1

Structura nivelului lexical al limbii române Neologisme

Neologismele sunt cuvinte nou intrate în vocabularul unei limbii, pentru a denumi noţiuni,

obiecte şi fenomene ivte în toate domeniile vieţii materiale şi spirituale, în special în limbajul tehnic

şi ştiinţific, cu scopul de a-l îmbogaţi şi moderniza. Condiţiile care au facut contactele între limbile

din care au fost preluate şi limba română sunt următoarele : vecinătatea geografică, bilingvismul,

amestecul de populaţie, relaţiile de ordin politic, economic, cultural. Procesul pătrunderilor în limba

română a început de pe la sfărşitul secolului XVIII intensificându-se în secolul XIX-lea şi continuă

să reprezinte şi azi o mare sursă de îmbogăţire a limbii (în special a sinonimiei acesteia), de

modernizare a vocabularului. Motivate prin nevoia de rafinare a exprimării sau prin progresul

societăţii în toate sferele ei de activitate, neologismele reprezintă împrumuturi din alte limbi (printre

care pe primul loc se situează limbile romanice) sau creaţii pe teren românesc în interiorul limbii,

prin derivare, compunere etc. Motivele pentru care s-a apelat la ele au fost fie, de exemplu, intenţia

programată de relatinizare a vocabularului, intenţie aparţinând Şcolii Ardelene care-şi propunea să

purifice limba de slavonisme, grecisme, turcisme etc., fie din necesităţi obiective de a denumi

noţiuni, obiecte şi fenomene necunoscute sau noi pentru spiritualitatea românească. Neologismele au

fost preluate de către vorbitorii care le-au întanlit în alte limbi şi au considerat că exprimă mai

pertinent o realitate sau care, apelând la un obiect\fenomen necunoscut vorbitorilor de limba română

s-au servit de cuvântul care îl denumea în limba civilzaţiei respective. Apoi acestea au parcurs, prin

grija lingviştilor care se ocupau de cultivarea limbii, un lung proces de adaptare la cerinţele fonetice

ale românei.

Cei dintâi preocupaţi de modernizarea vocabularului limbii au fost dintotdeauna scriitorii, iar

mai apoi oamenii de ştiinţă. Primii din necesităţi impuse de expresivitate, savanţii din necesităţi

practice, dictate de progresele realizate în tehnică şi ştiinţă.

Recunoaştem un neologism în limbă ţinând cont de criteriu frecvenţei, al gradului de răspândire

şi de faptul că îl percepem ca fiind nou. Fondul lexical neologic al limbii române este foarte bogat şi

variat, dispunând de peste 50000 de neologisme, cărora li se adaugă şi termenii tehnico-ştiinţifici de

strictă specialitate. Acest fond prezintă o largă provenienţă :

2

- latina savantă : testimonial, probabil, a traduce ş.a. ;

- italiana : adagio, arpegiu, bariton, chitară, crescendo (adică majoritatea termenilor muzicali,

dintre care unii fără nici o adaptare la legile fonetice ale limbii române : scherzo, tumultoso, vivace

ş.a. ) sau campion, capodoperă, dantesc etc. ;

- germană (îndeosebi în Transilvania) mai ales terminologie ştiinţifică : agentură, boiler, dictat,

diesel, electrobuz, fasung, gater, rolă ş.a. ; dar şi din limbajul neştiinţific : balonzaid, capelmaistru,

glasvand, laitmotiv, oberliht, rucsac, şpilhozen ş.a. ; avem însă şi cuvinte latineşti intrate în română

prin germană : servus, ca formulă de salut în Transilvania, corectură ş.a. ;

- franceza (poate fi cea mai mare sursă de neologisme dintre limbile romanice) : automobil,

bacalaureat, busculadă, certificat, coşmar, pension ş.a. sau al calcului lingvistic : apă de toaletă (eau

de toilette), câmp de bătaie (champ de bataille), a plăti oalele sparte (payer les pots cassés), a face

act de prezenţă (faire acte de présence), a fi într-o pasă proastă (être dans une mauvaise passe),

atrece în revistă (passer en revue), tras la patru ace (tiré à quatre épingles) ; unele dintre aceste

neologisme sunt negeneralizate : a badina, a efasa, a flana, impardonabil, infatigabil ş.a.; în română

există şi franţuzisme folosite fără o adaptare la limba română: déjaà vu, savoir-faire, savoir-vivre,

quelque chose;

- rusă: activist, aspurantură combinat (complex productiv), sputnic;

- engleză: anglicismele au intrat în română prin intermediul limbii franceze: biftec, dancing,

parking, picup, rosbif, sandviş, smoching, spicher; de menţionat ca deseori au pătruns în română cu

forme din limba de origine: base-ball, bowling, bridge, corner, dribling, outsider,sportsman;

- americană: (au pătruns în română cu forme din limba de origine) best-seller, bluf, blue-jeans,

buss, building, campus, chewing-gum, desing, fair-play, hobby, jazz, mass-media, show, week-end,

western, whisky.

Relaţiile politice, economice şi culturale, de-a lungul vremii, cu alte popoare, vecine sau mai

îndepărtate, au făcut ca o mulţime de cuvinte, străine în raport cu componentele fundamentale ale

limbii noastre, să fie preluate şi adoptate. Dacă toate aceste elemente „străine”au reprezentat la data

pătrunderii lor în limba română cuvinte neologice, pentru fiecare nouă epocă statutul lor s-a

modificat în funcţie de acceptarea sau eliminarea lor ulterioară.

Astfel, legăturile de vecinătate sau convieţuire cu bulgarii, sârbii, maghiarii, polonezii sau

ucrainenii, într-o epocă îndepărtată, au determinat îmbogăţirea lexicului nostru cu lexeme provenite

3

din limbile popoarelor respective.

Aşadar, din folosirea excesivă a neologismelor rezultă o limbă artificială, ruptă de masele de

vorbitori, care duce, în aceeaşi măsură, la stricarea limbii strămoşeşti făurită de-a lungul veacurilor.

Aşadar, neologismele mai reprezintă încă un neajuns. În locul derivatelor de la cuvinte

româneşti, care ar consolida, elementele din lexicul de bază şi ar da stabilitate limbii, în general, se

introduc derivate gata formate în limbile străine, care nu se leagă de o familie de cuvinte existente

mai înainte şi sporesc masa vocabularului, partea cea mai nestatornică în limbă.

Dezvoltarea tehnicii face, pe de o parte, să apară în fiecare moment noţiuni noi, care vor să

fie denumite, iar, pe de alta, perfecţionarea mijloacelor de comunicare - cu precădere radioul şi

televiziunea, precum şi presa scrisă - duc la generalizarea imediată a termenilor noi.

Concluzii

Neologismul constituie un element esenţial şi absolut necesar în procesul de dezvolatre a limbii

ca urmare a prefacerilor sociale, culturale, economice, a progresului ştiinţific şi tehnic, precum şi a

relaţiilor reciproce dintre popoare şi limbi.

Cuvintele şi expresiile noi sunt indispensabile în special în terminologia ştiinţifică şi tehnică

pentru exprimarea precisă şi concinsă a noţiunilor şi ideilor noi.

În privinţa admiterii sau respingerii unui cuvânt sau expresie neologică se cere din partea

vorbitorului un gust lingvistic veritabil, un simt al limbii referitor la folosirea adecvată a unităţilor

lexicale, fie acestea de origine autohtonă sau împrumutate.

Studiind neologia, procesul de infiltarare în limbă a cuvintelor noi formează o imagine despre

dezvoltarea culturi şi civilizaţiei unui popor. Neologismele leagă popoapre şi limbi în urma

progresului spre care tind toţi. Noile forme şi fenomene de cultură şi tehnică devin mijloace de

colaborare şi de stimulare a forţelor creatoare de pretutindeni, opera lor devenind un bun al omenirii

întregi manifestat prin cuvinte şi expresii devenind un adaos în vocabularul limbilor naţionale.

Originalitatea limbii se manifestă în special prin modul de includere şi adaptare la sistemul

fonetic, morfologic şi semantico-stilistic al limbii, evidenţiându-se în acest mod sinteza creatoare

între tradiţie şi inovaţie.

Bibliografie

4

Goga Mircea, Limba română pentru admiterea în facultăţi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996;

Adamescu Gheorghe. Adaptarea la mediu a neologismelor. -Bucureşti, 1938;

Grecu Victor, Limba română contemporană, Bucureşti, 1974;

Ursu Despina, Limba română. Observaţii privitoare la adaptarea neologismelor în limba

română.