”A educa înseamnă a fi un artizan al personalităţii,

un poet al inteligentei, un semănător de idei.”

Augusto Curry

ARGUMENT

În contextul finalizării studiilor universitare în domeniul asistenţei sociale, alegerea

ca temă de licenţă referirea la tinerii de 18 ani ce părăsesc sistemul de protecţie îşi are

fundamentul pe asemănarea propriei vieţi cu cea a acestor tineri.

Deţi nu sunt orfan de părinţi, pot spune că am avut aceleaţi probleme ale tinerilor

postinstituţionalizaţi iar faptul că la o vârstă înaintată finalizez aceste studii superioare de

scurtă durată confirmă atât necesitatea facilitării învăţării pentru toţi tinerii unui ţări cât şi

existenţa reuşitei unui program de învăţare/dezvoltare a deprinderilor de viaţă

independentă pentru o mai bună integrare socială şi profesională.

Fiind o problemă a întregii Comunităţi Europene, integrarea sociopropfesională e

tinerilor şi în special a tinerilor de 18 ani ce părăsesc sistemul de protecţie, am considerat

această abordare în lucrarea de licenţă ca fiind o modalitate de a arăta, domnilor profesori

care mi-au facilitat accesul la cunoaştere şi asimilare prin practică, că am învăţat să

abordez în mod profesionist o problemă socială.

Sper şi doresc ca această diplomă de licenţă să-mi permită să lucrez în domeniul

asistenţei sociale şi să contribui, alături de toţi specialiştii din sistem, la dezvoltarea

acesteia pentru a construi generaţiilor viitoare de tineri o societate deschisă, pliată pe

nevoile tuturor tinerilor cu părinţi sau fără.

3

CAPITOLUL I – GRUPURI VULNERABILE - TINERII DE 18 ANI CE

PĂRĂSESC SISTEMUL DE PROTECŢIE

Incluziunea socială şi integrarea profesională a tinerilor este o temă de maxim

interes la nivel european cât şi naţional. Prin semnarea Pactului European pentru Tineret,

în martie 2005 la Bruxelles, şefii de stat şi de guvern se angajează pentru îmbunătăţirea

educaţiei şi a formării lor profesionale, pentru creşterea mobilităţii, pentru facilitarea

concilierii între viaţa familială şi viaţa profesională. Se consideră că integrarea tinerilor în

viaţa activă şi în societate, precum şi folosirea optimă a potenţialului lor reprezintă

elemente esenţiale pentru ajungerea la o creştere durabilă în Europa.

O atenţie deosebită şi măsuri sporite de protecţie socială, în vederea incluziunii

sociale şi profesionale, trebuie acordate tinerilor aflaţi în situaţii de vulnerabilitate, care

riscă să fie marginalizaţi la intrarea lor în viaţa socială şi profesională, datorită lipsei unui

sprijin din partea familiei. O astfel de categorie de tineri o reprezintă tinerii

instituţionalizaţi care la împlinirea vârstei de 18 ani părăsesc sistemul de ocrotire şi

totodată statutul de „copil” trecând în viaţa adultă. Aceasta presupune asumarea unor

responsabilităţi legate de propria lor viaţă, dar şi sprijin care să le faciliteze integrarea lor

socială şi profesională. (Muga, 2005)

1.1. Vulnerabilitate şi intervenţie socială

Făcând o sinteză a teoriilor sociale ce stau la baza explicării vulnerabilităţii sociale

din perspectiva acţiunii sociale şi pornind de la ideea că vulnerabilitatea este o formă de

pasivitate socială, Ştefan Cojocaru prezintă cinci tipuri de vulnerabilităţi:

1. vulnerabilitate utilitaristă – este situaţia în care individul/grupul nu sesizează

propriul interes sau acţiunile pe care le întreprinde nu sunt adaptate acestuia;

2. vulnerabilitate teleologică – este situaţia generată fie de faptul că mijloacele nu

sunt adecvate atingerii scopului propus, fie de faptul că scopul propus este

inadecvat resurselor disponibile;

3. vulnerabilitate axiologică – este situaţia ce caracterizează individul/grupul care

nu poate desfăşura o acţiune deoarece principiul normativ nu este adecvat

4

credinţelor proprii sau sistemul de valori personale nu este compatibil cu cel al

sistemului societal;

4. vulnerabilitate tradiţională – este cazul în care individul/grupul acţionează în

virtutea obişnuinţei sau starea de pasivitate socială se transmite din cauza

influenţei mediului;

5. vulnerabilitate cognitivă – este situaţia în care se găseşte individul/grupul

generată de inexistenţa unei teorii eficiente sau de faptul că individul nu crede

într-o teorie deja verificată. (Cojocaru, apud Neamţu, 2003, pag. 535)

Aceste tipuri de vulnerabilităţi caracterizează clienţii serviciilor sociale, iar

intervenţia corectă se poate face identificând corect tipul de vulnerabilitate dominant.

Este foarte important ca specialiştii din domeniul social să cunoască care sunt

grupurile/categoriile vulnerabile recunoscute la nivel naţional şi politicile sociale care

susţin incluziunea socială a acestora. Un exemplu de document programatic şi categoriile

recunoscute ca fiind vulnerabile poate fi sintetizat astfel:

Documente Memorandumul comun în Domeniul Incluziunii Sociale (Join Inclision

Memorandum – JIM)

Scopul Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei în Europa în

perspectiva îndeplinirii obiectivelor de la Lisabona

Categorii/grupuri

vulnerabile

Copilul în situaţie de risc ridicat

Tinerii de 18 ani care nu mai sunt cuprinşi în sistemul de ocrotire a

copiilor fără familie

Persoane cu handicap

Persoane aparţinând populaţiei de etnie rromă aflate în situaţie de risc

ridicat

Informaţii utile

pentru

profesioniştii din

domeniul social

Pentru implementarea obiectivelor JIM, Comisia Europeană şi

România au căzut de acord că investiţia în capacitatea administrativă a

autorităţilor naţionale, regionale şi locale, este o prioritate. Este

important să fie îmbunătăţit dialogul social şi cooperarea între

structurile publice, între cele publice şi societatea civilă, partenerii

sociali şi ONG-uri.

Modelul participării este integrat în procesul de elaborare şi

implementare a politicilor, planurilor, strategiilor de acţiune, etc., iar

5

rolul profesioniştilor din domeniul social este să susţină funcţionarea

mecanismului naţional şi local de incluziune socială.

(Vladu, 2010, pag. 41)

Vulnerabilitatea socială conduce la marginalizare, excludere socială şi chiar

stigmatizare. Pentru reducerea acestor consecinţe, poate chiar eliminarea lor, se impune „o

intervenţie din partea unui actor social care acţionează şi influenţează sistemul altui actor

social.[…] Întotdeauna, intervenţia presupune existenţa şi manifestarea agentului

intervenţiei asupra mediului de intervenţie.” (Neamţu, 2003, pag.542)

Tot Ștefan Cojocaru, pe baza teoriilor lui Pfeffer(1981), Bourgeois și Nizet(1995),

identifică următoarele tipuri/forme de intervenţie :

- Intervenţia personalizată – presupune modificarea situaţiei clientului prin

acţiuni astfel încât să se obţină cel mai mare grad de participare a

clientului la propria sa schimbare

- Intervenţia structurală – presupune modificare structurilor din care fac

parte indivizii prin crearea condiţiilor de acces la poziţii mai bine

apreciate social

- Intervenţia sistemică – presupune intervenţia asistentului social, ca un

catalizator, pentru echilibrarea sistemului client atunci când apare

dezechilibrul

- Dezvoltarea socială locală – presupune o intervenţie de tip comunitar prin

responsabilizarea comunităţii din care face parte individul

- Intervenţia la nivelul mediului de origine – presupune activarea reţelei de

sprijin a familiei lărgite sau a mediului social din care provine individul

- Intervenţia participativă – presupune diminuarea distanţelor sociale

motivând clientul de a participa la noi relaţii sociale care se construiesc în

grupurile de suport devenind astfel purtători de cuvânt ai problemei care i-

a unit în cadrul grupului de suport

- Intervenţia planificată – presupune realizarea unui plan de către asistentul

social împreună cu clientul pentru depăşirea problemei prin intermediul

unor activităţi planificate şi încurajarea acestuia de a-şi construi propriul

plan pentru depăşirea situaţiei

6

- Intervenţia oportunistă – presupune construirea împreună cu clientul a

unei imagini reale, adecvată a şanselor/oportunităţilor pe care acesta le

are

- Intervenţia globală – presupune rezolvarea tuturor problemelor clientului

cu accent pe educare, modificare a felului de a gândi al clientului

- Intervenţia parţială – presupune intervenţia asistentului social în

ierarhizarea problemelor clientului după importanţa rezolvării acestora.

(Cojocaru, apud Neamţu, 2003, pag. 543-546)

Sintetizând, intervenţia socială presupune acţiuni convergente ce urmăresc

schimbarea contextului în care se află persoana vulnerabilă sau invers, plasarea actorului

social în alt context pe care-l poate manipula.

1.2. Nevoile tinerilor aflaţi în dificultate

Nevoile de bază ale copilului/tânărului sunt de fapt o particularizare, la vârsta

copilăriei/adolescenţei, a eternelor nevoi umane formulate de Maslow şi alţi autori. Ele

sunt clasificate de Ana Muntean, în „Tratat de Asistenţă Socială”( coordonat de George

Neamţu), astfel :

Nevoia de dragoste şi de securitate - Este cea mai importantă nevoie la vârstele mici

(ea nu dispare însă nici la vârsta preadolescenţei şi a adolescenţei). Ea oferă baza

viitoarelor relaţii pe care le are copilul cu părinţii şi fraţii, cu prietenii, cu colegii, cu

propria sa familie mai târziu . Pentru cei mai mulţi copii (până la 8,5-10 ani) problema

cea mai importantă este aceea de a fi iubiţi, a fi iubiţi pentru ceea ce sunt. Iubit de cei

din jurul său, el învaţă să se iubească pe sine, să se respecte, să se considere un om

important.

Nevoia de noi experienţe, de stimulare - Aşa cum hrana bună, dată la timp şi în

cantitate suficientă, este valoroasă pentru creşterea fizică, experienţele sunt esenţiale

pentru dezvoltarea cognitivă a copilului. Pentru evoluţia lui intelectuală, cele mai

importante sunt jocul şi dezvoltarea limbajului. Jocul creează experienţe noi şi

atractive, iar prin limbaj copilul îşi dezvăluie şi înţelege lumea în care a intrat, află

semnificaţia lucrurilor şi a fenomenelor înconjurătoare, reuşind să se raporteze din ce

în ce mai adecvat la ele

7

Nevoia de recunoaştere a capacităţilor şi nevoia de a fi apreciat - Mai mic sau mai

mare, copilul are nevoie de încurajare şi de răsplată, pentru ca să depăşească

dificultăţile şi conflictele inerente dezvoltării şi inter-relaţionării. Încurajările şi cererile

rezonabile îl stimulează să încerce, să caute; îl ajută la formarea stimei de sine şi îi dă

încredere în forţele proprii. Un copil care este respectat de adulţii din jur va creşte cu

sentimentul valorii şi a respectului de sine şi conduita lui în viaţă va fi în limitele

acestui respect.

Nevoia de responsabilităţi - Copilul nu poate depinde de ceilalţi la nesfârşit.

Responsabilităţile sale cresc odată cu vârsta. Ele sunt importante pentru că dau

sentimentul de libertate în desfăşurarea propriilor acţiuni. Dacă fiecare stadiu pe care îl

parcurge copilul, cu responsabilităţile sale specifice, este bine valorificat de către

părinţi (sau fraţi, bunici), atunci la maturitate există premisele ca individul să fie

capabil să-şi asume responsabilităţi şi pentru sine, dar şi pentru ceilalţi.

Nevoile de bază, fiziologice ale copilului – Aceste nevoi sunt garanţia supravieţuirii şi a

dezvoltării copilului. Este vorba de a ţine seama de nevoile sale fiziologice, de bază

(hrană, apă, căldură, odihnă, îngrijire şi igienă), de cele de securitate (ocrotire de

primejdii, mediu predictibil, respectarea unor reguli elementare, îngrijire constantă,

unitatea şi stabilitatea familiei, armonia grupului, control permanent, atent şi flexibil).

După conştientizarea unor evenimente deosebite, aparent fără legătură, apărute în

viaţa copiilor şi tinerilor, care nu puteau fi asociate unor aspecte caracteristice etapelor

psihologice clasice de dezvoltare, Nico van Oudenhoven şi Rekha Wazir – membri

fondatori ai organizaţiei International Child Development Initiatives ICDI - au început un

studiu exploratoriu care s-a finalizat prin publicarea unei cărţi pe tema nevoilor emergente:

„Newly Emerging Needs of Children - an Exploration”.

Conceptul de nevoi emergente ale copiilor, în România, a fost abordat de Fundaţia

pentru Dezvoltarea Societăţii Civile printr-un STUDIU EXPLORATORIU (2009) -realizat

în cadrul proiectului „Abordări inovatoare în profesionalizarea lucrului cu copiii”, ca

urmare a cercetării efectuate de organizaţia International Child Development Initiatives

(ICDI )pe mai multe ţări de pe diferite continente.

Studiul nevoilor emergente ale copiilor şi tinerilor din România a fost şi este o

provocare pentru orice specialist sau cercetător, cât şi pentru orice organizaţie sau instituţie

care are preocupări în ceea ce priveşte dezvoltarea copiilor şi tinerilor din România, dar

8

mai ales prin doza de noutate şi interes ce o poate stârni în rândul celor direct implicaţi,

copii şi tineri, dar mai ales al celor cointeresaţi, părinţi, educatori, specialişti, mass-media,

societatea civilă.

Nevoile emergente ale copiilor şi tinerilor reprezintă acele noi nevoi ce decurg

dintr-un ansamblu de provocări, oportunităţi, evenimente, probleme şi ameninţări relevante

în dezvoltarea generală a copiilor şi tinerilor şi care generează sau au potenţial să genereze

o serie de efecte cu impact major la nivelul acestora. Particularitatea acestor nevoi este că

nu au mai fost întâlnite la generaţiile anterioare de copii şi tineri sau, dacă au mai fost

întâlnite, se manifestă o creştere în incidenţa lor.

Astfel, definim nevoile emergente ale copiilor şi tinerilor, cu o etichetă elastică,

care cuprinde un ansamblu conectat de provocări, oportunităţi, evenimente, probleme şi

ameninţări relevante pentru dezvoltarea generală a copiilor şi tinerilor. Acest ansamblu de

situaţii poate genera o serie de efecte cu impact major asupra vieţii acestora.

Nevoile emergente au o cauzalitate multiplă şi complexă, fiind rezultatul a diferite

caracteristici de moment ale societăţii, din punct de vedere tehnic, ştiinţific, social,

educaţional, al sistemului de sănătate, al sistemului legislativ, al modului de concepere a

relaţiilor şi a comunicării dintre oameni.

Conceptul de „nevoi emergente” este şi el în continuă definire şi redimensionare, ca

însăşi realitatea pe care o semnifică. Cauzele noilor nevoi emergente se diferenţiază şi se

pot extinde de la nivel local la nivel internațional, şi invers, devenind o preocupare

concretă şi specifică pentru specialişti, care au acum o denumire specifică pentru multiple

tipuri de situaţii, evenimente, provocări şi oportunităţi care caracterizează societatea la un

moment dat şi au efecte asupra dezvoltării copiilor şi tinerilor.

Cele trei domenii subliniate de studiul exploratoriu din România sunt:

Real vs. Virtual

Totul precoce

Modele şi valori contemporane

Principalele mesaje ale lui Nico van Oudenhoven, respectiv Rekha Wazir, autorii

conceptului de „nevoi emergente” pot fi sintetizate astfel:

„ […]Considerăm că:

9

Este important pentru copii să le fie date responsabilităţi sociale; sarcini pe

care să le poată îndeplini, să-şi îmbunătăţească abilitățile şi pentru care ei pot fi consideraţi

responsabili.

Este esenţial ca băieţii şi fetele să aibă acces uşor şi să poată relaţiona cu

un adult interesat, previzibil şi stabil, căruia să-i împărtăşească sentimentele şi gândurile.

În mod normal, această persoană ar trebui să fie unul dintre părinţi, dar la fel de bine poate

fi un vecin, un profesor sau un comerciant.

Este esenţial ca copiii să dezvolte o relaţie intensivă şi regulată cu natură:

copaci, apa, nisip, pământ, animale, nu numai cu hamsterul din dormitor sau pisica din

bucătărie.

Cum am afirmat, avem convingerea că aceste trei condiţii îi vor ajuta pe copii să

treacă cu bine peste problemele pe care NEN le-ar putea crea, evitând riscurile cele mai

dăunătoare şi profitând de oportunităţile cele mai promiţătoare. Astfel, ce urmează? Nu ne

rămâne decât să sperăm că cel puţin unii dintre noi vor purta torţa mai departe şi se vor

angaja în cercetările descrise mai sus, ajutând la crearea unui mediu în care credem că

copiii noştri ar trebui să crească. Poate ar trebui să spunem, având în vedere rezultatele

obţinute până în acest moment, că suntem încrezători când privim spre viitor.”

Nico van Oudenhoven (Popescu, 2010, pag. 56)

„ […] Principala noastră provocare în acest moment este să depăşim retorica şi să

ne asigurăm că dezbaterea privind nevoile copiilor rămâne de actualitate, în derulare şi de

viitor. În acest demers, aş dori să atrag atenţia asupra unei dimensiuni importante, în opinia

mea. Este vital să nu alunecăm într-un cadru unde NEN sunt percepute exclusiv ca semne

negative – ameninţări, riscuri sau pericole. Multe dintre noile schimbări cu care ne

confruntăm au două faţete, riscuri şi pericole pe o parte, şi oportunităţi de dezvoltare pe

cealaltă. Ca profesionişti care lucrează cu copiii, avem responsabilitatea să nu cădem în

capcana negativismului, ci să identificăm potenţialul care are cele mai mari şanse să

sporească capacităţile emoţionale, intelectuale şi de dezvoltare ale copiilor. Aş vrea să

închei prin a vă ura tuturor succes în acest demers. Sunt convinsă că proiectul NEN va

continua mult timp după încheierea acestui proiect!”

Rekha Wazir (Popescu, 2010, pag. 58)

10

1.3. Drepturile tinerilor aflaţi în dificultate conform legislaţiei în vigoare

În funcţie de nevoile tinerilor, s-au stabilit drepturile acestora. Statul Român acordă

o importantă deosebită protecţiei copiilor şi tinerilor, fapt garantat prin Constituţie, care la

Articolul 49-Protecţia copiilor şi a tinerilor, prevede:

1. copii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă in

realizarea drepturilor lor.

2. statul acordă alocaţii pentru copii şi pentru ajutoare pentru îngrijirea

copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a

tinerilor se stabilesc prin lege.

Potrivit Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi

potrivit Convenţiei ONU, cu privire la drepturile copilului, copiii şi tinerii au următoarele

drepturi:

dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii;

dreptul de a menţine relaţii personale cu familia şi cu alte persoane faţă de care

copilul a dezvoltat legături de ataşament;

dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate, de servicii medicale şi

recuperare;

dreptul de a primi o educaţie care să permită dezvoltarea în condiţii

nediscriminatorii a aptitudinilor şi personalităţii sale;

dreptul de discernământ, de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme

care îl priveşte;

dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi religie;

dreptul la informare;

dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică,

mentală, spirituală, morală şi socială;

dreptul la recunoaştere şi la alegere;

dreptul la odihnă şi vacanţă, de a practica activităţi recreative, de a participa

liber la viaţa culturală şi artistică;

dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice, sexuale şi

oricăror forme de exploatare.

11

În ceea ce priveşte tinerii care părăsesc centrele de plasament şi sunt in dificultate,

au fost adoptate o serie de acte normative care în mod direct sau indirect fac referire la

modul in care Statul, prin instituţiile sale poate interveni sau sprijini integrarea socio-

profesională.

Astfel, conform Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor

copilului, protecţia specială se acordă la cerere, tânărului care îşi continuă studiile într-o

formă de învăţământ la zi, până la vârsta de 26 de ani (prin Hotărârea emisă de Comisia

pentru Protecţia Copilului sau Sentinţă Civilă după caz).

Tânărul care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură

de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile, fiind confruntat cu riscul excluderii

sociale, beneficiază la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în

scopul facilitării integrării sale în societate. În cazul în care se face dovada că tânărului i s-

au oferit un loc de muncă şi /sau locuinţă, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive

imputabile lui, cele prezentate mai sus nu mai sunt aplicabile.

Potrivit Legii nr. 116/2002, privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale,

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, are obligaţia de a realiza un

acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani

aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării

accesului la un loc de muncă. Tinerii au dreptul la consiliere profesională şi mediere din

partea personalului specializat al Agenţiei prin întocmirea unui plan de mediere, astfel în

cadrul angajării tinerilor proveniţi din sistemul de protecţie, Agenţia oferă până la 75%

salariul mediu net pe economie, angajatorului.

Un alt drept al tinerilor proveniţi din sistemul de protecţie al copilului (tinerii până

la 35 de ani) este facilitarea accesului la o locuinţă prin dobândirea unei locuinţe,

construirea unei locuinţe sau cumpărarea unei locuinţe. Tinerii pot beneficia lunar de bursă

pentru continuarea studiilor. Consiliile Locale au obligaţia de a întocmi şi de a aproba

anual programe privind măsurile pentru prevenirea şi combaterea marginalizării sociale.

Tinerii absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani şi care

într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit

pregătirii profesionale au dreptul la stabilirea indemnizaţiei de şomaj conform legii nr.

107 / 2004. La fel şi absolvenţii şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de

minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.

12

Potrivit ordonanţei nr. 68 din august 2003 privind serviciile sociale, tinerii au

dreptul la servicii specializate ce au scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea

capacităţilor individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii unei situaţii de nevoie

specială. Serviciile şi instituţii care le acordă au drept obiectiv:

a) suport şi asistenţă pentru copii şi familiile in dificultate;

b) găzduirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului pe o

perioadă determinată, in conformitate cu legislaţia in vigoare;

c) inserţia socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de

protecţie a copilului;

Alte drepturi rezultă din legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul

asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, legea 416/2001 privind

venitul minim garantat şi Hotărârea Guvernului nr. 829 privind aprobarea Planului

Naţional Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale.

1.4. Politici, strategii şi instituţii/organizaţii responsabile de integrarea în

societate a tinerilor aflaţi în dificultate

Prin Strategia de la Lisabona revizuită, incluziunea socială nu se referă numai la

asigurarea de resurse financiare suficiente, ci şi la promovarea participării active a

persoanei la viaţa socială prin asigurarea accesului egal la locuire, educaţie, sănătate şi

servicii.

Începând cu 2002, prin noua metodă de lucru introdusă de Comisia Europeană şi

anume, Metoda Deschisă de Coordonare, conceptul de incluziune socială a fost relansat în

toate politicile Uniunii Europene care reglementează drepturile sociale, schemele de venit

minim, dezvoltarea locală, măsurile anti-discriminare.

În calitatea sa de Stat Membru, România trebuie să se alăture acestor procese

demarate de Uniunea Europeană în sfera politicilor sociale. Mai exact, România trebuie să

se alăture Statelor membre în Metoda Deschisă de Coordonare în domeniul protecţiei şi

incluziunii sociale.

Analizele naţionale au evidenţiat situaţia precară a infrastructurii serviciilor sociale

şi necesitatea realizării de investiţii în construcţia amplasamentelor sociale, reabilitarea,

modernizarea şi dotarea clădirilor în care se desfăşoară acestea. Totodată, necesitatea

investiţiilor apare şi ca urmare a stabilirii unor standarde minime de calitate pentru

13

serviciile sociale ce trebuie să fie îndeplinite de amplasamentele sociale existente, precum

şi de cele ce urmează a fi construite, în funcţie de tipul beneficiarilor.

Programul de Incluziune Socială (PIS) îşi propune susţinerea financiară a

autorităţilor locale în dezvoltarea de servicii sociale pentru cele mai dezavantajate /

vulnerabile categorii de persoane prin:

creşterea calităţii serviciilor de îngrijire pentru persoanele cu handicap, precum şi

creşterea accesului la serviciile comunitare;

integrarea socială a tinerilor ieşiţi din sistemul de protecţie a copilului după

împlinirea vârstei de 18 ani;

acordarea de servicii sociale specializate victimelor violenţei în familie;

îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi promovarea incluziunii sociale a populaţiei rome

care trăieşte în comunităţile cele mai sărace.

Programul de Incluziune Socială este structurat pe patru componente (părţi):

1) Programul de Intervenţii Prioritare (PIP), implementat de către Fondul Român

de Dezvoltare Socială (FRDS);

2) Programul pentru educaţie timpurie a copiilor (preşcolari), implementat de

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI);

3) Programe de asistenţă socială adresate persoanelor cu handicap, tinerilor cu

vârsta peste 18 ani care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, precum şi

victimelor violenţei în familie, implementate de Ministerul Muncii Familiei şi

Protecţiei Sociale (MMFPS);

4) Programul de dezvoltare a capacităţii instituţionale pentru realizarea incluziunii

sociale a romilor, implementat de Agenţia Naţională pentru Romi (ANR).

Programele de asistenţă socială

Obiectiv general

Programul contribuie la creşterea gradului de incluziune socială a persoanelor din

grupurile ţintă prin dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale adresate acestor

categorii de populaţie vulnerabilă şi cuprinde trei subcomponente după cum urmează:

a) Programul pentru persoane cu dizabilităţi (Componenta 1)

b) Programul pentru tinerii aflaţi în situaţii de risc (Componenta 2)

14

Sprijinirea MMFPS pentru o mai mare integrare socială a tinerilor ieşiţi din sistemul

instituţionalizat de protecţie a copilului după împlinirea vârstei de 18 ani prin:

(i) finanţarea de sub-proiecte pentru tinerii aflaţi în situaţii de risc acordate

competitiv;

(ii) desfăşurarea de activităţi de monitorizare şi evaluare, precum şi elaborarea de

metodologii specifice;

(iii) pregătirea personalului centrelor sociale ce vor fi înfiinţate prin sub-proiectele

pentru tineri în situaţii de risc, precum şi a personalului MMFPS care va

supraveghea funcţionarea acestor centre sociale;

(iv) desfăşurarea de activităţi de informare publică.

c) Programul pentru victimele violenţei în familie (Componenta 3) (MMFPS, 2010,

pag.8-10)

Obiective specifice ale Programului „Tineri aflaţi în situaţii de risc”

Asigurarea unor măsuri adecvate de prevenire a excluziunii sociale a tinerilor care

părăsesc sistemul de protecţie a copilului şi de intervenţie pentru protecţia lor în

scopul integrării sociale şi profesionale a acestora;

Diminuarea numărului de tineri aflaţi în situaţia de a nu avea un adăpost sigur, prin

crearea de centre sociale cu destinaţie multifuncţională care să asigure găzduirea

beneficiarilor pe perioadă determinată, precum şi servicii pentru dezvoltarea

deprinderilor de viaţă independentă şi servicii de reinserţie socio-profesională;

Creşterea capacităţii instituţionale la nivelul autorităţilor publice locale privind

dezvoltarea de servicii sociale, în funcţie de profilul beneficiarilor şi nevoile reale

ale acestora;

Creşterea calităţii serviciilor prin utilizarea unui personal calificat într-un domeniu

specific de intervenţie;

Creşterea calităţii vieţii tinerilor din grupul ţintă. (MMFPS, 2010, pag.52)

Planul Regionl de Acţiune pentru Ocupare şi Incluziune Socială al Regiunii Nord–

Est este parte a Programului Naţional de Reformare şi reprezintă contribuţia naţională a

României la Strategia Lisabona (2000-2010), punând în aplicare liniile directoare ale

acesteia. Fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare din România elaborează câte un Plan

Regional pentru Ocupare şi Incluziune Socială, planuri care îndeplinesc rolul de:

15

instrumente de evaluare şi diagnoză regională (identificînd nevoi/probleme);

cadru de planificare strategică pe termen mediu (stabilind priorităţi/obiective);

instrumente de corelare a politicilor economice cu politicile educaţionale şi cu

politicile privind ocuparea/piaţa muncii.

Pentru aplicarea strategiei europene şi naţionale din domeniul ocupării şi incluziunii

sociale este nevoie de implicarea activă a actorilor la nivel regional şi local. Planul

Regional de Acţiune pentru Ocupare şi Incluziune Socială furnizează cadrul de planificare

strategică pe termen mediu pentru promovarea ocupării în interiorul regiunii. Acest

document strategic porneşte de la analiza contextului socio- economic al regiunii în scopul

identificării nevoilor şi problemelor regionale în vederea stabilirii priorităţilor de acţiune în

promovarea ocupării şi pentru dezvoltarea resurselor umane, ţinând seama de Liniile

directoare integrate.

Astfel, analiza inserţiei pe piaţa muncii a categoriilor defavorizate la nivel regional

arată că există un număr redus de persoane care accesează serviciile agenţiilor de ocupare

cu precădere în rândul tinerilor care provin din Centrele de Plasament.

Sursa: preluare din Planul Regional de Acţiune pentru Ocupare şi Incluziune Socială al

Regiunii Nord–Est 2009-2011

16

Un document important, care îşi propune să coordoneze eforturile instituţiilor

responsabile şi persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor

copilului este Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor

copilului 2008-2013, pentru care ANPDC are rol de coordonare şi monitorizare. Printre

grupurile ţintă ale strategiei se numără şi tinerii beneficiari ai unei măsuri de protecţie.

Strategia are câteva domenii principale de interes şi direcţii de acţiune, prin

realizarea cărora se aşteaptă, printre altele:

creşterea capacităţii copiilor/ tinerilor de a lua decizii cu privire la orientarea

şcolară şi profesională şi dezvoltarea unei cariere corespunzător calităţilor şi

preferinţelor exprimate de aceştia;

diversificarea şi adaptarea modalităţilor de petrecere a timpului liber pentru

copii şi tineri;

direcţionarea educaţiei către dezvoltarea la potenţial maxim a personalităţii

copilului/tânărului, a talentelor şi abilităţilor sale fizice şi mentale;

definirea ariei ocupaţionale, a calificărilor şi ocupaţiilor specifice, precum şi

a standardelor ocupaţionale din domeniul protecţiei şi promovării

drepturilor copilului;

promovarea sistemului de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite

în contexte nonformale şi informale de învăţare;

existenţa unui sistem naţional de formare iniţială şi continuă a

profesioniştilor care interacţionează cu copilul.

Această strategia naţională face referiri la importanţa organizaţiilor

neguvernamentale, care pot avea un rol esenţial în promovarea inovaţiei şi a bunelor

practici. În acest sens, se urmăreşte facilitarea obţinerii statutului de utilitate publică de

către acestea şi clarificarea aspectelor care ţin de drepturile conferite de acest statut, care

le-ar permite accesul transparent la contractarea de servicii cu autorităţile responsabile. Se

urmăreşte promovarea parteneriatului şi cu alţi parteneri importanţi din domeniul protecţiei

copilului, precum Biserica Ortodoxă Română şi celelalte culte religioase recunoscute de

lege. Pentru implementarea acestei strategii, s-au avut în vedere trei etape, care se vor

concretiza în tot atâtea planuri operaţionale pentru următoarele perioade de timp: 2008-

2009, 2010-2011 şi 2012-2013.

17

De asemenea, există o Strategie natională de incluziune socială a tinerilor care

părăsesc sistemul de protecţie a copilului, HG nr. 699/2006, prin care se încearcă atingerea

a trei obiectivele generale:

1. Crearea unui sistem coerent şi coordonat de măsuri şi acţiuni care să asigure

incluziunea socială a tinerilor definiţi în grupul-ţintă.

2. Reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială a tinerilor definiţi în

grupul-ţintă.

3. Integrarea şi participarea activă în comunitate a tinerilor definiţi în grupul-ţintă.

Obiectivele operationale ale strategiei se referă la:

Îmbunătăţirea cadrului administrativ şi instituţional la nivel central şi local.

Îmbunătăţirea, adaptarea şi armonizarea cadrului legislativ cu incidenţa în domeniu.

Stabilirea unui sistem de finanţare pentru dezvoltarea măsurilor de asistenţă socială

a tinerilor.

Dezvoltarea resurselor umane în domeniu.

Pregătirea tinerilor în sistemul educaţiei formale şi nonformale pentru viaţa socială

activă în comunitate.

Asigurarea accesului la forme de pregătire profesională adaptate cerinţelor pieţei

forţei de muncă.

Asigurarea accesului nediscriminatoriu la pachetul minim de servicii de îngrijire a

sănătăţii, conform legii.

Promovarea acţiunilor de combatere a formelor de violenţă, abuz şi trafic de

persoane.

Facilitarea accesului la locuinţă.

Facilitarea accesului la un loc de muncă.

Întărirea capacităţii autorităţilor locale pentru integrarea socială a tinerilor definiţi

în grupul-ţintă.

.

Parlamentul European prin Decizia 1719 a adoptat pe data de 15 noiembrie 2006

programul Tineret în Acţiune.

Strategia de includere a tinerilor cu oportunităţi reduse în contextual programului

Tineret în Acţiune, 2010 – 2013, se bazează pe două obiective convergente:

18

să asigure accesibilitatea programului Tineret în Acţiune pentru tinerii cu

oportunităţi reduse (atât pentru cei organizaţi formal în organizaţii de tineret,

consilii de tineret etc, precum şi cei care nu sunt organizaţi în mod formal)

să stimuleze utilizarea programului Tineret în Acţiune, ca instrument de sporire a

includerii sociale, a cetăţeniei active şi şanselor de angajare a tinerilor cu

oportunităţi reduse şi de a contribui astfel la coeziunea socială în general.

Programul sprijină activităţile de învăţare non-formală pentru tineri cu vârste între

15 şi 28 de ani (şi, în anumite cazuri, de la 13 la 30 de ani), punând un accent puternic pe

includerea tinerilor cu oportunităţi reduse. Obiectivele generale ale programului trebuie să

contribuie la dezvoltarea politicilor Uniunii Europene, în special cu privire la recunoaşterea

culturală, multiculturală şi diversitatea lingvistică în Europa, la încurajarea coeziunii

sociale şi combaterea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau

convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, şi cu privire la dezvoltarea durabilă.

Obiectivele specifice includ:

promovarea valorilor fundamentale ale UE în rândul tinerilor, în special cele legate

de demnitatea umană, egalitate, respectarea drepturilor omului, toleranţă şi

nediscriminare

facilitarea participării la program a tinerilor cu oportunităţi reduse, inclusiv a

tinerilor cu handicap

asigurarea că principiul de egalitate între bărbaţi şi femei este respectat la

participarea în program şi că egalitatea de gen este încurajată în acţiuni

contribuţia la îmbunătăţirea nivelului de informare pentru tineri, acordând o

deosebită atenţie asupra accesului tinerilor cu handicap

facilitarea recunoaşterii competenţelor nonformale ale tinerilor dobândite prin

participarea la program.

Programul Tineret în Acţiune este un instrument, nu o soluţie în sine. Astfel, unele

dintre situaţiile şi nevoile de includere a tinerilor cu oportunităţi reduse pot fi abordate şi

îmbunătăţite prin accesarea programulului. Programul fiind gândit ca un instrument pentru

toţi, este deasemenea gândit şi pentru cei cu oportunităţi reduse iar participarea lor în

cadrul programului trebuie încontinuu încurajată.

În anul 2007, dintr-un total de 137 de proiecte aprobate în cadrul programului

Tineret în Acţiune în Romania, 62 din acestea au avut şi o sectiune de includere a tinerilor

19

cu oportunităţi reduse, iar numărul de tineri cu oportunităţi reduse implicaţi în proiectele de

includere a fost de 4075 .

În anul 2008, dintr-un total de 234 de proiecte aprobate în cadrul programului

Tineret în Actiune în Romania, 92 din acestea au avut şi o sectiune de includere a tinerilor

cu oportunităţi reduse, iar numărul de tineri cu oportunităţi reduse implicaţi în proiectele de

includere a fost de 3115 .

În anul 2009, dintr-un total de 257 de proiecte aprobate în cadrul programului

Tineret în Actiune în Romania, 147 din acestea au avut şi o sectiune de includere a tinerilor

cu oportunităţi reduse, iar numărul de tineri cu oportunităţi reduse implicaţi în proiectele de

includere a fost de 2082.

Se observă astfel un trend ascendent al statisticilor legate de includerea tinerilor cu

oportunităţi reduse, însă valorile menţionate nu sunt suficiente pentru a demonstra că

programul este un instrument real de includere. Astfel, eforturile la nivel european realizate

pentru îmbunătăţirea acestui aspect se vor coordona cu eforturile realizate la nivel naţional,

urmând ca la acest nivel să se adauge specificităţi şi nevoi locale.

Programul Tineret în Acţiune însă nu poate să vină în întâmpinarea tuturor nevoilor

de includere a tuturor tinerilor cu oportunităţi reduse, deci el se prezintă o alternativă care

ar putea ajuta la rezolvarea sau îmbunătţăirea unor situaţii punctuale de excludere a

tinerilor. Programul nu este deci o politică publică ci doar un intrument.

Ţinând cont de toate considerentele menţionate anterior, Agenţia Naţională pentru

Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale(ANPCDEFP) îşi

propune propria strategie de includere, ca parte integrantă a celei europene. Obiectivele

sale generale sunt:

promovarea programului Tineret în Acţiune ca instrument de includere a tinerilor

cu oportunitpţi reduse;

menţinerea constantă sau creşterea numărului de proiecte care să implice tineri cu

oportunităţi reduse în cadrul programului Tineret în Acţiune;

creşterea calităţii proiectelor care să implice tineri cu oportunităţi reduse în cadrul

programului Tineret în Acţiune;

menţinerea constantă sau creşterea numărului de participanţi cu oportunităţi reduse

în cadrul proiectelor finanţate în cadrul programului Tineret în Acţiune;

implicarea lucrătorilor de tineret care lucrează cu tineri cu oportunităţi reduse în a

dezvolta şi implementa proiecte care să vină în întâmpinarea nevoilor acestor tineri;

20

dezvoltarea unor instrumente de sprijin specializate pentru lucrătorii de tineret şi

pentru tinerii cu oportunităţi reduse. (www.ec.europa.eu)

Esenţa managementului de caz, în asistenţa socială, presupune funcţionarea/

realizarea acestuia într-o reţea de instituţii. Astfel, responsabilitatea integrării în societate a

tinerilor, revine unor instituţii ca :

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) care asigură

respectarea, pe teritoriul României, a drepturilor copilului, prin intervenţia, în

condiţiile legii, în procedurile administrative şi judiciare privind respectarea şi

promovarea drepturilor copilului.

Secretariatul General al Guvernului şi instituţiile subordonate acestuia

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;

Autoritătea Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Organizaţii nonguvernamentale;

Inspectorate şcolare;

Biserici, alte organizaţii religioase.

Alte instituţii

Este important ca DGASPC să întreţină relaţii structurale cu partenerii din reţea,

atât pe plan naţional, cât şi pe plan judeţean şi orăşenesc. Aceste relaţii au fost între timp

parţial definite şi consemnate într-un număr de parteneriate sau protocoale de colaborare.

1.5. Studii privind situaţia tinerilor ce părăsesc sistemul de protecţie

Un studiu al Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul muncii şi

protecţiei sociale realizat sub patronajul grupului interministerial pe problematica tinerilor

care părăsesc sistemul de protecţie a copilului - Studiu privind situaţia tinerilor care

părăsesc sistemul de protecţie a copilului coordonator d-na Maria Muga, aduce în atenţia

specialiştilor situaţia acestor tineri la nivel naţional, defalcată pe regiuni şi scoate în

evidenţă deficienţe ale sistemului nostrum de protecţie socială la nivelul anului 2005.

Principalele obiective urmărite în politica guvernului privind tinerii care părăsesc

sistemul de protecţie socială la împlinirea vârstei de 18 ani se axează pe:

crearea unui sistem coerent şi coordonat de incluziune socială;

21

reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială;

integrarea şi participarea activă în comunitate.

Problematica copilului instituţionalizat ridică o multitudine de aspecte care pretind

o atenţie specială nu numai din partea Guvernului ci şi a comunităţilor locale. În principal,

acestea sunt legate de organizarea instituţională, de administrarea sistemului de protecţie,

de natura şi de nivelul de competenţe ale resurselor umane alocate, de supravegherea

sistemului de educaţie pe care îl primesc aceşti copii, precum şi de formarea lor

profesională.

De modul în care sunt pregătiţi şi formaţi aceşti tineri în instituţiile de ocrotire, pe

care la vârsta de 18 ani le părăsesc, depinde în mare parte reuşita inserţiei lor sociale şi

profesionale.

Conform acestui studiu :

doar 31,4% dintre tinerii care au părăsit sistemul de protecţie beneficiază de

sprijin familial

doar 12,6% au loc de muncă

48,8% dintre tineri beneficiază de locuinţă

63,2 % dintre tineri beneficiază de locuinţă temporară

4,57% învaţământ primar

50,5% învaţământ gimnazial

26,08 învaţământ professional

13,17 învaţământ liceal

5,38% neşcolarizaţi

0,27% abandon şcolar

0,02% învaţământ universitar

cei mai mulţi dintre tinerii din sistemul de protecţie, cu vârste cuprinse între

14 şi 18 ani, sunt orientaţi cu precădere spre domenii precum:

confecţii

tâmplărie

mecanică

construcţii

alimentaţie publică

22

Din analiza dispersiei programelor de servicii sociale pe cele opt regiuni de

dezvoltare rezultă o repartizare inegală a acestora care nu este în concordanţă, în cele mai

multe cazuri, cu numărul tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie. Astfel, în regiunea

NE, în care se înregistrează numărul cel mai mare de tineri care urmează să părăsească

instituţiile de ocrotire, numărul serviciilor sociale este destul de redus, excepţie făcând

judeţul Suceava care a dezvoltat servicii pentru tinerii cu handicap de tipul apartamentelor

protejate. Alte tipuri de servicii sociale pentru grupul ţintă sunt ca număr nesemnificative

în raport cu amploarea fenomenului. În judeţul Botoşani, la nivelul anului 2005, deşi

urmează să părăsească sistemul de protecţie mai mult de 300 de tineri, nu apare în

evidenţele ANPDC nici un tip de serviciu social. O situaţie similară se remarcă în regiunile

Sud, SV, NV, precum şi în Centru (cu excepţia judeţului Mureş), unde într-o serie de

judeţe, Alba, Braşov, Harghita, serviciile sociale pentru aceşti tineri lipsesc cu desăvârşire.

Dimpotrivă, în regiunea SE, numărul serviciilor sociale şi de integrare socioprofesională

este mai mare şi mai diversificat cu toate că numărul tinerilor care urmează să părăsească

sistemul de protecţie este mult mai mic.

Raportul Riscuri şi inechităţi sociale în România, septembrie 2009, este asumat de

Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. Comisia reuneşte

o serie de experţi în politici sociale, asistenţă socială, demografie, statistică socială şi alte

domenii conexe, care au avut ca scop, pe de o parte realizarea unei diagnoze a politicilor

sociale, demografice şi a situaţiei distribuirii şi redistribuirii resurselor şi, pe de altă parte,

formularea de propuneri pentru reducerea riscurilor şi promovarea incluziunii sociale în

contextul apartenenţei României la UE şi al crizei economice mondiale. În acest context,

Comisia nu şi-a propus realizarea unor cercetări de teren noi, ci utilizarea studiilor actuale

şi a expertizei din lumea academică pentru a elabora un raport independent.

Pentru domeniul de interes al acestei lucrări de licenţă este relevant capitolul V-

Grupuri sociale cu risc ridicat de excluziune socială care întăreşte concluziile studiului

prezentat mai sus. Astfel, Practica instituţională referitoare la integrarea socioprofesională

a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie este relativ ambiguă, deoarece dincolo de

datele statistice furnizate de către DGASPC, care ne arată că există tineri integraţi

profesional, nu au fost identificate compartimente sau departamente specializate în cadrul

structurii DGASPC care să aibă standarde, metodologii de lucru şi personal specializat

pentru integrarea socioprofesională a tinerilor. Mai mult decât atât, în multe dintre situaţii,

ieşirea tinerilor din sistem este un rezultat natural şi nu unul direcţionat, orientat şi

organizat. Chiar dacă în unele judeţe au fost realizate proiecte pilot pentru integrarea

socioprofesională a tinerilor de peste 18 ani, acestea nu s-au concretizat în formarea unei

structuri specializate pentru acest tip de serviciu social. La nivel naţional, există 36 de

direcţii generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului care nu au angajaţi asistenţi

sociali pentru realizarea integrării socioprofesionale a tinerilor care părăsesc sistemul de

protecţie şi, de aceea, după o perioadă lungă de şedere într-o formă de protecţie, aceştia

sunt vulnerabili în ceea ce priveşte integrarea lor socială.

Există alte cateva studii, dar la nivel de judeţ, de program, care pot spune că scot în

evidenţă aceleaşi concluzii: tinerii post instituţionalizaţi reprezintă în continuare o

categorie de personae marginalizate, defavorizate din diferite motive, iar progresul de

incluziune al acestora este în creştere lentă faţă de obiectivele propuse la nivel naţional.

CAPITOLUL II – PREGĂTIREA TINERILOR POSTINSTITUŢIONALIZAŢI

PENTRU O VIAŢĂ INDEPENDENTĂ

Eşecurile integrării sociale şi profesionale a tinerilor care au părăsit, de-a lungul

anilor, centrele de plasament din România au început să preocupe factorii de decizie din

sistem, astfel că s-a dezvoltat tot mai mult un cadru legal care să reglementeze dezvoltarea

şi diversificarea serviciilor care să conducă la pregătirea tinerilor pentru o viaţă

independentă

Prin Ordinul nr. 14 din 15 ianuarie 2007 pentru aprobarea Standardelor minime

obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă şi a

ghidului metodologic de implementare a acestor standarde s-a dispus înfiinţarea Serviciul

pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă (SDDVI), care are drept misiune

crearea, dezvoltarea şi aplicarea unui ansamblu de măsuri şi proceduri menite să ducă la

formarea, dezvoltarea şi îmbunătăţirea deprinderilor de viaţă independentă pentru copiii şi

tinerii aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie a copilului. Funcţiile esenţiale ale SDDVI

sunt următoarele:

evaluarea deprinderilor, aptitudinilor şi resurselor înnăscute şi/sau dobândite ale

copilului/tânărului;

elaborarea şi monitorizarea implementării programului de intervenţie specifică,

denumit în continuare PIS, pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă;

consultanţă în domeniul dezvoltării deprinderilor de viaţă independentă pentru

persoanele fizice şi juridice interesate, cu precădere la cererea furnizorilor de

servicii pentru activităţile de dezvoltare a deprinderilor de viaţă, care se derulează

în cadrul altor servicii pentru protecţia copilului.

Acelaşi document prevede standarde legate de recrutarea, angajarea şi ponderea

personalului din instituţiile de ocrotire, precum şi de formarea iniţială şi continuă a

acestuia, astfel încât să se asigure servicii de calitate si personalizate din partea unor

profesionişti bine pregătiţi. Spre exemplu, la angajare, fiecare profesionist beneficiază de

minimum 60 de ore de formare în domeniul dezvoltării deprinderilor de viaţă independentă

şi al managementului de caz, precum şi de cel puţin 60 de ore pe an de formare continuă,

toate asigurate din bugetul angajatorului. În plus, specialiştii din cadrul SDDVI sunt

încurajaţi să participe la diverse cursuri de formare, care îi pot ajuta în optimizarea muncii

lor, inclusiv seminarii şi conferinţe. De asemenea personalul poate beneficia de

supervizare, care să îi permită funcţionarea sa la randament optim.

În concluzie, cadrul legislativ este mult îmbunătăţit faţă de anii precedenţi şi

permite asigurarea unor servicii care să conducă la crearea unor deprinderi de viaţă utile

tinerilor, care să le permită un trai independent. Din păcate, din diverse motive,

modalitatea de aplicare a prevederilor legale lasă încă mult de dorit.

2.1. Categorii de deprinderi şi principii de lucru pentru SDDVI

Sintagma abilităţi de viaţă se autodefineşte ca set de deprinderi, atitudini,

competenţe, calităţi, comportamente, valori care asigură adaptarea creativă la viaţa de zi cu

zi. Abilităţile de viaţă permit ca oamenii să se cunoască, să dezvolte potenţialul pentru a

face faţă cu succes provocărilor vieţii de zi cu zi şi să poată gestiona eficient situaţiile de

criză. Fiecare copil şi tanăr are, în funcţie de vârstă sau mediul din care provine, nevoi

specifice, care necesită o abordare diferenţiată. Fiecare abilitate dobandită, generează o alta

şi, împreună, susţin procesul de autorealizare a fiinţei umane. Fiecare etapă de vârstă vine

cu nevoi diferite de dezvoltare şi de realizare a scopurilor specifice acelei perioade de

viaţă. Copiii şi tinerii au nevoie de oportunităţi diverse de descoperire, exersare şi

dezvoltare a calităţilor, înclinaţiilor, talentelor, aptitudinilor, capacităţilor personale şi

compenţelor sociale care să îi ajute să aibă o viaţă de calitate. Pentru dezvoltarea

abilităţilor de viaţă a copiilor şi tinerilor dezavantajaţi nu este suficient să se realizeze

acţiuni dispersate, adresate uneia sau alteia dintre nevoi, ci bazate pe o idee sau metodă de

lucru. Este nevoie de programe complexe, structurate, desfăşurate pe o durată de timp

suficientă ca să permită dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor vizate. (Ghebuţă, 2010, pag.

5)

Pregătirea pentru viaţa independentă este o formă de educaţie nonformală,

participativă, de stimulare şi dezvoltare personală. Serviciul pentru dezvoltarea

deprinderilor de viaţă independentă este responsabil de asigurarea tuturor condiţiilor de

dezvoltare armonioasă a personalităţii tinerilor, în sfera deprinderilor de viaţă

independentă.

Deprinderile pentru viaţa independentă sunt acele abilităţi tehnice şi psihosociale,

insuşite pană la automatism, care ii permit individului să ducă o existenţă normală, fără a

depinde de asistenţă din partea societăţii şi folosind oportunităţile pe care societatea i le

oferă.

Conform Ghidului metodologic de implementare a Standardelor minime obligatorii

pentru Serviciul de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă există mai multe

domenii de deprinderi care se formează pe parcursul socializării tânărului, instalându-se

treptat şi contribuind la formarea unei personalităţi adaptate din punct de vedere social şi

cultural:

Domeniul deprinderilor de viaţă zilnică – se referă la nutriţie, planificarea meniului,

cumpărarea alimentelor, prepararea mancării, comportamentul correct la masă,

curăţenia bucătăriei şi depozitarea mancării, managementul şi siguranţa casei.

Domeniul deprinderilor privind gestiunea locuinţei şi folosirea resurselor comunitare -

se referă la acele arii de deprinderi necesare pentru ca un tânăr să facă o tranziţie

pozitivă către comunitate. Sunt incluse gestiunea locuirii, transportul şi resursele

comunitare.

Deprinderi privind managementul banilor - se concentrează pe arii de deprinderi care îi

ajută pe tineri să ia decizii financiare inţelepte; noţiuni despre bani, economii, venituri

şi impozite, operaţiuni bancare, obţinerea de credite, plan de venituri şi cheltuieli

(buget personal), abilităţi de consummator.

Deprinderi privitoare la îngrijirea personală - promovează dezvoltarea fizcă şi

emoţională armonioasă a tânărului prin igiena personală, stil de viaţă sănătos,

sexualitate corectă.

Deprinderi vizând dezvoltarea socială - se concentrează asupra modului in care tanărul

relaţionează cu ceilalţi prin dezvoltare personală, conştiinţă culturală, comunicare,

relaţii sociale.

Deprinderi pentru integrare profesioanlă - se referă la ariile de deprinderi care îi ajută

pe tineri să işi finalizeze programele educaţionale şi să urmeze o carieră conform

interesului lor. Acest domeniu include deprinderi privitoare la planificarea carierei,

angajare, luarea deciziilor şi pregătire prin studiu.

În activitatea serviciilor pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă

trebuie respectate o serie de principii care asigură concordanţa acestor servicii cu valorile

recunoscute privind educaţia şi asistenţa socială şi cu activitatea celorlalte servicii şi

activităţi din sistemul de protecţie socială. Aceste principii sunt :

1) În toate acţiunile care se realizează în cadrul serviciului pentru formarea

deprinderilor de viaţă primează interesul superior al copilului. ….. (Principiul

interesului superior al copilului )

2) Serviciul pentru formarea deprinderilor de viaţă se adresează copiilor indiferent

de rasa, religie, limba, sex sau orice alta apartenenţă etnică, socială sau

cultură….. (Principiul nondiscriminării şi egalităţii şanselor)

3) Relaţia profesioniştilor cu copilul şi cu familia sa pe durata formării şi

dezvoltării de deprinderi de viaţă trebuie să ţină seama de :

Exprimarea liberă a sentimentelor, gândurilor si temerilor copilului şi ale

familiei în relaţia cu profesioniştii;

Receptivitatea profesionistului faţă de problemele copilului si familiei,

dublată de capacitatea sa de a formula un răspuns adecvat;

Acceptarea şi atitudinea non-acuzatoare a profesioniştilor faţă de

slăbiciunile şi greşelile familiei şi ale copilului;

Autodeterminarea persoanei, recunoaşterea dreptului si nevoilor copilului şi

familiei de a alege o anumită soluţie, în funcţie de capacitatea lor de a lua

decizii pozitive;

Asigurarea confidenţialităţii informaţiilor cu caracter personal, dezvăluite în

timpul relaţiei profesionale cu copilul şi familia acestuia.

4) Serviciul pentru formarea deprinderilor de viaţă se bazează pe implicarea

comunităţilor locale şi ptecolaborarea instituţiilor şi organizaţiilor de la nivel

local şi judeţean pentru rezolvarea situaţiei copiilor. Se acordă o importanţă

specială responsabilizării comunităţii în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor

copiilor (Principiul descentralizării şi responsabilităţii comunităţii )

5) Activităţile din cadrul serviciului pentru formarea deprinderilor de viaţă se

desfăşoară în spiritul demnităţii, libertăţii şi respectului faţă de semeni,

acordându-se o atenţie prioritară întăririi coeziunii sociale în abordarea

problematicii referitoare la copil, cu referire specială la grupurile cele mai

vulnerabile - copiii în dificultate. … (Principiul solidarităţii).

6) Fiecare caz este tratat individual urmărindu-se un plan individual de

intervenţie…. Individualizarea metodelor de lucru, adaptate la nevoile copilului,

în funcţie de diferenţele personale: bio-psihice, educaţionale, culturale etc.;

(Principiul intervenţiei personalizate )

7) Coordonarea serviciilor si resurselor se realizează la nivel local, cat mai aproape

de clienţii, copiii, adolescenţii si familia care are nevoie de sprijin si

asistenta….. (Principiul proximităţii / subsidiaritate)

8) Activităţile de deprinderi de viaţă sunt coordonate de către un responsabil de

caz şi au drept scop atingerea situaţiei de permanenţă şi siguranţă pentru copil.

(Principiul permanenţei şi continuităţii )

9) Toate activităţile din cadrul serviciului se realizează pe baza de contracte de

colaborare şi parteneriat între instituţii, ministere, autorităţi locale, organizaţii

neguvernamentale, etc…. (Principiul contractului multiparti )

10) Respectarea elementelor minime de bună practică şi a standardelor în vigoare)

(Principiul intervenţiei standardizate )

2.2. Etape de intervenţie în SDDVI

Pe baza standardelor minime obligatorii privind Serviciul pentru dezvoltarea

deprinderilor de viata independenta si a ghidului metodologic de implementare a acestor

standarde, echipa de profesionişti din cadrul fundaţiei COTE a elaborate un ghid de bune

practice în care care prezintă etapele de intervenţie în dezvoltarea deprinderilor de viaţă

independentă. Aceste etape de intervenţie au la bază experienţa practică în lucrul cu tinerii

posinstituţionalizaţi şi se mulează foarte bine pe nevoile acestor tineri. Putem vorbi astfel

de :

1) CONTACTUL INIŢIAL

Accesarea serviciului / cererea de ajuto prin:

solicitare directă din partea tânărului

referire din partea unui alt serviciu/instituţii publice sau ong

semnalare/sesizare scrisă sau telefonică din partea unor alte persoane.

Eligibilitatea tînărului care solicită sprijin

Un aspect important in stabilirea eligibilităţii este dorinţa tanărului provenit din

centrul de plasament de a se implica în soluţionarea dificultăţilor cu care se confruntă, de a

participa activ la demersul de integrare socială şi profesională. Se evită astfel cei a căror

dependenţă pasivă de furnizorii de servicii sociale este profund înrădăcinată şi care doresc

doar beneficii materiale şi ajutoare umanitare.

Prezentarea ofertei de servicii

După clarificarea eligibilităţii şi înregistrarea cererii de ajutor aşa cum este formulată de

tanăr, asistentul social îi prezintă oferta de servicii şi condiţiile în care un tânăr poate

beneficia de acestea. Încă din această etapă se accentuează responsabilitatea care revine

tânărului ca actor cu rol activ în procesul de rezolvare a situaţiei sale. Serviciile oferite nu

sunt descrise ca implicite, „obligatorii” sau „furnizate la pachet”. Ele constituie o

modalitate de răspuns la o nevoie reală pentru care tânărul nu are o altă alternativă, la o

situaţie pentru care tânărul nu reuşeşte să găsească soluţii de unul singur.

Luarea în evidenţă a tânărului solicitant ca viitor beneficiar sau orientarea acestuia

către alţi furnizori de servicii sociale publici sau privaţi - iniţiază parteneriatul cu tânărul şi

angajarea în acţiuni care au ca scop final integrarea lui socio-profesională. Orientarea către

alţi furnizori de servicii presupune informare însoţită de un minim de pregătire (adresă,

condiţii de accesare, modalitatea de auto -prezentare şi formulare a cererii, formularea de

aşteptări realiste ş.a).

2) EVALUARE NEVOILOR

Evaluarea nevoilor este o fază importantă atât pentru stabilirea relaţiei cu

beneficiarul cât şi pentru identificarea acţiunilor necesare pentru realizarea intervenţiei.

Conţinutul evaluării este orientat spre cunoaşterea beneficiarului, pe înţelegerea acestuia şi

a situaţiei sale, dar nu este un proces unidirecţionat de observaţie, culegere de informaţii şi

de sistematizarea a acestora. Evaluarea are valenţe de intervenţie şi formare, este un proces

în care beneficiarul este susţinut să facă paşi importanţi in procesul de autocunoaştere, de

identificare şi clarificare a nevoilor şi dorinţelor sale.

Rezultatele evaluării sunt importante în măsura în care la sfirşitul acestui proces

tânărul se simte antrenat într-o relaţie în care se simte ascultat, iînţeles, tratat ca

individualitate, o relaţie care îi oferă sentimentul de siguranţă, încredere şi motivaţie pentru

schimbare. Este o etapă în care tânărul observă, evaluează, cunoaşte, testează limite, îşi

conturează aşteptări şi atitudini legate de relaţia cu asistentul social manger de caz, cu

ceilalţi profesionişti implicaţi.

Din perspectiva integrării sociale şi profesionale a tinerilor postinstituţionalizaţi

evaluarea nevoilor vizează următoarele domenii:

Educaţie, Formare Profesională și Angajare

Abilităţi de bază

o Abilităţi in domeniile citit, scris şi calcul matematic

o Abilităţi de limbaj şi de comunicare

o Implicaţiile dificultăţilor in procesul de invăţare

o Noţiuni de cultură generala

Abilitati profesionale

o Nivelul de educaţie şcolară

o Nivelul de pregătire şi calificare profesională

o Aspiraţii vocaţionale

o Atitudinea faţă de invăţare şi muncă

o Alte abilităţi

Reţeaua de Suport Social

Relaţia cu familia

o Tipuri de interacţiuni şi relaţia cu familia

o Trăirile, sentimentele faţă de membrii familiei

o Nevoile familiei vs. aşteptările tanărului

o Aşteptările tanărului faţă de membrii familiei vs capacitatea familiei

de a oferi suport afectiv

o Existenţa unei persoane sau familii de referinţă şi suport (atunci

cand familia este necunoscută sau nu există relaţii construite cu

aceasta)

Prieteni

o Relaţii bune/disfuncţionale cu ceilalţi

o Socializare regulată sau normală

o Dificultăţi in iniţierea şi/sau menţinerea relaţiilor

o Dependenţă relaţională

o Comportament violent

o Prieteni de aceeaşi varstă sau cu varste diferite

o Legături romantice/amoroase

Identitate

Stima de sine

o Imaginea de sine,

o Respectul de sine

o Increderea şi siguranţa de sine

o Sentimentul de a fi apreciat

o Sentimentul apartenenţei

o Anxietate/depresie

Motivaţie

o Factori motivaţionali

o Perseverenţa

o Atitudinea faţă de viitor

o Conduita in caz de eşec

Emoţii

Probleme emoţionale

Managementul agresivităţii

Traume, abuzuri

Tentative/ganduri suicidare

Experienţa pierderii

Abilităţi Sociale

Abilităţi de autoprezentare

Bune maniere

Abilităţi de comunicare

Empatie

Asertivitate

Strategii de luare a deciziilor, cu accent pe autonomie in gandire

Strategii de negociere a conflictelor

Cunoştinţe şi abilităţi pentru orientare in mediul fizic şi social

Abilităţi Casnice și de Autoîngrijire

Aspectul fizic şi igiena corporală

o Deprinderi de autoingrijire

o Igienă personală

o Cunoştinţe despre produse de igienă personală

o Informaţii despre propriile măsuri la haine, imbrăcăminte

o Vestimentaţie corespunzătoare situaţiilor sociale, adecvată sezonului

o Ingrijiri specializate (cosmetică)

Abilităţi casnice

o Deprinderi de gătit

o Cunoştinţe şi deprinderi de folosire a aparaturii electrocasnice

o Cunoştinţe şi deprinderi de curăţenie, aprovizionare

o Cunoştinţe şi desprinderi pentru a face faţă problemelor casnice

(achitarea facturilor, contactarea persoanelor avizate pentru reparaţii

s.a.)

o Sănătatea şi siguranţa

o Relaţii cu vecinii

Finanţe

Cunoaşterea valorii banilor

Inţelegerea problemelor financiare

Abilităţi de planificare şi administrare a bugetului personal

Economii

Schimb valutar

Sănătate

Starea de sănătate prezentă

Grija faţă de sănătate

Cunoştinţe şi deprinderi de prevenirea a imbolnăvirilor

Nevoi medicale

Probleme legate de anumite dizabilităţi

Stilul de alimentaţie, stilul de viaţă general

Cunoştinţe de prim ajutor

Inregistrarea la medic de familie

Cunoştinţe despre medicii specialişti

Educaţie sexuală

Informaţii despre efectele consumului de alcool şi droguri, conduita de risc

Timp Liber

Activităţi ce vizează petrecerea timpului liber

Participarea la activităţi

Comportamentul in cadrul activităţilor de grup

Motivele refuzului de a participa la activităţi de grup

Capacitatea de a-şi planifica timpul liber

3) PLAN DE INTERVENŢIE

Pornind de la nevoile identificate şi „negociate” împreună cu tânărul în fiecare

domeniu de evaluare, se stabilesc priorităţile de intervenţie, se formulează obiective

concrete şi măsurabile, se identifică acţiunile şi resursele necesare, se fixează limite de

timp şi responsabilităţi. Opiniile, ipotezele, obiectivele, alternativele de acţiune se

împărtăşesc şi se negociază cu tânărul, nu sunt impuse acestuia. Astfel, tanărul se simte

valorizat şi investit cu încrederea că işi poate organiza singur viaţa, are sentimentul că nu i

se impugn nevoi pe care el nu şi le recunoaşte sau schimbări pe care nu le doreşte ori nu le

consideră necesare. Dependenţa de un sistem sau de servicii a tânărului instituţionalizat are

drept cauză faptul că altcineva a luat decizii privind viaţa lui, altcineva şi-a asumat

responsabilităţi în locul lui. Delimitarea clară a rolurilor şi responsabilităţilor în relaţia

dintre profesionist, ca reprezentant al furnizorului de servicii şi beneficiar constituie o

provocare şi o oportunitate pentru tânăr de a face paşi importanţi in dezvoltarea sa.

Un plan de intervenţie bazat pe nevoile individuale ale tânărului provenit din

centrul de plasament se construieşte pornind de la următoarele întrebări:

Care sunt nevoile mele?

Ce vreau să realizez?

Care sunt calităţile / punctele forte care mă pot ajuta?

Care sunt obstacolele care pot apărea?

Ce pot să fac pentru a realiza ce mi-am propus?

De ce resurse am nevoie?/Cine ar putea să mă ajute şi ce ar fi nevoie să

facă?

Când se vor întâmpla toate aceste lucruri?

Aceasta etapă se finalizează cu semnarea contractului de sprijin. Contractul de

sprijin reprezintă o „oficializare” a angajamentului pe care şi-l asumă atat beneficiarul cât

şi reprezentantul furnizorului de servii, asistentul social - manager de caz.

4) IMPLEMENTAREA PLANULUI DE INTERVENŢIE

Această etapă constă în punerea în acţiune a acţiunilor stabilite de comun acord, în

limitele de timp şi cu resursele prevăzute.

5) MONITORIZAREA POSTINTERVENŢIE

Această etapă are rolul de a consolida rezultatele obţinute prin realizarea

obiectivelor din planul de acţiune. Este o perioadă în care sprijinul financiar scade treptat,

frecvenţa întrevederilor scade. Suportul afectiv acordat rămane sursă esenţială de

securizare şi de motivare a tânărului. În măsura în care el işi doreşte acest lucru, are acces

la oferta de activităţi de timp liber şi de educaţie non-formală suţinute în cadrul

furnizorului de servicii. El este valorizat pentru reuşita sa, încurajat să pună în practică

abilităţile dobândite, să îşi menţină reţeaua de suport dezvoltată.

Managerul de caz pregăteşte tânărul în vederea închiderii cazului pe tot parcursul

derulării intervenţiei. Totodată şi ceilalţi profesionişti implicaţi în derularea intervenţiei,

încurajează autonomia tânărului, pentru a nu crea dependenţa acestuia faţă de serviciile

sociale.

6) ÎNCHIDEREA CAZULUI

Închiderea cazului are loc în momentul în care procesul de asistenţă nu se mai

dovedeşte a fi necesar. În cazul tinerilor postinstituţionalizaţi acest moment este greu de

conceptualizat în criterii exacte. În general, dacă un tânăr este suţinut pentru inserţie pe

piaţa muncii, angajarea şi menţinerea locului de muncă pe o perioadă de 2 luni, mutarea la

gazdă şi deţinerea unui venit constant, sunt repere pentru decizia de încheiere a cazului.

Cazul mai poate fi închis:

La cererea tânărului, situaţie în care managerul de caz se asigură că tânărul a luat o

decizie

În urma deciziei managerului de caz, în situaţiile în care se constată că:

tânărul nu îşi asumă responsabilităţile şi nu îşi respectă obligaţiile asumate

prin contractul de sprijin

tânarul nu se implică în realizarea acţiunilor prevăzute

tânărul nu respectă sau încalcă în mod repetat regulamentul de ordine

interioară

Chiar şi după închiderea cazului, relaţia beneficiarilor cu furnizorul de servicii şi cu

membrii echipei rămane deschisă. Ei ştiu că pot oricând reveni pentru a împărtăşi din

reuşitele lor, pentru suport emoţional şi îndrumare şi pentru a primi sprijin în situaţii de

criză care sunt declanşate din motive independente de voinţa lor. Pentru mulţi dintre tineri

această „uşă deschisă” oferă sentimentul că există personae cărora le pasă de ei, se

interesează de soarta lor. (Ghebuţă, 2010, pag. 13-21)

2.3. Metode şi instrumente de lucru în formarea/dezvoltarea deprinderilor de viaţă

independentă

Pregătirea pentru viaţa independentă este o formă particulară de educaţie

nonformală, participativă, de stimulare şi dezvoltare personală. Formatorul de deprinderi

de viaţă independentă trebuie să caute şi să îmbine metode şi atitudini specifice mai multor

feluri de profesionişti: profesor, instructor, consilier, mentor. Formatorii de deprinderi de

viaţă independentă trebuie sa fie atenţi la motivaţia tinerilor de a lua parte la un asemenea

program. Capacitatea de a-i motiva pe tineri este una dintre condiţiile principale de reuşită

ale unui program de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă. Se evită să se

vorbească de "predare" în legatură cu deprinderile, tocmai datorită conotaţiei predării

clasice ca metodă de învăţare pasivă. Se preferă termenul de "facilitare a învăţării"

deprinderilor de viaţă. Rolul formatorului de deprinderi de viaţă independentă

(instructorului de educaţie) nu numai de a preda, ci mai ales de a acţiona ca un facilitator

într-un process dinamic de predare şi învatare.(ordin nr 14/2007)

Ca metode şi instrumente de lucru în formarea deprinderilor de viaţă independentă,

manualul editat de fundaţia Pro Women în cadrul proiectului ”Clubul Abilităţilor de Viaţă

Independentă a Adolescenţilor”, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Facilitatea

de Tranziţie 2007 – Integrarea în societate a tinerilor aparţinând minorităţilor şi grupurilor

dezavantajate, face referire la:

BRAINSTORMING (ASALT DE IDEI) - este o metodă simplă şi eficientă de

generare a ideilor. Prin intermediul acestei metode participanţii vor găsi cât mai

multe soluţii pentru o problemă, vor defini domenii noi pentru ei.

ACTIVITATEA DE GRUP - este procedeul cel mai indicat în realizarea metodelor

interactive. Oferă participanţilor posibilitatea unei implicări mai responsabile şi a

unei cooperări mai strânse, dezvoltă abilităţi de comunicare interpersonală

(participantul învaţă nu numai să vorbească, ci şi să asculte). Îi ajută pe participanţi

să înţeleagă şi să rezolve unele diferenţe dintre ei.

DISCUŢIA - discuţia este o tehnică prin intermediul căreia se realizează

majoritatea metodelor interactive şi care îi stimulează atât pe participanţi, cât şi pe

facilitatori. Este un procedeu foarte eficient prin care tinerii se pot informa în

domeniu, îşi pot exersa deprinderile de ascultare şi de exprimare şi îşi pot manifesta

atitudinea faţă de problemele ce-i preocupă.

DEZBATEREA - această metodă îi poate ajuta pe tineri să-şi dezvolte capacitatea

de exprimare clară, concisă, coerentă şi convingătoare; îi ajută să gândească critic şi

să ia decizii într-o problemă controversată; prin caracterul ei competitiv îi ajută pe

participanţi să câştige încredere în forţele proprii, stimulând spiritul de concurenţă

în sensul bun al cuvântului; abordarea de tip PRO-CONTRA, mai des folosită în

cadrul activităţilor îi ajută pe participanţi să privească o problemă într-un mod mai

deschis, mai flexibil.

JOCUL PE ROLURI - îi ajută pe copii şi tineri să înţeleagă mai bine propriul rol şi

rolurile celor din jur, dezvoltându-şi capacitatea empatică, gândirea critică şi

capacitatea de decizie; dezvoltă la participanţi capacitatea de a-şi planifica strategii

alternative de acţiune, foarte utile şi probabile în viaţa lor de fiecare zi; pune în

valoare legătura dintre atitudinea, opiniile şi valorile copiilor şi tinerilor.

GÂNDEŞTE / PERECHI / PREZINTĂ - este o activitate de învăţare prin

cooperare. Îi stimulează pe participanţi să reflecteze asupra unui text sau a unei

probleme, le creează participanţilor condiţii bune pentru împărtăşirea propriilor

idei, le oferă posibilitatea unei participări responsabile şi a unei cooperări mai

strânse.

TEHNICA CUBULUI - Este o strategie de învăţare care facilitează examinarea

unei teme/probleme din diferite puncte de vedere.

ECHIPE-JOCURI-TURNEE - presupune învăţarea prin colaborare şi apoi aplicarea

individuală a celor învăţate într-un joc competitiv.

ZIG-ZAG – permite participanţilor să studieze împreună un volum mare de

informaţii în timp scurt. Se pot ajuta reciproc şi pot învăţa mai eficient, având

oportunităţile de predare. (Pro Womwn, 2010)

2.4. Sugestii pentru practică

Musckie School of Public Service, University of Southern Maine and National

Resource Center for Youth Services, College of Continuing Education University of

Oklahoma au identificat patru principii fundamentale şi 13 criterii sugerate pentru practică

care reflectă tendinţele actuale în literatura de specialitate şi cuprind experienţele experţilor

în domeniu. Cele patru principii se referă la : dezvoltarea tânăruluim colaborare,

competenţă culturală şi legături permanente. Cele 13 criterii sunt:

1) Un plan de tranziţie pentru fiecare tânăr care: Se bazează pe evaluarea nevoilor, Este dezvoltat cu implicarea activă a tânărului, Este revizuit periodic.

2) Instrucţiuni clar definite privind deprinderile de viaţă care dau posibilitatea tânărului să:

Să cunoască şi să înţeleagă un set fundamental de deprinderi de viaţă Să practice deprinderile într-un “mediu real de viaţă”

3) Sprijin educaţional pentru: Completarea studiilor, Creşterea gradului de alfabetizare, Alegerea carierei, Dezvoltarea unui plan educaţional şi de carieră Începerea unui program post educaţional/profesional Completarea unui program posteducaţional/profesional.

4) Componenta privind locul de munca Furnizează oportunităţi pentru explorarea carierei Furnizează asistenţă în dezvoltarea planului educational şi de carieră, Furnizează experienţe legate de carieră, Furnizează modele de carieră, Explorarea carierei, Stabileste şi coordonează parteneriate cu instituţii educaţionale locale, firme şi

programa de ocupare.5) Legaturi comunitare stabile care:

Fac legatura tânărului cu resursele comunitare, Fac legatura tânărului cu mentorii adulţi, Crează oportunităţti de carieră pentru tineri, Stimulează calitatea de leader a tinerilor.

6) Componenta supervizata de viata independenta care permite tinerilor sa: Aleagă propria locuinţă, Plătească cheltuielile şi să-şi menţină bugetul, Rezolve conflictele cu colegii şi vecinii, Să preia sau să-şi asume cheltuielile legete de chirie la închiderea programului.

7) Servicii medicale care: Să pregătească tânărul să-şi satisfacă nevoile legate de sănătate, Conectează tânărul la resurse adecvate privind serviciile de sănătate

comunitare, Asigură asistenţa în caz de abuz de substante.

8) Servicii pentru atingerea identitatii culturale si maturitatii emotionale care ajuta tanarul sa:

“Facă pace cu trecutul”( de ex.,consiliere de trauma),

Depasirea etapelor emotionale ale tranzitiei, Promoveaza dezvoltarea identitatii culturale, Identificarea si angajarea in activitati adecvate de petrecere a timpului liber.

9) Activitati de permanentizare a relatiilor care ajuta tanarul pentru: Reunificarea familiei, Intoarcerea in comunitate, Considerarea si pregatirea pentru adoptie sau alte laegaturi permanente, Dezvoltarea/extinderea retelei personale de sprijin.

10) Activitati de dezvoltare care furnizeaza oportunitati pentru cresterea deprinderilor de “advocacy”:

Participarea directa la planificarea activitatilor din program, Participarea la servicii comunitare ( consiliere, educatie).

11) Sevicii dupa terminarea programului Informatii si referinte Asistenta financiara temporara, Ajutor pentru stabilirea si mentinerea conditiilor de viata, Oportunitati de sprijin in grup, Oportunitati de impartasire a experientelor de tranzitie cu alti tineri, Sprijin personal in perioada de tranzitie catre autonomie.

12) Componenta de instruire permanenta care: Orienteaza personalul nou venit catre filosofia vietii independente si

dezvoltarii tinerilor, Furnizeaza pregatire permanenta pentru peronalul cu experienta, Incurajeaza personalul in dobandirea de noi cunostinte si deprinderi, Contribuie la educarea comunitatii scoala/angajatori etc. despre nevoile

tinerilor aflati in tranzitie.

13) Componenta permanenta de evaluare care masoara rezultatele immediate ale programului (rezultatele la inchiderea programului):

Rezultatele pe termen scurt legate de tineri (6-12 luni de la incheierea programului),

Rezultatele pe termen lung legate de tineri (la un an dupa inchiderea programului)

(preluare Ordin nr. 14/2007, standard 4)

CAPITOLUL III - MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ

Noțiunea de management este folosită destul de des în România, mai ales în context

organizațional, cu variații ale definirii acesteia. Dacă pentru unii autori cuvântul

management folosit ca și substantiv desemnează acei oameni care au autoritatea de a stabili

politici, standarde și scopuri organizaționale, pentru alți autori managementul definește un

proces cu finalitate certă, prin care se realizează ceva.

Pentru zona serviciilor sociale Nicoleta Neamțu se referă la management, prin

sinteza a mai multor teorii contemporane, ca fiind un proces cu următoarele caracteristici :

managementul reprezintă o serii de activități continue și relaționate între ele

acest proces se concentrează asupra realizării scopurilor organizaționale

scopurile sunt îndeplinite cu ajutorul oamenilor și a altor resurse

organizaționale pentru oameni. (Neamțu, 2003, pag. 368)

Managementul de caz în asistența socială este o practică impusă prin lege prin

stabilirea unor standarde minime obligatorii privind managementul de caz doar în

domeniul protecției copilului – ordin nr. 69 din 10 iunie 2004(abrogat prin ordin

288/2006), practică ce articulează toate tipurile de intervenție (sociale, medicale,

psihologice, etc.) pe care le realizează diferite categorii de specialiști în vederea

maximizării acestor intervenții specifice. (Cojocaru, 2005, pag. 161)

3.1. Definiții

În cartea sa, Metode apreciative în ASISTENŢA SOCIALĂ - ancheta, supervizarea

şi managementul de caz, Ștefan Cojocaru prezintă o succesiune de definiții ale

managementului de caz (pag.162-165) după cum urmează:

managementul de caz este ” o metodă de a oferi servicii, prin care asistenții

sociali profesioniști evaluează nevoile clientului și ale familiei sale în colaborare cu el,

coordonează, monitorizează, evaluează și susține clientul pentru a accesa servicii sociale

care să corespundă acestor nevoi”(NASW, 1992)

managementul de caz este “un set logic de paşi şi un proces de interacţiune

în cadrul reţelei de servicii prin care se asigură că beneficiarii primesc serviciile de care au

nevoie într-o formă de sprijin eficace, eficientă şi la un cost acceptabil”( Weil şi

Karls,1985)

managementul de caz este ” probabil, cea mai bună tehnologie pentru a

asista organizațiile pentru a răspunde cererilor de servicii moderne venite din partea

clienților… Este, de asemenea, cea mai operativă strategie de a împuternici clienții să

negocieze pentru dezvoltarea complexă a sistemului de servicii”(Moore, 1992)

managementul de caz ”este viabil numai numai în măsura în care resursele

comunității sunt disponibile să susțină un nivel de viață acceptabil pentru clienți. Fără

resurse financiare și servicii de sprijin, managementul de caz poate deveni o proiectare a

unei iluzii a responsabilului de caz care, în timp, se transformă într-o presiune asupra

politicienilor și liderilor comunității pentru a răspunde nevoilor membrilor

comunității”( Rothman, 1991)

managementul de caz este ” un proces creativ și colaborativ ce necesită

abilități pentru realizarea evaluării, consiliere, educație, modelare și advocacy, al cărui

scop e de a dezvolta funcționarea socială optimă a clientului deservit” (Sullivan, 1992).

ca abordare comuna şi contemporană de organizare a serviciilor de sănătate

şi a serviciilor sociale, managementul de caz se ocupă de coordonarea resurselor relevante

implicate într-un anumit sistem-client. Trecerea la politicile sociale şi la protocoalele de

finaţare care susţin strategiile de management de caz garantează menţinerea rolului său

central în furnizarea de servicii. (Rose şi Moore, 1995, apud Miley, 2003, pag. 411)

În esenţă, managementul de caz face legătura dintre clienţi şi servicii, conectează

între ei furnnizorii de servicii şi “repară defecţiunile” în furnizarea serviciilor.

Conform ordinului nr. 288 din 6 iulie 2006, pentru aprobarea Standardelor minime

obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecției drepturilor copilului,

managementul de caz reprezintă ” o metodă de coordonare a tuturor activităților de

asistență sociala și protecție specială desfășurate în interesul superior al copilului de către

profesioniști din diferite servicii sau instituții publice și private”.

Concluzionând, definițiile managementului de caz se referă la: modul cum este

văzută intervenția și coordonarea sa, modul de implicarea al beneficiarilor, răspunsurile

clienților la modificarea situației în care se găsesc, modelele promovate în practica

asistenței sociale.

3.2. Tipologie

Formele managementului de caz, în domeniul serviciilor sociale, au fost stabilite de

unii autori pornind de la scopurile acestora: scopuri sociale - având ca principii faptul că

oamenii trebuie să rămână şi să trăiască în comunitate, în special să nu fie izolaţi de

grupurile primare cărora le aparţin, fapt pentru care managementul de caz are caracter

temporar, serviciile fiind oferite pe o perioadă scurtă de timp; scopuri de îngrijire primară

- înfluenţate de abordarea medicală a îngrijirii, iar mangementul de caz este văzut ca o

formă de coordonare a serviciilor medicale oferite diferitelor categorii de clienţi și scopuri

medico sociale - stabilite pentru a urmări echilibrul persoanelor defavorizate şi totodată

pentru a preveni alte probleme care ar putea să apară la populaţiile vulnerabile. Alți autori

au plecat de la analiza SWOT(strengths - punte tari, weaknesses - puncte slabe,

opportunities - oportunităță, threats - amanințări) folosită des în analiza organizațiilor cu

scop lucrativ. (Cojocaru, 2005, pag. 163-171)

În asistența socială, metoda SWOT este utilizată pentru a analiza sistemul client la

un moment dat și constituie punctul de plecare în stabilirea unui set de intervenții. Astfel se

vorbeşte despre patru tipuri de management :

Management de caz

centrat pe RESURSE

Managem

ent

de caz

APRECIATIV

Puncte tari Puncte slabe Management de

caz centrat pe

PROBLEME

Oportunități Amenințări

Management de caz

centrat pe REZULTATE

Fig. 1 – Forme ale managementului de caz din perspectiva analizei SWOT

1. managementul de caz centrat pe resurse - se referă la utilizarea resurselor

beneficiarului dar şi a resurselor serviciilor sociale. Acest tip de management vizează

suplimentarea resurselor lipsă a beneficiarului;

2. managementul de caz centrat pe rezultate – are în vedere atingerea

obiectivelor stabilite prin activarea celei mai importante resurse a beneficiarului. Constă în

stimularea şi motivarea beneficiarului sau reducerea/îndepărtarea barierelor care ar putea

împiedica atingerea obiectivelor;

3. managementul de caz centrat pe problemă – se referă la analiza problemei,

la identificarea punctelor slabe ale problemei clientului, a disfuncţionalităţilor şi a

barierelor în rezolvarea situaţiei sale. Această abordare urmăreşte diminuarea sau anularea

cauzelor ce au generat problema sau reducerea efectelor pe care le are aceasta asupra

cleintului;

4. managementul de caz apreciativ – este un management centrat pe utilizarea

punctelor forte şi a oportunităţilor clientului, ce porneşte de la idea că fiecare client al

serviciilor sociale are punte tari şi este capabil să exploateze oportunităţile pe care le are.

(Cojocaru, 2005, pag.165-171)

În practică, putem întâlnim combinaţii între aceste tipuri de management de caz, cel

mai des fiind centrarea pe problemă cu variaţii ale modului în care se pune accent pe

resurse sau pe rezultate.

3.3. Funcțiile managementului de caz în asistenţa socială

Deoarece serviciile sociale tratează direct cu oamenii şi intervin asupra acestora,

efectele unor astfel de servicii sunt întotdeauna judecate în termenii valorilor umane, nu

doar în termeni instrumentali, pentru că au consecinţe morale asupra indivizilor, familiilor,

şi comunităţilor.(Austin, 1995, apud Neamţu, 2003, pag.376)

Cele mai multe definiţii şi caracteristici ale managementului serviciilor sociale sunt

focalizate pe echilibrul dintre persoană şi mediul înconjurător, pe practica serviciilor

directe şi a celor comunitare astfel încât funcţiile managementului de caz sunt descrise din

mai multe perspective.

Punând accent pe abilitatea personală şi facilitarea accesului la serviciile oferite de

furnizorii de servicii sociale, Moore(1990) evidenţiază zece funcţii ale managementului de

caz:

1. Evaluarea abilităţii individuale de a răspunde provocărilor din mediu – care

urmăreşte creşterea ccapacităţilor individului de a se adapta la noile condiţii ale mediului

său înconjurător;

2. Evaluarea capacităţii ffamiliei şi a grupului primar de a oferi îngrijire – care

urmăreşte identificarea posibilităţilor şi disponibilităţilor familiei/grupului de apartenenţă

al clientului;

3. Evaluarea resurselor din sistemul formal dde îngrijire – care identifică

resursele în sistemul guvernamental şi nonguvernamental, măsurarea accestora, aprecierea

nivelului de răspuns la problemele clientului;

4. Abilitarea indivizilor în utilizarea resurselor personale pentru a răspunde

provocărilor mediuluui – care pune accent pe resursele clientului pentru a asigura

durabilitatea intervenţiei;

5. Abilitarea familiilor şi a grupurilor primare pentru a îmbunnătăţi capacitatea

acestora de a oferi îngrijire – care dezvoltă abilităţile şi încurajează aceste structure ăentru

a se implica în înggrijirea clientului;

6. Facilitarea negocierii inndivizilor pentru resursele existente în familie, în

grupul primar sau în instituţii care ofeeră servicii – care urmăreşte creşterea acccesului

clientului la resursele informale şi formale;

7. Facilitarea schimburilor între familie şi grupul primar, pe de o parte, şi

sistemul formal, pe de altă parte – care urmăreşte existenţa unor tranzacţii, schimburi

reciprocce între cele două sisteme, orientate către satisfacerea nevoilor clienţilor

( contractul înttre client şi furnizorul de servicii sociale) pentru creşterea responsabilităţii

familiei şi instituţiei în oferirea unor servicii controlabile prin schimb reciproc de

informaţii;

8. Evaluarea continnuă a nevoilor clienţilor – care asigură flexibilitatea

serviciilor oferite;

9. Evaluarea fradului în carre indivizii sunt sprijiniţi de families au de grupul

primar şi de furnnnizorii de seervicii – care presupune monitorizarea modului în care

clienţii serviciilor au beneficiat de spijin, cum s-au adaptat serviciile la nevoile clientului şi

cum sunt utilizate acccestea pentru abiliatarea clientului;

10. Evaluarea modului în care eforturile familiei sau ale grupului primar sunt

integrate celor ale sistemului formal – care urmăreşte să măsoare calitativ şi cantitativ,

compatibilitatea şi coerenţadintre intervenţis fsmiliei şi cea a instituţiei.(Cojocaru, 2005,

pag.173-174)

Aceste funcţii se referă în principal la modul de implementare a planului de

intervenţie, mai puţin la efectele pe care le are intervenţia asupra situaţiei clientului.

Acelaşi Moore(1990) a construit un model al managementului de caz pornind de la

cele două funcţii de bază ale managementului de caz, cea de abilitator şi cea de facilitator.

Acesta consider că asistenţii sociali sunt abilitatori pentru că maximizează potenţialul

indivizilor pentru a dezvolta independenţa acetora şi facilitatori pentru că negociază şi

îmbunătăţesc legăturile dintre instituţii, organizaţii şi oamenii care au probleme.

ridicată C

ABILITARE

B

A

scăzutăFACILITAR

Eridicată

Fig. 2 Managementul de caz - graficul modelului O`Connor (Moore, 1990, apud

Cojocaru, 2005, pag. 180)

Acest grafic ne ajută să vizualizăm situaţia iniţială a beneficiarului, să proiectăm un

plan de intervenţie şi să monitorizăm progresele înregistrate.

Astffel, luând ca exemplu un bătrân văduv şi cu probleme medicale care nu are

resurse familial, principal preocupare a managerului de caz este de a-l ajuta să acceseze

serviciile comunitare la domiciliu. Deci, abilitarea pentru maximizarea potenţialului

grupului primar este redusă, minimă, iar facilitarea se reduce doar la accesul la servicii de

îngrijire la domiciliu – cazul A pe grafic.

Un alt exemplu se poate referi la un copil din mediul rural care neglijează şcoala

din cauza muncilor din gospodărie. Aici este vorba despre prevenirea abandonului şcolar

în care managerul de caz lucrează atât cu individual, familia cât şi cu instituţia principal

care este responsabilă de rezolvarea cazului, intervenţia acestuia având o intensitate medie

– cazul B pe grafic.

Un al treilea exemplu poate fi un copil abandonat în maternitate care trebuie

integrat în familie. Managerul de caz se implică atât în abiliatrea familiei copilului, a

rudelor, cât şi la nivelul instituţiilor ce pot oferi aasistenţă, abilitarea şi facilitarea fiind

foarte ridicate - cazul C pe grafic.

Alţi autori, care au studiat practica asistenţei sociale, cu accent pe participare,

vorbesc despre funcţii ale managementului de caz cu referire strict la client, şi funcţii cu

referire la întreg sistemul de furnizare a serviciilor.

Astfel, din perspectiva participării clienţilor, managementul de caz are următoarele

funcţii principale:

1. Extinderea serviciilor - se referă la activităţi de sporire a vizibilităţii

programelor şi a serviciilor prin educarea publicului larg şi a celorlalţi furnizori de servicii

cu privire la disponibilitatea programelor (discursuri publice, broşuri, articole de ziar,

campanii de colectare de fonduri, etc.). Managerii de caz speră că identificând la timp

cazurile de asistenţă socială, prin această extindere a serviciilor, munca lor cu clienţii să

prevină apariţia problemelor majore;

2. Planificarea privind personalul care preia cazurile – se referă la asigurarea

personalului interdisciplinar, ce asigură clientului un rol activ în procesul de asistare pentru

ca acesta să deţină un control real asupra a ceea ce i se întâmplă în viaţă, astfel încât să

existe o sincronizare a serviciilor fără o suprapunere inutilă a acestora;

3. Crearea unor legături între clienţi şi resurse – se referă la activităţi de

informare a clienţilor în ceea ce priveşte disponibilitatea, beneficiile, eligibilitatea,

ceerinţele, procedurile de aplicare şi alte informaţii vitale despre resurse. Aceste informaţii

ghidează clienţii prin labirintul reţelelor de servicii, ajutându-i să beneficieze de resursele

corespunzătoare;

4. Apărarea/Advocacy – se referă la acţivităţi de apărare a drepturilor clienţilor

conduse chiar de aceştia dar ghidaţi de managerul de caz. Ca iniţiatori, clienţii îşi definesc

propriile trebuinţe şi aleg activităţile ce li se potrivesc. În calitate de mentori, asistenţii

sociali prezintă moduri de abordare a instituţiilor şi a birocraţiei, le sugerează metode de

creeare de legături cu ceilalţi. Deci clienţii acţionează în nume propriu în timp ce asistenţii

sociali acţionează ca îndrumători, asistă clienţii şi îi susţin în acţiunile lor de refacere a

capacităţilor. (Miley, 2006, pag. 414-417)

Din perspectiva sistemului de furnizare a serviciilor, managementul de caz are

următoarele funcţii:

1. Coordonarea serviciilor – se referă la acele activităţi prin care se asigură

furnizarea de servicii în mod armonios şi compatibil cu nevoile clienţilor. Managerul de

caz trece în revistă ofertele de servicii disponibile pentru a se asigura de congruenţa

obiectivelor lor, de conformitatea serviciilor furnizate cu planul stabilit în prealabil şi de

existenţa oportunităţilor de comunicare între furnizotii de servicii;

2. Raportarea la alţi profesionnişti - se referă la legăturile bazate pe respect

dintre clienţi şi potenţialele sisteme de resurse, în care asistenţii îşi folosesc abilităţile

pentru ameliorarea acestor relaţii şi încearcă redistribuirea sarcinilor. Când îşi renegociază

legăturile cu sisteme mari de ajutor, clienţii pot schimba distribuirea puterii, facând

sistemele să lucreze pentru ei şi nu cu ei;

3. Construirea unor reţele receptive de servicii – se referă la procesul de

schimbare în cadrul sistemului de furnizare de servicii, astfel încât acestea să fie

corespunzătoare, mai adecvate şi mai accesibile. Schimbarea presupune crearea de reţele

de servicii sociale prin actualizarea permanentă a resurselor care fie sunt nedisponibile la

momentul solicitării fie sunt inaccesibile. Astfel pot fi înlăturate barierele şi obstacolele

care apar la nivel de sistem şi se poate consolida reţeaua de resurse comunitare pantru ca

aceasta să fie receptivă la potenţialii viitori clienţi. (Miley, 2006, pag. 417-419)

În viziunea altor autori, prin comparaţie cu managementul clasic ce se

caracterizează prin eficacitate şi eficienţă, pentru managementul serviciilor sociale care

lucrează cu valori umane, în acord cu respectarea drepturilor omului, se impune calitatea

serviciilor şi nu cantitatea acestora. Funcţia de bază a managementului de caz este aşadar

centrată pe furnizarea unui serviciu de calitate. În domeniul serviciilor sociale, pentru

beneficiar, calitatea înseamnă:

Timpul si disponibilitatea - cât de mult trebuie să aştepte beneficiarul

pentru furnizarea unui serviciu şi dacă accesta este furnizat la timp;

Stabilitatea serviciilor, conform contractului stabilit – dacă nivelul

serviciului furnnizat este acelaşi la toate vizitele effectuate;

Deferenţa – atitudinea personalului faţă de beneficiar, cât de bine este tratat

acesta de furnizorul de servicii;

Finalitatea- obtinerea rezultatelor aşteptate de beneficiar, nivelul de

realizare a serviciului.(Bodi,2007, pag. 42)

3.4. Etapele managementului de caz

Managementul de caz este un proces care implică parcurgerea unor etape

interdependente, care sunt aceleaşi pentru fiecare caz în parte.

Modelele clasice, prezintă treisprezece etape ale managementului de caz : 1.cererea

de ajutor, 2.admiterea, 3.evaluarea iniţială, 4.stabilirea obiectivelor, 5.planificarea

intervenţiei, 6.identificarea resurselor, 7.consilierea şi terapia, 8.coordonarea interegenţii,

9.conectarea resurselor la alte resurse, 10.monitorizarea, 11.reevaluarea situaţiei clientului,

12.evaluarea rezultatelor şi 13.advocacy de caz (Rothman,1991, apud Cojocaru, 2005,

pag.177-179)

Managementul de caz în asistenţă socială este utilizat pentru toate categoriile de

beneficiari, dar principiile managementului calităţii au fost definite în România prin

standarde obligatorii doar pentru domeniul protecţiei drepturilor copilului .

Conform standard.2 din ordin nr. 288/2006, managementul de caz, aplicat în

domeniul protecţiei drepturilor copilului, implică parcurgerea urmatoarelor şase etape

principale:

a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;

b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului;

c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în

legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare

socială, PS;

d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant

legal şi alte persoane importante pentru copil;

e) Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor

şi intervenţiilor specializate;

f) Închiderea cazului.

a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor

Identificarea cazurilor se realizează prin: solicitare directă din partea

beneficiarului(copil/familie/reprezentant legal); referire din partea unei instituţii publice

sau private; semnalare/sesizare scrisă sau telefonică din partea altor persoane decât ele din

familie/reprezentant legal; autosesizare.

Evaluarea iniţială se referă la:

Confirmarea /infirmarea cazului;

Cine?,când?,cum? Se realizează avaluarea;

Instrumente de evaluare, documente;

Factori de decizie;

Termene;

Relaţii între instituţii/servicii;

Responsabili.

Raportul de evaluare iniţială, este întocmit în maxim 24 ore de la efectuarea

evaluarii şi este înaintat şefului ierarhic pentru confirmare sau infirmarea a cazului.

Cazul confirmat este înregistrat la SEI /Primărie şi raportat directorului cu atribuţii

în domeniul protecţiei copilului care desemnează un Manager de caz (MC) sau un

Responsabil de caz(RC)

Pentru cazurile infirmate şi înregistrate la DGASPC se fac referiri catre alte

instituţii pe baza unor adrese scrise şi telefonice.

Conţinurul raportului de evaluare precum şi decizia de confirmare/infirmare va fi

transmisă în maxim trei zile clienţilor, consemnându-se acest lucru.

b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului;

Prin utilizarea detaliată/complexă în cadrul managementului de caz clientul

beneficiază de o evaluare comprehensivă şi multidimensională a nevoilor sale speciale şi

individuale.

Acest tip de evaluare se realizează de Mangerul de caz(MC)/responsabilul de

caz(RC) împreună cu o echipă multidisciplinară din cadrul Serviciului de Evaluare

Complexă(SEC). În procesul evaluarii sunt implicaţi atât profesioniştii cât şi beneficiarii.

Informaţiile necesare evaluării detaliate sunt obţinute de la beneficiari, familiile acestora,

persoane apropiate/implicate, instituţii, prin intermediul vizitelor/întâlnirilor. Aceste

informaţii sunt consemnate în rapoarte de vizită/întâlnire care se referă la : Sinteza

discuţiilor, Data,Locul, Scopul vizitei.

Rapoartele sunt prezentate în termen de trei zile şefului ierarhic de la data efectuării

vizitelor. Evaluarea detaliată finală apare în raportul de evaluare întocmit pe baza

rapoartelor tuturor specialiştilor implicaţi în evaluare, în 24 de ore de la ultima evaluare.

Acesta este transmis în termen de trei zile sefului ierarhic spre avizare,

familiei/beneficiarului şi membrilor echipei.

c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut

în legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare

socială, PS;

Planificarea este un proces şi nu un rezultat final al activităţii profesionistului.

Planurile de intervenţie sunt instrumente de planificare, organizare şi structurare a

activităţii cu scopul de a produce schimbări în situaţia beneficiarului.(Cojocaru,2008, pag.

30)

Planul de intervenţie reprezintă un consens al negocierii aşteptărilor şi acţiunilor

dintre beneficiar şi profesionişti. Este importantă participarea beneficiarului la realizarea

planurilor pentru responsabilizarea şi motivarea acestora în luarea deciziilor.

Planul de Servicii(PS) cuprinde informaţii despre prestaţiile, serviciile şi tipurile de

intervenţii atribuite beneficiarului, în scopul prevenirii separării copilului de părinţi, şi este

întocmit de responsabilul de caz prevenire(RC)care a instrumentat/preluat cazul în maxim

30 zile de la înregistrarea cazului.

Planul Individualizat de Protecţie(PIP) este documentul prin care se planifică

măsura specială de protecţie pentru copilul separat de familia sa, precum şi a prestaţiilor ,

serviciilor şi intervenţiilor. Pentru protecţia copilului în dificultate, PIP poate avea ca

finalitate :

a)reintegrarea familială a copilului;

b)adopţia;

c)integrarea socio-profesională;

PIP este un rezultat al evaluării detaliate a copilului şi cuprinde planurile de

intervenţie valabile pentru perioada cât copilul este scos din familie. Acesta este realizat de

managerul de caz împreună cu echipa multidisciplinară.

Managerul de caz şi echipa multidisciplinară realizează PIP împreună cu

beneficiarul/reprezentantul legal al acestuia în maxim 30 de zile de la înregistrarea cazului

şi este prezentat Comisiei pentru Protecţia Copilului/instanţei judecătoreşti.

Programele de Intervenţie Specifică(PIS), reprezintă activităţile realizate pe un

domeniu particular de intervenţie ce au în vedere următoarele aspecte: nevoi de sănătate;

nevoi de îngrijire şi securitate; nevoi fizice şi emoţionale; nevoi educaţionale formale şi

informale; nevoi de petrecere a timpului liber; nevoi de socializare; dezvoltare a

deprinderilor de viaţă independentă; menţinerea legăturii cu familia; reintegrarea în

familie.

Planul de Recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, se realizează de către Managerul

de caz din cadrul serviciului de evaluare complexă(SEC) pentru copiii cu dizabilităţi din

familie dar şi pentru cei care necesită orientare şcolară şi profesională. Pentru copiii cu

dizabilităţi aflaţi în protecţie specială/ familie lărgită/familie substitutivă/servicii

rezidenţiale PIP conţine Planul de Recuperare şi este realizat tot de MC.

Planul de reabilitare/ reintegrare pentru copii abuzaţi, neglijaţi/exploataţi, victime

ale traficului, care rămân în familie , este realizat de MC din Compartimentul de

intervenţie în situaţii de abuz, iar pentru cei care beneficiază de o măsură specială de

intervenţie, PIP conţine şi Planul de Reabilitare/Reintegrare.

d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant

legal şi alte persoane importante pentru copil;

Furnizorii de servicii pentru copiii aflaţi în dificultate sunt instituţiile de asistenţă

socială acreditate care utilizează metoda managementului de caz pentru toţi copiii aflaţi în

evidenţa lor.

Prin furnizorii de servicii se asigură resursele umane, financiare, materiale necesare

desfăşurării optime a managementului de caz. Împreună cu coordonatorii serviciilor,

furnizorii de servicii stabilesc criteriile de admitere a clienţilor precum şi metodologiile şi

procedurile de lucru caracteristic fiecărui tip de serviciu.

Furnizorul de servicii asigură efectuarea demersurilor necesare pentru munca în

echipă multidisciplinară dar şi interinstituţională, precum şi a unor specialişti colaboratori.

Furnizarea prestaţiilor, serviciilor şi a intervenţiilor cuprinse in planurile de

intervenţie pentru copil se face în baza contractului cu familia/reprezentantul legal,

conform Ord.73/2005, privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de

servicii sociale de către furnizorii acreditaţi şi beneficiarii de servicii sociale .

Serviciile oferite de furnizorii de servicii sunt servicii primare care se referă la toate

serviciile de prevenire şi sunt asigurate de autorităţile publice locale şi ONG, iar serviciile

specializate sunt acele servicii destinate protecţiei copilului şi sunt asigurate de DGASPC

şi ONG.(Cojocaru, 2008, pag.33)

Echipa multidisciplinară în asistenţa socială se referă la totalitatea profesioniştilor

implicaţi în managementul de caz al unui beneficiar.

Echipa multidisciplinară reuneşte “persoane care au un obiectiv comun , care

contribuie la muncă prin competenţa pe care o au şi colaborează pentru a ajunge la un

rezultat convenit”.(Miley, 2006, pag.427)

Brill şi Levin,(2002) punctează câteva etape care eficientizează munca în echipă:

identificarea problemei şi a limitelor acestora;

stabilirea obiectivului echipei în scopul definirii problemei;

stabilirea scopurilor;

împărţirea şi atribuirea sarcinilor;

evaluarea rezultatelor din prisma atingerii scopului şi a realizării obeictivelor(apud

Miley, 2006, pag. 427)

Managerul de caz (MC) este profesionistul care asigură implicarea şi conlucrarea

unei echipe de specialişti multidisciplinară şi/sau interinstituţională pe tot parcursul

managementului de caz, coordonarea activităţilor de asistenţă socială, având drept scop

elaborarea şi implementarea:

PIP, pentru copiii separaţi de familie;

Planul de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, orientare şcolară şi

profesională din familie ;PIP şi Plan de recuperare pentru aceleaşi categorii

de copii dar care beneficiază de o măsură de protecţie specială;

Planul de reabilitare/ reintegrare pentru situaţii de abuz, neglijare,

exploatare, victime ale traficului pentru copiii care rămân în familie ; PIP şi

planul de reabilitare pentru aceleaşi categoriide beneficiari dar care

beneficiază de o măsură de protecţie specială;

Ca să fie eficienţi managerii de caz trebuie:

să deţină informaţii sigure şi corecte despre serviciile şi resursele pe care le

poate utiliza

să deţină abilităţi de anticipare a unor situaţii sau crize pe care le pot avea

clienţii;

să poată crea şi modifica resursele în funcţie de situaţia clientului;

să coordoneze resursele oferite de alţi furnizori.(Miley, 2006, pag. 416)

Atribuţiile Managerului de caz(MC), conform standardului 10/Ord. nr.288/2006,

sunt:

a) coordonează eforturile, demersurile şi activităţile de asistenţă socială şi protecţie

specială ;

b) elaborează PIP/celelalte planuri prevăzute în legislaţie şi alcătuieşte echipa

multidisciplinară şi după caz interinstituţională şi organizează întâlnirile cu echipa

precum şi cele individuale cu profesioniştii implicaţi în rezolvarea cazului;

c) asigură colaborarea şi implicarea activă a familiei/reprezentantului legal şi a

copilului şi îi sprijină pe aceştia în toate demersurile întreprinse pe tot parcursul

managementului de caz(ex.organizarea de întâlniri periodice sau la solicitarea

acestora, acompaniere, sprijin emoţional, consiliere;

d) asigură comunicarea între toate părţile implicate în rezolvarea cazului;

e) asigură respectarea etapelor managementului de caz;

f) întocmeşte şi reactualizează dosarul copilului;

g) coordonează metodologic responsabilii de caz prevenire;

h) comunică cu avizul superiorului ierarhic, la SEI, cazurile pentru care a fost luată

decizia de închidere.

Responsabilii de caz din protecţia specială(RC) sunt profesioniştii din cadrul

serviciilor rezidenţiale(cu excepţia centrelor maternale) care prin delegarea atribuţiilor de

către MC asigură coordonarea activităţilor legate de elaborarea şi implementarea tuturor

progaramelor de intervenţie specifică(PIS). Aceştia colaborează cu responsabilii de PIS,

angajaţi ai serviciilor aflate în protecţia copilului (dezvoltarea deprinderilor, consiliere,etc)

sau în alte domenii(sănătate, educaţie).

Responsabilii de caz din centrele maternale sunt profesioniştii din cadrul acestor

centre care prin delegarea atribuţiilor de către MC asigură coordonarea activităţilor legate

de elaborarea şi implementarea programelor personalizate de intervenţie.

Atribuţiile responsabilului de caz prevenire(RCP) sunt:

a) coordonarea eforturilor, demersurilor şi activităţilor de prevenire a separării

copilului de familia sa;

b) elaborează PS;

c) asigură comunicarea între toate părţile implicate în rezolvarea cazului;

d) asigură respectarea etapelor managementului de caz;

e) întocmeşte şi reactualizează dosarul copilului (standar 10, ordin nr. 288/2006)

e) Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate,

deciziilor şi intervenţiilor specializate;

Monitorizarea se realizează asupra intervenţiilor dar şi asupra modurilor de

realizarea a acestora.(Cojocaru,,2008, pag. 33)

Monitorizarea intervenţiilor este procesul de evaluarea a gradului de implementare

a planurilor elaborate după realizarea evaluării detaliate, a coerenţei şi succesiunii

activităţilor specialiştilor care lucrează la caz. Monitorizarea intervenţiilor specifice se

realizează de către managerul de caz prin întâlniri cu echipa multidisciplinară , prin discuţii

individuale cu profesioniştii implicaţi dar şi prin întâlniri cu beneficiarii sau alte persoane

reprezentative.

În această etapă a managementului de caz, pentru protecţia copilului în dificultate,

se are în vedere monitorizarea planului individual de protecţie sau a celorlalte planuri

prevăzute în legislaţie, dar şi a progreselelor obţinute de beneficiar.

Monitorizarea intervenţiilor presupune realizarea unor rapoarte lunare din partea

responsabililor intervenţiilor specifice:

rapoarte statistice(se referă la imaginea de ansamblu a activităţilor);

rapoarte narative(se referă la descrierea aspectelor particulare cu care s-au

confruntat participanţii).

Pentru monitorizare PIP, se are în vedere:

verificarea demarării serviciilor(în max.2 zile);

verificarea modului de furnizare a serviciilor, cel puţin lunar;

răspuns imediat în orice situaţie nou apărută;

asigurarea fluxului de informaţii către toate persoanele implicate în rezolvarea

cazului;

medierea relaţiei pe toate planurile părţilor implicate;

reevaluarea situaţiei copilului şi a modului de implementare a planului, cel puţin o

dată la trei luni precum şi revizuirea planului respectiv dacă situaţia impune;

înregistrarea informaţiilor, progreselor , evoluţiei cazului în dosarul beneficiarului;

modificarea contractului cu familia atunci când se impune.

Pentru PIS, responsabilii de PIS au obligaţia de a întocmi rapoarte de implementare

lunar sau ori de câte ori este nevoie.Acestea sunt transmise în max trei zile de la întocmirea

lor către managerul de caz.

Managerul de caz/responsabilul de caz prevenire întocmeşte raportul de reevaluare

în maxim 24 de ore, de la data reevaluării. Acesta este avizat de şeful ierarhic superior şi

transmis în trei zile tuturor participanţilor .

Pentru cazurile extrem de dificile se pot organiza conferinţe de caz sau

teleconferinţe care să includă membrii echipei multidisciplinare cu experţi recunoscuţi ai

domeniului.

f) Închiderea cazului.

Monitorizarea postservicii aste perioada de menţinere a contactului cu beneficiarii

pentru o anumită perioadă de timp şi de evaluare a situaţiei lor fără însă a mai beneficia de

servicii.Închiderea cazului se realizează în general la atingerea scopului propus la începutul

intervenţiei, când procesul de asistenţă socială nu mai este necesar, iar beneficiarul îşi

dobândeşte capacitatea optimă de autonomie.Pentru cazurile de prevenire monitorizarea

serviciilor se realizează pentru o perioadă de min trei luni, iar pentru procesul de adopţie de

doi ani. Monitorizarea postservicii se realizează pe baza unui plan de monitorizare elaborat

de managerul de caz/responsabil de caz prevenire. Aceştia realizează lunar sau ori de câte

ori este nevoie câte un raport de monitorizare postservicii.Închiderea cazului se face prin

decizia autorităţilor la recomandarea managerului de caz/responsabilului de caz avizată de

şeful ierarhic.La DGASP închiderea cazului este înregistrată la SEI şi în sistemul

informatizat de monitorizare a cazurilor CMTIS.

Deşi aceste etape sunt aceleaşi pentru o anumită categorie de beneficiari ,

activităţile desfăşurate sunt supuse principiilor individualizării şi personalizării.

3.5. Evaluarea managementului de caz

Managementul de caz are ca scop eficientizarea intervenţiei sociale pentru

îmbunătăţirea calităţii serviciilor prin referirea la resursele comunitare, îndeplinirea

planificării, obţinerea rezultatelor dorite, modul de organizare şi eficienţa luccrului în

echipă, colaborarea cu toţi factorii implicaţi în rezolvarea problemei, etc.

Calitatea managementului de caz poate fi măsurată şi apreciată pe trei direcţii

principale:

1) Nivelul rezolvării problemei poate fi evaluat prin modul în care eu fost stabilite

obiective tangibile şi gradul de atingere a acestora, prin măsurarea schimbărilor

intervenite în comportamentul şi în situaţia beneficiarilor raportate la obiectivele

propuse, prin măsurarea nivelului de dependenţă faţă de serviciile oferite. Se

stabilesc indicatori cantitativi şi calitativi capabili să măsoare aceste modificări.

2) Procesul de management – calitatea acestuia poate fi măsurată prin nivelul

costurilor serviciilor oferite către beneficiar, prin nivelul de utilizare al resurselor

disponibile, prin aprecierea adecvării serviciilor oferite la nevoile clientului.

3) Satisfacţia clientului – prin evaluarea modului în care clientul/beneficiarul

caracterizează serviciile primite, gradul de satisfacţie faţă de acestea şi faţă de

rezultatele obţinute.(Cojocaru, 2005, pag. 186-187)

În perioada mai – octombrie 2006, la nivel naţional, s-a desfăşurat un studiu cu

privire la evaluarea practicilor de implementare şi funcţionare a managementului de caz în

domeniul protecţiei copilului din România, în cadrul proiectului „Monitorizarea procesului

de elaborare şi implementare a planului individualizat de protecţie (PIP)” finanţat de

USAID şi implementat cu ajutorul ANPDC şi World Learning. Rezultatele cercetării sunt

raportate la finalităţile planurilor individualizate de protecţie. Sinteza cercetării a fost

publicată în „MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN PROTECŢIA COPILULUI – Evaluarea

serviciilor şi practicilor din România”, autori fiind Ştefan Cojocaru şi Daniela Cojocaru,

doi specialişti de seamă ai mediului academic ieşean. Această cercetare a scos în evidență

următoarele:

În sistemul de protecție a copilului există o stare de confuzie și frustrare mai

ales în situația în care personalul din sistem nu operează cu aceleași definiții

atunci când se raportează la managementul de caz,

În medie, un MC instrumentează aproximativ 91 de cazuri pe lună, fiind

considerat un grad foarte mare de încărcare a activității zilnice,

Există DGASPC unde nu există MC (cum ar fi Botoșani),

Există aproximativ 10.000 de copii din sistemul de protecție pentru care

DGASPC nu au desemnat MC,

Există o tendință de identificare a MC în raport cu nivelul de pregătire a

persoanelor și nu cu responsabilitățile asociate acestei poziții profesionale și

cu practica managementului de caz,

Chiar dacă în unele DGASPC au fost desemnați MC, acest lucru este doar

formal, organizarea și gestionarea intervenției nefiind structurate de un

management de caz real,

Există diferențe semnificative între numărul maxim de zile(120) și cel

mediu (17,7) pentru realizarea evaluării detaliate, la nivelul unei DGASPC,

ceea ce reprezintă un indicator al diversității cazurilor dar și un indicator al

unor practici neuniforme,

Elaborarea planului individualizat de protecție(PIP) se face în maniere

diferite în cadrul DGASPC, de la multiplicarea unui șablon sau a unui

formular la considerarea PIP-ului ca fiind o muncă suplimentară, un act

birocratic, o constrângere pentru completarea dosarului ce trebuie depus în

comisie sau instanță,cu înțelegerea diferită a importanței și rolului planului

în organizarea intervenției la nivel individual,

Dincolo de confuziile care se fac la nivel de management de caz s-a

descoperit o necunoaștere a finalităților PIP, fapt care generează multe

disfuncții și ineficiență în practica managementului de caz,

Cele trei finalități posibile ale PIP sunt considerate de către MC și RCP ca

fiind restrictive, iar caracterul acesta restrictiv a fost susținut cu exemple,

Înființarea unui departament al MC în structura DGASPC este apreciată de

către specialiștii DGASPC drept o formă de preofesionalizare a sistemului

de protecție a copilului. Responsabilitățile ar fi clar împărțite și asumate,

instituindu-se o formă de control intern al eficienței intervențiilor preopuse

și al stadiului de urmărire a finalităților PIP,

Programele de formare sunt resimțite ca o necesitate și de către managerii și

responsabilii de caz, care au nevoie de sprijin pentru a obține o interpretare

comună a standardelor în domeniul protecției copilului, mai ales că de

modul în care este interpretată practica managementului de caz depind

aborsarea și practica în toate serviciile oferite beneficiarilor,

Nivelul scăzut al salariilor, volumul mare de cazuri, accesul limitat la

mașinile cu care se fac deplasările în teren sunt considerate motive pentru

fluctuații de personal către alte sectoare din sistemul bugetar, pentru o

eficiență scăzută a intervențiilor,

Se simte nevoia manifestării unui management de tip apreciativ, atunci când

personalul lucrează eficient și înregistrează succese.(pag. 171-194)

Conform studiului, referitor la integrarea socioprofesională a tinerilor ce părăsesc

sistemul de protecţie la nivelul anului 2005, se pot afirma următoarele:

existau 12 manageri de caz(MC) şi 50 responsabili de caz(RC) pentru

integrarea socioprofesională a 183 de tineri,

media cazurilor pe lună pentru un MC variază de la 62,5 cazuri (cea mai

ridicată medie fiind în Iaşi) la un caz pentru un MC (cea mai mică medie

fiind în Maramureş),

practica managementului de caz este gestionată foarte diferit de la o

instituţie la alta, de la o zonă la alta,

nu au fost totuşi identificate compartimente sau departamente specializate în

cadrul structurii DGASPC care să aibă obiective, standarde, metodologii de

lucru şi personal specializat pentru integrarea socioprofesională a acestor

tineri,

chiar dacă în unele judeţe s-au realizat proiecte-pilot pentru integrarea

socioprofesională a tinerilor de peste 18 ani, ele nu s-au concretizat în

structuri specializate pentru acest tip de serviciu social,

autorităţile locale de la nivelul primăriilor se implică foarte puţin în

sprijinirea tinerilot din sistemul de protecţie pentru integrarea lor socială –

mai ales prin offerirea de locuinţe tranzitorii, dar această nevoie de

implicare este conştientizată de autorităţile judeţene,

în cele mai multe situaţii, ieşirea tinerilor din sistem este un rezultat natural,

şi nu unul intenţionat, orientat şi organizat pentru dezvoltarea deprinderilor

de viaţă independentă.(pag.155-170)

În urma prezentării rezultatelor cercetărilor privind managementul de caz

referitoare la protecţia copilului în România, a apărut nevoia clarificării metodologiei de

lucru privind această metodă atât de importantă în protecţia copilului.

CAPITOLUL IV – MICROCERCETAREA

4.1. Contextul general al microcercetării

Conform Strategiei de dezvoltare economico-socială a judeţului Botoşani ,2008-

2013, unul dintre obiectivele de dezvoltare ale judeţului este Dezvoltarea Resurselor

Umane, a Serviciilor Sociale, Creşterea Ocupării şi a Incluziunii Sociale. În vederea

îndeplinirii acestui obiectiv, s-au propus mai multe măsuri, printre care Promovarea

programelor de dezvoltare socială adresate grupurilor vulnerabile, supuse riscului de

marginalizare socială.

Acest program îşi propune să desfăşoare cat mai multe acţiuni în vederea atingerii target-

ului principal. O serie din aceste acţiuni sunt prezentate mai jos:

promovarea economiei sociale, dezvoltarea de reţele integrate pentru servicii

sociale;

îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile la educaţie şi pe

piaţa muncii;

promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii;

programe pentru combaterea violenţei domestice şi a traficului de persoane;

facilitarea integrării/reintegrării pe piaţa muncii şi la reconcilierea vieţii

profesionale cu viaţa de familie, atât prin modernizarea serviciilor sociale

existente, cât şi prin crearea de noi servicii de îngrijire pentru membrii de familie

dependenţi;

elaborarea, îmbunătăţirea şi implementarea de instrumente şi soluţii educaţionale

pentru prevenirea părăsirii timpurii a şcolii;

sprijinirea şi dezvoltarea de programe pentru menţinerea elevilor în educaţie şi

prevenirea abandonului şcolar, furnizarea serviciilor integrate de orientare şi

consiliere pentru persoanele expuse acestui risc (ex. copii ai căror părinţi sunt

plecaţi temporar sau definitiv în străinătate);

dezvoltarea de programe integrate pentru creşterea accesului şi participării în

învăţământul primar şi secundar pentru persoane aparţinând grupurilor

vulnerabile;

facilitarea accesului la educaţia de tip “a doua şansă”;

implementarea programelor de tip “şcoală după şcoală”, educaţie remedială şi

învăţare asistată;

dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor între partenerii sociali şi

societatea civilă;

campanii de informare şi conştientizare pentru schimbarea în mediile de lucru a

atitudinilor sociale faţă de grupurile vulnerabile;

programe de formare pentru dezvoltarea abilităţilor de bază şi a calificărilor

pentru

grupurile vulnerabile;

dezvoltarea de programe specifice pentru integrarea şi reintegrarea grupurilor

vulnerabile pe piaţa muncii;

dezvoltarea de instrumente adecvate şi metode pentru furnizarea de servicii

sociale;

dezvoltarea de programe de formare pentru specialiştii implicaţi în serviciile sociale.

O problemă identificată de către factorii responsabili în domeniul protecţiei sociale

este cea a tinerilor care părăsesc acest sistem la împlinirea vârstei de 18 ani. Găsirea unei

locuinţe şi a unui loc de muncă reprezintă problemele esenţiale cu care aceşti tineri se

confruntă, astfel că vor trebui monitorizaţi şi găsite soluţii şi pentru această categorie care

tinde să devină una cu potenţial risc social.

În ceea ce priveşte serviciile sociale , la nivel judeţean, au fost făcute progrese

importante în soluţionarea unora dintre problemele cauzate de acest fenomen, şi anume:

2 proiecte în parteneriat privind copiii care părăsesc sistemul de protecţie;

1 proiect privind integrarea socială şi profesională, în parteneriat cu un ONG – 9

copii au găsit servicii.

Unul dintre aceste proiecte îl constituie proiectul „Safe Harbour” derulat de

fundaţia „ Hand of Help” Botoşani în parteneriat cu fundaţia „ Star of Hope” Botoşani.

Tinerii de 18 ani care părăsesc sistemul de protecţie, prezintă o temă de actualitate

şi de interes public, care suscită atenţia specialiştilor în domeniu în privinţa lacunelor dar şi

a potenţialelor îmbunătăţiri ale sistemului de protecţie socială care pot fi realizate pentru

intensificarea coeziunii sociale.

Un alt aspect de luat în considerare este importanţa prezervării sănătăţii sociale a

adolescenţilor din sistemul de protecţie prin identificarea vocaţiei şi a pasiunii profesionale

în raport cu oportunităţile reale şi contextuale. Aceste elemente sunt privite ca părţi

cruciale de fundament ale etapei de tranziţie şi apoi a celei de părăsire a sistemului de

protecţie socială.

Fundaţia “Hand of Help” are sediul     în Botoşani, strada Pacea nr. 118 şi este

acreditată ca furnizor de servicii sociale.

Misiune:

Fundaţia Hand Of Help Botoşani are o misiune nobilă şi umanitară, de ajutorare

materială şi spirituală a persoanelor aflate în dificultăţi sociale temporare, indiferent de

categoria socială în care se încadrează (copii, bătrâni, persoane singure, orfane sau văduve,

persoane abandonate, persoane cu handicap, familii dezorganizate, etc.), precum şi a altor

organizaţii fără scop patrimonial recunoscute prin lege (fundaţii, asociaţii, centre de

plasament, azile bătrâni, biserici şi lăcaşe de cult, aşezăminte culturale şi istorice, etc.)

Pentru îndeplinirea acestei misiuni fundaţia Hand of Help a deschis în anul 1996 un

centru de plasament, care urmăreşte asigurarea accesului copiilor, pe o perioadă

determinată, la găzduire, îngrijire şi asistenţă medicală, socializare şi petrecere a timpului

liber, educaţie şi pregătire în vederea reintegrării sau integrării familiale şi socio-

profesionale. Centrul de plasament Hand of Help este un centru de tip rezidenţial,

reorganizat conform standardelor minime obligatorii în furnizarea serviciilor sociale şi a

normelor  legislative în vigoare.

Obiective de dezvoltare instituţională:

- Reducerea treptată a numărului de copii din centrul de plasament Hand of Help, în

vederea restructurării şi remodelării spaţiului locuibil, pentru a asigura un mediu de tip

familial.

- Reducerea duratei de şedere a copilului în cadrul centrului de plasament Hand Of  Help

Botoşani.

- Prevenirea plasamentului, responsabilizarea familiilor aflate în dificultate şi a comunităţii

cu privire la problemele propriilor copii prin consiliere şi acordarea de sprijin material,

financiar şi uman.

- Măsuri destinate tinerilor care, până la vârsta de 18 ani, beneficiază de măsura de

plasament în cadrul organizaţiei noastre, care să faciliteze dobândirea abilităţilor necesare

pentru integrarea lor educaţională, ocupaţională şi comunitară.

- Reorientarea utilizării resurselor financiare, materiale, umane şi tehnice ale fundaţiei

Hand Of Help către organizarea şi diversificarea de servicii alternative la protecţia

rezidenţială actuală.

- Atragerea de fonduri europene din cadrul programelor structurale, în vederea dezvoltării

unei alternative la protecţia rezidenţială actuală.

Beneficiarii

Fundaţia Hand of Help Botoşani furnizează servicii sociale în special copiilor care

provin din situaţii sociale deosebite, respectiv orfani, abandonaţi, familii lipsite de

posibilităţi materiale pentru creşterea, întreţinerea şi educarea lor sau cu posibilităţi reduse,

medii sociale vicioase, antisociale, familii dezorganizate şi alte cazuri similare  ce acoperă

aria geografică a judeţelor: Botoşani, Suceava, Bacău, Vrancea, Neamţ, Constanţa. 

Star of Hope Romania şi-a început activitatea în decembrie 1998, în judeţul

Botoşani având ca misiune ajutorarea copiilor aflaţi în dificultate precum şi a familiilor

acestora pentru a avea o viaţă cât mai bună, pentru a creşte şi a se dezvolta într-un climat

de demnitate şi încredere, de valorizare a fiinţei umane (www.starofhope.ro).

Prezentare SAFE HARBOUR

Proiectul „Safe Harbour” este de fapt rezultatul colaborării dintre aceste două

fundaţii. În anul 2006 Fundaţia Hand of Help a început colaborarea cu Fundaţia Star of

Hope România care s-a concretizat în închirierea unui apartament pentru tineri peste 18 ani

în scopul pregătirii inserţiei sociale a acestora .

Astfel a luat fiinţă proiectul „Safe Harbour” care oferă oportunităţi tinerilor din

centrul de tip rezidenţial al Fundaţiei “Hand of Help” Botoşani prin :

- găzduire pe o perioada de 3 ani, tinerii având posibilitatea de a-şi continua studiile ;

- dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă prin implicarea în activităţi de tip

gospodăresc (pregătirea meselor zilnice, igiena spaţiului de locuit, responsabilizare în

achitarea facturilor de întreţinere a locuinţei, etc.);

- activităţi de orientare profesională realizate în colaborare cu AJOFM Botoşani ;

- consiliere şi sprijin de specialitate în probleme de natură medicală ;

- activităţi de socializare punând în valoare modele de bună practică din viaţa de

familie.

Obiectivele principale ale proiectului „Safe Harbour”:

Creşterea gradului de independenţă și de încredere în sine al beneficiarilor;

Dezvoltarea unui „model de tip familial” de furnizare a serviciilor sociale tinerilor

aflați în dificultate și situații de risc social ;

Creşte respectul de sine, încrederea în propriile forţe şi acţionează în cunoştinţă de

cauză;

Crearea unui mediu unde tinerii pot decide şi pot să-şi asume responsabilităţi ca

membri ai societăţii în care au şanse să fie reprimiţi;

Diminuează riscul abandonului în instituţii de plasament și riscul de a deveni

dependent de acestea;

Îmbunătăţirea abilităţilor de a-şi gestiona propriile relaţii.

Integrarea socio-profesională a tinerilor prin găsirea şi menţinerea unui loc de muncă.

Obiective pe termen scurt

oferirea unui cadru de viaţă de tip rezidenţial

refacerea echilibrului fizic şi psihic

asigurarea unei educaţii adecvate

asigurarea sănătăţii

Obiective pe termen mediu

socializarea/integrarea în comunitatea primitoare a copilului protejat

refacerea stimei de sine

conturarea personalităţii

refacerea aptitudinilor de inter-relaţionare şi comunicare

asigurarea nevoilor educaţionale

monitorizarea rezultatelor şcolare obţinute în raport cu capacităţile intelectuale

deţinute

consilierea vocaţională

dobândirea de competenţe şi deprinderi de viaţă

refacerea relaţiilor cu familia lărgită până la cea de gr. IV

depistarea unei familii substitut împreună cu autorităţile locale

Obiective pe termen lung

continuarea studiilor şcolare

pregătirea inserţiei socio-profesionale a tinerei ce părăseşte Centrul de plasament

„Hand of Help”

pregătirea integrării sociale a tinerei, după ce împlineşte 18 ani, prin integrarea acesteia

în proiectul „Safe Harbour”- program de intensificare a coeziunii sociale.

Vorbind de oportunităţile care le-a creat pentru tineri trecerea prin proiectul “Safe

Harbour ”, facem referire la:

continuarea studiilor şcolare concomitent cu responsabilizarea implicării în

activităţi de ordin familial – gătit, curăţenie, spălat rufe, plata facturilor de

întreţinere, administrarea banilor pentru aprovizionare, etc.- toate acestea fără

prezenţa continuă a unui adult ;

consiliere vocaţională şi îndrumare în alegerea viitoarei meserii: completarea

unui CV, consultarea bursei locurilor de muncă pe plan local şi nu numai,

aspiraţia spre o profesie căreia sa-i poată face faţă tânărul provenit din centru ;

formarea de abilităţi necesare menţinerii unui loc de muncă;

sprijin material şi financiar în identificarea şi menţinerea unui spaţiu de locuit

post-reintegrare ;

sprijin moral în vederea depăşirii riscului de marginalizare şi excluziune

socială cu care se confruntă .

Criteriul de selecţie al tinerilor se face de către specialiştii fundaţiei Hand of Help,

având prioritate tinerii a căror posibilitate de întoarcere în familie este imposibilă. Tinerii

sunt pregătiţi prin consiliere, punându-se accent pe independenţa faţă de serviciile sociale.

Proiectul se desfăşoară în locaţiile:

- apartament 2 camere – dotat cu toate utilităţile

- sediul fundaţiei Hand of Help

4.2. Obiectul cercetării

Managementul de caz reprezintă un obiect de cercetare interesant atât pentru

activitatea întregului sistemul de asistenţă socială cât şi pentru clarificarea activităţii

asistentului social. În această evaluare am optat pentru referirea la etapele managementului

de caz :

a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;

b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului;

c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în

legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială,

PS;

d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant legal şi

alte persoane importante pentru copil;

e) Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi

intervenţiilor specializate;

f) Închiderea cazului.

4.3. Ipotezele şi obiectivele cercetării

Ipotezele microcercetării sunt :

(1) Se prezumă că existenţa unui compartiment de management de caz, în

cadrul fundaţiei, organizează optim activităţile echipei multidisciplinare cu

tinerii din programul Safe Harbour

(2) Se prezumă că respectarea efectuării etapelor managementului de caz

evaluează şi corelează corect nevoile tinerilor, din programul Safe Harbour,

cu resursele disponibile pentru satisfacerea acestora

(3) Se prezumă că respectarea efectuării etapelor managementului de caz

conform standardelor minime obligatorii determină atingerea finalităţilor

PIP-urilor în cadrul programului Safe Harbour

Obiectivul general al microcercetării este de a face o evaluare a programului Safe

Harbour, din cadrul Fundaţiei Hand of Help Botoşani, din perspectiva managementului de

caz prin:

Identificarea practicilor şi principiilor folosite în instrumentarea cazurilor

Analiza sumară a instrumentelor utilizate de asistentul social/managerul de caz

Identificarea serviciilor pentru integrarea socio-profesională a tinerilor din

program

Analiza mediului socio-familial al tinerilor din cadrul programului

Analiza gradului de implicare a tinerilor în furnizarea serviciilor

Analiza indicatorilor de ieşire din program

Evaluarea programului de către specialiști

4.4. Eşantionul investigat şi perioada de desfăşurare a microcercetării

Pentru realizarea obiectivelor propuse am realizat următorul eşantion reprezentativ:

- 2 fete participante la program din septembrie 2011 – prezent

- 2 fete participante la program din februarie 2010 – prezent

- 2 fete participante la program din august 2009 – iulie 2011(date din

dosar)

- 2 fete participante la program din martie 2007 – februarie 2010 (date din

dosar)

- 3 fete participante la program din septembrie 2006 – iulie 2009 (date din

dosar)

- 3 specialişti din cadrul programului

Microcercetarea s-a realizat în perioada februarie – iunie 2012

4.5. Metode, tehnici şi instrumente de lucru

Pentru verificarea ipotezelor şi atingerea obiectivelor microcercetării am folosit atât

metode cantitative cât şi calitative.

Analiza statistică am realizat-o pe baza unor indicatori care surprind dinamica

programului Seif Harbour. Datele statistice sunt preluate din dosarele beneficiarilor şi din

statisticile fundaţiei.

Pentru culegerea datelor calitative am folosit tehnica documentării şi cea a

interviului. Documentarea s-a realizat prin studierea informaţiilor din documentele

fundaţiei: dosarele beneficiarilor, procedurile instituţionale care structurează instervenţia şi

coordonează relaţiile dintre diferite servicii, diverse statistici, legislaţia corespunzătoare,

diferite manuale şi documente după care se ghidează specialiştii programului Safe Harbor.

Ca instrumente de culegere a datelor am realizat o grilă de analiză calitativă şi un

ghid de interviu pentru cei trei specialişti din cadrul programului Safe Harbour.

4.6. Interpretarea calitativă şi cantitativă a datelor

În analiza informaţiilor culese pot spune că au avut influenţă elemente ca : trecutul

şi experienţa personală, filtru propriu de observare şi ascultare şi capacitatea de care dispun

pentru a fi obiectiv în interpretarea datelor.

Analiza statistică mi-a permis atingerea următoarelor obiective:

Analiza mediului socio-familial al tinerilor din cadrul programului

Figura nr. 1 Structura mediilor sociale de provenienţă a tinerilor din programul

Safe Harbour

Analiza mediilor sociale din care provin tinerii indică că majoritatea provin din

familii sărace sau sunt orfani de ambii părinţi ceea ce confirmă vulnerabilitatea acestora la

ieşire din sistemul de protecţie.

Analiza gradului de implicare a tinerilor în furnizarea serviciilor

Luând în considerare activitatea Consiliului Copiilor din cadrul fundaţiei Hand of

Help la care pot apela şi tinerii din programul Safe Harbour am extras din statistici

activitatea tinerilor din program.

Fig. nr.2 Evoluţia indicatorilor de implicare tineri

Există o tendinţă clară de scădere a numărului de reclamaţii/nemulţumiri şi o

creştere a numărului de sugestii rezolvate favorabil fapt ce atestă şi confirmă

importanţa şi necesitatea principiilor aplicate în relaţia cu tinerii.

Analiza indicatorilor de ieşire din program

Tabel nr. 1 Centralizator intrări/ieşiri din program

2006 2007 2008 2009 2010 2011

intrări ieşiri intrări ieşiri intrări ieşiri intrări ieşiri intrări ieşiri intrări ieşiri

Nr.

tineri3 0 2 0 0 0 2 3 2 2 2 2

Total

tineri3 5 5 4 4 4

Analiza centralizatorului de intrări/ieşiri din programul Safe Harbour indică o

fluctuaţie redusă a numărului de tineri ceea ce confirmă unul din principiile programului de

a menţine un număr relativ mic de tineri în apartament pentru o mai bună convieţuire.

Deoarece cele 11 cazuri instrumentate în cadrul programului sunt asemănătoare și

pentru a nu repeta redarea unor informații și prezentarea rezultatelor am optat împărțirea

tinerilor în trei categorii, funcție de noutatea în demersul de management de caz adusă de

necesitatea unei instrumentări mai adecvate.

Am realizat astfel trei grile de analiză calitativă aferente celor trei grupe de tineri.

Aceste grile de analiză se prezintă astfel:

Grila de analiză calitativă nr. 1 - aferentă primelor trei cazuri identice din program septembrie 2006- iulie 2009

Documente Structura documentului

Tehnici

de evaluare

a cazului

Servicii

oferite

Echipa

de lucruTimp

Observaţii

Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor

-solicitare scrisă

din partea tinerei-Cerere scrisă

Documentare

Informare

ÎntrevedereInformare Asistent social

24-48

ore

de la

înregistrarea

solicitării

- fişa de deschidere

a cazului

-Date despre beneficiar

-informatii generale despre

caz

-concluzii

-proces verbal de

primire în program

-scop

-continut

-recomandări

Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei tinerei

-contract de servicii

- părţi contractante

- obiectul contractului

- costuri servicii oferite

- durata contractului

- drepturile şi obligaţiile

Prezentare Informare Asistent social Maxim 2 zile

de la primirea

în program

Nu s-a efectuat o

evaluare complexă, s-a

preluat evaluarea

detaliată a cazului din

furnizorului de servicii

- drepturile şi obligaţiile

beneficiarului

- soluţionarea reclamaţiilor

- rezilierea contractului

-încetarea contractului

- anexe la contract

dosarul din centrul de

plasament HOH

Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială, PS

-PIP

-obiective

-activităţi

-prestaţii

-personal de specialitate

desemnat

-modalităţi de monitorizare

şi reeevaluare

Întrevedere

Discuţii în echipă

Planificare

Planificare

-Asistent social/

manager de caz

-psiholog,

Psihopedagog,

-asistent medical

24-48 ore de la

semnarea

contractului de

furnizare a

serviciilor

Nu există PIS-uri

Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil,familie/reprezentant legal şi alte persoane importante pentru copil;

Fişa de evaluare

psihologică a

tânărului

-profilul psihologic:

procese cognitive implicate

în învăţare, stilul de muncă,

motivaţia, trăsături de

personalitate

-recomandări

Chestionarul Evaluare

psihologicăPsiholog

Maxim 3 zile

de la intrarea în

program

La dosar se găsesc

diferite tipuri de

chestionare

Plan personalizat

de consiliere

-obiective,

-tehnici şi metode utilizate

Documentare

Întrevedere

Planificare Psiholog/

asistent social/

Maxim 7 zile

de la intrarea în

La dosar se găsesc

copii , pe diferite teme

-nevoi identificate de tânăr,

-nevoi identificate de

specialist,

-resurse necesare rezolvării

dificultăţilor identificate,

-puncte tari ale tânărului,

-rezultate aşteptate,

-planificarea programului

de consiliere

Planificareasistent medical/

program

abordate, din broşuri,

cărţi de specialitate,

mape de campanii de

informare,

documente legislative

Fişa şedinţei

de consiliere

(individuală/de

grup)

-obiective,

-metodologia utilizată,

-conţinutul şedinţei,

-concluzii,

-planificarea următoarei

şedinţe

Interviul,Observaţia

, Analiza câmpului

de forţe,

Discuţii de grup,

Discuţii libere,

Brainstorming,

Joc de rol, Analiza

de caz, Practicarea

deprinderilor

însuşite Echipe-

jocuri-turnee

construire a unei

reţele de suport

social,Consiliere

Mediere şi

acompaniament

pe piaţa muncii:

elaborare CV,

pregătirea pentru

interviu,și a

dosarului de

angajare

Psiholog/

asistent social/

psihopedagog/

asistent medical/

24 ore de la

terminarea

şedinţei

Dosarul conţine fişe de

lucru aferente tuturor

temelor abordate

Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi intervenţiilor specializate;

-Fişă de

supervizare a

cazurilor

-nr. de cazuri active,

-tipuri de caz: situaţia în

prezent,

acţiuni în ultima lună,

acţiuni pentru luna viitoare,

soluţii/resurse

-observaţii

-cazuri noi deschise,

-cazuri închise,

-nr. total de cazuri deschise

pentru luna următoare

Observaţia

Interviul diagnostic

Întrevederea

Grup de suport

Evaluare

specialişti

Evaluare

progrese tineri

Asistent social

Supervizor De 2 ori/ lună

Închiderea cazului.

-Fişă de închidere a

cazurilor

-date beneficiar,

-data şi motivul deschiderii,

-modalitatea de închidere a

cazului,

-situaţia cazului la

închidere

Observaţia

ÎntrevedereaEvaluarea finală

a cazuluiAsistent social

Maxim 24 ore

de la decizia de

închidere a

cazului

Cazul este închis în

iulie 2009

Nu există evidenţă de

monitorizare după

ieşirea din program

Grila de analiză calitativă nr 2 – aferentă tinerelor(patru) care au fost în program în perioada martie 2007- iulie 2011

Documente Structura documentuluiTehnici de evaluare

a cazuluiServicii oferite Echipa de lucru Timp

Observaţii

Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;

- Solicitare scrisă

din partea tinerelorCerere scrisă

Informare

ÎntrevedereInformare Asistent social

24-48

ore

de la

înregistrarea

solicitării

- fişa de deschidere

a cazului

-Date despre

beneficiar

-informatii generale

despre caz

-concluzii

-proces verbal de

primire în program

-scop

-continut

-recomandări

Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei tânărului;

-fişa de evaluare

individuală a

nevoilor

beneficiarului

-date beneficiar

-chestionar nevoiChestionar Evaluare

Asistent social

24 ore

de la

primirea în

program

-s-a introdus un nou

-contract de

servicii - părţi contractante

Prezentare Informare

- obiectul contractului

- costuri servicii oferite

- durata contractului

- drepturile şi obligaţiile

furnizorului de servicii

- drepturile şi obligaţiile

beneficiarului

- soluţionareareclamaţiilor

- rezilierea contractului

-încetarea contractului

- anexe la contract

Maxim 2 zile

de la

primirea

în program

instrument al activităţii

de asistenţă socială, fişa

de evaluare individuală

a nevoilor – pliată pe

specificul tinerilor ce se

pregătesc să părăsească

sistemul de protecţiePlanificareaserviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială, PS;

-PIP

-obiective

-activităţi (PIS-urile)

-prestaţii

-personal de specialitate

desemnat

-modalităţi de

monitorizare

şi reeevaluare

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

Planificarea

planului de protecţie

-Asistent social/

manager de caz

-psiholog,

Psihopedagog,

-asistent medical

24-48 ore de

la semnarea

contractului

de furnizare a

serviciilor

- se face referire la

întocmirea PIS-ului, ca

instrument nou introdus

în instrumentarea

cazurilor din program

-PIS relaţia cu

familia -obiective

-activităţi - relaţia cu

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Planificarea

consilierii

-Asistent social

-psihopedagog

familia

-persoane importatnte

din viaţa tânărului

- restricţii

-mijloace de comunicare

-resurse umane,

materiale şi financiare

-monitorizare şi evaluare

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

familiei

naturale/

extinse

Maxim 7 zile

de la

aprobarea

PIP-ului

-PIS-ul este un

instrument bine

elaborat, defalcat pe

nevoi şi resurse, cu

posibilitate de

monitorizare prin

înregistrarea scrisă a

diferitor situaţii

importante

-PIS deprinderi

de viaţă

independentă

-obiective

-activităţi

-registru activităţi

formare DVI desfăşurate

- trăsături de personalitate

-oportunităţi de dezvoltare

identificate

-resurse umane,

materiale şi financiare

-monitorizare şi evaluare

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

Planificarea

consilierii

psihologice

şi vocaţionale

Planificarea şcolară

şi

profesională

-Asistent social,

-psihopedagog

-specialişti din

instituţii

partenere

-PIS sănătate

-obiective

-activităţi : consult

medical obligatoriu,

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

Planificarea evaluării

medicale

şi consilierii

medicale

-Medic

colaborator în

program

-medic de familie

examen medical de bilanţ,

tratamente diverse,

cursuri de prim ajutor

în caz de fracturi, plăgi,

lipotimii, educaţie pentru

sănătate, informare şi

asistenţă nutriţională

-resurse umane, materiale

şi financiare

- monitorizare şi evaluare

din program

Planificare

-asistent medical

-noutatea adusă de acest

instrument este că se

doreşte şi se aplică

implicarea tinerilor în

elaborarea planului de

intervenţie specific

pentru o mai bună

cunoaştere a nevoilor

acestora şi satisfacerea

lor la nivel cât mai

ridicat

-PIS educaţie

-obiectiv

-activităţi : urmărirea

pregătirii temelor şcolare

şi sprijin pentru realizarea

acestora, , colaborare cu

unităţile de învăţământ

frecventate de tineri,

Educaţie informală

şi nonformală, de grup şi

individuală,

-atitudinea tânărului faţă

de şcoală, dificultăţi de

învăţare şi măsuri

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

Planificarea

şcolară

şi profesională

-Mediator şcolar,

-Instructor de

arte plastice,

-Psihopedagog

psihopedagogice, interese

şi aspiraţii educaţional-

vocaţionale,

absenteism/abandon,

-resurse umane, materiale

şi financiare

- monitorizare şi evaluare

- PIS-ul ajută la

evaluarea evoluţiei

tânărului în cadrul

programului

-

-PIS recreere/

socializare -obiective

-activităţi: cunoaşterea

normelor de

comportament necesare

integrării în viaţa

socială, familiarizarea

cu elemente

de cultură

a spaţiului

social în

care trăieşte

-roluri îndeplinite în

grup

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

Planificarea

activităţii de

recreere şi

socializare

-Mediator şcolar,

-Instructor de

arte plastice,

-Psihopedagog

-trăsături

temperamentale

dobândite

-resurse umane, materiale

şi financiare

- monitorizare şi evaluare

Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant legal şi alte personae importante pentru copil;

Fişa de evaluare

psihologică a

tânărului

-profilul psihologic:

procese cognitive

implicate

în învăţare, stilul de

muncă,

motivaţia, trăsături de

personalitate

-recomandări

Interviul

Observaţia

Chestionarul

Evaluare psihologică Psiholog

Maxim 3 zile

de la intrarea

în program

La dosar se găsesc

diferite tipuri de

chestionare şi ghiduri

de interviu

Plan personalizat

de consiliere -obiective,

-tehnici şi metode utilizate

-nevoi identificate de

tânăr,

-nevoi identificate de

specialist,

Documentare

Întrevedere

Planificare

Planificare activităţii

de consiliere pe

diferite domenii

Psiholog/

asistent social/

asistent medical/

Maxim 7 zile

de la intrarea

în program

La dosar se găsesc copii

, pe diferite teme

abordate, din broşuri,

cărţi de specialitate,

mape de campanii de

informare,

-resurse necesare

rezolvării

dificultăţilor identificate,

-puncte tari ale tânărului,

-paşi în procesul

consilierii,

-rezultate aşteptate,

-planificarea programului

de consiliere

documente legislative

Fişa şedinţei

de consiliere

(individuală/de

grup) -obiective,

-metodologia utilizată,

-conţinutul şedinţei,

-concluzii,

-planificarea următoarei

şedinţe

Interviul,

Observaţia,

Analiza câmpului

de forţe,

Discuţii de grup,

Discuţii libere,

Brainstorming,

Joc de rol,

Analiza de caz,

Practicarea

deprinderilor

însuşite

Echipe-jocuri-

Identificare/

construire a unei

reţele de suport social

Consiliere

Mediere şi

acompaniament pe

piaţa muncii:

elaborare CV şi

pregătirea pentru

interviu,pregătirea

Psiholog/

asistent social/

psihopedagog/

asistent medical/

24 ore de la

terminarea

şedinţei

Dosarul conţine fişe de

lucru aferente tuturor

temelor abordate

turnee

dosarului de angajare

Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi intervenţiilor specializate;

-Raport de

reeevaluare a

planului

personalizat de

consiliere

-obiective iniţiale,

-rezultate principale

-obiective revizuite,

-rezultate revizuite şi

aşteptate,

-paşi în procesul

consilierii

Întrevederea

echipei

multidisciplinare

Reevaluarea

planificării consilierii

Psiholog/

asistent social/

psihopedagog/

asistent medical/

Supervizor

-este un instrument nou

introdus ca urmare a

unor eşecuri înregistrate

de unele tinere în

ocuparea unui loc de

muncă

-în funcţie de ce

domeniu al consilierii

se doreşte a fi reanalizat

, supervizorul evaluează

şi activitatea

specialistului, se

revizuiesc unele

obiective şi aşteptări

-Fişă de

supervizare a

cazurilor

-nr. de cazuri active,

-tipuri de caz: situaţia în

prezent,

acţiuni în ultima lună,

acţiuni pentru luna

viitoare,

soluţii/resurse

-observaţii

-cazuri noi deschise,

-cazuri închise,

-nr. total de cazuri

deschise pentru luna

următoare

Observaţia

Interviul diagnostic

Întrevederea

Grup de suport

Evaluare specialişti

Evaluare progrese

tineri

Asistent social

Supervizor De 2 ori/ lună

Închiderea cazului.

-Fişă de închidere a

cazurilor

-date beneficiar,

-data şi motivul

deschiderii,

-modalitatea de închidere

a cazului,

-situaţia cazului la

închidere

Observaţia

Întrevederea

Evaluarea finală a

cazului

Asistent social Maxim 24 ore

de la decizia

de închidere a

cazului

- 2 cazuri sunt închise

în februarie 2010 şi 2

cazuri în iulie 2011

- există evidenţă de

monitorizare după

ieşirea din program prin

evidenţă scrisă de 3

întrevederi la sediul

fundaţiei HOH

Grila de analiză calitativă nr 3 – aferentă tinerelor(patru) care sunt în prezent în program

Documente Structura documentuluiTehnici de evaluare

a cazuluiServicii oferite Echipa de lucru Timp

Observaţii

Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;

- Solicitare scrisă

din partea tinerelor

Cerere scrisă Informare

Întrevedere

Informare Asistent social 24-48

ore

de la

înregistrarea

solicitării- fişa de deschidere

a cazului

-Date despre

beneficiar

-informatii generale

despre caz

-concluzii

-proces verbal de

primire în program

-scop

-continut

-recomandări

Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei tânărului;

-fişa de evaluare

individuală a

nevoilor

beneficiarului

-date beneficiar

-chestionar nevoiChestionar Evaluare

Asistent social

24 ore

de la

primirea în

program

-contract de servicii - părţi contractante

- obiectul contractului

- costuri servicii oferite

- durata contractului

- drepturile şi obligaţiile

furnizorului de servicii

- drepturile şi obligaţiile

beneficiarului

Prezentare Informare Maxim 2 zile

de la

primirea

în program

- soluţionareareclamaţiilor

- rezilierea contractului

-încetarea contractului

- anexe la contract

Raport de

întrevedere

-scop

-conținut

-observații

-concluzii

-recomandări

Întrevedere

Discuții cu familia

Informare

Orientare -asisten social

Premergător

semnării

contractului

-document introdus

pentru o mai bună

înțelegere a serviciilor,

eferite de program, din

partea familiei

Planificareaserviciilor şi intervenţiilor concretizată într-un plan prevăzut în legislaţie: PIP, plan de recuperare, plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială, PS;

-PIP

-obiective

-activităţi (PIS-urile)

-prestaţii

-personal de specialitate

desemnat

-modalităţi de

monitorizare

şi reeevaluare

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

Planificarea

planului de protecţie

-Asistent social/

manager de caz

-psiholog,

Psihopedagog,

-asistent medical

24-48 ore de

la semnarea

contractului

de furnizare a

serviciilor

- se face referire la

întocmirea PIS-ului, ca

instrument nou introdus

în instrumentarea

cazurilor din program

-PIS relaţia cu

familia -obiective

-activităţi - relaţia cu

familia

-persoane importatnte

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

Planificarea consilierii

familiei

naturale/

extinse

-Asistent social

-psihopedagog

din viaţa tânărului

- restricţii

-mijloace de comunicare

-resurse umane,

materiale şi financiare

-monitorizare şi evaluare

din program

Planificare

Maxim 7 zile

de la

aprobarea

PIP-ului

-PIS-ul este un

instrument bine

elaborat, defalcat pe

nevoi şi resurse, cu

posibilitate de

monitorizare prin

înregistrarea scrisă a

diferitor situaţii

importante

-PIS deprinderi de

viaţă

independentă

-obiective

-activităţi

-registru activităţi

formare DVI desfăşurate

- trăsături de personalitate

-oportunităţi de dezvoltare

identificate

-resurse umane,

materiale şi financiare

-monitorizare şi evaluare

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

Planificarea consilierii

psihologice

şi vocaţionale

Planificarea şcolară

şi

profesională

-Asistent social,

-psihopedagog

-specialişti din

instituţii

partenere

-PIS sănătate

-obiective

-activităţi : consult

medical obligatoriu,

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

Planificarea evaluării

medicale

şi consilierii

medicale

-Medic

colaborator în

program

-medic de familie

examen medical de bilanţ,

tratamente diverse,

cursuri de prim ajutor

în caz de fracturi, plăgi,

lipotimii, educaţie pentru

sănătate, informare şi

asistenţă nutriţională

-resurse umane, materiale

şi financiare

- monitorizare şi evaluare

din program

Planificare

-asistent medical

-noutatea adusă de acest

instrument este că se

doreşte şi se aplică

implicarea tinerilor în

elaborarea planului de

intervenţie specific

pentru o mai bună

cunoaştere a nevoilor

acestora şi satisfacerea

lor la nivel cât mai

ridicat

- PIS-ul ajută la

evaluarea evoluţiei

tânărului în cadrul

programului

-PIS educaţie

-obiectiv

-activităţi : urmărirea

pregătirii temelor şcolare

şi sprijin pentru realizarea

acestora, , colaborare cu

unităţile de învăţământ

frecventate de tineri,

Educaţie informală

şi nonformală, de grup şi

individuală,

-atitudinea tânărului faţă

de şcoală, dificultăţi de

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

Planificarea

şcolară

şi profesională

-Mediator şcolar,

-Instructor de arte

plastice,

-Psihopedagog

învăţare şi măsuri

psihopedagogice, interese

şi aspiraţii educaţional-

vocaţionale,

absenteism/abandon,

-resurse umane, materiale

şi financiare

- monitorizare şi evaluare

-

-PIS recreere/

socializare

-obiective

-activităţi: cunoaşterea

normelor de

comportament necesare

integrării în viaţa

socială, familiarizarea

cu elemente

de cultură

a spaţiului

social în

care trăieşte

-roluri îndeplinite în

grup

-trăsături

Întrevedere

Discuţii în echipa

multidisciplinară

Discuţii cu tinerii

din program

Planificare

Planificarea

activităţii de

recreere şi

socializare

-Mediator şcolar,

-Instructor de arte

plastice,

-Psihopedagog

temperamentale

dobândite

-resurse umane, materiale

şi financiare

- monitorizare şi evaluare

Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru copil, familie/reprezentant legal şi alte personae importante pentru copil;

Fişa de evaluare

psihologică a

tânărului

-profilul psihologic:

procese cognitive

implicate

în învăţare, stilul de

muncă,

motivaţia, trăsături de

personalitate

-recomandări

Interviul

Observaţia

Chestionarul

Evaluare psihologică Psiholog

Maxim 3 zile

de la intrarea

în program

La dosar se găsesc

diferite tipuri de

chestionare şi ghiduri de

interviu

Plan personalizat

de consiliere

-obiective,

-tehnici şi metode utilizate

-nevoi identificate de

tânăr,

-nevoi identificate de

specialist,

-resurse necesare

rezolvării

Documentare

Întrevedere

Planificare

Planificare activităţii

de consiliere pe

diferite domenii

Psiholog/

asistent social/

asistent medical/

Maxim 7 zile

de la intrarea

în program

La dosar se găsesc

copii , pe diferite teme

abordate, din broşuri,

cărţi de specialitate,

mape de campanii de

informare,

documente legislative

dificultăţilor identificate,

-puncte tari ale tânărului,

-paşi în procesul

consilierii,

-rezultate aşteptate,

-planificarea programului

de consiliere

Fişa şedinţei

de consiliere

(individuală/de

grup)

-obiective,

-metodologia utilizată,

-conţinutul şedinţei,

-concluzii,

-planificarea următoarei

şedinţe

Interviul,

Observaţia,

Analiza câmpului

de forţe,

Discuţii de grup,

Discuţii libere,

Brainstorming,

Joc de rol,

Analiza de caz,

Practicarea

deprinderilor

însuşite

Echipe-jocuri-

turnee

Identificare/construire

a unei reţele de suport

social

Consiliere

Mediere şi

acompaniament pe

piaţa muncii:

elaborare CV şi

pregătirea pentru

interviu,pregătirea

dosarului de angajare

Psiholog/

asistent social/

psihopedagog/

asistent medical/

24 ore de la

terminarea

şedinţei

Dosarul conţine fişe de

lucru aferente tuturor

temelor abordate

Fișa de evaluare

psihologică a

familiei

-date despre membrii

familiei

-relațiile intra/extra

familiale

-dificultăți în familie

-atitudinea familiei față de

dificultăți

-resursele familiei

-observații

-concluzii și recomandări

Interviu diagnostic

Observație Evaluare Psiholog

Maxim10 zile

de la intrarea

în program

-instrument nou introdus

pentru a întări rețeaua

de sprijin a tânărului

Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi intervenţiilor specializate;

-Raport de

reeevaluare a

planului

personalizat de

consiliere

-obiective iniţiale,

-rezultate principale

-obiective revizuite,

-rezultate revizuite şi

aşteptate,

-paşi în procesul consilierii

Întrevederea

echipei

multidisciplinare

Reevaluarea

planificării consilierii

Psiholog/

asistent social/

psihopedagog/

asistent medical/

Supervizor

-este un instrument nou

introdus ca urmare a

unor eşecuri înregistrate

de unele tinere în

ocuparea unui loc de

muncă

-în funcţie de ce

domeniu al consilierii se

doreşte a fi reanalizat ,

supervizorul evaluează

şi activitatea

specialistului, se

revizuiesc unele

obiective şi aşteptări

-Fişă de supervizare

a cazurilor

-nr. de cazuri active,

-tipuri de caz: situaţia în

prezent,

acţiuni în ultima lună,

acţiuni pentru luna

viitoare,

soluţii/resurse

-observaţii

-cazuri noi deschise,

-cazuri închise,

-nr. total de cazuri

deschise pentru luna

următoare

Observaţia

Interviul diagnostic

Întrevederea

Grup de suport

Evaluare specialişti

Evaluare progrese

tineri

Asistent social

Supervizor De 2 ori/ lună

Fișă de supervizare

a activității de

asistență socială

-subiecte abordate

-observații

Documentare

Informare

Evaluare activitate

asistent social

Asistent social

Supervizor

O dată/lună -Instrument nou

introdus ca necesitate de

supraveghere a

Discuție

activității specialistului

în vederea corectării

modului de abordare a

cazului atunci când

situația o cere

Închiderea cazului.

-Fişă de închidere a

cazurilorNu este cazul

Din datele acestor grile am atins următoarele obiective :

Analiza sumară a instrumentelor utilizate de asistentul social/ managerul de caz

Instrumentele de lucru la care apelează asistentul social şi care se regăsesc în

fiecare dosar al beneficiarilor din cadrul programului sunt :

Proces verbal de primire în program

Fişa de deschidere a cazului

Fişa de evaluare individuală a nevoilor beneficiarului

Raport de întrevedere

Contract de servicii

PIP

PIS relaţia cu familia

PIS deprinderi de viaţă independentă

PIS sănătate

PIS educaţie

PIS recreere/socializare

Fişa de evaluare psihologică a familiei

Fişa de evaluare psihologică

Plan personalizat de consiliere

Fişa şedinţei de consiliere

Referat de situaţie

Fişă de supervizare a activităţii de asistenţă socială

Raport de reeevaluare a planului personalizat de consiliere

Fişă de supervizare a cazurilor

Fişă de închidere a cazurilor

Aceste instrumente de lucru sunt întocmite bine şi conţin o diversitate de informaţii

despre beneficiar şi servicii. Astfel :

a) Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor se desfăşoară într-un timp

scurt, 24 ore, deoarece cazul vine din centru de plasament al aceleiaşi fundaţii şi

este deci cunoscut. Procesul verbal de primire în program şi fişa de deschidere a

cazului sunt instrumentele formale iniţiale care atestă intrarea în program a

tânărului beneficiar.

b) Evaluarea detaliată/complexă a situaţiei copilului este cunoscută deja din cadrul

centrului de plasament al fundaţiei şi se continuă doar cu un raport de

întrevedere a asistentului social cu beneficiarul şi familia acestuia şi

completarea fişei de evaluare individuală a nevoilor beneficiarului în vederea

stabilirii paşilor necesari pentru integrarea socioprofesională prin programul

Safe Harbour. Putem spune că se cere astfel implicarea tinerilor în luare unor

decizii cu privire la structura PIP-lui funcţie de nevoile acestora.

c) Planificarea serviciilor şi intervenţiilor se concretizează într-un plan prevăzut în

legislaţie şi anume PIP-ul. Acesta se structurează astfel:

Obiective

o Pe termen scurt

o Pe termen mediu

o Pe termen lung

Activităţi

o PIS menţinerea/dezvoltarea relaţiilor cu familia

o PIS dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă

o PIS pentru sănătatea copilului

o PIS pentru recreere şi socializare

o PIS pentru programe educaţionale

Resurse alocate activităţilor

o prestaţii în bani - bani de buzunar, alocaţie de plasament, subvenţia

de stat conform Legii nr. 34/1998

o prestaţii în natură – alimente, rechizite, medicamente, echipamente,

materiale igienico-sanitare, materiale consumabile, cheltuieli

şcolarizare

Personal de specialitate desemnat

Modalităţi de monitorizare şi reevaluare

d) Furnizarea serviciilor şi intervenţiilor pentru tânăr, familie/reprezentant legal şi

alte persoane importante pentru tânăr presupune furnizarea de servicii către

tineri după un plan de intervenţie specific, PIS, pe anumite direcţii de

intervenţie. Astfel:

PIS menţinerea/dezvoltarea relaţiilor cu familia se referă la :

o Persoane importante din viaţa tânărului

o Regimul vizitelor

o Consilierea familiei

o Consilierea tânărului în vederea reintegrării familiale

PIS dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă se referă la:

o Trăsături de personalitate

o Oportunităţi de dezvoltare

o Consiliere psihologică şi vocaţională

o Orientare şcolară şi profesională şi pregătirea integrării

profesionale

PIS pentru sănătatea tânărului se referă la:

o Evaluări medicale

o Consult medical obligatoriu

o Tratamente medicale

o Consiliere medicală – educaţie pentru sănătate

o Asistenţă nutriţională

PIS pentru recreere şi socializare se referă la:

o Cunoaşterea normelor de comportament necesare integrării în

viaţa socială

o Familiarizarea cu elemente de cultură a spaţiului social în care

trăieşte

o Roluri îndeplinite în grup

o Trăsături temperamentale dobândite

PIS pentru programe educaţionale se referă la:

o Traseul educaţional

e) Monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor şi

intervenţiilor specializate presupune rapoarte statistice şi narative care

înregistrează progresul sau regresul în atingerea obiectivelor planului de

intervenţie :

asupra intervenţiei

raport de implementare a PIS - se face lunar

referat de situaţie – se face în momentul în care intervine o schimbare, o

problemă în existenţa copilului

raport de re-evaluare/ progres – se face după re-evaluarea trimestrială

raport de re-evaluare a planului personalizat de consiliere

fişă de supervizare a cazului - cuprinde note de informare asupra

progresului

studiu privind nivelul de satisfacţie al clientului

asupra activităţii specialiştilor care participă la implementarea planului de

intervenţie.

Fişă de supervizare a cazurilor

Raport activităţi de grup profesional – pentru fiecare client

f) Închiderea cazului are loc în momentul în care procesul de asistenţă nu se mai

dovedeşte a fi necesar. În cazul tinerilor postinstituţionalizaţi acest moment este

greu de conceptualizat în criterii exacte. Închiderea a cazului.- se face în baza

unui referat întocmit de către asistentul social, directorul de program sau

consilierul de îndrumare şi orientare profesională, în funcţie de motivul pentru

care se realizează încetarea:

integrare socio-profesională cu succes (obţinerea contactului de muncă

individual)

reintegrarea în familia de origine sau lărgită (in cazul în care familia

manifestă interes faţă de tânăr)

nerespectarea regulilor impuse de regulamentul de ordine interioară

(actele de indisciplină repetate pot duce la încetarea rezidenţei)

declaraţie dată de către tanăr precum că nu doreşte să mai beneficieze de

pachetul complet de servicii oferit de program

Identificarea serviciilor pentru integrarea socio-profesională

a tinerilor din program

Integrarea socio-profesională a tinerilor se realizează cu aportul substanţial al

echipei multidisciplinară formată din specialişti ca asistent social, consilier, psiholog,

asistent medical, etc. Pregătirea tinerilor pentru o viaţă independentă urmăreşte :

consilierea tinerilor în probleme legate de riscurile la care sunt supuşi;

activităţi de gospodărire: pregătitul mesei, spălatul rufelor, întreţinerea

lucrurilor personale etc;

informare cu privire la locurile de muncă;

orientarea şi reorientarea profesională;

pregătirea pentru susţinerea unui interviu pentru angajare;

realizarea unui curriculum vitae şi a unei scrisori de intenţie;

realizarea unei reţele de suport pentru integrarea socio-profesională a

tinerilor prin următoarele activităţi:

o stabilirea de contacte cu firmele care pot oferi suport acestor tineri

o realizarea de contacte telefonice cu reprezentanţii oficiali ai firmelor

potenţial angajatoare

o participarea la târgurile pentru locuri de muncă

o realizarea unor activităţi în parteneriat cu firmele contactate (vizite,

informări etc)

Identificarea practicilor şi principiilor folosite în instrumentarea cazurilor

Din interviurile cu specialiştii din cadrul programului reiese faptul că respectarea

unor principii clare, care deservesc interesul tinerilor, a devenit o regulă de bună practică în

furnizarea serviciilor programului. Astfel, am identificat următoare principii care sunt şi

practici totodată:

Comunicarea pozitivă(empatică şi asertivă) - ce facilitează transmiterea

eficientă a informaţiilor, permite transferul de cunoştinţe şi competenţe şi

asigură cadrul necesar pentru îmbunătăţirea abilităţilor tanărului

Orientarea pe punctele forte şi pe dezvoltarea potenţialului fiecărui tânăr –

presupune să crezi că tanărul dispune de resurse interioare care se pot

activa, şi să susţii tanărul in acest proces de explorare şi descoperire de sine

Auto-determinarea - acest principiu este strans legat de credinţa in

demnitatea şi unicitatea persoanei şi are drept consecinţă respectul pentru

nevoile beneficiarului.

Participarea - presupune angajarea beneficiarilor în procese de schimbare,

în care ei să înveţe să găsească soluţii creative şi adecvate în situaţii de viaţă

variate

Respect faţă de beneficiar - Tanărul tratat cu respect, acceptat, va invăţa să

respecte şi el la randul lui pe ceilalţi. Luarea în considerarea a opiniilor şi

dorinţelor lui, interes sincer pentru nevoile lui, onestitatea şi autenticitatea

sunt atitudini ale profesionistului care vede în beneficiar o persoană demnă

de respect..

Evaluarea programului de către specialiști

Specialiștii consideră programul Safe Harbour ca fiind un prim pas important în

desprinderea tinerilor de sistemul de protecție. Acest program face trecerea treptată către

viața reală, iar atingerea obiectivelor certifică atât succesul programului cât și necesitatea

acestuia pentru cât mai mulți tineri ce se pregătesc să părăsească sistemul de protecție.

Însă succesul programului este vizibil doar pentru câteva luni după ieșirea din el,

după care nu se mai știe ce se întâmplă cu acești tineri. Un minus al programului este faptul

că nu se menține o legătură constantă cu foștii beneficiari, neavând astfel un feed-back pe o

perioadă mai lungă. O primă integrare socioprofesională nu garantează rezistența la

schimbările din piața muncii și viața socială.

4.7. Concluziile cercetării

În urma efectuării microcercetării pot concluziona:

- proiectul Safe Harbour se desfășoară din 2006 într-un apartament și are 11 beneficiari,

din care 7 au fost integrați toți socioprofesional

- vulnerabilitatea tinerilor este confirmată de analiza mediului socio-familial din care face

parte beneficiarul din program

- instrumentarea cazurilor se face conform standardelor minime obligatorii ale

managementului de caz

- implicarea tinerilor în luarea deciziilor în ceea ce-i privește este reflectată în statistică

prin creșterea numărului de sugestii și propuneri rezolvate favorabil

- centralizatorului de intrări/ieşiri din programul Safe Harbour indică o fluctuaţie redusă a

numărului de tineri ceea ce confirmă unul din principiile programului de a menţine un

număr relativ mic de tineri în apartament pentru o mai bună convieţuire

- pe parcursul anilor etapele managementului de caz au fost îmbunătățite prin realizarea de

noi instrumente care detaliază activitatea de asistență socială

- instrumente de lucru sunt întocmite bine şi conţin o diversitate de informaţii despre

beneficiar şi servicii

- se respectă cele șase etape ale managementului de caz

- pregătirea tinerilor pentru o viaţă independentă urmăreşte :

o consilierea tinerilor în probleme legate de riscurile la care sunt supuşi;

o activităţi de gospodărire: pregătitul mesei, spălatul rufelor, întreţinerea lucrurilor

personale etc;

o informare cu privire la locurile de muncă;

o orientarea şi reorientarea profesională;

o pregătirea pentru susţinerea unui interviu pentru angajare;

o realizarea unui curriculum vitae şi a unei scrisori de intenţie; realizarea unei reţele

de suport pentru integrarea socio-profesională a tinerilor

- principiile de lucru cu beneficiarii din program sunt:

o Comunicarea pozitivă(empatică şi asertivă)

o Orientarea pe punctele forte şi pe dezvoltarea potenţialului fiecărui tânăr

o Auto-determinarea

o Participarea

o Respect faţă de beneficiar

- evaluarea programului de către specialiști aduce în prim plan succesul obținut în

demersul de integrare profesională dar și unele lipsuri. Astfel, achiziționarea unui nou

apartament, pentru mai mulți tineri în program, și monitorizarea post-program pe o

perioadă cât mai lungă a foștilor beneficiari pot deveni obiective prioritare pentru

dezvoltarea proiectului.

Analiza calitativă și cantitativă a datelor confirmă ipotezele microcercetării și sunt

atinse toate obiectivele acesteia.

Bibliografie :

1) Bodi, C. ,D., 2003, Managementul calităţii serviciilor sociale, în Muntean A.,

Sagebiel, J.,(coord), Practici în Asistenţa Socială, Polirom

2) Cojocaru, Ş., 2005, Metode apreciative în ASISTENŢA SOCIALĂ - ancheta,

supervizarea şi managementul de caz, Polirom

3) Cojocaru Ș., Cojocaru D., 2008, MANAGEMENTUL DE CAZ ÎN PROTECȚIA

COPILULUI – Evaluarea serviciilor și practicilor din România, Polirom

4) Comisia europeană, 2011, DG Educaţie şi Cultură, Tineret în acţiune – Ghidul

programului, www.ec.europa.eu

5) Fundaţia Pro WOMEN, 2010, Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă a

adolescenţilor-Manual, Iaşi

6) Ghebuţă, A., Tuduri, R., 2010, Abilităţi de viaţă – resurse active – ghid pentru

formatori, Casa de Editură Venus, Iaşi

7) Miftodi V., 2003, Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen

8) Miley, K. K., O`Melia, M., DuBois, B., 2006, PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE,

Polirom

9) Mitulescu, S., Pârvu, D., Chirilă, D., Ionescu, O., 2004, Ghid metodologic pentru

implementarea standardelor de calitate privind dezvoltarea deprinderilor de viaţă

independentă – Word Learning , Programul Childnet

10) MMFPS, ANPH, ANPFDC, 2010, Proiectul privind incluziunea socială – Manual

Operaţional pentru Programe de asistenţă socială, Bucureşti

11) Muga, M.(coord.), 2005, Studiu privind situaţia tinerilor ce părăsesc sistemul de

protecţie a copilului, Editura Institutul Naţional de cercetare ştiinţifică în domeniul

muncii şi protecţiei sociale, Bucureşti

12) Neamţu, N., 2003, (coord.), TRATAT DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ , Polirom

13) PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

ŞI INCLUZIUNE SOCIALĂ, 2009 – 2011, REGIUNEA NORD EST (ediţie revizuită

2010)

14) Popescu, A., Mareş, G., Andersen, Ș., Demenenco, D., Vameşu, A., co-autori, 2009,

Nevoi emergente ale copiilor din România– studiu exploratoriu, Fundaţia pentru

Dezvoltarea Societăţii Civile, Bucureşti

15) Popescu, A., Mareş, G., Andersen, Ș., Demenenco, D., Radu, S., Bran, C., Hinț, S.,

Berceanu, D., co-autori, 2010, Ghid de identificare şi adresare a nevoilor emergente

ale copiilor din România, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Bucureşti

16) Preda, M., prof.dr. – preşedinte, 2009, Riscuri şi inechităţi sociale în România,

Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice

17) Vladu, V. (coord.), 2010, Manual de bune practici sociale, Ed. Risoprint, Cluj Napoca

Documente

18) Legea 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului

19) Manual de implementare a legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor

copilului, Ed. Vanemonde, 2006

20) Manual - Rolul şi responsabilităţile asistenţilor sociali în protecţia şi promovarea

drepturilor copilului, Ed. Trei, 2006

21) Ordin nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind

managementul de caz în domeniul protectiei drepturilor copilului

22) Strategia Judeţeană (2009-2013) în domeniul Protecţiei şi Promovării Drepturilor

Copilului

23) Ordin nr. 14/ din 15 ianuarie 2007 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii

privind Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaâă independentă şi a ghidului

metodologic de implementare a acestor standarde

24) HOTARÂRE Nr. 669 din 24 mai 2006 privind aprobarea Strategiei naţionale de

incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului

25) LEGE Nr. 116 din 15 martie 2002 privind prevenirea şi combaterea marginaliăarii

sociale

26) Ordin nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea

Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului

individualizat de protecţie

27) Legea 34/1998 privind acordarea de subvenţii alocate de la bugetul local pentru

asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridicã care înfiinţează şi

administrează unităţi de asistenţă socială.

Site – uri web

28) www.ec.europa.eu

29) www.tinact.ro

30) www.anpcdefp.ro

31) www.eurodesk.ro

32) www.stiriong.ro

33) www.abilitatideviata.ro

34) www.fundatiacote.ro

35) www.economiesociala.net

36) www.ies.org.ro

37) www.starofhope.ro

38) www.handofhelp.ro