Metroul 25-26

Publicație subteranăAnul III

Nr. 25-2616 -30 Aprilie

8 Pagini1 Leu

SUBTERANE

... scoate adevărul la suprafață !

Tandemul Tata Ben, pe numele lui adevărat Benone Miron şi protejata sa, Iry (Irina Doboş) tot îşi fac de cap prin Câmpulung Moldovenesc. Mai exact, prin martie anul curent un poliţist din localitate, Gelu Buzdugan, a intervenit într-o situaţie în care o maşină a �rmei „Montana ”, cu numărul SV 95 MOL , patronată de domnul Miron, bloca una din străduţele din municipiu. Conform declaraţiei omului legii, ar � fost sesizat de acest lucru de către un alt şofer al altei �rme care avea treabă în zonă. Dar ce a urmat…

pagina 3

La Mănăstirea Humorului, ouăle se ciocnesc contra premii

pagina 2

Ben și Iry, “spaima” polițiștilor

Fundu Moldovei la 86 de ani distanţă de prima campanie monogra�că

pagina 5

Judecătoria Gura Humorului nu se des�inţează

pagina 4

Ion Lungu „s-a dat cu ruj” de 1 aprilie

pagina 7

Suceveanca Simona Maierean, prima femeie pilot de supersonic

pagina 6


2

Ziua de 8 aprilie, marchează din punct de vedere istoric reuniunea la nivel internaţional a organizaţiilor romilor în cadrul Congresului Mondial al Romilor de la Londra în 1971. Atunci a fost adoptat şi simbolul romilor respectiv roata cu spiţe, cântecul „Giulem, giulem” a fost ales ca imn al etniei iar culorile steagului au fost alese verde în partea de jos (simbolul câmpurilor

înverzite) şi albastru în partea de sus (simbolul cerului senin) iar pe mijloc apare o roată roşie simbolizând soarta şi nomadismul în relaţiile cu aria de origine. Cu acest prilej, pe 8 aprilie 2014, �liala Suceava a Asociaţiei Partida Romilor Pro-Europa în colaborare cu Biroul Judeţean pentru Romi din cadrul Instituţiei Prefectului, a organizat la Casa „Dom Polski” o manifestare culturală la care au participat aproximativ 400 de romi din Suceava, Dolhasca, Valea Moldovei, Voitinel, Dorneşti, Pătrăuţi, Rădăuţi şi Vatra Dornei. În deschidere, preşedintele Asociaţiei, Virgil Pohoaţă a ţinut, printre altele, să facă un apel, în special la tineri, „să-şi intensi�ce eforturile pentru integrarea reală în societate a etniei romilor”. La eveniment au participat în calitate de invitaţi prefectul

Sucevei, Florin Sinescu, reprezentantul Inspectoratului Judeţean de Poliţie, subcomisarul Ionuţ Epureanu, un reprezentant al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi, primarii din Mitocul Dragomirnei, Voitinel şi Dorneşti, viceprimarul din Dolhasca, directori de şcoli şi alţii. Toţi aceştia au primit diplome de merit pentru contribuţia şi colaborarea de excepţie în cadrul comunităţilor de romi. Pe �nal, elevii de la Liceul „Oltea Doamna” din Dolhasca şi grupul „Gipsy Star” au susţinut un program artistic.

La Mănăstirea Humorului, sărbătorile pascale au de vreo şase ani un farmec aparte. Şi asta datorită unui vechi obicei, concretizat într-un concurs zonal, cel de ciocnit ouă care anul acesta se va desfăşura pe 20 aprilie, de la orele 15. La competiţie participă îndeobşte persoane din Gura Humorului şi localnici mănăstireni. Dar ce reguli sunt… Fiecare concurent trebuie să vină cu 3 ouă ( două plus unul de rezervă), obligatoriu de găină care vor � veri�cate cu dinţii de o comisie de „ouari”, formată din 3 localnici. Conform spuselor primarului Mănăstirii Humorului, Constantin Moldovan, premiile vor � trei, constând într-un miel (locul I), un iepure (locul II) şi o găină, bineînţeles ouătoare (locul III) toate „ambalate” în coşuri de nuiele. Cel mai „patetic” (de la „pateu”, adică �cat, vine vorba) moment va � însă cel în care câştigătorul va trebui să şi mănânce oul adversarului. În �ne, totul se va termina cu un spectacol folcloric susţinut de artiştii din comună. În plus, a doua zi, pe 21 aprilie, tot în Mănăstirea Humorului se va organiza „Balul Gospodarilor” unde programul artistic va � susţinut de formaţia „Lăutarii Bucovinei” compusă din Ghenadie Kaptari, Mihai Laza, Florin Ciurari, Dorel Ionel, Mădălina Senciuc, Grigore Ga�ncu şi Costel Burea. (MdM)

La Mănăstirea Humorului, ouăle se ciocnesc contra premii

Romii din Suceava şi-au sărbătorit, cu fast, Ziua Internaţională

Grupul de Acţiune Locală (G.A.L.) „Bazinul Dornelor” este o structură din care fac parte oraşul Broşteni şi comunele Cârlibaba, Ciocăneşti, Coşna, Crucea, Dorna Arini, Dorna Candreni, Iacobeni, Poiana Stampei, Panaci, Şaru Dornei şi Bilbor (ultima din judeţul Harghita). Preşedintele grupului, primarul de Panaci Vasile Cozan ne-a declarat că asocierea cu comuna harghiteană a constituit un atu pentru în�inţarea G.A.L. printre primele din zonă. „Am primit nişte puncte în plus pentru a � recunoscuţi. Atunci s-au în�inţat G.A.L. Bazinul Dornelor şi G.A.L. Bucovina de Munte, primele din judeţ”, a subliniat Cozan.Cât priveşte e�cienţa existenţei acestei asociaţii aceasta a fost demonstrată în mai multe situaţii. „ Prin toate comunele din zonă s-au obţinut fonduri, inclusiv pentru întreprinderi private. Astfel, s-au dezvoltat pensiunile din zonă iar acum facem eforturi pentru a rezolva şi problema infrastructurii, în principal a drumurilor” a mai spus Vasile Cozan.

Cât priveşte strict comuna pe care o păstoreşte pune în practică în această perioadă un proiect pentru electri�carea unui cătun, Stănceni, unde locuiesc 8 familii. „ Mai avem câteva grupuri mici de case izolate unde nu este curent electric dar sperăm să rezolvăm aceste probleme cât de curând posibil”, a conchis edilul Panaciului. În �ne şi noi vom reveni şi cu alte amănunte din zonă. (MdM)

Comuna Panaci este una dintre cele care îşi respectă vârstnicii şi familiile. Spre exemplu, recent, familia Alupei, Iosif a lui Petru şi Virginia au fost sărbătoriţi pentru mai multe lucruri. El la 75 de ani de viaţă şi 16 ani de casier C.A.R. ea la 70 de ani de viaţă şi împreună pentru 52 de ani de căsnicie, 45 de ani de la pensionare şi 41 de ani de membri C.A.R. . Cei doi n-au o viaţă chiar roză ea având o pensie de doar 350 de lei plus alte 240 de lei pentru o boală rară tot soţul �ind cel care aduce mai mulţi bani având şi o pensie de peste 800 de lei (a lucrat în minerit) cât şi o indemnizaţie de la C.A.R. . În plus, au o casă frumoasă şi 30 de hectare de teren (păşune şi pădure) şi animale, Revenind la Iosif a lui Petru Alupei, bătrânul trage încă mult ca şi contabil al C.A.R. Bazinul Dornelor pentru comuna Panaci. Are de bătut toate satele din zonă pentru a-i deservi pe toţi cei 400 de membri şi trebuie să-i împace pe toţi. Ca să nu mai vorbim de faptul că sediul în care îşi desfăşoară activitatea, a�at în clădirea fostei „cooperaţii” nu mai bene�ciază de curent electric, treaba la birou făcându-şi-o la lumina unui felinar cu baterii când este cazul. Oricum, este de apreciat faptul că la o asemenea vârstă respectabilă este în stare să aibă grijă şi de soţia bolnavă şi de gospodărie dar şi de slujba de la C.A.R. . Sărbători fericite şi sănătate, oameni buni!

G.A.L. Bazinul Dornelor printre primele în�inţate

Familia Alupei din Panaci sărbătorită pentru mai multe evenimente


3

Tata Ben a vrut să dea peste poliţist Iry face mişto şi de poliţişti

Ben și Iry, “spaima” polițiștilorTandemul Tata Ben, pe numele lui adevărat Benone Miron şi protejata sa, Iry (Irina Doboş) tot îşi fac de cap prin Câmpulung Moldovenesc. Mai exact, prin martie anul curent un poliţist din

localitate, Gelu Buzdugan, a intervenit într-o situaţie în care o maşină a �rmei „Montana”, cu numărul SV 95 MOL , patronată de domnul Miron, bloca una din străduţele din municipiu.

Conform declaraţiei omului legii, ar � fost sesizat de acest lucru de către un alt şofer al altei �rme care avea treabă în zonă. Dar ce a urmat…

Venit la faţa locului, poliţistul a solicitat actele şoferului acesta refuzând să le dea şi părăsind autoutilitara. Apoi a apărut şi domnul patron Benone Miron cu jeep-ul său pe care l-a lăsat deoparte şi s-a urcat la volanul dubiţei. „Domnul Miron era foarte nervos, mai ales când au venit şi

Gelu Buzdugan susţine că de multe ori a avut probleme şi cu Irina Doboş angajată şi ea la Montana şi protejată de Ben, care, l-a luat şi în bătaie de joc, întrebându-l dacă nu vrea cumva şi numărul ei de mobil. De cea recunoscut-o poliţistul? Fiindcă avea antecedente. Mai exact, în mai multe cazuri, a fost surprinsă parcând neregulamentar. „Am iertat-o de multe ori, ca să nu creadă domnul Benone că am ceva cu el, dar tot timpul aceasta s-a comportat arogant”, a mai spus Buzdugan.

Administraţia din Câmpulung Moldovenesc se dă de ceasul morţii să rezolve problemele cu apa şi canalizarea dar şi cu asfaltarea. Cum în momentul în care se va semna procesul verbal pentru începerea lucrărilor de reabilitare primăria trebuie să aibă în cont jumătate din valoare, adică vreo 1,6 milioane de lei, cealaltă jumătate �ind suportată de către Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE). În acest sens, primarul Mihăiţă Negură a spus că a dirijat suma respectivă de la bugetul local nemaiaşteptând ajutorul Consiliului judeţean deşi exista o înţelegere în acest sens. „Am discutat despre acest aspect cu preşedintele CJ, Cătălin Nechifor, care a promis că ne va ajuta cu nişte bani pentru acest proiect important prin vară la recti�cativ” a declarat Negură. Cât priveşte începerea efectivă a amintitelor lucrări data de deschidere a ofertelor �ind amânată din cauza contestaţiilor (de pe 10 pe 17 aprilie) nici ea nu poate � stabilită cu exactitate. Acest fapt blocând şi proiectul pentru asfaltări pentru că se suprapune peste cel cu canalizarea, primarul a trebuit să ceară şi pentru acela o nouă amânare �nanţatorilor din februarie 2015 până în decembrie, acelaşi an. „Dumnezeu ne-a ajutat şi cine va câştiga licitaţia pentru apă-canal va putea lucra liniştit din vară şi până în iarnă. La canalizare se poate lucra şi la minus 7-8 grade. Apoi este timpul necesar şi pentru asfaltări.”, a conchis, uşurat, edilul şef al Câmpulungului.

Şeful aleşilor de la judeţ, Cătălin Nechifor, a anunţat că instituţia pe care o conduce va aloca 37, 6 milioane de lei pentru modernizarea şi extinderea unor drumuri. Unul dintre ele ar �, în acest an, drumul judeţean 175 A, Rarău – Chiril, unde nu au mai fost efectuate lucrări de dinainte de 1989, urmând să �e astfel pusă în valoare această zonă turistică unde. „Este o lucrare complicată pentru un traseu turistic foarte apreciat”, a spus Nechifor. Tot el a constatat că Masivul Rarău are trei căi de acces, din care cea de pe DN 17, prin comuna Pojorâta, a fost modernizată printr-un program cu �nanţare europeană. Oricum, promite că în acest an se �nanţează şi modernizarea drumului Chiril-Rarău, pe o distanţă de 7 kilometri, care face legătura, de pe DN 17 B, dintre Valea Bistriţei cu Masivul Rarău.. Şi dacă tot avea treabă cu zona de munte,

preşedintele CJ a mai spus că vor � �nalizate lucrări de investiţii începute la diverse trasee de drumuri judeţene pentru ca, ulterior, să se poată începe altele noi pentru realizarea legăturilor între Mănăstirea Humorului şi Suceviţa şi între Putna şi Moldoviţa. El a explicat că legislaţia nu permite deschiderea de noi investiţii decât după �nalizarea celor a�ate deja în lucru şi că după închiderea lucrărilor unor tronsoane de drumuri va � modernizată o porţiune de zece kilometri de drum judeţean, fost drum forestier, pentru a se face legătura între Mănăstirea Humorului şi Suceviţa, şi apoi, traseul între Putna şi Moldoviţa. Asta, bineînţeles, după ce se va reuşi transferul drumului forestier în domeniul public al judeţului.

Plângere penală împotriva lui Benone MironÎn �ne, pe moment nu s-a fost întocmit nici un proces verbal în schimb, poliţistul, bazându-se şi pe probele �lmate a făcut ulterior o plângere penală pe numele lui Benone Miron pentru ultraj. Asta nu din alt motiv dar nici el nu s-a speriat de ameninţările deja celebrului cuplu care nu au întârziat să apară după eveniment.

Câmpulungenii mai au de aşteptat apă, canalizare şi asfalt

Drumul Rarău-Chiril va � reabilitat, în sfârşit, după peste 25 de ani

colegii şi am început să �lmăm. Eu m-am aşezat în spatele autoutilitarei dar acesta a încercat chiar să dea peste mine chiar dacă mergea în sens interzis. M-am ferit până la urmă. Apoi, şoferul său care s-a urcat în jeep a făcut aceleaşi manevre”, a mai spus poliţistul.


4

Judecătoria Gura Humorului nu se des�inţeazăScandalul legat de des�inţarea mai multor Judecătorii şi Parchete din ţară pe motive pe care nu le-a înţeles nimeni (cum a fost şi

cazul spitalelor, dealtfel) se pare că a luat sfârşit. Cel puţin pentru moment că politica-i în trombă şi deştepţii cu idei legislative din

comisia juridică încă sunt vii. Oricum, e de bine, Judecătoria din Gura Humorului putându-şi face treaba în continuare.

Politicienii suceveni se bat cu pumnul în costume

Deputatul sucevean al PNL, Radu Surugiu, a votat şi el în plenul Camerei Deputaților, alături de colegii din PNL, împotriva adoptării Proiectului de Lege privind des�inţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea (PL-x 33/2014), mai precis împotriva iniţiativei guvernamentale care urmăreşte des�inţarea celor 30 de instanţe din ţară. „Am depus și am susținut amendamentul împotriva des�ințării Judecătoriei din Gura Humorului, jud. Suceava, în luna martie, în cadrul Comisiei juridice a Camerei asupra proiectului de lege privind des�ințarea unor instanțe judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea. Dacă s-ar � adoptat azi acest act normativ abuziv, tot mai puţini justiţiabili ar � avut acces la procesul de justiţie, iar costurile ar � fost tot mai ridicate şi condiţiile din ce în ce mai improprii actului de justiţie. Este evident că nu s-au luat în calcul efectele ce vor rezulta în urma des�inţării instanțelor. Mă bucur că astăzi, prin votul majoritar al colegilor din plen, și cu eforturile PNL, s-a respins inițiativa guvernamentală prin care s-ar � des�ințat 30 de instanțe, pe al căror rol se a�au în jur de 100.000 de dosare pe an”, se arată într-un comunicat al PNL. Surugiu, alături de senatorul PSD Neculai Bereanu şi deputatul liberal Dumitru Pardău au solicitat colegilor parlamentari să respingă proiectul de lege prin care se des�inţa Judecătoria Gura Humorului.

Preşedintele Judecătoriei, Gherasim Baboi a făcut mai multe demersuriBineînţeles, respingerea proiectului de lege se datorează, fără tăgadă, politicienilor. Ca şi propunerea, dealtfel. Totuşi, noi ştim că preşedintele Judecătoriei din Gura Humorului, Gherasim Baboi a trimis adresele necesare şi coerente către Comisia juridică de disciplină şi imunităţi a Camerei deputaţilor, scrise într-un limbaj pe care îl poate pricepe orice om cu minimum de ştiinţă de carte. Mai exact, într-una dintre ele se explica foarte clar care sunt avantajele menţinerii existenţei acestei instanţe. În primul rând, Judecătoria Gura Humorului are în circumscripţie două oraşe (cel în care are sediul precum şi Frasinul) plus încă 10 comune (Cacica, Berchişeşti, Drăgoieşti, Mănăstirea Humorului, Ostra, Păltinoasa, Pârteştii de Jos, Stulpicani, Valea Moldovei şi Capu Câmpului, localităţi în care trăiesc 60.214 cetăţeni. Mai mult, instituţia îndeplineşte şi condiţiile ultimei legi privind numărul de cauze anuale, media depăşind în �ecare an cu mult cifra de 3000.

Mai mult, schema de funcţionare este completă, existând şase judecători, zece gre�eri, trei gre�eri arhivari, un agent procedural, un aprod, un şofer şi un muncitor. Başca faptul că majoritatea angajaţilor au domiciliul chiar în Gura Humorului şi dispun de locuinţe proprietate personală. Iar dacă s-ar impune să facă naveta…cine o plăteşte? Mai ales că suma ar depăşi cu vreo 3000 de lei doar actualele cheltuieli pentru utilităţile instituţiei humorene. Ca să nu mai vorbim şi de alte prejudicii: des�inţarea Parchetului, a posturilor de pază cu jandarmi, diminuarea activităţilor de carte funciară, a celor notariale, toate acestea ducând la o scădere şi a nivelului de taxe la buget plus reducerea unor locuri de muncă.

Clădirea Judecătoriei din Gura Humorului, la standarde europene

Ceea ce şe�i de la Bucureşti nu prea ştiu este şi faptul că Judecătoria Gura Humorului îşi are sediul într-o clădire istorică (peste 100 de ani vechime) dar renovată aproape în totalitate. Ba chiar şi compartimentată în aşa fel încât justiţiabilii să-şi poată desfăşura activitatea în cele mai bune condiţii iar cetăţenii să �e mulţumiţi de serviciile acestora. Astfel, există birouri, săli de şedinţă şi spaţiu pentru arhive care permit chiar preluarea, în bune condiţii, a unor părţi din activităţile Judecătoriilor Suceava şi Rădăuţi care sunt cam îngropate în dosare.

Justiţiabilii din Gura Humorului vor mai multe dosare

Referitor la această oportunitate de rearondare a unor localităţi dinspre Judecătoriile Suceava şi Rădăuţi către Gura Humorului, acestea ar � în opinia lui Gherasim Baboi: Bălăceana, Ciprian Porumbescu, Ilişeşti, Comăneşti, Botoşana, Poieni Solca, Solca şi Cajvana. Acest demers este legat şi de faptul că respectivele unităţi administrativ teritoriale se a�ă la distanţe egale sau chiar mai mici de Gura Humorului decât de oraşele unde sunt arondate juridic iar cetăţenii ar putea � mai mulţumiţi. (MdM)


5

Fundu Moldovei se identi�că cu Ansamblul “Arcanul”

Fundu Moldovei la 86 de ani distanţă de prima campanie monogra�că

În 1928, un grup de 60 de cercetători, coordonaţi de Dimitrie Gusti, a realizat o amplă campanie monogra�că la Fundu Moldovei, lăsând posterităţii o descriere amănunţită a localităţii. Satul a fost ales din toată regiunea Moldovei pentru că Fundu

Moldovei era o zonă reprezentativă din punct de vedere etnogra�c. Aşa a rămas şi astăzi, la 86 de ani distanţă, când la Fundu Moldovei oamenii încă merg în port popular la slujbele de la

biserică, iar în localitate se păstrează cel mai vechi ansamblu artistic de amatori, „Arcanul”, din care fac parte exclusiv localnici, care duc mai departe tradiţia locală fără a � plătiţi pentru asta.

Fără îndoială, Fundu Moldovei se identi�că cel mai mult cu păstrarea tradiţiilor în principal prin Ansamblul Artistic de Amatori „Arcanul”, cel mai vechi din Bucovina. Din ansamblu fac parte aproximativ 50 de localnici, cu vârste de la 14 până la 60 de ani. Ansamblul cu renume la nivel internaţional este �nanţat de la bugetul local şi din contribuţiile unor sponsori, iar membrii prestează activităţi artistice fără a � retribuiţi pentru asta. În sat sunt trei biserici ortodoxe, două biserici adventiste şi una romano-catolică.

Standard de viaţă ridicat în ultima perioadă

Dacă tradiţiile au fost măcar în parte păstrate, celelalte aspecte ale vieţii locale par şi sunt, la 86 de ani distanţă, din două lumi diferite. În 1928 grupul de cercetători coordonat de Dimitrie Gusti (de a cărui prezenţă la Fundu Moldovei aminteşte astăzi numele uneia dintre şcolile gimnaziale), remarca viaţa foarte grea a oamenilor, de altfel speci�că vremurilor de atunci, cu atât mai mult lumii rurale. Localnicii înnoptau de la bunic până la

Case mari şi ferme de bovineDupă cum a precizat Nelu Ivanciuc, consilierul personal al primarului comunei Fundu Moldovei, Tudor Zdrob, în comună sunt înregistraţi 4.200 de locuitori, care populează şapte sate: Colacu, Botuş, Branişte, Botuşel, Deluţ, Plai şi Fundu Moldovei. Ca în mai toate comunele din judeţ, mulţi tineri au plecat la muncă în străinătate, în Spania, Italia şi mai nou în Germania. Totuşi, comuna nu este atât de depopulată, consilierul Nelu Ivanciuc estimând că la muncă în străinătate sunt plecaţi 10-15% dintre locuitori: „Deocamdată majoritatea celor plecaţi în străinătate investesc în case, avem foarte multe autorizaţii de construcţie emise în ultimii ani. Sunt însă şi tineri care s-au întors acasă şi şi-au făcut mici ferme de creştere a bovinelor, principala preocupare în localitatea noastră”.

Puţini localnici mai au toaleta în fundul curţii

Consilierul primarului Zdrob a ţinut să mai precizeze şi alte lucruri legate de igiena atât corporală cât şi morală: „În majoritatea caselor există toaletă şi apă curentă. Oamenii şi-au făcut instalaţii proprii de la sursele de apă omniprezente. Mai nou, se fac investiţii şi în centrale pentru încălzire”. De altfel, standardul de viaţă de la Fundu Moldovei este grăitor atunci când se vorbeşte de numărul de asistaţi social. Ei bine, mai puţin de 20 de familii din comună bene�ciază de venitul minim garantat, iar mulţi dintre aceşti bene�ciari au probleme de sănătate..

Patronul de la „Calcarul” investeşte în turismul zonalMai nou, comuna Fundu Moldovei începe să se dezvolte şi din punct de vedere turistic. Într-o zonă foarte pitorească, Delniţa, pe locul unei foste exploatări miniere, sunt ridicate în momentul de faţă mai multe pensiuni. Majoritatea sunt aproape �nalizate. Unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din Fundu Moldovei, Nicolae Troaşe, preşedintele grupului de �rme

De 10 ani încoace, investiţii serioase

Din 2004, de când este primar, Tudor Zdrob se poate lăuda cu o serie de investiţii foarte importante, care pe de o parte au ridicat comuna, însă pe de altă parte au căutat să păstreze tradiţiile şi să nu dea uitării personajele marcante care se leagă de Fundu Moldovei. Multe dintre drumurile comunale au fost aduse la un nivel de circulaţie normal pentru zona de munte, şcolile au fost reabilitate, dispensarul medical a fost renovat şi dotat cu încălzire centrală, blocurile din Fundu Moldovei au fost modernizate, iar terenul de sport al Şcolii Gimnaziale „Dimitrie Gusti” a fost asfaltat şi dotat cu nocturnă. Unul dintre cele mai importante progrese constă în reabilitarea şi extinderea reţelei de iluminat public, care acoperă toate satele comunei. De asemenea, în momentul de faţă este în curs de realizare reţeaua de alimentară cu apă în satele Colacu şi Fundu Moldovei. În centrul satului Colacu a fost construit un monument al erorilor (al doilea din comună), odată cu el �ind amenajat un parc. Totodată, a fost amenajat parcul „Traian Popovici”. Traian Popovici, �u al satului, care este îngropat în cimitirul din localitatea Colacu, a fost primar al Cernăuţiului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi a rămas cunoscut în istorie pentru că a salvat de la deportare 20.000 de evrei.

Comuna Fundu Moldovei susţinută de agenţi economici importanţi

Faţă de alte comune, la Fundu Moldovei există destui agenţi economici care au un număr important de angajaţi, majoritatea localnici. Pe lângă „Calcarul” Pojorâta, care are punct de lucru la Fundu Moldovei, angajatori importanţi mai sunt societăţile „Rancanar” SRL, unitate de debitare a lemnului, şi „Domarom Star” SRL, care are ca pro�l de activitate îmbuteliere GPL. Oricum, cele mai multe afaceri locale sunt în domeniul prelucrării lemnului, după care urmează cele din agricultură şi zootehnie. De menţionat este că din Fundu Moldovei este şi Ioan Ţăran Baciu, cel mai cunoscut producător tradiţional din Bucovina.

Calcarul Pojorâta, va amenaja acolo şi un iaz. Toate vor întregi o zonă turistică excelentă, speră localnicii. În apropiere, peste deal, se a�ă Mănăstirea Orata, o mănăstire de maici aşezată într-un cadru geogra�c superb.

nepot într-o singură cameră, condiţiile de igienă erau precare, iar hrana greu de procurat. Cercetătorii remarcau numărul mare al bolnavilor de si�lis şi faptul că satul era extrem de răs�rat. Doar ultima caracteristică s-a păstrat parţial şi în 2014.


6

Suceveanca Simona Maierean, prima femeie pilot de supersonic

E tânără, frumoasă, deşteaptă şi ambiţioasă. A realizat tot ce şi-a propus până acum şi, cel mai probabil, nu se va opri aici. Este vorba de Simona Maierean, prima femeie-pilot de supersonic

din Romania, originară din Suceava. Acest material, este preluat de la aeronews.ro care l-a publicat şi datorită Roxanei Ciuhulescu, care a avut ocazia să zboare în cockpit-ul unui

„MiG-21 Lancer” al Forţelor Aeriene Române împreună cu Simona.

De unde pasiunea pentru aviaţie?

”M-am născut în Suceava, iar copilaria mi-am petrecut-o la Comănesti. Acolo am făcut Şcoala Generală, pentru ca mai apoi să urmez, tot în Suceava, Colegiul Naţional „Petru Rareţ”. Pasiunea pentru aviaţie nu am moştenit-o din familie pentru că tata era tehnician-veterinar, iar mama nu avea legătura cu aviaţia. E adevărat, când eram mică şi vedeam avioane îmi doream să ajung acolo sus. Nu pot spune că am fost concentrată doar pe aspectul ăsta, dar destinul a făcut să ajung �x aici, unde visam. După terminarea liceului am dat probele pentru admiterea în Academia Forţelor Aeriene din Braşov: vizita medicală, probele sportive, probele scrise, etc. Am luat fără probleme examenul scris, am intrat în Academie în 2003, iar în vara lui 2004 am zburat prima dată pe un Yak-52 la Bobocu, care mi-a rămas, hai să-i spun…front de lucru timp de doi ani. Am trecut apoi pe IAR 99, pe care am zburat 3 ani: ultimii 2 ani din Academie şi ultimul an la Şcoala de aplicaţie, unde mi-am luat şi brevetul. Ţin minte şi acum prima ieşire simplă cu Yak-ul, în 2004. Era linişte (nu mai era nimeni în spate care să vorbească), asta a fost prima mea impresie. Ştiam că urma să am un control, efectuat de alt instructor decât cel pe care-l aveam, dar nu eram sigură că va semna pentru a putea să zbor singură. M-am bucurat foarte mult când acest lucru s-a întâmplat.

Cum a ajuns să zboare pe MiG-21 Lancer?

Simona Maierean i s-a destăinuit în continuare Roxanei, referitor la cum a ajuns de la IAR şi Yak la MiG: „Erau două generaţii care nu mai facuseră trecerea pe MiG. S-a luat decizia, la nivel înalt, ca promoţia noastră să o facă şi au făcut-o şi cei din anul următor. În 2008 am început cursul teoretic, iar în 2009, pe 13 martie, am zburat pentru prima dată în dublă comandă cu MiG-ul la Bacău. Acolo eram detaşaţi, baza mea �ind la Feteşti. Până acum am 180 de ore de zbor la activ, dintre care 56 pe MiG. Am făcut zboruri de instrucţie pe MiG-uri, iar în prezent sunt în etapa de pregătire pentru a-mi lua cali�cările de copilot pe aeronava C-27J Spartan. Asta se întâmpla în martie 2012 când am renunţat la MiG şi

Ce simte când pilotează un super-sonic

”Cel mai mult m-a surprins când am decolat pentru prima dată. Toţi îmi spuneau: "Să �i atentă când decuplezi fortajul!", dar şi care sunt manevrele ce trebuie făcute, cum vii la aterizare, etc. La decolare însă nu ne-a povestit nimeni cum este. E o senzaţie greu de descris în cuvinte, pe care nu ai cum să o uiţi şi pe care vrei să o simţi de cât mai multe ori!” (Părerea ei, la urma urmei.)

Emoţii în timpul zborului

Simona nu s-a ascuns nici în ceea ce priveşte emoţiile pe care le trăieşte la manşă: ”Oricât de mult ai zburat, emoţii există la �ecare zbor şi niciodată nu seamănă. Depinde şi cu cine zbori alături şi ce trebuie să faci. Sunt mai multe elemente. În general, la mine sunt emoţii constructive. Îmi amintesc, spre exemplu, de atunci când am zburat cu MiG-ul în simplă comandă. A fost puţin mai ciudat pentru că toată lumea era acolo, când am decolat, şi cred că unii de-abia aşteptau să vadă ce greşesc. Sunt oameni şi oameni. Iar presiunea asta parcă te apasă puţin. Atunci când faci o greşeală - şi sigur faci, nimeni nu este perfect - trebuie să te aduni imediat, să nu laşi emoţiile să pună stăpânire pe tine.”

„Răsu�u uşurată după aterizare…”

Dar să citiţi şi ce bine-i când te întorci cu picioarele pe pământ: ”Cel mai mult îmi place cand termin zborul, parchez avionul şi opresc motoarele. Atunci, preţ de câteva secunde, ţi se derulează un �lm rapid în faţa ochilor, �lmul zborului respectiv. Cu tot ce ai învăţat, cu tot ce ai făcut, cu momentele frumoase. Cu �ecare zbor, simţi că ai mai evoluat cu un pas. Doar după ce ai aterizat realizezi asta. Acolo sus eşti preocupat să-ţi iasă lucrurile cât mai bine, nu ai timp sa visezi la una sau la alta.”

A avut susţinători chiar în rândul bărbaţilor

Chiar dacă este femeie, iar pilotajul avioanelor ca şi şofatul, de altfel, sunt considerate ca apanaje ale bărbaţilor, Simona Maierean s-a bucurat şi de sprijin…masculin: „Lăsând familia la o parte, îmi amintesc cu drag de primul instructor, Ionel Vârgolici. L-am avut la Yak-52 şi pe atunci era căpitan comandor, acum a ieşit la pensie. A ştiut şi să mă certe şi să mă laude, după cum a fost cazul. Simţeam însă că are încredere în mine. A fost foarte implicat în tot ceea ce a însemnat instrucţie şi primul om care mi-a dat încredere după ce în primul an de Academie toată lumea îmi spunea, mai mult sau mai puţin subtil, că femeile nu au ce căuta acolo. Şi în perioada cât am zburat cu aeronavele IAR 99 si MIG-21 Lancer au fost câţiva oameni care au avut încredere în mine şi le mulţumesc. Eu sunt tehnică de felul meu, Berbec (ca zodie). Ori e alba, ori e neagra! Dar chiar şi aşa, dacă nu ai norocul să întâlneşti nişte oameni care să te susţină şi să aibă încredere în tine, nu faci nimic. Poţi să �i cel mai bun, degeaba.” (sursa, www.aeronews.ro)

m-am mutat la Spartan, avion cu care am fost doar în zboruri de instrucţie în ţară, nu am trecut peste graniţe. Am luat decizia aceasta pentru că am simţit că nu mai este locul meu acolo. În ce sens? Pentru un pilot de vânătoare, vârsta este un atu. Cred că dacă zbori pe supersonic destul de rar când eşti tânăr, şi o faci mai mult după 35 de ani, este târziu. Personal, consider că trebuie investit în piloţii tineri de supersonice, cei de 23-25 de ani, ca până în 30 de ani să �e deja formaţi. Oricum, perioada în care am zburat pe MiG a fost foarte frumoasă, nu o voi uita niciodată şi consider că e un câştig din punct de vedere profesional.”


7

Domnul VirgulăSĂ NU STRIVIM COROLA DE MINUNI A CUVÂNTULUI

Ion Lungu „s-a dat cu ruj” de 1 aprilieNu avem nimic special cu primarul municipiului reşedinţă de judeţ pe prenume Ion şi pe nume Lungu. Dar când se laudă că de Ziua Păcălelilor, instituţia pe care o conduce şi-a diminuat

datoriile către terţi…începem să ne gândim la câte datorii are administraţia locală faţă de amărâţii plătitori de taxe şi impozite la nivel de „metropolă” şi bene�ciari de condiţii mai proaste

decât în cea mai amărâtă comună. În �ne…

Limba este instrument de comunicare interumană ce re�ectă realităţile sociale ale �ecărui moment istoric. Ceea ce astăzi se petrece cu limba, pe care o vorbim şi o scriem, este un re�ex sonor şi o codi�care scrisă a realităţii la care ne raportăm, realitate pe care o exprimăm după puterea şi pregătirea intelectuală, inventivitatea şi deschiderea comunicaţională. Nu de puţine ori, suntem frapaţi de exprimări agramate sau bizare, propagate de comunicarea în masă, televiziune, radio, presa scrisă. Norma academică este asaltată de noile limbaje ale comunicării electronice. Derapajele de la acurateţea lingvistică devin din ce în ce mai agresive, deranjante, supărătoare. A greşi este omeneşte, dar dorinţa de a învăţa, de a corecta greşelile trebuie să ne de�nească. Varianta literară a oricărei limbi este de�nită prin caracterul ei normat, care asigură corectitudinea de natură fonetică, ortogra�că, ortoepică, lexicală, semantică,etimologică, morfologică, sintactică, stilistică. Varianta literară (cultă),orală şi scrisă, este aspectul cel mai îngrijit al limbii naţionale. Are caracter normat, elaborat, relativ unitar şi stabil. Gramatica normativă este disciplina care impune variantele literare ale limbii, bazându-se pe conceptele de corectitudine şi normă.

Corect-corectitudine-normă lingvistică - ceea ce este acceptat sau impus de regulile variantei literare a limbii actuale, în conformitate cu anumite reguli, principii, dispoziţii, norme lingvistice şi literare în vigoare. Norma lingvistică reprezintă un sistem de reguli, restricţii �xate pe parcursul evoluţiei şi perfecţionării limbii, con�gurând modelul limbii. Aceste norme sunt reglementate de gramatici, dicţionare, îndreptare ortogra�ce, ortoepice şi de punctuaţie. Norma literară �xează regulile de exprimare corectă, orală şi scrisă, într-o anumită etapă din evoluţia limbii, �ind promovată de Academia Română. Incorect-incorectitudine-abatere / greşeală sunt consecinţe ale nerespectării, încălcării acestor norme / reguli impuse. Având ca suport aceste informaţii, ar � necesară o implicare conştientă de (auto)constrângere pentru a moraliza excesele care au consecinţă depăşirea delimitării dintre corectitudine şi greşeală. Prezint temerea că orice întârziere a selecţiei noastre a ceea ce este normă a limbii române, ne va � ostilă, vom � martorii dispariţiei a ceea ce înseamnă preţuirea magiei cuvântului în contextul exprimării corecte. Având la dispoziţie prilejul de a � prezent în spaţiul generos al acestei rubrici, am posibilitatea de a regenera acumulările din perioada activităţii didactice, suprapunându-le cerinţelor Dumneavoastră, cititori ai acestei intervenţii, de a vă informa despre ceea ce este corect în exprimarea scrisă şi orală. Voi prezenta, în continuare, exempli�cări şi explicaţii, pentru a

argumenta/limpezi aspecte privind greşelile frecvente de scriere şi pronunţare a unor cuvinte. Deseori se pronunţă mi-ar place, în loc de mi-ar plăcea. Confuzia provine din considerarea verbului a plăcea, verb de conjugarea a III-a, asemenea verbelor a face, a duce etc. Acest verb este de conjugarea a II-a, precum a tăcea, a părea etc. Pentru a înlătura orice dubiu, determinăm conjugarea corectă observând in�nitivul lung şi poziţia accentului, pe terminaţie (conjugarea a II-a: plăcere, tăcere, părere etc.) sau pe rădăcină ( conjugarea a III-a: facere, ducere etc.). In�nitivul scurt are accentul pe aceeaşi poziţie: a plăcea, a tăcea, a părea, dar a face, a duce. Repercusiune şi nu repercursiune. Probabil, in�uenţa provine de la derivatele cuvântului curs (în latină currere=a curge, a alerga,cu forma de participiu trecut cursum), precum incursiune, excursiune, recursiune etc. Cuvintele percusiune,repercusiune derivă din latinescul percutere = a lovi, a in�nge. Identitate şi nu indentitate. Greşeala este indusă de formarea cuvintelor cu ajutorul pre�xului in-. A traversa, nu a transversa. Vorbitorii sunt in�uenţaţi de cuvintele formate cu pre�xul trans-, acesta având sensul de dincolo, peste, de cealaltă parte. A traversa provine din cuvântul francez traverser. Spaţiul dedicat acestei rubrici nu ne permite să continuăm argumentele, dar vă invit la o nouă întâlnire de spirit şi su�et.

prof. Făgel Proboteanu

Un Lungu care se laudă cu dato-rii…scurte

Cică Primăria Suceava a reuşit, pe 1 aprilie, să coboare sub nivelul datoriilor din ultimii 10 ani. Conform şefului municipalităţii, Ion Lungu, din 2004, data obţinerii primului mandat, şi până în prezent, debitele către furnizorii de servicii şi alţi creditori ai Primăriei s-au diminuat cu 5 milioane de lei: „La 1 aprilie, avem cea mai mică datorie de când sunt primar. Dacă în anul 2004, când am venit ca primar în municipiul Suceava, Primăria avea datorii de 13 milioane de lei, astăzi aveam datorii de 7 milioane de lei” . Lungu a mai spus că se luptă (precum Flutur cu neocomuniştii) cu datoriile curente către operatorii de servicii de termo�care şi salubritate, respectiv Termica şi Rosal, debitele �ind însă „unele pertinente”. De altfel, municipalitatea avea un grad de îndatorare de 14% considerat de edil modest în comparaţie cu Botoşani (60%) şi Piatra Neamţ (de peste 100%). În altă ordine de idei, primarul a declarat că o problemă importantă cu care se confruntă autorităţile locale este cea referitoare la bugetul neacoperitor, la originea căruia stau prevederile legale privind fundamentarea acestuia în funcţie de execuţia bugetară a anului precedent. „Având în vederea că execuţia bugetară a fost destul de mică anul trecut, una de sub 97%, avem buget foarte mic şi cu foarte multe poziţii bugetare neacoperite. Încercăm să cârpim bugetul, facem recti�cări între capitole, cu veniturile pe care le mai adunăm şi sperăm să o scoatem la capăt”, a subliniat acelaşi Ion Lungu.

Locuinţele sociale, la vânzareAcelaşi primar Ion Lungu vrea să scape de povara locuinţelor sociale aşa că le vinde. Asta mai ales că multe persoane au acumulat restanţe de mii de lei la plata chiriei, precum şi de zeci de lei în contul serviciilor facturate de societăţile de utilităţi. Lungu precizează şi că printre familiile respective se înscriu cele cu număr mare de copii şi cu părinţi fără loc de muncă (haoleu, mâncaţi-aş), acestea �ind adevărate cazuri sociale. „Este vorba despre adevărate drame, oameni fără serviciu, cu copii şi cu sute de milioane de lei vechi datorie, atât la chirie, cât şi către Termica. Aceasta înseamnă că nu au plătit chiar şi 5-6 ani. Sigur, conform legii, aceştia ar trebui evacuaţi”, a precizat Lungu. Tot el s-a scuzat oarecum că în comisia socială a executivului au fost aprobate două evacuări, în această situaţie a�ându-se familii care au posibilitatea să se mute la ţară. Acelaşi mândru şef de municipiu reşedinţă, arată că, în alte situaţii, deşi s-au obţinut hotărâri de�nitive în instanţă, Primăria a hotărât să acorde eşalonări la plata datoriilor restante. Pe de altă parte, instituţia ar putea scoate la vânzare o serie de locuinţe sociale aparţinând fondului locativ municipal şi care ar putea � cumpărate de chiriaşi, în această postură �ind familiile care, locuind de zeci de ani în imobilele respective, le-au întreţinut şi reparat pe cheltuială proprie, lăsându-le „moştenire” şi urmaşilor. Primarul a mai menţionat că va � făcut un inventar, iar o hotărâre în acest sens va � pusă pe masa consilierilor locali: „Noi nu avem bani să intervenim în aceste locuinţe. Există chiriaşi care stau de generaţii, de 20, 30, 40 de ani în aceste case şi, pentru că sunt oameni de bună credinţă, le-au reparat pe banii lor. Pe de altă parte, acele imobile nu vor mai reveni la Primărie, în spaţiu �ind luaţi copiii şi alţi urmaşi”

Cultura şi sportul, cenuşăresele aleşilor

Şi ca să �nalizăm cu caterinca suceveană, a�aţi cum se fac jocurile la sport şi cultură. Ca spre exemplu, Primăria Suceava va disponibiliza o parte din fondurile publice nerambursabile pentru �nanţarea activităţilor sportive şi culturale. Şi mergem pe limbajul de lemn că, se pare, prinde bine. La comisia de specialitate de pe lângă autorităţile locale au fost depuse 17 dosare de participare la licitaţie, în urma analizării acestora declarate câştigătoare �ind doar 4 proiecte. Dacă 5 documentaţii au fost respinse, în cazul a 8 dintre proiecte nu au existat competitori, cei cu pricina urmând a se înscrie în a doua etapă şi abia ulterior să adjudece şi să acceseze �nanţarea votată de către aleşi. Fericitele câştigătoare ale banilor acordaţi din fonduri publice sunt echipa de fotbal Rapid CFR Suceava - 1 milion de lei, precum şi susţinătorii a 3 proiecte culturale. Este vorba despre Asociaţia „Arcanul” a Universităţii „Ştefan cel Mare” – 30.000 de lei, o acţiune de tipărire de carte - cu 8.700 de lei şi organizarea unui vernisaj de artă, pentru care se acordă 5.000 de lei. Ei bine, deşi fondurile pentru mai multe sporturi au fost aprobate de Consiliul Local, acestea nu vor ajunge nici la echipă masculină de handbal C.S. „Universitatea” Suceava, dar nici la ramurile sportive din structura Clubului Sportiv Municipal. Justi�carea autorităţilor este că Legea nr. 350 permite �nanţarea din bugetul local doar a asociaţilor şi fundaţiilor de drept privat. „O serie de proiecte nu au intrat în faza de selecţie întrucât nu îndeplinesc condiţiile de legalitate, în sensul că sunt proiecte care au acţionar public şi nu pot � �nanţate din fonduri publice. Ca atare, pentru acestea, vom intra în şedinţa Consiliului Local cu parteneriate de colaborare într-o altă structură de �nanţare, în afara fondurilor nerambursabile”, a explicat primarul Ion Lungu. Conform hotărârii aleşilor municipali, suma pusă la bătaie �ind de 2,742 de milioane de lei, dintre care 2,54 de milioane de lei pentru sport, iar diferenţa pentru cultură şi educaţie. Handbalul masculin, prin C.S. „Universitatea” ar � avut la dispoziţie 1 milion de lei, pentru rugby s-a votat suma de 150.000 de lei, volei-100.000 de lei, tenis de câmp-40.000 de lei, tir sportiv-35.000 de lei, hochei, box şi baschet-câte 30.000 de lei, atletism-25.000 de lei, lupte, canotaj şi fotbal Cupa bugetarilor-câte 15.000 de lei, înot, tenis de masă, şah şi dans sportiv-câte 10.000 de lei, în timp ce aruncarea cu săgeţi (darts) ar putea primi 5.000 de lei.


Copilăria-comoară nepreţuităOraşul care m-a adoptat ca �u al său, Vatra Dornei, este un loc pitoresc, iubit şi binecuvântat de Atotputernicul, ascuns între munţi, deschizând porţile depresiunii celor care tranzitează cele trei pasuri, Mestecăniş, Tihuţa şi Prislop, oferind cale liberă tuturor celor care se deplasează înspre/dinspre Moldova, Ardeal ori Maramureş. Acest loc, a�at “pe-un picior de plai, pe-o gură de rai” a devenit, pentru statutul meu existential, oraşul meu de su�et. Oriunde m-au purtat paşii, la bine şi la rău, m-am raportat întotdeauna la oraşul meu natal, aureolat de semeţia Ouşorului, Călimaniului, Suhardului… Am fost zămislit într-o zi de decembrie, la mijlocul secolului trecut, într-o dimineaţă cu mireasma parfumului de brad încremenit de gerul iernii. Ochii mei au întipărit în mintea copilului, imaginea unei case cu verandă străjuită de un gard vopsit cu verde şi alb, cu o portiţă care te invita să evadezi în altă realitate, aceea a comunităţii în care erai neo�t, dar pregătit de a � iniţiat în tainele vieţii. Spatiul de trecere al porţii a marcat în mintea copilului de atunci, trecerea spre investigarea unui alt tărâm, al comunităţii, al prieteniilor, unde soarele parcă era mai luminos, vântul aducea şoapta înţelepciunii din tolba bătrânilor, îndemnându-mă să preiau şi să păstrez tainele vremurilor de altădată. Ca şi acum, casele erau străjuite de turla bisericii. În vecinătate domina cimitirul evreiesc, spatiul nostru magic de joacă. De această vecinitate este păstrată, în memoria copiilor de atunci, una din multele năzdrăvănii. Pe înserat, când turiştii se întorceau de la izvorul Bizom, le ofeream apariţii fantomatice, încât îi obligam să se afunde în labirintul temerii întâlnirii cu su�etele morţilor şi astfel o luau la sănătoasa, pentru a-şi găsi scăparea. Astăzi, zâmbind, reconstitui acele momente. La vreo trei metri de uliţă, poarta cimitirului evreiesc era deschisă de un scârţâit lugubru, prelung, descoperind ieşirea unor sta�i vaporoase, alergând înspre trecători. Trimişii întunericului erau ghiduşii din vecinătate, înveşmântaţi în cearşafurile “împrumutate” din zestrea familiei. După ce îi speriam, ne puneam pe râs şi �ecare povestea năzdrăvănia prin prisma participării sale la acţiune şi a impactului asupra celor numiţi de dorneni, “sindicalişti”(biletele de tratament erau obţinute prin sindicat) . Imaginaţi-vă scena: turiştii, mai ales cuplurile, coborau agale dinspre izvorul de apă minerală (burcut), ţinându-se de mână. Deodată, un scârţâit demonic, venind dinspre întunericul necunosctului funebru, le atrăgea atenţia sonor, determinându-i să se în�oare şi să se grăbească a face semnul crucii, conştientizând că se a�ă în preajma unui cimitir. De dincolo de înţelegerea lor, apăreau fantome gălăgioase alergând în întâmpinarea lor. Mai era de stat pe loc? Fiecare scăpa pe cont propriu! Dacă până în acel moment cuplurile se ţineau de mână, ca un făcut, spontan cei doi se despărţeau, alergând în sensuri opuse. Mai mult, cel care se îndrepta spre cazare, era întâmpinat de alte surprize. De după gardul uliţei, alţi trepăduşi îşi anunţau zgomotos prezenţa, sărind în faţa acestora. Se întâmpla ca uneori, noi să �m cei speriaţi şi alergaţi de “lu�ari”( din germană, numire dată celor veniţi în staţiune pentru aerul ozonat). Totuşi ne consideram victorioşi, pierdusem lupta, dar nu războiul! Parcă a trecut o veşinicie, însă prietenii de atunci sunt întru înveşnicire în amintirile mele: Nelu Buta, Nicu Buta-Magherca, Radu Cerlinca, Pungovschi …Pe atunci vecinii erau vecini, puţini, dar omenoşi! Ei au au făcut parte din copilăria mea! Deseori, pe fundalul amintirilor, îi readuc în prezentul trăirii nostalgice: mama Butoaia, soţii Doro�eiese, soţii Magherca, soţii Cerlinca, bătrânii Carpea, Boca şi Bizom, soţii Boancheş, Ghenia de dincolo de pârâu, Tanţa şi Gheniu Buta, pictorul Gavril Cacina, profesorul de matematică Gârdu… Aceşti megieşi ai uliţei noastre au plecat, dar ei aparţin acestor locuri dornene, atâta timp, cât inima mea va tresări şi se va bucura pentru �ecare dintre acei care mi-au oferit zile-sărbătoare, trăite în lumina şi pacea copilăriei.

prof. Făgel Proboteanu

Colțul lu’ Făgel

Documents

Metroul 25-26