Lumea basmelor

8/19/2019 Lumea basmelor

1/248

Ion Aurel Candrea

LUMEA BASMELORStudii ¿i culegeri de folclor românesc

Colec¡ia ªtiin¡e sociale •


2/248

Redactor: Antoaneta OlteanuTehnoredactor: Paulina Ivånu¿

©Editura P AIDEIA, 2001

75104 Bucure¿ti, România

Str. Bucur nr.18, sector 4

tel. : (00401) 330.80.06; 330.16.78

fax: (00401)330.16.77

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionaleCANDREA, ION-AUREL

Lumea basmelor. Studii ¿i culegeri de folclorromânesc / Ion-Aurel Candrea. - Bucure¿ti : Paideia, 2001

p. 248; 20 cm. - (ªtiin¡e sociale)Bibliogr.ISBN 973-8064-76-7


3/248

Ion-Aurel Candrea

LUMEA BASMELOR

STUDII ªI CULEGERI DE FOLCLOR ROMÂNESC •

Edi¡ie îngrijitå de ANTOANETA OLTEANU

Cuvânt înainte de ALEXANDRU DOBRE


4/248


5/248


6/248

6 I.A. CANDREA

Mai mult citatå decât cititå, opera lui Candrea – prin excelen¡å operå deschiså, generoaså în rezolvåri ¿i råspunsuri, dar ¿i în sugestii, în îndemnuri, adesea explicit formulate, la reluarea ¿i adâncirea unora dintre

problemele cheie – se cere, de aceea, repuså integralå în circuitul cultural-¿tiin¡ific pentru a fi cunoscutå, pentru a fi apreciatå corect ¿i, a¿a cum secuvine, pentru a servi ca punct de plecare ¿i factor de continuitate încercetarea etnologicå contemporanå.

Cu o forma¡ie enciclopedicå, cu o putere de muncå ie¿itå din comun ¿icu o pasiune pentru cercetarea ¿tiin¡ificå ce a mers pânå la sacrificiul desine, dar mai ales înzestrat cu acea curiozitate proprie firilor iscoditoare ¿imarilor creatori, I.-A. Candrea a lucrat fårå odihnå, pânå la uitarea de sine,

într-un efort uria¿, neståpânit de nici o ambi¡ie sau dorin¡å, alta decât aceea de a descoperi în permanen¡å lucruri noi, de a împårtå¿i tuturor posibililor beneficiari – ¿i în primul rând studen¡ilor såi – tot ceea ce a acumulat într-o via¡å de trudnicå aplecare asupra obiectului studiilor sale.

Dic¡ionarul limbii române mai sus amintit, ca så dåm doar un singur exemplu (I.-A. Candrea, Gh. Adamescu, Dic¡ionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Româneascå“, Bucure¿ti, 1931), cuprinde, dupå calculelespeciali¿tilor, un numår de 43 269 de cuvinte-titlu rezultate din peste 450 000

de extrase din 258 de lucråri (Florica Dimitrescu, I-A. Candrea, lingvist ¿i filolog, Bucure¿ti, Editura ªtiin¡ificå, 1974, p. 41).

Måsura acestui efort titanic pentru alcåtuirea Dic¡ionarului ne-o då Candrea însu¿i, când, în prefa¡a monumentalei lucråri, face bilan¡ul final:„M-am pus – se confeseazå Candrea – pe muncå... Muncå titanicå, de carenumai cei ce s-au îndeletnicit cu acest gen de lucråri î¿i pot da seama.Trebuiau extrase citatele din sute ¿i sute de volume, în parte necercetate.Noroc cå cele mai multe le citisem mai demult ¿i subliniasem în ele cuvintele

ce må interesase. Extragerea acestor cuvinte pe fi¿e ¿i copierea întregiifraze din care fåceau parte e meritul so¡iei mele. Fårå ajutorul inteligent pecare mi l-a dat în tot cursul lucrårii niciodatå Dic¡ionarul acesta n-ar fivåzut lumina zilei. Patru sute douåzeci ¿i cinci de mii de fi¿e, scrise demâna ei, clasate în ordine alfabeticå ¿i a¿ezate în 140 de cutii de câte 30 cmlungime, e materialul pe care mi l-a pus la îndemânå ¿i pentru care-i sunt adânc recunoscåtor. Trei ani ¿i mai bine a durat scrierea fi¿elor, ¿i de treiori pe atâ¡ia ani de muncå fårå rågaz i-am consacrat redactårii Dic¡ionarului

(...). Nouå ani din via¡a mea, nouå ani de muncå silnicå, de înfrigurare, denop¡i întregi de medita¡ie, de renun¡are la tot ce-i oricui îngåduit så guste


7/248


8/248

8 I.A. CANDREA

Întors de la Paris cu titlul de doctor în litere, Candrea ocupå mai întåipostul de profesor de limba francezå la „Fra¡ii Buze¿ti“ din Craiova ¿i apoila liceul „Mihai Viteazul“ din Bucure¿ti.

Cariera universitarå ¿i-o începe în anul 1913, la Catedra de FilologieRomanicå, al cårei ¿ef era Ovid Densusianu. Î¿i inaugureazå cursuluniversitar la 19 noiembrie 1913 cu o interesantå lec¡ie de deschidere,Straturi de culturå ¿i straturi de limbå la popoarele romanice.

De-a lungul unei cariere universitare, lungi ¿i de toatå lumea apreciate,profesorul Ion-Aureliu Candrea a ¡inut urmåtoarele cursuri: Cours complet de grammaire roumaine (Paris, 1900, Bucure¿ti, 1927), Curs de limbaalbanezå (1914-1915), Principii de dialectologie, cu privire specialå la

dialectele române¿ti (1919-1920), Elemente de origine danubianå saunecunoscutå în limba românå (1926-1927), Introducere în studiul toponimiei,cu privire specialå asupra toponimiei Olteniei ¿i Banatului (1927-1928), Raporturi între limbå ¿i culturå (1929-1930), La grammaire et le léxiquedu manuscript d’Oxford de la Chanson de Roland (1930), Limba albanezåîn raporturile ei cu limba românå (1930-1931), Probleme de toponimie(1930-1931), Elemente latine dispårute din limba românå (1932), Lumeabasmelor (1932), Elemente de toponimie cu privire specialå la toponimia

Olteniei (1932-1933), Via¡a cuvintelor (1932-1933), Privire generalå asupra folclorului român în legåturå cu al altor popoare (1933-1934, 1934-1935), Principii de toponimie, cu privire specialå la toponimia Olteniei ¿i Banatului(1935-1936), Onomastica românå, cu privire specialå la onomastica Olteniei(1935-1936), Cercetåri privitoare la lingvistica balcanicå (1935-1936), Folclor medical comparat (1937-1938; apud Sabina Ispas, Ion-AureliuCandrea, în „Revista de etnografie ¿i folclor “, 17 (1972), nr. 4, p. 302).

Nu întâmplåtor am reprodus aceastå, pe cât pe lungå, pe atât de

interesantå listå a titlurilor cursurilor universitare predate de Candrea la Facultatea de Litere ¿i Filosofie a Universitå¡ii din Bucure¿ti.Titlurile cursurilor sale universitare, însemnate, constituie un segment

impresionant al operei ¿tiin¡ifice a lui Ion-Aureliu Candrea, dau måsura pregåtirii sale enciclopedice, ne poartå pe o arie tematicå foarte diversificatå.Dau, de asemenea, o anume imagine asupra a ceea ce se „propunea “, întreanii 1913-1938, la Facultatea de Litere, ceea ce ar explica – adåugând ¿icursurile, conferin¡ele sau seminariile altor mari profesori ai epocii –

emula¡ia cultural-¿tiin¡ificå din aceastå perioadå, una dintre cele mai bene-fice din întreaga noastrå istorie, apari¡ia unei pleiade de mari cårturari,


9/248


10/248

10 I.A. CANDREA

Nu este acum locul så intråm într-o discu¡ie mai amånun¡itå asupra punctului de vedere ¿i al aprecierilor reputatului folclorist. Cert este înså un lucru, ¿i anume acela cå, pânå acum, neavând acces la textul lui Candrea,

am acceptat ¿i ne-am însu¿it aceste aprecieri în spiritul ¿i litera lor. ªi dacå avem în vedere cå, totu¿i, Ovidiu Bîrlea a fost ¿i råmâne încå pentru multå vreme cea mai prestigioaså autoritate în materie, ne putem da u¿or seama de faptul cå pårerea lui în legåturå cu Lumea basmelor s-a impus ¿i a devenit normå. Nu vrem cu aceasta så conteståm sau doar så punem la îndoialå aprecierile lui Ovidiu Bîrlea. Ceea ce se impune în momentul de fa¡å este olecturå proprie, a fiecåruia dintre noi, a textului lui I-A. Candrea, acumaccesibil. Având textul lui Candrea în fa¡å – cu toate datele de identificare,

cu anul în care a fost expus cursul, cu specificul cadrului de prezentare etc. – putem så mergem la cartea – ¿i ea fundamentalå – a lui Lazår ªåineanu,pentru a face compara¡ii, pentru a estima valoarea indicelui de „comoditate“¿.a.m.d. Vom putea, de asemenea, consultând ¿i parcurgând lista lucrårilor de specialitate, scrise dupå 1932 pe tema datå, så observåm dacå – ¿i în cemåsurå – cursul lui Candrea a fost consultat, a stimulat, chiar doar ¿i prinsugestii tematice, studiile ulterioare ale basmului românesc. În fine, putemstabili, abia acum, locul contribu¡iei lui Candrea, a cursului såu universitar,

la istoria basmologiei române¿ti, istorie care încå î¿i mai a¿teaptå cercetåtorii.Dar, låsând toate acestea pe seama speciali¿tilor, vom constata u¿or cå,

atunci când vom parcurge volumul de fa¡å, vom råmâne cu folosul imediat al unei lecturi agreabile ¿i interesante. Cu o asemenea a¿ezare în paginå ¿icu un real mod propriu de a privi, în ansamblu såu, basmul românesc.

Cel de-al doilea text din volumul de fa¡å, pe care îl recomandåm cutoatå sinceritatea, este cel referitor la poreclele uzitate în diferite cazuri decåtre români. Textul intereseazå deopotrivå pe lingvi¿ti, pe istoricii

mentalitå¡ilor, pe folclori¿ti sau etnologi. Så privim ¿i aceastå lucrare mai îndeaproape.Între primele studii, så le numim „de tinere¡e“, publicate de Ion-Aureliu

Candrea (1894-1895), se numårå ¿i Poreclele la români, prima lucrare deacest fel în cultura ¿i etnologia românå. Meritele acestei lucråri sunt incontestabile, a¿a cum am ¿i subliniat recent (Universul mitic al satuluiromânesc, „Adevårul literar ¿i artistic“, X, 16 ianuarie 2001, nr. 551, p. 8).

Så vedem în ce constå însemnåtatea acestui studiu pentru subiectul în

sine, pentru posibilitatea de a adânci – ¿i extinde – cercetårile ¿i interpretårileasupra etnogenezei poporului român.


11/248

11 Lumea basmelor

Lumea satului tradi¡ional românesc, ca ¿i a celui contemporan, de altfel,råmâne în bunå parte o lume cvasinecunoscutå în alcåtuirea ¿i manifestarea ei vie ¿i dinamicå, intimå, a¿a cum s-ar putea dezvålui dacå ar fi privit din

interiorul ei. Ajungem la aceastå constatare tulburåtoare în ciuda faptuluicå, de la 1840 (momentul „Daciei literare“) ¿i pânå în zilele noastre, desprecultura ¿i civiliza¡ia ruralå, despre spiritualitatea de facturå folcloricå s-a scris enorm. Lista bibliograficå a lucrårilor de interpretare ¿i de materialcu acest subiect este covâr¿itoare. Speciali¿ti sau amatori, reprezentând saudoar încercând så se acomodeze rigorilor satului dintr-o perspectivå saualta, dar, din påcate, investiga¡iile lor, cât de amånun¡ite, n-au reu¿it så påtrundå ¿i, mai ales, så descifreze ¿i så dezvåluie acele mecanisme ¿i ståri

suflete¿ti intime, acele norme nescrise care regleazå via¡a de zi cu zi a ¡åranului în toate dimensiunile ei, reale ¿i imaginare, cutume care statueazå rela¡iile sale în cadrul grupului de neam ¿i rudenie, pe acelea cu vecinii, cucei din propriul sat, din satele vecine sau din locuri mai îndepårtate, custåpânirea ¿i institu¡iile statului, civile ¿i religioase etc. Nu ¿tim decât, la modul general, „în principiu“ ¿i cel mai adesea doar din bånuite, atâtea ¿iatâtea lucruri. Ne referim, cu deosebire, la ceea ce nu se vede „cu ochiulliber “, la ceea ce a fost ¿i este via¡a internå a ¡åranului, materialå ¿i spiritualå,

la traiul lui cotidian. Nu ¿tim încå foarte bine sau deloc, de pildå, cum seodihne¿te, cum doarme, ce, cum ¿i unde månâncå, când face copii, cum î¿ipetrece „luna de miere“,dacå ¿i-o petrece, cum coexistå, sub acela¿i acoperi¿, în aceea¿i familie, o båtrânå descântåtoare, cu atributele ¿i statutul ei spe-cial, o nevastå care respectå a¿a-zisul „calendar al babelor “ ¿i ce anume dinacest calendar ¡ine mai cu seamå, sau bårbatul matur care se ghideazå dupå „calendarul agricol“, încercând så prevadå mersul vremii dupå „calendaruldin foi de ceapå “, sau dupå cel „din coji de nucå “, cum se orienteazå doi

fra¡i, fatå ¿i båiat, cåtre acele segmente specifice categoriior proprii devârstå ¿i sex, pe care dintre båtrâni ¿i maturi mo¿tenesc ¿i ce anumemo¿tenesc etc.

Nu ¿tim multe, foarte multe chiar, dupå cum nu ¿tim aproape nimicdespre lumea, våzutå în acelea¿i coordonate, a târgurilor ¿i târgu¿oarelor, a cartierelor mårgina¿e sau de centru, ale aglomerårilor urbane, ale lumiiintelectualilor sau, de ce nu, ale „elitei“ acesteia.

În aceastå zonå gri studiul din 1894-1895 al lui Candrea aduce un plus

de cunoa¿tere a acestei lumi, abordând, pentru prima oarå, un mic segment al vie¡ii interne a satului românesc ¿i a celei urbane.


12/248

12 I.A. CANDREA

Prefigurând direc¡ia de culegere ¿i studiu al materialului etnofolcloricromânesc statutatå de Ovid Densusianu în de acum celebra sa lec¡ie dedeschidere din 1909, Folclorul. Cum trebuie în¡eles, direc¡ie la a cårei

conturare ¿i cristalizare a participat ¿i a contribuit decisiv, Ion-AureliuCandrea a avut fericita idee de a alcåtui ¿i publica, în 1894-1895 – a¿a cumdeja am men¡ionat –, în mai multe numere din „Revista nouå “ a lui B.P.Hasdeu ¿i apoi în extras, un inventar de porecle folosite de români.

Sursele documentare folosite de Candrea sunt dintre cele mai diverse:dic¡ionarele limbii române cunoscute pânå atunci, scrieri ale unor autorimai mult sau mai pu¡in consacra¡i, proverbele ¿i locu¡iunile proverbiale,texte satirice de facturå popularå.

Poreclele enumerate de I.-A. Candrea în studiul såu nu sunt, a¿adar,rezultatul unor investiga¡ii nemijlocite în lumea satului, ceea ce ¿i explicå unele scåpåri din vedere, amestecul de porecle din lumea satului ¿i a celor din mediul orå¿enesc, al poreclelor uzitate de ¡årani, de orå¿eni sau pur ¿isimplu crea¡ii ale unor scriitori, începând de la Anton Pann ¿i pânå la Alecsandri, Creangå, Ispirescu ¿.a.

Trei sunt, în principal, meritele de necontestat ale lui Candrea în aceastå chestiune. Primul merit este acela cå el, Candrea, a avut ideea, pe care a ¿i

pus-o în lucrare, de a face un inventar foarte bogat al poreclelor, pe carele-a reunit într-un studiu monografic, cel dintâi ¿i, dupå câte ¿tim, singurul de acest fel din etnologia româneascå. Cel de al doilea merit al acestuierudit cårturar este acela de a fi încercat, iarå¿i pentru prima ¿i singura datå, o definire ¿i o clasificare a poreclelor, o ordonare a acestora dupå criterii pe care el însu¿i le expune ¿i le motiveazå. Nu mai pu¡in important este meritul de a fi deschis o nouå cale de cercetare a culturii tradi¡ionale,de a fi atras luarea aminte asupra unui important fragment al universului

mitic al satului tradi¡ional românesc, de a oferi sugestii pentru noi studii ¿iinterpretåri.Problema poreclelor este mult mai complexå decât cea la care ne trimite

textul lui Candrea, dar, la o privire mai atentå, ea ni se prezintå pe cât decomplexå, pe atât de atractivå, de fascinantå. Prin porecle – atunci când înregistrarea este corectå ¿i de adâncime, realizatå în intimitatea grupuluicercetat –, putem recunoa¿te ¿i reconstitui un foarte important fragment aluniversului, local ¿i individual, mitic ¿i mitologic, al satului tradi¡ional

românesc. Este, dacå dorim, observa¡ia de fond asupra acestei categorii,punctul de plecare fiind studiul lui Candrea de acum un secol ¿i mai bine.


13/248

13 Lumea basmelor

Poreclele nu se dau la întâmplare. Ele sunt purtåtoare ale unor evenimente mai vechi sau mai noi, au în miezul lor o „poveste“ de început,care se transmite din genera¡ie în genera¡ie, fie în cadrul grupului de neam

care le poartå, fie în amintirea unor indivizi din afara grupului care le-autezaurizat pentru conservarea memoriei colective. Multe porecle ¿i-au pierdut „explica¡ia “, povestea ini¡ialå a fost uitatå, dar în mentalitatea satului se¿tie sau doar se bånuie cå lucrurile nu s-au ivit din senin, cå, multå vreme în urmå, a existat totu¿i o „poveste“, care acum a fost uitatå. De fapt, ca ¿i în cazul multora din mituri, „povestea “ originalå nici nu prea mai intereseazå,pentru cå ceea ce era esen¡ial, ceea ce spune totul, miezul în sine al „pove¿tii“ – porecla adicå – s-a påstrat, este cunoscutå, circulå, participå efectiv la

alcåtuirea sistemului de mituri locale ¿i individuale. Numai atât conteazå,ceea ce pentru mentalitatea satului tradi¡ional este mai mult decât suficient.

Opera unor scriitori, în special a acelora care s-au îndreptat cåtre lumea satului – Creangå, Slavici, Marin Preda, Dinu Såraru etc. – este ¿i ea populatå de unele personaje denumite, particularizate prin porecle. Adoptândaceastå tehnicå, scriitorii nu numai cå-¿i individualizeazå personajele ¿i lefac mai u¿or de re¡inut, dar reu¿esc, cel mai adesea, så ¿i reconstituie acelnivel mitic, acea ambian¡å a unei lumi aflate dincolo de concretul cotidian.

Subiectul – poreclele în existen¡a lor ¿i mi¿carea lor vie din satultradi¡ional, din târguri ¿i ora¿e, din lumea ¿colii sau a cazårmii, din toatelocurile unde func¡ioneazå temporar sau vreme îndelungatå o colectivitateconstituitå, ori poreclele în literatura de autor – este mai mult decât generos¿i poate fi discutat mult ¿i bine, cu rezultate benefice pentru etnologie,pentru istoria mentalitå¡ilor, pentru istoria literarå. Începutul unei astfel deanalize ¿i dezbateri trebuie så porneascå totu¿i de undeva. Studiul lui Candrea despre Poreclele la români, care se retipåre¿te în volumul de fa¡å, ar putea

fi acest reper, ar putea îndeplini ceea ce altundeva am numit rolul unui„cap de serie“.Observa¡ii de acest fel – ¿i încå multe altele – se pot face în legåturå

cu toate studiile lui Ion-Aureliu Candrea publicate în acest volum. Nu ne-ampropus o discu¡ie în detaliu asupra fiecårui dintre ele. Am încercat doar så sugeråm, prin douå-trei exemple concrete, cât de antrenantå ¿i folositoaresub raport cultural-¿tiin¡ific poate fi lectura studiilor selectate de domni¿oara conferen¡iar univ. dr. Antoaneta Olteanu din opera atât de bogatå ¿i de

diversificatå a lui Candrea, ce posibilitå¡i, aproape nelimitate, oferå cititoruluidornic så cunoascå ¿i så interpreteze fenomenul etnofolcloric românesc. Så


14/248

14 I.A. CANDREA

ia, de asemenea, act, prin cunoa¿tere nemijlocitå, cu textul în fa¡å, decontribu¡ia unora dintre înainta¿i, în cazul nostru concret de contribu¡ia beneficå a lui Ion-Aureliu Candrea la darea la luminå ¿i punerea în paginå

a materialului românesc ¿i a comentariilor înso¡itoare.Plåcerea – ¿i folosul – lecturii textelor din volumul de fa¡å este, dupå

cum u¿or se poate constata, imenså. Comentarii de felul celor de mai sus,sugerate de studiile lui Candrea, se pot face într-o paletå mult maidiversificatå, fiecare dintre cititorii acestui volum putând så priveascå, så adânceascå sau så interpreteze opera lui Candrea din unghiul care-i convine.Dar, din acest moment, în cuno¿tin¡å de cauzå, cu textul în fa¡å.

Acesta este, de fapt, meritul cel mare al acestui volum, pus cu

generozitate la dispozi¡ia tuturor categoriilor de cititori de prestigioasa caså de editurå Paideia – volum pe care avem privilegiul så-l deschidem cuaceste însemnåri låmuritoare ¿i så-l recomandåm cu toatå cåldura ¿iconvingerea.

Al. Dobre


15/248


16/248

16 I.A. CANDREA

– Lunea, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 149, 1923 – Mar¡ea, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 150, 1923 – Miercurea, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 151, 1923

– Joia, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 153, 1923 – Vinerea, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 155, 1923 Påstorii, „Junimea literarå “, XII, nr. 10-11, 1923 Påstoritul. Însemnåri. Boli ¿i leacuri la oi, „Oltenia “, an I, nr. 7, 1923Via¡a påstoreascå la megleni¡i, „Grai ¿i suflet “, an I, nr. 1, 1924Tabu în limbå. Nume interzise, în vol. Omagiu lui I. Bianu din partea

colegilor ¿i a fo¿tilor såi elevi, Bucure¿ti, 1927Cutremurele în credin¡ele poporului, „Universul“, an LI, nr. 92, 4 apr.,

1934, p. 1-2Spicuiri din folclorul românesc, I, Reminiscente romane, „Curentul“,

an XI, nr. 3916, 1938, 25 dec.Simbolismul în terapeutica popularå. Magia imitativå. Similia similibus

curantur , „Arhiva româneascå “, t. IV, Bucure¿ti, 1940 Preminte Solomon, în vol. Cercetåri folclorice, I , Bucure¿ti, 1947

În volum:

Poreclele la români, Bucure¿ti, 1895 Dic¡ionar de proverbe ¿i zicåtori, Bucure¿ti, 1912 Iarba fiarelor. Studii de folklor , Bucure¿ti, 1928 Dialectologie ¿i folklor romanic. Raporturi între limbå ¿i culturå (curs

litografiat), Bucure¿ti, 1929-1930 Lumea basmelor (curs litografiat), Bucuresti, 1932 Folklorul român în legaturå cu al altor popoare (curs litografiat), 2

vol., Bucure¿ti, 1933-1934

Privire generalå asupra folklorului românesc în legåturå cu al altor popoare (curs litografiat), partea I, Bucure¿ti, 1933-1934, p. II, 1934-1935 Folklor medical comparat (curs litografiat), Bucure¿ti, 1937-1938 Raporturi între limbå ¿i culturå (curs litografiat), Bucure¿ti, 1937-

1938Simbolismul în terapeutica popularå, Bucure¿ti, 1940 e volum sau

nu? Folklorul medical român comparat. Privire generalå. Medicinå magicå,

Bucure¿ti, 1944Grai, datini, credin¡e, Editura Libråriei „Universalå “, Bucure¿ti, an1936


17/248

17 Lumea basmelor

Culegeri de folclor: Din batrâni, Bucure¿ti, 1909

În colaborare:Graiul nostru. Texte alese din toate pår¡ile locuite de români (împreunå

cu Th.D. Speran¡ia ¿i Ov. Densu¿ianu), Bucure¿ti, vol. I, 1906, vol. II,1908

Din popor. Cum gråie¿te ¿i simte poporul român (împreunå cu Ov.Densu¿ianu), Bucure¿ti, 1908

Pove¿ti din diferite ¡inuturi locuite de români (împreunå cu Ov.

Densu¿ianu), Bucure¿ti, 1909 Poezii populare din diferite regiuni locuite de români, (împreunå cu

Ov. Densu¿ianu), Bucure¿ti, 1910

Antoaneta Olteanu


18/248


19/248


20/248


21/248


22/248


23/248


24/248

24 I.A. CANDREA

joc, bårba¡ii iau adesea în râs muierile lene¿e, cântându-le în båtaie de joc,de pildå, în Moldova:

Frunzå verde fir de linte,Måi bårbate, am prins la minte,Ia cânepa ¿i mi-o vinde,ªi mi-o vinde får’ de pre¡,Cå eu lunea nu lucrez. Mar¡i e zi de sårbåtoare,Atunci capul cå te doare. Miercuri e de fatå mare, Joia pentru dobitoace,Vinerea cå nu se toarce;Sâmbåtå de-amiazå-n josMå iau ¿i må spål frumos. Duminicå diminea¡a Må pornesc la iarmaroc...

Tot astfel, într-o chiuiturå din Moldova:

Foaie verde ¿i-un pârâng,M-am fost dus lunea la târg; Mar¡i îi råu de dobitoace, Miercuri nici maica nu coase! Joile-s cu cruce-n carte,Cine coase n-are parte,Vinerea-i îngreuiatå,Cå-i de Dumnezeu låsatå;Cine toarce vinereaNu-i ajutå Precesta;ªi sâmbåta, când n-o ¡ii,Råu-i, Doamne, de copii,De bube, de obrinteliªi grozavå-n daraveli. Duminicå a¿ lucra,Dar nu må laså popa...


25/248

25 Lumea basmelor

Tot a¿a, în Ardeal:

Din pårin¡i am apucat,

Lunea, mar¡ea, n-am lucrat; Miercurea e sårbåtoare,Cå scapå de multe boale;Apoi joile-s legate,N-oi lucra så-mi fac påcate;Vinerile le cinstescªi nu må prea ostenesc;Sâmbåta, când a¿ lucra,

Gata-i popa cu toaca,Så înceapå vecernia.Ståi, pårinte, nu toca,Cå eu încep a lucra.

La fel, în Muntenia:

Lunea, mar¡ea, n-am lucrat

Mai de când m-am måritat; Miercurea n-am apucat; Joile îmi sunt oprite,Nu lucrez de nu ¡iu minte;Vinerile-mi sunt legate,Nu lucrez, cå fac påcate;Sâmbåta, ce-o lucra moa¿a Oi lucra ¿i eu ¿i na¿a...

Astfel de versuri de batjocurå, adresate muierilor supersti¡ioase, ¿i înspecial celor lene¿e, le gåsim la foarte multe popoare. A¿a, de pildå, la francezi:

Lundi, mardi, fête; Mercredi, peut-être; Jeudi, la Saint-Nicolas.Vendredi, on ne travaille pas;

Samedi on se repose,Et le dimanche on ne fait rien...


26/248


27/248

27 Lumea basmelor

prilejul de a-¿i aminti de cele sfinte ¿i de a duce prinosul lor de recuno¿tin¡å lui Dumnezeu pentru bunåtatea lui, ci ocazia de a capta prin nelucrarebunåvoin¡a cutårui sau cutårui sfânt ori sfântule¡, de mânia sau råzbunarea

cåruia se tem. E poate lungå lista acestor zile ferite pe care o în¿ir, dar eprea caracteristicå pentru a o trece cu vederea:

1 ianuarie: Sf. Vasile sau Anul Nou.5 ianuarie: Ziua crucii.6 ianuarie: Boboteaza sau Iordanul (zi påzitå pentru a fi ferit

de boale, în special de friguri).7 ianuarie: Sf. Ioan Botezåtorul.

11 ianuarie: Sf. Tudose (råu de lingoare).16 ianuarie: Sâm-Pietru de iarnå (råu de lupi, de boale

¿i de du¿mani).17 ianuarie: Atanasiile sau Sf. Antonie cel Mare (råu de arsuri

¿i de opåreli).18 ianuarie: Tånase de ciumå sau Tånase ¿i Chiricå (nu lucra,

dacå vrei så fii ferit de ciumå sau de lupi).16-18 ianuarie: Zilele acestea se mai numesc ¿i Circovii de iarnå

sau Fulgeråtoarele (zile rele de tråsnet ¿i de vifor ).20 ianuarie: Sf. Eftimie sau Eftenie cel Mare (te påze¿te de ciumå).

¥nchei cu o observa¡ie a marelui lingvist francez Michel Bréal: „Poporul,zice el, e un filolog care vrea så-¿i dea seama de numele pe care le aude ¿icare, gra¡ie imaginatiei lui, gåse¿te u¿or o poveste care så-i explice unnume propriu“. Prin aceasta înså intråm în domeniul filologiei, care seocupå, între altele, ¿i de etimologiile populare.

* Apårut în vol. Grai, datini, credin¡e, Bucure¿ti, / an 1939


28/248


29/248

29 Lumea basmelor

de altfel, explicabilå, a fetelor din toate timpurile ¿i de la toate popoarele,de a se vedea ¿i ele la casa lor ¿i, de se poate, cât mai curând, a fåcut ca grija lor de cåpetenie, în aceastå noapte a misterelor, så fie aceea de a-¿i cunoa¿te

ursitul. Cum va fi oare? tânår sau båtrân? frumos sau urât? bogat ori sårac?blând ¿i supus, papå-lapte ori afurisit, omul dracului, inimå acrå? Va avea un trai fericit ori î¿i va amårî zilele cu el? Multe ¿i variate sunt mijloacelede care se servesc ca så dezvåluie aceastå tainå: sor¡ii, plumbul topit,lumânårile, fântânile ¿i gardurile, ocoalele vitelor, obiectele de îmbråcåminte¿i câte altele sunt cercetate pe rând, cåci fiecare poate releva câte ceva dinmisterele zilei de mâine.

Dacå trece¡i cumva pe lângå o caså cu ferestrele astupate, a¿a, cå nu se

zåre¿te nici o licårire de luminå dinåuntru, så nu vå închipui¡i cå oameniide acolo s-au culcat cu gåinile ¿i cå somnul le-a închis pleoapele, fåcându-iså uite grija zilei de mâine. Nu, dimpotrivå: în aceastå caså tocmai activitatea e mai febrilå, min¡ile sunt mai încordate, zvâcnirile inimii mai dese, cåciacolo e casa misterelor.

Så ne strecuråm pe nesim¡ite în una din aceste case ¿i, oaspete nepoftit,ascuns într-un ungher, så vedem ce se petrece acolo.

Sunt strânse în jurul unei mese mai multe fete ¿i fiecare a depus pe ea

câte un obiect: un inel, un ban de argint, o oglindå, un pieptene, un fus, uncårbune, un cu¡ita¿, o pietricicå ¿i o floare. Fiecare din aceste obiecte s-a acoperit cu câte o stråchinu¡å de cåtre una din fete, fårå ca celelalte så vadå unde s-au a¿ezat diferitele obiecte. Dupå aceea fiecare fatå, pe rând, punemâna pe câte o stråchinu¡å ¿i scoate obiectul de desubtul ei. Aceleia care a nimerit inelul i se proroce¿te cå se va logodi curând ¿i cå va avea parte deun bårbat chipe¿, „tras ca prin inel“. Aceleia care a nimerit banul de argint i se zice cå ursitul ei va fi putred de bogat. Fetei care a pus mâna pe

oglindå, – bucuria ei – va avea parte de un bårbat frumos. E rândul alteifete; a scos de sub strachinå un cårbune. Såråcu¡a, ursitul ei va fi negru la fa¡å ¿i la inimå. Cam la fel va fi soarta celeilalte fete, care a scos afarå pieptenele: va avea parte de un bårbat urât, poate chiar ¡igan, cåci ¡iganiifabricå pieptenii la ¡arå. Iatå alta care a scos de sub strachinå fusul: bårbatulcare o va lua va fi col¡at ¿i zâmbat ca fusul. Tot a¿a lipsitå de noroc va fi ¿ifata care a pus mâna pe cu¡ita¿, cåci ursitul ei va fi aprig ¿i iute la mânie.Dar tot se va bucura mai mult decât acelea din urmå care au nimerit pietricica

sau floarea, cåci una va råmâne ca o piatrå neurnitå la casa pårinteascå, iar cealaltå ca floarea se va ofili, tot a¿teptând så se mårite.


30/248

30 I.A. CANDREA

¥n alt mod se practicå aceastå vrajå în unele pår¡i ale Transilvaniei,Bucovinei ¿i Moldovei, unde se nume¿te Vergel sau Vergelat . Acolo se punepe maså un ciubåra¿ sau alt vas cu apå neînceputå, iar fiecare din cei prezen¡i,

fete ¿i flåcåi, bårba¡i ¿i femei de toatå vârsta, aruncå în acea apå câte un micobiect: un inel, un nasture, un cercel ¿i altele. Un båie¡a¿ de vreo zece-doispre-zece ani e rânduit så scoatå din vas, rând pe rând, câte unul din obiectelearuncate înåuntru. Un om bun de gurå, numit vergelator sau vestitor de Anul Nou, stå lângå båie¡a¿, având câte un be¡i¿or verde de pom în fiecare mânå.El începe så toace cu aceste be¡i¿oare pe marginea vasului ¿i prinde a ura:

Cine trece ¿i petrece?

Irodia Doamne!Trece Toma cel bogat Cu biciu de foc înfocat,Irodia Doamne!

Urmeazå mai multe versuri pe care le omit, dupå care vergelatorulroste¿te:

Semnele din acest vasSå vå fie tot de tras,De tras sor¡i de bucurieDin anul ce o så vie.Scoate-un semn ¿i-mi spune drept:Mâine care an så-ncep?

Båie¡a¿ul atunci vârå mâna în apå, scoate un obiect ¿i, aråtându-l

adunårii, întreabå: „– Al cui e anul ce se începe diminea¡å?“ Proprietarulobiectului råspunde: „– Al meu este!“ Atunci vergelatorul ureazå: „– Altåu noroc are så ¡i-l dea Dumnezeu de Anul Nou, de Sf. Vasile!“

Apoi vergelatorul repetå versurile de mai-nainte, tocând cu be¡i¿oarelepe marginea vasului, iar båie¡a¿ul scoate din apå alt obiect. ¥ntreabå iarå¿ial cui e semnul ¿i, dupå råspunsul dat de proprietarul obiectului, vergelatorulaugureazå: „– Al tåu noroc are så ¡i-l dea Dumnezeu de Boboteazå!“ ¥nfelul acesta se continuå pânå la scoaterea celui din urmå obiect din ciubåra¿ul

cu apå, vergelatorul urând fiecåruia, în ordinea sårbåtorilor ¿i sfin¡ilor dincalendar, ziua în care îi va da Dumnezeu norocul.


31/248

31 Lumea basmelor

Aceastå datinå trebuie så fie foarte veche la noi, cåci o gåsim pomenitå,la începutul veacului al XVIII-lea, de cåtre principele Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei. Originea ei trebuie cåutatå în Orient, cåci n-o gåsim la nici unul din popoarele din apusul Europei, ci numai la slavi ¿i la greci.

Dar så ne întoarcem iarå¿i la casa misterelor pe care am påråsit-o oclipå. Ce se petrece acum acolo?

Fetele au început vraja cu plumbul. Au luat un vas cu apå neînceputå ¿i au turnat înåuntru plumb sau cositor topit. Dupå forma pe care o ia metalul råcindu-se în apå, ele deduc cum va fi ursitul. Dacå închipuie¿teceva ce seamånå a om, fata se va mårita curând; dacå forma seamånå cu uncal, ginerele va fi bogat, nevoie mare; dacå li se pare cå våd o bisericå, zic

cå bårbatul ce va lua va fi preot; dacå se formeazå ceva ce seamånå cu opådure, ursitul va fi pådurar; dacå metalul råcit închipuie o cruce sau unsicriu, e semn de moarte; dacå înså nu pot distinge nici o formå, atunci fata råmâne nemåritatå în anul ce vine.

Nemul¡umite de rezultatele date de vraja cu plumbul, fetele recurgacum la alt mijloc de a scruta viitorul.

Iau douå coji de nucå. Una din fete pune în fiecare coajå câte olumânåricå de cearå aprinså ¿i le laså så pluteascå pe o strachinå cu apå.

Dacå se apropie cojile una de alta, fata se va mårita în cursul anului; dacå nu se întâlnesc, apoi... så mai încerce fata ¿i la anul. Dacå se întâmplå ca una din lumânårele så cadå din gåoace ¿i så se cufunde în apå, e semn demoarte pentru persoana cåreia acea lumânåricå i-a fost menitå.

Nici de astå datå fetele nu se dau båtute. ¥ncearcå alt mijloc.Se aduce o strachinå cu apå ¿i o lumânare de cearå, pesemne una råmaså

de la Pa¿ti. Una din fete picurå în apå douå picåturi de cearå, menindu-le:una pentru fatå, alta pentru ursit. Dacå picåturile se apropie una de alta ¿i se

unesc, atunci... nunta-i aproape; dacå înså picåturile de cearå o iau razna,una într-o parte ¿i alta cât colo, apoi... så mai a¿tepte fata.

Fata se vede cå nu e mul¡umitå de råspunsul oracolului, cåci o vedemrepezindu-se afarå, aducând o altå strachinå cu apå proaspåtå. Fiecare fatå se apropie pe rând de strachinå ¿i, dupå ce face semnul crucii pe apå, aruncå de sus, cu putere, un bånu¡ u¿or în strachinå, rostind cuvintele:

Dac-a fi så sarå banul,

Så må mårit pân-la anul!


32/248

32 I.A. CANDREA

Dacå banul sare din apå, e semn bun, cåci o va lua flåcåul la care segânde¿te; dacå înså bånu¡ul se încåpå¡âneazå ¿i nu vrea så sarå afarå dinstrachinå, apoi... nu te gråbi, fatå, cå te-i mårita poate la anul...

Acum, så mai ie¿im ¿i afarå din caså, så vedem ce se petrece ¿i prinogradå. Vedem un grup de fete, cu câte o lumânare aprinså în mânå, apropiin-du-se de fântânå. Fiecare se pleacå pe rând în fântânå ¿i cautå så luminezefa¡a apei. Dacå-i e dat så se mårite, zåre¿te pe luciul apei, ca într-o oglindå,chipul ursitului. Dacå nu, vorba ceea: „Mai stai fatå la argea, la anu te-imårita!“

Dincolo vedem o fatå cu ochii lega¡i, duså de mânå de altå fatå. Seapropie amândouå de gard. Fata cu ochii lega¡i numårå parii gardului pânå

la nouå ¿i pe cel de al nouålea îl leagå cu o stråmåturå ro¿ie. Mâine diminea¡a fata se va duce så vazå cum e parul pe care l-a însemnat. Dacå parul va fidrept ¿i neted, ursitul ei va fi tânår, dar sårac. Dacå parul va avea coaja groaså, viitorul ei bårbat va fi chiabur. Dacå parul va fi scurt ¿i noduros, va avea parte de un om båtrân ¿i sårac. Dacå parul va avea mai multe cråci,apoi ursitul ei va fi våduv ¿i cu o spuzå de copii.

Poporul de la ¡arå, fiind în mai strânså legåturå cu animalele de caså decât noi, ace¿tia, de la ora¿, e firesc lucru ca omul så-¿i închipuie cå ele se

intereseazå de soarta ståpânilor, cå iau parte la toate bucuriile ¿i necazurilece dau peste ei. De aceea sunt deseori consultate ca oracole, ¿i pårerea pecare ¿i-o exprimå aceste animale, prin gesturi sau în graiul lor, e ¡inutå înseamå cu sfin¡enie. Se consultå în special câinele ¿i pisica, vitele ¿i oile,coco¿ul ¿i... porcul.

La ¡arå, fetele fac ni¿te turti¡e de fåinå sau de målai, le pun în caså peun scaun lung sau pe o scândurå, menind fiecare turti¡å câte uneia din fetecare umblå dupå måriti¿. Cheamå apoi câinele casei ¿i pe a cårei turti¡å o

apucå câinele întâi, acea fatå se va mårita înaintea celorlalte. Apoi pe rândse vor mårita fetele, dupå ordinea în care a mâncat câinele celelalte turti¡e.¥n alte pår¡i se fac col¡una¿i, gålu¿te sau se a¿eazå pe scândurå cocolo¿i demåmåligå sau bucå¡i de slåninå ¿i se cheamå câinele, iar pe alocuri pisica,så le månânce.

Pentru a ¿ti din ce parte vor veni peti¡orii sau ursitul fiecåreia, feteleiau din caså câte nouå linguri ¿i, ie¿ind în ogradå, înainte de cântatulcoco¿ilor, se suie pe poartå ¿i ascultå cu luare aminte. Dincotro vor cânta

coco¿ii întâi sau din ce parte vor auzi låtrând câinii, din partea aceea le vor veni pe¡itorii sau ursi¡ii.


33/248

33 Lumea basmelor

Unele fete încalecå pe fåcåle¡ ¿i strigå: „U! ursitorul meu! încotro e¿ti?“ªi din care parte încep a låtra câinii, dintr-acolo cred cå le va veni ursitul.

Fata care nu e mul¡umitå de acest oracol, se duce în co¿arul vitelor.

Acolo atinge cu piciorul un bou sau o vacå culcatå ¿i-i strigå: „Håi, estimp!“Dacå vita se scoalå, atunci fata se va mårita chiar în câ¿legile acelea. Dacå înså vita nu se scoalå la prima loviturå, îi mai då o datå cu piciorul, strigându-i:„Håi, la anul!“ Dacå iarå¿i nu se scoalå, continuå så loveascå vita cu piciorul,strigând pe rând: „Håi, la doi! Håi, la trei!“ ¿i a¿a mai încolo, pânå se scoalå vita. La strigarea la care se ridicå boul sau vaca, atunci crede fata cå se va mårita. Vai înså de sårmana fatå a cårei vitå nu se va scula de jos: toatå ziua va plânge, fiind convinså cå va împleti cosi¡a albå.

Cel mai bun oracol e socotit înså porcul. Fata se duce la cocina râmåtorilor ¿i începe så strige rar: „Huido, acum! Huideo, la anul! Huideo,la doi!“ ¿i a¿a mai încolo. La care strigare porcul binevoie¿te så se trezeascå ¿i råspunde printr-un grohåit, în acel an fata se va mårita.

Alteori, fata se duce pe întuneric în staulul oilor, prinde una din ele ¿io leagå cu un fir ro¿u pe dupå gât. A doua zi de diminea¡å se duce în staulså vadå oaia pe care a însemnat-o. Dacå oaia e tânårå, atunci ¿i ursitul ei va fi tânår ¿i frumos. Dacå oaia e båtrânå, va avea parte de un om båtrân. Dacå

firul e legat la gâtul unui berbec, atunci... nunta e aproape.¥n afarå de acestea, mai sunt ¿i alte o mul¡ime de practici magice

privitoare la måriti¿, din care vom în¿ira numai câteva.Se iau douå fire de pår de porc de o lungime egalå, unul menit fetei ce

vrea så se mårite, iar celålalt menit flåcåului care-i e drag. Se pun amândouå firele pe vatra încålzitå, dupå ce s-a dat spuza la o parte. Dacå perii, dincauza cåldurii, se apropie unul de altul ¿i se încolåcesc, e semn bun pentrutinerii îndrågosti¡i; nu le råmâne decât så se gåteascå de nuntå. Dacå înså,

dimpotrivå, firele se depårteazå unul de altul, apoi så-¿i ia gândul de la acelflåcåu, cåci o va lua la Pa¿tele cailor.¥n unele pår¡i ale Moldovei se iau douå boabe de orz ¿i se aruncå în

vatra focului. Dacå unul din boabe sare în sus, e semn cå fata se va mårita:dacå înså boabele se învârtesc numai în foc, fårå så sarå în sus, apoi fata så-¿i ia gândul de la måriti¿.

Alte fete aruncå, pe rând, ciubota sau papucul peste caså. ¥ncotro va cådea încål¡åmintea cu vârful, din acea parte va veni ¿i ursitul fiecåreia.

¥n Moldova, fata pregåte¿te pe maså douå tacâmuri ¿i bucate fåcuteanume. Când bate miezul nop¡ii, fata zice: „Poftim la maså!“ sau bate în


34/248

34 I.A. CANDREA

u¿å, zicând: „Urs, ursitul meu,/ Care-i dat de Dumnezåu,/ Vin’ de stå cunoi la maså!“ Atunci ursitul ei, sau umbra lui, råsare ca din påmânt, sea¿eazå la maså ¿i månâncå cu dânsa.

Vråjile pe care le fac fetele în pielea goalå sunt foarte råspândite.La miezul nop¡ii, fata se dezbracå în pielea goalå ¿i aleargå a¿a

dezbråcatå de trei ori în jurul casei, ¿i... ori î¿i vede ursitul, ori capåtå opneumonie, care o vindecå pe veci de måriti¿.

Alteori fata ia o oglindå ¿i lipe¿te în fiecare din cele patru col¡uri câteo lumânare aprinså. Apoi se despoaie pânå-n brâu, î¿i desplete¿te pårul ¿iocole¿te de trei ori masa pe care a a¿ezat oglinda. Apoi se uitå în oglindå ¿i-¿i vede ursitul.

¥n alte pår¡i, fata se duce la trunchiul unde se despicå lemnele, sedezbracå în pielea goalå ¿i seamånå la trunchi såmân¡å de cânepå. Dupå aceea î¿i ia straiele în mânå ¿i face ca ¿i cum ar da cu grebla. Se îmbracå apoi cu cåma¿a ¿i se duce în caså de se culcå, punând celelalte straie subpernå. Peste noapte, fata î¿i viseazå ursitul.

¥n Bucovina se zice cå e de ajuns ca fata, când se culcå, så-¿i punå straiele pe maså, ca så-¿i viseze ursitul.

(Apårut în volumul Grai, datini, credin¡e, Bucure¿ti, an 1939)


35/248

OUÅLE ROªII

Originea ouålor ro¿ii se pierde în negura veacurilor celor mai îndepårtate.

Izvoarele istorice ne informeazå cå încå din anul 772 î.Hr. se obi¿nuia în China, cu ocazia sårbåtorii Tsing-ming, så se ofere în dar ouå colorate.Aceastå sårbåtoare se serbeazå la începutul lui aprilie, când iarba e verde,culoare numitå în chineze¿te tsing, ¿i când aerul e curat, adicå ming, cu alte

cuvinte, exact în aceea¿i epocå când cad Pa¿tile. Alåturi de sårbåtoarea Anului Nou ¿i aceea a Lanternelor, sårbåtoarea Tsing-ming e cea mai însemnatå din Imperiul ceresc. ¥n analele dinastiei Tang, se recomanda, înanul 600, påstrarea acestei datini, care ¿i aståzi a conservat la chinezistråvechea ei însemnåtate.

La vechii per¿i, ca ¿i la persanii de aståzi, era obiceiul ca, la sårbåtoarea primåverii, så-¿i dåruiascå unul altuia ouå de diferite culori.

Tot astfel, la vechile popoare slave, exista datina ca, la sårbåtoarea primåverii, så se ofere în dar ouå ro¿ii.

La romani, tinerii vopseau ouåle în ro¿u ¿i, pe lângå alte daruri ce-¿itrimiteau la sårbåtoarea lui Ianus, figurau ¿i aceste ouå, pe care le întrebuin¡au¿i la anumite jocuri. Ouåle mai erau întrebuin¡ate ¿i la unele ceremoniireligioase, în special la acelea ale expia¡iunilor.

La vechii germani, oul avea de asemenea o însemnåtate simbolicå.¥ntr-un sarcofag de piatrå, în care se afla scheletul unei fete, dezgropat la Worms în anul 1897, s-au gåsit ouå colorate, pe lângå monede care dataudin anul 320 î.Hr.

Se na¿te acum întrebarea: ce rost avea oul, la toate aceste popoare, înceremoniile lor religioase, ¿i mai ales la începutul primåverii? Råspunsulni-l dau concep¡iile celor mai multe popoare din antichitate cu privire la cosmogonie, adicå la crea¡ia lumii, ¿i la cosmologie, adicå la ideea pe care¿i-o fåceau despre alcåtuirea universului.

Chinezii aveau credin¡a cå „cerul împreunå cu påmântul sunt ca un oude pasåre; cerul e înveli¿ul påmântului, precum coaja oului e înveli¿ul gål-benu¿ului“.

Vechii per¿i credeau de asemenea cå „cerul ¿i påmântul, ¿i apa, ¿i tot ce este sub cer, toate sunt închise ca într-un ou; cerul e deasupra ¿i dedesubtul


36/248

36 I.A. CANDREA

påmântului, iar påmântul e înåuntrul cerului, ca ¿i gålbenu¿ul în ou“. La începutul lumii, ziceau ei, nu se afla nimic, afarå de Dumnezeu, ¿i noaptea haosului domnea peste spa¡iu. ¥n cele din urmå apåru un ou; noaptea îl

acoperi cu aripile ei ¿i oul fecundat se deschise. Soarele ¿i luna ie¿irå din el¿i se ridicarå pe cer, iar Påmântul, fiind mai greu, se låså în jos.

Eusebius raporteazå o credin¡å a fenicienilor, dupå care, din noianulprimitiv, råsare un ou, care se desparte în cer ¿i påmânt ¿i din care råsaresoarele ¿i luna. La indieni, zeul Puru se na¿te dintr-un ou.

La egipteni, crea¡ia lumii începe cu formarea unui ou pe întinsul apelor care au fost dintru-ntâi. ªi la vechii greci, Empedokles compara Universulcu un ou ¿i tot astfel, mai târziu, Epicur.

Ceea ce e mai curios e cå pânå în ziua de aståzi poporul nostru a påstrat pe alocuri aceastå concep¡ie milenarå despre alcåtuirea Universului. Unmo¿neag din comuna Piscu, jude¡ul Dolj, îmi comunicå: „påmântul e închipul unui ou; fundul oului e påmântul, iar vârful e cerul; el stå pe apå “.

Desigur cå nu forma oului a fåcut så se nascå compara¡ia Universuluicu oul, ci faptul cå acesta a fost considerat ca simbol al vie¡ii. De aici apois-a dezvoltat ideea cå oul stå la baza crea¡iei.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât însu¿i soarele a fost comparat cu un ou.

Cu chipul acesta, oul devine izvorul de luminå care då na¿tere la toate. La egipteni, în special, gåsim aceastå concep¡ie: din oul care s-a format deasupra apelor nemårginite de la începutul lumii a izvorât Râ, lumina zilei, cauza imediatå a vie¡ii. Zeul Amon-Râ iese ¿i el din ou. Acest zeu, care simboliza soarele, se ridicå deasupra apelor ¿i începu så dea na¿tere planetelor. Soarelee acela care produce vegeta¡ia: aceasta e baza cosmogoniei egiptenilor.

¥n felul acesta, din vremurile cele mai vechi, oul fiind considerat ca simbol al crea¡iei ¿i al rodniciei, ¿i, în acela¿i timp, ca simbol al soarelui,

producåtor a tot ce cre¿te pe påmânt, a råmas pânå în ziua de aståzi ca simbol al vie¡ii înse¿i ¿i al reînvierii naturii. Abia târziu Biserica cre¿tinå a adoptat pretutindeni oul ca simbol al Mântuitorului, care, ie¿ind dinmormânt, s-a întors la via¡å, ca ¿i puiul ce iese din gåoacea oului, care emormântul lui. Prin Bisericå, vechiul obicei pågân de a-¿i dårui unul altuia ouå, de Pa¿ti, la începutul primåverii, când natura reînvie, s-a întins din ce în ce mai mult. La început, ouåle începurå a fi colorate în galben ¿i ro¿u,culorile soarelui, mai târziu furå decorate cu chipul Mântuitorului, cu figuri

de îngeri, cu un miel, simbol al nevinovå¡iei etc. La germani, în loculouålor de jertfå, care, în epoca pågânå, erau puse de preo¡i pe altarul zei¡ei


37/248


38/248

38 I.A. CANDREA

luarå dupå dânsa ¿i cât pe ce s-o prindå. Ei tot aruncau dupå dânsa cubolovani. Sfânta Fecioarå ridica bolovanii ¿i-i arunca înapoi, iar dinbolovani se fåcurå ouå ro¿ii. Ovreii, ajungând la ouå ¿i våzându-le ro¿ii, nu

se puteau mira îndeajuns de frumuse¡ea lor. Oprindu-i astfel din drum,Maica Domnului a putut scåpa de urmårirea lor. Dupå o altå versiune,ovreii, våzând ouåle, ar fi întrebat-o ce noimå au, iar Preacurata Fecioarå le-ar fi råspuns: „Sunt ouå ro¿ii, cåci azi e ziua de Pa¿ti ¿i a¿a va fi cât elumea “. ¥n altå legendå e vorba de Iisus, care, dupå ie¿irea din templu, ar fifost urmårit de ovrei ¿i bombardat cu pietre. Aceste pietre, Iisus, cu puterea lui dumnezeiascå, le-a prefåcut în ouå ro¿ii. De atunci cre¿tinii, spre aducereaminte, fac ouå ro¿ii de Pa¿ti.

3. Dupå învierea Mântuitorului, o precupea¡å ovreicå ståtea în pia¡a din Ierusalim cu douå co¿uri de ouå de vânzare. Un cumpåråtor trece pelângå dânsa ¿i-i strigå: „– Hristos a înviat!“ „– Ce tot îndrugi acolo? – råspunde precupea¡a, o mai învia Hristos când s-or face ouåle astea din albe în ro¿ii“. N-apucå så rosteascå cuvintele acestea ¿i, så vezi minunea: toateouåle din cele douå co¿uri se fåcurå deodatå ro¿ii. De atunci a råmas datina de a se face ouå ro¿ii de Pa¿ti.

4. ¥n altå legendå se vorbe¿te de apostolul Simon. Acesta se duse într-ozi så-¿i cultive ogorul, luându-¿i ca merinde în traistå o pâine ¿i câteva ouå.Pe drum îl întâlni pe Mântuitorul, care-¿i ducea crucea ¿i nu mai putea deobosealå. Simon îi luå crucea de pe umeri ¿i o duse el pânå în dreptulogorului såu, apoi o înapoie lui Iisus. Dupå ce-¿i lucrå câmpul, fiind obosit ¿i flåmând, dezlegå traista ca så mai îmbuce ceva. Când colo, ce så-i vadå ochii? ¥n loc de pâine obi¿nuitå, gåsi în traistå o pascå, iar în locul ouålor

albe, ni¿te ouå ro¿ii de toatå frumuse¡ea. Aceastå minune o povesti Simonfemeii sale ¿i cunoscu¡ilor, cari recunoscurå cå e un semn ceresc ¿i de atuncise face la Înviere pascå ¿i se ro¿esc ouåle.

5. ¥n altå povestire se zice cå Maica Domnului a adus o co¿arcå cu ouå,ca s-o ofere acelora cari îl chinuiau pe Iisus råstignit, rugându-i cu lacrimi în ochi så le fie milå de suferin¡ele lui. Dar ei râserå ¿i tot mai mult îlchinuirå. Atunci Sfânta Fecioarå se a¿ezå lângå cruce, puse co¿arca cu ouå

alåturi ¿i începu a plânge cu foc. Din sângele care curgea din rånile lui Iisuscåzurå stropi în co¿arca cu ouå. Unele se împestri¡arå, iar altele se fåcurå


39/248

39 Lumea basmelor

ro¿ii de sânge, ca ¿i când ar fi fost boite. Mântuitorul, aruncându-¿i privirilespre ouå ¿i våzând cum se înro¿iserå, zise cåtre cei de fa¡å: „De acum înainte så face¡i ¿i voi ouå ro¿ii ¿i împestri¡ate de Pa¿ti, ca så vå aduce¡i

aminte de råstignirea mea “.

Mai sunt ¿i alte legende caracteristice, dar trec peste ele.Nu vå voi vorbi nici despre me¿te¿ugul boirii ouålor, nici despre ouåle

scrise sau încondeiate, împistrite sau muncite. Voi aminti numai câteva credin¡e ¿i datini în legåturå cu ouåle de Pa¿ti.

a) ¥n cele mai multe pår¡i ale ¡årii, întorcându-se de la bisericå, to¡i ai

casei se a¿azå la maså, gustând mai ales din ouåle ¿i pasca sfin¡itå. Dupå ce-¿i pun apoi stomacul bine la cale ¿i mai trag câte o leacå de båuturå,gospodarul ia douå ouå ro¿ii, då unul din ele nevestei ¿i-i zice: „– Hristosa înviat!“ Dânsa råspunde: „– Adevårat c-a înviat!“ Apoi o invitå så ciocneascå ouåle, cu cuvintele: „– Hai så ciocnim ouå, ca så ajungem ¿i la anul Pa¿tile cu bine, iar dupå moarte så ne vedem iar în cer “.

b) Copiii, în special, sau flåcåii cu fetele ciocnesc ouåle unii cu al¡ii,iar acela al cårui ou se sparge trebuie så-l dea neapårat aceluia al cårui ou a råmas întreg.

Ciocnirea ouålor e obi¿nuitå ¿i la toate popoarele slave, la germani,francezi etc. Obliga¡ia de a da oul spart învingåtorului e aceea¿i ¿i la acestepopoare. La noi se zice cå cel ce nu vrea så-¿i dea oul spart dupå ciocnire învingåtorului, acela îl va mânca pe lumea cealaltå împu¡it sau cu påcurå.Al¡ii spun cå dacå nu då oul ciocnit, îi vor ie¿i gâlci ¿i buboaie cât oul.

c) Când ciocne¿te ouåle bårbatul cu femeia, al cui nu se va strica, acela va tråi mai mult.

d) O credin¡å foarte curioaså a românilor, pe care o gåsim håt, departe,

tocmai în Silezia, e urmåtoarea: e bine så ¡ii minte cu cine ai ciocnit ouå întâi în ziua de Pa¿ti, cåci, dacå, din întâmplare, ai råtåcit drumul în vreopådure, så te gânde¿ti numaidecât la cel cu care ai ciocnit oul ¿i gåse¿ti îndatå drumul pe care ai venit.

e) Un ou ro¿u de la Pa¿ti e bine så-l påstrezi ¿i så-l pui vara în patul cugândacii de måtase, ca så nu ¡i se deoache gândacii sau gogo¿ile de måtase.¥n acela¿i fel procedeazå ¿i bulgarii, cultivatori de viermi de måtase.

f) Dacå vrei så ¿tii de e¿ti cu noroc, ia cu tine în ziua de Pa¿ti un ou

ro¿u. Dupå ce oul s-a sfin¡it, auzind Evanghelia, pune-l de-o parte ¿i-lpåstreazå pânå la anul. Atunci îl spargi ¿i, de va fi aproape gol, så ¿tii cå


40/248

40 I.A. CANDREA

e¿ti sec de noroc; dacå, dimpotrivå, e plin, vei avea noroc în via¡å. Aceea¿icredin¡å o au ¿i bulgarii.

g) ¥n diminea¡a zilei de Pa¿ti, când te speli, pune în cana cu apå un ou

ro¿u ¿i un ban, ¿i atunci vei fi rumen la fa¡å ¿i sånåtos tot anul.h) Cojile ouålor ro¿ii joacå ¿i ele un rol însemnat în credin¡ele ¿i datinile

poporului.i) Cojile de ouå ro¿ii se aruncå de obicei, în timpul Pa¿tilor, pe ape

curgåtoare. De ce? Pentru ca så ajungå pânå la rohmani. Dar cine sunt rohmanii? Dupå credin¡a românilor din nordul Moldovei, din Bucovina ¿idin Basarabia, rohmanii sau blajinii sunt un popor care ar locui, în apropierede Ierusalim, sau pe lângå mare, dupå al¡ii – dedesubtul påmântului. Ace¿ti

rohmani sunt foarte buni la inimå, postesc opt såptåmâni întregi, din carepricinå sunt foarte plåcu¡i lui Dumnezeu, care de mult ar fi pråpådit lumea pentru påcatele noastre, dacå n-ar fi fost ace¿ti blajini care se roagå ¿ipentru noi. Tråind departe de noi ¿i neavând rela¡ii decât cu pågânii, rohmaniin-ar ¿ti niciodatå când vin Pa¿tile ¿i nu le-ar putea serba nicicând, dacå n-ar vedea plutind pe apå cojile de ouå ro¿ii aruncate de noi.

Dupå al¡ii, rohmanii ar fi a¿a de såraci, încât nu-¿i pot îngådui niciodatå så månânce ouå. Prind înså cojile de ouå, aruncate de noi, curå¡å pieli¡a ce

se gåse¿te pe partea dinåuntru a cojilor ¿i o pun în bucatele lor, ca så se înfrupte måcar cu atâta. Al¡ii mai povestesc cå rohmanii sunt ni¿te piticia¿a de mårun¡i la trup, cå, din råmå¿i¡ele aflate într-o coajå de ou, s-ar såtura doisprezece rohmani.

j) ¥n ziua de Pa¿ti, zice poporul, så nu arunci ghiocile ouålor afarå,cå-¡i arunci norocul ¿i rodul.

Precum se vede, oul e pus în legåturå cu rodnicia påmântului, ceea cevine så confirme cele spuse înainte cu privire la originea ouålor ro¿ii. De

aceea, în Bucovina, când oamenii pornesc la arat, aruncå înaintea boilor unou sau coji de ouå. Tot acolo, såmân¡a se strope¿te cu agheasmå ¿i se pune însac, dupå ce a fost amestecatå cu sfin¡ituri de la Pa¿ti, adicå cu pascå ¿i coji deouå, la care s-a adåugat ¿i slåninå. Acestea ne amintesc datinele din Rusia ¿idin unele regiuni ale Germaniei, unde, când se scoate întâi plugul la arat,trebuie så treacå înainte de toate peste o pâine ¿i un ou, sau amândouå acestea se îngroapå în ogorul semånat. Aiurea se vârå în primul snop secerat o pâine¿i un ou de Pa¿ti, ca rodul anului urmåtor så fie cât se poate de bogat.

O altå datinå, în legåturå cu rodnicia påmântului, e aceea a Caloianului,care se obi¿nuie¿te pe alocuri pentru a aduce ploaia atât de trebuincioaså


41/248

41 Lumea basmelor

semånåturilor, mai ales la anumite epoci ale verii. Caloianul, care e o påpu¿å fåcutå din lut, se împodobe¿te ¿i el cu coji de ouå ro¿ii påstrate de la Pa¿ti.La bulgari, Caloianul, numit Gherman, e împodobit pe cap cu o coajå de

ou ro¿u, în loc de pålårie. Aceea¿i împodobire cu coji de ouå ro¿ii o gåsimla alte popoare, dar cu prilejul ornamentårii pomului de Arminden, adicå de întâi mai.

Pentru a încheia, voi reaminti o credin¡å a poporului nostru cu privirela cutremure. „Când Iuda l-a vândut pe Hristos, Dumnezeu l-a luat ¿i l-a legat de stâlpul påmântului ¿i l-a blestemat så stea acolo pânå la a doua venire, adicå pânå la sfâr¿itul lumii. Iuda, ca så gråbeascå pråpådul lumii,s-a apucat så roadå furca de care se sprijine¿te påmântul. El ar sfâr¿i de ros

toatå furca, dacå nu s-ar face ouå ro¿ii; cåci, în vreme ce blestematul se uitå la ouå ¿i se mirå de frumuse¡ea lor, Dumnezeu se gråbe¿te de împline¿te cufier partea roaså de vânzåtorul Mântuitorului“.

Precum vede¡i, salvarea påmântului stå în mâinile voastre, oamenibuni. Påstra¡i datina stråmo¿eascå, face¡i ouå ro¿ii ¿i cât mai frumoase, ca Iuda så ca¿te ochii cât mai mult la ele, iar stâlpul påmântului så poatå cre¿tela loc în vremea aceasta.



42/248

CUTREMURELE ¥N CREDINºELE POPORULUI

Prezintå un deosebit interes din punct de vedere folcloric interpretarea pe care o då poporul cutremurelor de påmânt, pårerea pe care o are cuprivire la originea lor, credin¡ele în legåturå cu zguduirile globului nostru,credin¡e pe care le întâlnim, în esen¡a lor, de la o margine pânå la cealaltå a påmântului.

Pårerea în general admiså e cå påmântul e întins ca o fa¡å de maså, e

rotund ca un disc ¿i plute¿te pe apå. Mai întâlnim credin¡a cå påmântul e ca un ou sau ca un pepene ¿i plute¿te pe apå, fårå så se înece, cum nu se îneacå nici oul, nici lubeni¡a. Pentru mai multå siguran¡å, påmântul e sus¡inut pesuprafa¡a apei de mai mul¡i stâlpi, cårora poporul le zice furci, mai adesea în numår de patru, care sunt de fier sau de argint, de cearå sau de piatrå.Capetele de jos ale acestor stâlpi se sprijinå pe spinårile mai multor pe¿ti, a unuia sau ale mai multor bivoli, pe spinarea unui bou, a unui urs, a uneiscorpii sau a unei broa¿te ¡estoase. Dupå al¡ii, furcile acestea se reazimå pe

coarnele unuia sau a mai multor tauri ori bivoli, ale unui cerb etc. ¥n alteregiuni se crede cå stâlpii påmântului sunt sprijini¡i pe umerii lui SimionStâlpnicul, un fel de uria¿ cre¿tin care s-a substituit lui Atlas din mitologia greco-romanå.

Acestea sunt, în rezumat, credin¡ele românilor despre scoar¡a påmânteascå.Så examinåm acum cauzele cutremurelor, a¿a cum ¿i le închipuie poporulnostru, comparându-le cu credin¡ele pe care le gåsim la toate popoarele de pepåmânt. Iatå elementele pe care le constatåm pretutindeni:

1. Dedesubtul scoar¡ei påmântului e o întindere imenså de apå.2. Coaja påmântului e socotitå ca un fel de disc rotund.3. Acest disc nu plute¿te pe apå, ci se sprijinå pe unul sau mai mul¡i

stâlpi.4. Capetele de jos ale stâlpilor sunt a¿ezate pe unul sau mai mul¡i pe¿ti,

pe o broascå ¡estoaså sau pe o scorpie, ori pe spinarea unuia sau a maimultor boi, bivoli, elefan¡i etc.

5. Mi¿carea fåcutå întâmplåtor sau cu voin¡å de ace¿ti sus¡inåtori aistâlpilor produce cutremurele de påmânt.


43/248

43 Lumea basmelor

Aceste elemente, în totalitatea lor sau numai în parte, le gåsim råspânditepe toatå suprafa¡a globului. Le aflåm la mai toate popoarele din Europa (albanezi, bulgari, ru¿i, germani, provensali etc.); le întâlnim la neamurile

asiatice: la japonezi, la laosienii din Siam, la buria¡i (popor mongol dinSiberia de miazåzi), la indieni, în vechea cosmogonie iranicå, la vechii evrei(comp. cartea I-a a lui Samuel, 2,7: „stâlpii påmântului sunt ai lui Iehova ¿ideasupra lor a a¿ezat lumea“); apoi în America, la locuitorii din Groenlanda,din insulele Oceanului Pacific, în sfâr¿it, în Australia, la popoarele dinSumatra, din insulele Java, Celebes, Moluce, Filipine, Noua-Zeelandå etc.

Så cercetåm mai de aproape fiecare din aceste credin¡e ¿i så analizåmcauzele care au determinat ca acelea¿i idei så încol¡eascå în mintea atâtor

popoare råzle¡e, care n-au nici o comunitate de origine între ele.

I. Credin¡a cå sub scoar¡a påmântului s-ar afla numai apå a trebuit så se înrådåcineze la toate popoarele primitive din urmåtoarele împrejuråri:

1. Soarele, observat pe mare sau pe apå întinså, la råsårirea lui paretotdeauna cå iese din apå.

2. Toate izvoarele ¡â¿nesc din påmânt.3. Såpând mai adânc într-un loc, se då mai totdeauna de apå, de unde

¿i procedeul de a såpa pu¡uri, pe care-l gåsim la toate popoarele primitive.De unde putea proveni aceastå apå, dacå nu din imensa, nesecata mare fårå fund, peste care e a¿ezatå scoar¡a påmânteascå?

II. Credin¡a despre rotunjimea scoar¡ei påmânte¿ti trebuie så-¿i aibå originea în observa¡ia fåcutå, fie la ¿es, fie pe mare, cå orizontul se deseneazå totdeauna printr-o linie perfect circularå, ¿i aceasta pentru motivul cå raza vizualå a observatorului se întinde la o distan¡å egalå în toate direc¡iile.Omul primitiv, fårå så-¿i explice lucrul acesta, constatå numai cå el ocupå

centrul unui disc perfect rotund.

III. Discul acesta nu putea fi imaginat ca plutind deasupra apei, cåci,ori s-ar fi cufundat cândva, ori n-ar fi avut stabilitatea pe care i-o constatauprimitivii. De aici pårerea cå trebuie så fie sprijinit pe ni¿te stâlpi solizi.

IV. Deoarece apa, aflåtoare dedesubtul påmântului, e fårå fund, capetelede jos ale stâlpilor trebuie neapårat så se sprijine pe ceva rezistent. De aici

credin¡a rezemårii lor pe spinårile unor pe¿ti, ale unor broa¿te, ale unor bivoli etc.


44/248

44 I.A. CANDREA

V. Animalele pe care se sprijinå ace¿ti stâlpi nu pot sta ve¿nic imobile.Cum înså cea mai micå mi¿care pe care o fac se repercuteazå la stâlpul depe spinarea fiecåreia din aceste vie¡uitoare ¿i de aici la scoar¡a påmâneascå,

a¿ezatå pe ace¿ti stâlpi, urmeazå în mod firesc ca aceastå scoar¡å så se mi¿te¿i ea, producând astfel cutremurul.

Deosebit de aceste concep¡ii aproape universale cu privire la cauzelecare provoacå cutremurele, poporul nostru mai are ¿i alte credin¡e, pe carele redau a¿a cum mi-au fost comunicate din diferite regiuni ale ¡årii.

„Pe¿tele care ¡ine påmântul stå acolo, såracul, neclintit; dar, cândamor¡e¿te ori când råsuflå, mi¿cå oleacå din coadå ¿i atunci påmântul se

cutremurå “.„Påmântul e a¿ezat pe un picior, ¿i acest picior e a¿ezat pe spinarea

unei broa¿te mari cât toate zilele. Broasca stå în apa unei måri fårå margini,care este pe sub påmânt. Când broascå se mi¿cå de la un loc la altul pe subapå, atunci se mi¿cå påmântul, mai tare sau mai încet, dupå cum se mi¿cå ¿ibroasca. Dacå broasca s-ar mi¿ca mai tare prin apå, s-a surpa påmântul peunde nu e a¿ezat bine“.

„Påmântul îl ¡ine un bou cu coarnele lui. Când vine dracul înaintea

boului ¿i-i cere så-i dea påmântul, boul se scuturå ¿i atunci påmântul secutremurå “.

„Påmântul e ¡inut de un bivol mare pe coarne. Când ostene¿te bivolul, îl schimbå pe alt corn, ¿i atunci se cutremurå påmântul, zicând cå s-a îngreunat de påcatele oamenilor “. Påmântul se cutremurå câteodatå, fiindcå bivolulse scuturå de greutate. Dacå bivolul va îmbåtrâni ¿i va muri, o så moarå ¿ipåmântul, ¿i cu el se va scufunda toatå lumea, ¿i va fi sfâr¿itul lumii.

Macedo-românii cred cå påmântul se cutremurå când boul de sub dânsul

î¿i mi¿cå urechea. Armenii zic cå påmântul se cutremurå când pe acel bou îl supårå mu¿tele. Dacå sunt patru boi care sprijinå påmântul, acesta se va cutremura când boii î¿i vor mi¿ca urechile.

¥n jude¡ul Constan¡a se zice cå taurul care sus¡ine påmântul stå cupicioarele pe o corabie: corabia stå pe apå, iar în apå e un pe¿te mare.Câteodatå Satana vine la taur ¿i-i vârå un ¡ân¡ar în nas, care-l pi¿cå. Taurul începe så se scuture ¿i atunci påmântul se clatinå, dar Dumnezeu vine îndatå ¿i-l potole¿te.

Vechile credin¡e pågâne despre originea cutremurelor au fost altoite înurmå cu elemente cre¿tine. Astfel:


45/248

45 Lumea basmelor

„Când Iuda l-a vândut pe Hristos, Dumnezeu l-a luat ¿i l-a legat destâlpul påmântului, ¿i l-a blestemat så stea acolo legat pânå la a doua venire,adicå pânå la sfâr¿itul lumii. Iuda, ca så gråbeascå pråpådul lumii, s-a apuca så roadå furca ce sprijine¿te påmântul, ¿i roade, ¿i roade, pânå se sub¡iazå într-atât, cå påmântul începe så se clatine. Iuda ar sfâr¿i de ros toatå furca dacå nu s-ar face ouå ro¿ii, cåci, în vreme ce blestematul se uitå la ouå ¿i semirå de frumuse¡ea lor, Dumnezeu se gråbe¿te de împline¿te cu fier partea roaså de vânzåtorul Mântuitorului“.

Iuda roade mereu furca påmântului, dar când iese o datå pe an så vazå colindåtorii la Cråciun, furca cre¿te la loc ¿i påmântul nu se mai scufundå.Maica Precista are grijå så-l cheme så se uite la cei ce umblå cu colinda.„Iuda roade mereu cei doi stâlpi ce sus¡in påmântul, dar când vede colinda,adicå bå¡ul înflorat al colindåtorilor de la Cråciun, pânå så o priveascå,Dumnezeu aruncå fier în rosura stâlpului. Iuda iar roade pânå la Pa¿ti, cândvede ouå ro¿ii ¿i, pe când Iuda se uitå la ele, Dumnezeu iarå¿i întåre¿testâlpii ro¿i de vânzåtorul lui Hristos, ¿i a¿a nu poate niciodatå så scufundepåmântul“.

„Iuda roade neîncetat cei trei stâlpi ai påmântului. Se opre¿te de rosnumai când vede femeile sau copiii clåtind doni¡ele la fântânå sau la gârlå înainte de a lua apå. Iuda stå ¿i se mirå cå de ce oare le-o fi clåtind, cåci tot apå a fost în doni¡e, ¿i tot cu apå se vor umplea. ¥n timpul acesta, Dumnezeu,cu puterea sa, îngroa¿å îndoit stâlpii ro¿i de Iuda “.

„Iuda, legat de una din furcile påmântului, roade întruna din furcå, cugândul så scufunde påmântul. Se opre¿te de ros numai când stå så ascultecum femeile rad copaia dupå ce au fråmântat pâinea ¿i când rad fåcåle¡uldupå ce au fåcut måmåliga. ¥n vremea aceasta, Dumnezeu pune la loc partea roaså de Iuda “.

„Iuda roade fårå întrerupere furca påmântului. Dar când femeile râcâieturtele de pâine cu cu¡itul, atunci Iuda ascultå ¿i în timpul acesta furca påmântului cre¿te la loc“.

„Iuda roade mereu din furcile påmântului, dar se opre¿te numai cândsunå våtraiul, de aceea se pune la våtrai câte o toartå. ¥n timpul acesta,furca roaså cre¿te la loc“.

„Iuda, legat pânå la sfâr¿itul veacurilor de furca pe care se reazimå påmântul, se supårå câteodatå. ªi, punând mâna pe stâlp, îl zgâl¡âie, ca så råstoarne påmântul, ¿i atunci påmântul se cutremurå “.


46/248

46 I.A. CANDREA

„Iuda e legat cu un lan¡ gros de fier de unul din stâlpii påmântului.Când trage de lan¡, se cutremurå påmântul. De ar ¿ti el când e ziua lui, ar pråpådi lumea. El tot roade din stâlp, ca så se scufunde påmântul, dar, când

doarme, Sf. Ilie îngroa¿å de nouå ori mai mult stâlpul ros de Iuda “.„La doi din stâlpii påmântului stau de pazå doi îngeri, la altul stå Sf.

Ilie, iar la al patrulea stau înghesui¡i Scaraoschi cu diavolii lui. Când Sf.Ilie cheamå îngerii la slujbå, diavolii vor så-i opreascå. Atunci Sf. Ilie se ia cu biciul dupå ei ¿i, în zarva aceea, stâlpii råmânând nesprijini¡i, påmântulse clatinå “.

„Scaraoschi, tatål dracilor, trimite to¡i dracii lui mai mici så roadå furcile påmântului. Aceasta se întâmplå pe când îngrijitorul furcilor doarme.

¥ndatå înså ce vin dracii, el se de¿teaptå ¿i-i ia la goanå, iar påmântul råmâneneclintit “.

„De stâlpul din mijloc al påmântului stå legat tartorul cel mare aldiavolilor. Când Dumnezeu trece în «inspec¡ie», tartorul înfrico¿at sesmunce¿te ca un câine în lan¡ ¿i påmântul se cutremurå “.

¥n Slavonia e credin¡a cå påmântul e un disc rotund, înconjurat de mare.Acest disc e sprijinit de un stâlp gros de fier. Dumnezeu a a¿ezat pe Satana la capåtul de jos al stâlpului, ca så-l roadå. Când va fi ros tot stâlpul, va fi sfâr¿itul

påmântului. Dar Dumnezeu, fiindu-i milå de omenire, coboarå stâlpul câtepu¡in mai jos, ca Satana så mai aibå ce roade. La fiecare coborâre a stâlpului, sezguduie påmântul ¿i se produce cutremurul (S. Krauss, Tausend Sagen, 63).

Tot în Slavonia: Påmântul se sprijinå pe o mul¡ime de stâlpi. De unuldin ace¿tia e legat cu lan¡uri Satana, care roade de stâlp. La ¿apte ani,stâlpul e ros ¿i se rupe în douå, pricinuind un cutremur. Atunci Dumnezeuleagå pe Satana de un alt stâlp, care iarå¿i e ros ¿apte ani, ¿i a¿a mai încolo.Dacå ar ¿ti cineva câ¡i stâlpi sus¡in påmântul, ar putea prezice când va fi

sfâr¿itul lumii (S. Krauss, Tausend Sagen, 63).Prin Bucovina se zice cå påmântul se cutremurå atunci când scorpia,legatå cu lan¡ de stâlpul påmântului, se scarpinå de acest stâlp.

Prin alte pår¡i, în loc de scorpie întâlnim zgrip¡uroaica, care roademereu stâlpii; când îi roade, påmântul se clatinå. Aceastå zgrip¡uroaicå sehråne¿te cu målaiul ¿i apa ce-i dau oamenii, ¿i anume: målaiul este acela cei se då atunci când femeia, dupå ce a cernut, bate sita de capetele cåpistereica så o scuture, iar apa e aceea pe care o varså femeile la fântânå, când

toarnå întâi din gåleatå, ca så-¿i clåteascå cofa. Urmeazå apoi pricinilefelurite despre cauzele cutremurelor.


47/248

47 Lumea basmelor

Dupå unele credin¡e, påmântul se cutremurå atunci când se bat strigelecu limbile meli¡elor ¿i meli¡oaielor, pe care femeile le laså pe afarå înnop¡ile de Sf. Andrei.

Prin jude¡ul Vâlcea se crede cå påmântul se cutremurå ¿i când necheazå calul lui Alexandru Macedon, Ducipalul care a båut apå vie ¿i nu are moarte.El tråie¿te prin ostroavele pustiilor de måri ¿i, când îi vine dor de ståpânullui, necheazå de se cutremurå påmântul.

¥n alte pår¡i se zice cå „vârcolacii rod stâlpii påmântului, dar sunt demulte ori speria¡i de clopo¡elul lui Alexandru Machedon, ¿i atunci stâlpiicresc la loc“.

Poporul, la noi ca ¿i aiurea, a mai introdus ¿i un element de ordinmoral în credin¡ele lui despre originea cutremurelor. Astfel: Voronca, Datinele ¿i credin¡ele poporului român..., p. 141: „Când se cutremurå påmântul, se uitå Dumnezeu din cer pe påmânt; se uitå supårat de cele cevede, dar numai oleacå deschide ochii, cå, dacå i-ar deschide mai tare, s-ar pråpådi lumea“; „Ghilu¿ul“, I, I. p. 8: „Când se cutremurå påmântul, seuitå Dumnezeu cu un ochi, cå, dacå s-ar uita cu amândoi, s-ar cufunda defricå “ Gorovei, Credin¡i ¿i supersti¡ii ale poporului român, pp. 94, 255 ¿i256. „ªezåtoarea “, III. p. 99: „Se mai cutremurå când se uitå Dumnezeupe påmânt. Când se cutremurå u¿or ¿i pu¡in, atunci Dumnezeu se uitå cu unsfert de ochi la el; când se uitå cu o jumåtate de ochi, se cutremurå mai tare¿i mai mult. Dacå s-ar uita cu un ochi, s-ar cutremura tare de tot, s-ar dårâma casele, ar pråpådi lumea “. Ibidem, II, p. 193: „Când Dumnezeuvede cå råutatea oamenilor este din ce în ce, se uitå cu mânie asupra påmântului, ¿i atunci påmântul de fricå se cutremurå “.

Alteori Dumnezeu pune un picior pe o parte de påmânt, pe margine, ¿ialt picior pe cealaltå margine a påmântului ¿i se leagånå, când pe un picior,când pe celålalt; atunci påmântul se cutremurå, se zgål¡âie încolo ¿i încoace,ca lumea så se înfrico¿eze ¿i så se întoarcå la cåile cele de trai curat.

Se în¡elege, la toate popoarele vom întâlni asemenea credin¡e. Evreii – scrie Sf. Scripturå, – spun cå Iehova „zguduie påmântul din locul såu,de se cutremurå stâlpii såi“.

¥n sfâr¿it, alte pricini ale cutremurului vin din înså¿i partea påmântului.Când påmântul, ca fiin¡å vie, nu mai poate suferi påcatele oamenilor, sescuturå, ca ¿i cum ar cåuta så-¿i lepede o greutate ce apaså asupra sa; ¿iatunci noi sim¡im cutremurul.


48/248

48 I.A. CANDREA

Alteori, ca oricårei vietå¡i, îi vin clipele de slåbiciune, cum se întâmplå,de pildå, în anii când rode¿te mult; atunci tremurå, cum tremurå omulostenit, iar oamenii simt în clipele acelea cutremurul.

Poporul mai zice cå „dacå se cutremurå påmântul de diminea¡å, n-a mâncat lumea, se cutremurå a foamete; când e omul såtul, se cutremurå a bine; iar de s-ar cutremura la miez de noapte, e semn de råzboi“.

Dupå credin¡ele unora, cutremurul de påmânt e înso¡it mai totdeauna de anumite vedenii. Unii spun cå våd fugind cai cu ochii cât talerele, cå vitele fug prin påduri, cå se aud câinii urlând a pustiu, iar al¡ii cå, învântoasele care înso¡esc mai totdeauna cutremurul, mai ales noaptea, sestrecoarå duhurile necurate, care vor så se ascundå de mânia dumnezeiascå.

Ce poate face lumea ca så fie scutitå de cutremur? Iatå råspunsurile pecare le då poporul:

Så påzeascå cele patru posturi orânduite de Dumnezeu.Så nu påcåtuiascå în a¿a chip, încât så-l facå pe Dumnezeu så se uite

încruntat la påmânt.Så nu lase limbile meli¡elor sau meli¡oaielor pe afarå în noaptea de

Sf. Andrei.Så nu mai batå femeile sita de cåpistere, ca s-o scuture de fåinå.

Dacå vå spåla¡i capul seara, nu låsa¡i mult în caså låutoarea, cåci sepoate så se cutremure påmântul ¿i vå va tremura capul cât ve¡i tråi.

Urma¡i aceste sfaturi ¿i, fårå doar ¿i poate, toatå via¡a ve¡i fi feri¡i decutremure (?!).



49/248

VRÅJILE DE PLOAIE

Pe vremile acestea de secetå cumplitå – de¿i pentru moment pare cå am scåpat de ea – m-am gândit cå n-ar fi råu så aduc ¿i eu modestul meutribut de sfaturi pentru cazul, Doamne fere¿te, când Maica Ploaie ar fugiiar de la noi. Se cunosc o mul¡ime de vråji pe care le face poporul, la noi ¿iaiurea, cu ajutorul cårora po¡i aduce – pe sus, dacå nu de bunå voie – îndåråtnica stropitoare cereascå, când î¿i face prea mult mendrele prin alte

meleaguri ¿i nu vrea så dea ¿i pe la noi.Din timpurile cele mai vechi ale omenirii, când indivizii tråiau încontact direct cu natura, fie cå duce via¡a nomadå a påstorului, fie cå trecusela via¡a sedentarå agricolå, omul se uita cu nådejde sau cu groazå la cer. Seuita cu nådejde la fiecare norule¡ de pe bolta cereascå ¿i pândea venirea ploii binefåcåtoare care så facå så încol¡eascå din nou iarba pentru viteleflåmânzite care piereau sub ochii lui, din lipså de på¿une, – sau a¿tepta cu încordare încetarea puhoaielor care se revårsau fårå milå de sus, înecându-i

ogorul ¿i pråpådindu-i bucatele.Imagina¡ia lui populase cerul ¿i soarele, dåtåtorul de luminå ¿i de via¡å,cu tot felul de zeitå¡i ¿i de duhuri, unele binevoitoare, altele du¿månoase, ¿icåtre unele ¿i cåtre altele se adresau rugile lui fierbin¡i, iar pentru împåcarea unora ¿i altora nåscocise tot felul de practice magice, menite så le înduplece.

Ca intermediar între el, omul de rând, lipsit de putere ¿i de ¿tiin¡a necesarå,¿i între aceste divinitå¡i, era vråjitorul, råmas pânå în ziua de aståzi, la multeneamuri sålbatice, singurul transmi¡åtor al dorin¡elor poporului de rând cåtredivinitå¡ile cere¿ti. Vråjitorul acesta avea ¿i are încå oarecum rolul pe care-lare preotul la popoarele civilizate. Singura deosebire pe care o constatåm între vråjitorul omenirii primitive ¿i între preot e cå primul e fåcut råspunzåtor dacå nu ob¡ine de la divinitå¡i realizarea dorin¡elor poporului ¿i plåte¿te adesea cu capul, în chinuri groaznice, crima de a nu fi ¿tiut så îmbuneze duhurilecere¿ti, înduplecându-le så-i satisfacå cerin¡ele.

¥n schimb, vom constata, cu cea mai mare surprindere, cå acelea¿iamenin¡åri, acelea¿i insulte adresate divinitå¡ii sau sfin¡ilor, acelea¿i maltratåriale efigiilor sacre, pe care le practicå sålbaticii, le regåsim, sub o formå mai mult sau mai pu¡in îmblânzitå, la multe din popoarele din Europa,


50/248

50 I.A. CANDREA

chiar la cele mai vechi ¿i mai înaintate pe treapta culturii. Constatåm la acestea påstrarea unor reminiscen¡e milenare, pe care zeci de veacuri deciviliza¡ie n-au putut så le alunge din mintea, din sufletul lor, råmas tot a¿a

de primitiv, tot a¿a de simplist ¿i de naiv, ca ¿i acela al îndepårtatului lor stråmo¿, abia apårut pe suprafa¡a påmântului.

¥nainte de a vå vorbi despre vråjile ce se practicå pentru aducerea ploii, trebuie så vå atrag aten¡ia asupra faptului cå, atât la popoareleprimitive, cât ¿i la cele civilizate, existå credin¡a cå anumi¡i indivizi auputerea de a lega ploile, de a le ¡ine oarecum încuiate sau înlån¡uite, împiedicându-le de a se revårsa pe påmântul însetat. Despre ace¿ti du¿maniai ploilor voi vorbi poate mai pe larg cu altå ocazie.

Aståzi må voi mårgini numai la practicile magice menite så aducå pepåmânt ploaia mult doritå, mana cereascå care så învioreze semånåturile ¿iså salveze de pråpåd omenirea înfometatå.

Dintre toate vråjile întrebuin¡ate de omenire, nu numai de popoarelecele mai sålbatice, ci ¿i de acelea care se bucurå de multå vreme de binefacerileciviliza¡iei, magia imitativå a fost ¿i este cea mai des practicatå.

Vrei så faci så cadå ploaia, n-ai decât s-o imi¡i prin stropirea cu apå.Dacå, dimpotrivå, vrei s-o faci så înceteze ¿i så aduci seceta, nu faci alta

decât te fere¿ti de apå ¿i recurgi la cåldurå ¿i la foc pentru a usca umezeala cea multå.

A¿a, de pildå, în Rusia, în anumite localitå¡i, când e nevoie de ploaie,trei oameni se duc într-o pådure ¿i se urcå în ni¿te brazi. Unul din ei bate cuun ciocan într-o cåldare de aramå sau într-un butoia¿, imitând tunetul: altulfreacå doi tåciuni aprin¿i, fåcând så sarå scântei; acestea reprezintå fulgerele;iar al treilea moaie un månunchi de cråci înfrunzite într-un vas cu apå ¿istrope¿te de jur-împrejur, imitând astfel ploaia. O magie imitativå, care se

aseamånå întrucâtva cu cea practicatå în Rusia, e datina olteneascå, cunoscutå sub numele de fierårit . Când e secetå, flåcåii se adunå noaptea în curtea bisericii, având fiecare câte un clopot de la gâtul vitelor. Unul din ei se suie în turla bisericii ¿i începe så tragå clopotele ¿i a bate în toaca de fier, pecând cei de jos fac un zgomot infernal cu clopotele lor, unele dogite, altelecråpate, de vuie¿te satul ¿i råsunå codrii. Apoi umplu ni¿te hârdaie cu apå de la fântânå, stropesc de jur-împrejur ¿i se duc apoi pe la casele oamenilor,de udå lumea cu apa aduså de la fântânå. Zgomotul fåcut de clopote imitå

bubuitul tunetului, iar udarea cu apå e magia imitativå care trebuie neapårat så decidå ploaia så se reverse pe påmânt.


51/248


52/248

52 I.A. CANDREA

implorând-o så le trimitå ploaia mult a¿teptatå ¿i så nu-i lase så sepråpådeascå. „Odinioarå, scrie acum aproape douå mii de ani Petronius,matroanele se duceau descul¡e pe munte, cu pårul despletit ¿i cu sufletul

neprihånit, ca så se roage lui Jupiter så trimitå ploaia, ¿i îndatå începea så plouå cu gåle¡ile...“ Aståzi oamenii ies la câmp cu icoanele din bisericå, cumoa¿tele unui sfânt sau alte unei sfinte, cu prapurile, iar preotul adreseazå rugi fierbin¡i cerului så dea ploaie. Acela¿i lucru îl vedem la noi ¿i la toatepopoarele din Europa.

Se întâmplå înså cå, în caz de secetå prelungitå, poporul î¿i pierde încele din urmå råbdarea ¿i renun¡å de a se mai ruga! De la rugå trece la amenin¡åri ¿i înjuråturi împotriva divinitå¡ii care-i refuzå ploaia ¿i uneori o

ia chiar la båtaie. A¿a se întâmplå, de pildå, în unele sate din Japonia, undepoporul, såtul de a-¿i mai îndrepta rugile cåtre zeitatea care nu vrea så-i dea ascultare, ia imaginea zeului ¿i, cu tot felul de înjuråturi, o aruncå într-obåltoacå împu¡itå. „Råmâi acolo, îi strigå, ¿i ai så vezi ce bine ai så miro¿idupå ce ai så stai câteva zile acolo ¿i ai så te coci ¿i tu la soarele care neusucå câmpul“. Chinezii, când au nevoie de ploaie, fabricå un zmeu marede hârtie sau de lemn înfå¡i¿ând pe zeul ploii ¿i-l duc în procesiune. Dacå înså zeul nu le acordå ploaia doritå, îl amenin¡å ¿i-l bat, uneori chiar îl

degradeazå, luându-i rangul de zeu. Dimpotrivå, dacå då ploaie, îlrecompenseazå în mod public, prin decret imperial, promovându-l în grad.Siamezii, când au nevoie de ploaie, a¿azå idolii lor în båtaia soarelui care-idogore¿te; dacå, dimpotrivå, au nevoie de un timp uscat, desfac acoperi¿ulde pe templu ¿i laså imaginile sfinte så fie muiate de ploaie.

Dacå aceste obiceiuri vi se par barbare, ce ve¡i zice la cele ce se petrec încå aståzi în båtrâna noastrå Europå, a¿a ziså civilizatå?

¥n Fran¡a, de pildå, în anumite localitå¡i, se iau statuile sfin¡ilor ¿i se

aruncå într-un pu¡, în cazul când seceta se prelunge¿te peste måsurå. ¥naintede a arunca statuia în apå, o roagå de trei ori så trimitå ploaia. I se spunesfântului så se gândeascå bine, så nu facå pe încåpå¡ânatul, cåci n-o så-imeargå bine. Cum înså ploaia întârzie så-¿i facå apari¡ia, iau statuia sfântului¿i-o arunca în apå, cu toate protestårile clerului, care sus¡ine, cu drept cuvânt,cå e de ajuns amenin¡area ¿i cå face råu poporul de se råzbunå imediat.

¥n Italia, lucrurile se petrec la fel, ba chiar se merge ¿i mai departe.Astfel, în anul 1893, în urma unei secete îngrozitoare, locuitorii din multe

localitå¡i ale Siciliei exilarå pe mai to¡i sfin¡ii lor. La Palermo a¿ezarå statuia sfântului Iosif într-o grådinå, în båtaia soarelui, amenin¡ându-l cå-l


53/248

53 Lumea basmelor

vor låsa så se pråjeascå acolo pânå ce o så dea ploaie. Alte statui de sfin¡ifurå întoarse cu fa¡a la perete, cum se pedepsesc uneori copiii. Al¡i sfin¡ifurå dezbråca¡i de vestmintele lor cele bogate, sco¿i din bisericå, înjura¡i ¿i

amenin¡a¡i de a fi îneca¡i, dacå nu vor da ploaie. La Caltanisetta, rupserå aripele de aur ale statuii arhanghelului Mihail, le înlocuirå cu aripi de carton,iar în locul mantalei de purpurå, îl înfå¿urarå cu ni¿te zdren¡e. La Licata,statuia sfântului Angelo, patronul localitå¡ii, fu despuiatå de tot, iar sfântulfu înjurat, legat cu lan¡uri ¿i amenin¡at cu înecarea sau cu spânzuråtoarea,dacå nu le va da ploaie. „Spânzuråtoarea sau ploaia “, îi striga mul¡imea înfuriatå, amenin¡ându-l cu pumnii.

Så vedem acum ce se petrece la noi în asemenea împrejuråri. Poporul

nostru nu merge cu impietatea a¿a de departe, ¿i totu¿i se leagå de celesfinte sub o altå formå. ¥n Biserica ortodoxå, nefiind statui, chipuri cioplite,ca la romano-catolici, alte simboluri sfinte, alte obiecte religioase, precumsunt icoanele, crucile ¿i toaca de lemn de la bisericå au multe de îndurat pevreme de secetå.

Astfel, se furå, în zorii zilei, o icoanå de la bisericå, în special a MaiciiDomnului, ¿i se aruncå într-un pu¡. Acela¿i procedeu îl vedem întrebuin¡at în multe localitå¡i din Fran¡a, unde icoana unui sfânt e aruncatå în apå, ca

mijloc de a ob¡ine ploaia.Se furå o cruce de la un mormânt, noaptea, adesea de cåtre femei

despletite, ¿i se aruncå în râu, în iaz sau într-un lac, ¿i se laså acolo pânå plouå. Acela¿i mijloc de invocare a ploii îl practicå locuitorii din Barenton, în Fran¡a, care aruncå ¿i ei o cruce în apå în acela¿i scop. ¥n Mun¡ii Apuseni,oamenii se duc noaptea la cimitir ¿i furå crucea de la mormântul unui be¡iv¿i o aruncå în apå.

Mijlocul cel mai eficace, pare-se, pentru ob¡inerea ploii, e înså

urmåtorul: se furå noaptea toaca de lemn de la bisericå ¿i se aruncå înfântânå. O laså în apå patruzeci de zile sau pânå nu mai e nevoie de ploaie.Acest obicei e råspândit în toatå ¡ara.

Se vede din aceste practici uzitate la noi cå poporul nostru, fårå a-¿i da seama de impietatea pe care o comite, recurge totu¿i la mijloace drasticepentru a sili divinitatea så-i împlineascå cererea.

Dându-¿i seama cå, de multe ori, nu divinitatea e de vinå cå seceta seprelunge¿te, ci cå anumite duhuri necurate ¡in ploile înlån¡uite, fie cå fac

lucrul acesta din råutate, fie cå au uitat cå påmântul are nevoie de apå,recurge la alte mijloace. ºiganii, din pricina culorii lor negre, fiind socoti¡i


54/248

54 I.A. CANDREA

ca întrupåtori ai diavolului sau ai altor duhuri necurate, sunt ale¿i ca ¡apiispå¿itori ai românului. De aceea, în timp de secetå, e bine så uzi pe to¡i¡iganii care î¡i ies în cale, când vii cu apå de la fântânå. Tot astfel se explicå

de ce paparudele, de care vom vorbi imediat, trebuie så fie totdeauna fetede ¡igani. Tot a¿a, câinele ¿i pisica, socoti¡i ca animale necurate, în care e întrupat diavolul, sunt uda¡i cu apå, ca så provoace ploaia. ¥n insula Sumatra,o pisicå neagrå e aruncatå în apå ¿i, dupå ce e låsatå så înoate câtva timp, olaså så scape la ¡årm, pe când locuitorii o urmåresc, turnând apå peste ea.Tot din pricinå cå e socotit ca o incarna¡ie a duhurilor necurate, se dezgroapå din cimitir trupul unui mort, bånuit a fi fost strigoi, sau al unui venetic, ¿ise îngroapå pe furi¿ în altå parte. Acela¿i mijloc de a provoca ploaia îl

întrebuin¡eazå locuitorii tocmai din Australia, din Noua Caledonie, caredezgroapå un cadavru ¿i toarnå apå peste el.

Un obicei foarte curios e acela de a se dezgropa trupul unui be¡iv ¿i a-lda pe apå. Acest mijloc, practicat în Moldova, îl regåsim ¿i la ru¿i, caredezgroapå trupul unui be¡iv, mort de alcoolism, ¿i-l aruncå într-o båltoacå, încredin¡a¡i cå prin acest rit magic vor provoca ploaia.

Am examinat pânå acum riturile pur magice, adicå vråjile propriu-zise,mai toate imitative, menite så provoace ploaia. Am aråtat apoi riturile pur

religioase. Vom trece acum la un alt mijloc, unde vedem magia imitativå comb

Documents

Lumea basmelor