ei parfumuri, şi din cauza lucrurilor

care mor, lucruri de care nu mai trebuie să ai grijă vreodata, şi graţie ierbii care încetează

să se ridice.”

Mark Van Doren

“Nici frumuseţea primăverii, şi nici cea a verii nu are graţia pe care am zărit-o în al

toamnei obraz.”

John Donne

“Octombrie este o simfonie a permanenţei şi schimbării.”

Bonaro W. Overstreet

“Culori fioroase îşi încep timpuria cucerire a dealurilor, asmuţite de vânturile

toamnei. Toamna este însuşi artistul.”

Takayuki Ikkaku

“Bătrâneţea începe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii şi

doruri vagi.”

Octavian Paler

“Auzi clopotul care umflă burta vinovată a caisei, muzica lichefiază toamna.”

Gheorhe Tomozei

“Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ emană din toamna

veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele.”

Emil Cioran


http://www.interferente.ro/Legenda-unei-frunze-de-toamna.html

http://www.universdecopil.ro/Rapsodii-de-toamna-George-Toparceanu.html

- 19 -

Fragmente de toamnă

În răsăritul zorilor, natura pare de aramă, poleită de razele stinse ale soarelui obosit.

Toamna târzie îşi trimite norii negri şi apăsători peste întreaga natură.

Pe pământul amorţit cad ploi reci, miresme stinse şi frunze vestejite, lipsite de viaţă. Vântul

soseşte uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al

fructelor coapte care aşteaptă să fie culese şi duse în cămară pentru păstrare.

Liniştea dispare, sunt cârdurile de păsări călătoare care se ăndreaptă spre locuri mai

călduroase. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor, nici trilurile păsărelelor.

Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se usucă şi

aşteaptă cu nerăbdare să fie acoperite de o plapumă groasă de zăpadă, care să le mai aline

suferinţa.

Copacii şi-au pierdut podoaba, iar crengile se apleacă plângând spre pământ. Totul

este trist !

Giurgi Ana-Maria – clasa a VI-a

DDrruummuull ttooaammnneeii

Rândunelele-au plecat,

Toamna s-a apropiat,

Pomii s-au scuturat,

Vacanţa s-a terminat.

Prin livezi şi pe câmpii

Se văd roade aurii.

Frunza-n vii a ruginit

Şi strugurii s-au gătit.

Pe câmpii, tractoarele

Brăzdează ogoarele.

Turmele de oi cornute

Se coboară de la munte,

Iarba verde s-a uscat,

Iarna s-a apropiat.

Muntean Ana-Maria – clasa a VI-a

- 20 -

Lunile anului în tradiţia populară

Ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie,

noiembrie, decembrie...sunt lunile anului. Nimic nou până aici! Ceea ce poate nu ştii încă

este că, în tradiţia populară românească însă, lunile anului sunt considerate a fi ''cei 12 fii ai

Anului'' sau ramurile unui copac foarte bătrân. Fiecare dintre ele avea în lumea satului

românesc o cu totul altă denumire decât cea precizată la început şi mai ales o semnificaţie

aparte. Fiecare lună sugera prin numele ei, fie o activitate din viaţa oamenilor, fie aminteau

de o anume tradiţie. Majoritatea este formată din acele luni al căror nume se identifică cu

observaţiile oamenilor asupra stării vremii.

Cel mai mare dintre fiii Anului, Ianuarie sau ''Gerar'' era cunoscut în trecut şi sub

denumirea de ''Genarie'', ''Ghenarie''sau ''Calindariu''. Este luna în care se dădeau

petreceri de începerea Noului An şi în care se vedea cum va fi vremea în perioada

următoare: dacă în ianuarie nu e timp geros, atunci aşa va fi vremea în martie şi aprilie.

Dacă însă era frig, cu siguranţă în februarie avea să ningă.

Februarie, ''Făurar'' sau ''luna lupilor'' era considerată a fi o lună deosebit de

nemiloasă, venind cu geruri şi viscole mari. În tradiţia populară se spune că în februarie 2

săptămâni îngheaţă tot, iar în următoarele 2 se dezgheaţă. Denumirea populară ''Făurar'',

sugera începutul pregătirilor pentru muncile agricole şi nu numai, ce aveau să înceapă din

luna următoare când vremea era mai blândă.

În luna martie (''Mart'') începe primăvara, vremea se încălzeşte treptat. Legendele spun

că Mart a luat câte o zi din fiecare celelalte luni pentru a-şi depăşi toţi ceilalţi fraţi. Acum

încep şi zilele Babelor (zilele Martei sau Dochiei), tradiţie îmbogăţită de o mulţime de

poveşti ce ilustrează lupta dintre iarnă şi primăvară, dintre întuneric şi lumină. Martie mai

este denumit şi''Germanar'' (''Încolţitorul''),natura începând să prindă viaţă şi culoare.

Aprilie (''Prier'') este o continuare a zilelor babelor Marta si Dochia. Denumirea de

''prier'' se datorează faptului că se consideră că această perioadă din an este una foarte

prielnică. Cu toate acestea, timpul e înşelător de la o zi la alta ceea ce dăunează plantelor şi

animalelor mici. În zile foarte friguroase şi cu vânt uscat luna aprilie era denumită în popor

''Traista-n Băţ''.

Mai (''Florar'' sau ''Frunzar'') este luna ierburilor. Acum se consideră că Raiul coboară

pe pământ, pajiştile sunt verzi şi pline de flori multicolore, iar frunzişul pădurilor şi livezilor

tresare sub adierea vântului.

Iunie este luna cireşelor drept pentru care în popor ea era cunoscut sub denumirea

de ''Cireşar'' sau ''Cireşel''.

Iulie, luna lui ''Cuptor'', este în tradiţia populară perechea lui ''Făurar''. Asta pentru că

vorbele din popor spun că, pe cât de frig e în vremea lui ''Făurar'', pe atât de cald va fi în

luna lui cuptor.

August, luna cunoscută ca ''Gustar'' sau ''Secelar'' este una din lunile ce abundă în

legume, fructe şi recolte de tot soiul.

Septembrie, ''Răpciune'' este luna ce deschide uşa toamnei, cu vreme schimbătoare.

Totodată este şi luna vinului - ''Viniţel'' acum strângându-se rodul viilor. Dat fiind că acum

- 21 -

începe un nou anotimp, tradiţiile populare fac iaraşi legătura între luni şi vreme. Astfel, dacă

de ''Răpciune'' e cald, atunci luna următoare, ''Brumărel'' timpul va fi rece şi cu multă

umezeală. Dacă tună în septembrie e semn de multă zăpadă în ''Făurar''. Dacă în septembrie

înfloresc scaieţii, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă. Dacă rândunelele se duc repede,

atunci e semn că şi iarna e aproape.

Lunile octombrie (''Brumărel'') şi noiembrie (''Brumar'') nu aduc evenimente şi tradiţii

deosebite. Ele sunt însă cele care prevestesc iarna ce bate la uşă. Acum cade bruma, apare

promoroaca, iar vântul bate mai cu putere, toate acestea spunând că iarna ce vine va fi

blândă. Dacă în aceste luni va ploua mărunt, atunci iarna va fi grea.

Decembrie (''Undrea'' sau ''Ningău'') este una din cele mai bogate luni ale anului în

sărbători creştineşti, cântec şi voie bună. Deschizătoare de anotimp dar închizătoare de an,

această lună e foarte bogată în prevestiri pentru anul ce va veni. De Sf. Andrei prăznuit în

ultima zi din noiembrie şi sărbătoare ce deschide luna cadourilor, se pun la încolţit în vase

boabe de grâu pentru a vedea cum va fi anul ce vine. Această sărbătoare este de altfel una

foarte bogată în obiceiuri şi superstiţii populare. Pe de altă parte, dacă în ''Undrea'' e ger,

atunci anul va fi mănos; dacă e zăpadă, atunci va ploua în timpul lui ''Cireşar''.

Se vede cum în tradiţia populară românească lunile sunt strâns legate între ele, datorită

acestui fapt probabil anul fiind reprezentat în legendele populare vechi de 12 fraţi.


ZZZiiiuuuaaa EEEuuurrrooopppeeeaaannnăăă aaa LLLiiimmmbbbiiilllooorrr

“J'ai appris l'italien pour parler au pape, l'espagnol pour parler à ma mère, l'anglais pour parler à ma tante; l'allemand pour parler à mes amis et le français pour me parler à moi-même”. Charles Quint

În fiecare an, la data de 26

septembrie, Europa celebrează

multitudinea limbilor vorbite pe întregul

continent. Încă de la prima ediţie, care a

avut loc în 2001, Ziua europeană a

limbilor a evidenţiat moştenirea

lingvistică deosebit de bogată a Europei

şi i-a încurajat pe cetăţeni să înveţe limbi străine.

Europa este posesoarea unei adevărate bogăţii lingvistice: 23 de limbi oficiale şi

peste 60 de comunităţi autohtone care vorbesc o limbă regională sau minoritară, fără să

menţionăm limbile vorbite de cetăţenii provenind din alte ţări şi de pe alte continente. Tocmai

pentru a atrage atenţia asupra acestei imense bogăţii lingvistice, Uniunea Europeană şi

Consiliul Europei au lansat, în 2001, iniţiativa Anului European al Limbilor.

Limbile din Europa continuă să evolueze, odată cu numeroasele limbi străine aduse

pe continent de comunităţile imigrante. În oraşele multiculturale precum Londra, Paris,

Bruxelles sau Berlin se vorbesc în prezent sute de limbi.

Uniunea Europeană recunoaşte legătura strânsă dintre limbă şi identitate, precum şi

- 22 -

faptul că limba reprezintă expresia cea mai

directă a culturii. De aceea, politicile

lingvistice au fost elaborate astfel încât să

respecte diversitatea lingvistică, să promoveze

multilingvismul şi, atunci când este necesar,

să protejeze limbile aflate în pericol.

Limba este un element-cheie al

identităţii culturale. Mottoul Uniunii

Europene, „Unită în diversitate”, evocă

multilingvismul, o caracteristică marcantă a

UE. Uniunea Europeană a considerat

întotdeauna că multilingvismul constituie un

avantaj şi nu o povară. În timp ce este

angajată pe calea integrării politice şi

economice a statelor membre, UE

promovează activ libertatea cetăţenilor săi de

a putea vorbi şi scrie în propria limbă.

Comisia Europeană încurajează şi

promovează învăţarea limbilor străine la toate

nivelurile pentru a le permite cetăţenilor să

profite din plin de toate oportunităţile create

de proiectul european. În acelaşi timp,

promovează multilingvismul ca

modalitate de conservare a

diversităţii lingvistice în Europa şi

drept punte de legătură cu alte

culturi. Aceste obiective sunt

realizate, în special, prin intermediul

Programului de învăţare de-a lungul

vieţii şi cu ajutorul instrumentelor

politice, cum ar fi comunicarea

adoptată în septembrie 2008,

intitulată „Multilingvismul: un

avantaj pentru Europa şi un

angajament comun”.


- 23 -

DDDeee ccceee ooo zzziii eeeuuurrrooopppeeeaaannnăăă aaa llliiimmmbbbiiilllooorrr ???

Pentru că există mai multe oportunităţi ca niciodată de a studia sau de

a lucra într-o altă ţară europeană, dar lipsa competenţelor lingvistice îi

împiedică pe mulţi oameni să profite de aceste oportunităţi;

Pentru că globalizarea înseamnă o nevoie tot mai acută de persoane

care au competenţele lingvistice necesare;

Pentru că Europa este un spaţiu al diversităţii lingvistice – se vorbesc

peste 200 de limbi;

Pentru că învăţarea limbilor străine aduce avantaje indiferent de

vârstă;

Pentru că nu eşti niciodată prea "bătrân" pentru a învăţa o limbă

străină;

Pentru că, învăţând limbile altor oameni, învăţăm să le apreciem

cultura şi să depăşim diferenţele culturale.

Universul, ultima frontieră

În anul 1999, Adunarea Generala

a ONU a declarat ca în fiecare an între 4-

10 octombrie să aibă loc Săptămâna

Mondială a Spaţiului Cosmic. Aceasta

este o sărbătoare internaţională a

spaţiului, şi mai ales a contribuţiilor pe

care spaţiul le aduce în îmbunătăţirea

vieţii pe Terra.

Aceste date comemorează două

evenimente marcante în istoria cuceririi

spaţiului:

– 4 octombrie 1957, când a fost lansat

primul satelit artificial al Terrei, Sputnik 1, care a deschis calea explorării spaţiului cosmic.

– 10 octombrie 1967, când a intrat în vigoare Tratatul asupra Spaţiului Cosmic, primul

tratat internaţional în domeniul activităţilor spaţiale – principiile care guvernează activităţile

statelor în explorarea paşnică a spaţiului cosmic, inclusiv a Lunii şi a celorlalte corpuri

cereşti.

Primul pas al omului în cucerirea spaţiului cosmic a fost lansarea sateliţilor

artificiali ai Pământului. Sateliţii construiţi şi lansaţi de om sunt corpuri care se mişcă pe

- 24 -

orbite în jurul Pământului, în afara atmosferei terestre, sau în jurul altui corp ceresc, pe o

durată limitată sau veşnic.

Competiţia pentru cucerirea spaţiului cosmic s-a desfăşurat cu aproximaţie între

1957 şi 1975 între cei doi mari adversari: SUA (Statele Unite ale Americii) şi fosta URSS

(Uniunea Sovietică).

Cât de strânsă a fost lupta vom vedea din succesiunea rapidă a evenimentelor. Ruşii

şi americanii erau într-o întrecere continuă, în care când unii, când ceilalţi reuşeau pentru

scurt timp să o ia puţin înainte, pentru ca aproape imediat să fie ajunşi din urmă şi apoi

depăşiţi.

Azi, lucrurile s-au schimbat fundamental: americanii şi ruşii au ajuns să colaboreze

în cadrul unor misiuni comune, iar dacă mai există, totuşi, o cursă pentru cucerirea spaţiului,

participanţii la ea sunt mult mai numeroşi.

Acum colaborarea a devenit mai importantă decât

competiţia.

4 octombrie1957 – a fost lansat Sputnik 1, primul satelit

artificial din lume, realizat de o echipă de cercetători din

fosta URSS.

Iniţial, aceştia lucrau la o rachetă de luptă, dar, întrucât

americanii îşi anunţaseră intenţia de a lansa un satelit

artificial, şi-au redirecţionat eforturile din dorinţa de a fi

primii. Şi au reuşit !

În 29 iulie 1958, Dwight D.

Eisenhower, preşedintele Americii, semnează actul prin care se

înfiinţează Agenţia Spaţială Americană, NASA (National

Aeronautics and Space Administration).

La 1 octombrie 1958, NASA îşi începe activitatea.

Pentru a dovedi supremaţia tehnologică a SUA, pe 5 noiembrie 1958

se creează Space Task Group, un grup de ingineri NASA însărcinat

cu “planificarea” şi coordonarea zborurilor spaţiale.

12 aprilie1961 – pemieră sovietică: primul zbor spaţial cu

echipaj uman din istoria omenirii. Cosmonautul Iuri

Alexeevici Gagarin, în vârsta de 27 ani, la bordul capsulei

Vostok 1 (Răsăritul), a efectuat un zbor orbital care a

durat o oră şi 48 minute, la o altitudine de 250 km.

“Cerul este foarte întunecat, iar

Pământul este albastrui”, au fost

cuvintele lui Gagarin în acel moment

unic, arătând şi faptul că toate

corpurile cereşti se văd mult mai bine de acolo, din spaţiu.

5 mai1961 – americanii trimit şi ei primul om în cosmos, Alan B.

Shepard, la bordul capsulei Freedom 7 (Libertatea), care a efectuat un

zbor suborbital de 15 minute şi 28 secunde, la altitudinea de 187 km.

16 iulie1969 – SUA lansează misiunea

Apollo 11, în care omul a păşit pentru prima

dată pe suprafaţa satelitului natural al Pământului, Luna.

20 iulie1969 – premieră mondială: Neil Alden Armstrong,

primul pământean care pune piciorul pe Lună.

19 mai1971 – ruşii lansează Mars 2, primul obiect artificial care a

lovit suprafaţa lui Marte, lasând acolo un rover care nu a funcţionat

(s-a prăbuşit necontrolat) şi stema statului sovietic.

- 25 -

30 mai1971 – SUA lansează sonda Mariner 9, care pe 13

noiembrie ajunge pe orbită în jurul lui Marte, devenind prima

navă care a orbitat o altă planetă - primul satelit artificial al

planetei Marte.

2 martie1972 – NASA lansează sonda spaţială robotizată

Pioneer 10 pentru a studia centura de asteroizi, mediul din

jurul lui Jupiter, vântul solar, razele cosmice şi în cele din urmă

să depăşească frontierele sistemului solar.

14 mai1973 – a fost lansată pe o orbită în jurul

Pământului prima staţie spaţială construită de NASA,

Skylab. A revenit pe Terra pe 11 iulie 1979, după ce a

parcurs în jurul planetei noastre o distanţă de aproximativ

1 400 000 000 km (un miliard patru sute milioane).

În mai 1975 a fost fondată Agenţia Spaţială Europeană (European Space Agency, prescurtare: ESA), o organizaţie

interguvernamentală, cu sediul la Paris,în scopul asigurării şi

dezvoltării cooperării între statele europene în domeniile cercetării şi tehnologiei spaţiale.

ESA îşi desfăşoară activitatea în trei mari centre din: Olanda,

Germania şi Italia.

În prezent este unul din principalii asociaţi ai NASA.

14 mai 1981– Dumitru Dorin Prunariu, este primul şi

singurul român care a zburat în spaţiul cosmic. A fost cosmonaut

cercetător în echipajul navei Soyuz 40, din cadrul programului

Interkosmos. Dumitru Dorin Prunariu a fost cel de al 103-lea om care

a ajuns în spaţiul cosmic, iar România devenea, cel de al 12 stat al

lumii care reuşise să trimită un om în cosmos.

În total, aventura cosmică a cosmonautului român a durat exact

7 zile 20 ore 42 minute şi 52 secunde.

Documentare,

Cotfasă-Humă Octavian – clasa a VII-a

- 26 -





LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTT SSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS





LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS LLLOOOTTTUUUSSS



















Documents

LLOOT TU UUS SS L LLO OOTTUUSS LLOOTTUUSS …