MPG August 2010

Forum22 Aspecte privind normele tehnice din domeniul gazelor naturale lichefi ate –

Drd.ing. Gheorghe RADU, Dr.ing. Valentin SANDU

66 Standardizarea Europeană în domeniul calităţii gazelor naturale – Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

1111 Securitatea informaţiilor din punct de vedere al emisiilor electromagnetice – Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA, Lt.col. Georgeta ASANDULUI, Slt. Iulia ASANDULUI

LEX

16Ordinul 19 din 6 iulie 2010 privind modifi carea si completarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 5/2009

23 Ordinul 119 din 29 iulie 2010 privind aprobarea unor licente de concesiune pentru explorare

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că2424 Un tratat despre relaţiile dintre Brazilia şi România –

Ing. Mihai OLTENEANU

2525 A zecea ediţie a Forumului Regional al Energiei – FOREN 2010 – 10th WEC Regional Energy Forum – Ing. Constantin CĂPRARU

Personalităţii3333 DUMITRU PARASCHIV: Omul şi opera sa – Prof.dr. Valeriu Stănescu

3636 Dr. geolog IOAN PĂTRUŢ – Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU

Info

3737 85 de ani de cercetări geofi zice româneşti pentru hidrocarburi şi substanţe minerale utile (Partea II) – Florin A. RĂDULESCU, Dragomir V. ROMANESCU

4747 Folosirea petrolului în timpurile vechi – Jurist Ion M. UNGUREANU

5151 Riscul – oportunitate sau ameninţare – Prof.univ.dr. Gheorghe ION, Retail senior ec. Luminiţa ION

5656Măsurile de austeritate ar putea trimite Uniunea Europeană într-o noua Mare Depresiune – Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ

5858 Dezvoltări deschizătoare de drumuri –Ethane Recovery Plant (II) – Ing. Elisabeta BOCIU

6363 Evoluţia cotaţiilor în 2008-2010 la principalele produse petroliere.

6464Cursul leului şi rata dobînzii în 2008-2010Preţurile produselor petroliere la distribuţiePreţurile principalelor produse alimentare în Bucureşti

Revista editată de Asociaţia „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze“

RedacţiaCP 200 OP 22 Bucuresti

tel. 0372.160.5990741.08.64.00

fax 0372.113.424e-mail: [email protected]

Director fondator Director executivGheorghe Buliga Violeta Dumitriu

Tehnoredactare:Alexandru Floareawww.est-cardinal.ro

Tipar:S.C. COPERTEX S.R.L.

ISSN 1583 - 0322NOTA REDACŢIEI:Responsabilitatea materialelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor.

CUPRINS

2

Forum

Abstract: It is important for every company to use the most advanced technology available for fi re

safety design to safeguard personnel and facilities. Through our work for more than three decades signifi cant contributions have been made to improve safety in the industry, to reduce the negative impacts on environment from the oil and gas activity, and to contribute to large economic savings by use of advanced and accurate methods for design. Safety is a matter of collaboration and for many years major oil and gas companies have enhanced safety through technology development. As a result, the tools are continuously being improved based on input from the industry itself, and the experience from use in daily operation.

Aspecte privind normele tehnice din Aspecte privind normele tehnice din domeniul gazelor naturale lichefiatedomeniul gazelor naturale lichefiate

Rolul Codului Tehnic al Gazelor Naturale Lichefi ate (GNL) este de statuare şi promovare a cerinţelor tehnice minime, specifi ce gazelor naturale lichefi ate precum şi defi nirea, prin legislaţia în vigoare, a autorităţilor/entităţilor care au atribuţii şi competenţe în domeniul stocării, transportului, distribuţiei şi utilizării GNL.

Cerinţele tehnice minime pentru întregul proces privind stocarea, transportul, distribuţia şi utilizarea GNL au la bază norme europene şi internaţionale, dar şi standarde recomandate europene şi internaţionale, care sunt în programul ASRO pentru adoptarea acestora ca standarde româneşti.

Cerinţele tehnice stipulate în Codul Tehnic al GNL sunt menite să ofere cadrul de reglementări necesare pentru introducerea, în condiţii de siguranţă, stabilitate şi efi cienţă economică, pe teritoriul României, a instalaţiilor pentru stocarea, transportul, distribuţia şi utilizarea GNL.

Obiectivele codului tehnic al GNL sunt:îndeplinirea condiţiilor de sănătate si • siguranţă pentru populaţie şi asigurarea protecţiei mediului pe termen scurt, mediu şi lung;

stabilirea cerinţelor tehnice pentru • activităţile de bază legate de infrastructura de stocare, transport, distribuţie şi utilizare a GNL;stabilirea condiţiilor generale de calitate • a GNL;stabilirea cadrului general privind • autorizarea şi licenţierea în domeniul GNL;transmiterea fl uxurilor informaţionale • de la titularii de autorizaţii/licenţe către autorităţile competente; precizarea modalităţilor de exercitare a • controlului şi inspecţiilor în domeniul GNL.

Codul Tehnic al GNL este un instrument de lucru deosebit de util, care vine în sprijinul investitorilor români şi/sau străini, facilitându-le informarea printr-un document unic asupra reglementărilor tehnice aplicabile GNL.

În ţara noastră, aplicarea prevederilor Codului Tehnic al GNL este obligatorie agenţilor economici şi persoanelor fi zice autorizate care desfăşoară activităţile de stocare, transport, distribuţie, utilizare.

Drd.ing. Gheorghe RADU Director Romgaz S.A.

Dr.ing. Valentin SANDU Romgaz S.A.

Cadru didactic asociat U.L.B. Sibiu

3Monitorul de petrol şi gaze ♦ 8(102) August 2010

ForumAspecte privind normele tehnice din domeniul gazelor naturale lichefiate

În schimb, există şi o limitare: aceea că prevederile Codului Tehnic al GNL nu se aplică instalaţiilor şi echipamentelor existente pe vasele maritime care asigură transportul GNL.

Lichefi erea gazului natural permite stocarea şi transportul în condiţii tehnico-economice viabile, datorită volumelor foarte reduse în stare lichidă faţă de volumele corespondente în starea gazoasă. Se cunoaşte că temperatura GNL la presiune atmosferică este de aproximativ –160°C, astfel că echipamentele, utilajele, aparatura utilizate în procesele cu GNL sunt realizate din materiale criogenice.

Densitatea vaporilor proveniţi din fi erberea GNL este mai mare decât aerul până la o temperatură de aproximativ –100°C şi aceştia pot forma un nor în caz de scurgere din instalaţii. Acest nor se încălzeşte progresiv în atmosferă şi

se dispersează în timp, în funcţie de curenţii de aer. Din acest moment, în funcţie de momentul apariţiei unei scântei, se disting două cazuri: GNL-ul deversat se va volatiliza în atmosferă fără a se aprinde sau va arde sub forma unui foc de vapori (Figura nr. 1). Aşadar, apare necesară evaluarea riscurilor producerii unor astfel de evenimente şi elaborarea unor planuri de acţionare în vederea minimizării impactului printr-o combinaţie de măsuri de siguranţă şi moduri de abordare, precum:

reducerea riscului în ceea ce priveşte producerea unei deversări, prin perfecţionarea echipamentelor de siguranţă şi control ce intră în componenţa unui vas transportor; diminuarea consecinţelor unei deversări, în cazul nefericit în care aceasta totuşi s-a produs.

Procesul de depozitare a GNL-ului este afectat de un risc specifi c, cunoscut drept „risc de rostogolire”. Prezenţa într-un rezervor a

unor volume de GNL de densităţi şi temperaturi diferite duce la supraîncălzirea volumului din partea de jos a rezervorului şi la instabilitatea

Figura nr. 1: Aprinderea accidentala a „norului” format de vaporii de GNL.

4

Forumsa termodinamică. După o anumită perioadă de timp, volumele de GNL se amestecă, dând naştere unui volum de evaporare anormal şi unui risc de suprapresiune în rezervor.

Încălzirea bruscă a GNL poate conduce, uneori, la suprapresiune, datorită fenomenului de tranziţie rapidă din faza lichidă în faza gazoasă.

Standardul european EN 1473 – „Instalaţii şi echipamente pentru gazul natural lichefi at – proiectarea instalaţiilor terestre” precizează principalele aspecte legate de proiectarea în acest sector. La proiectarea, execuţia şi exploatarea infrastructurii de stocare, transport, distribuţie şi utilizare a GNL trebuie avute în vedere următoarele:

cerinţa fundamentală de asigurare a •siguranţei din punct de vedere tehnic, tehnologic, a securităţii şi sănătăţii populaţiei şi protecţia mediului înconjurător;posibilitatea apariţiei pericolelor naturale, •precum cutremurele şi fenomenele meteorologice extreme;desfăşurarea lângă instalaţiile de GNL •a trafi cului rutier, feroviar şi aerian, apropierea de alte instalaţii industriale periculoase;activităţile specifi ce care vor fi desfăşurate •după punerea în funcţiune a obiectivului GNL; lucrările în cadrul zonei unde va fi construit •obiectivul GNL.

Înainte de amplasarea unei instalaţii de GNL, în zona şi în jurul zonei vizate se efectuează studii asupra mediului şi obiectivelor din zonele învecinate.

Activitatea de proiectare a instalaţiilor şi echipamentelor din terminalele GNL începe cu realizarea unui studiu de evaluare a riscului, care va conţine cel puţin următoarele elemente:

efectul cutremurelor: evaluarea riscului • datorită tensionării infrastructurii obiec-tivelor GNL şi a eforturilor de încărcare a infrastructurii;efectul fenomenelor meteorologice • (vânt, creşterea nivelului apelor, inundaţii, fulgere, precipitaţii), pe baza evenimentului cu impactul cel mai distructiv care ar putea avea loc într-o anumită perioadă ;efectele riscurilor legate de activităţile • desfăşurate în vecinătatea amplasamentului (calculul efectelor impactului avioanelor,

elicopterelor, al activităţilor industriale adiacente etc.).

Materialele care vin în contact cu GNL trebuie să fi e materiale criogenice. Materialele utilizate în instalaţiile GNL trebuie să fi e în conformitate cu specifi caţiile tehnice precizate în proiect, cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare la nivel internaţional şi naţional specifi ce GNL. Materialele utilizate se testează conform prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare, care pot ţine seama de standardele europene actuale, pentru a se determina dacă acestea, folosite în mod normal la temperaturi joase, sunt compatibile din punct de vedere fi zic, chimic şi termic cu toate fl uidele sau alte tipuri de materiale cu care vor intra în contact.

În jurul rezervoarelor de peste 50 t, vaporizatoarelor, recondensatoarelor şi instalaţiilor de umplere şi golire a cisternelor se construiesc pereţi de izolare pentru scurgeri accidentale. Capacitatea de retenţie a perimetrului delimitat de zidurile de izolare trebuie să fi e cuprinsă între 100% şi 150% din capacitatea rezervorului, conform reglementărilor tehnice în vigoare.

Zonele de retenţie trebuie echipate cu detectoare de gaz, generatoare de spumă contra incendiilor, sisteme de drenare şi, după caz, pompe de evacuare a apei pluviale.

Elemente de proiectare a echipamentelor de stocare şi transfer

a) Rezervoarele pentru stocarea GNLPrincipalele etape care trebuie parcurse la

proiectarea rezervoarelor de stocare pentru GNL sunt:

determinarea solicitărilor la care sunt • supuse rezervoarele (presiune, greutatea structurii şi a GNL depozitat, probele de rezistenţă, alunecări de teren, echipamente de conectare, operaţii de transfer GNL);prevederea de dispozitive pentru • minimizarea „riscului de rostogolire”; prevederea de aparate de măsură şi control • a temperaturii, presiunii şi nivelului GNL din rezervoare, indicatori de mişcare între diversele straturi componente ale rezervorului; controlul spaţiului de izolare dintre • straturile componente ale rezervorului (impurităţi, umiditate etc.).

Rezervoarele trebuie să fi e bine izolate din punct de vedere tehnic, pentru a se preveni formarea gheţii şi evaporările de gaz. Deoarece


Forumizolaţia este sensibilă la umiditatea din aer, rezervoarele trebuie să fi e protejate la exterior cu un înveliş rezistent la acţiunea corozivă a apei. Pentru a preveni intrarea aerului în rezervoare trebuie menţinută o suprapresiune în rezervor de 100-200 mbar.

b) Sistemele de transfer GNLSistemul de transfer al GNL trebuie să fi e

echipat cu robinete de secţionare, aşa cum rezultă din studiul de risc, pentru a face posibilă intervenţia în caz de accident sau pentru a permite controlul periodic şi mentenanţa predictivă a sistemului.

La proiectarea, execuţia şi exploatarea obiectivelor aferente GNL se vor respecta prevederile legislaţiei în vigoare privind protecţia mediului, precum şi cerinţele din directivele europene privitoare la protecţia mediului. Gazele naturale lichefi ate trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate impuse de reglementările în vigoare.

Echipamente pentru detectarea şi comba-terea incendiilor

La proiectarea obiectivelor GNL se prevăd obligatoriu echipamente pentru detectarea şi combaterea incendiilor, avându-se în vedere cel puţin:

instalarea detectoarelor de gaz şi de • incendiu;amplasarea în locuri corespunzătoare • a echipamentelor pentru combaterea incendiilor (generatoare de spumă, perdele de apă, stingătoare cu pulberi);amplasarea hidranţilor în număr • corespunzător, astfel încât să fi e asigurat debitul de apă necesar în caz de incendiu.

Operarea infrastructurii de stocare, tran-sport, distribuţie şi utilizare a GNL

Operaţiile care se efectuează la punerea în funcţiune, în timpul funcţionarii şi la verifi cările periodice se execută în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare şi a procedurilor prevăzute în cartea tehnică, diagramele de proces şi în manualul de calitate al fi ecărui operator numai de către instalatori autorizaţi pentru GNL.

Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor GNL este obligatorie obţinerea avizelor de funcţionare de la ISCIR (pentru echipamentele care funcţionează sub presiune) şi de la IGSU

(Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă).

Operatorii şi proprietarii instalaţiilor de GNL au următoarele obligaţii minime:

întocmirea şi actualizarea permanentă a • unui registru unic de siguranţă;punerea la dispoziţia personalului a • instrucţiunilor de lucru, a procedurilor şi a manualelor de utilizare aferente echipamentelor, aparatelor şi instalaţiilor pe care le deservesc;instruirea personalului pentru a răspunde • necesităţilor care rezultă din activitatea de operare a obiectivelor GNL şi verifi carea periodică a pregătirii profesionale;asigurarea întregului echipament pentru • siguranţa personalului şi folosirea corespunzătoare a acestuia;efectuarea de inspecţii de rutină ale • instalaţiilor electrice şi echipamentelor care pot prezenta risc;implementarea unui sistem de management • al securităţii;raportarea incidentelor şi accidentelor • către ANRGN, ministerul de resort pentru protecţia muncii şi IGSU.

Transportul rutier şi feroviar al GNL se face cu îndeplinirea cerinţelor minime pentru transportul substanţelor periculoase, impuse de legislaţia în vigoare şi de directivele europene care reglementează astfel de transporturi.

Transportul, distribuţia şi utilizarea GNL după procesul de regazeifi care se face în conformitate cu legislaţia primară şi secundară privind reglementările legate de transportul, stocarea, distribuţia şi utilizarea gazelor naturale.

Bibliografi e:

A1. NRE – Codul tehnic al gazelor naturale lichefi ate – GNL, 2004.

Hightower, M.M, Gritzo, L.A. – 2. Guidance on Risk Analysis and Safety Implications of a Large Liquefi ed Natural Gas (LNG) Spill Over Water, SAND2004-6258, Sandia National Laboratories, Albuquerque, NM, decembrie 2004;

Hightower, M.M., Luketa-Hanlin, Anay – 3. Review of the Independent Risk Assessment of the Proposed Cabrillo Liquefi ed Natural Gas Deepwater Port Project, SAND2005-7339, Sandia National Laboratories, Albuquerque, NM, ianuarie 2006.

6

Forum

Politica de liberalizare şi de integrare a pieţei de gaze naturale a Uniunii Europene a început în 1990 în temeiul vizionar al Comisiei conduse de Jacques Delors.

Au trecut destul de mulţi ani înainte ca decizia politică să fi e introdusă în legislaţie, şi prima Directivă privind piaţa de gaze naturale a fost adoptată în 1998.

Ceea ce a început ca o politică simplă şi uni-dimensională de liberalizare a pieţelor de energie, s-a transformat într-unul dintre aspectele fundamentale ale Uniunii Europene, care este determinat de trei dimensiuni.

Accesul reglementat la reţele de gaze naturale pentru a crea concurenţă între furnizori într-o piaţă

europeană integrată a constituit baza politicii în domeniul gazelor naturale.

Anterior integrării, monopolurile naţionale au fost responsabile pentru dezvoltarea reţelelor şi pieţelelor separând, pe de o parte, furnizorii care aveau nevoie să concureze într-o piaţă europeană reglementată, şi operatorii de reţele care aveau

Abstract: This issue is designed to provide a general overview of the European Voluntary

Standardisation System and its signifi cance for Natural Gas. It is assumed that the readers are not yet familiar with all the facets of the system, including aspects such as the elimination of barriers to trade, certifi cation and conformity assessment. It is an instrument to help users understand the principles of the natural gas standardization principles.

Figura nr. 1: Diagrama simplifi cată a lanţului GN.

Dr.ing. Ion Irimia ZECHERUExpert ISO – CEN

ECO-PETROL CONSULTING Ltd.

S t a n d a r d i z a r e a E u r o p e a nă î n d o m e n i u l S t a n d a r d i z a r e a E u r o p e a n ă î n d o m e n i u l c a l i tă ţ i i g a z e l o r n a t u r a l ec a l i tă ţ i i g a z e l o r n a t u r a l e


Forumnevoie de a armoniza operaţiunilor transfrontaliere, pe de altă parte.

Integrarea reţelelor de transport pentru a permite dezvoltarea concurenţei la nivel european este piatra de temelie a politicii interne pe piaţa gazelor naturale.

O astfel de integrare este formată printr-o armonizare a regulilor de acces care necesită o cooperare sporită pentru furnizori şi coordonare între operatorii sistemului de transport (OST), precum şi supravegherea de reglementare la nivel european.

În acest scop, cel de-al treilea pachet legislativ privind piaţa internă de energie – care a fost adoptat de Consiliul Europei la 25 iunie 2009 şi a intrat în vigoare în a doua jumătate a anului 2009 – stabileşte infi inţarea unei agenţii europene a reglementatorilor pentru pieţele de energie electrică şi gaze naturale, precum şi pentru reţelele europene ale operatorilor sistemului de transport, atât pentru gazele naturale, cât şi pentru energia electrică (ENTSO-G şi ENTSO-E).

Operaţiunile de reţea au avut întotdeauna o dimensiune transfrontalieră, în foarte puţine ţări existând autarhie în domeniul gazelor naturale, referitor la regimul de tranzit de gaze de la zăcământul de producţie la zona de consum, deoarece peste 60% din gazele naturale consumate în cadrul U.E. traversează cel puţin o frontieră.

Cooperarea, aşa cum s-a întâmplat în zilele de demult, nu mai este posibilă într-o lume în care întreprinderile de aprovizionare şi întreprinderile de transport sunt separate, iar integrarea pieţelor care să permită aprovizionarea competitivă necesită o colaborare mult mai intensă şi mai detaliată.

În primele etape ale liberalizării pieţei de gaze, diferenţa dintre compoziţiile gazelor naturale în funcţie de zăcământul din care a fost produs a fost deja identifi cată ca o problemă care poate împiedica integrarea pieţelor.

Nu diferenţa dintre un gaz cu putere calorifi că scazută şi un gaz cu putere calorifi că înaltă, ca produse în cele mai multe zăcăminte de gaze naturale din Uniunea Europeană, a fost importantă în acel moment, ci diferenţele de calitate în termen de gaze cu putere calorifi că înaltă care erau transportate prin reţeaua europeană interconectată.

La primul Forum de la Madrid, din 30 septembrie şi 1 octombrie 1999, unii participanţi au declarat deja că: „Într-un cadru total liberalizat este fundamental să se asigure că nu există potenţiale obstacole pentru comerţ, în special cele care provin din diferite reglementări tehnice (calitatea gazelor, proiectele de execuţie ale conductelor, regimurile de echilibrare etc).”.

La a doua reuniune a Forumului GTE, operatorii sistemului de transport (OST) a gazelor naturale în Uniunea Europeană au fost invitaţi să analizeze „posibilele obstacolele din calea comerţului cauzate de diferenţele de calitate a gazelor şi a altor parametri tehnici care au un impact în ceea ce priveşte interoperabilitatea şi interconectarea reţelelor”.

Acest lucru a condus la o înţelegere comună pentru care calitatea gazelor a fost, într-adevăr, o problemă importantă, deoarece concluziile celui de-al patrulea Forum de la Madrid „a subliniat importanţa eliminării, în măsura în care este posibil, a barierelor în calea comerţului produse de problemele legate de calitatea gazului”.

Se precizează clar că trebuie depuse eforturi pentru armonizarea în continuare a specifi caţiilor de calitate a gazelor naturale în sensul reducerii numărului acestora cât mai mult posibil pentru a facilita comerţul transfrontalier.

Inspirat din activitatea NAESB (North American Energy Standards Board) din S.U.A., reprezentant al tuturor industriilor pentru a elabora standarde în industria de gaze naturale, European Association for the Streamlining of Energy Exchange (EASEE-gas) a fost înfi inţată în 2002 pentru a dezvolta practici comune de afaceri (Common Business Practices – CBPs) pe o bază care să dezvolte interoperabilitatea reţelelor. Calitatea gazului natural a fost identifi cată ca una dintre problemele principale pe care ar trebui să o abordeze această asociaţie. Organizaţia a fost înfi inţată ofi cial în 2002 şi a ajuns să lucreze rapid.

Practicile comune de afaceri au fost dezvoltate pentru multitudinea problemelor de interoperabilitate, cum ar fi schimbul de date şi decontare, precum şi codifi carea de informaţii.

Al şaselea forum GTE a declarat că OST ar fi mai puţin capabili să gestioneze în viitor problemele de calitate a gazelor naturale, ca urmare a separării operaţiilor de furnizare de reţeaua de transport. Armonizarea specifi caţiilor de calitate ale gazelor naturale şi reducerea cât mai mult posibil a numărului acestora va facilita tranzacţiile transfrontaliere.

Calitatea gazelor naturale a devenit o prioritate clară în Uniunea Europeană, iar la Forumul din 30 şi 31 octombrie 2002 s-a convenit un plan de acţiune care a cuprins:

Iniţierea imediată de discuţii între toate părţile relevante interesate (din amonte şi aval) de propunerea prezentată de GTE la reuniunea a şasea a Forumului de la Madrid cu privire la raţionalizare şi interoperabilitate pentru gazele naturale de calitate,

8

Forumcu înaltă putere calorifi că, în termenii şi proprietăţile lor de ardere, a valorii puterii calorifi ce brute şi a componentelor suplimentare. EASEE-Gas a fost forumul acestor discuţii, care au inclus abordarea coerentă referitoare la proprietăţile de ardere.

Revizuirea regimului de facturare, care să conducă la restricţii în domeniul puterii calorifi ce superioare (GCV).

Acordul referitor la valorile comune privind specifi caţiile de gaz (componentele adiţionale). Domeniul de aplicare pentru lărgirea specifi caţiile de gaze de calitate analizează, de asemenea, inclusiv analiza cost-benefi ciu şi sunt făcute recomandări, dacă este cazul.

Cadrul legal în unele ţări ar trebui să fi e adaptat; cu toate acestea, nu ar trebui să se întârzie punerea în aplicare a angajamentelor existente.

Ar trebui puse în aplicare modifi cările necesare în toate contractele de furnizare şi de transport din

amonte şi aval de către toate părţile interesate.Discuţiile din cadrul EASEE-Gas au condus

la o calitate CBPs ale gazului natural până în februarie 2005, care a propus ca toate gazele naturale aferente teritoriului acestor specifi caţii să fi e acceptate la frontieră.

Specifi caţiile se adresează atât caracteristicilor de combustie, cât şi parametrilor non-combustie, primele fi ind cele mai relevante pentru arderea gazelor, pe când cele două sunt, în principal, o problemă pentru transportul în amonte şi în aval.

Recunoscând consecinţele privitoare la schimbarea parametrilor de ardere a gazelor, EASEE-gas a convenit că parametrii non-combustie ar trebui să fi e aduşi în conformitate cu CBPs până în octombrie 2006, iar parametrii de ardere până în 2010.

Specifi caţia calităţii la intrare/ieşire a gazelor naturale este prezentată mai jos:

Componentele GN: Hidrogen sulfurat 1. Max 5 mg/m3

Sulf total (inclusiv H2. 2S) Max 50 mg/m3 Hidrogen 3. Max 0,1% mol Oxigen 4. Max 0,2% mol Continut apa 5. 50 mg/m3 Index Wobbe 6. 47,2 la 51,41 MJ/m3 Combustie incompletă7. Factor funingine

Max 0,48 Max 0,60

Putere calorifi că superioară 8. 36, 9 to 42,3 MJ/m3 Dioxid de carbon 9. Max 2,5% mol1

Contaminanţi10. 2

Odorizare11. 3

Temperatura de livrare12. 1 to 38oC4

Halogeni organici13. 5 Max 1,5 mg/m3 Radioactivitate 14. Max 5 Becquerals/g Etan 15. Max 12% mol

__________________1 Limita nu va fi considerată respectată dacă totalul gazelor inerte este scăzut în opinia transportatorului.2 Gazul livrat nu trebuie să aibă nici un miros care ar putea contraveni obligaţiei de a transmite gazului transportat un miros caracteristic şi distinctiv. În cazul în care este necesar ca gazul transportat să fi e odorizat, gazul se odorizează în conformitate cu caietul de sarcini: miros intensitatea de 2 grade olfactive cu privire la vânzările la scară largă.3 Gazul natural nu trebuie să conţină fracţii solide, lichide sau compuşi gazoşi care pot interfera cu integritatea sau exploatarea conductelor sau orice dispozitiv de gaze naturale la un consumator sau transportator.4 Condiţiile standard de referinţă: temperatura de ardere referinţă de 15°C şi 1,01325 bar, unitatea de volum este m3 la 15°C.5 Halogenii organici sunt compuşi în care unul sau mai mulţi atomi de hidrogen sunt înlocuiti de atomi de halogeni, de exemplu:

H H | | CH3–C–C–CH3 | | F F1,2-difl uor-butan


ForumÎn ciuda faptului că CBPs de calitate a gazelor

naturale erau prevăzute de un standard comun pentru operatorii sistemului de transport la frontieră şi în amonte, efectele în aval trebuiau să fi e rezolvate la nivel naţional şi părea imposibil să fi e ignorate consecinţele asupra aparatelor consumatoare de gaze în cazul în care calitatea gazului la frontierele comune a devenit o realitate. Forumul a subliniat necesitatea de a studia aspectele tehnice comune la nivel european legate de punerea în aplicare a CBPs EASEE-Gas privind calitatea gazelor naturale, inclusiv a modului de funcţionare a aparatelor consumatoare de gaz.

În aceste condiţii, Comisia Europeană a decis să emită un mandat pentru Comitetul European de Standardizare (C.E.N.), care urmează să elaboreze un standard european pentru calitatea gazului, astfel încât sa fi e luat în considerare lanţul complet de gaze, de la producţie la consumatorul fi nal (Figura nr. 1).

Acest mandat a fost trimis ca o cerere ofi cială către C.E.N. în ianuarie 2007 şi a fost prezentat la al 12-lea Forum de la Madrid, la 20 şi 21 februarie 2007.

Propunerea a fost elaborată de un grup larg de experţi din industria gazelor naturale, inclusiv de diferite părţi interesate. Cei mai mulţi dintre parteneri au fost foarte activi în domeniul calităţii gazului, participând şi la un seminar organizat de Marcogaz în 2005.

Încă de la început a fost necesară o colaborare în întreaga industrie pentru a rezolva o astfel de problemă, consorţiul format cuprinzând o reprezentare largă a experţilor în domeniul gazelor naturale, a producătorilor, a laboratoarelor de analiză, a organismelor de certifi care, precum şi din experţi ai pieţei.

Importante organisme din ţările vizate de problemă au fost invitate să se alăture consorţiului (DVGW, AFG, ADVANTICA, REPSOL, ARGB, INIG, DGC), iar trei mari producători au fost foarte activi în domeniul calităţii gazelor.

Laboratoarele au fost atent selectate pe baza cerinţelor mandatului şi cerinţelor suplimentare care să garanteze cea mai mare fi abilitate a rezultatelor încercărilor.

Atâta timp cât noile specifi caţii de gaze (de exemplu EASEE Gas-CBP: 2005-001) sunt în limitele gazelor descrise conform standardului european EN 437, nu ar trebui, în principiu, să creeze nici o problemă pentru aparatele consumatoare dacă acestea respectă standardele şi sunt stabilite în aceleaşi condiţii de încercare pentru punerea în aplicare a standardelor sau directivei referitoare

la aparatele consumatoare de combustibili gazoşi (Directiva GAD).

Cu toate acestea, se pare că în multe ţări setările aparatului sunt modifi cate în timpul instalării sau serviciului, ceea ce înseamnă că domeniile aparatelor sunt diferite de aparatele testate în laboratoare.

Aparatele sunt, în acest caz, ajustate să lucreze la presiunea nominală de gaz disponibilă de la intrarea în reţeaua de gaze în timpul instalării.

De asemenea, unii experţi pun sub semnul întrebării securitatea atunci când aparatelele consumatoare de gaze, pentru perioade lungi, sunt aproape de caracteristicile limită ale gazelor.

Prin urmare, o întrebare practică importantă se referă la capacitatea aparatului de a opera în condiţii de securitate, în cea mai mare gamă a indicelui Wobbe pentru o lungă perioadă de timp. Acest lucru nu este testat în prezenta cerere de Directiva GAD (Gas Appliances Directive – 90/396/EEC).

După cum se specifi că în mandatul GAD, numai aparatele conforme sunt incluse în această propunere.

Studiul este destinat să acopere un număr cât mai mare din ţările UE-25. Conform mandatului, obiectiv ar fi să existe mai mult de 15 ţări şi/sau 75% din piaţa de gaze din UE. Prezenta propunere va realiza mult mai mult de 75% din piaţă (probabil mai mult de 90%).

Documentul de apel defi neşte exact ţările în cauză: Germania, Marea Britanie, Italia, Franţa, Spania, Belgia, Polonia, Ungaria, Republica Cehă, Austria, Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Portugalia şi Grecia.

Acest studiu are ca scop evaluarea impactului variaţiilor calităţii gazului pe aparatele consumatoare certifi cate pentru utilizarea gazelor din grupa H1.

Ca atare, acesta se referă la toate aparatele consumatoare de gaze în conformitate cu Directiva 90/ 396/ EEC şi certifi cate pentru utilizarea pe gaze cu indicele Wobbe în domeniul 45,7-54,7 MJ/m3.

În conformitate cu clauza 4 din articolul 1 din Directiva 90/396/EEC, studiul ia în considerare doar „aparatele utilizate în mod normal”, care sunt corect instalate şi întreţinute regulamentar, în conformitate cu instrucţiunile producătorului şi utilizate în conformitate cu destinaţia acestora sau într-un mod care poate fi prevăzut în mod rezonabil.

Acest studiu nu abordează distribuţia amestecurilor dintre hidrogen şi gazul natural.

Ca parte a măsurilor comune, Comisia Europeană pentru Reglementare în Energetică

10

Forum(C.E.R.) şi Utilităţi a evaluat o abordare unică pentru calitatea gazelor. În prezent, cele două jurisdicţii funcţionează sub diferite specifi caţii a calităţii gazului care ar crea difi cultăţi semnifi cative de incompatibilitate în exploatarea reţelelor.

Sunt preluate caracteristicile parametrilor de ardere:

• Indice Wobbe (WI);• Puterea calorifi că superioara (GCV);• Factorul Combustiei Incomplete (ICF);• Indicele de funingine (Sooting Index – SI)• Densitatea Relativă (RD)şi parametrii non-combustie:• Oxigenul;• Hidrogenul;

• Hidrogenul sulfurat;• Punctul de rouă al hidrocarburilor;• Punctul de rouă al apei;• Sulful total;• Sulfatul de carbon;• Impurităţile;• Compuşii Volatili Organici VOC;• Metalele grele;• Conţinutul minim de metan.Tipurile de gaz şi presiunile de alimentare

corespunzătoare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva Consiliului 90/396/EEC din 29 iunie 1990, comunicate în (2004/C 296/02) pentru Romania, sunt:

Familia de gaze Indicele Wobbe superior în Presiunea de alimentare, în mbarMJ/m3 sau kWh/ m3 MJ/m3 sau kWh/ m3 min. nom. max.

A II-aGrupa A (L) 37,8-46,8 MJ/m3 35,9-44,4 MJ/m3 15 20 25Grupa A (H) 46,1-56,6 MJ/m3 43,7-53,7 MJ/m3 15 20 25A III-aGrupa P Min. 64,9 MJ/m3 20 29 35Grupa B/ P Min. 70,7 MJ/m3 20 29 35

Referinţe bibliografi ce:

TOWARDS A HARMONISED EUROPEAN 1. GAS QUALITY SPECIFICATION FOR HIGH CALORIFIC GASES. Consequences for appliances manufacturers, standardisation and certifi cation bodies, installers, national authorities, servicing organisations, 1, 3rd December 2005, St. Denis (France).

The boiler and the heating system markets in the 2. EU, BRG, 2006.INTERCOMPARISON GAS BOILER 2001-3. 2003 (ARGB, CETIAT, DVGW-EBI, DGC, OMV, REPSOL, CETIAT, DGC, GDF, GASTEC-IT, GASTEC, INig, REPSOL, KGPA).MANDATE TO CEN FOR 4. STANDARDISATION IN THE FIELD OF GAS QUALITIES, 2007.

• Alianţa creează un parteneriat capabil şi puternic din punct de vedere tehnic şi fi nanciar.• Zeta Petroleum şi Cooper Energy vor coopera in viitoare proiecte privind hidrocarburile in

Romania.• Cooper Energy urmează să pună la dispoziţie până la 16 milioane de dolari pentru a grăbi

evaluarea şi dezvoltare a zacamantului de gaze naturale Bobocu.

Dl Bogdan Popescu, Directorul General pentru România al Zeta Petroleum, a declarat recent: “Suntem bucuroși de faptul că ni se alătură Cooper Energy în eforturile noastre de dezvoltare din România. Cooper Energy este o companie australiană de succes în domeniul explorării și producției, cu o reputație dovedită și credem că, profi tând de prezența în țară și de reputația Zeta Petroleum, de abilitățile tehnice ale ambelor companii și de forța fi nanciară a Cooper Energy, vom fi capabili să fi nalizăm procesul de evaluare și de dezvoltare a zăcământului de gaze Bobocu, dar și să continuăm dezvoltarea noastră în România, în benefi ciul Zeta Petroleum și al Cooper Energy, contribuind prin aceasta și la atingerea obiectivelor Guvernului de sustenabilitate a producției interne de petrol și gaze naturale din România.”

• Alianţa creea• Zeta Petroleu

Romania.• Cooper Energy urmează să pună la dispoziţie pân

important

din punct de vedere tehnic şi fi nanciar.viitoare proiecte privind hidrocarburile in

ază un parteneriat capabil şi puternic um şi Cooper Energy vor coopera in v

Zeta Petroleum şi Cooper Energy formează o alianţă strategică pentru impulsionarea producţiei de petrol şi gaze naturale in România


Forum

SECURITATEA INFORMAŢ I ILORSECURITATEA INFORMAŢ I ILORDIN PUNCT DE VEDERE AL EMISIILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL EMISIILOR

ELECTROMAGNETICEELECTROMAGNETICE

Lt.col. Georgeta ASANDULUI

Inspectoratul General de Aviaţie, Ministerul

Administraţiei şi Internelor

Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA

Expert-evaluator A.R.A.C.I.S.Cadru didactic asociat Universitatea

„Petrol-Gaze” Ploieşti şi Universitatea de Vest Timişoara

Slt. Iulia ASANDULUIStatul Major al Forţelor

Aeriene, Masterand Facultatea de Litere şi Ştiinţe, U.P.G. Ploieşti

IntroducereEconomia şi securitatea naţională sunt total

dependente de tehnologiile informaţionale şi de infrastructura informaţională. În centrul infrastructurii informaţionale, de care depinde omenirea într-o măsură tot mai mare, se afl ă Internet-ul, un sistem conceput iniţial pentru folosirea în comun a cercetărilor neclasifi cate între oamenii de ştiinţă, care nu erau suspectaţi de folosirea abuzivă a reţelei. Este acelaşi Internet care astăzi conectează milioane de calculatoare din diferite reţele, rezolvând cele mai multe servicii de bază ale naţiunilor şi conducând la funcţionarea infrastructurilor.

Securitatea informaţiilor poate fi compromisă şi de fenomenul radiaţiilor electromagnetice. Echipamentele IT şi cele destinate comunicaţiilor produc radiaţii electromagnetice care pot fi uşor interceptate, iar informaţia procesată poate fi reconstituită. Acest aspect al securităţii informaţiilor este cunoscut sub denumirea de TEMPEST.

În România, primele reglementări referitoare la radiaţiile electromagnetice utile, care poartă generic denumirea de TEMPEST, au apărut în anul 2002 şi

au fost aprofundate în anul 2008 printr-o ordonanţă de guvern privind regimul echipamentelor protejate TEMPEST şi al tehnologiei aferente.

Ceea ce preocupă acum toate societăţile moderne – societăţi informaţionale, inclusiv România, este nu numai cum să utilizeze mai efi cient şi să dezvolte continuu domeniul tehnologiei informaţiei, ci şi să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte interacţiunile în acest domeniu.

Emanaţiile compromiţătoareSecuritatea radiaţiilor este o problemă acută mai

ales pentru cei care folosesc informaţii speciale. Radiaţiile electrice produse de propriile sisteme de prelucrare automată a datelor, în timpul funcţionării lor, au obligat deţinătorii de informaţii speciale să adopte măsuri pentru prevenirea posibilelor interceptări pe această cale. Astfel, există numeroase măsuri de prevenire a captării radiaţiilor TEMPEST (Transient Electromagnetic Pulse Emanation STandardizing), măsuri care nu sunt de competenţa utilizatorilor fi nali sau ai administratorului de sistem, ci ele ţin de agenţiile specializate în domeniu. Nu trebuie înţeles că securitatea sistemelor de

Abstract: You can say that the security and communications systems Information security is vital. Developed countries have come to information depend on more than natural resources. Some of them if they no longer control information, and can survive without installation of chaos, just a few hours – the U.S., only six hours.

12

Forumcomunicaţii care vehiculează informaţii speciale se opreşte doar la securitatea TEMPEST. În normele INFOSEC se regăsesc toate formele de prevenire a interceptării comunicaţiilor, ştiindu-se faptul că organizaţiile care folosesc informaţii speciale deţin un sistem de proceduri şi de reguli foarte strict pentru comunicaţii. În aceeaşi idee, securitatea tehnică reprezintă de fapt măsurile care se iau împotriva supravegherii tehnice: cercetare fi zică, cercetare electrică folosind detectoare de metale, detectoare de „muzicuţe” etc.

Metodele prin care se încearcă, în prezent, obţinerea de informaţii sunt de la cele cunoscute, până la folosirea de mecanisme extrem de complexe, chiar greu de imaginat prin metodele şi fenomenele fi zice implicate. Pe lângă metodele legale şi convenţionale de acces la informaţii (în sensul acceptării de ambele părţi a comu nicării de informaţie), au fost dezvoltate noi tehnici pentru culegerea de informaţii, tehnici cu un grad de complexitate ridicat şi cu aplicabilitate pentru o gamă largă de surse de informaţii.

Un pericol real pentru compromiterea infor-maţiilor (confi denţiale şi secrete) prelucrate cu echipamente electronice de procesare, stocare sau transmitere a datelor este reprezentat de semnalele electromagnetice secundare purtătoare de informaţii utile emise de acestea. Protecţia pentru astfel de ameninţări se realizează prin implementarea de măsuri de securizare specifi ce, referite prin termenul generic TEMPEST.

Din categoria surselor TEMPEST fac parte: microprocesoarele, circuitele inte grate, tranzistoarele de comutaţie, amplifi ca toarele de putere, alimentatoarele electrice, comutatoarele electronice sau electrice, circuitele şi fi rele interne, liniile de cuplare, legăturile de masă, interfeţele de orice tip, moni toarele, laptop-urile, afi şajele cu cristale lichide, tastatura calculatoarelor, impriman-tele, modem-urile, scanerele etc.

Emisiile compromiţătoare pot fi de natură magnetică, electrică sau acustică, generate în mod intenţionat sau neintenţionat de echipamente sau sisteme de echipamente ce procesează date şi informaţii de securitate naţională.

Echipamentele de calcul şi comunicaţii recepţionează şi emit energii sub diverse forme, precum curenţi electrici, căldură, lumină, unde se conduc şi radiază electromagnetic, audio şi vibraţii. Emanaţiile de exploatare se pot produce ca rezultat al:

operaţiilor normale ale sistemului; –expunerea voită sau accidentală a unui –echipament către un mediu neobişnuit;realizarea unui soft destinat modulării –informaţiilor în energie radiantă.

Emanaţiile compromiţătoare electrice, electromagnetice, optice, acustice, ultrasunete, mecanice etc. reprezintă o amenin ţare de securitate potenţială a unui sistem de calcul, deoarece informaţiile sunt emise într-o formă ce permite practic separarea de zgomotul de fond şi decodarea informaţiilor la distanţe considerabile (de ordinul sutelor de metri) utilizând echipamente specializate. Practic, utilizarea acestei metode de acces neautorizat la informaţii anulează, în mare parte, orice alte mecanisme de securitate implementate în cadrul sistemului.

Chiar dacă este utilizată criptografi a, interceptarea radiaţiilor emise de un monitor pe care este afi şat pentru citire sau procesare conţinutul unui document protejat criptografi c, atât la sto care, cât şi la transmitere, permite accesul la informaţiile clasifi cate.

În legătură cu termenul TEMPEST s-au făcut mai multe speculaţii despre însemnătatea acestuia. Guvernul Statelor Unite a precizat că termenul TEMPEST nu este acronim şi nu are o însemnătate particulară. Oricum, au fost sugerate diverse defi niţii acronime, precum ar fi :

T− ransmitted Electro-Magnetic Pulse/Energy Standards & Testing;T− elecommunications ElectroMagnetic Protection, Equipments, Standards & Techniques;T− ransient ElectroMagnetic Pulse Emanation Standard;T− elecommunications Electronics Material Protected from Emanating Spurious Transmissions;sau în glumă: − Tiny ElectroMagnetic Particles Emitting Secret Things.

La data de 8 august 1986, Ulf Moller publica un articol în revista „Computer woche” din Germania, referitor la radiaţiile TEMPEST emise de monitoarele calcula toarelor. Pentru monitoarele existente la acea vreme se aprecia că aceste radiaţii pot fi interceptate cu aparatură profesională până la distanţa de 1 km, iar cu echipamente de amator până la distanţa de 300 metri.

Cercetările ştiinţifi ce privind fenomenul TEMPEST au fost mult timp ţinute secrete. Prima lucrare publicată de Wim Van Eck în „Computers & Security”, nr. 4 din 1985, intitulată Radiațiile electromagnetice de la unitățile de afi șaj video prezintă riscul de a fi ascultate, dezvăluie, pentru prima oară, date certe cu privire la pericolul pe care îl reprezintă pentru compromiterea informaţi ilor radiaţiile TEMPEST emise de monitoarele cu tub catodic de la calculatoare. Apariţia documentului a creat panică în cercurile guvernamentale şi a fost imediat trecut la secret.


ForumÎn 1990, profesorul german Erhard Moller, de la

Universitatea din Aachen pu blică lucrarea Măsuri de protecție pentru prevenirea emisiilor radiațiilor electromag netice compromițătoare provenite de la terminalele VDU1. Această lucrare actualizează lucrarea lui Wim Van Eck şi prezintă o serie de măsuri tehnologice în scopul reducerii emisiilor secundare.

Tot în anul 1990, Peters Smulders, profesor la Universitatea Tehnologică din Eindhoven, Olanda, publică lucrarea Furtul de infor mație prin recepționarea radiațiilor electromagnetice provenite de la cablurile RS-232 prin care atrage atenţia că pericolul pentru compromiterea informaţiei datorat fenome nului TEMPEST apare nu numai de la moni toarele calculatoarelor electronice, ci şi de la cablurile de interconectare.

În 1999, un grup de cercetători turci de la Institutul Naţional pentru Cercetări în Electronică şi Criptografi e, grupat în jurul profesorului N. Ebru Roksaldi, prezintă lucrările: Signal Processing Application for Information Extraction from the Radiation of VDUs şi Information Extraction from the Radiation of VOUs by Pattern Recognition Methods.

În anul 2002, Joe Loughry (Lockheed Martin Space Systems) şi David A. Umphress (Auburn University) propun revistei „ACM Transaction on Information and System Security”, lucrarea Information Leakage form Optical Emanations, în care tratează posibilitatea refacerii informaţiei prin captarea emisiilor luminoase generate de LED-urile ce echipează modem-urile, plăcile de reţea, alte tipuri de interfeţe seriale.

Calculatoarele, monitoarele, tastaturile, impri-mantele, laptop-urile şi alte echipamente electronice interferează cu mediul înconjurător şi orice circuit electric sau electronic ce transportă curent variabil în timp va emana semnale electromagnetice care se propagă în afara sursei ca unde în spaţiul liber sau unde ghidate de diverşi conductori. Semnalele magnetice au o tărie direct proporţională cu amplitudinea curentului şi cu rata de schimbare într-o unitate de timp.

Dacă curenţii sunt înrudiţi pe orice cale cu conţinutul de informaţie, aceste emanaţii poartă unele elemente ale emanaţiilor cu datele şi, prin analiză, se poate reconstitui informaţia originală. Dacă informaţia sursă este clasifi cată, interceptarea şi analiza acestor emanaţii de către personalul neautorizat ar putea compromite securitatea naţională; de aici şi importanţa contramăsurilor pentru aceste situaţii, necesitatea realizării de echipamente în acest scop şi necesitatea existenţei

1 Visual Display Unit.

unei discipline stricte privind controlul emisiilor într-o manieră care să prevină astfel de dezvăluiri.

Contramăsurile TEMPEST trebuie să fi e proporţionale cu ameninţările şi cu implicaţiile privind securitatea naţională: rezultă, astfel, necesitatea defi nirii zonelor de securitate de ordin 0, 1 şi 2.

Contramăsuri tipice se referă la ecranarea echipamentelor informatice şi construirea de camere ecranate în care să fi e plasate echipamentele senzitive.

Supravegherea electromagnetică este inten-sifi cată în ultimul timp prin intermediul unor echipamente de interceptare avansate (state-of-the-art) şi prin intermediul de noi tehnici de procesare a semnalelor.

Pentru a face interceptarea şi analiza mai difi cile, s-au elaborat noi tehnologii ce includ transmisii prin fi bre optice şi multiplexoare. Aceste noi tendinţe necesită, însă, noi cerinţe şi oportunităţi în cercetare, cu atât mai mult cu cât trend-ul va continua în viitor şi numai o abordare directă şi complexă a problematicii tehnologiilor de supraveghere va conduce la rezultate.

Criptarea este o metodă de gardă împotriva dezvăluirii informaţiilor senzitive şi clasifi cate pentru comunicaţiile la distanţă, dar această metodă nu prevede comprimarea referitoare la interceptarea şi analiza emanaţiilor neintenţionate din locaţiile şi echipamentele utilizate.

Există multe abordări în realizarea de echipamente de protecţie TEMPEST care reduc, pe căi diferite, nivelul de putere al semnalului cu scopul fi nal ca semnalul purtător de informaţie să se piardă în zgomotul electric de fundal.

De asemenea, există o mare varietate de metode de prevenire şi combinaţii ale lor, cum ar fi : separarea fi zică, separarea electromagnetică (ecranare, fi ltrare, atenuare), minimizare nivel general (semnale digitale de 2,7 V sau 1,5 V).

Sunt necesare nu numai ecranări electromagnetice a suprafeţelor topologic închise în jurul ariei echipamentelor RED, dar şi identifi carea şi tratarea discontinuităţii fi surilor de penetrare, izolarea RED-Black în volumul ecranat, minimizarea cuplajelor transversale. Dacă ecranările cu atenuări de 50 dB sunt relativ ieftine, cele de 100 dB şi 120 dB sunt scumpe, deoarece necesită o proiectare structurală. De exemplu, pentru camere ecranate este necesară o proiectare integrală pentru podea, tavan, pereţi, valve, orifi cii, uşă de acces, proiectare care este cu atât mai difi cilă cu cât camera ecranată are un volum mai mare.

Studiind aparatura de măsură performantă existentă, se deduc, în mod indirect, o serie de informaţii ce privesc tehnologiile de măsurare a

14

Forumcomponentelor şi echipamentelor ce trebuie realizate cu radiaţii compromiţătoare minime.

TEMPEST – standarde de măsurareStatele Unite şi NATO defi nesc standardul

TEMPEST pe trei nivele de protecţie: Standard NATO: – SDIP-27 LEVEL A (fosta AMSG 720B);Standard SUA: – NSTISSAM nivel I;„Compromising Emanations Laboratory Test –Standard”.

Acesta este cel mai restrictiv standard pentru dispozitivele care vor opera în cadrul NATO – Zona 0, pentru cazul în care se presupune că un atacator are acces la sistemul de calcul, la o distanţă mai mică de 1 m.

Standard NATO: – SDIP-27 LEVEL B (fosta AMSG 788A);Standard SUA: – NSTISSAM Nivel II;„Laboratory Test Standard for Protected –Facility Equipment”.

Acesta este un standard de restricţie medie, pentru dispozitivele care sunt exploatate în cadrul NATO – Zona 1, pentru cazul în care se presupune că un atacator are acces la sistemul de calcul, la o distanţă mai mică de 20 m (sau echivalentul atenuării acestei distanţe prin materiale de construcţii).

Standard NATO: – SDIP-27 Level C (fostul AMSG 784);Standard SUA : – NSTISSAM Nivel III;„Laboratory Test Standard for Tactical Mobile –Equipment/Systems”.

Un standard mult mai redus din punct de vedere al restricţiilor, pentru dispozitivele care funcţionează în cadrul NATO – Zona 2, este utilizat în cazul în care atacatorii pot avea acces la sistem de la o distanţă de aproximativ 100 m de spaţiu liber (sau echivalentul atenuării acestei distanţe prin materiale de construcţii).

Alte standarde NATO mai sunt şi: NATO SDIP-29 – (fosta AMSG 719G) „Installation of Electrical Equipment for the Processing of Classifi ed Information”. Acest standard defi neşte cerinţele de instalare, de exemplu, în ceea ce priveşte respectarea împământării şi lungimea cablurilor. AMSG 799B – „NATO Zoning Procedures”. Defi neşte procedura de măsurare a atenuării, în conformitate cu care fi ecare cameră (spaţiu) într-un perimetru de securitate; poate fi clasifi cat pe nivele de atenuare, ca fi ind de: Zona 0, Zona 1, Zona 2 sau Zona 3. În funcţie de aceste măsurători, se determină standardul de ecranare, necesar pentru echipamente care procesează date secrete, în aceste spaţii.

Toate aceste standarde rămân clasifi cate şi nu au fost publicate informaţii cu privire la limitele

emisiilor efective şi procedurile detaliate de măsurare pe care le defi nesc. Cu toate acestea, informaţii de bază TEMPEST au fost publicate în Statele Unite ale Americii din 1995. O versiune de manual introductivă, TEMPEST „NACSIM 5000” a fost lansată public în decembrie 2000. În acelaşi timp, standardul NATO SDIP-27 (înainte de 2006 cunoscut sub numele de AMSG 720B, AMSG 788A şi AMSG 784) rămâne în continuare clasifi cat.

Legislaţia română privind regimul echipamentelor protejate TEMPEST şi al tehnologiei aferente

În România, primele reglementări referitoare la radiaţiile electromagnetice utile, care poartă generic denumirea de TEMPEST, au apărut în anul 2002.

În temeiul art. 115 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi al art. 1, lit. V, pct. 2 din Legea nr. 142/2008 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanţe, guvernul României a adoptat ordonanţa din data de 5 august 2008 care, în art. 3, sunt explicaţi termenii:

TEMPEST – – ansamblul de măsuri tehnice, organizatorice şi procedurale desfăşurate pentru studierea, investigarea şi reducerea emisiilor compromiţătoare generate de echipamentele electronice sau electromecanice care procesează informaţii, cu scopul de a se împiedica refacerea informaţiilor procesate;echipament protejat TEMPEST – – echipament caracterizat de un nivel redus al emisiilor compromiţătoare, care a fost evaluat de către entităţi evaluatoare TEMPEST acreditate sau recunoscute de către ORNISS2 şi a fost certifi cat ca fi ind corespunzător categoriilor prevăzute de normele tehnice de aplicare a prezentei ordonanţe;tehnologie TEMPEST – – ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operaţiilor specifi ce, utilizate pentru realizarea şi evaluarea soluţiilor TEMPEST;emisii compromiţătoare – – semnale neinten-ţionate care, dacă sunt interceptate şi prelucrate, permit reconstituirea informaţiilor procesate, transmise sau stocate.cercetare-dezvoltare TEMPEST – – totalitatea activităţilor care presupun utilizarea de informaţii clasifi cate în domeniu şi care au drept scop proiectarea şi realizarea de echipamente protejate TEMPEST, precum şi dezvoltarea tehnologiei aferente;evaluarea TEMPEST a echipamentelor – – totalitatea activităţilor de măsurare şi testare

2 Ofi ciul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.


Forumcare utilizează metode tehnico-ştiinţifi ce de analiză a unui echipament pentru caracterizarea acestuia în conformitate cu reglementările tehnice naţionale în vigoare şi cu alte metode sau proceduri de lucru avizate de ORNISS;certifi carea TEMPEST a unui echipament – – emiterea unui document ofi cial, bazat pe o analiză independentă a unei evaluări şi a rezultatelor acestei evaluări, conform căruia produsul evaluat satisface parametrii de securitate predefi niţi.

Conform H.G. 585/2002, „Sistemele SPAD3 şi RTD4-SIC5 care stochează, procesează sau transmit informaţii secrete de stat vor fi protejate corespunzător faţă de vulnerabilităţile de securitate cauzate de radiaţiile compromiţătoare – TEMPEST”.

Obiectivele de interes naţional/societăţile comerciale, strategice, care necesită un grad mărit de securitate sau care au acces la documente secrete pot şi trebuie să apeleze la Ofi ciul Registrului Naţional pentru Informaţii Secret de Stat (ORNISS) pentru acreditări de securitate. ORNISS exercită atribuţii de reglementare, autorizare, evidenţă şi control în conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasifi cate, ale Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasifi cate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002.

Pentru obţinerea acreditărilor de securitate, societăţile/obiectivele trebuie să se adreseze ORNISS, care, în urma analizei, va pune la dispoziţie setul de reguli care trebuie respectate.

Standardele TEMPEST sunt documente clasifi cate. Măsurătorile se realizează de către laboratoare acreditate ORNISS.

ConcluziiExploatarea semnalelor TEMPEST a intrat, încă

de la început, în atenţia serviciilor de informaţii, fi ind deosebit de profi tabilă. În cadrul spionajului electronic, interceptarea şi extragerea informaţiilor utile din emisiile secundare ale echipamentelor de prelucrare a datelor secrete reprezintă o metodă care, în ultimii 25 de ani, a cunoscut o dezvoltare explozivă datorită, în primul rând, costului deosebit de mic, după ce metoda este pusă la punct obţinându-se în acelaşi timp informaţii de valoare deosebită, deoarece în faza de prelucrare, pentru a fi transmise, cifrat sau nu, sau destinate creării bazelor de date, informaţiile au certă valoare, fi ind sintetizate şi ofi cializate. Prin utilizarea unor echipamente de interceptare, achiziţie şi analiză a semnalelor secundare emise de componentele unui sistem 3 SPAD – Sistemul de prelucrare automată a datelor.4 RTD – Reţele de Transmisii de Date.5 SIC – Sistemul Informatic şi de Comunicaţii.

de calcul (monitoare, imprimante, tastaturi, alte periferice) se obţin informaţii secrete de la distanţe de peste 1 km faţă de punctul de lucru. Metoda este deosebit de „curată” (asemănătoare interceptării radio), întrucât nu presupune pătrunderea în instituţii, reţele de calculatoare sau sisteme de comunicaţii şi este virtual nedetectabilă.

În prezent, utilizarea de soluţii de protecţie TEMPEST a devenit o necesitate pentru sistemele informatice care procesează informaţii clasifi cate. Dacă, iniţial, riscurile de compromitere a informaţiilor prin intermediul radiaţi ilor compromiţătoare era considerat minor sau chiar neglijabil, la ora actuală protecţia TEMPEST este o necesitate în special în domeniul militar, guvernamental şi bancar.

Pe plan mondial se încearcă deja o armonizare a legislaţiei în acest domeniu. Întruniri globale şi regionale (Comunitatea Economică Europeană, Consiliul Europei, Naţiunile Unite) urmăresc să creeze un cadru legal adecvat realităţii sociale, pentru că marele pericol al societăţii informatice este neasigurarea securităţii informatice prin lipsa dreptului în domeniu.

Strategia de dezvoltare a societății informaționale, elaborată de către Comisia Naţională de Informatică, recomandă impunerea unor standarde româneşti şi europene armonizate ca bază a realizării unitare a sistemelor informatice şi de comunicaţii în România. Până în prezent, produsele TEMPEST au fost realizate conform Standardelor Allied Military Security Guidelines (AMSG), dar, pentru viitor, se prevede ca aceste standarde să fi e înlocuite sau completate cu standarde noi, la nivelul statelor Uniunii Europene şi NATO.

Bibliografi e:

[1] Wim Van Eck – Electromagnetic Radiation from Video Display Units, „Computers & Security”, nr. 4 din 1985.

[2] Erhard Moller – Protective Measures Against Compromising Electromagnetic Radiation from VDU, 1990.

[3] Peiers Smulders – Progress în Electromagnetics Research Symposium, 1994.

[4] Joe Loughry, David A. Umphress – Information Leakage form Optical Emanations.

[5] Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasifi cate.

[6] Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasifi cate în România.Surse Internet:

[7] www.orniss.ro[8] www.gov.ro[9] www.monitorulofi cial.ro

16

LEXOrdinul 19 din 6 iulie 2010

privind modifi carea si completarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în

Domeniul Energiei nr. 5/2009EMITENT: Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 531 din 29 iulie 2010

Având în vedere prevederile art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modifi cările si completările ulterioare,

luând în considerare prevederile art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea si realizarea schimbului de informatii în domeniul standardelor si reglementărilor tehnice, precum si al regulilor referitoare la serviciile societătii informationale între România si statele membre ale Uniunii Europene, precum si Comisia Europeană, cu modifi cările ulterioare,

în temeiul dispozitiilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin:

Art. I. - Normele tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 5/2009, publicat în Monitorul Ofi cial al României, Partea I, nr. 255 si 255 bis din 16 aprilie 2009, se modifi că si se completează după cum urmează:

1. La articolul 1.1, alineatul (1) se modifi că si va avea următorul cuprins:„1.1. (1) Obiectul prezentelor norme tehnice este proiectarea, executarea si exploatarea în conditii

de sigurantă a sistemelor de alimentare cu gaze naturale combustibile, cu presiunea egală sau mai mică de 6-105 Pa (6 bar), afl ate în aval de statiile de reglare-măsurare-predare ale operatorului Sistemului National de Transport (SNT)/conductelor din amonte (CA).“

2. Articolul 3.19 se modifi că si va avea următorul cuprins:„3.19. Distanta de securitate fată de statiile de reglare sau reglare-măsurare se măsoară de la partea

exterioară a incintei (împrejmuirii) si sunt prezentate în tabelul 2.”3. La articolul 3.19, tabelul 2 - Distante de securitate între statii sau posturi de reglare sau reglare-

măsurare si diferite constructii sau instalatii se modifi că si va avea următorul cuprins:

„Tabelul 2 - DISTANTE DE SECURITATE ÎNTRE STATII DE REGLARE SAU REGLARE-MĂSURARE SI DIFERITE CONSTRUCTII SAU INSTALATII

Nr. crt.

Destinatia constructiilor învecinate Distantele de securitate, în m, pentru statii de capacitate:până la 6.000, în

m3/h6.000...30.000, în

m3/hpeste 30.000,

în m3/hPresiunea la intrare, în Pa si în bar

< 2 -105

2 - 105 ...6-105

> 6-105

< 2 -105

2 - 105 ..0,6 -

105

> 6 - 105

< 6 - 105

> 6 - 105

(< 2) (2...6) (> 6) (< 2) (2....6) (> 6) (< 6) (> 6)1. Clădiri industriale si depozite de materiale

combustibile cu:- risc foarte ridicat de incendiu, asociat pericolului de explozie- rezistentă redusă la foc- risc mediu sau redus de incendiu

7 10 12 11 13 18 22 277 10 15 12 15 20 25 307 10 12 10 12 15 20 25

2. Instalatii industriale în aer liber 7 10 13 11 13 18 18 273. Clădiri civile (inclusiv cele administrative

de pe teritoriul unitătilor industriale):- rezistentă mică la foc- rezistentă mare la foc

7 10 12 10 12 15 20 257 12 15 12 15 20 25 30


LEX4. Linii de cale ferată:

- curentă- de garaj

20 20 20 20 20 20 25 3020 20 20 20 20 20 20 25

5. Marginea drumurilor carosabile 4 5 8 4 6 10 6 106. Linii electrice de înaltă tensiune 20 20 20 20 20 20 20 40“

4. După articolul 3.19 se introduce un nou articol, articolul 3.20, cu următorul cuprins:„3.20. (1) Posturile de reglare sau reglare-măsurare de capacitate până la 1.000 m3/h se pot alipi de un

perete al clădirii învecinate, cu conditia ca peretele clădirii să fi e rezistent la explozie, să nu aibă goluri (ferestre, usi) pe:

a) o lungime care depăseste cu 5 m limitele statiei în ambele directii;b) o înăltime de 3 m deasupra postului.(2) Când nu este posibilă respectarea distantelor indicate la alin. (1), acestea pot fi reduse cu maximum

50% pentru lit. a) si cu maximum 65% pentru lit. b), cu conditia să se prevadă cel putin una dintre următoarele solutii tehnice:

a) montarea de răsufl ători pentru evacuarea în atmosferă a eventualelor scăpări de gaze;b) montarea de armături de închidere care să întrerupă alimentarea cu gaze naturale a imobilului în

cazul în care în amonte se întrerupe furnizarea gazelor naturale.”5. După articolul 3.20 se introduce un nou articol, articolul 3.21, cu următorul cuprins:„3.21. Pentru posturile de reglare sau reglare-măsurare de capacitate până la 250 m3/h, distanta

minimă de securitate fată de marginea drumurilor carosabile este de 1,5 m.“6. La articolul 4.2, alineatul (1) se modifi că si va avea următorul cuprins:„4.2. (1) În instalatiile de utilizare existente în apartamentele dintr-un corp de clădire sau un tronson

cu una ori mai multe scări din cadrul clădirii de locuit multietajate se pot monta contoare pasante, cu respectarea următoarelor conditii:

a) efectuarea, în prealabil, a probelor de rezistentă si etanseitate pentru întreaga instalatie de utilizare a gazelor naturale în prezenta operatorului SD;

b) elaborarea unei documentatii tehnice de către un operator economic autorizat ANRE;c) avizarea documentatiei tehnice de către operatorul SD;d) executarea lucrărilor de către un operator economic autorizat ANRE;e) respectarea prescriptiilor de montaj impuse de producător.”7. La articolul 4.2, alineatul (2) se modifi că si va avea următorul cuprins:„(2) Operatorul SD va aproba modifi carea instalatiei de utilizare în vederea montării de contoare

pasante numai dacă probele de rezistentă si etanseitate prevăzute la alin. (1) au obtinut califi cativul «admis» si dacă conditiile de exploatare în sigurantă a instalatiei de utilizare a gazelor naturale sunt îndeplinite.”

8. Articolul 6.31 se modifi că si va avea următorul cuprins:„6.31. Pentru conductele din polietilenă, răsufl ătorile se montează în zone construite, aglomerate

cu diverse instalatii subterane, pe retelele de distributie, respectiv pe instalatiile de utilizare exterioare subterane astfel:

a) la capetele tuburilor de protectie;b) în alte situatii deosebite evidentiate de proiectant sau de către operatorul SD.”9. Articolul 7.16 se abrogă.10. La articolul 7.18, alineatul (2) se modifi că si va avea următorul cuprins:„(2) Pentru cazuri exceptionale, cu avizul operatorului SD, se pot construi statii de sector de reglare

sau reglare-măsurare, posturi de reglare, posturi de măsurare sau posturi de reglare-măsurare subterane, prevăzute cu ventilare si cu măsuri de evitare a pericolului de incendiu si explozie.”

11. La articolul 8.29, alineatul (1) se modifi că si va avea următorul cuprins:„8.29. (1) Fac exceptie de la prevederile art. 8.28 alin. (1) lit. a):a) conductele instalatiilor de utilizare existente;b) conductele instalatiilor de utilizare noi ce alimentează exclusiv aparatele de utilizare folosite

pentru prepararea hranei, aferente apartamentelor dintr-un corp de clădire sau un tronson cu una ori mai multe scări din cadrul clădirii de locuit multietajate, în situatia în care încălzirea este asigurată printr-un sistem centralizat.”

18

LEX12. La articolul 9.3, alineatul (2) se modifi că si va avea următorul cuprins:„(2) În sistemele de alimentare cu gaze naturale se interzice utilizarea tevilor sudate longitudinal,

altele decât cele care îndeplinesc cerintele art. 9.1.”13. Articolul 10.25 se modifi că si va avea următorul cuprins:„10.25. Legătura bransamentului din polietilenă cu postul de reglare sau cu instalatia de utilizare se

face după cum urmează:a) prin intermediul capătului de bransament, denumit si riser, fără anod de protectie, la care trecerea

polietilenă/otel se realizează deasupra solului, în partea verticală a capătului de bransament, pentru diametre de 32...63 mm (anexa 25, fi g. 14 si 15);

b) prin intermediul capătului de bransament, denumit si riser, cu anod de protectie, la care trecerea polietilenă/otel se realizează subteran, în partea orizontală a capătului de bransament, pentru diametre de 75 mm si mai mari (anexa 25, fi g. 16);

c) prin intermediul fi tingurilor mecanice care îndeplinesc cerintele art. 9.1.”14. Articolul 14.2 se modifi că si va avea următorul cuprins:„14.2. Exploatarea instalatiilor de utilizare a gazelor naturale apartinând consumatorilor noncasnici

poate fi efectuată de către:a) personal propriu, desemnat prin ordin scris de către conducătorul unitătii si autorizat de către

ANRE. Acest personal nu este abilitat să efectueze verifi cări si revizii tehnice periodice;b) operatori economici autorizati de către ANRE;c) operatori SD.”15. La articolul 14.11, litera b) se modifi că si va avea următorul cuprins:,,b) în căminele altor retele de utilităti subterane amplasate în domeniul public la o distantă de

maximum 5 m fată de conductele de gaze naturale.”16. Articolul 14.23 se modifi că si va avea următorul cuprins:„14.23. Trecerea unei conducte la un regim de presiune superioară celei pentru care a fost construită

se face cu respectarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale si numai după efectuarea probelor de presiune corespunzătoare noului regim de presiune.”

17. La articolul 14.40 alineatul (1), litera h) se modifi că si va avea următorul cuprins:,,h) verifi carea documentelor prezentate de consumator, din care să reiasă că a fost efectuată curătarea

cosurilor si canalelor de evacuare a gazelor arse de către operatori economici autorizati, conform reglementărilor în vigoare, emise cu maximum 6 luni înainte de data verifi cării periodice a instalatiei de utilizare;”.

18. La articolul 14.40 alineatul (1), după litera i) se introduce o nouă literă, litera j), cu următorul cuprins:

,,j) verifi carea documentelor prezentate de consumator, care să ateste efectuarea în termen a verifi cării tehnice periodice a aparatelor consumatoare de combustibili gazosi de către operatori economici autorizati, conform reglementărilor în vigoare.”

19. Anexa 1 se modifi că si se înlocuieste cu anexa 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.20. Anexa 3 se modifi că si se înlocuieste cu anexa 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.21. Anexa 20 se modifi că si se înlocuieste cu anexa 3, care face parte integrantă din prezentul

ordin.22. Anexa 26 se modifi că si se înlocuieste cu anexa 4, care face parte integrantă din prezentul

ordin.Art. II. - Prezentul document a fost notifi cat si aprobat cu respectarea prevederilor Directivei nr.

98/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informatii în domeniul standardelor si reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Ofi cial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L204 din 21 iulie 1998, amendată de Directiva 98/48/CE, preluate în legislatia natională prin Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea si realizarea schimbului de informatii în domeniul standardelor si reglementărilor tehnice, precum si al regulilor referitoare la serviciile societătii informationale între România si statele membre ale Uniunii Europene, precum si Comisia Europeană, cu modifi cările ulterioare.

Art. III. - Operatorii sistemelor de distributie si operatorii economici autorizati pentru lucrări de proiectare, executare si exploatare a sistemelor de alimentare cu gaze naturale vor duce la îndeplinire


LEXprevederile prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE vor urmări respectarea prevederilor acestuia.

Art. IV. - În termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Ofi cial al României, Partea I, a prezentului ordin, ANRE va emite un ordin pentru reglementarea din punct de vedere procedural a modului de desfăsurare a operatiunilor de verifi cări-revizii la instalatiile de utilizare a gazelor naturale apartinând consumatorilor, persoane fi zice sau juridice.

Art. V. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Ofi cial al României, Partea I.

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,Petru Lifi ciu

Bucuresti, 6 iulie 2010.

ANEXA 1(Anexa 1 la normele tehnice)

PROCES-VERBAL DE RECEPTIE TEHNICĂ CONDUCTE/BRANSAMENTE/

INSTALATII DE PROTECTIE CATODICĂNr............/..........

Astăzi, ziua............., luna......................., anul.............., comisia de receptie tehnică a conductei/ bransamentului/

instalatiei de protectie catodică, executată pe str........................................, între nr............ si nr................, localitatea.................................................., a constatat următoarele:

a) Documentatia tehnică a fost întocmită de societatea...................................................................b) Executantul lucrărilor este societatea...........................................................................................c) Documentatia tehnică de executare a lucrărilor înregistrată sub nr.................../...........................a fost avizată de........................d) Conducta este realizată cu următoarele materiale:

Diametru Cantitate Furnizor Certifi cat calitate Certifi cat

conformitatemm m/buc. nr....../data.... nr....../data....

Teava .................................................................................................................................................Tub protectie......................................................................................................................................Armătură închidere..................................................................................................................................Cămin armături..................................................................................................................................Răsufl ători..............................................................................................................................................Capace GN..........................................................................................e) Teava din OL - îmbinările au fost efectuate manual, automat, prin sudură, prin procedeul ...................si sunt întărite

prin............................................- Rezultatul încercării nedistructive a sudurilor este............................., conform buletinului de examinare anexat, nr.......

..../..................., emis de laboratorul autorizat........................Teava din polietilenă -îmbinările s-au făcut prin procedeul............................................................Tipul aparatului.......................................................................................................................................f) Conducta/bransamentul a fost încercată/încercat la presiune, cu aer, în prezenta comisiei, după cum urmează:- proba de rezistentă la......Pa, timp de...........;- proba de etanseitate la......Pa, timp de............Rezultatul probelor de presiune la care a fost supusă/supus conducta/bransamentul este..............g) Teava din OL - Conducta/Bransamentul a fost izolată/izolat anticorosiv cu..................., în......... straturi, armate cu

...... straturi din ....................., si protectie mecanică din .................., conform Certifi catului de calitate nr............../..............emis de ............. ......................

h) Executantul lucrărilor a prezentat:- Procesul-verbal de lucrări ascunse nr............../...........................Teava din OL- Buletinul de verifi care a rezistentei de izolatie a conductelor/bransamentelor după umplerea completă a

santului cu pământ nr....../................, emis de........................i) în vederea receptiei, comisia a efectuat sondaje, constatând următoarele:……………………………………………………………………………………………………………………………..j) Teava din polietilenă - S-a verifi cat continuitatea fi rului trasor.Concluzia:Pe baza documentelor prezentate si a verifi cărilor proprii, comisia constată că la executarea lucrărilor s-au respectat

prevederile Normativului pentru proiectarea si executarea sistemelor de alimentare gaze naturale si declară admisă receptia acestora.

20

LEXPrezentul proces-verbal a fost încheiat în .... exemplare, din care fi ecare semnatar a retinut câte un exemplar.Numele si prenumele............. Nr. aut. ANRE/Nr. aut. sudor Semnătura 1. Constructor- Instalator autorizat..........................................................................................................................- Responsabil A.Q. autorizat................................................................................................................- Sudor PE.......................................................................................................................................- Sudor OL.......................................................................................................................................2. Proiectant.....................................................................................................................................3. Reprezentantul Inspectoratului de Stat în Constructii.................(*)4. Comisia de receptie- Operator SD/lnvestitor)/împuternicit OSD - Inspector C.Q........................................................- Reprezentant al administratiei publice locale...........................................................................(*)- Benefi ciar (după caz)..........................................................................................................................- Specialisti în domeniu (după caz)...................................................................................................... NOTĂ:Sudorii PE si OL sunt autorizati de organisme abilitate, conform reglementărilor în vigoare.

(*) Conform legislatiei în vigoare


PROCES-VERBAL DE RECEPTIE TEHNICĂ INSTALATIE DE UTILIZARE

Nr............/.....................

Astăzi, ziua......., luna........................, anul ............., comisia de receptie tehnică a instalatiei de utilizare gaze naturale, executată la imobilul din str................................nr.........., bl............, sc.........., ap......., localitatea..............................., a constatat următoarele:

a) Acordul de acces pentru debitul de gaze naturale a fost dat de.........................................., si a fost comunicat benefi ciarului cu scrisoarea nr..................................................../.............................................

b) Proiectul a fost întocmit de societatea..........................................................................................c) Executantul lucrărilor este societatea...........................................................................................d) Documentatia tehnică de executare a lucrărilor înregistrată sub nr........./......................a fost avizată de.......................

...........e) Lucrarea este realizată conform proiectului avizat de operatorul licentiat de distributie, cu următoarele materiale:

Diametrumm

Cantitatem/buc.

Furnizor Certifi cat calitatenr........./data..........

Teava .................................................................................................................................................Armături de închidere.............................................., detector...........................................................f) Instalatia de utilizare este realizată conform proiectului avizat, pentru următoarele puncte de consum: Nr. crt. Denumirea Caracteristici

tehniceDebit instalat unitar

m3/hDebit instalat total

buc m3/hCertifi cat calitate

nr. ..../data…………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………….g) Conducta supraterană din.................................a fost încercată la presiune, cu aer, în prezenta comisiei, după cum

urmează:- proba de rezistentă la......Pa, timp de...........ore;- proba de etanseitate la......Pa, timp de...........ore.Rezultatul probelor de presiune la care a fost supusă conducta este......................................h) Conducta subterană din.................................a fost încercată la presiune, cu aer, în prezenta comisiei, după cum

urmează:- proba de rezistentă la......Pa, timp de...........ore;- proba de etanseitate la......Pa, timp de...........ore.Rezultatul probelor de presiune la care a fost supusă conducta este..............................................i) Pentru conducta din OL s-a folosit o izolatie anticorosivă cu ........................................, în ..... straturi, armate cu

straturi de.......................si protectie mecanică din......................, conform Certifi catului de calitate nr............/..............emis de..........................

j) Pentru conducta din PE îmbinările s-au făcut prin procedeul.........................................................Tipul aparatului...............................................................................................................................k) Executantul lucrărilor a prezentat procesul-verbal de lucrări ascunse nr................../.....................


LEXl) în vederea receptiei comisia a efectuat sondaje, constatând următoarele:m) Benefi ciarul a luat cunostintă de obligatia înlocuirii racordului fl exibil si a detectorului de gaze naturale, după

caz, montate în instalatia de utilizare înaintea expirării duratei normate de utilizare conform prescriptiei tehnice a producătorului.

Concluzia:Pe baza documentelor prezentate si a verifi cărilor proprii, comisia constată că la executarea lucrărilor s-au respectat

prevederile Normativului pentru proiectarea si executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale si declară admisă receptia instalatiei de utilizare supusă receptiei. Orice modifi care adusă ulterior instalatiei de utilizare receptionate, executată neautorizat, cade în răspunderea benefi ciarului.

Prezentul proces-verbal a fost încheiat în .... exemplare, din care fi ecare semnatar a retinut câte un exemplar.Numele si prenumele............. Nr. aut. ANRE/Nr. aut. sudor Semnătura 1. Constructor- Instalator autorizat........................................................................................................................- Responsabil A.Q. autorizat...........................................................................................................- Sudor PE......................................................................................................................................- Sudor OL........................................................................................................................................ 2. Comisia de receptie- Operator SD (delegat al OSD în cazul efectuării operatiunilor de revizie tehnică la instalatiile de utilizare a gazelor

naturale) - instalator autorizat (în conformitate cu prevederile legislatiei în vigoare).....- Benefi ciar......................................................................................................................................- Specialisti în domeniu (după caz)................................................................................................. NOTĂ:Sudorii PE si OL sunt autorizati de organisme abilitate, conform reglementărilor în vigoare.

ANEXA 3

(Anexa 20 la normele tehnice)

Operator economic autorizat ANRE

FISA DE EVIDENTĂ A LUCRĂRILOR PERIODICE DE REVIZIE TEHNICĂ LA INSTALATIILE DE UTILIZARE A GAZELOR NATURALE APARTINÂND CONSUMATORILOR PERSOANE JURIDICE

Nr............................/data...........................................Consumator:......................................................................................................................................Adresa: str.............................nr.........., bl........., se..............., ap.........., localitatea....................Numărul dosarului tehnic pentru instalatia revizuită............., existent la operatorul SD........................Data ultimei fi se de revizie tehnică: ziua......., luna........, anul ..................................., depusă laoperatorul SD......................Operator economic autorizat ANRE să execute revizia tehnică actuală...................................prin instalator

autorizat....................................................., Autorizatia nr................./...................., în prezenta consumatorului, reprezentat prin.........................................

(1) Operatii periodice de revizie tehnică la instalatia de utilizare, confi rmate prin prezenta fi să (obligatorii la intervale de maximum 10 ani, după orice întrerupere a utilizării instalatiei pentru o perioadă mai mare de 6 luni si după orice accident tehnic care poate afecta instalatia):

a) verifi carea arzătoarelor si a stării îmbinărilor si garniturilor de etansare aferente;b) verifi carea stabilitătii conductelor montate aparent pe suporturi;c) verifi carea etanseitătii îmbinării conductelor si armăturilor la presiunea de lucru a gazului din instalatie, cu

spumă de apă cu săpun sau cu alte tehnologii de verifi care a etanseitătii;d) verifi carea functionării aparatelor de măsurare, control, reglare si de sigurantă;e) demontarea/debransarea punctelor de consum fără aprobare legală si a conductelor de alimentare aferente;f) verifi carea functionării echipamentului de reglare din instalatiile de utilizare;g) verifi carea stării răsufl ătorilor si a căminelor existente;h) verifi carea documentelor prezentate de consumator, din care să reiasă că a fost efectuată curătarea cosurilor si

canalelor de evacuare a gazelor arse de către operatori economici autorizati, conform reglementărilor în vigoare, emise cu maximum 6 luni înainte de data verifi cării periodice a instalatiei de utilizare;

i) verifi carea stării constructiilor care adăpostesc statiile si posturi de reglare sau reglare-măsurare;j) verifi carea documentelor prezentate de consumator, care să ateste efectuarea în termen a verifi cării

tehnice periodice a aparatelor consumatoare de combustibili gazosi de către operatori economici autorizati, conform reglementărilor în vigoare.

Proba de etanseitate pentru întreaga instalatie si proba de rezistentă (pentru partea de instalatie la care s-au făcut înlocuiri si/sau modifi cări) s-au efectuat cu aer comprimat, în prezenta delegatului operatorului de distributie, în conditiile si

22

LEXcu rezultatele înscrise în procesul-verbal de receptie tehnică anexa nr.........din data de: ziua......luna...........anul..............

(2) Se efectuează si revizia tehnică periodică, conform alin. (1), a instalatiilor de utilizare comune care deservesc mai multi consumatori, cuprinse între statiile sau posturile de reglare si contoare.

S-au constatat si remediat următoarele defectiuni:

........................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................Concluzia:Instalatia îndeplineste/nu îndeplineste conditiile de functionare în sigurantă prevăzute în Normele tehnice pentru

exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

Nr. crt.

Puncte de consum Data efectuării reviziei

Nr. si data documentului care atestă verifi carea aparatelor consumatoare de combustibili

gazosi efectuată de către operatori economici autorizati de organismul abilitat

Semnături Consumator Verifi cator

Prezenta fi să a fost întocmită în 4 exemplare, pentru executant, operatorul de distributie, furnizor si consumator.

Executant,

..................................................Consumator,

..................................................


TERMINOLOGIE

1. Acord de acces Actul emis de un operator al unui sistem (CA, SNT, SD), în conformitate

cu Regulamentul privind accesul la conductele de alimentare din amonte, Regulamentul privind accesul la Sistemul national de transport al gazelor naturale si Regulamentul privind accesul la sistemele de distributie, după caz, care conferă unui producător, furnizor si/sau consumator fi nal dreptul de a utiliza sistemul, achitând tarifele si îndeplinind obligatiile de utilizare a acestuia

2. Inspector C.Q. Persoană fi zică, angajată a operatorului licentiat de distributie a gazelor naturale, care detine calitatea de instalator autorizat în sectorul gazelor naturale, autorizată de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintei, prin Inspectoratul de Stat în Constructii, desemnată de către operatorul licentiat să verifi ce controlul tehnic de calitate al lucrărilor

3. Responsabil A.Q. Persoană fi zică, angajată (sau colaboratoare) a persoanei juridice autorizate de ÂNRE să efectueze lucrări în sectorul gazelor naturale, atestată de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintei, desemnată de către constructor să asigure nivelul tehnic de calitate al lucrărilor corespunzător cerintelor

4. Retea de distributie Ansamblul compus din conducte si accesorii, cuprins între statiile de reglare-măsurare-predare si statiile de reglare/reglare-măsurare de sector, respectiv între statiile de reglare/reglare-măsurare de sector si robinetele de bransament

5. Aparat consumator de combustibili gazosi

Sistem mecanic complex destinat să consume gaze naturale combustibile, în conditii igienice, economice si de sigurantă

6. Instalatie industrială de utilizare a gazelor naturale

Ansamblul de conducte, aparate si accesorii, montate în aval de statia/postul de reglare a presiunii si măsurare a debitului ce se afl ă la interfata cu sistemul de distributie/transport sau conductele din amonte, după caz, cu exceptia aparatului de măsurare a debitului, prin intermediul căruia se alimentează aparate consumatoare de combustibili gazosi utilizate în:- procese tehnologice din industrie;- scopul producerii de energie electrică si/sau termică;- sectorul comercial - restaurante, hoteluri, centre de afaceri, agricultură sau pentru utilizări similare;- institutii publice - unităti din domeniile învătământ, sănătate, cultură, apărare natională, ordine publică, asistentă socială, administratie publică, culte si altele asemenea


LEXOrdinul 119 din 29 iulie 2010

privind aprobarea unor licente de concesiune pentru explorareEMITENT: Agentia Nationala pentru Resurse Minerale

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 347 din 3 august

Având în vedere art. 15 alin. (1) si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modifi cările si completările ulterioare, în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.Art. 1. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.496/2010 privind explorarea resurselor de nisip

si pietris din perimetrul Crângu lui Neagu, judetul Giurgiu, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială AMFORA PLUS TRANS - S.R.L., cu sediul în comuna Bradu, judetul Arges, în calitate de concesionar.

Art. 2. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.497/2010 privind explorarea resurselor de apă geotermală din perimetrul Nord-Vest Satu Mare, judetul Satu Mare, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială SOLAREX - S.R.L., cu sediul în municipiul Satu Mare, judetul Satu Mare, în calitate de concesionar.

Art. 3. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.498/2010 privind explorarea resurselor de nisip si pietris din perimetrul Poiana, judetul Dâmbovita, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială BALASTIERA NEDELEA - S.R.L., cu sediul în comuna Potlogi, judetul Dâmbovita, în calitate de concesionar.

Art. 4. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.499/2010 privind explorarea resurselor de argilă comună si nisip si pietris din perimetrul Cernabora, judetul Timis, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială TECHNOCER - S.R.L., cu sediul în localitatea Nădrag, judetul Timis, în calitate de concesionar.

Art. 5. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.500/2010 privind explorarea resurselor de apă geotermală din perimetrul Vest Satu Mare, judetul Satu Mare, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială SOLAREX - S.R.L., cu sediul în municipiul Satu Mare, judetul Satu Mare, în calitate de concesionar.

Art. 6. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.501/2010 privind explorarea resurselor de apă geotermală din perimetrul Cubic Satu Mare, judetul Satu Mare, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială SOLAREX - S.R.L., cu sediul în municipiul Satu Mare, judetul Satu Mare, în calitate de concesionar.

Art. 7. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 13.504/2010 privind explorarea resurselor de apă geotermală din perimetrul Balotesti, judetul Ilfov, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială BAVARIA INVEST - S.R.L. cu sediul în orasul Cisnădie, judetul Sibiu, în calitate de concesionar.

Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Ofi cial al României, Partea I.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,Alexandru Pătruti

Bucuresti, 29 iulie 2010.

24

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căUn tratat despre relațiile dintre Brazilia și RomâniaUn tratat despre relațiile dintre Brazilia și România

În luna aprilie 2010 a apărut la Sao Paulo, în Brazilia, la Editura Thesaurus, cartea Brasil e Romenia. Pontes culturals, în limba brasileo, al cărei autor este profesorul universitar Atico Vilas-Boas da Mota. Lucrarea este în curs de traducere în limba română, urmând ca ediţia să fi e lansată la Bucureşti în toamna acestui an.

Cele 1094 de pagini sunt împărţite în 28 de capitole şi numeroase subcapitole. Din prefaţa semnată de autor, cităm: „Aceasta este o carte ieşită din comun, din toate punctele de vedere, în care se prezintă probleme de literatură, lingvistică, istorie, politică, mari evenimente, principii, artă teatrală şi cinematografi că, diplomaţie etc., pe bază de documente existente”.

„Brasil”, pentru noi românii Brazilia, are capitala în oraşul Brasilia, născut în deşert, din visele populaţiei şi ale arhitectului Niemeyer, fi ind inaugurată în anul 1960.

Teritoriul brazilian a fost descoperit de Pedro Alvarez Cabral la 22 aprilie 1500 şi acesta l-a numit „Santa Cruz”, ulterior „Vera Cruz”. Actuala denumire a ţării, după unii cercetători, vine de la insula legendară „Ig Brasil” din Oceanul Atlantic.

În această carte se afi rmă că Principatele Române au stabilit prima legătură diplomatică cu Brazilia la 23 septembrie 1880, când colonelul Sergiu Voinescu, trimisul regelui Carol I, a fost primit de împăratul Pedro II, la care a solicitat recunoaşterea independenţei României, fapt acceptat cu entuziasm.

În 1881, baronul Aguiar d’Andrade a venit în România, ca emisar al împăratului Pedro II cu scrisori de felicitare pentru declararea României regat. Relaţiile economice permanente între România şi Brazilia au fost stabilite la 19 martie 1914, când, la Bucureşti, s-a înfi inţat consulatul brazilian. Consulatul român a fost înfi inţat la 1 mai 1921 la Rio de Janeiro. În anii ’30, Brazilia importa cantităţi mari de petrol.

După cum afi rmă cercurile intelectuale şi politice braziliene, România a infl uenţat dezvoltarea Braziliei în două momente decisive: 1. la dobândirea independenţei intelectuale, când, în anul 1922, a fost lansat la Rio manifestul lui Tristan Tzara, care a infl uenţat decisiv ruperea legăturilor de supunere faţă de Portugalia, şi 2. la realizarea independenţei economice prin adoptarea doctrinei lui Mihail Manoilescu privind „Teoria protecţionismului şi schimburilor internaţionale”. De fapt, România,

prin ideile lui Mihail Manoilescu, este prezentă în întreaga Americă Latină.

Profesorul Josef Love de la Universitatea Illinois din Statele Unite, în cartea sa despre construcţia lumii a treia, afi rmă că un inginer român a construit economia din America Latină.

Autorul lucrării Atico Vilas-Boas da Mota este fi ul profesorului Jobe Baptista da Mota şi al Aidei Fraga, casnică. El este doctor în litere al Facultăţii de Filosofi e, Ştiinţe şi Litere de la Universitatea din Sao Paulo. A învăţat singur limba română, pe care o vorbeşte şi în care scrie la fel ca în limba sa maternă. În anul 2000 a venit la Bucureşti unde a predat limba portugheză la Fundaţia Brazilia–România. Este membru al mai multor instituţii savante de literatură şi istorie ca, spre exemplu, Asociaţia Scriitorilor din Brazilia. Din anul 1991 locuieşte în oraşul Macaubas, unde a întemeiat şi Fundaţia Profesor Mota. A publicat numeroase volume de poezie şi a tradus în limba brasileo o serie de opere, printre care şi piesa O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, comedie în patru acte.

Cu ocazia manifestărilor prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la descoperirea teritoriului brazilian, ambasada Braziliei, prin dl Jeronimo Moscardo de Souza, ambasador, şi Academia Română, preşedinte Eugen Simion, au instituit concursul cu tema Prezența României în istoria Braziliei, l-a care am concurat şi am primit un premiu. De aici a pornit lucrarea magistrală pe care o prezentăm.

Ing. Mihai OLTENEANU


Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

În numărul nostru din luna iulie a.c., „Monitorul de Petrol şi Gaze” a prezentat aspectele de ansamblu pe care le-a generat cea de-a zecea ediţie a Forumului Regional al Energiei – FOREN 2010.

Tematica Petrol şi Gaze, cu diverse subiecte derivate din sectorul de upstream, s-a localizat atât în sesiunile de discuţii (Sectiunea 4) cât şi la mesele rotunde (RTF 4).

Autorii şi susţinătorii subiectelor au fost manageri, specialişti din entităţile aparatului guvernamental, operatori economici, cercetători analişti din mediul universitar.

Au fost remarcate prezenţele reprezentanţilor din partea ANRM, ANRE, SIPG, UPG– Ploieşti, Romgaz, Petrom, GDF Suez România. La dezbateri au participat şi reprezentanţi, invitaţi externi: World Energy Council, Balkan Black Sea Petroleum Association şi Energy Delta Institute ş.a.

Un numar de 23 de referate legate de tematici sectoriale au fost prezentate de renumiţi specialişti, în majoritate implicati direct in upstreamul petrolier, dintre care :

■ SIPG, Gh.Buliga, “Contribuţia emisiilor de combustie la încalzirea globală “;

■ OMV Petrom, N.Traşcă-Chiriţă et al. “ Creşterea factorului de recuperare în extracţia de ţiţei, şi diminuarea factorilor de poluare, prin injecţia de CO2 în zăcămintele depletate”;

■ Romgaz, D.Chisăliţă et al. “ Perspectiva 2020 pentru gazele naturale din România “ ■ Romgaz, Foldas et al. “ Managementul

depoluării în procesele de contaminare cu reziduurile din foraj “; ■ Romgaz, C.Eugeniu et al. “ Tehnicile de

folosire a spumanţilor în sondele de extracţie gaze“

■ Romgaz, R.Colceriu, et al. “ Colectarea şi stocarea CO2 în rezervoare de gaze depletate;

■ Romgaz, D.Chisăliţă,” Avantajul regulilor din piaţa gazelor naturale “;

■ Romgaz, D.P Ştefănescu et al. “Creşterea factorilor de recuperere prin recondiţionarea găurilor de sonde vechi de gaze.”

■ Romgaz, A.Tătaru et al. “ Creşterea securităţii energetice regionale prin amplifi carea capacităţilor de stocaj subteran al gazelor “;

■ Romgaz, Gh.Radu, “ Stocajul subteran de gaze, factor esenţial în siguranţa aprovizionării “

■ Romgaz, M.Nenişanu,” Stocajul subteran de gaze, cerinţă sau afacere în economia curentă “

În articolul de faţă, prin intermediul consemnărilor domnului inginer Constantin Căpraru sunt relatate detalii din arealul petro-gazier.

RTF 4, având titlul Petrolul și Gazele, pentru o dezvoltare durabilă în România, şi-a propus să aducă în dezbatere probleme actuale şi de perspectivă ale componentei energetice pe care o reprezintă hidrocarburile. Ponderea încă ridicată a cererilor de ţiţei si de gaze în consumul energetic naţional menţine un grad mărit de preocupări ce se manifestă în diversele sectoare de fl ux: de la explorare-producţie, la transport-desfacere, consum, în sectorul investiţii, fi nanţare, în domeniul legislativ.

Organizatorii FOREN 2010 au desemnat ca senior asistant pe domnul Ing. Constantin Căpraru, pentru ca, alături de moderatorii RTF 4, să confere un conţinut şi dezbateri elevate în planurile conceptuale, aplicative, pragmatice. Prin participarea directă şi exclusivă la organizarea şi susţinerea RTF 4, autorul foloseşte acest prilej pentru o relatare in extenso a subiectelor dezbătute.

Masa rotundă RTF 4 a reuşit să reunească personalităţi reprezentative, specialişti, manageri,

În numărul nostru din luna iulie a.c., „Monitorul Petrol şi Gaze” a prezentat aspectele de

■ Romgaz, R.Colceriu, et al. ““ Colecttaareaa şşi stocarea CO2 în rezervoare de gazee deplettaate;

A zecea ediţie a Forumului Regional al Energiei – FOREN 2010 –

10th WEC Regional Energy Forum

Un tratat despre relațiile dintre Brazilia și România

26

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căangrenaţi în mecanismul energetic, petrolier, conducători ai unor entităţi guvernamentale, universitare, operatori economici. De asemenea, au fost prezenţi la dezbateri invitaţi de peste hotare.

Organizatoric şi operaţional, RTF 4 s-a bazat pe un grup de moderatori şi un grup de „invited speakers”; grupul moderatorilor, în număr de patru, a cuprins personalităţi reprezentative ale unor operatori economici, organe de coordonare

sau cooperare, colaborare: ♦ Valentin Kunev – manager Balkan and Black

Sea Petroleum Association; ♦ Alexandru Pătruţi – preşedinte Agenţia

Naţională pentru Resurse Minerale;♦ Ion Roman – vicepreşedinte Agenţia Naţionala

Reglementări Energetice; ♦ Gheorghe Radu – director S.N.G.N. Romgaz

Mediaş.

Grupul de mediatori, prin dl. I. Roman, a asigurat fl uiditatea dezbaterilor pe fi rul prezentărilor şi a discuţiilor ce au avut loc în diverse planuri de interes, legate de tematica RTF 4.

► Ca introducere şi ca invitaţie la dezbateri dl. I. Roman a făcut câteva precizări legate de contextul şi climatul geopolitic, geoeconomic în care s-a situat FOREN 2010.

Strategia Uniunii Europene „Europa 2020” poate fi considerată un prim factor de orientare a politicilor energetice în areal comunitar, în planuri naţionale.

Printre indicatorii la nivel european au fost amintiţi creşterea în următorii zece ani a efi cienţei energetice cu 20%, şi, cu acelaşi procent, a energiilor nepoluante.

Ca direcţii de acţionare, obiectivele la nivel naţional vor fi stabilite de valorile PIB, de populaţie, potenţiale pe categorii de resurse ş.a.

Privitor la vulnerabilităţile în implementarea şi dezvoltarea programelor energetice s-au reţinut disputele deschise legate de preţ: creşteri de preţ solicitate de producători, scăderi de preţuri cerute de consumatori.

În baza statutului său de agent naţional, pentru stabilirea unor bune reguli între consum-consumatori şi producători, ANRE are stabilite pentru perioadele următoare obiective de ordin legislativ şi organizatoric, pentru norme şi instrucţiuni adaptate regulilor de piaţă.

Pentru oferirea unui cadru de discuţii în jurul

mesei rotunde, moderatorul a sugerat racordarea prezentărilor la tematica evenimentului.

► Dezbaterile RTF 4 au debutat prin expunerea doamnei Olga Sorokina, reprezentant al World Energy Council, Energy Charter Secretariat.

Vorbitorul a adus în atenţia celor prezenţi Statutul şi Convenţia privind Securitatea Energetică (The Energy Charter Treaty and Energy Security).

Aspectele defi nitorii legate de Statutul energetic au cuprins câteva puncte principale, cum sunt:

♦ Parcursul de început, 1991-1994, elaborarea şi implementarea ECE (Energy Charter Treaty);

♦ Atributele de principiu; ♦ ECT, direcţionări principale; ♦ Marea Neagră, regiune importantă pentru

implementarea ECT;♦ Protejarea şi securizarea fl uxurilor

energetice;♦ Modelări de acorduri transfrontaliere; ♦ Mecanisme de arbitraj, de rezolvare a

litigiilor. La principiile de baza ale ECT a fost menţionată

şi deschiderea pentru efi cientizarea mecanismelor de piaţă, între parteneri, pe traseul producţie, transport, desfacere, consum, liberalizarea tranzitului. Direcţionările ECT sunt îndreptate spre măsuri de protecţie a investiţiilor, promovări în optimizarea purtătorilor de energie şi în procesele de utilizare a lor. Marea Neagră este considerată a deţine un rol de seamă în contextul energetic regional, statele riverane având o participare


Evenimente – Viaţa ştiinţifi căactivă în implementarea directivărilor ECT, în efi cientizarea investiţiilor.

► Managerul Balkan and Black Sea Petroleum Association, domnul Valentin Kunev, şi-a intitulat intervenţia sa Indigenous and Import and Gas Suply Dynamics in the Balkan and Black Sea Region”.

Prezentarea managerului BBSPA privind situaţia regională a hidrocarburilor a fost susţinuta şi ilustrata de aspectele principale ale problemei:

♦ Producţia de ţiţei;♦ Producţia de gaze;

♦ Consumul de ţiţei;♦ Consumul de gaze; ♦ Petrolul, import/export.Dinamica factorilor mai sus-menţionaţi a fost

prezentată pe intervalul de timp 2000-2008. Au fost consemnate declinuri de producţie la ţiţei pentru România, Ungaria, Ucraina, Turcia şi Croaţia şi uşoare creşteri în Albania şi Grecia. Pentru gaze, doar Turcia şi Croaţia raportează creşteri din producţia internă. Din defi citul de resurse interne, balanţa dintre producţie şi import prezintă un trend continuu crescător pentru toate ţările din arealul Balcani–Marea Neagră.

28

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căPentru acoperirea defi citelor din balanţele de

consum hidrocarburi, apropiate arealului Mării Negre, alternativele pentru ţiţei şi gaze, care sunt în fază de discuţii, negocieri, pot fi ilustrate astfel:

► Situaţia actuala şi perspectivele resurselor de hidrocarburi din subsolul României a făcut obiectul expunerii domnului Alexandrau Pătruţi, Preşedintele ANRM.

Cadrul prezentării s-a axat pe factorii determinanţi ai situaţiei actuale şi de perspectiva din upstream-ul petrolier românesc:

♦ Caracteristici ale sectorului extractiv petrolier din România;

♦ Producţii de ţiţei, de gaze şi rezerve noi descoperite;

♦ Obiective de explorare;♦ Obiective de exploatare;♦ Oportunităţi investiţionale.Auditorii mesei rotunde au luat cunoştinţă de la

cea mai autorizata sursă despre situaţia rezervelor de hidrocarburi din subsolul ţării, rezerve descoperite, rezerve de descoperit.

S-a menţionat, în acest sens, că în situaţiile de bilanţ material al rezervelor, la categoria descoperite, in situ, ţiţeiul este înregistrat cu 2,9 miliarde tone, iar gazele cu 1.800 miliarde mc. Coefi cienţii de extracţie-recuperare înregistraţi până în prezent consemnează la ţiţei un factor de 25%, iar la gaze de 65%.

Descoperirea insufi cientă de noi rezerve a făcut ca declinul ireversibil al producţiei de ţiţei să se menţină la o distanţă apreciabilă faţă de aportul ce trebuia să vina din volumul şi succesul lucrărilor de explorare. Programele şi procesele de recuperare secundară de stimulare a curgerii fl uidelor din rezervoarele de zăcământ, aplicate de operatorii economici Petrom şi Romgaz, pot optimiza coefi cienţii de extracţie a hidrocarburilor.

Preşedintele ANRM a ţinut să arate că România, în contextul legislaţiei, oferă un suport atractiv în explorarea şi exploatarea rezervelor din subsol, prin racordări efi ciente la infrastructura dezvoltată de care dispune întregul sistem de upstream petrolier.

► Legat de sistemul distribuţiei de gaze, verigă importantă în sistemul de producţie-consum, GDF Suez Romania şi-a înscris prezenţa la RTF 4 prin domnul Tanguy Moulin Fournier, Head of Strategy for SE Europe. Reprezentantul GDF Suez şi-a structurat expunerea pe câteva aspecte principale, cum sunt:

♦ GDF Suez, lider furnizor şi distribuţie de gaze în România;

♦ Dezvoltări de perspectivă; ♦ Ponderea consumului de gaze şi creşterea

economică;♦ Aspecte de mediu;♦ Implicaţiile sociale în consumul de gaze;♦ Concluzii.Structural-organizatoric, compania este

conectată la sistemul furnizorilor de gaze şi la cel de energie, GDF Suez Romania >> GDF Suez SE Europa >> Depomureş şi Amgaz.

Pentru ilustrarea politicilor manageriale ale companiei s-au amintit celor prezenţi pilonii de susţinere în dezvoltarea durabilă pentru ramura gaze-energie.

Cei trei piloni de bază constituie bornele de ghidaj şi implementare în planuri reale a programelor sectoriale. Creşterea economică a României este indisolubil legată pentru termenul


Evenimente – Viaţa ştiinţifi căapropiat-mediu de consumul de gaze. Sursele sunt din intern pe un trend în declin, iar din import pe o creştere continuă. Pentru transportul din extern al gazelor vin în atenţie noi gazoducte magistrale în mixaj cu terminale LNG în România. Compania deţine responsabilităţi în producerea de energie curată prin reducerea impacturilor de mediu.

În concluziile sale, reprezentantul GDF Suez a ţinut să releve şansele favorabile ale României pentru o dezvoltare durabilă oferit de cadrul natural al resurselor de gaze, al infrastructurii existente, a capacităţilor de operare şi de management.

Se consideră că o cooperare optimizată între stat şi companiile private este crucială în obţinerea de rezultate performante, rentabile economic.

► Un subiect interesant care a fost supus atenţiei participanţilor la RTF 4 a fost legat de rolul şi locul gazelor naturale lichefi ate în bilanţul general al gazelor, ca purtători primari de energie.

Energy Delta Institute/Energy Business School, prin reprezentantul său, domnul Marius Popescu, Energy Analyst, a susţinut un documentar tematic, analitic, legat de situaţiile actuale şi de perspectivă în atragerea în circuitul de consum a unor cantităţi de gaze prin lichefi ere-regazeifi care.

Prezentarea d-lui M. Popescu s-a constituit într-un material concis, de date şi ilustraţii grafi ce, ca un tur de orizont al dezvoltării LNG; expunerea a avut în susţinere câteva puncte principale cum sunt:

♦ Caracterele fi zice ale LNG;♦ Costurile de fl ux, lichefi ere-regazeifi care;♦ Costuri de operare;♦ Panoramic mondial-european în comerţul cu

LNG;♦ Evoluţii 2008-2014, intre cerere şi consum.Dintru început s-a precizat că procesul de

lichefi ere a gazului natural, preponderent peste 90% metan, se bazează pe tehnologii de vârf, în care criogenia este fundamentală. Gazul natural devine lichid după minus 160-162 grade Celsius, la o presiune de 3,6 Psi (53 atm.). Raţia volumetrică de transformare între gaz şi lichid este de 600:1. Se menţionează că procesul de lichefi ere este precedat de o curăţire a gazului de impurităţile naturale de zăcământ, inclusiv gazele asociate metanului. LNG este necorosiv, inert, neinfl amabil, lipsit de toxicitate, iar densitatea energetică este echivalentă cu 60% din cea a motorinei.

Cu privire la factorii de rentabilitate, dintr-un studiu de caz sintetic au rezultat următoarele date: investiţia pe întregul lanţ, de la producţie la lichefi ere, transport şi terminal regazeifi care, capexul ar fi de 7,5 miliarde de dolari. Staţia de lichefi ere reprezintă 50% din investiţii, pentru o capacitate anuală de 600 milioane mc gaz, respectiv 1 milion mc LNG. Restul de investiţii, în ordine descrescătoare, ar fi de 27% pentru extracţie, 15% pentru transport şi 85% pentru regazeifi care.

Rentabilitatea medie anuală în recuperarea investiţiilor ar fi de circa 13%.

O comparaţie între utilizarea gazelor naturale prin sistemul de conducte şi cel oferit de LNG relevă câteva date interesante, cum ar fi :

Gazoduct

● Furnizorii şi benefi ciarii sunt reciproc dependenţi de securitatea dintre cerere şi ofertă;

● Constrângeri de relaţii contractuale pe termen lung, până la 50 de ani;

● Rentabilitatea este în raport invers cu distanţa de transport.

LNG

● Opţiuni fl exibile între producţie şi cererea pieţii;

● Volumuri fl exibile de consum;● Terminalurile LNG de regazeifi care pot avea

şi rolul de stocaj pentru consumatori;● Pe traseul de transport, frontiere reduse, cu

riscuri scăzute în impacturile geopolitice.

Pentru ilustrarea costurilor de transport al gazului, clasic şi LNG, un grafi c prezentat în acest sens a fost edifi cator.

La nivelul anului 2009, în bilanţul total al consumului de gaze, UE 27, prin 60 miliarde mc LNG importaţi, deţine o pondere de 25%.

30

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

Trendul de creştere a consumului mondial de LNG se menţine şi pentru viitorii ani.

Pentru viitorul apropiat, în Uniunea Europeană se prevăd creşteri care vor atinge în 2012 valori de 75 mil. tone LNG.

În plan european, Romania nu a intrat încă în scenariul LNG. Un studiu de fezabilitate, cu fi nanţare externă, este în curs de elaborare.

► Compania Romgaz, cu capital integral de stat, asigură peste 50% din extracţia internă de gaze. Activităţile complementare sunt cuprinse în programele curente de explorare, de reabilitare a zăcămintelor vechi, în stocajul subteran de gaze. Profi lul complex, tradiţia şi experienţa societăţii care, de curând, a sărbătorit centenarul, fac din Romgaz un veritabil brand, tehnic, tehnologic, economic.

Domnul Gheorghe Radu, în calitate de director al Romgaz, a selectat pentru tematica RTF 4 câteva preocupări din domeniul aplicativ.

Din totalul rezervelor in situ descoperite până în prezent, de peste 1.500 miliarde mc, Romgaz, prin cumulativul de extracţie, a atins un factor de recuperare de 65%. Preocupările sunt direcţionate spre ţinta unui factor fi nal de recuperare de 80-85%. Creşterea cu 20% a actualului factor de recuperare este echivalent cu un volum de aproximativ 300 miliarde mc gaze extractibile. Un asemenea factor, raportat la consumul actual al României, de circa 14 miliarde mc/an, conduce la un indicator sintetic de asigurare de peste 20 de ani.

Pentru argumentarea ţintelor propuse, s-au exemplifi cat bunele rezultate ale folosirii spumanţilor la curăţirea intervalului perforat din sondele de extracţie, care a condus la debite suplimentare de producţie.

Romgaz are în vedere şi reevaluarea rezervelor posibile-probabile, prin lucrări de prospectare, explorare, folosind tehnologii moderne de investigaţie.

Prin seismica 3D, pe zăcământul Nadeş din Bazinul Transilvaniei, descoperit în anul 1930-1931, au fost puse recent în valoare orizonturi noi. Potenţialul de producţie al unei sonde este de circa 100.000 mc/zi.

O altă preocupare a Romagaz, în continuă extindere, este stocajul subteran de gaze în rezervoare naturale. Obiectivele în lucru le constituie structuri din Moldova, Muntenia şi din Bazinul Transilvaniei. Pe structura Mărgineni (Roman–Secuieni) este proiectată o capacitate de înmagazinare de până la 2 miliarde mc.

Romgaz dezvoltă colaborări cu parteneri externi în Slovacia şi Polonia pentru explorări, iar pentru depozite subterane în România cu Gazprom.

► Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti s-a implicat în dezbaterile mesei rotunde prin expunerea: Industria petrolului, rezervele de prognoză și resursele umane.

Prezentarea U.P.G. a aparţinut domnului Dr.ing. Mihail Valentin Batistatu, profesor conferenţiar.

În prima parte, prezentarea a selectat din panoramicul de upstream petrolier românesc câteva aspecte relevante:

♦ Ponderea petrolului în balanţa energetică a ţării;

♦ Dinamicile producţiei de petrol şi a rezervelor nou descoperite;

♦ Perspectivele viitorului apropiat; ♦ Ca studiu de caz, sinteza distribuţiei pe trepte

de adâncime a structurilor petrolifere descoperite în Bazinul Panonic.


Evenimente – Viaţa ştiinţifi căDetalierea principalelor idei prezentate mai

sus a avut ca punct de plecare ponderea încă destul de ridicată, de peste 55%, pe care ţiţeiul şi gazele îl ocupă în balanţa energetică a României. Trendurile de producţie sunt înscrise pe un

declin natural, ireversibil, datorită faptului că rezervele noi descoperite nu acoperă decât în mică măsură volumele extrase din rezervele existente, dovedite.

Proiectia pentru viitorii cinci ani a extracţiei este considerată a fi în scădere, pentru ţiţei de la 4,5 mil. tone/an la sub 3 mil. tone/an, iar pentru gaze de la 12,5 miliarde mc/an la 8,6 miliarde mc/an. Cazul particular din Bazinul Panonic, al distribuţiei capcanelor petrolifere descoperite care nu au depăşit nivelul de 3000 m adâncime, doreşte să susţină că explorările pentru obiectivele de sub acest nivel pot aduce în zestrea ţării noi volume de rezerve dovedite.

Cea de-a doua parte a expunerii U.P.G. a constituit-o preocupările didactice şi rezultatele legate de performanţă.

S-au consemnat în expunere aspecte care marchează prestaţiile U.P.G. în multiple planuri.

♦ Istoric, al învăţământului petrolier 1904-1948;

♦ Structura, competenţa şi numărul de studenţi;

♦ Sectoare şi direcţii de cercetare;♦ U.P.G. în context european. Au fost reţinute date care arată poziţia de top

universitar a U.P.G. pentru pregătirea superioară a staff-ului de specialitate pentru sectorul petrolier, asociat şi cu domenii interdisciplinare.

Numărul de peste 12.000 de studenţi şi al celor înscrişi la cursuri post-universitare, arată atracţia încă ridicată pentru acest sector de învăţământ.

Ca rezultat al cercetărilor, la nivelul anului 2009 s-au înregistrat 3 patente, contracte în valoare de 6,4 milioane lei, editarea a 70 de cărţi şi 498 articole publicate.

Implicarea staff-ului didactic în implementarea unor programe europene cu tematică didactică, de specialitate, s-a realizat prin contractele cunoscute ca Tempus, Leonardo da Vinci, Erasmus, FP 5 sau FP 6.

Direcţiile viitoare ale U.P.G. au ca ţinte strategice de cercetare subiecte direct legate de cerinţele industriei de petrol. Ţintele privesc nivelurile de upstream şi de downstream: optimizări, perfecţionări tehnologice, în forajul sondelor, în ingineria de zăcământ, perfecţionarea echipamentelor. De asemenea, cercetarea şi experimentarea tehnologiilor moderne de prelucrare ţiţei şi procesări petrochimice. Ştiinţele economice şi disciplinare de IT sunt înscrise în portofoliul de ţinte şi de programe strategice de cercetare.

► Numele S.C. ICPE ACTEL este legat de echipamente şi furnituri electrice, bazat pe concepte proprii de proiectare, execuţie, livrare.

Produsele ACTEL sunt prezente şi în domeniul petrolier.

32

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căDomnul Director general, Ion Pătârniche, a

făcut cunoscut mai pe larg unul din produsele de echipare a instalaţiilor de foraj.

Regulatorul de tensiune pentru motoarele electrice şi-a găsit aplicaţii profi tabile în procesul de foraj al sondelor. Un sumar al câştigurilor tehnologice, de performanţă, obţinute, îl constituie converterul digital de frecvenţe. Converterul a fost introdus în schema de operare a motoarelor cu curent alternativ ca moderator la solicitările de putere frecvent variabile pe care le reclamă masa rotativă sau pompele de noroi în timpul procesului de foraj.

Efectele asupra funcţionării motoarelor electrice sunt remarcate printr-o robusteţe mărită, performanţe dinamice ridicate, siguranţă în exploatare, preturi scăzute. Întregul sistem de acţionare a sondei are o durată mărită de utilizare cu circa 20%, un consum redus de energie cu 4% şi a costurilor de întreţinere scăzute cu 10%.Timpul de foraj este diminuat cu 14%. Contractorii instalaţiilor de foraj, ca benefi ciari ai produselor ACTEL, sunt companii din România şi din exterior, Kazahstan, Irak, Indonezia, Emiratele Arabe Unite şi altele.

Concluzii

Tematica şi subiectele aduse în discuţia RTF 4 s-au înscris pe fi rul logic de upstream petrolier. Suita prezentărilor, a dezbaterilor s-a realizat într-o congruenţă de probleme care fac parte din tematica curenta a lumii energetice. Au fost aduse în discuţie, cu precădere, situaţia gazelor naturale, ca purtător primar de energie cu pondere importantă în balanţele de consum energetic, frământările, controversele şi vulnerabilităţile de pe diversele paliere ale industriei gaziere. Subiectele prezentate s-au racordat la domeniile specifi ce, de la resurse rezerve, la exploatare-producţie, transport, consum, securizare, efi cientizare.

♦ În domeniul resurselor de gaze, s-a reţinut faptul că declinul natural al zăcămintelor în exploatare şi cuantumul de noi rezerve preconizate a fi descoperite nu pot acoperi şi susţine cererile de consum intern. România rămâne în continuare tributară importurilor de gaze. După unele prevederi, creşterea în viitorii zece ani a consumului de gaze cu 50% nu va putea fi acoperită din resursele interne ale subsolului.

Concesionarii din România, angajaţi în explorarea şi exploatarea resurselor de gaze, probabile-posibile şi dovedite, sunt implicaţi în

programe de cercetare geologică spre adâncimi mai mari. De asemenea, pentru resursele de gaze din categoria neconvenţionale sunt în desfăşurare programe cu rezultate promiţătoare, bazate în special pe forajul orizontal.

♦ În domeniul exploatării zăcămintelor de gaze, rezultate bune au fost consemnate în utilizarea de tehnologii moderne, de optimizare a curgerii gazelor din găurile de sondă. Ele vor contribui în mod direct la creşterea factorilor fi nali de recuperare spre nivele de 80-85% din rezerva originală.

Numai pentru Romgaz rezervele de recuperat în viitor ar însemna circa 300 miliarde de mc.

♦ Pentru transportul gazelor, atât în reţeaua regională a câmpurilor gazeifere, cât şi în reţeaua magistrală, în procesele de exploatare a conductelor au fost introduse sisteme de operare care vizează utilizarea mai elevată a energiilor cinetice pe care le oferă presiunile naturale de zăcământ.

♦ O preocupare ce se afl a într-o dinamică crescătoare este legată de stocajul subteran al gazelor. România dispune în prezent de opt depozite subterane, localizate în zonele centrale ale ţării, Transilvania, în estul şi în sudul ţării. Companiile de specialitate, Romgaz şi Petrom au în studiu extinderi de noi capacităţi. S-a reţinut că stocajul subteran de gaze constituie un suport de echilibru pentru acoperirea vârfurilor sezoniere de consum intern. Totodată, capacităţile interne pot fi folosite şi ca rezerve tampon, de intervenţie, pentru gazele care tranzitează Romania.

♦ În transportul magistral al gazului natural, competiţia între gazoduct şi LNG este în plină dezvoltare. România nu se afl ă decât în faza unui studiu de fezabilitate pentru utilizarea LNG ca alternativă la importurile viitoare de gaze. Avantajele pot fi de natură tehnico-economică, ce nu se pot disocia de aspectele, impacturile geostrategice. În competiţia deschisa dintre LNG şi Gazoduct, la RTF 4 nu au fost puse în discuţie şi programele GTL (Gas To Liquid). GTL este deja pe drumul dezvoltării în cadrul companiilor externe, cu tehnologii avansate de studiu şi proiectare.

1 august 2010

Ing. Constantin CĂPRARUPetroleum Geologist Analyst Exploration-

Development-Geoeconomics


Personalitati

Cu puţine zile în urmă, o ştire nefastă a umplut de mâhnire inimile celor care i-au fost prieteni, colegi sau colaboratori: decesul doctorului docent în geologie DUMITRU PARASCHIV.

Îl ştiam suferind de câtăva vreme de implacabilele şi neiertătoarele tare ale vârstei care ne pândesc pe fi ecare şi care ne atacă pe toţi, în forme mai blânde sau mai aspre. Dar Dumitru Paraschiv s-a stins prea repede… nemeritat de repede! Un cinic spunea cândva că viaţa e drumul spre moarte. Slabă consolare atunci când e vorba de persoana proprie sau de una foarte apropiată.

Dar… cine a fost Dumitru Paraschiv? Să ne reamintim.

Slobozia Conachi este o comună mare din judeţul Galaţi, străbătută de şoseaua judeţeană ce duce de la Galaţi la Costache Negri şi mai departe spre miazănoapte; Pechea e în coasta ei, la doar 5 km. Câmpul întins care o împresoară pe toate părţile, uşor vălurit de prelungirile sudice ale unor dealuri de eroziune fl uvială (Dealul Bârgăului, Movila Ciuperca ş.a.), este scăldat de apele Suhurluiului, afl uent pe stânga al râului Bârlad, curgând nehotărât, când bogat, când fi rav, pe o vale largă.

Întotdeauna satul a fost populat cu oameni harnici, cinstiţi, generoşi, blânzi, tipul moldoveanului zugrăvit în atâtea producţii artistice şi literare – legende, cronici, romane – ale marilor noştri povestitori.

În această aşezare a văzut lumina zilei Dumitru Paraschiv într-a 22-a zi a lui Florar din 1926. Părinţi îi erau Maria şi Nicolae, ţărani chivernisiţi, care ştiau bine rosturile pământului; să răstoarne brazda plugului; să mânuiască cu iscusinţă coasa, secera, sapa pentru a stoarce roada bogată a binecuvântatului ogor. Aşa îşi încropiseră o gospodărie frumoasă, în vite de povară, cu păsăret de curte, cu tot ceea ce trebuie pentru un trai omenesc. Parcă îl vedem pe micul Dumitru, cel încă nedus la şcoală, sau care abia a început să buchisească alfabetul, mergând cu vitele la păscut sau ajutându-şi părinţii la câmp, muncind cot la cot cu dânşii, pe arşiţa soarelui, sub ploaia pătrunzătoare sau în sufl area vântului aspru. Căci în acele vremuri copiii sătenilor încă de mici deprindeau munca câmpului, meşteşugul cultivării petecului de pământ, al creşterii vitelor şi al lucrului în gospodăria părintească. O, tempora! O, mores!

La şcoala din satul natal fragedul Dumitru a descifrat litera tipărită, de care a prins mare drag. Şi a înţeles că ursitoarele l-au dăruit cu dragostea faţă de carte, dar şi cu ambiţia de a învăţa şi de a cunoaşte cât mai multe lucruri folositoare din carte. Aşa că, isprăvind primul ciclu de învăţătură, în anul începerii celui de-al doilea război mondial tânărul a luat drumul Galaţiului. Aici s-a înscris la Liceul „Vasile Alecsandri”, liceu cu tradiţie, unde a concurat pentru un loc de elev în clasa I. A reuşit şi a înţeles că i s-a deschis

D U M I T R U PA R A S C H I V: D U M I T R U PA R A S C H I V:

OMUL ŞI OPERA SAOMUL ŞI OPERA SA(1926 - 2010)

34

Personalităţipoarta prin care el poate pătrunde, cu încredere, în câmpul larg, nemărginit al ştiinţelor.

Opt ani mai apoi, în 1947, absolventul Liceului „Vasile Alecsandri” şi-a îndreptat privirea spre Universitatea din Iaşi, citadela şcolii superioare din Moldova. S-a înscris pentru concursul de admitere la Facultatea de Geologie şi Geografi e şi a repurtat succes. De ce la această facultate şi nu la alta? Poate că a fost urmarea unei răbufniri a dragostei lui faţă de pământul pe care l-a călcat în copilărie, pe câmpurile, pe dealurile, pe luncile, prin zăvoaiele care împodobeau meleagurile covurluiene natale.

Patru ani mai târziu, Dumitru Paraschiv a absolvit în mod strălucit cursurile universitare şi îndată el a părăsit locurile de baştină, stabilindu-se hăt, departe, tocmai în nord-vestul Munteniei, unde s-a angajat ca geolog la una dintre schelele de petrol nou înfi inţate, anume Cobia – Dâmboviţa. De acum, drumul lui Dumitru Paraschiv a devenit precis, lipsit de echivoc: petrolul.

Curând, tânărul diplomat a ajuns şeful serviciului geologic şi inginerul-şef al schelei.

Viaţa de şantier, aspră, cu durităţile şi neajunsurile ei l-au călit şi l-au pregătit pentru confruntările grele care vor veni, inevitabil, în aspiraţiile şi în eforturile sale de a obţine realizări concrete importante în ceea ce întreprinde.

În anii 1953-1954, tânărul petrolist a ocupat funcţii de seamă la Trustul Petrolului Piteşti (cu sediul, iniţial, la Târgovişte), anume şef al serviciului geologic şi apoi inginer-şef. În această calitate aria sa de activitate s-a extins într-o mare întindere, de la Valea Ialomiţei la vest de Olt (Bădeni). Pe atunci, acest trust cunoştea o dezvoltare accentuată.

De aici, Dumitru Paraschiv a urcat noi trepte în ierarhia geologilor petrolişti, graţie calităţilor lui demonstrate fără tăgadă: înaltul profesionalism, înalta capacitate de muncă, perseverenţa, luciditatea, spiritul organizatoric şi de conducere a colectivelor de geologi. A fost numit director adjunct, director tehnic şi apoi director general al Direcţiei Geologice din minister. A devenit, astfel, din punct de vedere organizatoric, şi nu numai, geologul din fruntea ierarhiei petroliştilor, coordonator al activităţii de descoperire a zăcămintelor de petrol şi de gaze pe teritoriul întregii ţări. Tot directorului general

îi reveneau şi sarcini precise privind activităţile geologice pentru exploatarea ştiinţifi că a petrolului în schelele de extracţie.

Ultima parte a activităţii (1977-1988) a fost prestată la Institutul de Cercetări pentru Petrol, în calitate de cercetător ştiinţifi c gradul I.

Cu toate că obligaţiile de serviciu îi ocupau tot timpul, Dumitru Paraschiv a găsit, totuşi, resurse pentru a elabora două teze de doctorat, fi ind singurul geolog de petrol care a înregistrat o asemenea performanţă. Prima teză introduce în literatura ştiinţifi că-geologică românească o linie care nu fusese abordată de nimeni în ţara noastră, la graniţa dintre geologie şi geografi e. Lucrarea a fost susţinută la Universitatea din Cluj (1962). A doua lucrare este ancorată într-o problemă geologică de prim ordin privind Platforma moesică, pe care a soluţionat-o la nivelul cel mai înalt. Teza a fost susţinută la Universitatea din Iaşi (1972).

După ce a obţinut cele două titluri ştiinţifi ce de doctor în geologie, Dumitru Paraschiv a solicitat şi a susţinut docenţa la Universitatea Bucureşti, pe care comisia de examinare i-a acordat-o cu felicitări.

Dumitru Paraschiv a devenit un mare nume în geologia petrolului în urma rezultatelor deosebite obţinute de el în toate funcţiile pe care le-a deţinut. Dacă la început munca sa privea doar arealul unei schele, mai apoi domeniul său de activitate s-a extins la jumătatea estică a unui mare bazin petrolifer (Depresiunea getică), iar după aceea în sfera sa de activitate geologică petrolieră s-a afl at întregul teritoriu al ţării. În calitatea de director general în minister, Dumitru Paraschiv a condus şi orientat cercetarea pentru hidrocarburi la nivel naţional timp de 28 ani. Nu a existat niciun bazin sedimentar în graniţele ţării, inclusiv în zona acvatorială, care să nu fi fost în vizorul său şi în care să nu fi programat lucrări de cercetare pentru descoperirea petrolului şi gazelor. În acest fel, Dumitru Paraschiv a descoperit, personal sau în colaborare cu alţi geologi, circa 100 zăcăminte de-a lungul celor peste 40 de ani de activitate.

Doctorul Dumitru Paraschiv este cunoscut şi prin cele aproape 400 de lucrări de specialitate, dintre care 135 au fost publicate în ţară şi în străinătate, având o bază ştiinţifi că solidă. Dintre lucrările publicate merită, fără îndoială,


Personalitatisă fi e amintite cele două sinteze ce privesc: una, zăcămintele de petrol şi gaze din România (1975, 1978) şi alta, Platforma moesică (1979). Lucrările nepublicate sunt rapoarte geologice-tehnice de întreprindere, abordând tematici mai restrânse, localizate, punctuale.

Temporar, doctorul D. Paraschiv a fost solicitat să presteze activităţi de expertiză geologică petrolieră în multe ţări europene, africane şi asiatice. Totodată, el a participat la numeroase reuniuni ştiinţifi ce internaţionale ca reprezentant al României (congrese, simpozioane, mese rotunde), unde a prezentat comunicări. La unele dintre aceste reuniuni D. Paraschiv a fost desemnat preşedinte sau vice-preşedinte. Astfel şi cu aceste prilejuri el a devenit cunoscut la Moscova, Sofi a, Belgrad, Budapesta, Berlin, Atena, Paris, Haga, Londra, Oklahoma etc.

Pentru activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute, Dumitru Paraschiv a primit Premiul de Stat în anul 1962 şi Premiul Academiei Române în anul 1976. Tot ca semn al unanimei recunoaşteri, Dumitru Paraschiv a fost ales membru în Comitetul Ştiinţifi c al Congreselor Mondiale ale Petrolului, recompense care acoperă doar o parte din meritele omului de ştiinţă şi ale practicianului geolog petrolist Dumitru Paraschiv.

Iată, în sumar, câteva repere privind pe Dumitru Paraschiv, omul şi opera sa, fără pretenţia de exhaustivitate.

Dumitru Paraschiv a fost o personalitate cu trăsături de caracter de înaltă clasă. La el munca stăruitoare, neprecupeţită, fără răgaz a fost una dintre coordonatele vieţii: dorinţa arzătoare de autoperfecţionare, de a-şi forma o bază ştiinţifi că autentică, solidă l-a animat clipă de clipă; disciplina, exigenţa personală şi faţă de colaboratori au fost crezul de la care nu s-a abătut niciodată.

Doctorul Dumitru Paraschiv a avut o viaţă de familie ireproşabilă, caracterizată printr-o atmosferă pură, nepoluată, pe care soţia şi colega sa, doamna Cornelia Paraschiv, a ştiut să o închege, contribuind la asigurarea liniştii şi a calmului care trebuie să stea „at the back of the study”.

Cel ce scrie aceste rânduri a fost întrebat despre locul pe care Dumitru Paraschiv îl ocupă în marea colectivitate a geologilor români de petrol.

Răspunsul poate fi dat luând în consideraţie mai multe criterii. Dar, oricum, nimeni nu poate avea pretenţia că ierarhizarea personalităţilor dintr-un domeniu oarecare, aşa cum o înţelege el, este cea care exprimă adevărul.

Cu toate acestea, dacă avem în vedere numărul lucrărilor personale publicate sau nepublicate (de arhivă), întâietatea ar reveni lui Dumitru Paraschiv.

Dacă ne referim la rezultatele concrete în domeniul geologiei petrolului obţinute de marii oameni de ştiinţă, de la Ludovic Mrazec până astăzi, ar trebui să reţinem că Mrazec este adevăratul deschizător al zonei cutelor diapire (Muntenia centrală) ca provincie petroliferă importantă; Gh. Munteanu Murgoci a semnalat potenţialul petrolifer al depresiunii getice; Ion Atanasiu a indicat petroliştilor că substratul Pânzei de Tarcău (Flişul extern) ascundea frumoase perspective de petrol; Iulian Gavăţ a inoculat în mintea petroliştilor ideea că o provincie petroliferă interesantă poate fi Câmpia de Vest (panonică); Augustin Vancea este deschizătorul Bazinului gazeifer transilvan; Dumitru Paraschiv, urmând linia de conduită a lui Nicolae Grigoraş şi Ion Pătruţ, este cel care a pus în valoare Platforma moesică. Comentariile sunt de prisos.

Doctorul docent Dumitru Paraschiv a fost un strălucit geolog petrolist, care poate constitui un model de muncă şi de viaţă pentru noi, tinerele generaţii ale acestei bresle. El demonstrează că, prin muncă neobosită, voinţă, disciplină, fi ecare poate atinge culmi nebănuite şi poate trăi satisfacţii deosebite.

Să ne înclinăm cu adâncă evlavie în faţa celor care au ilustrat cel mai bine, prin valoarea rezultatelor, cercetarea geologică petrolieră în ţara noastră, din clasa cărora a făcut parte şi Dumitru Paraschiv.

Prin regretabila trecere în nefi inţă a doctorului Dumitru Paraschiv s-a închis un capitol din istoria petrolului românesc, în care s-au înscris rezultatele de excepţie ale unui om. Dar şi cartea şi omul care a scris-o vor rămâne în memoria noastră. Nu întotdeauna moartea este dispariţie; uneori ea înseamnă neuitare!

Prof.dr. Valeriu STĂNESCU

36

Personalităţi

Am cunoscut familia Pătruţ în anii 1969-1971, cu ocazia unor vizite pe care le-am făcut în apartamentul lor din str. Luca Stroici. În acea perioadă am fost coleg de serviciu (la Institutul de Geofi zică Aplicată) cu fi ul lor, Ştefan, inginer geofi zician, pe care l-am apreciat în mod deosebit, fi ind un cercetător eminent, cu o pregătire profesională de excepţie. Din păcate, după aceşti ani a părăsit domeniul geofi zicii unde ar fi putut contribui cu rezultate originale în cadrul studiilor seismice. Tatăl, doctorul Pătruţ, era o persoană încântătoare, cu o vorbă pitorească, moldovenească, calmă, care inspira bunătate. Nu am discutat cu dânsul probleme de specialitate, geologice sau geofi zice, noi fi ind mult prea tineri şi neştiutori faţă de nivelul şi experienţa dânsului. Nu l-am mai revăzut de atunci şi, mult mai târziu, prin anul 1998, am citit un interviu pe care i l-a luat geologul Ion C. Bucur în 1989, din volumul Pagini din istoria geologică a României. Evoluția cunoașterii, contribuții, oameni, fapte, întâmplări. De aici am extras unele date biografi ce ale celui ce a fost dr. geolog Ioan Pătruţ.

S-a născut pe 18 octombrie 1913 în cătunul Valea Albă, com. Tupilaţi (jud. Neamţ); de pe prispa casei părinţilor săi se vedea valea unde Ştefan cel Mare a dat cunoscuta bătălie cu turcii. Tatăl său era notar şi au fost cinci fraţi, dintre care, în 1989, mai trăiau patru. Studiile liceale le-a urmat la Roman, iar cele universitare la Iaşi, la Facultatea de Ştiinţe Naturale, pe care a absolvit-o în 1935. În 1936, profesorul Ion Atanasiu l-a oprit la facultate ca asistent, după care a fost angajat la Societatea „Steaua Română” (până în 1948). În 1947 obţine titlul de „doctor în geologie” cu lucrarea privind geologia şi tectonica regiunii Vălenii de Munte–Cosminele–Buştenari, publicată în 1955 în Anuarul Comitetului Geologic. A activat la Petrolifera Muntenia (1948-1950), după care, în 1950, a lucrat la Sovrompetrol (la Bucureşti), fi ind numit geolog principal la sectorul prospecţiuni-explorări (geolog şef era N. Grigoraş), avansând apoi pe postul de şef serviciu geologic şi geolog şef.

După desfi inţarea Sovrompetrolului, trece în Ministerul Petrolului şi este numit director ştiinţifi c al Institutului de cercetări şi proiectări pentru petrol şi gaze (din str. Toamnei); ulterior, devine şef de secţie la acelaşi institut, ocupându-se în ultima perioadă a activităţii de problemele geologice ale platformei continentale a Mării Negre.

A fost partizanul existenţei acumulărilor de ţiţei în Platforma Moesică, în special după descoperirea în 1956 a zăcământului de la Ciureşti, moment în care s-a produs o intensifi care a prospecţiunilor geologice

şi geofi zice şi a forajelor de explorare în această arie tectonică. A susţinut ideea posibilelor zăcăminte în depozitele mezozoice şi paleozoice, în special la est de meridianul Bucureşti (longitudine 26o E), fapt dovedit de explorările ulterioare. În perioada 1961-1967 (în colaborare cu alţi geologi petrolişti cunoscuţi, cum ar fi : N. Grigoraş, D. Paraschiv, M. Popescu, C. Teodorescu, I. Petrişor, O. Dicea) a publicat şi prezentat o serie de lucrări privind stadiul cunoaşterii şi evoluţiei geologice a Platformei Moesice. Trebuie să amintim comunicarea făcută cu acest subiect la Congresul al V-lea al Asociaţiei Geologice Carpato-Balcanice de la Bucureşti din 1963 şi de la Congresul al VII-lea de la Sofi a din 1965. Împreună cu Dumitru Paraschiv elaborează şi prezintă, la Belgrad, la Congresul al VIII-lea al aceleiaşi asociaţii din 1967 lucrarea referitoare la studiul geologic al pre-Tortonianului din Transilvania. Studiază structurile diapire şi modul lor de formare (1973), ştiindu-se că acestea au legături cu acumulările de ţiţei şi gaze din unele regiuni tectonice ale României.

Arhiva Ministerului Petrolului (MMPG) conţine numeroase memorii, studii şi rapoarte geologice privind activitatea de explorare desfăşurată pe diferite structuri din România, toate întocmite de dr. I. Pătruţ. Împreună cu C. Barbu, I. Marinescu, C. Motaş şi T. Ichim a elaborat (1969) studii şi cercetări privind dezvoltarea forajului geologic de mare adâncime, pentru descoperirea unor noi zăcăminte de hidrocarburi. Lucrarea (93 pagini) abordează problema în cadrul celor mai importante unităţi structurale ale ţării. În 1970 a efectuat un studiu geologic complex al platformei continentale a Mării Negre (împreună cu C. Barbu şi D. Paraschiv).

Cu aproximativ acelaşi colectiv de cercetare (D. Paraschiv, T. Dăneţ, N. Balteş, C. Motaş) publică, în 1983 (în Anuarul Institutului de Geologie și Geofi zică), un studiu geologic asupra Deltei Dunării.

S-a pensionat după 51 de ani de cercetare geologică (probabil în 1986) încununată cu succese, atât în ţară, cât şi în străinătate, prin descoperirea de noi zăcăminte de ţiţei şi gaze. A fost recompensat cu ordine ştiinţifi ce naţionale şi străine (din Tunisia şi Somalia) pentru contribuţiile aduse în activitatea de explorare geologică, soldată cu descoperirea multor zeci de milioane tone de ţiţei.

Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU

cunoscut familia Păătruţ în anii 1969-1971, cu

Dr. geolog IOAN PĂTRUŢDr. geolog IOAN PĂTRUŢ(1913 - 1993)


Info

Începutul secolului XX a fost pentru România o perioadă benefi că de dezvoltare socială şi economică în acord cu alte societăţi europene occidentale. Lucrul acesta s-a manifestat şi în planul ştiinţei şi al cercetării ştiinţifi ce ce au vizat subsolul ţării, bogat în diverse substanţe minerale, minereuri, atât de necesare economiei, în general, cât şi industriei autohtone în special. Implicarea statului român, prin instituţii specializate, a marcat un pas important în această direcţie, după ce în cursul secolului XIX cercetarea geologică pe teritoriul ţării s-a făcut de geologi şi ingineri de mine aparţinând Institutelor Geologice din Berlin, Viena şi Budapesta. Înfi inţarea Institutului Geologic al României în anul 1906 a constituit un eveniment ştiinţifi c remarcabil al începutului de secol; acesta a fost al doilea institut destinat cercetării din ţara noastră (după Institutul Meteorologic), alăturându-se celor deja existente în Austria, Germania, Anglia, Ungaria şi Rusia (Rădulescu, 2006).

După cum se ştie, primul director al Institutului a fost profesorul Ludovic Mrazec care a direcţionat, cu o înaltă competenţă profesională şi dăruire, cercetarea geologică pe teritoriul Regatului României şi apoi al României Mari. Evocările din 1967, cu ocazia comemorării a 100 de ani de la naşterea profesorului, făcute de personalităţi de seamă ale Geologiei româneşti – G. Macovei, A. Codarcea, V. Ianovici, D. Rădulescu –, au scos în evidenţă personalitatea deosebită a celui care timp de peste 50 de ani a dominat viaţa ştiinţifi că şi

universitară românească. Apreciat de conducerile politice şi de specialiştii vremii, a făcut parte din diferite comisii ofi ciale şi asociaţii profesionale, în cadrul cărora a militat neobosit pentru promovarea Geologiei româneşti şi inventarierea bogăţiilor minerale ale subsolului, atât de necesare dezvoltării economiei. Contribuţiile sale originale, spiritul său luminat şi neobosit de cercetător fecund îl înscrie în galeria marilor noştri înaintaşi şi i-a asigurat un loc de cinste în panteonul ştiinţei româneşti (Rădulescu, 2006).

Acad.prof. Ludovic Mrazec a fost preocupat de studiul zăcămintelor de petrol, de geneza acestora, fi ind susţinătorul teoriei organice a hidrocarburilor, a migraţiei petrolului şi a sării prin diapirism (Ianovici, 1968). În discursul său de recepţie de la Academia Română din 1907 s-a referit la Despre formarea zăcămintelor de petrol din România şi, mai târziu, în 1921, în lecţiile ţinute la Sorbona a expus concepţia sa asupra genezei petrolului şi a zăcămintelor lui. A acordat prioritate şi cercetărilor pentru cărbuni, care s-au desfăşurat în bazinul Jiului superior, în Sarmaţianul de la Ţebea şi Pliocenul de la Borsec. Studiile efectuate au permis creşterea rezervelor de cărbuni şi publicarea în 1932 a primei hărţi cu amplasarea bazinelor carbonifere cunoscute.

Pentru stimularea activităţii de descoperire a noi zăcăminte, L. Mrazec a creat în 1925 Secţia de Prospecţiuni geofi zice, organizată în trei compartimente: Prospecţiuni, Avize legale şi

Dr.ing. Florin A. RĂDULESCU Dr.ing. geofi zician Dragomir V. ROMANESCU

85 de ani de cercetări geofizice româneşti85 de ani de cercetări geofizice româneştipentru hidrocarburi şi substanţe minerale utile pentru hidrocarburi şi substanţe minerale utile

(Partea II)

Abstract: In this second part the authors are presenting some important results of gravity, electric

and electromagnetic, radiometric and remote sensing techniques investigations for discovery of hydrocarbons and mineral ores.

38

InfoStatistică minieră (Ghiţulescu, Popescu, 1987, 1996). În cadrul secţiei nou-înfi inţate, Iulian Gavăţ se ocupa de prospectarea zăcămintelor de petrol, iar Toma Petre Ghiţulescu de prospectarea minereurilor.

Dacă în partea I a articolului de faţă s-au evidenţiat unele dintre cele mai importante contribuţii originale şi cu implicaţii economice ale prospecţiunilor seismice şi magnetometrice, în această partea a II-a se vor aborda celelalte metode geofi zice.

Prospecţiunile electrometrice au furnizat informaţii utile asupra unora dintre zăcămintele de minereuri. Chiar de la început, acestea au acompaniat studiile magnetice sau au urmărit în exclusivitate obiective geologice cu importanţă economică, la care alte metode geofi zice nu au avut succes. După cum s-a menţionat în partea I, primele cercetări geofi zice în cadrul noii secţii înfi inţate la Institutul Geologic au fost cele întreprinse în 1927 în Dobrogea, la Altân Tepe. În afara măsurătorilor magnetice (componenta verticală a câmpului magnetic), experimentele geofi zice au constat şi din măsurători electrice de polarizaţie naturală. Cercetările s-au continuat şi în 1928, cu care ocazie s-a evidenţiat prezenţa unor corpuri mineralizate cu conductibilitate ridicată. Cu ocazia Semicentenarului Prospecțiunilor geofi zice românești din anul 1975, T.P. Ghiţulescu şi I. Gavăţ au menţionat rezultatele acestor prime studii experimentale. În cadrul aceleaşi comunicări făcute de cei mai sus amintiţi se specifi că şi faptul că ing. Mircea Socolescu a perfecţionat aparatura electromagnetică, aplicând-o şi în terenuri cu strate orizontale, în zone platformice sau în zona zăcămintelor de sulfuri metalifere de la Rodna Veche şi Cavnic, unde s-au obţinut rezultate promiţătoare (Romanescu, 1993).

Primele rezultate pozitive obţinute au recomandat prospecţiunile electrometrice ca „metodă directă” de localizare a zăcămintelor de pirită, calcopirită, pirotină şi alte sulfuri conductoare. În condiţii favorabile se pot contura fi loanele de cuarţ şi acumulările de grafi t (Gavăţ, Botezatu, Visarion, 1973). În unele cazuri, electrometria ca „metodă indirectă” poate detecta zonele mineralizate cu Cu, Zn, Pb, Au, Ni, Cr şi fi er. Cele mai efi ciente metode sunt: a potenţialului natural, a potenţialului provocat (indus), a liniilor echipotenţiale în curent continuu şi alternativ, a inducţiei de tip Turam şi Slingram, a umbrei electromagnetice, sondajele electrice verticale (SEV) şi profi larea electrică (Botezatu et al., 1976).

Importanţa dată prospecţiunilor geofi zice este relevată şi de introducerea de către prof. T.P. Ghiţulescu în cursul de „Zăcăminte metalifere şi prospecţiuni” (din 1927) a unui capitol intitulat Teoria și aplicarea prospecțiunilor geofi zice, care reprezintă primul curs de prospecţiuni geofi zice ţinut în România, la Şcoala Politehnică din Bucureşti (Romanescu, 1993).

În cele ce urmează se vor aminti unele dintre succesele prospecţiunilor electrometrice la detectarea concentraţiilor metalifere ce se manifestă prin contraste mari de rezistivitate electrică faţă de rocile în care sunt cantonate.

Astfel, în zona Moldova Nouă, cercetările electrometrice au condus la descoperirea de noi sectoare mineralizate, cu sulfuri complexe şi, subordonat, magnetit (Vâjdea, Stoica, 1968). Metoda polarizaţiei naturale a evidenţiat anomalii de minim, corespunzătoare zonelor mineralizate (constituite preponderent din pirită) plasate la contactul corpului banatitic cu formaţiuni calcaroase. Tot în Banat – sectorul Pătârş – prospecţiunile electrometrice (polarizaţie naturală, metoda rezistivităţii aparente, metoda potenţialului provocat) au localizat mai multe zone mineralizate cu sulfuri metalice (pirită, calcopirită) de natură hidrotermală.

Magmatitele banatice din regiunea Reşiţa–Moldova Nouă s-au dovedit importante prin conţinutul în cupru; acumulările de sulfuri sunt cantonate în skarnele cu granaţi, de la contactul banatitelor cu rocile carbonatice. S-au raportat anomalii ale rezistivităţii aparente (generate de mineralizaţii) în sectoarele Valea Mare, Florimunda şi Ogaşul Băieşului (Vâjdea, Stoica, 1968).

Unele rezultate pozitive s-au obţinut de studiile electrometrice efectuate în patrulaterul aurifer din Munţii Apuseni (Munţii Metaliferi); astfel, ing. Florin Scurtu (1961) a cartat o anomalie de polarizaţie naturală (PN) deasupra unui stock de pirită auriferă din zona Baia de Arieş.

Aplicarea metodelor electrometrice (de potenţial natural şi cea a rezistivităţilor) în Munţii Parâng şi Munţii Căpăţânei au evidenţiat anomalii negative de potenţial natural generate de acumulări de grafi t sau şisturi grafi toase (I. Stoica, M. Stoica, 1961).

Şi în cazul zăcămintelor de baritină, cuarţ şi pegmatite, prospecţiunea electrometrică s-a dovedit efi cientă la identifi carea acestora, prin conturarea anomaliilor de maxim de rezistivitate aparentă; un exemplu ar fi cele din zona Movila Săpată (jud. Tulcea), care marchează prezenţa fi loanelor de baritină, legate genetic de complexul porfi relor cuarţifere (M. Simionescu, E. Simionescu, 1971).


InfoProfi larea electrică şi sondajele electrice

verticale (SEV) au obţinut rezultate bune la identifi carea unor acumulări reziduale de mangan din vestul Munţilor Apuseni (zona Vascău–Moneasa); concentraţiile metalifere au fost sub forma unor lentile şi strate neregulate, ce s-au manifestat printr-un contrast important de rezistivitate electrică între complexul unor argile reziduale (unde sunt plasate mineralizaţiile) şi calcarele titonice (T. Bărbat, 1950; N. Petrulian, 1951). Dacă zăcămintele de mangan sunt asociate cu minerale de fi er, cercetările magnetometrice au condus la rezultate bune, cum a fost cazul lucrărilor din Munţii Lăpuşului – zona Răzoare – unde, pe baza acestor măsurători, s-a conturat un zăcământ de mangan, dar fără perspective economice (Cristescu et al., 1963).

Un alt domeniu în care prospecţiunile electrometrice au obţinut informaţii utile a fost acela al zăcămintelor de bauxită din Munţii Pădurea Craiului (Gavăţ et al., 1973). Datele electrometrice se referă la relieful calcarelor titonice (situate sub placa calcarelor neocomiene), pe care repauzează lentilele de bauxită, ce se manifestă prin maxime ale rezistivităţii aparente (Scurtu, 1961).

Nu putem încheia această succintă trecere în revistă a principalelor succese ale prospecţiunilor electrometrice fără a menţiona contribuţiile teoretice şi aplicative originale ale academicianului profesor Sabba S. Ştefănescu (1902-1994). Alături de Toma Petre Ghiţulescu, Iulian Gavăţ, Mircea Socolescu şi Theodor Bărbat s-a numărat printre „părinţii fondatori” ai Geofi zicii româneşti. Astfel, în anii 1927-1928, tânărul şi entuziastul angajat al Institutului Geologic Sabba Ştefănescu, cu ajutorul pregătirii sale fi zico-matematice de excepţie, rezolvă ecuaţiile diferenţiale ale liniilor de câmp magnetic în aer şi în sol ale unui emiţător AB, în cazul unui teren omogen şi izotrop. Aceste prime rezultate teoretice formează obiectul a două note prezentate la Academia Română şi îi asigură o bursă la Paris. Aici, împreună cu fraţii Schlumberger, rezolvă problema mediului cu n strate (de grosimi şi rezistivităţi diferite) şi publică în 1930 şi 1932 rezultatele acestor studii teoretice asupra distribuţiei potenţialului electric în jurul unei prize punctuale (într-un teren cu strate orizontale omogene şi izotrope) şi asupra prospecţiunilor electrice ale subsolului prin metoda sondajului electric vertical. Întors în ţară, Sabba Ştefănescu îşi continuă cercetările teoretice în următoarele direcţii: câmpul magnetic al unui emiţător rectiliniu alternativ de lungime mare (1933); teoria unui conductor plan în cazul unui emiţător alternativ

de lungime fi nită (1934); distribuţia câmpului electromagnetic indus de un subsol cu stratifi caţie orizontală (1934); asupra măsurării rezistivităţilor aparente prin metoda spirei circulare (1935); liniile câmpului magnetic al unui circuit fi liform (1936); fundamentarea teoretică a prospecţiunilor electromagnetice în curent alternativ de joasă frecvenţă (1936); teoria conductorului plan şi stările electromagnetice tranzitorii (1943); modele teoretice ale mediilor heterogene pentru metodele de prospecţiune electrică în curenţi staţionari (1950); câmpul magnetic al curenţilor electrici staţionari în medii heterogene alfa (1953) etc. Multe dintre aceste studii teoretice au avut aplicabilitate directă în activitatea curentă de prospecţiune prin metoda electrică sau electromagnetică. Astfel, pentru modelarea matematică a structurilor 3D de tipul mineralizaţiilor difuze (caz des întâlnit în natură), prof. Sabba Ştefănescu a imaginat mediile neomogene alfa, în care conductibilitatea electrică variază continuu de la un punct la altul. În prezent, datorită calculatoarelor electronice, modelarea matematică a distribuţiei câmpului electric cu ajutorul mediilor alfa poate fi aplicată în sistem tridimensional (Zugrăvescu, 1994).

Metoda fenomenelor electromagnetice tranzitorii (FEMT) reprezintă o altă aplicaţie practică a câmpului magnetic al unor emiţători inductivi în regim tranzitoriu, a cărui fundamentare matematică a fost schiţată de Sabba Ştefănescu încă din anii 1934 şi 1943 (Nabighian, 1984). Respectiva metodă poate fi aplicată ca tehnică efi cientă de prospecţiune în cazul unor corpuri mineralizate locale cu conductivitate ridicată (în comparaţie cu capacitatea de rezolvare a celorlalte metode geoelectrice cunoscute) (Stoica, 1990). Metoda FEMT poate selecta acumulările mineralizate masiv de cele cu minerale diseminate.

O altă metodă de prospecţiune geofi zică a fost cea gravimetrică, bazată pe evidenţierea contrastelor de densitate dintre diferitele zăcăminte de minereuri metalifere şi nemetalifere, precum şi cele de hidrocarburi, faţă de rocile în care sunt cantonate acestea.

După cum s-a mai spus, metoda gravimetrică a debutat prin măsurători cu balanţa de torsiune, executate în perioada 1928-1938, în Muntenia orientală, de prof. I. Gavăţ; respectivele lucrări au obţinut rezultate remarcabile menţionate de Visarion (2004), şi anume: conturarea masivelor de sare de la Floreşti şi Băicoi–Ţintea; extinderea spre est a anticlinalului pliocen Siliştea Dealului; identifi carea anticlinalelor Novăceşti, Filipeştii de Târg, Mărgineni, Haimanale, Viforâta–Teiş.

40

Info

În urma cercetătorilor respective s-au evidenţiat anomaliile gravimetrice de minim generate de anticlinalele cu sâmbure de sare; se menţionează aliniamentele de anticlinale diapire Ţintea–Băicoi–Floreşti şi Moreni–Gura Ocniţei.

După Congresul Mondial al Petrolului din 1937 de la Paris (şi chiar mai dinainte), balanţa de torsiune a început să fi e înlocuită de o aparatură modernă, şi anume de gravimetrele statice (Thyssen, Humble, Carter, Nörgaard), cu avantaje incontestabile faţă de aceasta. Măsurătorile au debutat în Muntenia şi Oltenia (1936-1939) şi s-au extins şi în alte unităţi structurale, Moldova sudică şi Depresiunea Pannonică (1943-1946). Lucrările au fost executate de societăţile „Astra Română” şi „Româno-Americană”.

În anii următori, M. Socolescu şi A. Esca (1948) prospectează gravimetric zona masivului de sare de la Ocna Mureşului (în vederea stabilirii extinderii acestuia), în zona Mediaş, în vederea testării metodei la conturarea structurilor gazeifere, în regiunea cutelor diapire din estul Depresiunii Transilvaniei (1949, Praid, Sovata), în zona Fălticeni–Gura Humorului şi pe marginea nordică a Platformei Moesice, între Olt şi Dâmboviţa (Visarion, 2004).

Trebuie subliniat faptul că, în timp, rolul cercetărilor gravimetrice pentru hidrocarburi s-a diminuat odată cu aplicarea şi evoluţia metodelor de prospecţiune seismică, cu o mai mare capacitate de descifrare a relaţiilor structurale la adâncimi mari şi în condiţii de complexitate tectonică (Visarion, 2004). După anul 1955, doar câţiva cercetători (dintre care menţionăm pe prof. L. Constantinescu, prof. R. Botezatu, M. Visarion, J. Andrei) au aplicat această metodă pentru cercetarea

structurilor de interes pentru hidrocarburi.Astfel, se execută lucrări gravimetrice în

Muntenia orientală, pe structurile petrolifere cunoscute geologic, cum ar fi anticlinalul Berca–Arbănaşi (L. Constantinescu, R. Botezatu, Ruxandra Ştefănescu, 1961), zona Pintenului de Văleni, în sectoarele Ruşavăţ, Moreni, zona Târgovişte–Pietroşiţa, sau regiunea cuprinsă între Valea Buzăului şi Prahova (1959-1964).

Importante contribuţii a avut dr. Marius Visarion în Carpaţii Orientali, unde structura geologică profundă a orogenului a constituit o piedică serioasă în interpretarea corectă a datelor geofi zice, furnizate de toate metodele, inclusiv de cea gravimetrică. Autorul citat, singur sau în colaborare, a realizat o serie de studii de sinteză, dintre care amintim cele destinate separării efectelor gravimetrice cu diverse grade de regionalitate (prin aplicarea unor procedee statistice). Pe baza acestora s-a conceput un program de cercetare cu sonde adânci, proiectate cu scopul descoperirii unor structuri adânci favorabile acumulărilor de hidrocarburi. Studiile respective au acoperit şi avanfosa Carpaţilor Orientali, cu importante concluzii privind structura acestui areal, precum

Model tectonic al zonei Floreşti-Băicoi, construit pe baza determinărilor cu balanţa de torsiune din anii

1928 şi 1929 (I.Gavăt, 1932)Legendă: 1a,b Romanian sup.,inf.; 2. Dacian; 3.

Ponţian; 4. Meoţian ; 5. Formaţiunea sării

Anomalia gravităţii din zona Balş, redată prin izolinii trasate la echidistanţă de 1 mgal (M.Socolescu,1949)


Infoşi raporturile cu Platforma Europei Orientale (Platforma Moldovenească) şi Platforma Scitică.

O altă unitate tectonică în care prospecţiunea gravimetrică a obţinut rezultate bune a fost Depresiunea Transilvaniei. Măsurătorile gravimetrice (executate de I. Gavăţ, M. Socolescu, A. Esca, 1947) au arătat faptul că anomaliile de minim nu pot fi explicate numai pe baza contrastului negativ de masă datorat sării, ci şi cupolei de gaze ce însoţeşte frecvent masivele de sare. S-au făcut măsurători pe domul de la Sărmăşel (unde, în 1909, sonda săpată aici a interceptat gaze) şi apoi la Bazna, Saroş, Cetatea de Baltă şi Ernei–Corunca (toate cu cupole de gaze situate deasupra domurilor de sare).

Cercetările gravimetrice regionale au permis localizarea a cca 180 masive de sare situate pe aria orogenului carpatic şi în Bazinul Transilvaniei (Visarion, 2004). Studiile geologice au plasat, în principal, formaţiunea saliferă în Aquitanian şi Badenian. Repartiţia masivelor de sare (ce se manifestă prin anomalii locale de minim gravimetric) a indicat posibilitatea urmăririi unor linii tectonice majore.

În lucrarea deja citată, Visarion (2004) face o analiză a rezultatelor obţinute de prospecţiunea gravimetrică în cadrul studiului structurilor eruptive neogene din Munţii Apuseni (Munţii Metaliferi), lanţul Harghita–Gurghiu–Călimani şi Oaş–Gutâi–Ţibleş. Dintre geofi zicienii angrenaţi în această activitate sunt menţionaţi: R. Botezatu, J. Andrei, C. Calotă, T. Cristescu, D. Popovici şi M. Suceavă.

Studiile gravimetrice au evidenţiat faptul că aparatele vulcanice neogene din zonele cercetate generează anomalii de maxim, de minim sau absenţa unor perturbaţii ale câmpului gravităţii,

funcţie de genul rocilor străpunse şi natura petrografi că a acestora şi a eruptivului respectiv (purtător de mineralizaţii metalifere).

În arealul Munţilor Metaliferi sunt citate anomaliile gravimetrice generate de următoarele aparate vulcanice: Breaza – zona Zlatna (Căruţaşu, Popovici, 1961; Calotă, Romanescu, 1963), Valea Hărmăneasa – zona Baia de Arieş (Andrei, Calotă, 1963) şi Făieragul Mare – zona Brad (Andrei et al., 1974).

În lanţul eruptiv Călimani–Gurghiu–Harghita, unde anomaliile gravimetrice sunt net diferite faţă de cele cartate în Munţii Metaliferi (ca urmare a gradului diferit de eroziune), au fost investigate structurile vulcanice de la Seaca – Munţii Gurghiu (Botezatu, 1967), Zebrac – Mermezeu (Suceavă, 1965; Suceavă et al., 1978) şi Şumuleu (Ioane, 1997).

Dintre acestea, structura Zebrac deţine un important potenţial metalogenetic; cercetările au condus la identifi carea unei mineralizaţii fi loniene de aur şi cupru asociate unui corp andezitic-dioritic. Vulcanul Şumuleu se manifestă printr-o anomalie de maxim (de circa 6 mgal); forajele executate aici au indicat prezenţa unei mineralizaţii cuprifere cu magnetit şi a uneia polimetalice (cu pirită, blendă, galenă, calcopirită) într-un corp andezitic cu amfi boli şi piroxeni.

Munţii Oaş–Gutâi, datorită potenţialului metalogenetic, a făcut obiectul a numeroase studii geofi zice, în special gravimetrice. Dintre acestea, menţionăm măsurătorile gravimetrice din zona aparatului vulcanic Piatra Şoimului (Popovici, Căruţaşu, 1963). Contribuţii remarcabile sunt conţinute în teza de doctorat a geofi zicianului Dumitru Ioane (1997), ce abordează o sinteză a cercetărilor geofi zice asupra eruptivului neogen timp de circa două decenii.

Interpretarea integrată a datelor gravimetrice şi magnetice s-a materializat într-o schiţă structurală a regiunii cu vulcanite neogene (R. Crahmaliuc, Anca Crahmaliuc, 1998), în care se remarcă falia crustală Dragoş Vodă şi o serie de corpuri plutonice.

Rocile banatitice (intermediare şi bazice), cu o largă dezvoltare în vestul României, au constituit obiectivul prospecţiunilor geofi zice cu rezultate bune. Acestea se manifestă prin anomalii gravimetrice de maxim. Un alt exemplu este anomalia gravităţii din sectorul Almaş–Sălişte din Munţii Drocei, unde eruptivul banatitic produce, însă, anomalii de minim, fi ind reprezentat de roci acide, în raport cu rocile pe care le străpung cu densităţi mai mari (Visarion, 2004).

Profi l de variaţie a anomaliei locale a gravităţii din sectorul Tazlău-Uture, în paralel cu secţiunea

geologică, elaborată de E.Hristescu (M.Visarion, 1970)Legendă: 1. Eogen; 2. Oligocen; 3.Miocen cu sare

42

InfoO altă arie în care s-au executat numeroase

studii geologice şi geofi zice a reprezentat-o zona masivului eruptiv alcalin de la Ditrău. Investigaţiile geofi zice (cele gravimetrice) au început în anii 1954-1955 prin măsurători regionale, efectuate de dr.ing. Marius Visarion, în regiunea Ditrău–Gheorghieni şi cercetări de detaliu în zona Jolotca. Prospecţiunile au evidenţiat trei anomalii regionale de maxim în sectoarele Jolotca, Ditrău şi Gheorghieni. Au urmat lucrări în perioada următoare, în anii 1958 şi 1963 (efectuate de M. Suceavă), în perioada 1970-1979 (F. Neacşu, T. Strugaru, D. Rusu şi alţii) şi anii 1984-1987, în acest ultim interval avându-se în vedere un program, geologic şi geofi zic, care să contureze noi zone de perspectivă (Visarion, 2004). Corelarea anomaliilor gravimetrice de maxim cu anomaliile magnetice a condus la o interpretare geologică a corpurilor de hornblendite ce le generează, ce au fost confi rmate de lucrările de explorare executate ulterior.

S-au executat prospecţiuni gravimetrice în bazine post-tectonice, cum ar fi Bazinul Streiului (M. Visarion, 1956-1957), Depresiunea Haţeg (M. Visarion, J. Andrei, 1956-1957) şi Depresiunea Ciucului (Şt. Airinei, C. Gheorghiu, M. Iancu, I. Ilie, 1965).

Extinderea aplicării cercetării gravimetrice s-a materializat în ultima perioadă printr-o serie de studii în subteran, în puţurile de extracţie şi în galeriile de exploatare şi explorare. Sunt citate lucrări în mina Ghelar (în zona zăcământului primar de sideroză), mina Valea Morii (zona Brad), Băişoara (Iara), Comăneşti, Gălean (Tg.-Ocna), mina Altân Tepe etc. Măsurătorile respective au furnizat informaţii importante asupra densităţii rocilor şi asupra extinderii în plan şi adâncime a corpurilor anomale mineralizate sau a celor constituite din complexe de roci cu densităţi diferite.

În încheierea acestor sumare consideraţii este necesar să menţionăm şi unele dintre contribuţiile teoretice româneşti la dezvoltarea cercetărilor gravimetrice, legate, în principal, de interpretarea geologică a datelor primare obţinute de aceste studii.

În acest context se înscrie elaborarea de L. Constantinescu şi R. Botezatu (1961) a unui procedeu simplu şi efi cient de continuare analitică în semispaţiul inferior a anomaliilor gravităţii. Procedeul s-a aplicat cu succes în problema determinării reliefului fundamentului cristalin (de exemplu, din unele zone ale Depresiunii Pannonice).

Radu Botezatu (1971) a contribuit la introducerea analizei Fourier, pentru îmbunătăţirea prelucrării şi interpretării datelor gravimetrice, prin elaborarea unui procedeu original de separare a surselor de anomalii (gravimetrice şi magnetice) printr-o fi ltrare numerică şi a unui procedeu direct de interpretare a datelor de-a lungul unui profi l.

Tot în direcţia separării surselor anomale se înscrie şi lucrarea (teză de doctorat) a prof. Constantin Calotă (1979), care a elaborat un procedeu original de determinare a numărului de surse. Acesta se bazează pe calculul valorilor transformatei Fourier a anomaliei respective pentru determinarea spectrului de amplitudine de la suprafaţă. Cercetările autorului menţionat sunt legate de convoluţia datelor gravimetrice în domeniul spectral, care au condus şi la rezolvarea problemei calculului potenţialului gravităţii din valorile anomaliei Bouguer.

Contribuţii originale a avut şi M. Ianăş (1970) în teza sa de doctorat în care prezintă un procedeu în care se utilizează programarea lineară în operaţia de estimare a anomaliilor regionale şi locale, a anomaliilor derivatelor câmpului gravităţii şi a anomaliilor continuate în semispaţiul inferior şi superior.

M. Ianăş şi C. Sava (1975) au abordat o problemă extrem de importantă legată de prelucrarea observaţiilor gravimetrice în zone cu relief accidentat, prin generalizarea problemei Dirichlet pe o suprafaţă de formă arbitrară.

Cercetările radiometrice se înscriu şi ele în ansamblul cercetărilor geofi zice pentru substanţe minerale utile şi chiar hidrocarburi lichide şi gazoase. Aceste studii au debutat la începutul secolului XX prin măsurători ale radioactivităţii naturale a apelor minerale, executate de D. Hurmuzescu (1904). Din 1926, G. Atanasiu se ocupă în mod sistematic de radioactivitatea apelor dulci şi minerale din diferite regiuni ale ţării. Determinările au constat în estimarea conţinuturilor de Radon (222) şi Radiu (226), cu care ocazie s-a făcut, pentru prima dată (1965), o corelaţie între structura geologică şi radioactivitatea apelor. Într-o lucrare din 1941, G. Atanasiu se referă la distribuţia regională a apelor radioactive pe teritoriul României. Ceva mai târziu (în 1954), acesta începe studiul sedimentelor (tufuri calcaroase) depuse de apele minerale, la Sângeorz, Anieş, Borsec, Geoagiu etc.

Referindu-ne la cercetările radiometrice cu obiectiv economic, trebuie să amintim măsurătorile experimentale (ale radiaţiei gamma naturală) pe structurile petrolifere Boldeşti, Floreşti–Băicoi–Ţintea, Podenii Vechi, Şuţa Seacă, Ţicleni şi altele


Info(E. Gohn, E. Brătăşanu, 1966). Autorii citaţi au cartat anomalii de minim pe aria structurilor menţionate. În Bazinul Transilvaniei (la Copşa Mică, Saroş, Bazna) nu s-au obţinut anomalii radiometrice pe structurile gazeifere. Autorii recomandă utilizarea combinată a mai multor metode radiometrice, geochimice şi chimice pentru detectarea directă a zăcămintelor de hidrocarburi (Visarion, 2004).

Un alt studiu radiometric s-a realizat în 1980 de M. Duicu, L.F. Pop şi Elisabeta Sitaru pe complexul vulcanogen-sedimentar al riolitelor dacitice cu sulfuri polimetalice de tip Muncelul Mic. S-a relevat existenţa unei corelaţii directe între conţinutul în plumb şi măsurătorile rezistivităţii gamma naturale, precum şi caracterul mai agitat al distribuţiei câmpului radioactiv deasupra orizontului productiv constituit din roci porfi rogene.

Investigaţiile radiometrice (ale radioactivităţii naturale) ale rocilor din lucrările miniere şi de foraj au reprezentat un instrument important în cercetarea geologică a minereurilor. Aceasta poate contribui la rezolvarea unor probleme, cum ar fi : identifi carea şi localizarea acumulărilor de substanţe radioactive energetice (U, Th), evidenţierea aurorelor de alteraţie hidrotermală,

care pot fi asociate cu mineralizaţii polimetalice şi auro-argentifere, conturarea indirectă a unor mineralizaţii de elemente rare, asociate cu minerale radioactive, şi îmbunătăţirea interpretării geologice a datelor radiometrice de suprafaţă, inclusiv corelarea suprafaţă-subteran etc.

În această direcţie, din anul 1984 s-a elaborat şi aplicat un program complex de cercetare radiometrică şi de susceptibilitate magnetică a lucrărilor de explorare în execuţie. Programul s-a desfăşurat în cadrul Institutului de Geologie şi Geofi zică, al Întreprinderii de Prospecţiuni Geologice şi Geofi zice (IPGG) şi al Întreprinderii de Foraj şi Lucrări Geologice Speciale (IFLGS).

Un exemplu remarcabil este studiul complex, magnetometric şi radiometric spectral efectuat în Munţii Metaliferi în vederea localizării unor mineralizaţii de tip „porphyry copper” din zona Remetea–Rovina, Tarniţa, Săcărâmb–Hodol etc. (J. Andrei, D. Ioane, I. Nedelcu-Ion, M. Roth, 1980; D. Ioane, G. Grabari, J. Andrei, 1985). Măsurătorile s-au executat cu un spectrometru gamma, tip GR-410, cu patru canale. Cercetările spectrometrice la sol s-au efectuat în anii următori în special în sectorul nordic al eruptivului neogen din Carpaţii Orientali (în Munţii Oaşului şi Munţii Ţibleş) (J. Andrei et al., 1994; Ioane, Andrei, 1993; Ioane, 1997). Trebuie să menţionăm că spectrometria la sol a fost introdusă în 1982 la Institutul de Geologie şi Geofi zică, odată cu achiziţionarea unei aparaturi Geometrics (Visarion, 2004). Studiile din Munţii Metaliferi (sectorul Săcărâmb–Hodol) au indicat faptul că concentraţiile în U şi Th ale diferitelor varietăţi de andezite depind de compoziţia lor mineralogică şi chiar de vârsta lor. Procesele de hidrotermalizare ale acestor roci produc o modifi care a raporturilor K/U şi K/Th, indicaţii utile la identifi carea unor sectoare afectate de aceste transformări, caracterizate prin anomalii potasice (Ioane, 1997). Pe această cale s-a reuşit evidenţierea unor fracturi fi loniene prezente în câmpul minier, indicaţii de utilitate practică, având în vedere dimensiunile reduse ale fi loanelor aurifere. Aureolele hidrotermale potasice, mult mai dezvoltate decât cele de U şi Th, au constituit indicii importante ale zonelor cu potenţial metalogenetic.

Trebuie amintit că măsurătorile radiometrice spectrale din subteran (în sectoarele de interes metalogenetic maxim) au stabilit metodologia optimă de studiu, în vederea obţinerii unei precizii ridicate a datelor privind conţinuturile de radioelemente naturale din subteran (Visarion, 2004).

Rezultatele prospecţiunii radiometrice din aria structurii Ţicleni, comparativ cu conturul zonei

productive (E.Gohn şi Elisabeta Brătăşanu, 1966)Legendă: 1.valorile radiometrice sunt reprezentate în procente, raportate la fondul y mediu; 2.aria cu

hidrocarburi; 3.media valorilor suprapusă pe traseul profi lului; 4.minim radiometric; 5.maxim radiometric

44

Info

Interpretarea geologică corectă a hărţilor câmpului de radiaţii gamma a impus unele prelucrări suplimentare, care au permis obţinerea unor hărţi fi ltrate. Procedeul de fi ltrare propus de R.Ş. Constantinescu şi Gh. Grecea (1984) permite calculul funcţiei de autocorelaţie în domeniul spaţial şi al frecvenţei, cu evaluarea densităţilor spectrale corespunzătoare acestor funcţii. Cu această metodă s-a obţinut o fi ltrare optimă a anomaliilor radiometrice.

Studiul platoului continental al Mării Negre a fost un alt obiectiv al cercetărilor radiometrice din cadrul Institutului de Geofi zică Aplicată şi, ulterior, al specialiştilor Institutului de Geologie şi Geofi zică. Primele experimente s-au realizat în perioada 1967-1970 de către E. Gohn, Elisabeta Brătăşanu şi R. Velcescu, care au efectuat măsurători pe fundul mării. Astfel, s-au evidenţiat în zona Sulina–Sf. Gheorghe (până la 5 km în larg) o serie de anomalii, pe baza cărora s-a estimat conţinutul de minerale grele din zona litoralului Mării Negre.

După aceste prime încercări, s-au executat măsurători radiometrice pe 27 profi le, orientate E–V, cu lungimi de 3-5 km, aparatura fi ind montată pe un vas şi înregistrându-se radiaţia gamma emisă de fundul mării. Aparatura a fost de provenienţă ungară, compusă dintr-un detector de radiaţii, o unitate de prelucrare a semnalului, un integrator

liniar de impulsuri şi un înregistrator pe bandă de hârtie (Paucă et al., 1990). Prelucrarea datelor primare a constat din mai multe etape (digitizare, fi ltrare în domeniul spectral, reeşantionarea curbelor). Cu aceste date obţinute în cadrul prelucrărilor s-a realizat harta cu izolinii ale vitezei de numărare imp/min. Aceasta evidenţiază o creştere gradată a ariei şi intensităţii anomaliilor de la mal către larg, corelabile cu concentraţia şi volumul mineralelor cu radionuclizi naturali (ce cresc cu distanţa faţă de litoralul marin).

Nu putem încheia această succintă trecere în revistă a studiilor radiometrice fără a menţiona cercetările aerospectrometrice, care au debutat în 1971 în cadrul Institutului de Geofi zică Aplicată. În perioada 1971-1988 s-au acoperit suprafeţe importante din aria orogenului carpatic. Astfel, s-au efectuat măsurători în Carpaţii Orientali (inclusiv Masivul Ditrău), în Carpaţii Meridionali (inclusiv Munţii Leaota), în Munţii Metaliferi şi în Delta Dunării.

Visarion (2004) menţionează rezultatele obţinute de cercetările aerospectrometrice gamma din Carpaţii Meridionali – zona Izvoarele Bârselor (S. Scurtu, F. Rădulescu, 1983). Hărţile întocmite refl ectă conţinutul diferit de thoriu şi potasiu al rocilor granitice şi gnaiselor oculare. În sectorul central al Munţilor Metaliferi cercetările au evidenţiat anomalii potasice, generate de corpurile

Harta aerospectrometrică gama din zona centrală a munţilor Metaliferi, componenta K (S.Scurtu şi Fl.Rădulescu, 1983)


Infovulcanice acide; investigaţiile de teren au fost însoţite şi de studii de laborator, care au completat informaţiile privind repartiţia elementelor radioactive în formaţiunile geologice din zona studiată. Anomaliile aerospectrometrice locale sunt legate de sectoarele în care au avut loc intense activităţi hidrotermale (de argilizare şi silicifi ere). Aceste procese, care au afectat depozitele neogene din Munţii Metaliferi, au condus la înlocuirea magnetitului şi a mineralelor potasice, fapt ce a determinat aplicarea cu succes a aerospectrometriei la localizarea acumulărilor (Ioane, Andrei, 1993). Diferenţe notabile în distribuţia elementelor potasice au fost remarcate în rocile andezitice ce intră în constituţia lanţului eruptiv neogen Călimani–Gurghiu–Harghita.

În sectorul caldeirei Tălagiu s-au executat cercetări aerospectrometrice gamma, pe baza cărora s-au întocmit hărţi ale componentei thorice şi potasice. Pentru individualizarea zonelor de hidrotermalism potasic (în care s-a constatat o îmbogăţire în U şi Th), pe baza acestor date aerospectrometrice s-a elaborat şi harta raportului K/eTh. În centrul ariei investigate s-au executat şi măsurători radiometrice gamma global la sol, care au evidenţiat o serie de anomalii interpretate ca zone de alterare potasică (Florian Rădulescu, 1990, un omonim al unuia dintre autorii prezentului articol).

În ultimii ani ai sec. XX, în cadrul Institutului Geologic s-au aplicat tehnici moderne de stocare şi editare a datelor aerospectrometrice, de procesare automată a acestora şi elaborarea unor hărţi pentru eruptivul neogen din Carpaţii Orientali şi Munţii Apuseni. Astfel, s-au întocmit hărţi ale distribuţiilor componentelor K, Th şi U, precum şi hărţi ale rapoartelor K/U, K/Th şi K/U+Th (D. Ioane, Ligia Atanasiu, 2000). Prelucrarea modernă a datelor aerospectrometrice a evidenţiat corelaţia strânsă dintre anomaliile potasice şi mineralizaţiile hidrotermale (Visarion, 2004). Interpretarea datelor spectrometrice s-a făcut în corelaţie cu informaţiile petrofi zice referitoare la concentraţiile de radioelemente naturale în rocile din zona investigată.

O altă metodă de investigaţie a fost cercetarea mercurometrică, capabilă să furnizeze informaţii asupra posibilităţilor de asociere a mercurului cu zăcămintele metalifere şi nemetalifere. Succesul utilizării mercurului ca element indicator în descoperirea unor acumulări mineralizate depinde de posibilitatea migrării acestuia în afara zăcământului pentru a forma o aureolă cartabilă la suprafaţă (Visarion, 2004).

Cercetarea mercurometrică a fost introdusă în România de V. Vâjdea şi C. Niţică în 1980. Primele experimente s-au efectuat în zona Ostra, unde s-a stabilit o corelaţie între maximele mercurometrice şi anomaliile de polarizaţie aparentă, ambele generate de prezenţa sulfurilor metalice asociate cu baritina (Vâjdea, Niţică, 1986).

Au urmat studii mercurometrice în Dobrogea, la Somova, şi în sectorul Oiţa–Cârlibaba din Carpaţii Orientali, ambele deschizând noi perspective pentru mineralizaţiile de plumb, zinc şi baritină, din prima regiune şi pentru lentilele de mangan al sectorului menţionat al Orientalilor.

Cercetările prin metodele de teledetecţie au fost introduse în ţara noastră în anul 1974 în cadrul Institutului de Geologie şi Geofi zică (actualul Institut Geologic al României). S-au executat înregistrări în sectorul nordic al Carpaţilor Orientali (zona cristalino-mezozoică, Munţii Călimani), în Maramureş (regiunea Oaş–Gutâi etc.) şi în Munţii Apuseni (la nord de râul Mureş). Primele informaţii (imagini satelitare) au fost obţinute de sateliţii ERTS-1 şi, mai târziu, de cei LANDSAT. Înregistrările multispectrale Landsat (MSS) s-au realizat în două lungimi de undă din domeniul infraroşu apropiat şi în două lungimi de undă din domeniul vizibil.

Examinarea imaginilor satelitare a permis elaborarea unor hărţi cu elemente liniare, care au fost corelate şi interpretate în contextul informaţiilor de ordin geologic şi geotectonic. Comparaţia directă a acestor reprezentări au condus la concluzia că majoritatea elementelor liniare corespund unor falii cartate geologic la sol.

Schiţă cu elemente liniare majore din Munţii Apuseni, descifrate pe imaginile satelitare la scara 1:1.000.000

(Anca Marina Vâjdea, 1985)

46

InfoCu ajutorul acestei hărţi (cu elemente liniare) s-a elaborat modelul structural tectonic al Munţilor Călimani şi s-au stabilit perimetre de prognoză pentru cinci priorităţi (Vâjdea et al., 1994).

În Maramureş s-a identifi cat fractura crustală Bogdan Vodă–Dragoş Vodă, aliniamentul Sighet–Izvoarele Cârlibaba şi falia Fântâna (Vâjdea et al., 1978, 1983). În Munţii Apuseni, unele elemente liniare refl ectă falia sud-transilvană (denumită astfel de M. Săndulescu, 1980), fractura Borod şi sistemul de falii care au favorizat punerea în loc a eruptivului neogen din zona Zlatna şi a granitului de Muntele Mare (Anca Marina Vâjdea, 1985).

Hărţile cu elemente liniare au fost comparate cu alte hărţi geofi zice (gravimetrice, aeromagnetice) şi s-a constatat faptul că cca 80% dintre anomaliile gravimetrice şi aeromagnetice au un corespondent în aceste hărţi. Îmbunătăţirea interpretării geologice a rezultatelor cercetărilor de teledetecţie s-a făcut prin elaborarea unor hărţi de distribuţie (după lungime) a densităţii elementelor liniare din Munţii Apuseni; aceste hărţi conţin informaţii privind prognoza prezenţei substanţelor minerale utile. O analiză de acest gen s-a abordat şi în zona Baia Mare (Masivul Oaş–Gutâi), unde sunt cunoscute numeroase zăcăminte minerale neferoase şi auro-argentifere. Prin luarea în consideraţie a hărţilor cu elemente liniare şi circulare (rezultate din imaginile satelitare) şi a datelor geologice, geofi zice şi geochimice s-au defi nit anumiţi parametri şi metode de valorifi care a acestor informaţii complexe (pe unităţi de suprafaţă ale zonei investigate), cum ar fi : metoda entropiei informaţionale (Zorilescu, 1986). Astfel, în regiunea Oaş–Gutâi s-au elaborat hărţi ale distribuţiei coefi cientului de corelaţie şi ale energiei informaţionale. Se constată faptul că mineralizaţiile cunoscute se plasează în zona cu valori maxime ale coefi cientului de corelaţie şi în aria cu valori minime ale energiei informaţionale (Visarion, 2004).

Cei 85 de ani de prospecţiuni geofi zice au însemnat pentru România un efort material şi uman deosebit, ce s-a soldat cu rezultate remarcabile în direcţia descoperirii de noi zăcăminte şi extinderii celor deja cunoscute. În cele două părţi ale articolului s-au subliniat şi contribuţiile teoretice şi practice ale specialiştilor din domeniu, precum şi perfecţionările şi adaptările metodelor deja patentate. În toate domeniile geofi zicii aplicative, cercetătorii români au fost întotdeauna în acord cu tendinţele existente pe plan internaţional şi, în special, european. Cercetările efectuate, în afara rezultatelor practice, economice, au condus şi la rezolvarea unor probleme fundamentale ale

cunoaşterii geologice şi geofi zice ale subsolului ţării. Aceste date primare sau cele rezultate în urma unor prelucrări moderne, avansate au furnizat elemente utile privind explicarea seismicităţii României şi a structurii litosferei din zonele focarelor seismice crustale şi subcrustale. Imaginile geologice şi geofi zice ale teritoriului românesc s-au integrat în aria orogenului alpino-carpatic din această parte a Europei.

Bibliografi e selectivă:

Airinei, Şt., Velcescu, Georgeta – Lucrări experimentale gravimetrice-magnetometrice pentru prospectarea bauxitei din Pădurea Craiului (sectoarele Cornetu și Zece Hotare), Şt. tehn. ec., seria D, 7, 1970, p. 119-143.

Brătăşanu, Elisabeta – Cercetări pentru aplicarea radiometriei la estimarea conținuturilor de minerale grele în zona litoralului marin, 1968, Raport, Arhiva Inst. Geofi z. Aplicată, Bucureşti.

Constantinescu, L., Botezatu, R., Ştefănescu, Ruxandra – Aplicabilitatea prospecțiunii gravimetrice la detectarea anticlinalelor petrolifere din regiunea pericarpatică. I. Anticlinalul Berca–Arbănași, Bul. Inst. Petrol, Gaze şi Geologie, VII, 1961, p. 39-59.

Paucă, M., Brana, Aluna, Barbu, M., Fekete, I., Manea, L., Isvoreanu, I., Roşca, V. – Marea Neagră – cercetări radiometrice 1988, St. cerc. geofi z., 28, 1990, p. 103-107.

Rădulescu, F., Gheorghiţă, I., Scurtu, S., Isvoreanu, I. – Cercetări geologice și geofi zice în vederea stabilirii perspectivelor pentru minereuri neferoase și auroargentifere, Zona Hălmagiu – Ineu, 1983, Arhiva IGG.

Rădulescu, F. – Ludovic Mrazec (1867-1944) – creatorul școlii românești de geologie, An. Inst. Geol., 74, 2006, p. 185-190.

Stoica, I. – Aspecte privind utilizarea metodei fenomenelor electromagnetice tranzitorii în prospecțiunea minereurilor, St. cerc. geofi z., 28, 1990, p. 39-67.

Vâjdea, V., Popescu, I., Marinescu, Alexandra, Vâjdea, Anca Marina, Niţică, C., Gancz, V. – Aplicații ale tehnicilor de teledetecție și ale sistemului informațional geografi c (GIS) în domeniul geoștiințelor, St. cerc. geofi z., 32, 1994, p. 3-23.

Visarion, M. – Raport asupra prospecțiunilor gravimetrice din regiunea Ditrău, 1955, Arhiva IPL.

Visarion, M. – Istoria Geofi zicii Românești, vol. 2, Ed.Vergiliu, 2004, Bucureşti, 393 pp.

Zugrăvescu, D. – Sabba S. Ștefănescu, in memoriam, St. cerc. geofi z., 32, 1994, p. 127-134.


Info

Jurist Ion M. UNGUREANU

FOLOSIREA PETROLULUI ÎN FOLOSIREA PETROLULUI ÎN TIMPURILE VECHITIMPURILE VECHI

Incontestabil, petrolul brut a fost folosit întotdeauna la ungerea osiilor mijloacelor de transport şi axelor diverselor maşini rudimentare.

În urmă cu peste 2050 de ani, Strabon – istoric şi geograf grec (63-19 î.Hr.) – consemna: „Un corp pe care l-ai uns cu naftă ia foc.” Ne amintim de la lecţiile de istorie antică despre „focul grecesc” care făcea scrum navele inamice pe mare.

Biblia menţionează că Dumnezeu îi spune lui Noe: „Tu însă fă-ţi o corabie din lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară”1. Tot din Biblie afl ăm că, la construirea Turnului Babel, „Apoi au zis unul către altul: Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc! […] Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var”.2 Despre folosirea bitumului (smoala) la construirea Turnului Babel menţionează şi „părintele istoriei” – Herodot (484-425 î.Hr.). Respectiva „smoală” (sau bitum) era exploatată de la Hit, pe Eufrat, la distanţă de 8 zile de Babilon. De mii de ani luntraşii de pe Tigru şi Eufrat cătrăneau luntrile lor cu bitum. El a descris unele izvoare de petrol din insula Zakyntos (Zante, denumirea de astăzi) şi pe cele din apropiere de Arderica (denumită în prezent Aracca), unde extracţia se făcea cu ajutorul ramurilor de mirt, care se îmbibau când erau introduse la suprafaţa apei, cât şi pe principiul fântânii cu cumpănă. Tot Herodot, în Istoriile sale, menţiona că, în îndepărtata antichitate, arhitecţii asirieni acopereau cu bitumen cărămizile cu care construiau case, temple şi oraşe, pentru a le apăra de umezeală şi atacul aerului. Sumerienii foloseau smoala ca liant pentru mozaicuri. În textele cuneiforme în care este descrisă căderea Babilonului se menţionează că 1 Biblia sau Sfânta Scriptură, cap. 6, verset 14, Bucu-reşti, 1975, p.16.2 Idem, cap. 11, verset 3, p. 20.

bitumul a servit la incendierea acestei cetăţi. Sunt discuţii că cea mai veche distilerie de petrol ar data de acum 2000 de ani la Bababurger, în Irak. Plutarh3 numea petrolul4 „uleiul de piatră”, întrebându-se cum o fi luat naştere această materie care izvorăşte şi curge din pământ. Atât Plutarh, cât şi Dioscoride vorbesc despre folosirea ţiţeiului drept combustibil în Grecia antică. În antichitate, ţiţeiul a fost folosit şi ca medicament pentru vindecarea rănilor, iar egiptenii l-au folosit la îmbălsămarea mumiilor.

Alexandru Macedon îşi serba gloria în oraşul Babilon, aprinzând două pâraie de petrol, care erau aduse să curgă de o parte şi de alta a străzii principale.

„Focurile nestinse”, întreţinute de gazele de la Baku, au dat naştere în vremuri străvechi la cultul lui Zoroastru, sau cultul focului.

Nici romanii nu au cunoscut mai mult despre petrol decât grecii. Ei îl numeau „oleum vivum”5. Pliniu menţiona că la Agrigento este strâns în coşuri de stuf. Tot Pliniu, în Istoria naturală vorbeşte de calităţile terapeutice ale uleiului de piatră. Arhitectul roman Vitruviu, în secolul I î.Hr., şi geograful Strabon (menţionat anterior) descriau izvoarele de petrol de la Sale din Cilicia afl ată în Asia Mică precum şi de la Apollonia din Iliria. Pliniu cel Batrân (23 sau 24-79 d.Hr.) a descris unele izvoare de petrol şi aminteşte că era folosit pentru iluminat şi încălzit, dar mai ales ca medicament pentru: oblojirea rănilor, oprirea hemoragiilor, ajutând la închiderea plăgilor, la tratarea astmului, a reumatismului, a gutei, a constipaţiilor cronice şi a scabiei, pentru oprirea întinderii albeţii ochilor şi a pecinginii, la calmarea durerilor de dinţi şi a tusei 3 Scriitor, istoric şi fi losof grec (46-120 d.Hr).4 Originea numelui provine din limba latină: petra = piatră, oleum = ulei.5 M. Stăureanu – Dicționar român-latin, Bucureşti, 1994.

48

Infocronice, precum şi la potolirea durerilor lombare.

În ţara noastră, ţiţeiul a fost cunoscut şi folosit din timpuri străvechi. Despre existenţa ţiţeiului şi a „focurilor nestinse” de la Lopătari (Buzău) sunt făcute menţiuni încă de pe vremea romanilor, care, la fel ca localnicii, le considerau ca puteri ale zeilor şi se închinau la ele.

Cu toate că pentru o perioadă destul de lungă sunt absente ştirile scrise despre petrolul românesc, nu aceeaşi este situaţia pe plan arheologic. Printre dovezile din acest ultim domeniu, trebuie amintite: o căniţă romană cu bucăţi de smoală în ea, de la sfârşitul secolului al II-lea–începutul secolului al III-lea d.Hr., găsită la Tomis; o căniţă romană cu urme de bitum, din aceeaşi perioadă, găsită la Celei (fosta cetate Sucidava); amfore întregi sau fragmente cu urme de bitum, din secolele V-VI, găsite la Histria. Foarte importante sunt materialele ceramice cu urme de păcură descoperite la Târgşorul Vechi, ce datează din secolele III, V-VI, IX-X şi XIV-XV. Similare s-au găsit şi la Budureasca, de pe raza comunei Fântânele, de lângă Mizil.

În anul 673, când fl ota arabă încearcă să asedieze Constantinopolul – capitala Imperiului Bizantin –, la sugestia sirianului Callinicos, împăratul Constantin al IV-lea foloseşte tot o variantă a focului grecesc, aruncând de pe navele de război, în direcţia navelor inamice, cu ajutorul unor catapulte, un amestec de petrol cu alte substanţe infl amabile. Multă vreme Imperiul Bizantin rămâne neatins şi de neînvins, prin folosirea petrolului ca „armă de foc”.

Şi lampa fermecată a lui Aladin, cel din O mie și una de nopți funcţiona tot pe bază de petrol.

Farmacistul din Anvers, Charles de Minne, din perioada Renaşterii recomanda următoarea reţetă: „În primul rând, acest ulei curăţă orice ulceraţie şi vindecă orice rană dacă se unge plaga cu ulei, cu ajutorul unei pene, şi se pune deasupra de două ori pe zi un plasture cu apostolicum… Tot astfel, petrolul vindecă orice râie; mai întâi se spală şi se va curăţa foarte bine râia cu bere caldă, apoi se va freca de două ori pe zi cu petrol şi deodată se va vindeca, fără ca râia să mai revină… Tot astfel, acest petrol e foarte bun pentru durerea de ochi care nu e mai veche de un an. Se va amesteca cu puţin lapte de femeie şi apoi se vor unge ochii seara şi dimineaţa. Tot astfel, acest petrol este foarte bun împotriva pietrei…”6. Şi reţeta continuă cu de mai multe ori „Tot astfel…”

6 I. Cioară – Petrolul lumii și lumea petrolului, Editura Politică, Bucureşti, 1964, p. 79.

Din fericire, alături de alte bogăţii pe care Dumnezeu le-a dăruit pământului românesc, a fost şi este şi petrolul, dar, uneori, din nefericire pentru noi, aceste bogăţii (ca, de altfel, şi petrolul), au fost râvnite de marile imperii ale timpurilor şi, în câteva rânduri, pe lângă progresul înregistrat, a mai dus şi la înrobirea vremelnică a ţării. Distinsul economist Dionisie Pop Marţian (1829-1865) remarca: „Toată Europa şi mai cu seamă cea mai populată parte a ei, şi-a aţintit ochii asupra României, toate comunicările din viaţa socială a teritoriului sunt căutate. Călătorii de toate naţiunile au venit să ne studieze izvoarele averei noastre şi lăcomia la ele sunt cauza feluritelor îngrijiri de viitorul acestei ţări. Nici poate fi altrăminte, căci astăzi nemaiputându-se practica cucerirea ţărilor prin asaltul armelor, statele infl uenţătoare trămit înainte industria şi comerciul, ca să le pregătească calea pentru o ocaziune mai favorizatoare. Deci, de vom scăpa de dependenţa politică ni se pregăteşte alta economică.”

Francezul Leon Hugonnet, care a stat în România în anii 1871-1872, scria despre cele Șase luni în România, având motto-ul „Roman no pere”, concluzia sa: „Am părăsit Bucureştiul în ziua de 12 mai 1872, într-o duminică dimineaţa (...). La gară, un francez m-a rugat să-i spun pe scurt părerea mea despre România (...). Această ţară ar putea fi o Elveţie sau o Belgie a Orientului; dar asuprită de secole, în ciuda pământului roditor şi a avântului agriculturii, ea a rămas în urmă din punct de vedere industrial, iar azi, este exploatată de către străini (...).”7

Existenţa ţiţeiului pe teritoriul României, denumit în trecut „păcură”, este menţionată cu multe secole în urmă. Prof.univ. Constantin C. Giurescu explică provenienţa termenului de „păcură”8 de la latinescul „picula” – un diminutiv al cuvântului „pix”, care înseamnă smoală.

Deşi, până la apariţia alfabetului chirilic, înaintaşii noştri din Ţara Românească şi Moldova foloseau alfabetul latin9, avem mai puţine dovezi 7 Prin Țările Române – călători străini din secolul al XIX-lea – antologie, traducere, studiu introductiv şi note de Simona Vărzaru, Editura Sport-Turism, Bucu-reşti, 1984, p.149.8 C.C. Giurescu – Vechimea exploatării petrolului și a cerii de pământ în țările românești – studiu publicat în Revista “Cibinum”, 1967-1968.9 Dr. Napoleon Săvescu („Dacia Revival International”, New York), într-o scisoare deschisă Tineretului Român (difuzată şi pe Internet), printre altele, comenta despre Prof.dr. în istorie Augustin Deac, care, la primul Con-gres de dacologie, a vorbit despre Codex Rohonczi – o


Info

scrise nu numai despre petrol dar şi despre alte domenii în scrierea latină; începând cu mileniul II după Hristos, documentele sunt scrise cu chirilice, mai întâi în limba slavonă şi, numai după ce se acutizează competiţia între limba slavonă şi limba greacă, în documentele scrise îşi face loc limba română în locul celei slave, dar tot în scrierea chirilică. Cel mai vechi document cunoscut scris în limba română, cu alfabet chirilic, este Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, trimisă judelui Brașovului, la 1521.

Scrierea cu chirilice va dura până la 1844, când se trece, treptat, la scrierea în alfabetul latin şi în Ţara Românească şi Moldova, la iniţiativa lui Ion Heliade Rădulescu, iar în anul 1860 (imediat după unirea celor două principate), ministrul Învăţământului, Ion Ghica generalizează şi ofi cializează această măsură. Iată cum s-a făcut această trecere:

Ecoul acestei schimbări a fost răsunător în rândul românilor. Imediat, numărul abonaţilor „Curierului Românesc” a crescut, numai la Tg.-Jiu, de la 6 la 30, fapt ce l-a determinat pe Ion Heliade-Rădulescu să scrie un articol elogios la adresa gorjenilor şi să le publice scrisoarea cu care îşi însoţea lista abonaţilor: „Târgu Jiului. Subsemnaţii neavând nicidecum poftă de a rămâne mai în urmă de veacul în care trăim, dovedind printr-aceasta atât de a primi Curierul de ambe sexe, cât şi cu adevărat românească dorinţa ca acest jurnal să ne

cronică daco-românească de 448 de pagini, scrisă în limba română-arhaică, „latina vulgara”, cu alfabet geto-dac, care era prezentă şi în cultul ortodox din biserici. Scrierea este de la dreapta la stânga şi textul se citea de jos în sus. Această scriere va dăinui până când s-a trecut la ofi cierea cultului religios în limbile greacă şi slavonă.

învrednicim a-l dobândi tipărit cu adevăratele litere sau mai bine (zis) strămoşeşti”.10

Diploma de „Boier de Neam” obţinută de către înaintaşul nostru Ion Ţicleanu de la domnitorul Gheorghe Bibescu, în 1845, redată mai jos, în xerocopie, demonstrează clar începutul acestei benefi ce schimbări. Se observă un număr mult mai mare de litere latine, în comparaţie cu documentele din perioadele anterioare.11

Această situaţie am explicat-o mai larg în lucrarea 160 de ani de la prima atestare documentară a învățământului de stat în limba română în orașul Țicleni – 1842-2002, publicată în „Actualitatea Gorjului” în 14 numere, din perioada 30 august-3 octombrie 2002. Consultarea izvoarele istorice, redactate în slavonă, ce vor fi evocate mai jos, demonstrează cele afi rmate mai sus. Românul nu a trăit niciodată în afara vieţii spirituale că altfel,

10 Suplimentul „Gazeta Gorjului” din august 1969, p. 14 – articolul lui C. Stănoiu – Valori sub vălul timpului, „Coloana”.11 Ion Ţicleanu a demonstrat domnitorului că este des-cendent al lui Radu Ţicleanu – întemeietorul localităţii Ţicleni –, care a luptat sub stindardul marelui între-gitor de neam şi ţară, Mihai Viteazul. Iată traducerea diplomei: „Noi Giorgie Dimitrie Bibescul. Cu mila lui Dumnezeu domn stăpânitor a toată Ţara Românească. Ion sân (urmaş – n.n.) Radu Ţicleanu din satul comuna Ţicleni judeţul Mehedinţi, atât din acturile ce a înfăţişat la Comisia de catagrafi e a periodului al 3-lea cât din condicile visteriei din anul 1828 şi 1831, dovedindu-se adevărata însuşire de Boier de Neam, s-a trecut numele lui în condica statului închipuită dupe art. 80 din Re-gulamentul Organic tot într-o vreme i s-a dat la mână şi această Diplomă încredinţată cu pecetea şi subscrie-rea Domniei Noastre spre a-i sluji drept, aceea dovadă şi a se bucura şi pe viitor de privilegiile de Boier de Neam. SS/ indescifrabil. Anul 1845 Luna Noiembrie Nr. 3259”.

crise nu numai despre p ttetrroll dar şi despre alte învr ded ini icim a-lll dodod bâbândn i tipărit cu adevăratelle llititere

50

Info

cum afi rmă Vasile Pârvan, „Unde nu este viaţă spirituală, nu este istorie”.

Un document din anul 1440 atestă că fi ii lui Alexandru cel Bun „dau satul Lucăceşti de pe Tazlăul Sărat, împreună cu gropile de păcură, mânăstirii Bistriţa”.

Alt document din 22 noiembrie 1517 glăsuieşte: „Io Basarab Voevod… dă domnia mea sfi ntei mânăstiri a jupanului Drăghici din Cricov, ca să-i fi e satul Săcăreni (este vorba de Ţintea de azi – n.n.), …însă pe unde au hotărnicit 12 boieri... iar hotarul să se ştie... şi din locul cu răchiţi, peste dâmb la Păcuri; astfel de la Păcuri în sus, pe drumul săpat.”

„Moşia păcureţului” din cuprinsul localităţii Matiţa este menţionată într-un document din 14 iulie 1521.12 Este amintită şi la 1614.12 Documente privind Istoria României, veacul XVI. B. Țara Românească, vol. I: 1501-1525, p.168.

Mulţi autori străini pomenesc despre „aurul negru” al Carpaţilor. Georgius Agricola publică De Fossilis la Basel, în Elveţia, în 1556, în care vorbeşte de ţiţeiul care izvorăşte din Munţii Carpaţi – „defl uit e Carpata Monte”. Cirro Spontoni publică la Veneţia, în 1636, lucrarea Della Transsilvania, în care arată că ţiţeiul izvorăşte din pământ, se foloseşte ca excelentă unsoare la osii. Cei doi mai descriu şi o parte din tehnologia utilizată la acea vreme. După decantare, ţiţeiul era fi ert şi, odată cu aburii, se eliminau produsele uşoare. Ceea ce rămânea era păcura, care era bine amestecată, fi ind utilizată în trei scopuri principale, ca: unsoare, mijloc de iluminat şi pentru oblojirea rănilor vitelor.13

De ce în vechime, la români, ciobanului i se mai spunea şi păcurar? Explicaţia o găsim în Soarta petrolului românesc de Z. Mirski – articol publicat în revista „Timpuri noi”, nr. 47, reprodus şi în ziarul „Sondorul”14, redată astfel: „Iată o imagine din trecutul îndepărtat. Pe drum înaintează, stârnind nori de praf, o turmă de oi coborâtă din munte, de la păşunile de vară. Scârţâitul carelor, behăitul oilor, strigătele scurte ale ciobanilor umplu văzduhul. O căruţă e încărcată cu burdufuri din care picură un lichid negru şi gras. E petrol pe care ciobanii îl aduc de la poalele Carpaţilor pentru puţinele lor nevoi şi ca să-l vândă la târg. Şi-l procură fără nici o greutate. Nu trebuie decât să te apleci, ca să-l scoţi dintr-o groapă, unde se adună ca apa de izvor ce se scurge de pe povârnişul muntelui. Ciobanului i se spune în româneşte şi «păcurar». De aci provine şi cuvântul «păcură» – petrol.”

(va urma)

13 I.M. Ştefan – Din istoria tehnicii românești, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, p. 52.14 „Sondorul”, anul IV, nr. 78, joi 12 decembrie 1957.


Info

Analiza riscului. Managementul riscului cuprinde o gamă largă de activităţi, riguros defi nite şi organizate, care, plecând de la condiţiile de existenţă şi obiectivele fundamentale ale instituţiei, analizează factorii de risc într-o concepţie de permanentă schimbare a stărilor iniţiale, în vederea minimizării riscului asumat şi costurilor necesare.

Literatura de specialitate menţionează câteva metode consacrate, dintre care se pot aminti: metoda interdependențelor funcționale şi metoda matricelor de risc.

În aplicarea primei metode, se pleacă de la evidenţierea factorilor controlabili (structura organizatorică şi de personal, strategia de urmat, procedurile aplicate) şi a celor necontrolabili (erori de sistem, informaţii perimate, decizii manageriale

greşite etc.). Metoda evidenţiază interdependenţa ierarhică de evenimente pozitive afl ate în relaţii de tip -sau logic- ori -şi logic-, permiţând clasifi carea componentelor riscului, măsurilor şi contramăsurilor.

Componentele principale ale celei de-a doua metode, identifi cate în Figura nr. 6, sunt următoarele: aria protejată, amenințările probabile şi nivelul de risc.

Pentru construirea matricei de risc, se determină ariile protejate şi, în special, zonele de activitate ale organizaţiei, nişa de piaţă în care activează şi pe care doreşte să o protejeze, se cuantifi că consecinţele în cazul unor acţiuni ale concurenţei şi se calculează valoarea riscului asumat prin însumare ponderată a valorilor cuantifi cate.

Riscul Riscul – oportunitate sau ameninţare– oportunitate sau ameninţare

Prof.univ.dr. Gheorghe ION A.S.E. Bucureşti

Retail senior ec. Luminiţa IONA.S.E. Bucureşti

(urmare din numărul trecut)

Figura nr. 6: Elementele matricei de risc.

Aplicarea metodei matricii de risc pentru fi ecare schimbare în cadrul unei organizaţii duce la obţinerea unor valori pentru riscul asumat, care, comparate cu conceptul atitudinii de risc (acceptabil, atitudine selectivă, inacceptabil), determină, fi e toleranţa selectivă, cu măsurile de prevenire şi atenuare a efectelor, fi e neacceptabilitatea, cu măsurile de asigurare pentru cazurile de materializare a riscurilor maxime.

Structural, managementul riscului constă dintr-un complex de măsuri juridice, organizatorice, economice, fi zico-tehnologice şi informaţionale capabile să preîntâmpine acţiunea factorilor perturbatori generaţi de concurenţa din piaţă în

care activează organizaţia, pentru a le diminua sau anihila consecinţele.

Realizarea obiectivelor fi rmei presupune cunoaşterea şi asumarea unor riscuri multiple.

Procesul de management al riscului cuprinde trei faze:

Identifi carea riscului – (se realizează prin întocmirea unor liste de control, organizarea unor şedinţe de identifi care a riscurilor şi analiza documentelor arhivate);Analiza riscului – (utilizează metode cum sunt: determinarea valorii aşteptate, simularea, arborii decizionali);

52

InfoReacţia la risc – (cuprinde măsuri şi acţiuni pentru diminuarea, eliminarea sau repartizarea riscului).

Tipologia riscului în activitatea organizațiilor În literatura de specialitate, care abordează

tipologia riscurilor asociate afacerilor internaţionale, sunt multe confuzii referitoare la termenii risc, sursă de risc şi expunere la risc.

Astfel, conceptul de risc este utilizat în legătură cu variaţiile neanticipate sau cu variaţiile în sens negativ ale unor variabile de genul cifrei de afaceri, profi tului, cotei de piaţă ş.a.m.d., dar el este folosit şi pentru defi nirea unor factori interni sau externi organizaţiei care infl uenţează riscul total al fi rmei. În acest ultim sens, putem considera că „riscul” se referă, de fapt, la o sursă de risc, cel mai bun exemplu în acest sens este riscul politic, care leagă variabilitatea performanţelor fi rmei de componentele incerte ale mediului sau mediilor de operare.

Pentru a face o distincţie clară între aceste două utilizări ale termenului de risc, Miller1 adoptă convenţia de a folosi termenul „risc” pentru a se referi exclusiv la volatilitatea variabilelor de performanţă ale unei fi rme, care face imposibilă previzionarea acestora, utilizare similară cu cea a dispersiei sau abaterii standard din teoria fi nanciară.

Pentru a defi ni sursele de risc, Miller2 preferă termenul de incertitudine, aşa cum este el utilizat în managementul strategic şi în teoria organizaţională, pentru a desemna capacitatea redusă de previzionare a variabilelor organizaţionale şi de mediu care infl uenţează performanţele corporatiste, ca şi existenţa unor informaţii reduse sau puţin relevante cu privire la aceste variabile. În acest sens, incertitudinea cu privire la variabilele organizaţionale şi de mediu reduce gradul de previzionare a performanţei corporatiste, şi, pe cale de consecinţă, măreşte riscul.

În materialul prezent se foloseşte termenul de risc atât cu înţelesul de variabilitate a performanţei la nivelul fi rmei, cât şi cu cel de incertitudine asociat unor variabile interne şi externe fi rmei, însă păstrând mereu în fundal diferenţierea risc – sursă de risc.

O altă distincţie fundamentală este aceea între risc şi expunere la risc. Cei doi termeni nu sunt substituibili, relaţia dintre ei fi ind aceea că prezenţa 1 K.D. Miller – A Framework for Integrated Risk Man-agement in International Business, “Journal of Interna-tional Business Studies”, Vol. 23, No. 2, 1992.2 K.D. Miller – Industry and Country Effects on Man-agers Perceptions of Environmental Uncertainties, “Journal of Industrial Business Studies”, Vol. 24, No. 4, 1993.

unei surse de risc nu generează neapărat expunere la risc, în timp ce expunerea la risc nu poate fi prezentă în absenţa sursei de risc. Expunerea la risc apare numai prin prisma efectelor negative pe care prezenţa unei surse de risc le-ar putea avea asupra valorii activelor şi pasivelor fi rmei şi asupra valorii lor de piaţă, refl ectate, în cele din urmă, în modifi carea averii acţionarilor corporaţiei. Această distincţie are o importanţă considerabilă asupra managementului riscului, atâta vreme cât companiile devin conştiente de faptul că politicile şi tehnicile de gestiune a riscului au în vedere, de fapt, reducerea sau eliminarea expunerilor la risc, şi nu a riscului sau sursei de risc în sine.

Încercările făcute în literatura de specialitate de a descrie şi cuantifi ca, atunci când acest lucru este posibil, riscurile cu care corporaţiile transnaţionale se confruntă în derularea de operaţiuni internaţionale, s-au concentrat, de obicei, pe unul sau altul dintre riscuri, excluzând alte variabile care generează incertitudini pentru afacerile internaţionale. Unii autori au preferat să pună accentul pe riscul politic3 sau pe riscul valutar4. Există însă şi autori care au încercat să prezinte clasifi cări ale riscurilor internaţionale, care, în general, se evidenţiază prin acordarea unei importanţe considerabile riscurilor de natură fi nanciară în cadrul riscurilor asociate operaţiunilor internaţionale.

Astfel, într-un articol considerat acum un „clasic” al domeniului, Ghoshal5 distinge patru tipuri de riscuri asociate afacerilor internaţionale.

Prima categorie cuprinde aşa-numitele macroriscuri economice, care se situează, în mod normal, dincolo de capacitatea fi rmei de a le infl uenţa şi care sunt specifi ce fi ecărei ţări, sau sunt regionale, sau, unele dintre ele, globale. Ele includ evenimente de genul războaielor şi al dezastrelor naţionale, dar şi al transformărilor exogene la nivelul forţelor pieţei (modifi cările cursurilor de schimb, ale costurilor forţei de muncă sau ale preţurilor mărfurilor).

A doua categorie este formată din riscuri de politică economică, generate de incertitudinea referitoare la acţiunile viitoare ale guvernelor ţărilor de origine sau gazdă ale companiilor. Aceste riscuri includ modifi cările posibile la nivelul reglementărilor fi scale, al controlului investiţiilor străine directe, fi e de intrare, fi e de ieşire în/dintr-o 3 S. Kabrin – Political risk: A review and reconsidera-tion, “Journal of International Business Studies”, Vol. 10, No. 1, 1997.4 J. Pringle – Managing foreign exchange exposure, “Journal of Applied Corporate Finance”, 1995.5 S. Ghoshal – Global Strategy: An Organizing Frame-work, “Strategic Management Journal”, No. 8, 1997.


Infoţară, al cerinţelor de performanţă şi al legislaţiei antitrust. Efectul net al unor asemenea acţiuni de politică economică poate fi adesea difi cil de deosebit de efectul forţelor macroeconomice, deoarece amândouă categoriile de riscuri generează modifi cări la nivelul cursului de schimb pentru o monedă dată. Cu toate acestea, distincţia între cele două dintr-o perspectivă managerială este foarte importantă, având în vedere că riscurile aparţinând ultimei categorii, spre deosebire de cele din prima categorie, pot fi parţial controlabile sau cel puţin infl uenţabile.

A treia categorie de riscuri identifi cată de Ghoshal poartă denumirea de riscuri de natură competitivă, antrenate de incertitudinile asociate reacţiilor competitorilor la dezvoltarea şi aplicarea strategiei fi rmei. Deoarece situaţiile de monopol sau de piaţă perfectă sunt foarte rare astăzi (dacă nu chiar inexistente), toate companiile vor fi supuse acţiunii acestor tipuri de riscuri. În contextul derulării de afaceri globale, totuşi, implicaţiile prezenţei acestor riscuri sunt deosebit de complexe, atâta vreme cât competitorii unei fi rme date pot avea reacţii care îmbracă forme diferite şi sunt formulate pentru pieţe diferite.

A patra categorie de riscuri include riscurile de resurse sau de acces la resurse cu care se confruntă corporaţiile globale. Acestea au în vedere riscurile determinate de adoptarea unei strategii de afaceri care necesită resurse de care compania nu dispune, pe care nu le poate obţine sau pe care nu le poate economisi. Una dintre cele mai rare resurse de acest gen este considerată a fi talentul managerial, dar riscurile de resurse pot fi generate şi de lipsa unei tehnologii adecvate sau chiar a capitalului.

Indiferent de categoria de risc, este importantă observaţia că toate diferă de la o ţară la alta şi, de asemenea, că sunt supuse modifi cării de-a lungul timpului. Acest aspect face ca opţiunea fundamentală a fi rmei, la nivelul strategiei sale generale, să fi e aceea a fl exibilităţii, întrucât diversitatea şi volatilitatea creează oportunităţi care trebuie să fi e luate în considerare împreună şi nu separat.

Pentru a ilustra această realitate, Bartlett şi Ghoshal6 oferă exemplul fi rmei Fiat, confruntată simultan, la începutul anilor ’90, cu o serie de forţe generatoare de risc şi, în acelaşi timp, de oportunităţi de afaceri: deschiderea pieţelor fostelor ţări comuniste din Europa Centrală şi de Est, aplicarea programelor Comunităţii Economice Europene (de atunci) de armonizare a pieţelor începând cu 1992,

6 C. Bartlet, S. Ghoshal – Transnational Management, Third Edition, Irwin, 2005.

expansiunea rapidă a producătorilor japonezi de automobile şi constrângerile fi rmei-mamă referitoare la resurse. Aceşti factori au determinat elaborarea unei strategii de diversifi care agresivă a afacerilor fi rmei la nivel global la începutul anilor ’90, tocmai pentru a putea benefi cia de pe urma oportunităţilor astfel create. Implicaţiile, fi e şi numai la nivelul investirii în noi unităţi productive şi al strategiei de aprovizionare, sunt impresionante: achiziţionarea unei participaţii majoritare la o uzină spaniolă – o piaţă în creştere, cu o forţă de muncă ieftină şi care oferea acces la piaţa viitoarei Uniuni Europene, încheierea unui aranjament de licenţă cu fi rme din fosta Uniune Sovietică, pentru a le oferi acestora sprijinul necesar în modernizarea industriei auto, şi luarea în considerare a Poloniei ca o sursă regională potenţială pentru componente intensive în forţă de muncă. Este evident faptul că Fiat, ca orice altă companie de altfel, nu poate urmări aceste opţiuni strategice izolat, deoarece optimizarea uneia dintre ele ar putea compromite abilitatea fi rmei de a le implementa pe celelalte, abordarea cea mai potrivită fi ind aceea a unei fl exibilităţi reale, aplicabile prin menţinerea viabilităţii fi ecărei oportunităţi, fără ca acest lucru să ducă la compromiterea celorlalte.

O observaţie importantă în acest context este aceea că unele riscuri sunt specifi ce tuturor fi rmelor, în timp ce altele sunt caracteristice numai celor angajate în activităţile creatoare de valoare adăugată situate în străinătate, iar unele sunt specifi ce unei anumite fi rme.

Aceste riscuri au în vedere: riscurile politice, riscurile asociate accesului la resurse şi riscurile de natură culturală (de exemplu, legate de atitudinea faţă de muncă şi autoritate, onorarea contractelor etc.). Pe de altă parte, Kogut7 în anul 1985, apoi Dunning8 în 1993 recunosc că fl exibilitatea unei corporaţii globale diversifi cate geografi c îi poate oferi un avantaj asupra competitorilor care se angajează în producţie într-un număr redus de ţări.

Efectul riscurilor asupra transnaţionalizării activităţilor creatoare de valoare adăugată ale unei fi rme depinde, în primul rând, de tipurile de risc luate în considerare, dar şi de atitudinea principalilor decidenţi ai fi rmei faţă de asumarea riscurilor. De exemplu, riscurile asociate imperfecţiunilor pieţelor internaţionale asumate de fi rmă cu scopul de a obţine economii la nivelul coordonării centrale a tuturor activităţilor pot acţiona ca un stimulent de 7 B. Kogut – Designing Global Strategies: Profi ting from Operational Flexibility, “Sloan Management Review”, No. 25, 1985.8 J.H. Dunning – Multinational Enterprises and the Global Economy, Addison-Wesley Publishing Com-pany, Reading, 1993.

54

Inforealizare a investiţiilor în străinătate şi nicidecum ca o piedică în calea lor. Pe de altă parte, operaţiunile în străinătate, şi mai ales investiţiile străine directe, aduc cu ele riscuri noi (de exemplu, posibilitatea exproprierii activelor fi rmei într-o ţară gazdă).

O creştere a acestor riscuri, sau chiar modifi carea percepţiei fi rmei cu privire la magnitudinea acestor riscuri, poate conduce către preferarea unei prezenţe pe o piaţă străină prin crearea de societăţi mixte sau diverse forme de alianţe de colaborare, care să permită partajarea riscurilor, mai ales a celor de natură fi nanciară.

Pe acceaşi linie a impactului riscurilor prezente în cadrul internaţional asupra riscului general al fi rmei se situează şi Sullivan9 care propune o clasifi care a riscurilor în doua categorii: non-riscuri de ţară şi riscuri de ţară.

Riscurile din prima categorie cuprind pierderile posibile pe care o companie le poate înregistra datorită modifi cărilor la nivelul pieţelor, acţiunilor concurenţilor sau erorilor managerilor, şi sunt clasifi cate de Sullivan9 astfel: riscul de afaceri reprezintă probabilitatea ca fi rma să iasă din afaceri prin faliment într-o anumită perioadă de timp, riscul comercial desemnează probabilitatea ca, datorită insolvabilităţii sau strategiei clienţilor săi, fi rma să nu îşi recupereze creanţele acumulate, riscul fi nanciar este văzut prin prisma probabilităţii ca fi rma să nu fi e capabilă să-şi achite serviciul

datoriei – principalul şi dobânda – atunci când acesta este scadent, riscul de piaţă desemnează situaţiile provocate de reducerea preţurilor produselor fi nale comercializate de fi rmă, fără ca aceasta să fi e însoţită de creşterea volumului produselor vândute, iar riscul valutar este dat de efectele negative ale fl uctuaţiilor cursurilor de schimb asupra activităţii fi rmei.

Riscurile de ţară se înscriu, în viziunea lui Sullivan, pe trei coordonate: riscul politic, riscul macroeconomic şi riscul social. Riscul politic acoperă pierderile posibile ale unei companii ca urmare a existenţei unui anumit mediu politic într-o ţară gazdă sau ca urmare a modifi cărilor potenţiale în respectivul mediu politic, şi este văzut ca îmbrăcând patru forme:

Dezinvestirea forţată; Reglementările nefavorabile; Interferenţa în operaţiunile fi rmelor străine; Tulburările politice.

Astfel, orice acţiune derulată de guvernele ţărilor gazdă sau asociată cu acestea care are potenţialul de a afecta operaţiunile unei fi rme străine din acea ţară este considerată de Sullivan ca sursă de risc politic. Prin analogie cu riscul de piaţă, Sullivan include în riscul macroeconomic fenomene de genul lipsei creşterii în ţara gazdă, nivelului redus al economisirii locale, infrastructura slabă şi disponibilitatea redusă a forţei de muncă.

________________9 J. Sullivan – Exploring International Business Environments, Pearson Custom Publising, 1999.

Figura nr. 7: Impactul non-riscurilor de ţară asupra riscurilor de ţară.Sursa: Sullivan, 1999


InfoUltima categorie de riscuri de ţară este aceea

a riscului social, care include factori sociali situaţi dincolo de controlul guvernamental şi care pot pune în pericol fi rmele străine şi antrena pierderi.

Figura nr. 7 prezintă relaţia dintre cele două categorii de riscuri, săgeţile ilustrând infl uenţa riscurilor de ţară asupra non-riscurilor de ţară şi, pe cale de consecinţă, asupra companiei. În abordarea lui Sullivan sunt interesante două aspecte: în primul rând, singurele categorii de riscuri prezente în cadrul internaţional sunt considerate a fi riscul valutar şi riscurile de ţară, toate celelalte putând fi regăsite şi în cazul fi rmelor care derulează operaţiuni într-un cadru strict naţional. În al doilea rând, riscurile de ţară sunt văzute a mări dimensiunea riscului total al fi rmei, pe calea unei infl uenţe indirecte asupra nivelului acestora, trecând prin infl uenţarea non-riscurilor de ţară, mai ales în situaţia în care compania derulează operaţiuni în medii gazdă caracterizate prin riscuri ridicate.

Ceea ce este discutabil în abordarea lui Sullivan se referă la modalităţile sugerate de gestionare a riscurilor asociate prezenţei internaţionale a fi rmelor, intuitiv simple dar naive, dat fi ind cadrul complex în care afacerile se derulează astăzi.

Astfel, Sullivan propune diminuarea riscului prin intermediul a patru tipuri de acţiuni:

Crearea unei reputaţii solide a fi rmei; Evitarea ţărilor care sunt dependente de condiţiile de pe piaţa mondială;Localizarea numai în ţări cu economii bine conduse şi guverne responsabile; Promovarea, de către companiile care investesc internaţional, a unei imagini de „binefăcător” şi de „cetăţean responsabil”.

Autorul are, din această perspectivă, mai mult o abordare preventivă a managementului riscului, în locul uneia pro-active, ceea ce face ca propunerile sale să fi e mult inferioare abordărilor consistente elaborate de Milller sau „The Economist Intelligence Unit”.

Importanţa acordată de Dunning riscului valutar ca risc major, cu care companiile globale se confruntă, este regăsită şi la Eaker9, Fabozzi şi Grant10, ilustrată cu o serie de exemple ale unor pierderi considerabile suferite de companii ca urmare a fl uctuaţiilor cursurilor de schimb.

Este evident, în opinia celor trei autori menţionaţi, faptul că fi ecare corporaţie globală s-a confruntat cu anumite pierderi sau câştiguri ca urmare a evoluţiei 9 M. Eaker, D. Grand, I. Woodard – Realized rates of return in emerging equity markets, “Journal of Portfo-lio Management”, 2000.10 F. Fabozzi, D. Grand, M. Eaker – International Cor-porate Finance, The Dryden Press, 1996.

oscilante a cursurilor de schimb, dar magnitudinea pierderilor, în situaţia în care acestea apar, diferă de la o fi rmă la alta şi de la o perioadă de timp la alta.

Nu este însă mai puţin adevărat că aceleaşi variaţii la nivelul cursurilor de schimb pot fi şi generatoare de câştiguri pentru companiile globale. Pe de altă parte, pierderile la care face referire au fost înregistrate, în marea lor majoritate, ca urmare a unei fl uctuaţii violente a cursurilor de schimb şi, în acest context, este normal să punem întrebarea dacă un asemenea gen de fl uctuaţie este un fapt obişnuit sau, dimpotrivă, unul cu totul accidental. Înainte de momentul 1973, amintit anterior, variaţii de o asemenea magnitudine erau neobişnuite. După acest an, asemenea oscilaţii au devenit mult mai frecvente, şi nu numai la nivelul unui an, ci chiar al unei luni sau săptămâni.

Pe lângă riscul valutar, Eaker, Fabozzi şi Grant identifi că alte două mari categorii de riscuri la care sunt supuse operaţiunile unei companii globale:

Riscul economic; Riscul politic.

Riscul economic, deşi nu este specifi c în totalitate afacerilor internaţionale, ar reprezenta, în opinia celor trei, materializarea legăturii dintre evoluţia afacerilor fi rmei şi evoluţia economiei în general, similar unui risc sistematic, aşa cum este el defi nit de Sharpe11 în modelul cu un singur indice.

Astfel, autorii menţionaţi fac distincţia între „riscul economic strict naţional” – la care sunt supuse fi rmele care operează într-o singură ţară, o asemenea fi rmă având tendinţa de a prospera atunci când economia ţării sale se afl ă pe un trend ascendent şi invers – şi „riscul economic străin” – care infl uenţează operaţiunile fi rmelor globale.

Cu toate acestea, chiar şi fi rmele naţionale sunt afectate de riscul economic străin, atâta vreme cât este difi cilă identifi carea unei fi rme care să fi e imună la infl uenţa variaţiilor factorilor economici internaţionali, mai ales de genul fl uctuaţiilor cursurilor de schimb. Prin urmare, cei trei se referă la riscul economic străin direct, atunci când au în vedere operaţiunile fi rmelor care operează într-un cadru global, şi la riscul economic străin indirect, prin raportare la fi rmele „pur” naţionale.

De asemenea, ca şi alţi autori de altfel, Eaker, Fabozzi şi Grant consideră că în locul termenului de risc economic străin poate fi folosit acela de oportunitate economică străină, tocmai pentru a sugera gama mai mare de posibilităţi de derulare a afacerilor afl ată la dispoziţia fi rmelor globale, spre deosebire de cele naţionale.

(va urma)11 W.F. Sharpe, J.V. Bailey – Investments, 8th edition, Prentice Hall, 1995.

56

Info

Dezechilibrele economice care au fost la originea crizei mondiale sunt pe cale să reapară, iar politica monetară a Chinei frânează redresarea statelor dezvoltate, a declarat recent şi Lorenzo Bini Smaghi, şeful Băncii Centrale Italiene şi membru în conducerea Băncii Centrale Europene.

La rândul lor, atât conducătorul sindicaliştilor din Uniunea Europeană, cât şi preşedintele Comisiei Europene avertizează că Europa ar putea ajunge înapoi în anii ’30,

dar din motive diferite. Sindicalistul-şef se teme de austeritatea care ar putea duce la o dictatură militară, iar Barroso se teme că un eventual eşec al măsurilor de austeritate ar putea trimite U.E. într-o nouă Mare Depresiune.

„Este extrem de periculos. Acum ne afl ăm în 1931 şi ne îndreptam înapoi către 1930 cu Marea Depresiune şi ne trezim cu dictatură militară”, a spus într-un interviu acordat portalului EUobserver, John Monks, secretarul general al Congresului Sindicatelor Europene. „Nu spun că suntem deja acolo, dar poate fi o problemă foarte serioasă, nu numai din punct de vedere economic, ci şi politic”.

Monks le-a spus jurnaliştilor că Jose Manuel Durao Barroso, şeful executivului european, împărtăşeşte aceleaşi temeri, dar din motive diametral opuse celor invocate de sindicalişti. Adică Barroso speră că măsurile de austeritate vor salva Europa de la a experimenta din nou dramatica perioadă a anilor ’30 marcată de Marea Depresiune şi de ascensiunea regimurilor totalitare.

În această perioadă, discursurile şi declaraţiile autorităţilor şi experţilor internaţionali despre austeritate au devenit lingua franca în Europa. State ale Uniunii Europene care nu erau forţate să o facă (de vreun acord cu Fondul Monetar Internaţional ), au anunţat măsuri de austeritate drastice.

Spania taie 13 miliarde de euro, Grecia 24

Măsuri le de austeritate ar putea tr imite Uniunea Măsuri le de austeritate ar putea tr imite Uniunea Europeană într-o noua Mare DepresiuneEuropeană într-o noua Mare Depresiune

Dr.ing. Mircea HĂLĂCIUGĂ Expert al Comisiei Europene


Info

de miliarde, Italia 24, iar Germania, motorul economiei comunitare, a anunţat, surprinzător, deşi nu are probleme foarte mari, măsuri care ar trebui să economisească 80 de miliarde de euro. De asemenea, Marea Britanie pregăteşte austeritatea, tăind iniţial 6,25 de miliarde de lire sterline din cheltuielile bugetare. Suma poate ajunge chiar la 60 de miliarde de lire. Olanda va ajunge, cel mai probabil, la măsuri de austeritate care să aducă 45 de miliarde de euro în vistieria statului, planul de austeritate al Irlandei prevede tăieri de 4 miliarde de euro, iar al Portugaliei de 2 miliarde de euro.

În România există o pasiune extremă de a consuma energiile exact în direcţiile care nu aduc avantaje nici statului şi nici individului, fapt care duce în mod vădit la dezmembrarea autorităţii, la nerespectarea legilor şi, în general, la un haos administrativ dăunător economiei dar foarte dorit de cei care, sub scutul „debandadei generale”, îşi satisfac interesele personale şi de clan.

Urmând această cale, contrară politicilor celorlalte ţări membre U.E., România menţine leul la cote nereale şi, în special, menţine dobânda de referinţă la un nivel la care orice încercare de

a fi nanţa Capitalul de Lucru pe care o fac IMM-urile să fi e sortită eşecului, ceea ce va duce, în mod sigur şi fără echivoc, la adâncirea crizei economice interne.

EUobserver califi că măsurile de austeritate din România – reducerile salariale de 25% şi tăierea pensiilor cu 15% – drept cele mai dure din Europa şi aminteşte că anunţul lor a cauzat cele mai mari proteste publice din România postcomunistă.

Personal, constat că politica impusă de administraţie televiziunilor şi presei de a exagera „mişcările sociale”, tocmai pentru a induce această părere în opinia publică europeană, reprezintă o manipulare care va asigura şi întări cele afi rmate la începutul acestui articol atât de Barroso, cât şi de sindicalistul-şef european, adică ne îndreptăm, graţie acestor politici, către un dezastru social şi economic la nivel de ţară şi comunitate.

Sindicatele au organizat până acum un număr de greve generale în fi ecare ţară, chiar şi în Romania, cu toate că aici încercarea a fost amuzantă la apogeu, şi îşi intensifi că ofensiva împotriva măsurilor de austeritate care au înfi erbântat „imaginaţia” economică a guvernelor europene. Mai mult, plănuiesc să îşi coordoneze acţiunile la nivel transnaţional. John Monks spune că pe 29 septembrie va fi „o zi de acţiune sindicală” la nivelul întregii Europe. În acea zi vor avea loc greve, demonstraţii şi întâlniri cu miniştrii guvernelor naţionale din toate ţările U.E.

Mişcarea sindicală europeană a devenit un fel de „hai sa ieşim la picnic”, după modelul românesc, mai ales că nu are ca scop obţinerea de drepturi noi sau menţinerea celor existente, ci, mai curând, are menirea de a îmbrobodi electoratul în giulgiul morţii economice care urmează. Europa se sufocă, apăsată de lipsa pieţelor de desfacere, de lipsa mâinii de lucru ieftine, de măsuri sociale de stânga şi de atitudinea generala exprimata astfel: „nouă ni se cuvine” şi „să ni se dea”!

58

Info

La început de an 1973 s-a aplicat injecţia de metanol în Conducta Iancu Jianu–Piteşti, bun dizolvant pentru gheaţa formată în punctele de minimă cotă după traseu şi, după mai bine de trei luni, în aprilie, când şi temperaturile ambientului crescuseră aducând un aport benefi c în transportul gazelor, s-a dovedit că gazele pot fi transportate de la Iancu Jianu la Piteşti în bune condiţiuni. Efectele nedorite ale separării unor lichide pe conducta de transport gaze puteau fi controlate. Pritchard Rhodes a pretins verifi carea parametrilor de presiune şi temperatură a gazelor la intrarea în instalaţie, ele trebuiau să corespundă prevederilor din contract respectiv 6 at presiune şi plus 30 grade Celsius temperatură. Nu era un moft al partenerului de contract, în instalaţia de deetanizarea gazelor cu cele trei secţii ale acesteia erau prevăzute să funcţioneze zeci de schimbătoare de căldură pentru a asigura în diverse puncte din instalaţie un anumit nivel de temperatură. Tehnologul de la Pritchard Rhodes a explicat expunând-şi temeri care ar putea să ducă la un dezechilibru termic în instalaţie sau la... şi a propus să îmbrăcăm conducta la intrarea ei în instalaţie cu un jacket cald. GIFEŢ Piteşti a prins-o din mers, cum se spune, şi a asigurat că jacketul poate fi executat în atelierele bazei tubulare de la foraj. Prin jacket va circula un agent de încălzire care poate fi livrat de petrochimie şi, ca rezultat, gazele vor putea fi încălzite după cerinţe. S-au calculat şi apreciat dimensiuni, schimbul de căldură ca atare etc. şi Baza Tubulară Bascov a intrat în acţiune, jacketul nefi ind un vas care să funcţioneze sub presiune putea fi executat de aceasta, de fapt arăta ca o conductă.

În iunie 1973, instalaţia de deetanizare era practic montată pe platforma petrochimică Piteşti, toate vasele sub presiune, respectiv rezervoare,

schimbătoare de căldură, coloane, etc. au fost verifi cate şi autorizate să funcţioneze în condiţiile legii specifi cate în cartea lor tehnică, de către autorităţi împuternicite ale statului, s-au făcut probe şi încercări pentru lucrările din şantier, inclusiv la conducta de evacuare etan până la Piroliza II Piteşti. Reprezentanţii Pritchard Rhodes au recepţionat lucrări pe parcursul execuţiei, au dispus unele teste şi încercări şi de fi ecare dată s-au declarat mulţumiţi. Ei au prezentat pe zile şi săptămâni un program de start up, respectiv de pornire şi intrarea în probele tehnologice şi de performanţă ale instalaţiei, program care respecta la milimetru prevederile din contractul semnat pentru importul complex în cauză. Dacă totul va funcţiona normal, în cca o lună instalaţia va putea să atingă capacitatea garantată de fi rmă pentru prelucrarea a 3,1 milioane Nmc/24 h, perioadă în care tehnologia de proces impune arderea la coşul instalaţiei proiectat şi executat corespunzător a gazelor intrate în instalaţie pentru a fi prelucrate; de regulă nu se prevăd instalaţii speciale pentru captarea şi folosirea acestor gaze de dirijat la coş pentru perioade atât de scurte de timp. Partea rea era că nu mai departe decât anul trecut conducerea superioară aprobase, prin decret prezidenţial, condiţiile de acordare a avizelor de consum energie în general, a gazelor în special şi toate autorităţile politice sau de stat erau foarte atente să se respecte riguros aceste prevederi, controlau cu zel acest aspect. Să amintim, de asemenea, că pe plan mondial se manifesta violent criza petrolului, ţările din Orientul Mijlociu se organizaseră în cunoscutul OPEC cu consecinţe care au adus creşteri de preţuri absolut neaşteptate la ţiţei şi gaze ca materii prime sau combustibili, la produse rezultate din prelucrarea lor dar şi la livrările de orice fel de utilaje, instalaţii şi dotări,

Dezvoltări deschizătoare de drumuri

Ing. Elisabeta BOCIU

E t h a n e R e c o v e r y P l a n t E t h a n e R e c o v e r y P l a n t (III)(III)

(urmare din num[rul trecut


Info

E t h a n e R e c o v e r y P l a n t (III)

servicii etc. În acelaşi timp, GIFEŢ a dispărut ca structură de organizare în extracţia în petrol; ele au fost transformate în Combinate ale Petrolului cu competenţe acordate la nivel de întreprindere, cum spuneam, cel puţin în investiţii de trei ori mai mici. „Norocul” pentru terminarea acestei investiţii a venit din practica de lucru adoptată pe parcursul execuţiei lucrărilor în colaborările cu Sucursala Băncii de Investiţii Argeş când GIFEŢ Piteşti actualiza, după nevoile apărute în derularea investiţiei, devizul general al obiectivului, aducând unele evaluări economice pe obiecte la nivelul realizărilor şi scăzând prevederile pentru Staţia Trafo 110/20 kV Iancu Jianu, menţinută pentru orice eventualitate şi cu bună intenţie în documentaţie.

Arderea la coş a unui volum atât de mare de gaze putea fi soluţionată prin depunerea în bancă, sub semnătura adjunctului, a devizului fi nanciar pentru realizarea pornirii instalaţiei şi parcurgerea probelor tehnologice, dar adevărul era că nu aveam chiar idee despre ce se aştepta de la această documentaţie, în devizul general aprobat al obiectivului pentru acest scop era prevăzută o sumă şi atât. Petrochimştii aveau experienţă, puseseră în funcţiune şi realizaseră probe tehnologice pentru zeci de instalaţii petrochimice, astfel că pentru inspiraţia noastră s-au oferit să ne împrumute documentaţia elaborată de ICECHIM Bucureşti pentru Piroliza II. Urmărind întocmai modelul ICECHIM de documentaţie şi ţinând seama de Start up Programe fi nalizat de Pritchard Rhodes am întocmit devizul fi nanciar pe care l-au semnat directorul GIFEŢ Piteşti şi şeful de proiect pentru Deetanizare Piteşti, deviz care evalua cheltuielile de producţie pe timpul realizării probelor tehnologice, respectiv pentru gaze bogate, apă, energie electrică, materiale consumate pe timpul probelor tehnologice şi de atingerea performanţelor ca site moleculare, monoetanolamină etc. şi a valorifi cat rezultatul obţinut, respectiv producţia de etan şi gaz sărac, în preţurile legal aprobate. Rezultatul însemna, aşadar, valorifi carea producţiei obţinute în parcurgerea acestor probe şi încercări care, după lege, se constituia în resurse de fi nanţarea investiţiilor la nivelul benefi ciarului şi care, între noi fi e spus, faţă de nevoia de investiţii a benefi ciarului pe an nu însemna nici măcar 1% din total, ştiut fi ind că preţul aprobat al etanului, şi mai ales al gazelor, era extrem de scăzut. Între petroliştii de la extracţie se făceau adesea aprecieri că un litru de ţiţei extras se vindea la un preţ de cinci ori sau chiar mult mai mic decât al apei minerale. Gazele bogate intrate în deetanizare pe timpul probelor tehnologice care nu se regăseau în rezultat, adică în volumul de etan sau gaz sărac, cumulate pe toată perioada acestora, însumau coşul sau, mai bine zis, gazele de ars în atmosferă care

trebuia aprobat de adjunct în condiţiile când consumul de gaze era riguros controlat şi limitat de către ofi ciali. Adjunctul a aprobat acest coş prin simpla semnare a devizului fi nanciar şi a devizului general la STE, reaşezat la nivel de realizări pe unele obiecte inclusiv cu corectarea necesară pentru decontarea cheltuielilor pe timpul probelor tehnologice şi de atingerea performanţelor.

Introducerea gazelor în instalaţia de deetanizare şi începerea probelor tehnologice aveau cale liberă, toate cele legale erau îndeplinite. Pritchard Rhodes îşi mărise echipa prezentă în şantier pentru pornirea instalaţiilor şi testarea acestora în condiţii de siguranţă, se înţelege că aveau şi ei îndoielile lor. Trebuie să spunem, de asemenea, că experienţele şi practica de lucru adoptată de mari fi rme specializate în prelucrări chimice şi petrochimice din lume în astfel de lucrări se impunea o exigenţă deosebită, pornirea instalaţiilor se realiza treptat şi în ordinea fl uxului tehnologic, cu respectarea riguroasă a prevederilor tehnice speciale, nici o abatere. La deetanizare, prima pe fl uxul tehnologic era instalaţia de decarbonatare, care avea misiunea tehnologică de a reţine şi colecta dioxidul de carbon şi compuşii de sulf conţinute în gazul bogat la nivel de câteva ppm; în unele instalaţii din aval de decarbonatare se funcţiona la temperatura de minus 110 grade Celsius. Gazele bogate de prelucrat, venite din câmpuri la presiunea de 6 at, intrau în instalaţie prin jacketul care aducea temperatura lor la 30 grade Celsius, după care urma un rezervor fabricat în ţară, menit să reţină eventuale impurităţi, ca urme de ţiţei, praf şi altele rămase în gaze, după care acestea treceau prin unele schimbătoare de căldură şi apoi în coloana de decarbonatare, unde circulau prin talerele coloanei pe care se menţinea un fl ux de monoetanolamină; aceasta trebuia să reţină dioxidul de carbon şi compuşii de sulf din gaze. De la prima încercare monoetanolamina a spumat violent. Două puteau fi cauzele bănuite ale spumării: poate nu monoetanolamina trebuia folosită pentru absorbţia dioxidului de carbon şi compuşilor de sulf sau gazele nu corespundeau cerinţelor. Englezii au convins partea română că ceva nu e pe bune cu gazele, deşi în toate punctele de pe traseu prevăzute cu măsură pentru temperatură şi presiune se indicau valori la nivelul prevederilor. Deschiderea rezervorului deprăfuitor, montat în faţa decarbonatării gazelor, a confi rmat că conţinutul acestora în impurităţi mecanice, termen acceptat în epocă de petrolişti, era mult mai mare faţă de prevederi şi s-a propus dublarea acestui rezervor pentru care uzinele specializate şi autorizate de la Moreni, cândva parte în dezvoltările industriei extractive de ţiţei şi gaze, s-au mobilizat şi au venit cu al doilea rezervor

60

Infointrodus pe circuit şi montat de antreprenor când s-au parcurs şi toate inspecţiile şi autorizările impuse prin lege. Au urmat zeci şi zeci de încercări, teste cu privire la calitatea monoetanolaminei fabricate în ţară, realizate inclusiv la catedra de prelucrare hidrocarburi de la Institutul de Petrol Gaze şi Geologie Bucureşti, dar în instalaţia de decarbonatare spumarea se menţinea. S-a cerut ofertă de la alt fabricant de monoetanolamină din ţară, poate calitatea acesteia e de vină, ceea ce s-a dovedit real; schimbarea furnizorului a rezolvat.

Între timp, comisia de recepţie numită cu HCM pentru Instalaţia de recuperare fracţii C2+ din gazele bogate Piteşti, după aprobarea adjunctului căruia benefi ciarul de investiţie i-a confi rmat terminarea execuţiei lucrărilor în toate şantierele, a pornit la treabă. Procesele verbale de recepţie preliminară prezentate de benefi ciar pe obiecte atestau că lucrările a fost executate în conformitate cu prevederile documentaţiei legal aprobate şi că au fost realizate cu succes toate testele şi încercările prevăzute în documentaţie în condiţiile legii, după cum rezulta din cartea construcţiei anexată şi că obiectul poate fi pus în funcţiune în care scop se întocmise şi un proces verbal de punere în funcţiune. E necesar să facem precizarea că recepţia obiectivelor de investiţii în condiţiile legii trebuia să parcurgă patru paşi importanţi în desfăşurarea ei: recepţia preliminară, care atesta execuţia lucrărilor, a testelor şi încercărilor în conformitate cu documentaţia legal aprobată când se aproba şi o perioadă de garanţie a acestuia, iar antreprenorii respectivi primeau un califi cativ, afi rmându-se, după caz, că obiectivul poate fi pus în funcţiune la capacitatea proiectată sau cu o perioadă de atingerea capacităţii proiectate la un termen dat, anexându-se procesul verbal de punere în funcţiune, iar în următorii doi paşi se parcurgea recepţia defi nitivă a lucrărilor la expirarea termenului de garanţie şi, după caz, recepţia fi nală, când se realiza capacitatea proiectată şi ceilalţi indicatori tehnico-economici. La recepţia preliminară benefi ciarul trebuia să prezinte comisiei de recepţie cartea construcţiei, în care erau ataşate, în afara documentaţiei legal aprobate, toate documentele şi documentaţiile emise pe parcursul execuţiei, care atestau calitatea acesteia, încercări, teste etc., carte care trebuia predată benefi ciarului de exploatare al investiţiei. Un drum lung şi întortocheat care, având în vedere importanţa Instalaţiei de recuperare fractii C2+ Piteşti, pornind în primul rând de la criteriul aprobării ei cu HCM, cele legale trebuiau urmate riguros. În aceste condiţii, la Instalaţia de deetanizare gaze Piteşti s-a prezentat doar procesul verbal de recepţie preliminară, urmând ca punerea în funcţiune să aibă

loc după parcurgerea probelor tehnologice şi de atingerea performanţelor care să ateste că au fost atinşi parametrii şi indicatorii tehnico-economici aprobaţi, dată când titularul investiţiei, respectiv ministerul prin adjunct, aproba punerea în funcţiune a obiectivului la întreaga sa valoare.

Comisia de recepţie numită şi aprobată în condiţiile legii şi-a început activitatea pornind de la Craiova, inspectând şi verifi când toate obiectele executate în conformitate cu prevederile documentaţiei legal aprobate când, pentru obiectele din câmpuri, s-a semnat recepţia preliminară şi punerea în funcţiune pentru fi ecare dintre ele, iar pentru obiectul Instalaţie de deetanizare Piteşti doar recepţia preliminară a lucrărilor. Am să amintesc că la recepţia Deetanizării au asistat şi reprezentanţii Pritchard Rhodes care acordau asistenţa tehnică pentru pornirea instalaţiei şi atingerea capacităţii contractate. S-au arătat foarte impresionaţi de inspecţia comisiei de recepţie, iar tehnologul a ţinut să asigure că în următoarele zile va fi pornită şi instalaţia de uscare gaze, pregătită în acest sens şi, ca un argument în favoarea celor declarate, a predat secretarului comisiei de recepţie un document semnat împreună cu reprezentantul benefi ciarului numit de GIFEŢ Piteşti care detalia modul cum a fost executat fi ltrul special din coloanele de uscare, fi ltru format din site moleculare de mai multe dimensiuni, menit să reţină apa în condiţiile tehnologice date, adică până la un conţinut de câteva ppm. Colegii şi colaboratorii de la Piroliza II, prezenţi şi ei, au acceptat, pentru ei, că petroliştii de la extracţie au pornit cu dreptul în această realizare, chiar dacă este ceva diferit de preocupările lor cotidiene.

Introducerea gazelor în instalaţia de uscare gaze dotată în principal cu trei coloane de uscare gaze, două active şi una în regenerarea fi ltrului de site moleculare, cu cicluri urmărite şi decise de un programator din dotarea instalaţiei, părea că e pe drumul cel bun, dar fatalitate, fi ltrul a fost „zburat” în avalul instalaţiei, sitele moleculare care-l formau ajungând până dincolo de limita deetanizării. Un telex orgolios şi rece transmis de la Londra face afi rmaţia că din nou cumpărătorul nu poate susţine obligaţiile sale asumate prin contract, punerea în funcţiune a obiectivului ar putea fi compromisă, probabil un „bamp” de presiune venit din câmpuri a dereglat sistemul. Nu s-au gândit că poate în şantier s-a întâmplat ceva de care n-au cunoştinţă, doar doreau să scape de obligaţii; documentul care atesta formarea fi ltrului predat de tehnologul lor benefi ciarului comparat cu planul de detaliu şi montaj al coloanelor nu arătau de loc la fel, fi ltrul de uscare era total diferit. Directorul GIFEŢ Piteşti a verifi cat de mai multe ori, dorea să fi e sigur şi a transmis la


InfoLondra peste câteva zile, tot cu telex, cauza reală a pierderii sitelor: molecularea, formarea şi montarea fi ltrului sub patronaj Pritchard Rhodes nu respecta documentaţia fi rmei şi respectiv contractul de import complex – aceasta era cauza reală. Acuzaţia era prea gravă, dar s-a confi rmat de către cei din şantier şi în câteva zile managerul de proiect, însoţit de doi tehnologi şi proiectantul respectivei coloane, au sosit la Piteşti. Discuţiile au pornit de la afi rmaţia managerului de proiect că fi rmei Pritcard Rhodes îi pare rău pentru neînţelegere, vor livra cât de repede posibil materialele pentru un nou fi ltru complet şi încă unul de rezervă, iar sitele moleculare care se pierduseră prin instalaţii au fost recuperate fără prea multe comentarii dar a durat ceva timp, nu mai mult de o lună. Partea română devenise un partener pe înţeles.

Părţile semnatare ale contractului de import complex aproape se convinseseră că până la sfârşitul anului 1973 instalaţia de recuperare fracţii C2+ Piteşti ar putea fi pornită în totalitatea ei şi să înceapă probele tehnologice pentru a dovedi realizarea indicatorilor tehnico-economici aprobaţi. Pornirea instalaţiei de fracţionarea etanului a decurs, s-ar putea spune, fără probleme; părţile angajate în respectivul contract erau mult mai atente iar gazele decarbonatate şi uscate la nivelul cerinţelor au parcurs traseul de fracţionare în bune condiţii. Volumul fracţiilor C2+ recuperate, respectiv volumul etanului realizat, se înscria în limitele prevăzute în contract, 70% din potenţialul acestor fracţii conţinute în gazul bogat putea fi recuperat. S-au prelevat probe de gaz bogat, etan, gaz sărac, dioxid de carbon dus la coşul special construit pentru a-l evacua în atmosferă la o înălţime de cca 20,0 m pentru a fi analizate prin determinarea constituenţilor din conţinutul acestora în perspectiva închiderii unei balanţe la nivelul instalaţiei de deetanizare. GIFEŢ Piteşti îşi amenajase un laborator special, dotat cu cromatograful de înaltă efi cienţă livrat de fi rmă în afara obligaţiilor ei contractate, unde avea posibilitatea să facă aceste determinări, dar au solicitat să ia probe de etan şi Combinatul Petrochimic Piteşti, benefi ciarul de produs. În defi nitiv, nu era nici o problema să faci astfel de determinări în paralel, dar...

Ministrul Industriilor Petrochimice, ICECHIM Bucureşti, Combinatul Petrochimic Piteşti au solicitat la nivelul adjunctului DGAPG Bucureşti prezenţa furnizorului de etan la comandamentul dispus de Judeţeana de Partid Argeş, în dorinţa de a analiza şi hotărî pornirea Instalaţiei de Piroliză II Piteşti şi intrarea ei în probe tehnologice şi de atingere a performanţelor. Adjunctul a fost anunţat ofi cial că etanul fabricat de industria extractivă de

ţiţei şi gaze nu corespunde calitativ, furnizorul nu respectă condiţiile de calitatea etanului solicitate de industria petrochimică încă înainte de semnarea contractului de import complex cu fi rma din Occident specializată. Seara târziu, la sediul GIFEŢ Piteşti au fost convocaţi toţi factorii implicaţi, unde s-a adeverit că într-adevăr a fost difuzată în sistem această scrisoare şi că, în condiţiile date, prevederile ei nu sunt respectate. Institutele de cercetare de la Câmpina şi de proiectare Ploieşti, unite în unul singur între timp, nu urmăriseră acest aspect; şeful de proiect de la Deetanizare Piteşti, invidiat pentru multele lui ieşiri în străinătate şi, în acelaşi timp, foarte bolnav, nu avusese astfel de preocupări în lipsa unei numiri ofi ciale în acest sens. IPFE Ploieşti nu numise un şef de proiect la nivelul întregii capacităţi care să coordoneze astfel de cerinţe.

În acest staff extracţionist, unde participau de la adjunct până la inginer principal III, s-a înţeles că va trebui făcută fracţionarea produsului etan, conţinutul acestuia în unele fracţii grele neadmise în cuptoarele de pirolizare trebuia corectat. Singurul „avantaj pentru extracţionişti” era că la devizul general aprobat la faza STE al investiţiei s-au înregistrat economii pe total şi structură care ar putea acoperi acest plus de cheltuieli. După unele consultaţii telefonice cu factori care ar fi putut ajuta, s-a înţeles că livrarea unei coloane de fracţionare noi care să satisfacă această cerinţă, montajul ei etc. ar conduce la o întârziere a punerii în funcţiune de cel puţin doi ani, un adevăr descurajant, dar un adevăr. A doua zi vom consulta Pritchard Rhodes; poate au o soluţie mai bună, s-a decis.

După două zile, reprezentanţii Pritchard Rhodes s-au prezentat la Piteşti pentru a se face utili; vedeau corectarea calităţii etanului ca şi partea română prin fracţionarea acestuia, dar în condiţiile declanşate de marea criză a petrolului din 1973 preţurile şi termenele de realizarea unor astfel de dotări şi servicii au luat-o razna. Cu o soluţie mai acceptabilă s-a venit de la IPIP Ploieşti (Instititutul de Proiectare Instalaţii Petroliere), Combinatul Petrochimic Piteşti, Combinatul Petrochimic Brazi etc. Vom redimensiona şi amenaja pentru această fracţionare o coloană mai veche, demontată din instalaţii scoase din funcţiune, vom selecţiona armături din depozitele combinatelor care, adunate în schemele izometrice respective, ar putea atinge scopul acestei tehnologii de fracţionare, au oferit petrochimiştii. În ceea ce priveşte satisfacerea garanţiilor cu fi rma Pritchard Rhodes, acestea vor fi urmărite la nivelul atingerii recuperării a 70% fracţii C2+ din potenţialul gazelor de prelucrat, luând în calcul noile condiţii tehnologice, respectiv dubla fracţionare. Coloana ar putea fi amenajată la nivelul noilor

62

Infocerinţe în atelierele Teleajen, dotate şi autorizate să realizeze sau să repare utilaje de tipul recipienţi sub presiune inclusiv pentru scopul urmărit. Întrucât pe parcursul realizării unei investiţii prevederile legale nu permiteau introducerea de obiecte noi în devizul general, din nou am reaşezat prevederile din devizul general, respectivele amenajări devenind parte a instalaţiei de fracţionare. Gazolina rezultată din a doua fracţionare a fost refulată printr-o conductă de diametru foarte mic la parcul de separatoare care funcţiona în apropiere de Bradu–Albota.

Cu ocazia realizării adăugirilor din deetanizare pentru fracţionarea etanului, echipa petrolistă în totalitatea ei, compusă din petrolişti de la extracţie sau de la prelucrare, a cunoscut colaborarea şi susţinerea reciprocă fără rezerve, soluţiile la noile cerinţe apăreau de fi ecare dată, totul se rezolva în timp record, inginerii români îşi dovedeau priceperea, profesionalismul, ambiţia nedeclarată că au abilitatea să rezolve astfel de probleme. Amenajarea coloanei la nivelul noilor condiţii de exploatare pentru fracţionarea etanului şi transportul ei de la Teleajen la Platforma Petrochimică Piteşti, ridicarea şi punerea ei pe fundaţie şi montajul, completarea cu armăturile necesare, găsite cel mai adesea în depozitele combinatelor petrochimice, montajul instalaţiilor, testarea şi punerea în funcţiune a celei de a doua fracţionări, precum şi alte multe rezolvări, au fost parcurse cu profesionalism şi, în mai puţin de un an, s-a vorbit din nou despre pornirea deetanizării în totalitatea ei, pentru care Pritchard Rhodes din nou şi-a extins echipa, s-au pregătit să demonstreze că garanţiile fi rmei vor fi realizate. Şi partea română era pregătită, trecutele experienţe au pus-o în gardă, verifi carea performanţelor deetanizării confi rmate prin balanţele de materiale intrate şi ieşite în şi din instalaţie va fi certitudinea că au reuşit.

La sfârşitul anului 1974, după parcurgerea probelor tehnologice şi atingerea performanţelor garantate prin contractul de import complex, s-a semnat recepţia punerii în funcţiune a Instalaţiei de recuperare fracţii C2+ Piteşti, când s-a acordat termen de realizare a parametrilor proiectaţi 9 luni, perioadă în care benefi ciarul va completa şi transmite forului tutelar şi organismelor de statistică locale formularul autorizat pentru raportare. Adjunctul a aprobat procesul verbal de punere în funcţiune care s-a depus în banca de investiţii, ca şi cele semnate anterior, în termen de 24 ore de data acestuia.

Din nou, însă, se întâmplă ceva: încă din primele zile de funcţionare ale instalaţiei de recuperare fracţii C2+ s-a constatat că inelul oraşului Piteşti, din care erau racordaţi toţi consumatorii industriali şi casnici, nu poate prelua întreg volumul de gaz

sărac rezultat din instalaţie, volumul de gaze consumat la nivelul oraşului e mult mai mic decât însumarea aprobărilor de consum gaze acordate diverşilor consumatori. Un inspector important de la Consiliul de Miniştri s-a prezentat la Combinatul Petrolului Piteşti, moştenitorul GIFEŢ Piteşti. A făcut valuri, dar nu la Piteşti fuseseră aprobate avizele care solicitaseră consumuri mult mai mari în ideea românului „să fi e, să se găsească”, ca să nu spunem că centralele termice puse în funcţiune în Piteşti erau proiectate şi aprobate să consume combustibil special lichid şi, numai în caz de nevoie, gaze, ceea ce nu se întâmplase până la acea dată. Industria extractivă va trebui să iniţieze o nouă capacitate care să aspire cca 2,0 milioane Nmc/24 h din gazul sărac rezultat de la deetanizare şi să-l refuleze în Conducta Ţicleni–Bucureşti, punct de racordare Corbu, judeţul Olt. Aprobările de consum gaze a unor consumatori industriali au fost corectate corespunzător, iar Centrala Gaz Metan Mediaş a reorganizat furnizorii de gaze în inelul Piteşti, astfel încât deetanizarea să funcţioneze în continuare. Combinatul Petrolului Piteşti a iniţiat promovarea acestei noi investiţii, care a fost aprobată, executată şi pusă în funcţiune în cca un an. Pentru aspiraţia gazului sărac la nivel de 2,0 milioane Nmc/24 h s-a aprobat procurarea din import a patru turbocompresoare de la fi rma americană Solar Saturn care satisfăceau perfect cerinţele refulării gazului sărac în Conducta Ţicleni–Bucureşti şi, foarte important, s-au amplasat în careul obţinut pentru Deetanizarea Piteşti; ele ocupau un spaţiu extrem de redus.

După punerea în funcţiune a compresoarelor Solar Saturn, au apărut la orizont noi consumatori: oraşul Turnu Măgurele şi, mai ales, noul combinat chimic în curs de execuţie în oraş a întins antene, dar n-au reuşit să consume astfel de gaze. Barierele erau de netrecut, cel puţin înainte de Revoluţie nu au primit o astfel de aprobare.

Însumând sau adăugând cheltuielile de mai sus, faţă de valoarea totală aprobată pentru investiţia Instalaţie de recuperare fracţii C2+ Piteşti, s-au cheltuit în plus cca 60,0 milioane lei inclusiv cu valuta necesară pentru compresoarele Saturn, iar deetanizarea gazelor bogate s-a dovedit o idee excelentă de creştere a exportului şi, deci, de valorifi care superioară a unor resurse ale ţării. În scurt timp, s-au pornit formalităţile pentru o a doua deetanizare care s-a realizat şi pus în funcţiune tot pe bază de import complex la Tulburea, judeţul Gorj; aceasta va prelucra gaze bogate rezultate din zăcămintele de ţiţei exploatate de Trustul Târgu-Jiu şi va refula etanul pentru prelucrare la Ploieşti.


Info

EVOLUŢIA COTAŢIILOR ÎN 2004-2009 LA PRINCIPALELE PRODUSE PETROLIERE

64

Info

Documents

MPG August 2010