MEDİCAMENTE UTİLIZATE ÎN TRATAMENTUL OBEZİTĂŢİİ

Utilizarea terapiei medicamentoase în obezitate este o problemă controversată din cauza acţiunii lor modeste (mai ales pe termen lung) asupra reducerii ponderale, al costului ridicat şi al efectelor adverse.

De aceea, tratamentul medicamentos în obezitate trebuie utilizat sub supraveghere medicală şi inclus într-un program complex, care asociază regimul alimentar hipocaloric şi practicarea regulată a unei activităţi fizice.

Obiectivele farmacoterapiei obezităţii:scădere ponderală 10% din greutatea iniţială în primele 6 luni de tratament, menţinerea scăderii ponderale pe termen lung

Scăderea ponderală ideală este de 0,5-1,5 kg/săptămână.dieta va conţine 30% lipide, 8% acizi graşi saturaţi, 15% acizi graşi nesaturaţi, 10% acizi graşi polinesaturaţi, colesterol<300 mg/zi, proteine 15%, glucide 55% din raţia calorică, sare 6 g/zi, calciu 1000-1200 mg/zi, fibre 20-30 g/zi

Exercitiul fizic este un adjuvant preţios al regimului. Eforturile fizice vor fi moderate, zilnice şi practicate toată viaţa. Nu se recomandă eforturi fizice mari, sporadice, care cresc apetitul şi setea.

Tratamentul balneo-fizio-terapic este tot un factor adjuvant. Tratamentul medical Se folosesc medicamente pentru inhibarea apetitului crescut, pentru stimularea catabolismului şi diuretice

pentru eliminarea apei. Anorexigenele sunt medicamente care reduc senzaţia de foame sau prelungesc senzaţia de saţietate şi sunt

utilizate în tratamentul obezităţii pentru diminuarea progresivă a excesului ponderal.Dintre anorexigene: Anapetolul, Silutinul şi Gastrofibranul care provoacă saţietate precoce. Silutinul se

administrează un drajeu cu 30 minute înaintea celor trei mese, iar Gastrofibranul 4-5 tablete, când apare senzaţia de foame. Tratamentul durează maximum 1-2 luni.

Medicamentele administrate prezinta reactii adverse: Orlistat (Xenical 120 mg), administrat 1-3/zi la mesele principale ce conţin lipide frecvent: scaune uleioase, moi

şi deficit de vitamine liposolubile tip A, D, E, K;

Sibutramina (Meridia) 1/zi dimineaţa: HTA, tahicardie

Menţinerea scăderii ponderale obţinute şi/sau continuarea scăderii în greutate: se continuă dieta asociată cu activitatea fizică şi eventual medicaţia, sub supravegherea periodică a medicului.

Tratamentul medical nu acţionează în obezitate pe măsura aşteptărilor.

MEDİCAŢİA OBEZİTĂŢİİ - CLASİFİCARE

În funcţie de mecanismul de acţiune, medicamentele utilizate in obezitate se împart în:A. Medicamente cu acţiune centrală (derivaţi de amfetamină):a) anorexigene dopaminergice: amfepramonab) anorexigene serotoninergice: fenfluramina, dexfenfluramina, sibutraminaB. Medicamente ce blochează digestia şi absorbţia lipidelor: orlistatulPot fi utilizate si medicamente care scad utilizarea glucozei in tesuturi (ex. biguanidele, care apartin grupului de

medicamente antidiabetice orale). anorexigene dopaminergiceSunt medicamente cu acţiune anorexigena puternică, care determină pierderea în greutate în principal prin

diminuarea apetitului şi în mod accesoriu prin creşterea cheltuielilor energetice.

amfepramona (regenon)După administrare orală, amfepramona se absoarbe repede şi complet. Concentraţia plasmatică maximã se obţine dupã 50 de minute de la administrarea orală a unei soluţii apoase de

75 mg amfepramonă; datorită efectului first-pass puternic, concentraţia amfepramonei este de 20,3 ng/ml. După administrarea a 400 mg amfepramonă, concentraţia plasmatică atinge 200 ng/ml.

Eliberarea amfepramonei poate fi întârziată la peste 10 ore prin metode galenice modificate (produse retard). Metabolizare, eliminare: Amfepramona este intens metabolizată prin N-dezalchilare şi reducere. Mulţi dintre

metaboliţi sunt biologic activi şi implicaţi în efectul terapeutic al amfepramonei. Datorită solubilităţii lipidice diferite a metaboliţilor, tabloul plasmatic al acestora este influenţat de pH-ul urinar. Amfepramona şi metaboliţii ei traversează bariera hematoencefalică şi placenta. Metabolţtii principali, derivaţii de etilaminopropiofenonã (M II) şi dietilnorpseudoefedrina (M IV), sunt activi din

punct de vedere farmacologic (acţiune stimulatoare la nivel central şi anorexigenã). Prin reducerea grupărilor cetonice, rezultă şi alţi metaboliţi activi. Amfepramona şi metaboliţii ei se elimină în principal pe cale renală. Între 75% si 106% din doză se regăsesc în

decurs de 48 de ore de la administrare ca metaboliţi primari.

Amfepramona are acţiune:

• anorexigena marcantă: inhibă senzaţia de foame, blocând centrul foamei, prin eliberarea de dopamină şi activarea receptorilor D2dopaminergici;

• psihostimulantă moderată;• simpaticomimetică circulatorie scăzută (creşte frecvenţa cardiacă şi valorile TA).Amfepramona este un simpatomimetic cu acţiune indirectă, care eliberează aminele adrenergice din terminaţiile

nervoase presinaptice. Substanţele din această grupă acţionează in principal prin inhibarea centrului foamei; există şi alte efecte

asupra sistemului nervos central şi metabolismului legate de acţiunea anorexigenă. Studiile clinice efectuate au arătat că pacienţii adulţi trataţi cu amfepramonă şi care au urmat o dietă au scăzut în greutate, în medie mai mult decât cei care au urmat un tratament placebo şi dietă. Evaluarea a 17 studii controlate placebo, dublu orb, a arătat că, în funcţie de durata tratamentului, după administrarea de amfepramonă, scăderea medie în greutate este de 4-6% după 4 săptămâni, de 5 - 7% după 8 săptămâni şi de 7-10% după 12 săptămâni (raportat la greutatea iniţială). Scăderea individuală în greutate poate varia semnificativ de la un pacient la altul.

Studiile experimentale efectuate pe animale au arătat că acţiunea de inhibare a apetitului se datorează excitării neuronilor din hipotalamusul lateral. Amfepramona poate excita în acelaşi mod şi alte puncte de contact adrenergice periferice, ceea ce poate avea ca urmare apariţia reacţiilor adverse (hipertensiune, tahipnee, midriază etc.). Totuşi, această acţiune este relativ redusă comparativ cu alte simpatomimetice.

Reactii adverse• tulburări neuropsihice: insomnie, tremor în extremităţi, iritabilitate, vertij, euforie urmată uneori de dispoziţie

depresivă;• toleranţa după 6-8 săptămâni de tratament;• potenţial de farmacodependenţă psihică;• tulburări cardio-vasculare:tahicardie, palpitaţii, creşteri ale valorilor TA, dureri precordiale;• incidenţa crescută de hipertensiune pulmonară cu evoluţie potenţial letală;• anomalii valvulare cardiace depistate echocardiografic;• uscarea mucoasei bucale, tulburări sexuale, trombocitopenii.Toxicitatea acută: A fost studiată pe specii diferite de animale. Valoarea DL50 după administrare orală a fost

între 225 mg/kg (câine), 400 mg/kg (şobolan) şi 600 mg/kg (şoarece). Toxicitatea cronică: Cercetările efectuate pe animale din punct de vedere al toxicităţii subacute şi cronice deşi

insuficiente nu au evidenţiat modificări patologice datorate administrării de amfepramonă. Potenţial mutagen şi tumoral: Nu există informaţii asupra potenţialului mutagen şi nu s-au efectuat studii de

durată asupra potenţialului tumoral. Embriotoxicitate: Studii asupra reproducerii efectuate pe şobolani cu doze de amfepramonă de 9 ori mai mari decât cele administrate la om nu au arătat tulburări ale fertilităţii sau de embriotoxicitate. Nu există suficientă experienţă referitoare la utilizarea amfepramonei în perioada de sarcină şi alăptare.

Deşi embriotoxicitatea pe animale nu se extrapolează la om, nu este indicată administrarea amfepramonei în perioada de sarcină şi alăptare. Amfepramona şi metaboliţii ei sunt excretaţi în laptele maten.

Reacţii adverse: Un studiu epidemiologic a arătat că administrarea de anorexigene este un factor de risc în dezvoltarea hipertensiunii pulmonare şi că este puternic asociată cu un risc crescut pentru această reacţie adversă. S-au constatat cazuri de hipertensiune pulmonară la pacienţii trataţi cu acest produs. Hipertensiunea pulmonară arterială este o maladie gravă şi deseori letală. Apariţia sau agravarea dispneei de efort este de obicei primul semn clinic şi necesită oprirea tratamentului şi investigarea într-o unitate specializată.

Sistemul nervos central: Administrarea timp îndelungat a acestui produs este asociată cu riscul de rezistenţă dobândită, dependentă şi sindrom de abstinenţă. Reacţiile adverse cele mai des întâlnite sunt reacţiile psihotice sau psihozele, stările depresive, nervozitatea, agitaţia, tulburările de somn şi vertij. Ocazional, pot apărea: stare tensională, iritabilitate, ameţeli sau cefalee. În cazuri izolate, s-au semnalat diskinezii, tulburări de vedere, hiperexcitabilitate, anxietate, euforie, disforie, tremor, midriază, somnolenţă sau influenţarea stării generale. S-au semnalat crize comitiale.

Aparatul cardiovascular: Reacţiile cele mai des constatate sunt tahicardia, palpitaţiile, hipertensiunea şi durerile precordiale. În cazuri izolate s-au semnalat accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare, în special accidente vasculare, anginã pectorală, infarct miocardic, insuficienţă şi stop cardiac la pacienţii trataţi cu produse anorexigene. În cazuri izolate s-au constatat aritmii şi modificãri EKG. Foarte rar s-a semnalat hipotensiune.

Tractul gastrointestinal: Frecvent, s-a observat uscăciunea mucoasei bucale; ocazional, constipaţie sau greaţă. În cazuri izolate, s-au semnalat diaree, crampe abdominale, gust neplăcut sau alte tulburări gastrointestinale.

Sistemul endocrin: În cazuri foarte rare, au fost observate impotenţă, modificări de libidou, ginecomastie sau tulburări de ciclu.

Sistemul hematopoietic: În cazuri izolate, au fost observate depresie medulară, agranulocitoză, leucopenie sau trombocitopenie.

Reacţii alergice: În cazuri extrem de rare, pot apărea reacţii alergice sau pseudoalergice cutanate, cum ar fi: exantem, eritem, urticarie şi/sau purpură. În aceste cazuri se va întrerupe imediat tratamentul şi se va informa medicul de specialitate.

În literatură au fost menţionate diverse cazuri de reacţii adverse, ca, ex.: disurie, dispnee, alopecie, mialgie, transpiraţie şi poliurie. În cazul unei administrări necorespunzătoare de Regenon, există riscul supradozării şi dezvoltării fenomenului de dependenţă.

Administrarea în doze mari şi o perioadă îndelungată poate duce la grave tulburări psihice (halucinaţii şi psihoze).

Indicaţii: tratament adjuvant al dietei hipocalorice la pacienţii cu obezitate.terapie de întreţinere a pacienţilor cu obezitate şi cu un indice al masei corporale de cel putin 30 kg/m², care nu

au obţinut rezultate numai cu un regim corespunzător pentru reducerea greutăţii. Indexul masei corporale (Body Mass Index = BMI sau IMC) = greutatea corporală (kg)/înălţimea (m²).

Notă: Acţiunea de reducere a greutăţii s-a dovedit a fi de scurtă durată în absenţa unei diete adecvate ulterioare.

Nu există încă suficiente date care să indice o modificare a morbidităţii sau a mortalităţii. Contraindicaţii:• sarcina, alaptare, copii;• hipertiroidism;• glaucom;• HTA severă, boală conoraniană.Regenon nu va fi administrat în caz de: hipersensibilitate cunoscută la unul dintre ingrediente; tahicardie

paroxistică; aritmii tahicardice; feocromocitom; hipertiroidism; forme severe de angină pectorală; glaucom cu unghi închis; hipertensiune pulmonară; hipertensiune arterială severă; antecedente sau afecţiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare; antecedente sau afecţiuni psihice incluzând anorexia nervoasã şi depresia; tendinţă la abuz de medicamente, dependenţă de droguri sau alcool; ateroscleroză avansată; copii sub 12 ani.

Este contraindicată asocierea acestei terapii cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală datorită riscului de hipertensiune pulmonară, potential letală.

Regenon va fi administrat cu prudentă deosebită în: afecţiuni ale prostatei cu formare de reziduu urinar; în boli metabolice (de ex. diabetul zaharat); în boli cardiace.

Sarcină şi alăptare: Nu se recomandă administrarea de Regenon în această perioadă. Înaintea începerii tratamentului cu Regenon se va exclude posibilitatea existenţei unei sarcini. Pe durata

tratamentului cu Regenon, se folosesc metode contraceptive adecvate. Studii retrospective efectuate pe 1232 de paciente, cărora li s-a administrat amfepramonă în perioada de sarcină comparativ cu un lot martor, nu au arătat o influenţă negativă asupra sarcinii sau a fetusului.

Regenon nu se va prescrie în perioada de alăptare, deoarece substanţa activã şi metaboliţii săi sunt excretaţi în laptele matern. Consumul neadecvat de amfepramonă în perioada de sarcină poate conduce la sindromul de abstinenţă la nou-născuţi.

Recomandări privind participarea la circulaţie sau folosirea unor utilaje de precizie: chiar şi în cazul în care produsul Regenon se administrează conform indicaţiilor medicului, gradul de atenţie se poate reduce în suficientă măsură ca să afecteze negativ participarea activă la traficul rutier sau folosirea unor utilaje de precizie. Alcoolul potenţează efectul medicamentului. Din acest motiv, participarea la traficul rutier, folosirea unor utilaje de precizie sau desfăşurarea unor activităţi cu grad mare de periculozitate ar trebui evitate cel puţin în primele zile de tratament. Decizia va fi luată de medic în funcţie de reactivitatea individuală şi doza administrată.

İnteracţiuni cu alte medicamente: Acţiunea simpatomimetică indirectă a amfepramonei poate fi potenţată în mod periculos de administrarea concomitentă a aminelor adrenergice, a antidepresivelor, amantadinei şi a inhibitorilor MAO. Acest lucru este valabil pentru inhibitorii MAO, chiar şi în primele două săptămâni de la ultima administrare a acestui medicament. Poate fi influenţat necesarul de produse antidiabetice (ex.: insulina). Administrarea concomitentă de anestezice poate da naştere la aritmii. Este redus efectul medicamentelor antihipertensive, în special cele de tip guanetidină, respectiv alfa-metildopa. Acţiunea de stimulare la nivel central, ca şi efectul de inhibare a apetitului sunt înlăturate total sau parţial de administrarea concomitentă de neuroleptice, ca fenotiazine şi butirofenone. Nu sunt excluse o potenţare a acţiunii produsului, ca şi o supradozare datorită administrării concomitente a dozelor mari de cofeină.

Recomandări: Au fost menţionate cazuri grave de hipertensiune pulmonară, adeseori letale, la pacienţii cărora li s-au administrat anorexigene de acest tip. Un studiu epidemiologic a arătat că administrarea de anorexigene reprezintă un factor de risc în dezvoltarea hipertensiunii pulmonare şi că administrarea acestora este puternic asociată cu un factor de risc crescut pentru aceste reacţii adverse. Din cauza acestui risc rar dar serios, trebuie să se ţină cont de următoarele precauţii: este necesară o individualizare atentă a indicaţiilor şi a duratei tratamentului; durata tratamentului mai mare de 3 luni şi IMC de 30 kg/m² sau mai mare cresc riscul de hipertensiune pulmonară; instalarea sau agravarea dispneei de efort sugerează posibilitatea apariţiei unei hipertensiuni pulmonare. În acest caz tratamentul trebuie imediat oprit şi pacientul trimis la o unitate specializată pentru investigaţii.

Precauţii în administrare: În cazul unei administrări de lungă durată există riscul apariţiei supradozării şi dezvoltării fenomenului de dependenţă; în cazuri rare poate duce la grave tulburări psihice.

Întreruperea bruscă a tratamentului cu amfepramonă după administrarea timp îndelungat a unei doze mari poate avea drept consecinţe astenia psihică extremă şi stări depresive; au fost descrise modificări ale traseului EEG în somn.

Intoxicaţiile cronice cu anorexigene se manifestă prin dermatoze severe, insomnie marcată, iritabilitate, hiperactivitate şi tulburări de personalitate. Cea mai severă manifestare a intoxicaţiei cronice este psihoza, adesea nediferenţiabilă clinic de schizofrenie. În cazul în care acţiunea amfepramonei este redusă, doza prescrisă nu va fi mărită în scopul obţinerii unui efect crescut. Se recomandă întreruperea tratamentului. Ocazional, s-au semnalat cazuri de accidente cardiace sau cerebrovasculare, adeseori ca urmare a scăderii bruşte în greutate.

Se vor lua măsuri speciale în vederea asigurării unei scăderi gradate în greutate şi controale regulate la pacienţii obezi care prezintă predispoziţie pentru maladiile vasculare.

Acest produs nu va fi prescris pacienţilor care sunt suferinzi sau au prezentat în antecedente boli cardiovasculare, respectiv cerebrovasculare.

Acest produs trebuie să fie folosit cu multă prudenţă în cazul pacienţilor epileptici. Studiile sugerează că amfepramona poate induce accesele în epilepsii. De aceea, pacienţii epileptici care primesc Regenon vor fi urmăriţi cu multă atenţie. În anumite cazuri, poate deveni necesară creşterea lentă a dozei sau întreruperea administrării.

Incompatibilităţi importante: Nu sunt cunoscute incompatibilităţi cu alte medicamente.

Amfepramona se administrează oral, 2×25 mg/zi (doza maxima 75 mg/zi).Ultima administrare se face minim 4 ore înainte de culcare. Durata tratamentului va fi de 4-6 săptămâni (maxim 3 luni).

Indicaţii de dozare: La adulţi si copii peste 12 ani se administrează de 3 ori pe zi câte o capsulă de Regenon. Doza zilnică să nu depăşească 3 capsule Regenon pe zi. Ultima administrare să se facă cu cel putin 4 ore înainte de culcare.

Mod si durată de administrare: Regenon se administrează nemestecate, cu puţin lichid, înaintea meselor principale. În timpul tratamentului este recomandat ca pacientul să se afle sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratarea obezităţii. Înainte de a se prescrie acest produs se vor elimina cauzele secundare organice ale obezităţii. Controlul obezităţii nu poate fi făcut decât în cazul unei aprecieri globale care trebuie să includă dieta, metodele medicale şi psihoterapeutice. Nu se recomandă administrarea produsului seara deoarece provoacă nervozitate şi insomnie. Durata administrării: Durata tratamentului este de 4 - 6 sãptămâni şi nu va depăşi trei luni. În cazul în care dupã 3-4 săptămâni nu s-a constatat o scădere în greutate, tratamentul trebuie întrerupt. La un tratament de peste 4 săptămâni trebuie luat în considerare raportul beneficii/posibile riscuri. Chiar dacă se constată o scădere în greutate, Regenon nu se va administra pe o perioadã mai mare de 12 săptămâni.

Supradozare: Simptomele supradozării: În cazul unei supradozări, există pericolul oscilaţiilor tensionale, aritmiilor şi al reacţilor psihice acute. O supradozare acută se manifestă prin nelinişte, tremor, reflexe vii, tahipnee, obnubilare, iritabilitate accentuată, halucinaţii, stări de angoasă şi altele. Hiperexcitabilitatea la nivel central poate conduce la stări de epuizare psihică şi depresii. Reacţiile ce se pot manifesta la nivelul aparatului cardiovascular sunt: aritmiile, hipertonia si şocul cardiocirculator, iar la nivel gastrointestinal: greaţa, voma, diareea şi crampele abdominale. Tratamentul intoxicaţiilor: Spălături gastrice, laxative saline. Susţinerea funcţiei respiratorii şi circulatorii, 10-20 mg diazepam i. v., eventual o repetare după 10 minute. Concomitent se administreză blocanţi ai receptorilor alfa, ca tolazolin, trinitrat de glicerol sau isosorbid dinitrat. Nu există suficientă experienţă clinică cu dializa extracorporală sau peritoneală pentru a urma indicaţiile unui tratament adecvat. Este necesar un control regulat al tensiunii arteriale, EKG, funcţiei renale şi electroliţilor sanguini ca şi consultaţii psihiatrice. Pacienţilor trebuie sã li se asigure scăderea temperaturii corporale şi un repaus psihic şi fizic.

Anorexigene serotoninergicefenfluramina (minifage)• efect anorexigen marcat (grabeşte senzaţia de saţietate);• efecte corticale, stimulante psihomotorii, slabe (iniţial sedare);• absent efectul hipertensiv, de tip simpatomimetic (la doze terapeutice).Mecanismul anorexigen: serotoninergic (prin stimularea eliberării de serotonină), cu stimularea centrului

saţietăţii.Potenţial de farmacodependenţa si risc de abuz, slab.CI: glaucom, depresie, psihoze.interacţiuni•potenţare la asociere cu deprimantele SNC.Indicaţie în obezitate moderată, tratament de scurtă durată (max 3 luni).Posologie p.o.:iniţial 20 mgx 3/zi; se poate creşte saptămânal, până la 120 mg/zi.

Dexfenfluramina (aspendos, isolipan)

Dexfenfluramina acţionează asupra sistemului de reglare fiziologică a greutăţii corporale, diminuând şi menţinând stabilă greutatea individuală. Produsul permite reducerea consumului de glucide, menţinând ca hrană esenţială proteinele. Scăderea greutăţii se face în mod lent şi progresiv, efecul apărând după 2 săptămâni de tratament. Produsul se diferenţiază radical de anorexigenele amfetaminice, nu are nici un efect psiho-stimulant şi poate fi luat şi în timpul mesei de seară.

Reactiile adverse determinare sunt:- rare: somnolenţă, cefalee, astenie, depresie, insomnie, nervozitate, polakiurie. - mai frecvent: senzaţie de uscăciune a gurii, greaţă, constipaţie, diaree, care dispar după

întreruperea tratamentului.Asociat cu regim în diferite tipuri de obezitate (simplă, complicată, refractară la alte tratamente, cu tulburări de

comportament alimentar).• CI:glaucomDouă capsule pe zi : una dimineaţa şi una seara, în timpul meselor. Tratamentul este însoţit de un regim

hipocaloric.

Sibutramina (sibutramina)Substanţa activă este clorhidrat de sibutramină monohidrat. O capsulă conţine clorhidrat de sibutramină

monohidrat 10 mg corespunzător la sibutramină 8,37 mg.Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru,

stearat de magneziu, quinoline yellow (E 104), sunset yellow (E 110), dioxid de titan (E171), gelatină, cerneală neagră tip 1012, oxid negru de fer(E172), oxid roşu de fer(E172).

creşte senzaţia de saţietate şi, în acelaşi timp, creşte producţia de energie a organismului. Prin aceasta ajută la scăderea masei corporale a pacientului împreună cu dieta şi exerciţiul fizic.

• favorizează eliberarea NA şi ADR, în sinapsele adrenergice din SNC;• inhibă recaptarea dopaminei, în sinapsele dopaminergice centrale şi stimulează receptorii dopaminergici.

• anxietate, insomnie, agitaţieREACŢİİ ADVERSE POSİBİLE

Tahicardie, hipertensiune arterială vasodilataţie

Constipaţie, uscăciunea gurii, greaţă

Insomnie, ameţeli, cefalee, anxietate, transpiraţii

Ca toate medicamentele, Sibutramina poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.Reacţiile adverse apar preponderent la începutul tratamentului (pe parcursul primelor 4 săptămâni). Severitatea

şi frecvenţa lor scad în timp. De regulă ele nu sunt grave şi nu duc la întreruperea tratamentului.Reacţiile adverse în funcţie de frecvenţele lor de apariţie (foarte frecvente >1/10, frecvente 1/10 – 1/100, mai

puţin frecvente 1/100 – 1/1000, rare 1/1000 – 1/10000, foarte rare <1/10000):

Indicaţie: obezitate cu idice de masa corporala MC>30 kg/m².Sibutramina este destinată pentru tratamentul obezităţii. Trebuie utilizat împreună cu un regim alimentar

hipocaloric şi cu activitate fizică sporită, ca parte a unui program terapeutic de combatere a obezităţii în situaţia în care doar măsurile de regim (de exemplu modificarea comportamentului alimentar şi a activităţii fizice) nu s-au dovedit a fi suficient de eficace.

Sibutramina este indicat ca tratament adjuvant în cadrul programului de combatere a obezităţii, pentru: • pacienţii cu obezitate datorată unei alterări a balanţei energetice provocată de supraalimentare (IMC 30 sau

mai mare)• pacienţi supraponderali (IMC 27 sau mai mare) şi cu factori de risc, cum ar fi diabetul zaharat tip 2 sau

afecţiuni ce implică compoziţia de lipide din sânge (dislipidemie).Tratamentul trebuie condus sub supravegherea medicală a unui medic cu experienţă în ce priveşte tratamentul

obezităţii.Scăderea masei corporale trebuie asociată cu o modificare în compoziţia meselor şi a obiceiurilor alimentare,

cât şi cu o creştere a activităţii fizice. Sibutramina trebuie prescrisă doar pacienţilor ale căror scăderi în greutate au fost insuficiente atunci când s-a utilizat un regim adecvat de scădere în greutate, de exemplu mai puţin de 5% pe o perioadă de 3 luni.

(IMC = indicele de masă corporală care se calculează împărţind greutatea exprimată în kilograme, la pătratul înălţimii exprimată în metri)

Sibutramina este indicat ca tratament pentru adulţii cu vârste sub 65 aniInteractiuni medicamentoase:În cazul administrării concomitente a medicamentelor utilizate în tratamentul infecţiilor fungice indiferent de

forma farmaceutică (ketoconazol, itraconazol), a medicamentelor utilizate în tratamentul infecţiilor (eritromicină, claritromicină, troleandomicină) şi a medicamentelor utilizate de exemplu la transplantul de organe pentru a diminua reacţiile imune (ciclosporină), degradarea sibutraminei în organism şi eliminarea ei pot fi încetinite şi prin aceastea, efectul ei, cât şi reacţiile adverse pot fi intensificate.

Accelerarea eliminării sibutraminei şi prin aceasta, reducerea efectului său, au fost raportate în cazul administrării concomitente cu medicamente utilizate în tratamentul tuberculozei (rifampicină), tratamentul epilepsiei (fenitoină, carbamazepină sau fenobarbital), tratamentul reacţiilor inflamatorii (dexametazonă).

Interacţiuni importante pot apare în urma administrării concomitente a sibutraminei cu medicamente care cresc nivelul serotoninei în sânge (substanţe care există în mod normal în organism şi participă la activitatea sistemului nervos). Acest fenomen poartă numele de sindrom serotoninergic (şi se manifestă prin tremor, creşterea presiunii arteriale, accelerarea frecvenţei cardiace, confuzie şi pierderea conştienţei). Rareori acest sindrom a fost raportat în conexiune cu administrarea concomitentă de medicamente antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI – substanţe care cresc concentraţia de serotonină în sânge) împreună cu medicamente folosite în tratamentul migrenei (cum ar fi sumatriptan, dihidroergotamină) sau în conexiune cu opiacee (agenţi puternici pentru combaterea durerii – pentazocină, petidină, fentanil, dextrometorfan).

Administrarea concomitentă a Sibutramina cu medicamente care pot creşte tensiunea arterială sau frecvenţa cardiacă (de exemplu agenţi simpatomimetici) nu a fost subiectul unor studii sistematice. Medicamentele de acest fel

includ unele produse împotriva tusei, răcelii şi alergiilor (de exemplu efedrină, pseudoefedrină) şi unele medicamente care reduc congestia (de exemplu xylometazolină). Pacienţii care utilizează aceste medicamente pot primi tratament cu Sibutramina, dar doar cu prudenţă.

Efectul contraceptivelor orale nu este influenţat de Sibutramina.Dacă este indicat, tratamentului cu inhibitori de monoaminooxidază (pentru tratamentul depresiei) trebuie iniţiat

numai după două săptămâni de la întreruperea tratamentului cu sibutraminăFolosirea Sibutramina cu alimente şi băuturiMedicamentul se poate administra indiferent de programul meselor. Consumul de băuturi alcoolice nu este compatibil cu dieta recomandată în tratamentul obezităţii.Sarcina şi alăptareaAdresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.Medicamentul nu trebuie administrat pe parcursul sarcinii şi alăptării.Pacientele aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive adecvate în timpul tratamentului

cu Sibutramina.Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelorAcest medicament poate să scadă capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra în

condiţii periculoase. Aceste activităţi pot fi efectuate doar în urma unui consimţământ explicit din partea medicului.Informaţii importante privind unele componente ale Sibutramina.Sibutramina conţine lactoză.administrareIniţial 10 mg/zi, într-o priza , dimineaţa; se poate creşte pana la 15 mg/ziTratamentul trebuie să fie parte a unei scheme terapeutice de reducere a masei corporale, sub supraveghere

medicală. Pentru a obţine efectul dorit, urmaţi cu stricteţe dozele prescrise.Adulţi: Doza iniţială este de 1 capsulă Sibutramina 10 , o dată pe zi.În cazul pacienţilor cu răspuns insuficient la tratament (scădere în greutate mai mică de 2 kg în 4 săptămâni),

dar care tolerează bine doza de 10 mg, dozele pot fi crescute la 1 capsulă Sibutramina 15 administrată o dată pe zi.Tratamentul trebuie întrerupt în cazul pacienţilor care nu răspund adecvat la doza de Sibutramina 15 (scădere

în greutate mai mică de 2 kg în 4 săptămâni).Durata tratamentului:Tratamentul cu Sibutramina trebuie încheiat după 3 luni în cazul pacienţilor a căror scădere în greutate a fost

sub 5% din greutatea lor iniţială, pe parcursul acestei perioade.Tratamentul cu Sibutramina nu trebuie continuat în cazul pacienţilor a căror greutate a crescut cu 3 sau mai

multe kilograme, deşi scăderea ponderală fusese atinsă anterior.În cazul pacienţilor cu alte boli concomitente, se recomandă continuarea tratamentului cu Sibutramina doar în

cazul în care s-a demonstrat că scăderea în greutate se asociază şi cu alte beneficii clinice, cum ar fi o îmbunătăţire a profilului lipidic în cazul pacienţilor cu o afecţiune a compoziţiei în lipide a sângelui (dislipidemie) sau o reglare a glicemiei în cazul pacienţilor cu diabet zaharat tip 2.

Tratamentul cu Sibutramina nu trebuie să depăşească 1 an.

Medicamente ce blochează digestia şi absorbţia lipidelor

Orlistat (xenical)O capsula conţine 120 mg orlistat ca substanţa activă. Capsula mai conţine ăi excipienţi: celuloză micro-

cristalină, amidon glicolat de sodiu, povidonă, laurilsulfat de sodiu şi talc; învelişul capsulei este alcătuit din gelatina, indigo carmin (E132), dioxid de titan (E171) şi cerneală specială comestibilă.

Xenical este un medicament contra obezităţii. Acesta nu reduce apetitul. Este un inhibitor potent, specific şi cu durată lungă de acţiune a lipazelor gastrointestinale. Enzimele inactivate nu pot hidroliza grasimile alimentare, fiind astfel posibil ca aproximativ 30% din grasimile consumate la o masă să treacă prin intestin nedigerate. De aceea corpul dumneavoastră nu va putea folosi aceste grasimi drept sursă de energie şi nu le va putea transforma în ţesut adipos.

Reacţii adverse:Alături de efectele terapeutice, un medicament poate produce efecte nedorite. Anunţaţi medicul sau farmacistul

cât mai repede dacă nu vă simţiţi bine în timp ce folosiţi Xenical. Majoritatea efectelor adverse legate de folosirea Xenical se datorează acţiunii locale asupra tubului digestiv. Acestea, de obicei sunt: necesitatea marită sau urgenţa de scaun, flatulenţa (gaze) cu eliminare de balonare, eliminari uleioase sau scaune grase sau uleioase. Aceste simptome sunt în general uşoare, apar la începutul tratamentului, dispar după un timp şi se produc în special după mese cu un conţinut crescut de grăsimi. De obicei dispar dacă se continuă tratamentul şi se urmează regimul recomandat. Dacă simptomele va îngrijorează sau observaţi alte simptome care nu au fost descrise în acest prospect, trebuie să informaţi medicul sau farmacistul.

Indicaţii:Xenical este indicat în tratamentul obezităţii împreuna cu un regim moderat hipocaloric.

Contraindicaţii:Nu trebuie să folosiţi Xenical dacă suferiţi de: sindrom de malabsorbţie cronica (insuficienţa absorbţie a

substanţelor nutritive din tractul digestiv), colestaza (tulburări hepatice), alergie cunoscută la orlistat sau oricare dintre componenţii prezenţi în capsule. Nu trebuie să alaptaţi în timp ce luaţi Xenical. Xenical nu este recomandat în timpul sarcinii. Xenical nu este destinat folosirii la copii.

Precauţii:Informaţi medicul înainte de a începe tratamentul cu Xenical dacă: suferiţi de sindrom de malabsorbţie cronică, sunteţi alergic la alte medicamente sau alimente, folosiţi alte medicamente chiar şi cele pentru care nu este necesară prescripţia medicală. Scăderea greutaţii poate necesita modificarea dozelor medicamentelor folosite pentru alte afecţiuni (ca de exemplu pentru colesterol mărit sau diabet). Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre acestea, precum şi despre alte medicamente pe care este posibil să le luaţi. Scăderea în greutate poate face necesară modificarea dozelor unor medicamente. Pentru a obţine maximum de beneficiu cu Xenical trebuie să urmaţi dieta recomandată de medicul dumneavoastră. Ca în orice alt program de control al greutaţii, supraconsumul de grasimi şi calorii poate anula orice efect de scădere în greutate. Acest medicament poate provoca modificari inofensive în modul de funcţionare al intestinului, cum ar fi scaune grăsoase sau uleioase datorită grasimilor nedigerate din fecale. Posibilitatea apariţiei acestora poate creşte dacă Xenical este folosit în cadrul unei diete bogate în grasimi, în plus aportul zilnic de grasimi ar trebui repartizat între cele trei mese principale deoarece dacă Xenical este administrat la o masa foarte bogată în grasimi posibilitatea manifestării efectelor gastrointestinale nedorite poate creşte.

Sarcina şi alaptare: Nu trebuie să folosiţi Xenical dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Nu trebuie să vă alăptaţi copilul în timpul tratamentului cu Xenical pentru că nu se ştie dacă Xenical trece în laptele matern uman. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi a folosi maşini: Nu se cunosc efecte ale Xenical asupra capacitaţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Doza de Xenical recomandată este de o capsulă de 120 mg la fiecare dintre cele trei mese principale ale zilei. Doza poate fi luată imediat înainte, în timpul sau până la o ora după masă. Xenical trebuie administrat cu un regim echilibrat, controlat din punct de vedere al caloriilor, bogat în fructe şi legume şi care să conţină o medie de 30% din calorii sub formă de grasimi. Aportul dumneavoastră zilnic de grasimi, glucide (carbohidraţi) şi proteine trebuie repartizat între cele trei mese. Aceasta înseamnă că în mod obişnuit veţi lua o capsulă la micul dejun, o capsulă la pranz şi una la masa de seară. Pentru a obţine un avantaj maxim, evitaţi consumul între mese al alimentelor ce conţin grasimi, cum ar fi biscuţii, ciocolată sau gustări savuroase. Xenical actionează doar în prezenţa grăsimilor. De aceea dacă săriţi peste o masă sau aveţi o masă ce nu conţine grăsimi, nu este necesar să luaţi Xenical. Anunţaţi-vă medicul dacă indiferent de motiv nu aţi luat medicamentul conform prescripţiei. Altfel medicul s-ar putea gandi că medicamentul nu este eficient sau nu este bine tolerat şi ar putea să vă schimbe tratamentul fără a fi nevoie. Medicul vă va întrerupe tratamentul cu Xenical după 12 săptămâni dacă nu aţi pierdut cel puţin 5% din greutatea corporală măsurată la începutul tratamentului cu Xenical.

BIBLIOGRAFIE

*** Agenda medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 2007 *** Medex, Editura MedicArt, Bucureşti 2007

*** Memomed, Ediţia 13, Ed. Minesan, Bucureşti, 2007, pag.738-748