REDACÞIA:

Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN,

Alexandru SERES, Ion SIMUÞ

Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12

Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068E-mail:

revistafamilia1865@gmail.com(Print) I.S.S.N 1220-3149

(Online) I.S.S.N 1841-0278www.revistafamilia.ro

TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea

Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213

Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

Seria a V-aseptembrie 2012anul 48 (148)

Nr. 9 (562)

REVISTÃ DE CULTURÃApare la Oradea

Numãrul este ilustrat cu reproduceri ale lucrãrilor artistului plasticLucian Szekely-Rafan din expoziia The Hall/ 307, Oradea, Galeria visual kontakt

Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familiarevine exclusiv autorilor lor.

ABONAMENTE LA FAMILIARevista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordão reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul insti-tuþiei.De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul:RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 delei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

Responsabil denumãr:

Mircea Pricãjan

Seriile Revistei Familia Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906 Seria a doua: 1926 - 1929

M. G. Samarineanu Seria a treia: 1936 - 1940

M. G. Samarineanu Seria a patra: 1941 - 1944

M. G. Samarineanu Seria a cincea:

1965-1989Alexandru Andriþoiu

din 1990Ioan Moldovan

DIRECTOR:IOAN MOLDOVAN

FAMILIAREVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ

Fondată în 1865 deIOSIF VULCAN

CUPRINS

EditorialMircea Pricãjan - Greºeli de judecatã 5AsteriscGheorghe Grigurcu – Poeme 7 TangenþeAlex Cistelecan - Tranziþia triumfalã cãtre normalitatea crizei 15Fusion jazz & blues de Daniel Vighi 21Magistr(u)aleLuca Piþu - Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (VI) 30 Replay @ Forward de Ioan Moldovan 33Cronica literarã Marius Miheþ - Arheologii rechizitoriale 37Liana Cozea - Capcanele mistificãrii 41 Dan-Liviu Boeriu - Antecamera morþii 53Lucian Scurtu - Poezia cu gust amar 56Explorãri de Mircea Morariu 59Camera de gardã de Mircea Pricãjan 65CriterionIoan Derºidan - Romanul Aglaia 72ProzaTraian Bodea - Procesul (fragment) 83Un singur poem de Minerva Chira 92PoemeTraian ªtef 93Constantin Butunoiu 96Traian Vasilcãu 100Aurel M. Buricea 103Gheorghe Maci 105Valeriu Marius Ciungan 107MementoDarie Magheru 111PlasticaExpoziþie Lucian Szekely-Rafan 115Cartea de teatru de Mircea Morariu 117Cronica teatralã de Mircea Morariu 121Vitrina cu cãrþi 130Revista revistelor 134

5

Vreau sã vã spun de la bun început cã nicio clipã, scriind rându-rile care urmeazã, nu mã plasez cumva deasupra problemei, nu mã so-cotesc cumva imun la greºelile de judecatã pe care atât de des le co-mitem.

Cãci numai aºa, greºeli de judecatã, aº putea numi încãpãþânareaoarbã cu care le cerem neîncetat – fie ºi doar în sinea noastrã, cu nãduf– oamenilor de culturã sã nu se manifeste într-un alt fel decât acela artis-tic, ºi cu atât mai mult sã nu iasã în arenã afiºând atitudini (adesea radi-cale) de ordin politic. Ne supãrã aceasta, atenteazã la integritatea imagi-nii pe care am fost dresaþi sã o avem despre un om de culturã: fiinþã maipresus de cele lumeºti, capabilã sã emitã doar judecãþi de rang înalt. ªine sâcâie atunci când autorul îºi pune semnãtura pe texte neadresateposteritãþii, texte care cel mai adesea trãdeazã o fire ºi o gândire greu dereconciliat cu arta indubitabil valoroasã pe care autorul ne-a oferit-o de-alungul timpului. Ajungem chiar, orbiþi de supãrare, sã nici nu-i mai cãu-tãm cãrþile ºi sã judecãm, deci, greºit, fireºte, cã acea manifestare a laturiisale ancorate în cotidian valoreazã mai mult decât toate rândurile ex-celente pe care autorul le-a pus între coperte.

Nu mã exclud, spuneam, de la acest pãcat. Mi s-a întâmplat des înultima vreme sã îmi schimb radical impresia despre un scriitor sau altulpe baza atitudinilor pe care el a þinut sã le facã publice. ªi – mai grav –sã nesocotesc cu neghiobie noile lui cãrþi doar pe acest considerent efe-mer. Multe spirite s-au încins în vara aceasta ºi multe relaþii au avut desuferit, ne-am lãsat târâþi cu toþii într-un smârc în care, în loc sã ne aju-tãm sã ieºim, ne-am zbãtut opintindu-ne unul contra altuia, afundându-neºi mai tare.

Editorial

Mircea Pricãjan

Greºeli de judecatã

Sigur cã – dintotdeauna! – omul de culturã s-a implicat fãþiº în tre-burile comunitãþii, e un lucru absolut normal care se petrece oriundeîn lume. Mulþi îºi fac chiar un titlu de glorie din afilierea la o miºcare so-cialã ºi/sau politicã ori alta. E alegerea fiecãruia ºi ar trebui sã avem inte-ligenþa necesarã de a distinge între autor ºi om ºi de a nu ne îngãdui sãgândim – repet, greºit! – cã orice înflãcãrare de moment este definito-rie pentru opera aceluia care a creat-o. Puþinã punere în perspectivã re-lativizatã ajutã întotdeauna.

Mircea Pricãjan

6

7

Subînþeles

Subînþeles e interiorul obiectelormonoton aproape plicticos stînjenitor compromiþãtor precum tot ce þine de spirit aºadar cãutãm cu ardoare doar exteriorul lor imprevizibil cum o junglã ameþitor cum odoarea de sînge infinit.

Cîteodatã

Cîteodatã îþi reuºeºte totuºi tinereþea aceasta cum un desen strîmb adesea cum un vers cum o vorbã de spirit de-atîtea ori ratate ºi te laºi dus pe firul lor atît de ezitant ieºi din oraº ºi nu te mai întorci acasã niciodatã.

Asterisc

Gheorghe Grigurcu

Gheorghe Grigurcu

8

ªi aºa

ªi aºa s-a cheltuit ziua între tunete ce scrijeleau semne pe cer ºi fulgere ce scrijeleau semne pe podeaua odãii tale pînã la urmã n-a mai plouat cãrþile se odihneau se-ntindeau alene în pat se-mperecheau începeau sã viseze seceta ieºea din tîmpla ta cum o luminã.

Sînt verbe

Sînt verbe goale de sens cum e vîntul sînt ape curgînd aidoma unghiilor sînt reverii pline de praf aidoma unor covoare nebãtute sînt frustrãri abile aidoma unor prestidigitatori sînt nori care-aplaudã.

De-acum

De-acum sub pojghiþa de gheaþã se petrece totul micile marile istorii ale zilei munþii bibliotecile ºoaptele din bucãtãrie strãnutul motoarele cartierele strîngerile de mînã capriciile aproapele încãpãþînãrile clanþele dilemele departelemacaralele rumorile arbuºtii paturile nestematele ciocanele regretele etajele sãrbãtorile burlaneleangoasele ciorapii telefoanele sub stratul fragil de gheaþã sînt toate aºteaptã sã se desprimãvãreze odatã sã curgã la vale Dumnezeu.

Poeme

9

Semn de carte

E nefolositor - cum sã nu? - nefolosul în sine dar cît de folositor folosului.

Terapeuticã

Un drum ascuns luîndu-þi pulsul zãnatic o fluturare de batistã iscodind paloarea lacrimii o clipire din ochi cîntãrindu-te cînd ai slãbit atîta un zid încercînd a-þi potoli migrena o patã de pe tavan ridicîndu-þi piatra de pe inimã.

Cimitir

Sînt inscripþii care ard molcom cum candele slove sãpate-n marmurã care-ºi implorã moarteaaºa cum poeþii îºi implorã iluzia dar care vai nu mai pot muri.

Pãianjenii

Pãianjenii care-ºi întind pînzele aidoma unor fire subþiri de apã din ce în ce mai subþiri disperate cãci apa li se refuzã ºi-n setea lor torturantã ar vrea s-o imite.

Uluit

Uluit ai fost fãrã a ºti cum de ce fãrã vreun motiv anume fãrã vreo stare caligraficã fãrã vreo precizie perpendicularã pe virtute fãrã vreun gînd care sã-ncifreze un altul º.a.m.d.

ca ºi cum astrul s-ar putea întîlni cu tine de-a adevãratelea.

Pretenþios foarte

Pretenþios foarte e sufletul vrea arbori înalþi sã-l mãsoare odãi care sã-l înveþe bunele maniere fîntîni arteziene care sã-i adape scîncetele rime care sã-l pieptene sã-l fardeze sufletul atît de liber cînd închide ochii atît de-ncãtuºat cînd se priveºte-n oglindã.

Matinalã

De cu dimineaþã seringi injecteazã laptele-n nori de rãmînem aici cu buza umflatã

grîul se duce pe raþiile ceþurilor mierea pe jocul de ruletã-al orizontului

ºi vinul ah vinul e transportat de-a dreptul într-un al ºaptelea cer

care s-a îmbãtat deja.

Simetrii

Rãsuflãrile copilãroase-ale ierbii în cer

suflul puturos al zenitului pe pãmînt

paºii arbuºtilor care-abia învaþã sã umble în cer

Gheorghe Grigurcu

10

osemintele norilor pe pãmînt.

Eticã

Cu stîngul începi dar termini cu dreptul cu-ndemînarea dar termini cu stîngãcia cu Binele dar termini cu Rãul cu-nvãþãtura dar termini cu ignoranþa cu hãrnicia dar termini cu lenea cu cuvîntul începi dar nici mãcar cu tãcerea n-ai putea termina.

Atîtea lucruri care mint

Atîtea lucruri care mint ºi altele ce cad de-a dreptul ºi nimeni nu e sã le corijeze traiectoria duplicitare lucruri care ne imitã oglinzi sforãind în somn porþi grele umflîndu-ºi pieptul cîte-o carte repezindu-se sã muºte în timp ce e cititã lucruri în fine care ne propun sã ne-nrudim cu ele sã facem o familie pe care s-o înscriem în actele care foºnesc deasupra capetelor noastre cum frunzarele-n Parc ºi s-o iubim pîn’ la durere.

Ilustratã din Amarul Tîrg

Se-aºterne ceaþa pe ziduri cum un scris mãrunt în mîna soldatului o goarnã umplutã de muþenie cum o gurã lacomã cu mîncare o vitrinã mioapã urmãreºte aidoma unui detectiv

Poeme

11

o pereche de-ndrãgostiþi într-un birt sordid un ins cu hainele ude soarbe din pahar un film vãzut odinioarã.

Antimagie

De-acum scrisã e apa cuvînt cu cuvînt cu pedanterie adunatã-n fraze în ritmuri ca-n rucsacuri strînsã-n chingi retorice dar cine-ar putea-o preface înapoi în apã?

Lecturã

Azi îl crezi pe cuvînt pe John Ashberry mîine poate pe altul poate chiar pe John Ashberryce va deveni el însuºi un altul spre-a fi crezut.

Visul

Vai visul periat cum o hainã vai visul pieptãnat cum pãrul vai visul spãlat cum o batistãvai visul dichisit cum un gigolo vai visul parfumat cum o cocotã vai visul nedumerit stînjenit de inocenþa care-i face curte ºi de care n-are nevoiefiind vis oricum.

Gheorghe Grigurcu

12

Îndemn

Sã mergi în direcþia pieziºã în cãldura virtualã în fraza ce-ºi amînã mereu imaginea în îmbrãþiºarea ce-ºi suspendã iubirea în întîmplarea de nimic ce-ºi dã la o parte Soartanu din trufie ci din smerenie.

Aproape ludicã

Ay enigmaticul cerc prin care trece ochiul cum pe arena circului un animal dresat ay enigmaticul ochi prin care trece însuºi cerculdin politeþe.

Poeme

13

15

„Existã unele momente privilegiate în care ne confruntãm dintr-odatã cu o vizibilitate istoricã îmbunãtãþitã în mod neaºteptat; aºa ceva eînfrângerea” (G.M. Tamás). Sau, am putea adãuga, tot aºa ceva e ºi criza.Din aceastã perspectivã, colapsul economic actual constituie o ocazienefericitã pentru o binevenitã reevaluare epistemicã ºi, în ceea cepriveºte Europa de Est, ºansa unei chestionãri radicale a naraþiunii ofi-ciale a tranziþiei sale post-comuniste. Volumul coordonat de GarethDale – First the Transition, Then the Crash. Eastern Europe in the2000s1 – profitã de ºansa epistemicã oferitã de crizã ºi rãspunde cu suc-ces la aceastã provocare demitologizantã.

Naraþiunea oficialã a tranziþiei din Europa de Est este un cocktailideologic de ingrediente tehnocratice, apolitice ºi utopice. Efectuleuforic al acestui cocktail constã în punerea în parantezã a structurilorºi relaþiilor sociale efective din Estul sãlbatic, obliterarea istoriei ºipoliticii acestei regiuni ºi privilegierea, în schimb, a unui model abstractde standarde formale ºi principii normative care ghideazã ºi traseazã,chipurile, direcþia procesului de tranziþie. Aºa cum argumenteazã StuartShields în eseul sãu, „filonul principal al literaturii actuale [privindtranziþia postcomunistã] este reprezentat de fixarea pe analiza unuiproces tehnocratic ºi gradual de schimbare postcomunistã într-un con-text de europenizare. Specificul acestei literaturi este un angajamentnemãrturisit faþã de schimbarea depolitizatã în Europa de Est” (p. 172).În acest context, perioada comunistã de aproape o jumãtate de secol

Tangenþe

Alex Cistelecan

Tranziþia triumfalã cãtrenormalitatea crizei

1. Gareth Dale (ed.), First the Transition, Then the Crash. Eastern Europe in the 2000s,Pluto Press, Londra, 2011, 271 p.

Alex Cistelecan

16

este tratatã mai degrabã ca o parantezã istoricã, a cãrei închidere în1989 a deschis calea – chiar dacã o cale dureroasã, presãratã cu reformeinstituþionale, ajustãri tehnocratice ºi pilule normative amare – pentrureintrarea blocului estic în normalitatea europeanã. Spargerea acestuimit al normalitãþii europene odatã cu criza a pus inevitabil în discuþie ºiacest discurs ideologic al integrãrii europene, scoþând totodatã la ivealãeconomia politicã ascunsã a tranziþiei postcomuniste – iar miza princi-palã a volumului coordonat de Dale este tocmai evaluarea ºi critica aces-tei economii politice a tranziþiei, chestionarea procesului efectiv detransformare socialã care a avut loc sub stindardul pompos al „integrãriieuropene” ºi „reîntoarcerii la normalitate”.

Unul din elementele de bazã ale mitului tranziþiei postcomunisteeste – cum altfel? – mitul originii: momentul magic al anului 1989, unmoment de purã trezire în care popoarele din Estul Europei ºi-au datpur ºi simplu mâinile, au rupt lanþurile dictaturilor ºi au ales libertatea.Chestionând, în primul text al volumului, aceastã viziune extrem de vol-untaristã asupra istoriei recente, Dale pune în luminã cauzele struc-turale ºi de termen lung ale anului de graþie 1989. Existã, se pare, cinciastfel de cauze profunde, niciuna dintre ele nefiind însã specificã doar„excepþiei” est-europene: prãbuºirea modelului de „economie naþiona-lã”, atât în Est cât ºi în Vest; scãderea globalã a creºterii economice; careacþie la aceste douã circumstanþe, ofensiva politicilor neoliberale;rãspândirea pe glob a formelor liberal-democratice de guvernare,susþinutã atât de argumente normative cât ºi de considerente pragmat-ice, economice; ºi, în fine, declinul, din nou global, al miºcãrilor munci-toreºti (pp. 5-8). Din aceastã perspectivã, momentul 1989 reprezintã nuatât sfârºitul excepþiei est-europene ºi începutul reintegrãrii sale în nor-malitatea occidentalã, cât mai degrabã punctul de inflexiune, rea-justarea drasticã a însuºi modelului de normalitate „occidentalã” ºi„democraticã”.

În mod similar, G.M. Tamás chestioneazã în eseul sãu presupoziþi-ile simpliste ale autodesemnaþilor experþi în tranziþie, cum ar fi ideea cã1989 a adus cu sine – sau ar fi trebuit sã aducã – simpla înlocuire a uneiclase dominante cu alta, sau opinia extrem de naivã, dacã n-ar fi atât deinteresatã, potrivit cãreia 1989 a reprezentat momentul de trecere de laplanificarea centralizatã la piaþa liberã, care se suprapune perfect ºi fãrãrest cu trecerea de la socialism la capitalism ºi de la dictaturã la libertate.Ceea ce scapã din vedere ambele viziuni încetãþenite asupra tranziþieisunt continuitãþile structurale dintre cele douã tipuri de regim, cum arfi aspectul crucial al „separãrii producãtorilor de mijloacele de pro-

Tranziþia triumfalã...

17

ducþie”, o separare care „n-a fost depãºitã vreodatã” în socialismelerealmente existente ºi, desigur, cu atât mai puþin în noile democraþii alepieþei libere (p. 25). De asemenea, în ceea ce priveºte opoziþia netã întreplanificare centralizatã ºi piaþã liberã, naraþiunea oficialã a tranziþieiscapã din vedere faptul cã „în ambele cazuri, mediatorul [între pro-ducþie ºi consum] ºi agentul de decizie sunt instituþii impersonale”,chiar dacã „simpatiile lor de clasã sunt diferite, la fel ca ºi beneficiarii”(p. 27). Date fiind aceste continuitãþi structurale mascate de rearanjãrilesuprastructurale, ar trebui abandonatã ideea cã est-europenii au trecutpur ºi simplu de la opresiune la libertate – mai degrabã, argumenteazãTamás, „de la o condiþie de totalã nelibertate, est-europenii au trecut lacondiþia de libertate a neliberului” [from a state of complete unfree-dom, East Europeans progressed to a state of freedom of the unfree] (p.39).

Un alt element decisiv al naraþiunii oficiale a tranziþiei postcomu-niste are de-a face cu raportul de pierderi ºi câºtiguri în relaþia dintre Estºi Vest. Conform mitului încetãþenit, procesul de integrare europeanã afost numai în beneficiul Estului, care a câºtigat astfel libertate,democraþie ºi bunãstare, fiind susþinut în acest proces de ajutorul gene-ros ºi dezinteresat al Vestului, care a pus la bãtaie atât investiþii strategicede capital cât ºi expertizã normativã vitalã. Aceastã poveste nu rezistã lao privire mai atentã. În primul rând, presupusele beneficii politice aleEstului sunt subminate de cifrele concrete care înregistreazã impactuleconomic al tranziþiei postcomuniste. Dupã cum observã Dale, „consi-derând perioada 1990-2010 ca un întreg, cea mai mare parte a EstuluiEuropei a trãit o Mare Depresie regionalã; în termeni de PIB, au fostdouã decade pierdute” (p. 11). Sau, aºa cum remarcã Adam Fabry, „de-alungul întregii regiuni, restructurarea economicã a dus la o „recesiunepost-tranziþie”, ale cãrei dimensiuni ºi duratã pânã ºi Banca Mondialã aadmis cã sunt „comparabile cu cele înregistrate de þãrile dezvoltate întimpul Marii Depresii, iar pentru multe state din est a fost chiar mairãu”” (p. 221).

În al doilea rând, nu trebuie subestimate puterea ºi gradul deinfluenþã pe care modelul de tranziþie economicã ºi politicã impus înEst l-a conferit intereselor occidentale în regiune. Chestionând mitulinvestiþiilor strãine directe [FDI, foreign direct investments], care suntpromovate de Vest ºi binecuvântate de guvernele din Est ca un dar dinceruri, Švihlíková aratã cã, în realitate, „fluxul de FDI pune presiune pebalanþa de plãþi, atunci când dividendele ºi profiturile ies din þarã. Poatefi doar o chestiune de timp pânã ce fluxul de FDI se opreºte sau scade,

Alex Cistelecan

18

de exemplu din cauza unor oportunitãþi de investiþii mai profitabilecare apar în altã parte. Astfel, asupra oricãrui guvern apare presiunea dea crea condiþii favorabile pentru FDI (incluzând reducerea taxelor ºi aserviciilor sociale), pentru cã altfel retragerile masive de dividende ºiprofituri ar putea provoca o crizã financiarã” (p. 195). Astfel, chiar ºi din-colo de argumentul oarecum moralist cã fluxurile masive de FDI, în spe-cial în sectorul financiar, au efectul înºelãtor de a face economiile emer-gente sã se întindã mai mult decât le permite plapuma, rãmâne argu-mentul geopolitic ºi economic potrivit cãruia investiþiile strãine directesunt un veritabil cui al lui Pepelea pe care interesele occidentale îl auplantat în chiar sectoarele vitale ale economiilor din Est ºi care le oferão veritabilã putere de ºantaj în elaborarea politicilor economice alevecinilor lor de la rãsãrit. În acelaºi sens, dupã cum observã mai mulþiautori din volum, procentul zdrobitor pe care capitalul ºi instituþiilefinanciare occidentale îl deþin în sectorul bancar est-european reducepractic la zero orice spaþiu de posibilã manevrã economicã ºiautonomie politicã al guvernelor din regiune. În unele þãri, acest pro-cent depãºeºte chiar 80% sau 90% din sectorul bancar – o excepþie cuadevãrat izbitoare ºi, cu siguranþã, un experiment economic extrem depericulos. Din aceastã perspectivã, ideea oficialã cã odatã cu revoluþiiledin 1989, popoarele din Estul Europei au ieºit de sub sfera sufocantã deinfluenþã a Uniunii Sovietice, câºtigându-ºi în schimb libertatea de a-ºialege singure destinul pare cel puþin îndoielnicã.

În al treilea rând, trebuie luate în considerare ºi beneficiile evi-dente pe care procesul tranziþiei postcomuniste le-a adus Vestului.Chiar ºi la nivel doar teoretic, ipoteza beneficiilor mutuale pe care piaþaliberã le-ar aduce tuturor participanþilor ar trebui serios chestionatã.Aºa cum argumenteazã Dale, „contrar tezei lui Ricardo, liberalizarea in-ternaþionalã a comerþului tinde sã vinã în avantajul regiunilor care se bu-curã deja de un avantaj competitiv. Schimburile comerciale între astfelde regiuni ºi cele lipsite sau sãrace în avantaje competitive, în loc sãaducã beneficii mutuale, le înfundã pe cele din urmã în deficite comer-ciale prelungite, strangularea comerþului cu exteriorul ºi creºterea dato-riei” (pp. 3-4). Acest argument teoretic este puternic confirmat, la nivelempiric, de diferitele studii de caz din volum. Astfel, aºa cum aratãSommers ºi Bçrziòð în textul lor despre Letonia, „integrarea resurselorfostului bloc sovietic a constituit unul din mijloacele prin care StateleUnite au depãºit, pentru moment, propria lor crizã de acumulare. Astfel,din punct de vedere funcþional, naþionalismul baltic a servit încercãriiSUA ºi Vestului Europei de a gãsi un remediu spaþial [spatial fix] prin

care sã-ºi redreseze profiturile ºi sã reducã costurile restructurãriieconomiilor transatlantice” (p. 119). Beneficiile pe care tranziþia postco-munistã le-a adus Vestului au atins mai multe nivele: acces la materiiprime, la noi pieþe de desfacere ºi la o forþã de muncã ieftinã ºi calificatã,relativ aproape de economiile occidentale; nu în ultimul rând, câºtig-urile obþinute prin impunerea în Est a unui model economic bazat pecredite ºi datorii pentru toatã lumea. Aºa cum aceiaºi autori aratã, „nudoar eliminarea competitorilor din blocul sovietic ºi accesul la noii con-sumatori din Est sau redirecþionarea materiilor prime ale blocului sovi-etic cãtre Vest au fost factorii care au impulsionat economiile occiden-tale. Ultima sursã principalã, care a contribuit la criza economicã actua-lã, a fost transformarea în garanþii financiare [the collateralization] aunor proprietãþi pânã nu demult libere de datorii din þãri ca Letonia,ceea ce pe termen scurt a furnizat profituri uriaºe Vestului” (pp. 127-8).În mod similar, Adam Fabry remarcã modul în care beneficiile aduseVestului de cãtre tranziþia postcomunistã din Est au afectat inclusivpoliticile sociale interne din occident, prin aceea cã au oferit o forþã deºantaj în negocierile cu revendicãrile sociale din aceste þãri: deja slãbiteprin colapsul alternativei socialismului real, sindicatele ºi miºcãrilemuncitoreºti din Vest trebuiau acum sã-ºi revizuiascã drastic reven-dicãrile salariale, luând în calcul existenþa vastei armate industriale derezervã reprezentatã de forþa de muncã ieftinã ºi calificatã din Est. Dupãcum demonstreazã Fabry pentru cazul Ungariei, „infuzia de capitalstrãin în þãrile est-europene le-a dat posibilitatea capitaliºtilor din þãrileoccidentale sã porneascã o „cursã spre zero” [race to the bottom], obli-gându-i pe muncitorii din þãrile lor sã accepte salarii mai mici ºi condiþiimai proaste… Marele beneficiar al acestor mãsuri a fost Germania, acãrei principalã sursã de creºtere economicã în ultimii ani a fost asigu-ratã de acumularea de surplusuri ale contului curent, obþinute mai de-grabã prin presiunile asupra salariilor ºi condiþiilor de muncã decâtprin creºterea productivitãþii. Acest surplus a fost apoi reciclat prin in-vestiþii strãine directe ºi prin politica de credite ieftine oferite periferieide cãtre bãncile germane. ªi într-adevãr, bãncile germane au fost unuldin principalii proprietari ai sistemului bancar maghiar… Un raport diniulie 2007 al Bãncii Mondiale a arãtat cã rata medie a profitului în sis-temul bancar maghiar era de douã ori mai mare decât cea din þãrile deorigine ale acestor bãnci” (pp. 220-221). Þinând cont ºi de faptul cã, pelângã aceste beneficii economice, momentul magic al anului 1989 aasigurat inclusiv o reciclare a modelului politic occidental, care, dupãani buni de thatcherism ºi contrarevoluþie neoliberalã, era deja mult

Tranziþia triumfalã...

19

slãbit la el acasã, se poate spune cã tranziþia postcomunistã a servit nuatât la redescoperirea de cãtre Est a valorilor ºi identitãþii sale europene,cât mai degrabã la reajustarea Vestului la propriul sãu sistem economicaflat în declin ºi la propriul sãu model politic, altfel tot mai lipsit de oricecredibilitate. Din punct de vedere politic ºi economic, estul postcomu-nist a jucat rolul de reajustare structuralã a Vestului la sine însuºi.

De-a lungul volumului, articolele ilustreazã ºi documenteazã cãilediferite – ºi totodatã atât de similare – parcurse de þãrile est-europene înmarºul lor triumfal de la tranziþia postcomunistã, prin procesul durerosde integrare europeanã, construcþie instituþionalã ºi realiniere norma-tivã, pânã la rezultatul actual – dezastrul economic. Ceea ce e izbitor înacest volum de studii nu e atât asemãnarea frapantã între diferitele cãiparcurse de statele est-europene, ci mai degrabã cât de puþin suntcunoscute aceste similaritãþi regionale, chiar ºi de cãtre cititorulobiºnuit din Est. În fond, sentimentul unei apartenenþe regionale ºi alunui destin comun, deja slãbit în ultimele decenii de comunism, a dis-pãrut cu totul dupã 1989, când fiecare þarã din zona esticã a încercat sãsatisfacã recomandãrile ºi cerinþele Vestului pe cont propriu ºi, dacã sepoate, mai bine decât vecinii sãi. Din aceastã perspectivã, volumul coor-donat de Gareth Dale oferã nu atât prilejul pentru ca regiunea est-euro-peanã sã-ºi redescopere o pretinsã culturã ºi tradiþie comune – culturãparticularã care e, de altfel, reinventatã astãzi de cãtre elita occidentalãîn termeni de corupþie ireductibilã, lene, parazitism, autoritarism ºiinaderenþã la democraþie care constituie, chipurile, specificul Balcani-lor ºi reprezintã, în acelaºi timp, tot atâtea cauze ale blocajului actual alEuropei –, ci mai degrabã ºansa de a redefini un obiectiv politic comunºi o alternativã regionalã la hegemonia neoliberalã.

Alex Cistelecan

20

21

Toni Kühn stã pe undeva printr-un fost sat ºvãbesc din Banatul deºes, nu foarte aproape de Timiºoara, nu conteazã cum îi spune, e sat dinãsta cu case mari cu faþadele jerpelite din cauza pãrãsirii, fãrã grija babe-lor, omama de pe vremuri care înainte de orice sãrbãtoare de Doamneajutã, înainte de Kirweih, ba chiar ºi în ajunul petrecerilor de Maskenbalde la intrarea în postul Paºtilor când pe la Rio de Janeiro se pregãteaucarele alegorice cu dansatorii aceia nebuni: înainte, cum zic, cu câtevazile de sãrbãtori babele dãdeau cu pensula, cu peria, cu sculele de vop-sit ºi zugrãvit proþãpite pe scãunuþuri cu picioare scurte. Aºa le vedeampe la Zãbrani, la Maºloc, pe la Neudorf sau Altringen – dacã o mai fi fiindacum prin Altringenul dintre dealurile pustii din podiºul Lipovei vreocasã printre bozi, mãrgele de soc, pãpãdii ºi ruginiturile din fier forjatale porþilor înnecate de nãvala buruienilor. Din când în când Toninãvãleºte din pustitetatea ex-ºvãbeascã a satului natal pe la concertelede jazz din Timiºoara, de prin alte locuri din Europa, cu jazzistul LiviuButoi, se produce la ghitarã, la pianinã, la scule – unele stranii, cum afost aceea de la un concert rafinat care a însoþit din aproape festivalulde jazz de la Gãrânã în satul învecinat din muntele Semenic pe numeBrebu Nou. Acolo a umplut volumetriile ºi aerul rece la vreme de varãcanicularã din biserica romano-catolicã din Brebu Nou, care se mainumeºte ºi Weidenthal, la fel cum Gãrâna se zice în graiul de munte allocului Wolfsberg. Amândouã denumirile sunt, dupã cum se poatelesne deduce, nemþeºti. Foºtii locuitori din frumuseþile pustii alemunþilor de la Vãliug în sus erau “pemi”, o naþie de coloniºti nemþi dinBoemia popositã printre brazii ºi pajiºtile alpine pe la începutul secolu-lui al XIX-lea meniþi sã producã în cantitãþi îndestulãtoare cãrbune din

Fusion jazz & blues

Daniel Vighi

Maestrul lãuntric de la muzician la cavaf

Daniel Vighi

22

lemn pentru furnalele siderurgice din Reºiþa. ªi cum spun, Toni estepreocupat de muzicã ºi nu numai: acolo, în liniºtea din satul mamei sale.Aceasta a fost sã fie o octogenarã pe care a înmormântat-o prin grijasãtenilor: þigani stabiliþi în sat dupã plecarea conaþionalilor lui Toni.Rãmas singur acesta face ceea ce fãcea ºi înainte vreme, pânã la vârstade aproape ºaizeci de ani: citeºte în târnaþul casei despre energiile dinkarma ºi din corzile ghitãrii. Nu demult mi-a dat o carte cu prefaþã sem-natã (printre alþii) de Mircea Tiberian pe care Toni a îngrijit-o. Lucrareaaparþine unui muzician pe nume Kenny Werner cu un titlu pe mãsuracãutãrilor omului nostru pe care ni-l putem imagina stând cu privireableojditã la vremea amiezii în pridvorul casei printre strugurii ºi cârceiiviþei de vie. Cartea se numeºte Mãiestrie fãrã efort ºi are un subtitlu carespune multe despre ceea ce ascunde între coperte: Eliberarea maestru-lui muzician lãuntric.

Un fragment din opul îngrijit de Kühn cuprinde mãrturia uneipersoane care, undeva anume, îi mãrturiseºte autorului cã o cutare per-soanã i-ar fi spus «cã odatã, când cânta cu o formaþie, îºi repeta într-una, ca o mantrã: „Nu gândi, ascultã... nu gândi, ascultã...“. ªi-a datseama cã, fiind atât de ocupat sã spunã: „Nu gândi, ascultã“, el nuasculta de fapt. Asta se numeºte a încerca sã nu încerci ºi este una din-tre nebuniile unei minþi intruzive.

În cartea The Music of Santeria, Tradiþional Rhythms of the BataDrums, de John Amisa ºi Steven Cornelius, autorii lãmuresc naturaascultãrii: „în stadiile de început ale învãþãrii nu este ceva neobiºnuitsã pierzi urma sunetelor pe care le produci cu propria tobã, printresunetele mai generale ale ansamblului. Deconcertant la început, acestfapt poate fi un semn pozitiv, pentru cã sugereazã cã urechile experi-menteazã ºi asimileazã totalitatea ansamblului, mai degrabã decâtsã fie fixate pe o singurã linie muzicalã».1

*

Muzica de jazz este o continuã sfâºiere a ordinii. A costumului. Achipiului. A fireturilor. Mã joc hermeneutic asemenea maestrului muzi-cian lãuntric al lui Kenny Werner aflat sub îngrijirea lui Toni Kühn cuprefaþa lui Mircea Tiberian.

1. Avem nevoie de aceastã conºtienþã pentru a dobândi unitatea cu muzica ºi cu noiînºine.Existã un nectar care curge din fructul lipsei de ego: este fericirea pe care am cãutat-oîn toate vieþile noastre. (Werner, 2008, p. 80).

Maestrul lãuntric de la muzician la cavaf

23

În Radetzkymarsch, melancolicul op romanesc al lui JosephRoth, „cãpitanul Joseph von Trotta und Sipolje stãtea în mijlocul” unei„ sãrãcãcioase ºi cazone ca un zeu militar, cu eºarfa sclipitoare, coifullãcuit raspîndind un fel de razã neagrã ºi ciudatã, cu cizmele vãcsuitelunã, cu pinteni scînteietori, cu douã ºiruri de bumbi strãlucitori,aproape învãpãiaþi, la veston, ºi blagoslovit cu harul divin alOrdinului Maria Theresia” (Roth, 1997, p. 10).

Costumul ºi costumaþia, uniforma ºi uniformizarea – douã pers-pective substantivale ºi verbale asupra a douã atitudini faþã de viaþa dezi cu zi. O datã, mascare ºi diversitate, carnavalesc, diferenþiere. A douaoarã, indistinct, masificare ºi ordine. Prima este sursã a libertãþii. A doua,izvor al totalitarismului. În ambele situaþii croitorul este Creatorul.Rãsfoiesc în fiºele doamnei Deleanu de la Biblioteca AcademieiTimiºoara despre cotidianitatea din presa de secol XIX a oraºului: urbeaNesemnificativului în care croitorul, uniforma ºi costumul se manifestãcu totul altfel, faþã de felul în care se uitã la îmbrãcãminte pictorulRodney ºi croitorul Kingham în romanul Douã sau trei graþii de AldousHuxley. Pictorul „avea ochiul sigur ºi aproape profesional (...) în ceeace priveºte stilul, linia ºi eleganþa unei toalete” (Huxley, 1992, p. 144).Croitorul relaþiona vãdit altfel cu meseria sa pe care Rodney pictorul odescria prin imagini. O datã Creatorul, a doua oarã Teologul: „felul luiKingham de a se uita la îmbrãcãminte era cu totul altul. El avea vizi-unea moralistului, nu a croitorului. Pentru el hainele erau simboluri,expresia vizibilã a stãrilor sufleteºti.” În acest caz rolurile sunt inver-sate, descriptorul se pretinde abstras ºi obiectiv faþã de obiectul des-crierii întrucât nu acesta îl intereseazã, cât descrierea însãºi. Cel de-aldoilea, Creator fiind, îl interesa semnificaþia moralã a Facerii: „Astfel, ele-ganþa impresionantã ºi uºor excentricã a lui Grace, lui (Kingham) i sepãru simbolul expresiv al diabolismului ei. Rochia ei o considerã drepto eflorescenþã a spiritului. Toaletele ei fãceau parte din ea însãºi ºi eaera direct ºi complet responsabilã pentru ele.” (Huxley, 1992, p. 144).

Cu un veac înainte, un alt cartier cu pantofari din Timiºoara aratãaproximativ la fel cu Belleville. Descrierea locului este prilejuitã de fap-tului cã instanþei narative îi rãsare în „amintire figura distinsã ºirespectabilã a bãtrînului Pavel Rotariu, creierul ºi sufletul nu numaial românilor din suburbia Fabric, unde îºi avea casa ºi de unde dirijadiferitele acþiuni româneºti, dar ºi al cetãþenilor din toatã parteatimiºanã.” Concitadinii din cartierul Fabric ai distinsului ziarist locuiescun “colþ al Timiºoarei” care “devenise un cartier de meºteºugari ºi bur-ghezi. Noua industrie ce era în curs de dezvoltare dupã 1870 a dat

Daniel Vighi

24

naºtere unei clase muncitoare, numeric destul de mare. Vechile breslede meseriaºi români au format aici o pãturã socialã cu totul aparte.Erau cojocari, pãpucari sau pantofari, cizmari, tãbacari, sãpunari,brutari, croitori, þesãtori etc. Meseriaºii s-au grupat dupã specificulmuncii lor ºi al produselor. Ei lucrau în ateliere proprii, ca patroni, aju-taþi de calfe ºi ucenici.” (Cosma, 1977, p. 78). Uneori maistorul pantofareste învãluit într-o luminã duios-convenþionalã în acord cu voinþa etic-propagandisticã a autorului, ca în romanul despre însemnãrile uneilogodnice despre þarã ºi neam la vreme de rãzboi într-un roman de IonAgârbiceanu: „Azi am fost la vie, Puiule, ºi am trecut pe lângã locuinþapantofarului care de atâtea ori, când ne vedea trecând pe amândoi,eºia în uºe sã te ‘ntrebe veºti din rãzboiul cel mare. Par’cã-l vãd ºi-acum: înalt, osos, cu faþa brunetã palidã, cu ochii arzãtori, cu ºorþulvânãt înainte, cu mânile cãnite. „E un maistor minunat“ mi-ai spus tu,când, trecând întâia oarã pe-acolo, ne-a dat bineþe.” (Agârbiceanu,1928, p. 78).

În alt loc ºi în alte vremuri, chiar dacã lipseºte duioºia evocãrii,pantofarul alãturi de fierar – care se cheamã în Ardealul lui Agârbiceanu„covaci” – erau învãþãtori ai înþelepciunii politice dupã cum îl asigurãProtagoras pe Socrates într-o zicere dintr-un dialog cu acelaºi nume:„concetãþenii tãi”, îi spune acesta pãrintelui maieuticii, “au dreptate sãþinã seama de sfatul fierarului ºi al pantofarului în materie politicã ºisã fie convinºi cã virtutea se învaþã ºi se dobândeºte“ (Protagoras,324d apud Mossé, 2001, p. 34 ). De altfel, filozofia, ba chiar ºi mistica, nusunt cu totul strãine de cizmãrie, dupã cum aflãm din viaþa lui JakobBoehme care fu ucenic, calfã ºi în cele din urmã maistor pantofar înGoerlitz înainte de a gãsi Paradisul în minunata strãlucire a razei desoare în apa dintr-o strachinã de cositor (cf. King, 2001, p. 87).

De la cizmarul mistic la cavaful boier este un drum pe care-l strã-batem în paginile mucegãite ale Arhondologicului. Un cavaf (numelevechi al pantofarului) ajuns boier este bulgarul care s-a numit pe sineMeriºescu, dumnealui s-a alipit de alaiul lui Ioan vodã Sturza în trecereasa prin Focºani, la anul de la Hristos 1822, atunci s-a alãturat cavafulbeizadelelor Iorgu ºi Alecu, pe urmã ajunge beceriu la curte, ceea cevrea sã zicã bucãtar, acolo dã de o fetiºcanã care-l place ºi ajunge aºapaharnic ºi sameº (adicã strângãtor de biruri) „la þinutul Neamþului”(Sion, 1892, p. 215). Prin þinuturile ardeleneºti, de data asta, ajungeMinda din romanul Îngerul de gips a lui Breban, locurile sunt înecate deistorie, miroase a cãvãfie, a pantofãrie ºi a magazin vechi: «Cu geaman-tanul sãu de voiaj în mânã, Minda pãºea plin de voie bunã pe trotu-

arele înguste ale „vechiului orãºel”. Ia uite, da-da, aici fusesepantofãria lui Konrad, „pantofãria lumii bune”, dincolo bisericuþaaceea cochetã a minoriþilor... dar, ia stai! Bisericuþa era încã acolo, da,formidabil, mica bisericuþã se afla încã la vechiul loc, cu aerul ciudatcã fusese cãratã acolo de cine ºtie unde, existã, în vremea noastrã, ast-fel de cazuri, poduri, turnuri, mãnãstiri spaniole ce sunt cãrate de colo-colo, din cauza valorii lor istorice.» (Breban, 1997, p. 220)

De la cãvãfie la pantofii de aur ai târgului bacovian e alt drumistoric, de la romantism la decadenþã, de la sãrãcie la opulenþã sfidãtoarecã-þi vine sã dai la cap burghezului, sã-i zici apoi un imn mortuarpantofilor de aur din vitrinã, aceia care „Pe trist catafalc, cu tristãreginã,/Veþi sta în piciorul de gheaþã, ºi sfânt,/ªi-n trecerea vremii veþiarde-n mormânt,/Pantofi de aur, expuºi în vitrinã.” (Bacovia, 1983, p.37). Este vãditã diferenþa. Târgul este acelaºi: balcanic, mititel, ascunsprintre garduri ºi grilaje, cutreierat de singurãtãþi ºi miresme, miasme,ploi putrede, primãveri tebeciste, singurãtãþi, tãceri, cucernicii bigote ºi,deodatã, între “pantofii de pâslã” ºi “pantofi(i) de aur, expuºi în vit-rinã”. lumea coanei Frosa, a coanei Maria, a coanei Elencu: o lume încare “umbra bisericii cu turnurile ei vechi se întindea de dimineaþapeste strada tãcutã; o portiþã scârþâia, ºi ca o pãpuºã demodatã, CoanaFrosa pornea cu paºi mãrunþi, trecea uliþa cu mersul ei ferit, dispãreape un gang, la Coana Maria zãbovea o clipã în cãsuþa cu muºcate roºiila fereºti ºi cu leandri în cerdac ca sã reaparã în douã ipostase.Umbrele lor subþiate ºi bizare se miºcau cu ele dealungul zidului, ºipantofii de pâslã parcã nu duceau pe nimenea, aºa de puþin zgomotfãceau.În curtea bisericii, pietruitã cu bolovani ºi nãpãditã de iarbã,dupã ce fãceau o cruce mare, apucau la dreapta ºi pe-o cãrãrue delespezi albe înaintau vorbind spre casa tihnitã cu parmalâc de sticlãcoloratã în care stãtea Coana Elencu” (Anghel&Iosif, 1910, pg. 74-75).

Pantofii în literaturã, în exegeza ei, în însemnãri diverse care spunmult despre cei care-i poartã, despre aspiraþii, ambiþii, limite, au stil ºiimprimã o stilisticã cu anvergurã larg antropologicã. În exegeza litera-turii þãranilor condeieri bãnãþeni, Gabriel Þepelea dibuie note sociale ºisatirice în scrierile paorelui (þãran, în grai local) Grigore Bugarin care«vrea sã fie, ca ºi Gârda, cântãreþul gloriilor locale; evocã compoziþiilelui Vidu, înalþã pe copiii lui Brediceanu ºi pe doinarul Luþã etc. Aceastaeste partea de cronicã lugojanã cea mai nerezistentã din ansamblulvolumului Pãstã deal la nana-n vale. În toate încercãrile de portretizare,Bugarin combate în termeni de un inedit þãrãnesc luxul ºi nesocotinþabãnãþencelor. Astfel, el laudã gospodãria ºi vrednicia bãnãþeanului,

Maestrul lãuntric de la muzician la cavaf

25

dar subliniazã cã „muierea i s-a coconit“ ºi îºi dã „prã pândzã dãmãtasã lapcili dã la copii“, îºi dã pe obraz cu „lapcie dã cocoanã“,poartã pantofi din „piãliã dã fiºcal» (Þepelea, 2005, p. 104).

Invers, pantofii dezvãluie status-ul social precar al veriºoarei Betteîn proza balzacianã: „Dupã aspectul pantofilor din piele de caprã, carese vedeau cã erau lucraþi de un cizmar de mîna a treia, un strãin ar fiºovãit s-o socoteascã pe veriºoara Bette ca pe o rudã a familiei, cãcisemãna leit cu o croitoreasã cu ziua.” (Balzac, 1992, p. 11). Pantofii ºifemeia modernã bacovianã în volumul Scântei galbene – „Pe strãzi ele-gante, ca o pãrere, /Femeia modernã a trecut ºi revine” (Bacovia, 2001,p. 65) - se regãsesc cu acelaºi parc, în aceleaºi vremuri, în acelaºianotimp, cu muzicã la fel, într-un târg asemenea ºi cu o lascivitate deca-dentã pe mãsurã în versurile minulesciene „In parcul meu/Nisipulaleelor departe,/îmbrãþiºînd pantofii tãi albi, va tresãri...” (Bote, 1968,p. 202). În camera enigmaticei Otilia din romanul cãlinescian o dezor-dine expresivã din care nu lipsesc pantofii, alãturi de “cutii de pudrãnumeroase, unele desfundate, flacoane de apã de Colonia destupateerau aruncate în dezordine pe masa de toaletã, ca într-o cabinã deactriþã, dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pãlãriizãceau pe fotolii, pantofi pe sub masã, jurnale de modã franþuzeºtimai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru piano-forte.”(Cãlinescu, 2001, p. 29). Tot în modernitate, de data asta în lumeafranþuzeascã a sanatoriului ºi a bolii care aduc în memorie Muntelevrãjit al lui Thomas Mann, un accident pe o plajã, o trãsurã înfundatã înnisip: “Câteva secunde calul trase din toate forþele, dar în mijloculcanalului roþile trãsurii intrarã pânã la jumãtate în nisipul umed ºi seîmpotmolirã. În zadar Emanuel trãgea disperat hãþurile ºi lovea calul.Situaþia era extrem de gravã, trãsura rãmase nemiºcatã, marea urcamereu, valurile erau la zece metri... Palidã de spaimã, Solange îºiscoase într-o clipã ciorapii ºi pantofii ºi alergã într-o goanã nebunã peplajã cãutând ajutor.” (Blecher, 1995, p. 109). În cutare manifest alavangardei pantoful dobândeºte valoare semnificativ poieticã:„încãlþaþi cu pantofi de antilopã, ne vom feri sã cãlcãm domni pebocanci. Ne îndepãrtãm ºi refuzãm sã sfîrºim în marele rîntaº literar”(Gheorghe Dinu, Lampa lui Aladin în Saºa Panã, 1969, p. 560).Rãzvrãtire boemã ºi „nonconformism spectacular” (Pop, 1985): pescaunul înalt de la bar, cu pantofi lustruiþi în poezia lui Tonegaru:„Altãdatã de pe scaune înalte de bar /lustruindu-mi pantofii în vremede pace”( Saºa Panã, 1969, p. 448) ori altfel, “ºiretul de pantofi” la mar-ginea prãpastiei, o ultimã privire: “Este, la extrema limitã a ultimului

Daniel Vighi

26

gînd al condamnatului la moarte, ºiretul de pantofi pe care, în ciudaa toate, acesta îl zãreºte la cîþiva metri, în chiar clipa cãderii sale ameþi-toare.” (Camus, 1994, p. 142).

Existã ºi o înfãþiºare barocã a pantofului în acord cu proza ºisimþirea tumultuoasã a autorului, în cazul de faþã Gabriel GarciaMarquez ºi lumea lui fantastã, aiuritoare, cufundatã într-o bramburealãpolicromã ca aceea a carnavalurilor de Lasata Secului din Rio de Janeiro.Pe vremea holerei ºi a iubirii, pe când doctorul Urbino se dãdea de cea-sul morþii sã-ºi recupereze papagalul care a apucat în ramurile vânjoaseale arborelui mango ºi de acolo „þipa sfidãtor printre hohote de râs trã-iascã partidul liberal, trãiascã partidul liberal” (Marquez, 2003, p. 15).În acest timp, aºa cum stã bine în lumea fantasticului magic, soþia sa„Fermina Daza ºi-a pus pantofi de atlaz, cu tocuri înalte”, pe care-ipurta numai la ocazii solemne cu “rochie de chemisier” pentru ca, numultã vreme dupã aceea, pe când tocmai îºi izgonea iubitul, pe Flo-rentino Ariza, a doua oarã dupã ºaizeci de ani, ºi pe când plângea tulbu-ratã îi fu dat sã vadã o clipitã „papucii cu ciucuri” ºi „pijamaua de subpernã a rãposatului soþ”, octogenarul doctor Juvenal Urbino. Iatã,aºadar: o datã pantofi de atlaz, altã datã papuci de casã cu ciucuri, apoi„pantofii de sãrbãtoare” din ºifonier alãturi de „umbreluþele de soare”ºi „pãlãrii”, dar ºi, adãugãm noi, mãnuºi lungi de fir negru pânã în coate.Toate acestea tot atunci, în vremea iubirii octogenare a lui FlorentinoAriza pentru seniora Fermina Daza, în vremea când un fotograf belgianpripãºit pe acele meleaguri din porunci ale ficþiunii magice „îºi insta-lase studioul la etajul clãdirii unde se afla Porticul Copiºtilor, ºi toþi ceicare aveau cu ce plãti au profitat de ocazie ca sã-ºi facã o pozã.Fermina ºi Hildebranda s-au numãrat printre cei dintâi amatori. Auscos din ºifonier lucrurile Ferminei Sanchez, ºi-au împãrþit rochiile celemai elegante, umbreluþele de soare, pantofii de sãrbãtoare, pãlãriile ºis-au îmbrãcat ca niºte cuconiþe de la mijlocul veacului” (Marquez,2003, p. 65). Seniora Fermina Daza, în tinereþile ei bogate, dupã cãsãto-ria cu mult respectatul doctor Urbino au plecat, aºa cum se cuvine pro-tipendadei, în voiaj de nuntã în Paris de unde „ºi-a adus maldãre deîncãlþãminte italieneascã, fabricatã în ateliere obscure, dar pe care oprefera renumiþilor ºi extravaganþilor pantofi Ferry, precum ºi oumbreluþã de soare Dupuy, roºie ca flãcãrile iadului”. Iat-o pe aceeaºi,tot prin tinereþe “îmbrãcatã toatã în auriu imperial, de la pantofii cutocuri înalte ºi cozile de vulpe atârnate la gât, pânã la pãlãrioara cloº”.Destin ºi veºminte, amintiri ºi holerã în cãlduri de tropice ºi reveriileseniorei care îºi poartã privirile peste hainele rãposatului: “pantofii din

Maestrul lãuntric de la muzician la cavaf

27

pielea cea mai finã, pãlãriile care îi semãnau chiar mai mult decât fo-tografiile, balansoarul în care îºi petrecea siesta ºi de unde ultima datãse ridicase ca sã moarã, atâtea alte obiecte îngemãnate pânã-ntr-atâtacu viaþa lui încât se identificau cu el” (Marquez, 2003, p. 47).

Agârbiceanu, I. (1928). Þarã ºi neam. Însemnãrile unei logodnice.Bucureºti: Editura Casa ºcoalelor.

Anghel, D. S. (1910). Cireºul lui Lucullus. Bucureºti: Minerva, Institut de Arte Grafice ºi Editurã.

Bacovia, G. (1983). Poezii. Prozã. Bucureºti: Editura Minerva.Bacovia, G. (2001). Opere. Bucureºti: Editura Univers Enciclopedic.Balzac, H. d. (1992). Veriºoara Bette. Bucureºti: Editura Orizonturi.Blecher, M. (1995). Inimi cicatrizate. Întâmplãri din irealitatea imedi

atã. Bucureºti: Editura Gramar.Bote, L. (1968). Antologia poeziei simboliste româneºti. Editura pentru

literaturã.Breban, N. (1997). Îngerul de gips. Bucureºti: Editura Minerva.Camus, A. (1994). Fata ºi reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat.

Bucureºti: Editura RAO.Cãlinescu, G. (2001). Enigma Otiliei. Bucureºti, Chiºinãu: Editura Litera

Internaþional.Cosma, A. (1977). Prin Timiºoara de altãdatã. Timiºoara: Editura Facla.Huxley, A. (1992). Doua sau trei graþii. Bucureºti: Editura Femina.King, U. (2001). Christian Mystics. London and New York: Routledge.Marquez, G. G. (2003). Dragostea în vremea holerei. Bucureºti: Editura

RAO.Mossé, C. (2001). Procesul lui Socrate. Bucureºti: Editura Orizonturi.Panã, S. (1969). Antologia literaturii române de avangardã. Bucureºti:Editura pentru literaturã.Roth, J. (1997). Marºul lui Radetzki. Bucureºti: Editura Univers.Sion, p. C. (1892). Arhondologia Moldovei. Iaºi: Tipografia Buciumul

român.Þepelea, G. (2005). Plugarii condeieri din Banat. Timiºoara: Editura

Marineasa.Werner, K. (2008). Mãiestrie fãrã efort. Bucureºti: Editura For you.

Daniel Vighi

28

30

Ion Creangã intrã în joc iar, prin «nula calului în vîrful dealului» dinpoveºtile-i corozive, dimpreunã cu Matei Cãlinescu, prof la Indiana Uni-versity, unde PH, studentul sãu învãþase înjurãtura, qui n’en est pas une,dar Paul e gheu, ceea ce spune multe unuia de încã nu a cetit, prefaþate deRoland Barthes, Tricks-urile lui Renaud Camus. De la profesorul român oînvãþase, la Indiana University.

Si Pierre-Jakez Hélias intrã în joc, avec son cheval d’orgueil1, aminti-tor, el, de mândria sãtenilor humuleºtioþi unanimiºti ai Amintirilor dincopilãrie.

ªi iapa cajvanianului Ion Ureche intrã în joc, mai scumpã, în vremeacolectivizãrii, decât un Moskvici, deoarece tracta cu ea lemn de cons-trucþie, achiziþionat prin complicitate cu «feºterii» de la cantoaneleforestiere Saca ori Tocari, pentru clienþi din judeþele Suceava ºi Botoºani.

ªi cãluþul cãjvãnarului Cifor intrã în joc, numai cã respectivulNechifor bucovinez nu erea coþcar deloc, ci ºchiop. Fãcuse, la colectivizare– cînd li se prelevaserã gospodarilor animalele de tracþiune + atelajele –,triplã cerere de emigrare în USA: pentru el, pentru cabalinã ºi pentru cã-ruþa de a cãrei loitre se þinea (ca sã tragã mai uºor al sãu picior defect).

ªI CAII SE IMPUªCÃ, NU-I AªA? They shoot horses, don’t they?2 Babine cã nu, tovaraºe Moghioroº. Ba bine cã nu.

Cãlãreþul de aramã al lui Puºkin, ce-l fugãreºte pe nebunul Evgheniprin tot Petersburgul, ne readuce însã cãtre solul naþional, mai exact: la sta-tua ecvestrã a lui Suvorov de la Dumbrãveni, mutatã de pe soclul iniþial,aprobat de Ministrul Lucrãrilor Publice, superiorul lui Matei Caragiale (de-corat de ruºi, acesta, cu Ordinul Sfintei Ana), deplasatã de pe soclul origi-nar, rãmas de izbeliºte, transferatã, darã, pe vremea Sovieticilor, chiar la dru-

Magistr(u)ale

Luca Piþu

Cântic de gest(ic)ã deºãnþatãVI

La chanson du cheval d’orgueil

mul mare, European, sã ºtie lumea cine-i ºef, doar cã localnicii, tonþii, oiau în continuare drept a lui Fane Babanul ºi Nesfantul ori a lui Mihai Bra-vul. Sancta simplicitas! Mais…

…Voici s’erigerAu sommet de la colline3,Pour nous épouvanter4,Une pineChevaline5

***

Cât despre «calul de spijã», cheval de bronze la o adicã, medical sãupersonal este invocat de subtitlul Artei flatulãrii, prezentîndu-se dînsul,în prima anexã a Jurnalului unui geniu, opul lui Salvador Dalí, dreptComte de la Trompette, Conte de Goarna6, nume foarte auctorial pentruun Manual al artileristului viclean. Da, dar si ca… Médecin du Cheval deBronze. Sigur, o vreme il lasam în plata Domnului7. Nu prea mult însã.Cãci are legãturã poate cu calul troian (unde se ascund soldaþii ahei ºi încare urcã pe o scãriþã, pentru pozã, vizitatorii de azi ai colinei Isarlâk) oricu elefantul napoleonic din Piaþa Bastiliei, fojgãind, pînã în 1846, deºobolani, în care se ascund puºtanii Parisului, copiii strãzii, puradeii luiThénardier, cu Gavroche în frunte, Gavroche, mda, eroul din Mizerabilii.Ei nu se ascund, vai, în burta calului statuii lui Henri IV de pe Podul Nou:în jurul ei se adunau – ne spune abatele Furetière în al sãu DictionnaireUniversel publicat de olandezi valeat 1690 – leneºii, hoþii, ºtiriºtii, mulþigurã-cascã ºi alþi oameni de nimic ai epocii, numiþi ironicamente courti-sans du cheval de bronze, «curteni ai calului de spijã», cum transpune in-corect dar inspirat Matei Caragiale8 in Craii de Curtea-Veche .

***

Teucri, ne credite equo!Mereu e actual sfatul lui Laokoon. Mereu. Chiar ºi reformulat de Ni-

colae Ionel, în versiunea sa, bazatã pe calcuri sintactice ºi ivitã la InstitutulEuropean, din Eneida: «Troieni, nu credeþi calului!»

Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (VI)

31

***

1. A se vedea în Le Cheval d’orgueil, Plon, colecþia «Terre humaine», discuþiafiului cu tatînele fãrã cal ºi cãruþã, dar avînd la purtãtor … nu vreun cal-pute-re, ci mândria de om liber ce munceºte, spre a-ºi întreþine familia, cît un calhumuleºtea sau cajvanian, necolectivizat, dintre cei mai falnici.2. Filmul american: originã a unui episod din «Brazde peste haturi» revisited,ouat de Sorin Antohi. Vreo opt sute de mii de cai ar fi fost puºcaþi la ordinullui Alexandru Moghioroº, fiindcã, raþiocina dumnealui stalenineºte, ecvi-dele ar fi pãpat iarba, deci coarnele vacilor, dar cifra trãbe verificatã de istori-ci la arhivele PCR,, mai ales cã nu i-or puºcat pe cei din zonele necolecti-vizate, lipiþani, huþani ori de alt soi..3. Au-delà des collines, Dincolo de dealuri, poveºtile de la Tanacu + lesbie-nele lui Cristi Mungiu inspirate… nu din Cãlugãriþa lui Diderot, cinemato-grafiatã de Rivette, cã nu va fi auzit de ea, ci, presupunem, din piesa lui soru-sa, din Evangheliºtii. Cel mult din filmele lui Pedro Almodovar, unde fetelemãnãstitizate practicã safismul sau se îndrãgostesc de duhovnicul lor ºi-l cerde bãrbat.4. Caii cutãrui pacient freudian din Cinci psihanalize bagã spaima în pu-radel cu falul lor, amintitor de cel tãtînesc ºi de violenþele «scenei originare»,nu bidiviul din sacrificiul indo-european comentat de Cezar Ivãnescu înPentru Marin Preda, nu animalul psihopomp al etruscilor, necum le chevalà double poitrail drag lui Antonin Artaud, o, nu. Seamãnã mai degrabã cuþeapa draculeanului Vlad, îngãduindu-ne sã vorbim de «calul þepeº», impala-tor, empaleur. Ocazie cu care ne reamintim. dinspre Il Diario di Dracula,romanul lui Marin Mincu, treaba poponauticã, masochistã sau nu, cu…. miimpalo nella scrittura.5. Balada popii din Rudeni: O rescriem din perspectiva calului breton: oria cãlãreþului puºkinian de aramã: «ªi cu plosca ridicatã,/ Erijat spre cerulgol,/ Popa capãtã deodata / PHALLnicie de symbol». Nu negligãm nici mi-nerii maipulaþi, manipululaþi, manipulacalululaþi de Gelu Voican Clitorescu,veniþi cu treburi antidemocraticeºti la Bucale, în februarie 1990, ce-l acuzau(bêtes, beþi + analfabeþi) pe Pãrintele Calciu cã s-a întors din Exil Americanºi…« se erijeazã». Intranzitiv: precum nula cabalinã peste culme de colinã. Sauprecum Ciopi, gagademicul, în Iaºi, son lieu d’érection, locul sãu nu deelecþiune, ci de erecþiune.6. Ed egli avea del cul fatto trombetta, susurã Dante despre un ghiavol hiper-infernal, Coºbuc transpunând prin: Si ºi-a facut din curu-i goarnã, iar Geor-gel Pruteanu, el, prin: Si ºi-a fãcut din cur trompetã.7. In ce carte a gãsit Matei expresia ( cã doar n-o fi consultat dicþionarul luiFuretière)? ªi… ce op de Claude Farrère l-a inspirit pentru structura Crailor?Intrebãri retorice, întrebãri retoriceºti. Celãlalt Matei, Cãlinescu, va fi lãmu-rit, între altele, motoul din L.Protat, aflînd ºi textul, eminamente sotadic,antologat ºi de Jean-Paul Goujon, în care figureazã Au tapis franc nousétions réunis. Lectura nocturnã a «curtenilor calului de spijã» o demareazãînsã Vasile Lovinescu-Geticus în Al patrulea hagealîc, dar nu spun la ce pagini, încare capitol. Sapientibus lectoribus pauca!

Luca Piþu

32

33

SCRIU CU ÎNTÂRZIERE DESPRETABÃRA DE POEZIE ARTGOTHICA - SIBIU,IULIE, 2012. Cu atât mai multã melancolie în cer-neala aducerii aminte. A fost a treia ediþie ºi toc-mai ea a adus noul: Premiile naþionale „Mircea Ivã-nescu” pentru poezie. Cu un an înainte, pe vre-mea taberei ediþiei secunde, poetul tocmai mu-rise ºi câþiva dintre cei din tabãrã am participat laceremonia funerarã din grãdina casei sale. În ziuaurmãtoare se nãºtea ideea înfiinþãriipremiilor „Mircea Ivãnescu” ºi în e-diþia aceasta ele au fost dãruite în ur-ma unei jurizãri la care au participatCornel Ungureanu, Leo Butnaru,Ioan Moldovan, Ion Mureºan ºi FelixNicolau.

Majoritatea secvenþelor tabereis-au derulat la „Casa cu cariatide”(strada Mitropoliei nr.13), unde pevremuri a locuit celebrul argintar dincetatea Sibiului, Sebastian Han; casaavea sã ia înfãþiºarea ajunsã pânã aziprin grija ºi cheltuiala vãduvei con-telui Gregorius Bethlen, între 1801 ºi1802, la puþin timp dupã terminareapalatului baronului Brukental dinPiaþa Mare, preluând de la acesta u-nele motive arhitecturale.

Replay @ Forward

Ioan Moldovan

Ioan Moldovan

34

Programul, dens dar deloc ostenitor, a cu-prins, printre altele, ateliere literare – lecturi – co-locvii – polemici ºi alte cele (în curtea interioarãa Casei cu cariatide), o întâlnire (la Biblioteca Ju-deþeanã Astra Sibiu) cu scriitori nevãzãtori, subgenericul „Amprenta poeziei”, „Noaptea poeþilor”(la Art Cafe din Piaþa Mare, având-o ca invitat spe-cial pe Maria Gheorghiu, ºi la Bohemian Flowart&pub din Piaþa Micã), decernarea „Diplomelorde Excelenþã Artgothica”.

Ceremonia decernãrii premiilor naþionale„Mircea Ivãnescu” pentru poezie s-a desfãºurat în„Sala Oglinzilor” a Forumului Democrat al Ger-manilor din România.

Echipa Consiliului director al AsociaþieiArtgothica Sibiu, care reuºeºte ediþie de ediþie sãdea taberei prestanþã, eleganþã ºi valoare de au-tenticã lucrare culturalã este formatã din Cãlin Sã-mãrghiþan, preºedinte (altfel, poet ºi preot), NiuHeriºanu, vicepreºedinte (altfel, artist plastic, edi-tor, creatorul obiectelor simbolice ale premiilor),Dan Herciu, director economic (altfel, poet ºi celcare te poate scoate din orice încurcãturã acci-

De la stânga la dreapta: Cãlin Sãmãrghiþan, Adrian Suciu, Cornel Ungureanu, Ioan Moldovan, Ion Mureºan, Crista Bilciu, Dan Herciu, Leo Butnaru, Niu Heriºanu ºi (în genunchi) Paul Vinicius

Replay @ Forward

35

dentalã), Anda Ionaº (altfel, întruchiparea solici-tudinii) ºi, desigur Adrian Suciu (poet, fireºte,eminenþa cenuºie – dar strãlucitoare ca argintulviu – a scenariului de tabãrã poeticeascã).

***Ca sã nu las consemnarea doar pe coarda

subiectivã a mea, reproduc o relatare aevenimentului fãcutã de poetul Florin Dochia:

„Duminicã, 22 iulie 2012, s-a încheiat bo-gatul program început joi, 18 iulie, la Sibiu. Ateli-erele de creaþie desfãºurate la Casa cu Cariatide,recitalurile de la Art Café sau Bohemian Flow auavut un succes imens în lumea iubitorilor de lit-eraturã, iar festivitatea de decernare a PremiilorNaþionale pentru Poezie «Mircea Ivãnescu»,desfãºuratã la Sala oglinzilor din clãdirea Fo-rumului Democrat German, a ridicat tensiuneala cele mai înalte niveluri. Acum se poate spunecã ºtim totul: juriul, cu preºedintele Ion Mureºanºi patru membri – Leo Butnaru, Felix Nicolau,loan Moldovan, Cornel Ungureanu au desemnatcâºtigãtorii premiilor (cu trofee realizate de artis-tul Niu Heriºanu):

Cartea de poezie a anului 2011 – Paul Vi-nicius cu «Liniºtea de dinaintea liniºtei»

Volum de debut în poezie – Crista Bilciucu «Poema desnuda»

Casa cucariatide

Ioan Moldovan

36

Premiul Mopete (manuscris de debut) –Cãtãlin Pavel

Premiile de debut ale editurii Grinta – Sil-via Mateescu ºi Simina Codruþa

Diplome de excelenþã Artgotica au primit:Ion Mureºan, Leo Butnaru, loan Moldovan, Cor-nel Ungureanu

Cele patru personaje principale vinovatede excelenþa organizãrii spectaculoase a eveni-mentelor sunt poeþii Cãlin Sãmãrghiþan, DanHerciu, Adrian Suciu, precum ºi vicepreºedinteleAsociaþiei Artgothica, artistul platic Niu Heri-ºanu. Acestora li se adaugã membrii juriului ºi ze-cile de invitaþi din Sibiu, din þarã ºi de aiurea, caremai consacraþi, care mai debutanþi, între ei: DanMircea Cipariu, Gabriel Cojocaru, Ioan VintilãFintiº, Maria Dobrescu, Cezara Rãducu, FlorinDochia, Amelia Stãnescu, Valeriu Mircea Popa, Iu-lian Sîrbu, Cãlin Derzelea, Marian Dragomir, Ega-lantina Becheru, Valentin Leahu, AdrianMunteanu, Marius Aldea, Walter Johrend, DanielDãian, Silviu Viorel Pãcalã, Dan Dãnilã, Savu I. Flo-rea, Laura Dan, Florin Ciocea, Loredana Darian…ºi alþii, ºi alþii pe care lumea ar putea sã-i mai înca-pã (sau o mãrturie viitoare…)

Sã nu uitãm, organizator este AsociaþiaArtgothica Sibiu, cu sprijinul Consiliului Ju-deþean Sibiu ºi al Eli Lilly România; Partener prin-cipal: Editura ATU Sibiu; Parteneri: Biblioteca Ju-deþeanã Astra Sibiu, Cercul Militar Sibiu,Consistoriul Superior al Bisericii EvangheliceC.A. Sibiu, Asociaþia Nevãzãtorilor Sibiu, EdituraGrinta Cluj-Napoca, Cafeneaua Artiºtilor „ArtCafe Sibiu”, „Bohemian Flow art&pub”,printATU.ro.

Parteneri media :, Revista „Cenaclul de laPãlPtiniº”, www.agonia. ro, www.fdl.ro, „Agenþiade carte”, „Tribuna”, Radio România Cultural

37

În ciuda studiilor tot mai consistente despre literatura postbelicã,au rãmas multe necunoscute, unele de prim-plan. Astfel cã dezbaterilede idei din 1990 pânã azi par rupte, adeseori, din simpatica expresiesorescianã: Uºor cu pianul pe scãri! Canonul este cãrat, inevitabil, înstânga ºi-n dreapta, mai sus, apoi jos, însoþit de sunete incerte ºi, nu o da-tã, de bufnituri – reluate cu fiece istorie a literaturii nou-apãrutã.

Nerãbdãtori sã consacrãm sau, dimpotrivã, sã discreditãm numeºi direcþii am uitat, se pare, cã întâi de toate, ceea ce dã consistenþã uneiliteraturi incerte sunt conceptele. Altminteri, firul roºu, organizarea,claritatea dispar sau sunt ascunse sub preº. Îndãrãtul unor nume. Ca-nonul se face, nu se discutã, spunea mai demult Nicolae Manolescu. Aînþeles-o foarte bine Sanda Cordoº. Iar investigaþiile ei merg în zoneleminate ori în cele absconse ale istoriei literare. Detectivistica ce oreprezintã pe Sanda Cordoº are la bazã o rigoare a cercetãrii, dublatã desobrietatea academicã. Ambiþia ei nu este sã descopere nume noi sau sãcelebreze o anume direcþie. Fascinaþia funcþioneazã numai acolo undeexcavãrile par încheiate definitiv, unde nimeni nu mai are nimic despus. În aceste teritorii Sanda Cordoº se miºcã în largul ei. Astfel cãniciodatã nu veþi citi sau asculta ceva din partea ei neexplorat minuþios,nimic fãrã trimiteri exacte la cutare sau cutare revistã sau articolaº. Dis-cursul astfel blindat propune radiografii ce nu pot fi contestate. Deaceea Sanda Cordoº este respectatã în critica de astãzi ºi se bucurã deun statut privilegiat. De la cronica entuziastã a lui Mircea Iorgulescu din22 despre Literatura între revoluþie ºi reacþiune nu am sesizat, nicio-

Cronica literarã

Marius Miheþ

Sanda CordoºLumi în cuvinte. Reprezentãri ºi iden-titãþi în literatura românã postbelicã

Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 2012

Arheologii rechizitoriale

Marius Miheþ

38

datã, o brumã de contestare, fie ea ºi tangenþialã. În schimb, atunci cânde cazul, Sanda Cordoº se poziþioneazã într-un virulent polemist.

Cea mai recentã carte a universitarei clujene - Lumi în cuvinte. Re-prezentãri ºi identitãþi în literatura românã postbelicã nu abdicã de lacriteriile formulate mai sus, ci completeazã problematizãri mai vechi,prezente, într-o formã sau alta, în celelalte volume. Mai întâi avem de-aface cu douã noþiuni esenþiale între preocupãrile Sandei Cordoº: repre-zentãrile identitare ºi ideologia realismului socialist. Alãturi de acestea,citim studii incitante despre momentul 1956, modernitatea HortensieiPapadat-Bengescu din anii cincizeci, despre ce înseamnã nefericire ºicondamnarea la fericire în comunism, despre lectura clandestinã, dar ºicâteva accente – cumva surprinzãtoare – despre reprezentãrile Italiei înliteratura românã postbelicã. Nu lipsesc studiile – la bazã cronici sauprefeþe – despre tema migraþiei în literatura românã postcomunistã,romanul identitar (Bogdan Suceavã, Petre Barbu, Florina Ilis) ºi aplicaþi-ile convingãtoare asupra textelor lui Cãrtãrescu, Manea ºi Crãciun.

Opþiunile Sandei Cordoº sunt, de departe, aºezate într-o ierarhiepe care mizeazã de ceva vreme. Studiile încep acolo unde panoramãrilealtora – chiar ºi cele credibile, pânã la un punct – nu au reuºit sã scanezeideal marginile largi ale adevãrului. De bunã seamã cã, pe de altã parte,mormanul mistificãrilor ºi interpretãrile grãbite au dus, inevitabil, laevaluãri greºite. Sanda Cordoº face tot posibilul sã detoneze locurilecomune. Deºi ar trebui sã fie obsesia oricãrui critic al actualitãþii, dinpãcate, realitatea nu stã chiar aºa.

Concepte precum dogmã, ideologie, totalitarism, evaziune, misti-ficare fac din discursul ei o veritabilã introducere într-o viitoare sintezãde istorie literarã. Sanda Cordoº jongleazã în acest sens cu etichete stan-dardizate, pulverizându-le, prin deconstrucþii succesive, cu baze atentdocumentate. Rezultã, de fapt, un evantai de studii care au în centruproblema - vastã ºi alunecoasã - a conºtiinþei. Demonstraþiile dau dese-ori impresia cã, dacã nu ar fi un critic literar remarcabil, Sanda Cordoºar fi ales, fãrã doar ºi poate, istoria sau arheologia. Adeptã a raþionalismu-lui fertil, ea nu trãdeazã prin nimic derapajele unui sentimentalism lanivelul limbajului. Stilul este fertil, atrãgãtor, niciodatã plat. Sanda Cor-doº nu se sfieºte sã elucideze cu o anumitã seninãtate chirurgicalã, gla-cialã, obscuritãþile epocii, sã comenteze savuros ºi cu o evidentã satis-facþie a perplexitãþilor provocate cititorului.

Detectivismul criticului alcãtuieºte un instrumentar analitic princare cititorul neiniþiat poate înþelege mai bine relaþia dintre istorie ºi in-divid, ºi, mai ales, legãtura pãcãtoasã dintre politic ºi literaturã. Aici

Arheologii rechizitoriale

39

Sanda Cordoº ia pe cont propriu viziunile unificatoare, fãrã a intra înpolemicã cu volumele sintetice ale lui Eugen Negrici, Ion Simuþ sau cuistorii ale literaturii publicate în ultimul deceniu. Astfel, ea lasã impresiacã e interesatã de un sistem personal de raportare la angajamenteledubioase ale epocii, fãrã a disocia între opiniile altor comentatori. Unturnir polemic ar fi fost foarte, foarte interesant… Ea propune, la unmoment dat, trei tipuri de literaturi: oficialã, interzisã ºi una alternativã(a exilului) – funcþionabilã, trebuie precizat, la nivelul anilor cincizeci.Numai cã se opreºte aici. Într-un alt loc, reia clasificãrile, de astã datãpostdecembriste, identificând douã etape ale romanului: cea a anilor 90„decada recuperãrilor ºi restituirilor” ºi o alta, care „începe dupã 2000”,fiind caracterizatã de „repoziþionarea literaturii în comunitate ºi a roma-nului în interesul cititorilor”. Odatã trecutã de pragul deceniului ºase,Sanda Cordoº lasã deoparte virulenþa, ca ºi cum prezentul, imatur ca re-prezentare artisticã, n-ar trebui grabnic vãtãmat. Sanda Cordoº este ne-cruþãtoare cu trecutul ºi tandrã cu prezentul imediat.

Când portretizeazã ºi interpreteazã, fie cã e vorba de scriitorii ger-mani de origine românã, fie de cei amintiþi mai sus, verdictele sunt întot-deauna memorabile, circulaþia ideilor capteazã prin rafinament ºi preci-zie. Sentimentul siguranþei analitice vine în cazul Sandei Cordoº de peversantul documentãrii riguroase, lucid-vizionare, dar ºi, pentru apro-piaþi, dintr-o vocaþie pedagogicã. Lucru rar în vremea din urmã.

Sanda Cordoº rãmâne o specialistã recunoscutã a perioadei post-belice, insistând cu acribie ºi competenþã asupra metehnelor istoriei li-terare. Prelungind în volumul de faþã preocupãrile ºtiute, ea se asigurãcã fixeazã cum trebuie, în principal, conceptele de reacþiune ºi realismsocialist, determinând reexaminãri ºi profiluri incitante. Lumi în cuvin-te nuanþeazã ºi clarificã zone neclare ale literaturii române postbelice.

Incursiunile Sandei Cordoº valorificã cu talent narativ ºi specu-laþie academicã criza individului din aceastã parte a lumii, atmosferaunei istorii tenebroase ºi structura multiformã a unei societãþi care, dinfericire, rãmâne astãzi o simplã utopie negativã. Lumi în cuvinte este unexcelent volum de reprezentãri literare, un manual estetic al deschideri-lor derutante ºi al sondãrilor ingenioase. O carte provocatoare, o autoa-re exemplarã.

41

Ana Selejan a înfruntat ºi înfruntã, cu seninãtate, acel Veritas odiumparit (Adevãrul aduce urã) al lui Terenþiu, urmându-ºi calea ºi continuân-du-ºi cercetarea, în urma cãreia au rezultat câteva cãrþi esenþiale pentrucunoaºterea în profunzime ºi fãrã pãrtinire a ceea ce a reprezentat „«pataalbã» a culturii române”, a fenomenului literar românesc „din deceniul dog-matic, tezã la ordinea zilei dupã 1970”. Cãrþile sale Trãdarea intelectualilor,Reeducare ºi prigoanã, Literatura în totalitarism, Poezia româneascã întranziþie. 1944-1948 sunt „martori nepãrtinitori, total obiectivi” în demer-sul sãu îndrãzneþ, dar totodatã moral, de despãrþire a adevãrului de minciu-nã, a realitãþii de o falsã realitate, de o realitate deliberat înfrumuseþatã, aºacum vor apãrea ele ºi în jurnalele, cãrþile de memorii ºi interviuri, publicatedupã 1989, pe care le supune analizei sale critice în volumul Adevãr ºi mis-tificare în jurnale ºi memorii apãrute dupã 1989.

Cei zece autori care reprezintã obiectul lecturii aprofundate a au-toarei – vãdind o curiozitate mereu incitantã faþã de mãrturisirile fãcute,dar ºi un spirit de dreptate mereu viu – adoptã varii atitudini punându-seei înºiºi faþã-n faþã cu propriile idei ºi fapte consemnate de-a lungul anilor,în majoritate justificându-ºi-le sau, dacã nu, încercând sã îndulceascã o rea-litate ce nu poate fi cosmetizatã. Cel mai adesea amnezia intervine ca mo-dalitate predilectã de a pune între paranteze nu doar cuvinte aruncate înrãspãr sau rostite pãtimaº, cu convingere, la conferinþele sau congreselescriitorilor din perioada 1948-1960, ci, mai ales, ceea ce ei înºiºi au scris înpresa vremii.

Pe lângã acribia care a însoþit demersul critic al autoarei în toate volu-mele mai sus-menþionate, se cuvine a aminti, ºi de aceastã datã, spiritul sãu

Cronica literarã

Liana Cozea

Ana SelejanAdevãr ºi mistificare în jurnale ºi

memorii apãrute dupã 1989,Bucureºti, Cartea Româneascã, 2011

Capcanele mistificãrii

Liana Cozea

42

justiþiar, dar ºi onestitatea, pasiunea ºi, nu în ultimul rând, talentul, profesi-onalismul, ca ºi ironia corosivã ºi umorul amar de foarte bunã calitate, toatesubsumate inteligenþei sale vii ºi curajului care, fie-mi iertatã precizarea, arputea aparþine mai degrabã unui spirit masculin.

Nicio ezitare, nicio indecizie în abordãrile autoarei, sigurã pe ceea ceafirmã, rezultat al unui îndelung proces de documentare, la capãtul cãruiaideile limpezi se contureazã, se formuleazã aproape de la sine în cuvintenepãrtinitoare, cãci Ana Selejan ºtie sã menþinã în echilibru cumpãna drep-tãþii.

Consideraþiile pertinente, exprimate fãrã nicio ºovãialã, la adresafiecãrui autor în parte, rezultat al unei munci consecvente ºi al zãbavei me-ditative, anunþate ca premisã de lucru la începutul fiecãrui capitol, îºi gãsescmotivarea prin ampla desfãºurare a argumentaþiei solid alcãtuite, punândcitatele din creaþia literarã a autorilor faþã îm faþã cu afirmaþii din jurnale,încât seducãtoarele ipoteze de lucru de la început devin certitudini neîn-ºelãtoare ºi de neocolit, aserþiuni indenegabile.

Lectura mea criticã va urma criteriul de ordonare stabilit de autoare:anul apariþiei cãrþilor citite, plasate sub lupa ei mãritoare, aparþinând unornume de rezonanþã în epocã: Miron Radu Paraschivescu, Ov. S. Crohmãlni-ceanu, Petru Dumitriu, Mihai Beniuc, Victor Felea, Dumitru Micu, NinaCassian, Sorin Toma, Lucia Demetrius ºi Petre Solomon.

Ceea ce-i reuneºte pe aceºti autori este destinul lor literar, întrucâtvaasemãnãtor pentru unii dintre ei, dar tutror le este comunã strãdania de ase circumscrie „nucleului de aur” al literaturii realist-socialiste, de a dobândinotorietate, pe de o parte, ºi de a da credibilitate creaþiei lor în poezie,prozã, dramaturgie ºi criticã literarã, fãcând sã le sune cât mai armoniosvocile în corul celor ce înãlþau osanale partidului, regimului, mascând, pecât era posibil, disonanþele sau falseturile. S-au strãduit sã imprime creaþieilor un aer de combativitate, pentru cã „realismul socialist a transformatdeliberat spaþiul creativitãþii (prin definiþie intim, subiectiv, liber ºi gratuit)într-un teritoriu belicos ºi beligerant în care artistul trebuia sã fie «ostaº»neobosit ºi fidel propagandei comuniste, angajat în «frontul literar», el se«înregimenta», iar opera era o «armã de luptã»”, el trebuia sã rezolve „prinsoluþii artistice «lupta de clasã»” ºi „sã contribuie la formarea omului nou”.Aceºti poeþi, prozatori, dramaturgi ºi critici literari se vor strãdui, la sfârºitulanilor ´60, sã se dezicã de opera lor, cu accente de sinceritate umilã, pen-tru a-ºi asigura supravieþuirea, ca sã iasã din conul de umbrã tot maiîntunecat în care intraserã dupã sãvârºirea literaturii realist-socialiste. Uniis-au adaptat noilor condiþii ºi cerinþe, dar eliberaþi de constrângeri nu ºi-auredobândit însufleþirea sau falsa însufleþire, nici exaltarea de atunci hrãnitã

Capcanele mistificãrii

43

de teama de a nu corespunde, de a nu fi pe linie, de a nu plãcea satrapilorideologiei comuniste: este cazul lui Miron Radu Paraschivescu, al lui MihaiBeniuc, al Luciei Demetrius. Alþii s-au exilat: Petru Dumitriu, în final ºi NinaCassian, Sorin Toma, în Occident, contând mult prea puþin în plan literarprin ceea ce a mai ieºit de sub pana lor. Alþi câþiva s-au repliat, cu mai multsau mai puþin succes: Ov. S. Crohmãlniceanu, Dumitru Micu se simte izo-lat, Victor Felea îºi trãieºte drama prãpastiei care se adânceºte între chinui-ta sa creaþie poeticã realist-socialistã ºi convingerile sale intime. Nota co-munã care îi situeazã în aceeaºi cheie muzicalã este, de cele mai multe ori,disimularea ºi atitudinea duplicitarã, pentru cã atunci, în anii 1944-1960, afi ataºat Partidului ºi a crea pe mãsurã, în spiritul ideologiei marxiste, a fi a-preciat erau condiþiile esenþiale ale fiinþãrii obiective. Cei mai mulþi poeþiai realismului socialist au dispãrut odatã cu dispariþia acestuia, alþii s-au rein-ventat, comportându-se estetic sau literar ca ºi cum perioada respectivã –cãreia îi aparþineau prin producþiile lor ºi pentru a cãrei apartenenþã lagrup luptaserã ºi-ºi abandonaserã principiile – nici n-ar fi existat sau chiardacã a existat, a dispãrut fãrã a lãsa urme în propria lor biografie ºi creaþie.

Ana Selejan elaboreazã un serios studiu contrastiv, punând faþã înfaþã, ca într-o oglindã, jurnalele, memoriile sau interviurile autorilor cu do-cumentatele sale analize ale literaturii române din totalitarism, insistând pe„combativitatea” acestor creatori, dar ºi pe atitudinea molcom-expansivãdin jurnal, sau de-a dreptul domolitã, pânã la extincþie, cu justificãrile de ri-goare, cu o atitudine când duplicitarã, când de-a dreptul sufocatã de misti-ficãri.

Jurnalul unui cobai al lui Miron Radu Paraschivescu exceleazã celmai adesea prin absenþa vreunui ecou în jurnal al rechizitoriilor la care îlsupune pe Tudor Arghezi, al vituperãrilor la adresa conduitei poetice ºi ci-vice a poetului: „Contestarea lui Tudor Arghezi. 1945-1948”, capitol din Trã-darea intelectualilor, este de o rarã virulenþã, iar „învinuirile cad nestãvilit,având ecoul sinistru al bolovanilor pe sicriu, puþine dintre epitetele in-famante fiind ocolite de autor”: Tudor Arghezi este, aºadar, „«compromis,încât nicio minune nu-l mai poate ridica»”. Ceea ce apare în jurnal, în 1947,sunt câteva consideraþii denigratoare la adresa poetului: „Arghezi nu poatefi demiurg, el e doar un zeu de orãtãnii [...] Poetul nu mai crede în valoareapoeziei lui, ºi asta se simte în ceea ce face. Se simte bine lucrul ãsta, pededesubt de tot, prin însãºi calitatea ºi mica altitudine a universului sãu. Eun univers, dar e de gândaci, de gâºte, de cãþei. Pentru un mare poet, epuþin. [...] Nevoia este de concret, lauda ºi mizeria poetului l-a robit peArghezi. De aceea e un poet mizer, mic ºi sãrac în duh”.

Liana Cozea

44

Afirmarea lui Miron Radu Paraschivescu în viaþa literarã dintre anii1944-1948 nu s-a produs numai prin pamfletele sale la adresa lui TudorArghezi, dar ºi în campaniile privind criza culturii, pe care o neagã, ca ºilipsa libertãþii de opinie din epocã, atribuind-o tinerilor „«nepregãtiþi inte-lectual, neeliberaþi interior»”, dar ºi în acest caz „jurnalul este [...] fãrã me-morie”.

„Dimensiunea criticistã” a jurnalului stã în portretele literare expre-sive ale contemporanilor sãi, vârfuri ale literaturii realist-socialiste: necruþã-tor la adresa Luciei Demetrius, cu a ei „«literaturã fadã, icnitã, stearpã,falsã»”; Petru Dumitriu „«alt limbric netalentat ºi mincinos faþã de el ºi faþãde lume»”. „«Dintre toþi tinerii pe care i-am cunoscut, cel mai profund an-tipatic (deºi talentat) mi-este Baconsky»”. „«Ridicula Maria Banuº, oportu-nistã ºi penibilã, s-a apucat sã-l modifice pe Shakespeare, în Hamlet»”.

Eludând majoritatea articolelor în presa neliterarã ºi literarã a vremii,Miron Radu Paraschivescu spera sã supravieþuiascã prin omisiune, prin ui-tarea faptelor lui reprobabile pe care în jurnal nu le pomeneºte. Jurnalulsãu devine astfel un elocvent exemplu de minciunã prin omisiune, scrupu-lozitatea, autoritatea ºi onestitatea autoarei, bazatã pe documente de ne-contestat, demolând prin exigenþã ºi incisivitate, aceste piese ale jurnalu-lui, menite a oferi o imagine favorabil-distorsionatã a diaristului.

Un cameleonism de un soi aparte a practicat Ov. S. Crohmãlniceanu,critic marxist aflat printre personajele centrale ale celor nouã cãrþi aleautoarei despre „mecanismul instalãrii ºi domniei dogmei comuniste în li-teratura românã în perioada 1944-1960”. Meritã a fi precizat cã acest critica fãcut parte din „echipa marxistã de control ideologic, de «supravegherepoliþieneascã» a literaturii”, alãturi de Paul Georgescu, Mihai Petroveanu,Mihai Novicov, N. Moraru ºi alþii.

Interesantã mi s-a pãrut absenþa din volumele Amintiri deghizate allui Ov. S. Crohmãlniceanu ºi Memoria ca zestre al Ninei Cassian – eu însãmiam consacrat un studiu acestui din urmã jurnal – a unui episod blamant ºistânjenitor, fãrã urmãri dramatice pentru critic, cel al recenziei elogioase lacartea de debut a Ninei Cassian, La scara 1/1, recenzie înfieratã ºi desfi-inþatã de Traian ªelmaru, volumul de poeme fiind considerat tributar men-talitãþii burgheze. Poeta Nina Cassian însãºi se dezice de creaþia sa pe careo socoteºte lipsitã de valoare „întru-un stil de spovedanie publicã, folosit deArmata Salvãrii – moment evocat cu imens umor ºi ironie malignã deSorana Gurian, în Ochiurile reþelei – ea îºi calcã orice strofã scrisã ºi oricevestigii sentimentale ale educaþiei sale burgheze [...] ca sã se dea bine pelângã bonzii Partidului, ca sã poatã publica, nu ca sã-ºi câºtige pâinea zil-nicã”.

Capcanele mistificãrii

45

Ov. S. Crohmãlniceanu, dupã acest episod, se aliniazã criticilormarxiºti, câºtigând sporit încrederea oficialilor, implicându-se ºi în „proce-sele scriitorilor «vechi», încã nealiniaþi”; el nu pomeneºte însã de „îndelun-gatul ºi vigilentul sãu exerciþiu critic realist-socialist [...] proiectându-se înpostura de ins criticat sau de erou în peisajul critic”

Profesionalismul, echilibrul, seriozitatea nedezminþitã, puterea dediscernãmânt ºi logica imbatabilã converg în analiza lucidã ºi în explicaþi-ile de adâncime în acest domeniu dificil ºi delicat care e demersul critic alautoarei ºi care nu se abate de la principiile de eticã, onestitate ºi de la ri-goarea de la baza tuturor cãrþilor sale. Lipsitã de orice parti-pris, dar înar-matã cu documente ºi ºtiinþã de carte, Ana Selejan abordeazã ºi acest jur-nal, punând faþã în faþã afirmaþiile memorialistului cu articolele ºi studiilesale, despãrþind adevãrul de mistificare, umplând golurile unei memoriideliberat defectuoase, dintr-o evidentã dorinþã de înfrumuseþare a propriu-lui sãu statut de critic în faþa posteritãþii. Neîndoielnic, rolul „onorabil” jucatde critic în cazul istoriei literare nu poate fi ºi nici nu este eludat, dar temadezbãtutã este alta, iar impresia pe care vrea s-o lase volumul de amintiri allui Crohmãlniceanu, cum cã el a fost „omul providenþial pentru scriitoriiinterbelici aflaþi la ananghie în timpul nefast al stalinismului” este demon-tatã ºi contracaratã corect, la rece ºi eficient. Monografia Tudor Arghezi, depildã, scrie autoarea, este apreciatã în 1960, precizându-se „prisma ºitiparul marxist” prin care este comentatã opera arghezianã. Considerându-se a fi omul providenþial pentru Ion Barbu, în amintirile sale deghizate,criticul trece sub tãcere poziþia sa „jalnicã prin servitutea ideologicã ºi vigi-lenþa criticã”, acuzându-l pe poetul Ion Barbu de „cel mai virulent decaden-tism”. Într-un articol din 1958 despre Ion Barbu, criticul îl menþioneazã peI. Negoiþescu care cautã filoane moderniste ºi citeazã „«ca modele scriitoricare au reprezentat la noi expresia cea mai virulentã a decadentismului, caI. Barbu, Lucian Blaga, Matei Caragiale ºa»”. Iatã aºadar amintirile deghizateale criticului „pânã la falsificarea realitãþii”. Bineînþeles, în cartea sa deamintiri criticul nu face referiri la „tinereþea ºi maturitatea sa realist-socialis-tã” ºi „se aºazã într-o luminã convenabilã ºi în poziþie de erou”.

Unul din cele mai rãsunãtoare succese ale literaturii realist-socialisteeste cel al lui Petru Dumitriu, care îl situeazã în rãstimpul totalitar printre„personajele centrale, de mare anvergurã”. Chiar dacã „discursul unuiintervievat nu este identic cu cel al unui diarist ºi nici cu cel al unui memo-rialist”, „etica [...] trebuie sã fie aceeaºi”, motiv pentru care autoarea îºiîndreaptã atenþia spre cele douã cãrþi de interviuri ale prozatorului, una cuEugen Simion ºi cealaltã cu George Pruteanu, discuþii consemnate la Metz,unde Petru Dumitriu trãia de ani buni în autoexilul sãu. Prin aceleaºi pro-

cedee de „selectare, delestare, colaþionare ºi comparare de informaþii” pro-filul scriitorului se descompune ºi se recompune pas cu pas, el alterneazãsinceritatea cu mistificarea, duplicitatea ºi disimularea, adoptând atitudi-nea omului revoltat, dar ºi a celui învins. Compromisurile fãcute, faptul cãa fost un „colaboraþionist, un conjunctural, un duplicitar”, l-au proiectat peculmile cele mai înalte ale puterii, graþie, desigur, ºi talentului sãu incon-testabil de prozator. Neîndoielnic, oficialii ºi critica literarã marxistã i-auîncurajat talentul epic „în contextul unui deficit de prozã realist-socialistãviabilã”, Petru Dumitriu devenind un „model” în realizarea unor tipologiiliterare atât de dragi ideologiei comuniste. La început, machiavelismul îiera dictat de instinctul de supravieþuire, mai apoi de gustul puterii, de situ-aþia materialã înfloritoare, de statutul sãu de rãsfãþat al regimului, deºi seconsidera prizonier în „puºcãria care era România”. Pentru romanul Drumfãrã pulbere, „pãcatul” vieþii sale, a plãtit cu 33 de ani de exil, „«l-am plãtitcu nefericire, l-am plãtit cu ruºine, l-am plãtit cu duºmãnia, reprobarea ºidezaprobarea victimelor»”.

Occidentul, unde a ales sã trãiascã, se echivaleazã cu „opacitatea faþãde talentul, valoarea ºi persoana sa”, în Occident el este „«pribeag»”, „«cudouã trepte sociale mai puþin decât fusesem în România»”, trãind în ghe-þãrie, în „«neînþelegere»”, „«ostilitate»”, „«neprimire»”, „«neospitalitate»”,acolo sunt „«inimi îngheþate, capete strâmte»”, exilul românesc e „«câinos»”.Oricât de dureroasã, concluzia autoarei puncteazã, ca de fiecare datã, o evi-denþã brutalã ce strãpunge „scenariul” construit în ambele cãrþi de convor-biri: „paradigma confesivã configureazã un personaj inteligent înainte detoate, informat, cu gustul vorbei, mai apoi, câte puþin din toate: histrionic,dorind cu moderaþie sã epateze, speculând informarea, uneori lacunarã, ainterlocutorilor, de o modestie frumoasã, entuziast, ºiret, prudent, abor-dând cu lejeritate orice subiect de discuþie propus”.

„Poetul-exemplu” din poezia totalitarã realist-socialistã este MihaiBeniuc, aºa cum se prezintã el însuºi în memoriile sale Sub patru dictaturiºi cunoscându-i ascensiunea, manifestãrile de mic tiran, ajuns mare pestesocietatea scriitorilor, se iscã legitima întrebare: care sunt motivele idiosin-craziilor, antipatiilor, nemulþumirilor cu duiumul, reacþia sa la neinclude-rea creaþiilor sale în antologia de poezie româneascã a lui NicolaeManolescu ºi a cãrei soartã o cunoºtem cu toþii. Ana Selejan aduce efectivceva nou, punând în opoziþie memoriile din jurul anului 1975 ºi poeziilesale din volumul postum, cartea aceasta fiind „biografia poeticã a unuideziluzionat”, poezia sa Rug (1984) sugerând „dualitatea noului tip sãu dediscurs liric: o poezie oficialã, la vedere, pe linie, ºi alta subversivã, «vino-vatã»”.

Liana Cozea

46

Dominantele universului sãu poetic din cele 40 de volume apãrutereveleazã un poet care „îºi converteºte patosul social, umanitarist, în pato-sul (tezist) socialist ºi comunist”. Este indiscutabil lirismul, tot astfel ºi forþaideilor ºi vigoarea militantã ale acestui poet ce se considerã „toboºar al tim-purilor noi”, „soldat al Partidului”, cu „misiunea de «goarnã» a poeziei”. Înperioada realismului socialist „pur ºi dur”, Beniuc a creat ºcoalã poeticã ºiadepþi, poetul crezând în ceea ce a scris, iar dupã 1975 a aºteptat o „maidreaptã judecatã valoricã asupra sa” ºi a întregii generaþii realist-socialiste,de unde ºi „tenta narativã spre care converg firele argumentaþiei memori-alistului: demonstrarea, prin varii exemple ºi fapte în care a fost implicat, anon-valabilitãþii tezei privind «pata albã» a culturii române din deceniuldogmatic”, ceea ce „submineazã credibilitatea amintirilor” poetului, preo-cupat în egalã mãsurã sã-ºi reabiliteze activitatea cãreia i-a consacrat, dupãspusele sale, inclusiv viaþa personalã, risipind 16 ani de viaþã, în frunteabreslei scriitoriceºti. Se contureazã în acest fel o figurã „convingãtoare, me-morabilã ºi tragicã” a lui Beniuc care îºi acceptã chiar destinul de „þap ispã-ºitor”, respectând proporþiile, asemenea lui Stalin, pentru cã, în opinia sa„«nici Stalin nu e, în mare mãsurã decât un þap ispãºitor al numeroaselorcrime pe care le-au comis alþii în jurul sãu»”. Concluzia autoarei se impuneca un verdict final convingãtor: „Mihai Beniuc a fost omul timpului ºi parti-dului sãu, în care a crezut ºi pe care l-a slujit!”

Singurul diarist din seria celor zece cãrora Ana Selejan le-a acordatatenþia sa criticã, a cãrui tristeþe ºi al cãrui sentiment de neîmplinire îl miºcãpe cititor, este Victor Felea, discretul ºi sensibilul poet clujean, care trãieºtedrama intimã ºi nu se sfieºte sã o încredinþeze hârtiei; este drama„conºtiinþei acute a ratãrii literare”, este drama inadecvãrii sale la un timpºi rãstimp în care „au existat forme publice ºi de rezistenþã faþã de coman-damentele jdanoviste încã înainte de liberalizarea din deceniul ºapte”,când „destui scriitori ºi-ai pãstrat cumpãtul ºi-au dovedit bun simþ într-oepocã în care delirul ideologic pãrea, nu numai de rigoare, dar general”(Nicolae Manolescu)

Autoarea ºtie sã facã diferenþa dintre scrierile la vedere ale poetuluicare mãrturiseºte cã „«din slãbiciune, am scris totuºi o cronicã despre noulvolum (1959)»” al poetului Beniuc ºi scrierile sale secrete în care opinia saapare expusã tranºant, cu sinceritate „«Bãtrânul caduc se tipãreºte mereu,cu acelaºi cinism al puterii [...] E poezia unui ratat [...] E poezia urii neputin-cioase [...] e diareea verbalã a unei conºtiinþe rãscoapte. E poezia unui sado-masochist netemperat»”.

Este cât se poate de limpede motivul pentru care Victor Felea a þinutacest jurnal, împovãrat de scrierile „la vedere”, incapabil, din diverse

Capcanele mistificãrii

47

motive, sã-ºi pãstreze „cumpãtul”, înregimentat în plutonul scriitoriloraserviþi, acordându-ºi instrumentele pentru a cânta cât mai corect pe stru-na cerutã de Partid. În 1958, la apariþia volumului sãu de versuri, poetul îºideplânge precaritatea propriei sale creaþii, conºtient de compromisurilepe care nu poate sã nu le comitã, dezvãluind astfel adâncimile dramei saleintime: „«Ce departe sunt de ceea ce ar trebui sã public la vârsta mea. Niciurmã de personalitate, de curaj, de suflu, de amploare, de adâncime, nimicdintr-un limbaj nou ºi nemaiîntâlnit ce caracterizeazã poezia bunã. Suntdisperat [...]. Monotonia ºi toate împrejurãrile potrivnice mã îndeamnã sãmerg înainte pe calea acestor ruºinoase compromisuri în volumaºulprizãrit Soarele ºi liniºtea»”.

O sinceritate dureroasã ºi o atitudine care îl onoreaza rãzbat dinpaginile de jurnal, Victor Felea zãboveºte îndelung asupra literaturii realist-socialiste, „conturând un spectacol jalnic de carierism literar”. „«Ar fi pãcatsã triumfe mediocritatea ºi prolecultismul, noteazã diaristul, spiritul îngustºi fals partinic, tocmai acum când e timpul ca ele sã disparã... realismul nos-tru e cenuºiu ºi urtât, lipsit de pasiune ºi mãreþie»”. Amãrãciunea ºi nevred-nicia îl însoþesc în asprul rechizitoriu: „«Suspiciunea permanentã faþã de totce scrii, ca ºi dirijarea de o stricteþe de cazarmã îþi creeazã un sentiment deneputinþã ºi dezgust»”, „«niciodatã n-a fost o epocã de mai cumplit indifer-entism faþã de literaturã»”, ea a devenit „«sluga ideologiei, copleºitã pânã larefuz de îndatoriri ideologico-politice. Gâfâie de atâtea obligaþii ºi nu maiºtie cum sã le ducã la bun sfârºit»”. Referindu-se la poezie, el noteazã cãaceasta „«scrie rapoarte ºi lozinci»”. Figura lucid criticã ºi „rãzvrãtitã” a dia-ristului Victor Felea capãtã pregnanþã, jurnalul este modalitatea sa predilec-tã de a se situa altfel faþã de criza tot mai acutã a literaturii ºi devine pentruel „forma de libertate pe care ºi-o permite”, acesta este „o depoziþie tulburã-toare despre destinul artistului supus ideologiei”.

Umorul, ironia, voioºia ºi jovialitatea caracterizeazã, pânã la un mo-ment dat, tonul confesiv al lui Dumitru Micu, umbrit în cele din urmã detristeþea omului care s-a vãzut izolat, marginalizat în lumea literarã, încul-cându-i-se sentimentul „«de a trece drept nimeni. Cãci nimeni aveam sãajung, cu timpul, pentru tot mai numeroºi intelectuali din sfera umanisticã,nemaivorbind de ceilalþi [...] Am început a nu mai figura nici în bibliografiiºcolare, iar critica face abstracþie, de vreo douã decenii, aproape completde tot ce scriu ºi am scris»”. Sunt remarci cu valoare de concluzie de la caream socotit necesar a porni în desluºirea acestei sinceritãþi stupefiante ºi înînþelegerea profilului pe care i-l schiþeazã autoarea cãrþii. O ambiþioasã ºiplinã de mândrie atitudine a criticului, care a cunoscut o ascensiune pânãla sfârºitul deceniului al ºaptelea, ni se reveleazã. În perioada sa clujeanã,

Liana Cozea

48

Dumitru Micu „intrã cu maturitate politicã ºi aplomb în dezbaterile litera-re, fiind alãturi de George Munteanu, cel mai temeinic ºi mai serios comen-tator al revistei” [Almanahul literar], decis sã îndrepte poezia realist-socia-listã spre „«o formã nouã» care sã cuprindã «conþinutul revoluþionar al reali-tãþilor construcþiilor socialiste»”. Ambiþiosul critic „porneºte o campaniecriticã generalã asupra literaturii vremii”. Ajuns la Bucureºti, îºi înteþeºtecombativitatea prin teza de licenþã, în care, dupã propria mãrturisire afãcut „«zob [...] toatã lirica din perioada interbelicã, exemplificând copiosaserþiunile prin citate care le infirmau»”.

Ana Selejan deceleazã stratagemele de comportament ale diaristuluidin etapele esenþiale ale carierei sale, la Contemporanul, ca ºi la Scânteia,de „mimare” a naivitãþii sau de genul „capul plecat sabia nu-l taie”, punândaccentul pe disimularea ºi duplicitatea celui care noteazã „«Eu fãceam însãpe prostul, simulam mai multã naivitate decât posedam realmente, promi-team sã-mi sporesc vigilenþa – ºi continuam a fi ceea ce eram»”. Astfel su-pralicitãrile ideologico-politice ºi „«alte stridenþe»” le pune pe seama altora,precizând însã cã „«fãrã cedãri nu putea publica, de altfel, nimeni»”.Atitudinea neconcesivã a autoarei se justificã prin expunerea la vedere ascuzelor invocate de diaristul încrezãtor în promotorii noului tip de litera-turã, care dezavuau producþia literarã a timpului, „«trasând creaþiei o cutotul altã direcþie»”, ceea ce-i inculcã diaristului convingerea cã „«doar de pepoziþii partinic comuniste poate fi perceput în chip adecvat sensuldevenirii social istorice»”, cãzând el însuºi în „«capcana esteticii de partid»”,ceea ce contravine strategiei „«nedemne»” la care recurge „«de a face (inclu-siv faþã de mine însumi) pe prostul»”. Este aceasta drama criticului care nu-ºi reneagã scrierile din epoca totalitarã ºi care îºi trãieºte, cu mirare, izo-larea.Nina Cassian a fost ºi a rãmas o captivã voluntarã în gãoacea minciu-nii comuniste, aºa cum am afirmat eu însãmi într-un studiu pe care i l-amconsacrat, cuprins într-un volum în curs de apariþie. În accese repetate desinceritate, autoarea se anatemizeazã pentru împrejurarea de a-ºi fiîntunecat seninãtatea cu dorinþa de a-ºi vedea recunoscute meritele; cufrancheþe recunoaºte cã „a fi fost «evidenþiat» în perioada respectivã – ceaa realismului socialist – echivala (aproape) cu un certificat de existenþãobiectivã”. Bovaricã în politic, râvnind la posturi oficiale, chiar ºi onorifice,Nina Cassian este în plinã dramã, drama omului inteligent care îºi cunoaºtecompromisurile, care îl surpã ºi îi erodeazã rezistenþa ºi talentul ºi se umplede amãrãciunea de a se vedea nerãsplãtitã, în ciuda concesiilor incomodeºi ridicole. Jurnalul ei „camufleazã destul de inabil, mai ales prin humorulmetatextual al adnotãrilor ulterioare ale jurnalului primar, o dramã”, estedrama creatorului care þintind „prim-planul vieþii literare – indiferent de

Capcanele mistificãrii

49

preþ ºi de concesie – nu reuºeºte atât de uºor. Regimul totalitar ºi-a asiguratfidelii þinându-i într-o permanentã inconstanþã ºi nesiguranþã a succesului”.Concluzia Anei Selejan se impune de la sine: „tragice vremuri pentru artiºtiau fost acei ani. Mai ales pentru cei lucizi ºi conºtienþi de trãdarea esteticu-lui”.

Mistificarea prin omisiune o practicã Sorin Toma, „primul criticmarxist al literaturii române”, cãci „ruºinosul proces de presã al unui marepoet român, Tudor Arghezi”, „infamantul articol publicat în patru ampleepisoade (tipãrit în scurt timp ºi în broºurã), Poezia putrefacþiei sau putre-facþia poeziei”, apãrut în Scânteia în 1948 ºi care „a însemnat nu numaieliminarea modernitãþii lirice din peisajul literar, ci ºi întemeierea criticiiliterare marxiste ºi, mai ales, etatizarea literaturii”, devine pentru Sorin To-ma „«regretabila afacere»”, expediatã într-o anexã a jurnalului sãu, deºi sco-pul declarat al diaristului a fost realizarea „«propriului meu proces de clari-ficare»”. Situat „pe un palier înalt al statului represiv stalinist, Sorin Toma îºivede anturajul, dar nu ºi pe sine, în lumini ºi umbre, iar cazul Arghezi, denumele cãruia este legat infamantul personaj, articolul l-ar fi scris „«ca o sar-cinã de partid, dar am gândit în esenþã ceea ce scriam»”; articolul a devenit„«obiect de studiu în învãþãmântul de partid ºi de stat»”, iar ultradogma-tismul pe care îl descoperã dupã 50 de ani îl va pune pe seama indicaþiilorprimite mai ales de la Gheorghe Gheorghiu-Dej. Deºi îl gãseºte „«aberant»”,Sorin Toma nu se dezice în totalitate de „edificiul analitic aberant”, care îiasigurã gloria murdarã din perioada realismului socialist.

Un destin întrucâtva asemãnãtor celui al lui Dumitru Micu a avutLucia Demetrius, cu precizarea cã, dacã cel dintâi îºi recunoaºte cu sinceri-tate ºi cu jovialitate disimularea ºi duplicitatea – stratagema „«de a face(inclusiv faþã de mine însumi), pe prostul»” – memorialista a crezut în totce a fãcut, de unde concluzia tranºantã pe care autoarea studiului o formu-leazã: „fie, deliberat, autoarea aºterne o lumina falsã, mistificatoare, asupraunei realitãþi, sfidând un anume adevãr valabil, fie memorialista a rãmasîncã prizoniera unor mentalitãþi sau realitãþi de mult amendate de istorie”.A face un portret favorabil sinistrului personaj care a fost Nicolae Moraru:„«cinstea lui, claritatea lui nu lãsau loc vreunei îndoieli»” sau „«avea pentrumine ºi aureola martirului îngemãnatã cu tãria eroului: stãtuse zece ani înînchisoare»” este o „formã de mistificare a unei realitãþi în numele bineluipersonal de care a beneficiat, sau a opticii subiective intrinseci fiecãrui me-morialist”.

Declaraþiile de crez literar ale Luciei Demetrius, ale cãrei piese „ideo-logizate” îi asigurã „consacrarea literarã, recte notorietatea realist-socialis-tã”, configureazã nu numai „o poeticã personalã, ci ºi poetica scriitorului

Liana Cozea

50

realist socialist” în acei ani de „maximã ideologizare a literaturii”. LuciaDemetrius este unul din rarele cazuri de scriitori rãmaºi captivi „în gândireºi judecata de valoare” vremurilor dogmatice, rãmânând fidelã doctrinei,aliniatã fiind, toate acestea i-au adus faima literarã, atât de efemerã cât ºi obunãstare materialã.

Petre Solomon ilustreazã „dialectica devenirii ºi genul de emanci-pare al unui anumit tip de intelectual român postbelic”, destinul cãruia acunoscut douã etape: cea dintâi în perioada 1948-1958, concretizatã înpoezii, proze sau reportaje care „glorificã evul socialist ºi eroismul colectivanonim sau nu” ºi care creaþie nu a putut sã fie publicatã „fãrã necesarainfuzie ºi contaminare cu ideologia marxistã”. Cea de-a doua etapã se con-cretizeazã în traduceri ºi cãlãtorii, cu precãdere, în Occident. În acest jur-nal al sãu lipseºte o reflecþie mai generalã privind cauzele degringoladei li-terare din perioada 1944-1964, pe care un spirit cultivat ca Petre Solomontrebuie s-o fi observat totuºi. De aceea, în studiu, se formuleazã justificataîntrebare referitoare la paginile jurnalului: „cât adevãr ºi mistificaredezvãluie? ªi rãspund pe scurt: conþin mult adevãr ºi multã mistificare. Cãciocolind, omiþând adevãruri ºi situaþii compromiþãtoare despre sine, ta-bloul de viaþã e fals”.

Confesiunile celor zece autori au fost trecute de autoare „prin acelaºifiltru de interogaþii: cât adevãr ºi câtã mistificare dezvãluie discursul mãrtu-risitor? Câtã sinceritate ºi câtã duplicitate? Câtã credibilitate? Ce se ocoleºteºi ce se supraliciteazã?” Sunt întrebãri la care Ana Selejan rãspunde, în urmaunei serioase ºi oneste analize, a unor investigaþii neliniºtitoare, departe deorice manifestare de subiectivitate, de crispãri sau formulãri hazardate.Este o carte incomodã, de mare autenticitate, este o carte incitantã, repre-zentativã pentru spiritul lucid, pentru inteligenþa ºi talentul autoarei, încare fiecare formulare este matur gânditã ºi bine articulatã, este o cartecare întregeºte, prin dimensiunea confesivã, amplul demers al scriitoareide a stabili coordonatele esenþiale ale literaturii române în totalitarism.

Capcanele mistificãrii

51

53

Nu sunt prea mulþi poeþii tineri de la noi care sã se încumete sã con-struiascã un volum de poezie cu un surplus de fluenþã epicã. E o trãsãturãpregnantã a poeziei de dupã 2000 sã-ºi refuze cu obstinaþie orice tentativãa eului liric (iatã, nu mã feresc de termenii aceºtia) de a-ºi exhiba angoaseleîntr-o scenografie care sã depãºeascã un contur aflat într-o convenabilãproximitate. ªi nici mãcar nu e un lucru rãu, pentru cã (ºi asta se va vedea lajudecata de apoi a poeziei milenariste, dacã aºa ceva va exista) generaþia decare vorbesc a dat câteva bucãþi valabile estetic conform oricãrei exigenþevalorice.

În condiþiile acestea, volumul lui Marius Chivu, Vântureasa de plas-tic, reprezintã o surprizã de proporþii. Apariþia acestei cãrþi este dovada ceamai clarã cã biografismul structurat inteligent într-un proiect liric poate pro-duce poezie purã. Pentru cã aici nu mai vorbim despre tendinþa postmoder-nã a egotismului ca scop în sine, ci despre experienþa dureroasã ºi vie, trans-pusã în paginã cu delicateþe ºi empatie, a unei traume. Pe nesimþite, ceea cear reclama un ton virulent, îndreptat cu patimã fracturistã cãtre nedreptateasocialã ºi neajunsurile consumismului, se metamorfozeazã într-un duios ºitulburãtor tablou al neputinþei.

Pretextul dramatic al poeziei lui Chivu este postura imposibilã a fiu-lui pus în faþa faptului împlinit: îmbolnãvirea gravã a mamei ºi, inevitabil, e-voluþia cãtre finalul previzibil. Poetul construieºte cu atenþie un muzeu al o-biectelor, un edificiu afectiv, care face posibilã comunicarea chiar ºi în mo-mentele în care calea clasicã a vorbei pare insignifiantã ºi castratoare desens: „învelit într-o bucãþicã de hârtie/ în portofelul ei/ am gãsit un petic textil/cât unghia// pentru ce-l pãstra?/ ºi cum se numea materialul fustelor/ dinanii ’70/ sau cântecul acela al lui gianni morandi/ cum fãcuse pasiunea pen-

Cronica literarã

Dan-Liviu Boeriu

Marius Chivu,Vântureasa de plasticEditura Brumar, 2012

Antecamera morþii

Dan-Liviu Boeriu

54

tru laurence olivier...// (îmi vin în cap numai lucruri pe care nu le mai ºtie)//atâtea vor rãmâne nespuse între noi/ atâtea au rãmas/ nerostite în ea/ daracum ºtim cã douã braþe/ sunt oricum prea multe pentru/ o îmbrãþiºare”(p.28). Cuvintele rostite într-un trecut confortabil apar acum într-o altã lu-minã: preocupãrile materne care pãreau, iniþial, a vorbi despre lucruri pecare orice tânãr furios le repudiazã capãtã acum o culoare caldã, dând unsens mai grav adevãrurilor celor mai banale: „eºti bãiat cuminte ºi sufletist/însoarã-te/ e vremea, aºa e bine/ ºtii cã am dreptate, când n-am avut/ fã doicopii ºi unul dupã altul/ mai târziu nu vei avea drag sã-i creºti/ cât mai trãiesc vãvoi ajuta/ doar ºtii cum e la noi/ bunicii cresc nepoþii ºi copiii au grijã depãrinþi/ nu râde de mine, treaba ta/ faci cum ºtii/ dar aºa sunt mamele...”(p.29). Decãderea trupeascã este privitã cu o detaºare morbidã, care însã,paradoxal, este expresia cea mai înaltã a unei sensibilitãþi profunde; fiulneputincios de la cãpãtâiul mamei nu poate decât sã înregistreze, cuconºtiinciozitate, transformãrile la care este supus trupul ros de boalã al ma-mei, iar procedeul aproape rece al acestei sumare inventarieri devine em-blema refuzului de a pricepe rostul cosmic al acestei distrugeri lente: „mânade cauciuc/ umãrul ieºind ca un nod/ braþul subþiat/ cravatã de carne ºi-fonatã/ atârnând într-o parte// degete chircite/ încheietura strânsã pestenoapte/ în chingi/ gura strâmbã/ pleoape ermetice...// închisã în globul e-tanº al muþeniei/ ca un om de zãpadã/ peste care ninge doar când/ îl zgâlþâi”(p.30).

Coabitarea cu durerea dã naºtere nu doar unei noi metode de inter-pretare a amintirilor, ca ultim liant între cei de acum ºi cei de atunci, ci ºiunor vagi meditaþii existenþiale care, fãrã a avea pretenþia de a desluºi mari-le mistere, aduc cu sine o înþelegere maturã a întregului, a prea-totului. Dacãmoartea iminentã a cuiva apropiat nu ne face mai buni ori mai înþelepþi, nepoate face, totuºi, sã înþelegem cã supravieþuirea solitarã capãtã sens prinînsãºi existenþa ei egoistã, prin triumful egocentric al instinctului de conser-vare; în lumea aceasta a contrastelor, legea compensaþiei universale traduceîn concept stupoarea în faþa banalitãþii morþii: „deznãdejdea mila speranþa/duioºia dragostea fricile/ amintirile mele împletite coroanã/ pentru fiecarezi în care/ am ignorat certitudinea cã/ în echilibrul precar al lumii/ unuldintre noi/ oricum va muri/ înaintea/ celuilalt” (p.35). Ba chiar mai multdecât atât: martorul acestor transformãri în scenografia generalã ajunge la oconcluzie tulburãtoare, ºi anume cã amestecarea durerilor personale într-osuferinþã globalã ºi acceptatã de toþi participanþii ar avea darul de a dizolvatragismul, fãcându-l suportabil. E vorba, aici, dupã cum o spune chiar po-etul, despre un folos nebãnuit al nenorocirii, capabil oarecum sã panseze rã-nile. Emoþia personalã, puternicã ºi imunã la orice fel de tratament, face din

Antecamera morþii

55

fiul care îºi îngrijeºte mama suferindã un cãutãtor de izbãviri universale: „câtîi iubesc acum/ (deºi nu le-am dorit-o în acest fel)/ le-aº scrie/ le-aº vorbi/despre nebãnuitele foloase ale nenorocirii/ ne-am împãrþi frica/suferinþelenoastre s-ar alina una pe alta,/ dar nefericiþi suntem/ ºi nefolositori unii alto-ra/ cu stupoare suportãm/ flirtul fiecãruia cu sfârºitul” (p.47).

Imaginile cele mai ºocante sunt acelea ale mamei care, treptat, pierdecontactul cu realitatea cunoscutã. Marius Chivu are un spirit de observaþieascuþit ºi iscoditor, iar aceastã calitate este exersatã pornind de la tablourileatât de vii imaginate de femeia care i-a dat viaþã. Poetul doar noteazã, pe obucatã de hârtie, elementele esenþiale ale acestui spectacol halucinant, com-pus ºi recompus dupã capriciile de neînþeles ale celei mai dragi fiinþe dinlume. Nepriceperea în a pãtrunde gândurile obscure ale mamei nu ºtirbeºtecu nimic plasticitatea poeticã a unor tablouri de o rarã splendoare naivã:„spune cã e vântureasa de plastic/ îmi ºopteºte cã are rochii de kiwi/ pulo-vere din lemn parfumat/ o grãdinã de macaroane/ ºi plaje cu nisipuri cuvân-tãtoare [...] e vântureasa de plastic/ ºi înfulecã vigilenþã/ vrea sã mângâiepãsãri gravide/ ceva e nelalocul lui îmi ºopteºte/ nedumeritã/ când îi taiunghiile pentru a nu se rãni/ muºcã din flori în loc sã le miroasã/ ºi plângecând o-ntreb/ oare tu mai visezi?” (p.49). Efectul acestei evadãri din firesculcotidian este influenþarea celor de pe margine de a proceda similar. Cel careasistã la o asemenea înfrumuseþare involuntarã ºi ingenuã a concretuluiajunge, printr-o discretã contaminare empaticã, sã-ºi doreascã un mod iden-tic de a privi lumea. Prin comparaþie cu universul de basm zãmislit de min-tea tot mai inocentã a celui suferind, cenuºiul de fiecare zi devine sinistru ºigreu de suportat. Iar apropierea mutã din spatele zidurilor spitalului devinemai umanã ºi mai caldã decât orice formalism arid al lumii înconjurãtoare ºi„sãnãtoase”: „lumea de afarã e tot mai greu de-nþeles/ prioritãþi frivole/ ne-fericiri gratuite/ privilegii ignorate/ apropierea vãtãmatã din salon/ e maibunã/ decât singurãtatea asepticã/ de pe strãzi ºi din blocuri” (p.53).

Aproape ireproºabil stilistic, volumul lui Marius Chivu reprezintã,dupã mine, un pariu câºtigat. E necesarã o dozã incredibilã de curaj ca sãpoþi scrie despre un subiect încãrcat de un asemenea bagaj emoþional înmaniera elegantã, sfioasã, concesiv-esteticã în care a fãcut-o autorul. Vântu-reasa de plastic este un volum cutremurãtor, bine structurat, cu un treptatºi abia perceptibil dozaj al durerii ºi al disperãrii, cu pagini în care se întrepã-trund elemente de realism magic ºi tablouri de un lirism trepidant ºi sfâ-ºietor. Fãrã dubii, unul dintre cele mai bune volume de poezie ale ultimilorani.

56

Reper al literaturii române contemporane, Gheorghe Grigurcueste poet veritabil ºi critic redutabil, fãrã a drãmui combativitatea po-lemistului ale cãrui argumentaþie ºi logicã sunt direct proporþionale cuaciditatea corozivã, tocmai bunã de pus pe rana deschisã a preopinen-tului nesãbuit în a-ºi încruciºa sabia disputei cu laserul imbatabil al poe-tului-critic. De fapt cele douã vocaþii se aflã într-o relaþie de complemen-taritate/reciprocitate, din moment ce emoþia poetului se pliazã savantpe rigoarea criticului, iar luciditatea criticului pe autenticitatea poetu-lui. Constatãm, prin urmare, o rarã con-ºtiinþã atitudinalã a scriiturii, încare criteriul moral eludeazã uneori pe cel estetic, Grigurcu reprezen-tând un for pe care toatã lumea îl ia în considerare (Alex ªtefãnescu,Istoria literaturii române contemporane, 1941-2000 ), în timp ce Ni-colae Manolescu în Istoria criticã a literaturii române, elogiazã criticulca fiind unul dintre cei mai buni din câþi avem, dar cu rezerve faþã poe-zia sa, care ar fi minorã, dar nu fãrã valoare.

Despre poet ºi poezia sa o sã vorbim în rândurile ce urmeazã, a-vând în faþã o nouã apariþie editorialã, Ilustrate din amarul târg.

„Vederile/cãrþile poºtale” alb-negru trimise de poet din AmarulTârg(ul Jiu), sunt poeme, nu puþine publicate în reviste din þarã, caredau mãrturie de recluziunea înduratã de poet într-o urbe anostã, parcãbolnavã de cancer ºi ftizie, în care anodinul ºi anonimul primeazã suveranpeste o lume lipsitã de repere, aflatã constant în disoluþie existenþialã ºievoluþie carceralã. Pulsul acestui topos bine (de)limitat geografic, aflatparcã mereu în expansiune gradualã ºi efervescenþã matricialã, aseme-nea unui izvor bolborosind înãuntrul termometrului (ca sã citãm titlul

Cronica literarã

Lucian Scurtu

Gheorghe GrigurcuIlustrate din amarul târg

Editura Limes, ColecþiaMagister, Floreºti-Cluj, 2012.

Poezia cu gust amar

Poezia cu gust amar

57

unui volum mai vechi), este luat de poet cu o precizie farmaceuticã,când mãrit diform, când micºorat enorm, cãci amorful in-formeazã viaþacotidianã a vulgului, dar mai ales a poetului aflat continuu într-o pândãfizicã ºi într-o expectativã metafizicã a-ºi înregistra/ înregimenta/ evaluaspleen-urile, conturate viguros dar aristocrat defulate: Nu sunt decât unbiet animal înþãrcuit/ în Amarul Târg ca-ntr-o rezervaþie/ mai e un a-nimal alãturi de mine: Brâncuºi/ dar el e totemul/ pãrintele tribuluiafro-jian (maliþios vers!)/ în vreme ce eu/ sãrman dobitoc fãrã rasã/mã aflu la discreþia/ moºneagului nãzuros/ monstru sacru suflând înpipa-i enormã/ ca ºi cum ºi-ar curãþa trompa.

Exilul exterior, bine vizualizat ºi mai de tot refuzat, gliseazã agalespre cel interior, tensionat ºi mai mereu alienant, poetul refuzând cuobstinaþie (dar ºi cu o programaticã elevaþie) tot ceea ce vede ºi audeprin haloul senzaþiei ºi al percepþiei, Grigurcu fiind un nihilist de ceamai bunã calitate, uºor de imaginat rãtãcind pe strãzile ºi prin pieþeleaºezãrii gorjene (asemenea unui Ovidiu postmodern) cu un imens nuîn braþe, protejându-l cu îngrijorare, uneori chiar cu duioºie oximoroni-cã, vecine maladivului.

Referentul poeziei sale este unul, de regulã, „mizerabilist”, stãrilefãcând ecou deceptiv, uneori nu foarte departe de experienþele exis-tenþiale ale douãmiiºtilor revoltaþi ºi teribiliºti, cu trimiteri sau aluzii li-vreºti, care par a mai atenua/alinta/cosmetiza haosmosul (ca sã folosimtitlul inspirat al unei cãrþi de Magdalena Ghica) generalizat pânã la cro-nicizare ºi extins pânã la metastazã. Mesajele ilustratelor sunt nãuci-toare prin claritatea lor semanticã, prelungi tânguiri de mierlã adresateunui interlocutor imaginar (care, evident, nu poate fi decât un cititor i-potetic), înfiorat pânã la oripilare de vizibilele zbateri ale expeditorului-scrib, care prin imensa lui lunetã imaginarã observã, dar mai ales no-teazã, asemenea unui autor de jurnale, chimia nu foarte cripticã a unuitimp iremediabil risipit (nicio dimineaþã nu s-a ivit/ nicio dupã-amia-zã nu s-a isprãvit) ºi al unui spaþiu claustrant (de la sine vorbesc titlurisemnificative ca Locuinþa mea în Amarul Târg, Odaie-n Amarul Târg,Peisaj din Amarul Târg, Parcul Amarului Târg etc.), aproape thanatic,în care speranþa pare a muri chiar prima.

Singurele excese sunt acelea de a celebra în negativ ºi a vituperaagonia unor vremuri delabrate, aberând de la o normalitate doritã, disi-patã în zãri de fontã, cum spune într-un poem, prea haoticã spre a maifi ordonatã ºi prea concretã spre a mai fi asumatã. Oraºul lui Grigurcueste unul locuit, sau mai degrabã ocupat, numai de gregori samsa clo-naþi dupã arhetipul kafkian, aflaþi mereu într-un cortegiu haotic spre o

Lucian Scurtu

58

mecca rãspânditã nicãieri ºi reperatã niciunde, în care disperãrile suntatroce iar enervãrile univoce, cãci apocalipsa este în plinã desfãºuraresub supravegherea atentã a autorului ºi indolenþa concitadinilor ama-rãºteni. Tocmai de aceea revelaþiile redemptive lipsesc aproape cu desã-vârºire, înãbuºite fiind de lumina difuzã a unui interminabil apus,poezia fiind una sumbrã, obsesiv-înneguratã ºi teribil de permisivã de-taliilor, metafora având nota specificã ºi originalã a stilului autorului. Lu-cid fãrã repaus, poetul se autodefineºte în poemul intitulat sugestivSunt un poet, pe care-l redãm în întregime: Sunt un poet al periferiei alpietrelor cu buze groase/ al norilor de fontã al picioarelor goale/ alprafului aºteptând pe trotuarul crãpat/ labele de vrabie-ale ploii/ al ar-buºtilor adaptaþi scundelor streºini/ al taifasurilor cu voce scãzutã/ caun clipocit de vin turnat pe-ndelete/ al cailor cu coama-mpletitã cufum de þigarã ieftinã.

Universul bacovian este omniprezent prin detalieri cu trimitericoncrete la corbii oraºului, muzica militarã, parcul ºi grãdina publicã,strãzile, statuile, ploile ºi ninsorile citadine, într-o anamnezã ce pare maimult a amplifica stãrile angoasante, decât a simplifica în hî ºi ha sus-pinele de sub carapacea agresivã a unei materii apãsãtoare ºi reci, deve-nite insuportabile: În cimitirul Amarului Târg/ doar viermii se-nfrup-tã pe cinste/ din cadavrele ce se-nmulþesc/ în aceste vremuri de crizã/viermii neruºinaþii/ cerºetorii mor de invidie. Citind asemenea versuri,cum sã nu þi-l imaginezi pe poet înfãºurat în mantia-i misterioasã, strã-bãtând oraºul sudist în lung ºi-n lat, asemenea domnului Vasiliu strãzileBacãului!

ªi poate tocmai de aceea ne întrebãm, dacã Gheorghe Grigurcu arfi rãmas, printr-un concurs de împrejurãri, sã locuiascã/ vieþuiascã în o-raºul de pe Criºul Repede, la fel l-ar fi vituperat? Ne îndoim.

59

Apariþia ºi lansarea în cadrulBookfest din luna iunie a volumuluiEcaterinei Bãlãcioiu-Lovinescu, Scrisoricãtre Monica Lovinescu - 1947-1951,doar întâiul tom al unei serii de trei, re-prezintã, dupã pãrerea mea, evenimen-tul editorial al primei pãrþi a anului cul-tural 2012. Într-un anume fel, cartea sesitueazã în continuarea fireascã a volu-mului Aceastã dragoste care ne leagã aDoinei Jela (Editura Humanitas, Bucu-reºti, 1998) dar ºi a celor ºase tomuri

din Jurnalul Monicãi Lovinescu, apã-rute cu începere din anul 2002. Acesteadin urmã pot fi oricând citite ºi din per-spectiva dragostei filiale a diaristei de laParis, dragoste pentru o mamã de cares-a despãrþit în toamna anului 1947 ºicare a pierit, dupã doi ani de detenþie,în condiþii dramatice, în închisorile co-muniste, în anul 1960.

Textele au fost selecþionate ºi îngri-jite de Astrid Cambose ºi traduse în lim-ba românã de Gabriela Creþia. AstridCambose a întocmit, de asemenea, unriguros ºi util aparat de note de subsolcare nu numai cã faciliteazã lectura prininformaþiile lãmuritoare absolut nece-sare pe care le furnizeazã, ci ºi conferãun statut aparte volumului. Cãci dintr-osuccesiune de scrisori adresate de ma-mã fiicei plecatã la o bursã doctoralã cumai puþin de patru luni înainte ca,odatã cu abdicarea forþatã a regeluiMihai, noaptea totalitarã sã se fi instalatcomplet asupra României, se naºte uninedit jurnal. Un jurnal al dragosteiEcaterinei Bãlãcioiu- Lovinescu pentruMonica, un jurnal al patimilor înduratede semnatara scrisorilor, o femeie învârstã, cu ferme convingeri democrati-ce, care, din poziþia de profesoarã delimba francezã în diverse ºcoli bucu-reºtene, observa neputincioasã fiecareoperaþiune vizând suspendarea demo-craþiei. Dar ºi un jurnal al desãvârºirii

Explorãri

Mircea Morariu

Scrisori cãtre MonicaLovinescu –1947-1951Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu

Mircea Morariu

60

comunizãrii forþate a României, al mij-loacelor prin care s-a realizat aceasta, alcontinuei ºi tot mai apãsatei încãlcãri ademnitãþii umane, al ofenselor ºi insul-telor aduse de comuniºti românilor cã-rora preþ de 50 de ani aveau sã le orân-duiascã destinul, împotriva voinþei lor.

Înainte de plecarea Monicãi, mamaºi fiica au decis sã îºi scrie în limbafrancezã, sperând în van, desigur, cã ast-fel corespondenþa lor avea sã fie maipuþin cercetatã ori cenzuratã. Cã îºi vorproteja intimitatea dar ºi cã îºi vor puteaproteja prietenii cu atitudini ori acþiunianticomuniste. Cele douã femei auidentificat ºi alte cãi de a-ºi trimitescrisorile, altele decât cele oficiale, carenu întotdeauna s-au dovedit pe atât desigure pe cât sperau ele, unele dintrecãile respective fiind deja virusate priningerinþele Securitãþii ce avea peste totinformatori. Inclusiv în casa EcaterineiBãlãcioiu. Mama ºi fiica au stabilit chiarun limbaj semi-cifrat, nume de cod princare sã desemneze persoane aflate laextreme. Adicã, cele ce trebuiau prote-jate, dar ºi cele socotite niºte cozi de to-por. Deºi peste tot, din fiecare scrisoare,palpitã speranþa mamei cã îºi varevedea într-o zi fiica, e limpede cã Eca-terina Bãlãcioiu-Lovinescu a simþit în-datã dupã ziua de 8 septembrie 1947,când a condus-o pe Monica la trenul ceo va duce la Paris, cã despãrþirea lor va fidefinitivã. Sunt, de altminteri, maimulte premoniþii ale Ecaterinei Bãlã-cioiu în scrisorile adresate fiicei sale.Mai întâi, stimulatã de zvonurile cã ar fifoarte posibil ca regimului comunist sãîi cadã pradã însãºi Franþa, EcaterinaBãlãcioiu-Lovinescu scria la data de 25iulie 1948: “Sunt convinsã cã Occiden-tul a pierdut partida ºi comunismul vadomni peste toatã lumea cel puþin cât

capitalismul ºi burghezia”. Da, Occiden-tul pierduse, cu voia sa ori din inconºti-enþã cel puþin pentru o vreme partida ºiaceastã pierdere se va deconta nu doarasupra þãrilor care vreme de aproape50 de ani aveau sã îndure teroarea roºie,ci chiar asupra sa. A minþii, a spiritului,a esenþei lui. Din fericire, totuºi, comu-nismul nu a domnit peste toatã lumeacât capitalismul sau burghezia. O a do-ua premoniþie, absolut cutremurãtoare,a profesoarei silitã sã îºi þinã nu doarorele zilnice la clasã, ci sã participe lanesfârºite ore de pregãtire politicã, sãpresteze tot felul de activitãþi supli-mentare, sã intre în Partidul Social- De-mocrat, acesta fiind preþul pe care tre-buia sã îl plãteascã spre a-ºi pãstra loculde muncã din care avea sã fie pensiona-tã forþat în anul 1950, e aceea de a se ve-dea pe sine ºi pe fiica sa drept “luptã-toare pe frontul viitorului” (scrisoaredin 18 decembrie 1948). “Sã avemcuraj. Sã avem credinþã. ªi chiar dacãtotul se prãbuºeºte, cum cred pesi-miºtii, sã fim alãturi în catacombe, pre-cum creºtinii de demult. Prin labirintullor o sã încercãm totuºi sã ne regãsim. ”

Ecaterina Bãlãceanu-Lovinescu îiscria Monicãi, seara târziu, la capãtulunor ore de muncã istovitoare: “Fatamea, preaiubito, ºi eu îþi simt lipsa; n-ampe nimeni, absolut pe nimeni; îndursingurã crize de disperare, când amtimp sã-mi permit luxul de a le avea–fiindcã muncesc, muncesc cu îndâr-jire ºi cu elan. Aproape cã nu mai amvreme de lecþii particulare: sãptãmânamea de lucru cuprinde cele 18 ore depredare, cele 5 ore, în fiecare marþi, dela 3 la 8 ºi ½la 9, de sindicat ºi de edu-caþie, 3 ore de învãþãmânt politic, joiade la 6 ºi1/2 la 9 ºi ½ ºi duminica între 11ºi 12, deci 30 de ore pe sãptãmânã ” -

Explorãri

61

nota Ecaterina Bãlãcioiu la 1 martie1948. Era terorizatã de orele de învã-þãmânt ideologic:” Cu cât avansez înstudiul politic, cu atât sunt mai aiuritã,mai zãpãcitã, îndoindu-mã de inteligen-þa mea, de capacitatea mea de înþele-gere”. (scrisoare datatã 12 mai 1948).Semnatara scrisorilor se supunea aces-tui ritm infernal pentru a nu fi exclusãdin partid ºi nu a fi pensionatã din în-vãþãmânt, simþind cã “partidul n-are în-credere în mine, dat fiind cã sunt fiicãde boier, din tagma burghezo-moºie-reascã ce trebuie exterminatã” (11 no-iembrie 1948). La 3 septembrie 1950 seva produce inevitabilul: ”Am avut oribi-la surprizã sã aflu cã m-au pensionat,fãrã preaviz... sunt buimacã, uluitã, con-sternatã, mai ales cã decizia m-a prinsfãrã bani, ba chiar cu un aconto de3000 de lei luat din salariul pe septem-brie, pe care trebuie sã-l restitui imediat”.

Scrisorile erau expediate dintr-unBucureºti tot mai posomorât, mai trist,mai supus feluritelor privaþiuni. Nu semai gãseau alimente, se introduseserãcartelele diferenþiate, ceva mai încoloavea sã izbucneascã ºi criza hârtiei. UnBucureºti în care era evidentã degra-darea vieþii oamenilor, indiferent cãreiclase sociale aparþineau ºi în care bur-ghezia îºi trãia ultimele zile: ”Prãbuºireaburgheziei e vizibilã aici: vreo sutã demagazine oferã, la preþuri foarte mici,bijuterii, blãnuri, argintãrie, vase splen-did, vesèlã de cea mai bunã calitate. Depatru ori pe sãptãmânã dupã-amiezelesunt ocupate cu ºedinþe de sindicat lacare… cânt Hai la muncã, tovarãºi!.

Apoi, de fiecare datã, suntem amenin-þate cu excluderea din partidul fuzio-nat”. (18 decembrie 1947). Excludereaavea sã vinã în martie 1950: ”Doamne,dulcea mea dragã, s-a terminat, m-auexclus din Partid. Ce uºurare, dacã n-arfi ºi mai accentuatã, nesiguranþa zilei demâine. Dintre cele 26 de persoane careformam un tot, n-am mai rãmas decât5”. (15 martie 1950).

Scrisorile, cãrþile poºtale pregãtitepentru expediere erau scrise dintr-ocasã asediatã de oameni introduºiobligatoriu în spaþiu ºi din care mobi-lele lãsate Monicãi de E.Lovinescu fuse-serã confiscate, ocazia unei serii lungide neplãceri pentru Ecaterina Bãlãcio-iu. Prilej pentru o acþiune în instanþã acãrei soluþionare era mereu amânatã.Dar ºi o ocazie de a cunoaºte adevãratafaþã a oamenilor, a scriitorilor ce frec-ventaserã Sburãtorulal cãrui spirit Eca-terina Bãlãceanu-Lovinescu încercasesã îl pãstreze ºi dupã plecarea fiicei sale.Ca un leit-motiv apar îndemnurileadresate Monicãi de a nu reveni cu niciun preþ în þarã ºi de a-ºi continua docto-ratul proiectat despre regia francezã ºiteatrul lui Shakespeare.

Acest “roman al dragostei materne”,cum îl numeºte Ioana Pârvulescu, caresunt Scrisorile cãtre Monica Lovinescua fost regãsit în casa familiei Lovinescu-Ierunca în anul 2011. Fuseserã pãstratecu grijã de destinatara lor. Care, pe-semne, se temea sã le reciteascã din tea-ma de a nu retrãi o suferinþã atroce. Re-simþitã totuºi ca atare toatã viaþa însuflet.

Mircea Morariu

62

Era de aºteptat ca o carte de doar 200de pagini, aºa cum e cea intitulatã MonicaLovinescu în documentele Securitãþii,scrisã de o tânãrã cercetãtoare pe numeIulia Vladimirov, apãrutã în 2012 în co-lecþia Istorie contemporanãa Editurii Hu-manitas, sã nu cuprindã tot ceea ce se pre-supune cã ar exista în arhivele rãmase dela fostele servicii secrete comuniste cu re-ferire la subiectul în cauzã. Având în ve-dere uriaºa personalitate a obiectivului,influenþa crescândã exercitatã de acestaasupra mediilor culturale româneºti ºi nunumai, faptul cã atât ea cât ºi soþul ei, scrii-torul Virgil Ierunca, se numãrau printreobsesiile lui Nicolae Ceauºescu (stau înacest sens mãrturie memoriile fostuluigeneral Ion Mihai Pacepa din carteaOrizonturi roºii ºi nu numai ele), dar ºiconvingerea culturnicilor de la Bucureºticã titulara emisiunii Teze ºi antiteze la Pa-

ris ar determina poziþia criticã a unorscriitori ºi critici literari din þarã care sedetaºau de politica culturalã a regimuluicomunist, ba chiar cã de la Paris, din casadin Rue Pinton s-ar dicta de fapt politicaeditorialã secretã a revistei România liter-arã, e de presupus complexitatea oper-aþiunilor exercitate de Securitate în ved-erea anihilãrii Monicãi Lovinescu. Tocmaidin aceste considerente cartea IulieiVladimirov e, în mod mãrturisit, nu maimult decât o examinare ºi o analizãparþialã ºi, implicit, lacunarã a complexi-tãþii acestor operaþiuni.

“Paginile de faþã propun o punctare aprincipalelor momente din viaþa MonicãiLovinescu, aºa cum apar în dosarele fosteiSecuritãþi, în intervalul 1949-1989:patruzeci de ani de urmãrire informativã,încercãri de racolare, rapoarte, planuri demãsuri ºi, în acelaºi timp, patruzeci de anide exil ºi rezistenþã” - scrie autoarea cãrþiila începutul capitolului Primii ani laParis. Începutul supravegherii informa-tive. Într-adevãr, Iulia Vladimirov îºi orga-nizeazã cercetarea în capitole ce respectãetapele la care se fãcea referire în para-graful citat. Se evocã pe rând începutulexilului parizian al fiicei lui EugenLovinescu, ceea ce s-a întâmplat dupãarestarea Ecaterinei Bãlãcioiu-Lovinescu,mama viitoarei comentatoare de laEuropa liberã, primii ani ai colaborãriiMonicãi Lovinescu cu postul de radio cusediul la München (ºi aici sunt detaºabiledouã etape, prima cuprinsã între anii1962- 1967, cu contribuþii de 10-15minute, cea de-a doua, dupã ce în 1967,Noel Bernard, directorul Serviciuluiromânesc i-a propus scriitoarei creareaemisiunii ce o va face celebrã - Teze ºiantiteze la Paris- regretabil e cã IuliaVladimirov nu socoteºte necesar sãpomeneascã numele celui cãruia i s-adatorat forma modernã a radioului dincapitala Bavariei ºi care a fãcut demer-surile pe lângã directorii americani în

Monica Lovinescu în documentele Securitãþii 1949-1989de Iulia Vladimirov

Explorãri

63

vederea introducerii în grilã a Tezelor, darºi a programului Povestea vorbei ce va firealizat de Virgil Ierunca). Gãsim, deasemenea, un capitol despre atentatulnereuºit, organizat la cererea expresã a luiNicolae Ceauºescu, în noiembrie 1977,atac ce avea drept scop transformareaMonicãi Lovinescu într-o legumã, incapa-bilã sã mai scrie ºi sã mai vorbeascã ca ºiun capitol intitulat Europa liberã ºirapoartele Securitãþii române. Cartea ecompletatã de Anexe ce reproduc în fac-simil o seamã de documente, o Bi-bliografie(destul de sumarã ce explicã înparte neajunsurile cãrþii) ºi un Indice denume.

Prima parte a lucrãrii Iuliei Vladi-mirov se cuvine cititã în conjucþie cu oalta, în afara celor menþionate în bibli-ografie. Mã gândesc la Scrisori cãtreMonica de Ecaterina Bãlãcioiu-Lovine-scu, din care tot editura Humanitas alansat simultan cu volumul pe care îlcomentez, doar primul tom, cel ce acop-erã perioada septembrie 1947- februarie1951. Înþelegem astfel cã mama ºi fiica auintuit din vreme cã plecarea peste graniþã,în vederea redactãrii unei teze de doctor-at, a Monicãi Lovinescu nu va lãsa indifer-ente serviciile secrete, deja aflate în slujbacomuniºtilor, deºi oficial România eraîncã o Monarhie ce funcþiona în bazaunei Constituþii democratice (a se vedealucrarea lui Ioan Stanomir Apãrarea lib-ertãþii, Editura Curtea Veche, Bucureºti,2012). De comun acord ele au stabilit uncod secret de comunicare în scrisori, auaproximat existenþa unor moduri ocoli-toare de expediere a corespondenþei.Angajatã la Radio Paris ºi abandonândproiectul doctoratului, Monica Lovines-cu îºi va cenzura activitatea la microfontocmai din dorinþa de a-ºi proteja mama,rãmasã captivã în România ºi care va fiarestatã în 1958. Dupã ce va dobândi cer-

titudinea morþii în închisoare a EcaterineiBãlãcioiu-Lovinescu, Monica Lovinescuîºi va radicaliza atitudinea ºi o va face înprimul rând de la microfonul Departa-mentului românesc al Europei libere.

Or, din pãcate, tocmai felul în careSecuritatea românã a monitorizat anii încare papesa Exilului, cum a fost numitãMonica Lovinescu într-un text denigratorapãrut în anii 70-80 în presa aservitã de laBucureºti (Luceafãrul, Sãptãmâna,Flacãra, mai cu seamã), a lucrat pentruEuropa liberãe cel mai precar documen-tat în carte. E adevãrat, Iulia Vladimirov neprevenise în Introducere cã “volumul defaþã nu urmãreºte o abordare exhaustivãa subiectului, ci marcarea unor aspecterelevante”. Dar Monica Lovinescu în do-cumentele Securitãþii 1949-1989scoate laivealã extrem de puþine documente noi,puþine note informative pânã acum necu-noscute. Cartea se bazeazã mult pe cãrþileMonicãi Lovinescu (La apa Vavilonului,Unde scurte, cele ºase tomuri aleJurnalului) - ceea ce nu e rãu -, pe Orizon-turi roºii a lui Ion MIhai Pacepa, pe Ope-raþiunea Meliþa ºi Eterul a controversatu-lui Mihai Pelin. Ignorã, în chip inexplica-bil, cartea Ioanei Mãgurã Bernard, Direc-torul postului nostru de radio (EdituraCurtea Veche, Bucureºti, 2007). Pentruprecaritatea mãrturiilor directe despreamploarea încercãrilor de urmãrire infor-mativã ºi de anihilare a MonicãiLovinescu vina nu îi aparþine însã, cred, întotalitate, Iuliei Vladimirov. E tot mailimpede cã grosul documentelor despreactivitatea celor ce au lucrat pânã in mai1995 la Radio Europa liberã, a exilului ro-mânesc în general, nu se gãseºte încã înarhivele CNSAS, ci a rãmas, probabil, înalte custodii mai oculte. Cine, ce ºi în vir-tutea cãror motive doreºte asta, de ce tre-buie cineva sã fie încã protejat, toate aces-tea sunt de domeniul speculaþiei.

65

Opera lui George Arion are cel pu-þin douã mari personaje importante.Dacã primul vine imediat în gândoricui (Andrei Mladin, jurnalist ºidetectiv fãrã voie), al doilea e mai greude intuit. ªi asta în parte ºi pentru cãvorbim despre un personaj colectiv,un mega-personaj, un decor ºi toþiactorii de pe scenã: oraºul american,fictiv, Barrintown. Pânã la Sufocare,cel mai recent roman, Barrintown a

mai fost prezent(at) în alte douã cãrþiale lui George Arion: Crimele din Bar-rintown (1995) ºi Crime sofisticate(2009). Aici însã, graþie ºi metodei„didactice” în care autorul ºi-a con-struit romanul, Barrintown-ul se pre-zintã ºi mai bine. Într-un prolog sem-nat „Autorul”, aceastã metropolã e rea-dusã la viaþã în ºi mai multe detalii, iarrolul ei capãtã ºi mai multã greutate.La fel cum greutate capãtã (îºi dã?) în-suºi Autorul.

Întrucât, aºa cum spuneam, Su-focare are ºi o puternicã laturã didac-ticã. Dupã acel prolog-mãrturisire, fie-care etapã a acþiunii este anunþatã ºidisecatã din start cu voce sigurã decunoscãtor. La fel, subcapitolele im-portante beneficiazã de paragrafe in-troductive generalizante, uneori mo-ralizatoare, tocmai pentru a transmiteideea cã ceea ce urmeazã e doar re-curenþa unor lucruri/ situaþii pe careomenirea a avut timp sã le treacã înconºtiinþa colectivã. Este, acesta, unartificiu narativ reuºit, e felul în careautorul doreºte sã relativizeze celeistorisite, sã le scoatã din unica lor di-mensiune, cea cursivã, a trameipoliþiste, ºi sã insufle întregului o va-lenþã de mister transliterar. ªi aici in-trã în funcþiune o mai veche pasiune alui George Arion pentru teoriile luiStephen Hawking, teorii de la care a

Camera de gardã

Mircea Pricãjan

George Arion – SufocareEditura Crime Scene, Bucureºti, 2012

În Barrintown, în acest univers

Mircea Pricãjan

66

pornit deja, scriind mai multe pove-stiri, incluse ulterior în materia roma-nului Crime sofisticate. Aici vomvorbi, în special, despre existenþa gãu-rilor de vierme ºi a posibilitãþii ca, si-multan, în mai multe universuri sãtrãiascã ego-uri diferite ale aceluiaºiom, fiecare reprezentând traseul pecare acesta l-a urmat în viaþã atuncicând, la un moment dat, a înclinatspre o decizie anume.

Aici, în povestea din Sufocare (maicã îmi vine sã-i spun parabolã), omulîn cauzã este Ned Harris. Având partede un start excelent în viaþã, ca fiu alunui foarte bogat bancher, Ned suferãtotuºi de... sufocare. Toþi cei din jurullui pur ºi simplu îl stranguleazã cu iu-birea lor excesivã. De la bunici la pã-rinþi. I se oferã totul pe tavã ºi întreagasa viaþã pare cã este deja stabilitã. Ni-mic surprinzãtor, nimic palpitant nupare sã-l aºtepte. Iar el, Ned, înþelegelucrul acesta la un nivel subconºtientde la o vârstã fragedã, când, aflat învizitã cu pãrinþii la niºte prieteni defamilie, asistã la o scenã aparent ori-bilã: în hambarul de la ferma familiei-gazdã, cei trei bãieþi ai casei sunt ocu-paþi sã stranguleze cocoºi. Unul dupãaltul, rând pe rând. ªi Ned, în loc sã fieîngrozit, simte invidie, îi dã ghes dor-inþa de a li se alãtura.

Din clipa aceea începe sã audãvoci care repetã întruna cuvintele:„Ce spui? Ce spui? Ce spui tu acolo?”Suferã migrene cumplite ºi uneori areperioade când nu-ºi mai aminteºte cea fãcut.

Când lucrurile par sã-ºi reintre câtde cât în firesc, bunicii lui pier într-unaccident de maºinã ºi, la nu mult timpdupã aceea, pe când el era plecat la opetrecere, conacul familiei cade pra-

dã flãcãrilor, rãpindu-i astfel ºi peamândoi pãrinþii. Ned rãmâne, ca dinsenin, orfan.

Atunci intrã în scenã ofiþerul depoliþie Tom Redford, un ins bâlbâit,durduliu ºi chel (un fel de Columbo),care lasã a se înþelege cã îl bãnuieºtepe Ned de aceastã faptã cumplitã: uci-derea pãrinþilor. Nimic nu se dove-deºte însã, iar Ned intrã în posesiamoºtenirii. ªi astfel... sufocarea se în-cheie pentru o vreme.

Ned alege sã nu urmeze cursurileunei facultãþi, ci sã se educe singurdupã un sistem propriu, sã cãlãtore-ascã mult ºi sã cadã în robia opiului,singurul care pare sã reducã la tãcerevocile care continuã sã-l chinuiascã.Se trezeºte la un moment dat în el, a-proape inexplicabil, ambiþia de a scriepiese poliþiste. ªi aici facem cunoº-tinþã cu cazul „Electricianului”, uci-gaºul care terorizeazã Barrintown-ul,strangulându-ºi victimele cu un cabluelectric. Inspirat de acest caz, Ned îºiîncepe cariera de dramaturg speciali-zat în piese poliþiste.

Datoritã acestei alegeri ajunge sã-lreîntâlneascã pe poliþistul Redford,dar ºi pe actriþa Judith Morgan, cu ca-re are o aventurã, nestingherit de fap-tul cã ea este, la acel moment, cãsãto-ritã cu un influent regizor. Altminteri,cei doi ajung într-un final împreunã,ceea ce-l aduce pe Ned, pas cu pas, in-sidios, înapoi la statutul de „sufocat”,„dar de data aceasta nu mai era vorbade dragoste. Era vorba de-a dreptul deo halucinantã ºi o perversã subjugarea lui”. ªi acum, Ned gãseºte calea deieºire...

Am lãsat deoparte palpitanta po-veste a Electricianului, ancheta perso-nalã întreprinsã de Ned în încercarea

de a afla ce s-a ales de cei trei bãieþidin hambarul copilãriei sale, l-amfãcut uitat ºi pe Joseph Sutter,„cheia”misterului... Toate acestea facparte din acea „miºcare centrifugã”de care vorbeºte Autorul la un mo-ment dat în carte. Nu am accentuatnici importanþa opiului de care Nedface uz tot mai des, nici a cãrþii luiThomas de Quincey, Confesiunileunui opioman englez, la care el se în-toarce adesea, ca ºi la pelicula A fostodatã în America. Nu am evidenþiatnici fina ironie pe care o practicãGeorge Arion atunci când vorbeºtede Cursa de ºoareci a Agathei Christie

în relaþie cu situaþia celui care tocmaiîncercând sã evite acest model dra-maturgic în scrierile sale pãºeºte cugraþie ºi dezinvolturã într-o cursã deºoareci sui generis...

Multe se pot spune despre acestroman al lui George Arion, subiectelepe care le lanseazã sunt multiple ºi e-gale ca importanþã. Cred însã cã dez-baterea lor þine mai degrabã de forullãuntric al fiecãrui cititor în parte. Eu,aici, mã mulþumesc sã constat cã amprimit prin acest roman scrierea ceamai consistentã ºi bogatã în sem-nificaþii a lui George Arion de pânãacum.

Camera de gardã

67

Cu proza lui Florin Irimia am fãcutcunoºtinþã înainte cu niºte ani bunide apariþia pe piaþã a romanuluiDefekt, în toamna lui 2011, debutul învolum al autorului. Ba chiar ºi începu-tul acestui roman am avut plãcerea de

a-l publica în revista Familia. Îl veþigãsi cu siguranþã în arhiva noastrã,trebuie doar sã cãutaþi un autor pecare sã-l cheme Eduard Tãutu. Cãciaºa a semnat Florin Irimia o bucatã devreme ºi aºa se numeºte chiar eroulsãu din Defekt. Dar sã revenim. Da-toritã faptului cã aveam cunoºtinþã dealte scrieri ale autorului, proze scurteºi fragmente din romane la care lucra,acest prim roman nu a însemnat orevelaþie, nici mãcar o surprizã. ªtiamcã Florin Irimia se miºcã în prozã cunaturaleþe, cã îl prinde bine haina depovestitor, cã îºi cunoaºte foarte binepersonajele (nici nu e de mirare, celemai multe sunt transfigurãri literareale persoanelor din viaþa sa), ceea cele dã un plus de credibilitate, mai ºti-am cã stãpâneºte bine arta dialoguluiºi cã nici la contextualizare, la fixareaacþiunii în decor nu stã rãu. Îmi eraucunoscute, pe de altã parte, ºi neajun-surile sale, în principal tendinþa de adivaga, de a deschide paranteze pe su-biecte conexe, mânat de un soi deflux al conºtiinþei nu întotdeauna studiat.

Florin Irimia – DefektEditura Brumar, Timiºoara, 2011

Doar începutul

Eram, deci, conºtient cã Florin Irimiascrie într-un fel de dicteu automat, cãpentru el scrisul este într-adevãr trãire,transã, escapism, alunecare prin vi-zuina iepurelui. Bref, am pornit lecturatextului integral al romanului sãu dedebut cu un serios bagaj de cunoºtinþe.

ªi totuºi marea satisfacþie a fost sãdescopãr cã autorul nu mi se dez-vãluise pânã atunci decât parþial. Defektdã mãsura talentului lui Florin Irimiade a construi nu doar „locuinþe individ-uale”, disparate, ci chiar un „cartier”întreg, cu toatã infrastructura necesarã.

Eduard Tãutu, naratorul nostru, neîntâmpinã dezarmant, aneantizându-se. „Eduard Tãutu nu existã”, ne spune,deºi apoi, cale de câteva sute de pagini,se va strãdui sã ne/îºi demonstreze con-trariul. Naratorul e un tânãr de 35 deani, cãsãtorit, dar blazat, un ins lipsit devoinþã, fãrã perspectivã, înclinat sãînceapã greu ºi sã renunþe uºor la orice,un om care se plictiseºte repede ºi fãrãmotiv, un produs extrem al vremurilorpost-revoluþionare, supus prea desschimbãrilor de formã ca sã mai poatãcrede vreodatã cã existã cu adevãrat ºischimbãri consistente, definitorii, tur-nuri fericite de situaþie care sã te facãîncrezãtor în viitor ºi care sã-þi justificeun cât de schematic plan de viaþã.Întrucât aceasta este marea problemãcu care se vede confruntat EduardTãutu: ratarea personalã ca dat genetic,ceva moºtenit prin naºtere de care nute poate dezbãra nimic, nici mãcar ominune. Ajuns totuºi profesor de liceu,acesta – autodeclarat, ironic, „optimist”– vede în jur numai dovezi irefutabileale propriilor sale ratãri. Oriunde s-aruita vede miºtocãrealã, nesocotire a val-orilor, succesul þeparilor ºi al oportu-niºtilor.

Prima parte a romanului, intitulatã– omonim – „Defekt”, trateazã în detaliuacest caz nici mãcar disperat, ci pânã laurmã doar „adevãrat”, aici ni se destãi-nuieºte Eduard Tãutu cel inexistent.Celelalte douã pãrþi – „Infekt” ºi„Perfekt” – ies încã din aceastã intros-pecþie care gliseazã adesea spre analizãa societãþii actuale ºi ne aruncã în cea-laltã extremã, imaginând o poveste pal-pitantã, (ºi mai) ironicã, savuroasã ºi to-tuºi tristã, intertextualã ºi metaficþiona-lã, un joc dement cu personajele – unuleste chiar readus la viaþã dintr-o simplã„întorsãturã de condei”. Deºi ai în câte-va rânduri impresia de superfluitate, o-datã ajuns la final descoperi cã scopul afost atins ºi cã piesele aveau ce cãuta înangrenaj.

Defekt este un debut solid,convingãtor. Este un roman, totuºi, alcãrui impact ar fi fost mai mare, cred,dacã ar fi beneficiat de o redactare maiatentã (conþine, din pãcate, nepermisde multe virgule puse anapoda, caco-fonii altminteri uºor de evitat, con-juncþii adversative vãduvite de virgulaantepusã etc.), ar fi câºtigat în forþa deconvingere a cititorului judicios, dacãnu altceva. Poate însã o a doua ediþie vaîndrepte toate acestea.

Pânã atunci, pânã la a doua ediþie, sãstãm cu ochii pe Florin Irimia. Înaceastã toamnã, la Editura Polirom, îi vaapãrea un nou roman, O fereastrãîntunecatã. ªi din acest roman am avutprivilegiul sã citesc o bucatã. Credeþi-mã pe cuvânt: poate cã Eduard Tãutunu existã, dar Florin Irimia e aievea ºine pregãteºte o mare surprizã. Defekt afost doar începutul.

Mircea Pricãjan

68

Camera de gardã

69

Îmi vine greu ºi mi se pare oarecumincestuos sã scriu despre o carte pecare, într-un fel, am nãºit-o. Îmblânzito-rul apelor, romanul cu care debuteazãA.R. Deleanu, mi-este cunoscut de o bu-nã bucatã de vreme, cu mult înainte de-a fi tipãrit între coperte ºi scos pe piaþã.Autorul, pe atunci doar un nume caresemnase câteva texte excelente (ºi pecare nu am ezitat nicio clipã sã le publicîn revista Suspans pe care o îngrijeamla vremea aceea), autorul mi-a trimis laun moment dat ºi manuscrisul acestuiscurt roman. Ocupat cu prea multeatunci, m-am limitat sã-l scot la impri-mantã, sã parcurg sinopsisul care îlînsoþise ºi sã-l pun la pãstrare, cu gân-dul cã îl voi citi cu primul rãgaz. ªi chiaraºa am fãcut, chit cã apoi nu am maiavut ocazia sã discut despre el cuautorul. De la acel moment am mai tre-cut de încã douã ori prin textul roman-

ului, o datã pe fugã, rememorând pa-saje ºi scene, cãci A.R. Deleanu îmi soli-citase – profesionist, n-am sã mã satursã repet, profesionist ca puþini alþii –îmi solicitase un „blurb” pentru coper-ta a IV-a, ºi încã o datã, recent, dupã cecartea a apãrut la editura Casa dePariuri Literare. De ce aceastã extinsãintroducere confesivã? Pentru a vãconvinge, fãrã a vã spune un singurcuvinþel despre Îmblânzitorul apelor,cã romanul este cu adevãrat o revelaþie,un text care reuºeºte, în pofida scur-timii sale, sã atingã o sumedenie desubiecte „mari” în cel mai firesc modcu putinþã. Asta nu poate fi decât marcadistinctivã a unui prozator înnãscut.

Îmblânzitorul apelor poate fi cititîn mai multe chei, dupã mai multe gri-laje/ ºabloane interpretative. Fãrã în-doialã, acesta este un mare atu, ºi încãunul care vine întotdeauna în întâmpi-narea criticilor literari atenþi. Bagajul desemnificaþii fiind atât de bine garnisit,nici nu e de mirare cã, pânã acum, nici-una dintre cronicile pe care le-am cititnu a reuºit sã epuizeze „subiectul”. Cãcipovestea spusã aici este în acelaºi timpnaraþiune (post)apocalipticã, parabolãa damnãrii creatorului, istorisire misti-cã, tramã a destrãmãrii unei familii într-o lume alienatã, poveste (închipuitã?)de dragoste cu final tragic, alegorie bi-blicã, transã transcendentalã, meditaþiepsiho-filosoficã, un parcurs iniþiatic...Este, poate fi toate acestea dacã alegemsã vedem lucrurile disecat, ca la oautopsie pe un corp neînsufleþit. Or,mie, ca triplu cititor (!) al Îmblânzito-rului, vã pot spune cã textul mi se parecã palpitã la fiecare sfârºit de paragraf,sunt încredinþat cã elementele din careeste fãcut îi asigurã o funcþionare armo-nioasã tocmai fiindcã sunt naturale,

Cartea vie

A.R. Deleanu – Îmblânzitorul apelorCasa de Pariuri Literare, Bucureºti,2012

fireºti, neostentative, iar nu bucãþi îm-binate cu de-a sila pentru a crea unmonstru gen Frankenstein pe care nu-mai fulgerul potrivit îl poate aduce laviaþã.

Aº spune, aºadar, cã Îmblânzitorulapelor trebuie citit întâi ºi întâi ca opoveste incantatorie, ca o prozã în carepoezia ºi-a fãcut casã (una plutitoare,într-adevãr) ºi ca o încercare de punereîn paginã a unor angoase ºi temeri pecare autorul, fãrã nici cea mai micã în-doialã, le trãia din plin la momentulconceperii acestui roman. Nu întâm-plãtor povestea se deschide cu scenade la editurã, unde protagonistul pri-meºte un nou refuz. ªi nu întâmplã-toare e întoarcerea spre casã cu acelmanuscris ameninþat de ploaia care în-cepe sã cadã. Toate celelalte elemente –familia disfuncþionalã, tatãl beþiv refu-giat în beciul casei, fraþii nepãsãtori(unul infirm ºi habotnic, celãlalt – cuminþile furate de droguri) cãsãtoriþi, launison, cu douã gemene, iubita caredispare luatã de apele umflate („pe tinete iubeºte apa, pe mine mã iubeºte pã-

mântul”) – toate se subsumeazã ideii deautor, de creator nãpãstuit ºi subjugatpropriei sale creaþii. Potopul care seabate asupra lumii, luând locuinþa sa pesus ºi despãrþindu-l definitiv de iubitã(cea care, odatã adusã în casã, pricinu-ieºte indirect moartea mamei, ca ºicând în universul tânãrului n-ar fi locdecât pentru o singurã femeie), potopuleste apocalipsa doritã de el, singuruldeznodãmânt al poveºtii pe care o trã-ieºte. Lãuntricul ºi externul n-au o gra-niþã clarã, textul le guverneazã pe toate.Pânã la ultimul punct.

Cu Îmblânzitorul apelor se lan-seazã la noi un mod de a scrie literaturã;romanul acesta scurt ºi la obiect, dar to-tuºi poetic ºi cuprinzãtor, va face cu si-guranþã o lungã ºi frumoasã carierã. Pã-cat numai cã asta îi va aduce, inevitabil,nenumãrate disecþii. Iar în cazul ro-manului de debut al lui A.R. Deleanu,acestea se vor face întotdeauna pe viu,cu risipã mare de limfã narativã. Pânã laurmã, însã, asta e soarta cãrþilor care(ne) trãiesc.

Mircea Pricãjan

70

72

Trei lucruri rezultã/ aº vrea sã rezulte din cele spuse/ scrise de mi-ne mai jos: 1. importanþa romanului Aglaia, cuprinderea ºi analiza lui încadrul începuturilor prozei româneºti; 2. prezentarea modeluluiepic bonus pastor al prozei postpaºoptiste, a deceniului 1850-1860; 3.evidenþierea unor constante ºi preocupãri de istorie ºi criticã literarã aleprofesorului Dan Mãnucã, aºa cum rezultã acestea în trei din cãrþile a-pãrute dupã 2005 ºi din analizele sale referitoare la 1 ºi 2, împãcând as-pectele de retoricã ºi teorie cu examinarea riguroasã a prozei epocii (ºia documentelor însoþitoare, adesea greu de gãsit ºi de parcurs) ºi cu pro-pensiunea spre repere, spre modelele pe care le genereazã practica scri-sului, spre sintezã ºi sistem. Le-am adãugat exemplele ºi contextua-lizarea acestora (în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea), alãturi de u-nele traduceri ºi traducãtori ºi de unii ,,pionieri” ai romanului.

Examinarea indicilor istorici ºi a particularitãþilor filologice îl în-dreptãþeºte pe Dan Mãnucã sã constate cã romanul Aglaia ,,face partedin fondul literaturii noastre ºi poartã toate caracteristicile modeluluiepic românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, pe care l-am nu-mit bonus pastor” ºi cã prin douã din trãsãturile sale el se înscrie în mo-delul epic amintit: ,,caracterul de eseu ºi melodramaticul” (Aglaia ºi în-ceputurile romanului românesc, în vol. Literaturã, identitate ºi regio-nalism, Iaºi, Editura Princeps Edit, 2012, pp. 65-93). Cu informaþiile depânã acum, opþiunea pentru acest model epic este îndreptãþitã ºi relativdistanþatã de povestirea popularã, structurile teatrale, ori de o anumetraducere etc. În ceea ce priveºte paternitatea, ea rãmâne în continuareo necunoscutã, ,,chiar dacã pentru Alexandru Hîjdeu pledeazã cele maiconvingãtoare argumente”, scrie autorul.

Criterion

Ioan Derºidan

Romanul Aglaia – modelul epic

Romanul Aglaia - model epic

73

Corpul ºtiinþific ºi social-istoric al romanului cuprinde reprezen-tãri cu privire la provincial, parvenit (Mîrºãvesco), negustor (Neguþãto-resco), intelectual (Viitoresco), tineri ºi bãtrâni, femeie (Aglaia) ºi cãsã-torie, orfanã (orfana în jungla vieþii sociale), unchi (moºul), mãtuºã,guvernantã, familie ºi unele instituþii, scriitor, vechil, amploaiat, învins,credincioºi ºi netrebnici (mârºavi) etc., într-o evoluþie previzibilã ºi dis-punere maniheistã. Diversitatea tipologicã ºi detaliile epice frapeazã.Chipurile prezentate se distribuie între fiziognomie ºi portret, cu încer-cãri de descifrare a misterelor sufleteºti ale personajelor ºi de restituirea pitorescului limbajului acestora. Anotimpurile, clima ºi meteorologiacontribuie la fixarea personajelor în mediul natural, în acord cu pei-sajul, cu discuþiile despre viaþã ºi educaþie, despre destin, filosofie, psi-hologie ºi ºtiinþã. Folosind termenii lui Gaston Bachelard, enigma ºi chi-mia focului (,,ce ardea în sobã”) în Aglaia oferã unele secvenþe epice ºiindicii posibile despre modul de înãlþare a flãcãrilor sale peste greu-tatea ºi alimentele/lemnele arse. Proza de mistere preseazã uneori asu-pra realului, reþinând deopotrivã închipuiriaievea, portrete, stãri so-ciale ºi documente istorice, pagini de jurnal etc.

Surugiul la bariera Kiºinãului deschide povestea tristã a Aglaei ºidin trãsura acestuia coboarã Iorgu Mãrºãvesco, madama ºi copila, or-fana. Funebrul ºi boala, biserica ºi icoanele, moartea, þintirimul, învãþã-tura, cununia, familia, bãrbaþi ºi femei, opoziþia viaþã-moarte, pierdereamoºtenirii ºi procesele, femeia, suferinþa ºi salonul, ori cabinetul ocupãun loc important în romanul prezentat. ,,De la tine spînzurã d-acumanorocirea ta” (de tine depinde ... nenorocirea ta, explicã glosarul, cu-prins de Pavel Balmuº la sfârºitul cãrþii), îi spune Mîrºãvesco Aglaei, du-pã ce o cãsãtoreºte cu forþa, cu Neguþãtoresco. În fizionomia personaje-lor sunt asociate numele ºi faptele (mârºavul, madama, neguþãtorul,provincialul) ºi din caracterizarea fãcutã nu lipsesc termeni precum ha-ractere, hâtria, rãutatea, patimi, vãpsuire, scârbe ºi nenorociri, mizerabi-la creaturã, cruzii ºi barbarii, fantazmagorie, sufletul lui întunecat etc.

Profesorul Viitoresco din roman ar vrea sã înceapã studiul Aglaeicu ,,ºtiinþa despre om”, conºtient cã ,,toate lucrurile stau într-o alianþã re-ciprocã ºi unul slujeºte de pricinã pentru fiinþarea altuia” ºi ,,sufletuleste temelia tuturor puterilor ºi capasitãþilor, prin care se provoacã exis-tenþa noastrã spiritualã”.

Istoricul literar subliniazã faptul cã deceniul 1850-1860 a creat,,cel dintâi cod imagistic foarte puternic în literatura noastrã, nu numaipentru prozã, dar ºi pentru liricã ºi dramaturgie” (Lecturã ºi interpre-tare. Un model epic, Editura Minerva, 1988, p. 41). Între 1850-1860,

Ioan Derºidan

74

scrie Dan Mãnucã, romancierul postpaºoptist constatã absenþa ,,con-ºtiinþei unui Celãlalt, în jurul cãruia sã se structureze ºi care sã fie el în-suºi o lume. Generaþia postpaºoptistã nu are încã putinþa de a dobândisiguranþa dublului, ca imagine prin realitate, cãci ea încã nu are forþanecesarã de asimilare a realitãþii, trãieºte quasi-simbolic cu propria-igenezã”. Stãpâneºte încã ,,limbajul, nu cuvântul”, cum se va întâmpla în-cepând cu junimiºtii, în primul rând prin Eminescu.

Protagonistul romanului ,,nu are individualitate, ci face partedintr-o mulþime, pe care þine sã o reprezinte”. Naratorul este interesat,,de genul proxim ºi abia apoi de diferenþa specificã”. Personajele suntschematizate ºi ,,proiective” ºi din aceastã dizolvare a personajului ,,ieseîn câºtig naratorul, ce pierde unul trece pe seama celuilalt”. Are loc o,,exhibare a naratorului”. Personajul este ,,solemn ºi obedient faþã de ri-tualuri”, iar excesul de lirism favorizeazã ,,confuzia dintre caracter ºipersoanã”. ,,Mesianismului” unor asemenea personaje le corespunde o,,ambianþã tumultuoasã”. Oricum bonus pastor rãmâne ,,o descoperirea prozei postpaºoptismului ºi singura ei figurã mai consistentã”.

Ca personaj, bonus pastor este ,,o relaþie epicã, cea mai însemnatãºi mai revelatoare dintre celelalte conexiuni ale romanelor ºi povestiri-lor”. Ca personaj principal, scrie Dan Mãnucã, ,,nu apare decât în Serilede toamnã ; în rest, doar episodic, însã important, pentru cã reprezin-tã totdeauna un punct de control la nivelul istoriei romaneºti, uneoriformând pereche cu protagoniºtii”, fiind, în mod vizibil, ,,un simbol aletniei”. ,,Descoperirea ºi folosirea figurii bunului pãstor se înscrie înaria mai largã a exploziei individualitãþii, fenomen care (am repetat-odeseori) este o caracteristicã esenþialã a epocii”. Pe de altã parte, el esteo ,,emanaþie a naturii”. Bonus pastor apare deci ca ,,efectul unei dislo-cãri care s-a produs în conºtiinþa generaþiei de acum, situându-se într-uncâmp cultural extrem de palid ºi de oscilant, cu interdicþii puþine ºineesenþiale. Aici se aflã marea deosebire dintre bunul pãstor al acestorani ºi acela care va apãrea la Sadoveanu ºi care va fi de o indiscutabilã e-senþã culturalã”. Astfel, personajul este trãire, entuziasm paºoptist ºi,,nostalgie a timpului de aur” ºi ,,nimeni nu se joacã, între 1850-1860, de-a pãstorul, pentru cã este pãstor ... De aceea, bonus pastorpoate fi luatdrept începutul de creare, în prozã, a unui stil naþional, fiind imagineacare totalizeazã, colecteazã ºi îndrumã sensurile spre acest scop ºi deve-nind dintr-un cliºeu livresc o pecete etnicã”. De aici constatarea impor-tantã cã în aceastã evoluþie de la liric spre epic ,,romanele noastre de în-ceput sunt mai curând balade ºi se înscriu în rãspândirea largã a specieipe plan european, ca o particularitate a postpaºoptismului”. Nicolae Ma-

Romanul Aglaia - model epic

75

nolescu nu vede aici ,,motivul pentru care am considera cã 1860 repre-zintã limita superioarã” a intervalului (Istoria criticã a literaturii ro-mâne. 5 secole de literaturã, Editura Paralela 45, 2008).

Peisagistica participã de asemenea la conturarea caracteristi-cilor bunului pãstor ºi la ,,fortificarea etniei”. Pe de altã parte, una dinstrategiile textuale folosite de narator este epistolaritatea. Scrisoarea caliteraturã ºi ca document de însoþire a literaturii reprezintã una dintretrãsãturile definitorii ale prozei acestei perioade (în Aglaia apar unelerãvaºe ºi secvenþe de jurnal). Drumul de la fiziognomie (dupã J. K.Lavater, 1741-1801) - la paºoptiºti ºi postpaºoptiºti, la darwinism (CharlesDarwin, 1875-1961) - la junimiºti ºi freudism ºi analizã psihologicã(Sigmund Freud,1865 - 1939, C. G. Jung , 1875-1961, A. Adler, 1870-1937ºi Otto Rank, 1884-1939) - la interbelici, mãsoarã un interval de o sutãde ani de dezvãluire treptatã a interioritãþii, folosind noþiunile ºi instru-mentarul din epistemologia, ºtiinþa, invenþiile ºi experienþele epocii.Unii dintre catilinarii eminescieni ºi temperatorii caragialieni, de exem-plu, au o impregnare darwinianã recognoscibilã, prin care se manifestãindividual specia. În Aglaia autorul scrie cã ,,singur marele Lavater ar figãsit fizionomia copilei nu prea ordinerã. Ea, nevrând, ar fi întors consi-deraþia oricãrui fizionomist; dar modelul acesta era cam greu de învãþatîn detail. Prinzând o miºcare, pãrea cã observatorul a cãpãtat cheia ex-plicãrii – dar în zãdar, cãci începând a supune acei miºcare analizului,ea improvistu se schimba prin o altã, cu totul necunoscutã ºtiinþei”. Lalimita dintre romantism ºi antiromantism, descrierea / scena aminteºtede studiul ,,onoratului cap” (în lungime, lãrgime ºi adâncime) al frizeru-lui Pietro Belcampo / Peter Schönfeld, din romanul Elixirele diavolului,de E.T.A Hofmann, pentru a plãmãdi o fizionomie. Tunsul este modali-tatea prin care aici se dezvãluie fizionomia, trãsãturile, statutul, atitu-dinea ºi caracterul. Referinþele comparative ale cadrului naþional cu celeuropean sunt numeroase în acest roman ºi privesc educaþia (,,creºtereinglizascã”, ,,metod inglizesc sau francez”, ,,metoda inglejilor”, ,,ticãloasãimitaþie”), mentalitãþile, instituþiile ºi oamenii care le populeazã, meritatsau nu, dupã cum îi dezvãluie autorul (încã) necunoscut.

În ultimii ani au apãrut câteva cãrþi importante ale istoricului ºicriticului literar Dan Mãnucã (Literaturã, identitate ºi regionalism, Iaºi,Editura Princeps Edit, 2012; Restituiri, Iaºi, Editura Princeps Edit, 2007;Literaturã ºi ideologie, Iaºi, Editura Timpul, 2005; Perspective critice,Iaºi, Editura Universitãþii ,,Al. I. Cuza”, 1998), prin care unele din temeleºi ideile profesorului ieºean îºi dovedesc pregnanþa, actualitatea ºi apli-cabilitatea. Sunt continuitãþi ale activitãþii istoricului literar, aºa cum a-

Ioan Derºidan

76

par ele în volumele Scriitori junimiºti (Editura Junimea, 1971), Critica lite-rarã junimistã (Editura Junimea, 1975), Argumente de istorie literarã(Editura Junimea, 1978), Analogii. Constante ale istoriei literare ro-mâneºti (Editura Junimea, 1995), Lecturã ºi interpretare. Un modelepic (Editura Minerva, 1988) ºi în cãrþile consacrate operei scriitorilorMihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu ºi I. Al. Brãtescu-Voineºti (Pe urmele lui Mihail Sadoveanu, 1982; Liviu Rebreanu saulumea prezumtivului, 1995; Pelerinaj spre fiinþã. Eseu asupra imagi-narului poetic eminescian, 1999; Introducere în opera lui I. Al. Brã-tescu-Voineºti, 1997). Profesorul Dan Mãnucã este coautor ºi membruîn comisia de coordonare ºi revizie la douã lucrãri tezaur, tipãrite sub egi-da Academiei (Dicþionarul general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009), Dicþionarul literaturii române de la origini pânã la 1900, 1979).

Istoric ºi critic literar important, cu lucrãri remarcabile, de refe-rinþã în domeniu, ca autor unic, dar ºi coordonator al unor volume co-lective, definitorii pentru stadiul unei culturi ºi pentru posibilitãþile in-vestigaþiei specializate, profesorul Dan Mãnucã este, cred, alãturi de Mir-cea Zaciu ºi Constantin Ciopraga, un constructor de cãrþi ºi de idei, alunor proiecte culturale de anvergurã, unul dintre redutabilii înfãptui-tori, analiºti ºi critici ai conceptelor literare vehiculate de filologi în le-gãturã cu literatura ºi cultura secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea, cu istoriaºi mentalitãþile româneºti, distribuite între protocronie ºi sincronie. Neaflãm în domenii în care ,,lucrurile se sistematizeazã însã greu, pentrucã sunt departe de a fi duse cu profesionalism”, scrie Dan Mãnucã,dezlegând tâlcul unor pãþanii (concrete, punctuale) ale întâlnirii dintreliteraturã, istorie ºi politicã. În dezbaterile despre identitatea literarã,multiculturalism, globalism ºi regionalism literar, literaturã ºi ideologiese manifestã adesea aspecte ,,conjuncturale”, ,,perspective extraliterare,cele mai multe de ordin politic”. Exemplele folosite de autor, amã-nunþite/ argumentate în discuþie, sunt numeroase ºi interesante, speci-fice, indiferent cã este vorba de literatura românã, de literatura paºop-tistã sau de marii clasici, de începuturile romanului, de literatura delimbã germanã de la noi, de literatura din Republica Moldova, de exil ºidiasporã, despre balcanism, de geografie literarã, ori de literaturã ºigeopoliticã, despre a treia Europã etc. Ele se regãsesc în unele din recep-tãrile, comentariile ºi analizele pertinente ale domeniului investigat deistoricul literar ieºean, ca probe ale argumentãrii, echilibrului ºi rigorii.La douã dintre acestea, mai ales, ne-am oprit în acest articol.

Discutând criteriile unei istorii literare, ale unor analize ºi valo-rizãri literare, Dan Mãnucã se referã la esteticã ºi ideologie/ politicã, lite-

Romanul Aglaia - model epic

77

raturã, publicisticã ºi memorialisticã, la cronologie ºi generaþie, lageografie literarã ºi regionalism, la cumpãna criticã ºi contextul literarºi politic, indicii istorici ºi particularitãþile filologice. Identitatea etnicã,a individului ºi a naþiunii ºi cea literarã, concepte literare ºi conceptegeopolitice, semnele unei crize, stadiul unei idei ºi studiul unei teme,între democratizare ºi scientism, sau masificare ºi ºtientificare, melodra-maticul scrierilor precaragialiene, ori plagiatul ca furt sunt câteva dindistincþiile autorului din actuala carte (Literaturã, identitate ºi regiona-lism, Iaºi, Editura Princeps Edit, 2012), preocupat de o aºezare dreaptãa valorilor, de acurateþea ideilor, demonstraþia criticã ºi specificul argu-mentãrii. Comentariile sale sunt aplicate ºi riguroase, nuanþate ºi intere-sante. Ele aparþin unui ,,iscoditor fãrã pace”, cu ,,echilibru intelectual ºiforþã de convingere”, cum scria, cu admiraþie, Constantin Ciopraga.

Dezvoltând Cuvântul înainte al primei ediþii a romanului Aglaia,roman anonim din secolul XIX (Chiºinãu, Editura Arc, 1996) ºi reluândcomentariul critic, Arhivele secrete ruseºti ºi începuturile romanuluiromânesc, la a doua ediþie, în 2008, un ,,exerciþiu titanic al criticului”,cum scrie editorul Eugen Lungu, demers comparatist ºi evaluator im-portant, cu privire la paternitatea romanului, caracteristicile sale ºi loculîn istoria romanului românesc, alãturi de alte cronici ºi studii consacrateromanului publicat ºi începuturilor epice româneºti, precum cele ale luiMircea Anghelescu, Nicolae Manolescu, Pavel Balmuº ºi Ion Varta, studiulactual al profesorului Dan Mãnucã (Aglaia ºi începuturile romanuluiromânesc, în vol. Literaturã,identitate ºi regionalism, Iaºi, EdituraPrinceps Edit, 2012, pp. 65-93) încadreazã romanul Aglaia în modelul epicromânesc ,,bonus pastor” ºi evidenþiazã documentele, informaþiile ºi argu-mente sale, unele amintite deja, despre paternitatea scrierii analizate.

Descoperirea ,,senzaþionalã” a ,,romanului anonim din secolulXIX”, Aglaia, readuce în discuþie modelul epic românesc de la mijlocul se-colului al XIX-lea, numit ,,bonus pastor” de cãtre Dan Mãnucã ºi descrisamplu în volumulLecturã ºi interpretare. Un model epic (Editura Minerva,1988), grilã de lecturã adecvatã acestei proze. Manuscrisul ,,enigmatic” alromanului Aglaia, scris probabil între 1859-1962 ºi descoperit de istoriculIon Varta, în Arhiva de politicã externã a Imperiului rus din Moscova, a fosttipãrit la Chiºinãu în 1996 ºi retipãrit în 2008, de cãtre Editura Arc, însoþitde lãmuririle ºi notele editorului ºi de cinci comentarii critice, care dezbatchestiunea paternitãþii romanului, caracteristicile stilului, problematica ºisubiectul acestuia ºi specificul sãu epic.

Posibilele atribuiri ale romanului ar fi, dupã Dan Mãnucã, întreipotetic ºi verosimil, Constantin Stamati-Ciurea, Constantin Moruzi,

Ioan Derºidan

78

Alexis Nacco, Teodor Vãrnav, Ioan Sârbu, Gheorghe Pãun, Ioan Doncev,Matei Donici ºi Alexandru Hîjdeu. Concomitent, istoricul ieºean stabi-leºte portretul robot al autorului posibil al romanului Aglaia (oprindu-se la zece parametri, care ar putea funcþiona ca algoritmi pentru verifi-carea unor autori probabili) ºi examineazã corespondenþa dintre aces-te caracteristici ale portretului de autor ºi activitatea ºi textele luiAlexandru Hîjdeu (la care sunt date unsprezece caracteristici ºi rezul-tatele/rãspunsurile obþinute dupã parcurgerea algoritmului). Indiciidespre autor pot oferi unele descrieri, portrete, vocabule ºi referinþeºtiinþifice, istorice ºi sociale din roman etc. Gradul de deschidere aportretului robot spre caracteristicile romanului Aglaia ºi ale modelu-lui epic al bunului pãstor rãmâne încã de examinat de la caz la caz, iardupã eventuala descoperire a autorului de verificat modulde negociere / distribuire a textului între autor, narator, personaje, citi-tori ºi epocã. In acest punct al demonstraþiei critice, la care observãm cãistoricul literar s-a oprit de mai multe ori, cu folos exegetic, ne amintimcu plãcere asociativã de o constatare a lui Alexandru George, potrivitãaici: ,,ªtiinþa, literatura ºi fantezia nu pot fi împãcate decît atunci când în-þelegem cã una din caracteristicile literaturii este tocmai justa ºtiinþã dea ne folosi de fantezie” (La sfârºitul lecturii, III, 1980). Examinãrile / eva-luãrile profesorului Dan Mãnucã sunt convingãtoare ºi folositoare dez-baterilor instituite în aceste direcþii.

Importantã pentru cuprinderea romanului Aglaia în modelulepic bonus pastor este constatarea lui Dan Mãnucã privitoare la înþele-gerea prozei perioadei ca o ,,succesiune de evenimente nefericite, ade-sea nenorociri întâmplate personajului principal” (Aglaei, în acestexemplu). ,,Personajele apar, din acest punct de vedere, drept categoriiireductibile, ceea ce întãreºte legãtura cu melodramaticul” (Lecturã ºiinterpretare. Un model epic, Editura Minerva, 1988). Cãci melodrama,ca specie a dramaturgiei, ,,se suprapunea peste romanul de mistere ºipeste romanul-foileton, rãspândite la noi” ºi multe din trãsãturile prozeinoastre ,,aparþin celor trei specii ºi nu se datoreazã felurilor de acuprinde epicul, caracteristice speciilor amintite”. Femeia, amorul, salo-nul, suferinþa ºi moartea sunt câteva din temele literare care aparîn descrierile omului secolului al XIX-lea, ale epocii, alãturi de inginer,emigrant, credincioasã, nobil ºi þãran etc... În Aglaia, roman de secolXIX, reprezentativ pentru începutul de drum al prozei autohtone, evo-luþia orfanei, destinul sãu trist ºi unele sublinieri ale autorului trimitla blândul pãstor ceresc, în paza cãruia stau ºi orfanii ºi oprimatorii lor.Rãmân deschise ºi alte aspecte privind evaluarea rezonanþei iniþiativelor

Romanul Aglaia - model epic

79

ºi temperanþelor elitei epocii ºi a rolului revistelor, al societãþilor cultu-rale ºi al unor familii, ori saloane ºi corespondenþa/legãtura acestora cuevenimentele istorice ºi sociale semnificative ale perioadei.

În epocã se întâlnesc proze cu mistere, unele fizionomii ,,realiste”ºi melodramatice, tematizãri ale bunului pãstor, ,,sujeturi” autohtone, in-serþii ale basmului, legendei ºi mitului ºi traduceri, imitaþii ºi adaptãri.Bibliografia relaþiilor literaturii române cu literaturile strãine în perio-dice (1859-1918), în trei volume, lucrare coordonatã de Ioan Lupu ºiCornelia ªtefãnescu ºi vol. De la Alexandrescu la Eminescu (cap. Tra-duceri ºi traducãtori în prima lumãtate a secolului al XIX-lea), de PaulCornea etc. oferã exemple cu privire la asemenea inventare/bãnci dedate despre traduceri ºi traducãtori, opere ºi scriitori, sistematizate peculturi, oraºe, autori ºi cãrþi. Selectiv, arãt cã sunt tipãrite numeroase vol-ume beletristice, filosofice ºi ºtiinþifice ºi cã între 1780-1860 sunt peste300 de traducãtori din francezã, germanã, englezã, greacã, rusã, italianã,maghiarã, spaniolã, greacã ºi polonezã, dupã numãrul de traduceri im-punându-se scriitorii Alexandre Dumas, Byron, Florian, Molière, Kotzebue,George Sand, Voltaire, Paul de Kock, Marmontel, Eugène Sue ºiChateaubriand, Lamartine, Shakespeare, Theophile Gautier, Victor Hugo,Balzac etc. Pe decenii numãrul traducerilor creºte, iar operele traduse îireþin pe autori ca tineri în faþa vieþii literare ºi nu numai, cum s-a mai scris...

La traducãtori apar Ion Heliade Rãdulescu, Vasile Alecsandri,Grigore Alexandrescu, George Bariþiu, Dimitrie Bolintineanu, CezarBolliac, Costache Negruzzi, G. A. Baronzi, Ion Luca Caragiale, Ioan Sla-vici, Nicu Gane, Gheorghe Asachi ºi alþii, în deceniile urmãtoare, pânãla un cuprins analitic al acestor autori ºi opere ale începutului de drumal prozei ºi mãsurând, în timp, cu termenii lui Paul Cornea (dinvol. Delimitãri ºi ipoteze...), rumoarea ºi faima creaþiei (ca ,,paradigmã acodului cultural”), investirea proiectivã în numele autorului ºi al opereitraduse ºi succesul acesteia. Sunt receptate astfel unele titluri pre-cum Mérope, Alzira, Zadig, Mahomet (Voltaire), Antony, Din crimelecelebre... (Al. Dumas), Amfitrion, Tartuffe (Molière), Maze-pa (Byron), Hernani (Victor Hugo), Paul ºi Virginia (Bernandin deSaint Pierre), Crucea de argint (Eugène Sue), Divina Come-die (Dante), Gerusaleme liberata (T. Tasso), Richardu inimã de leu (W.Scoot), Macbeth (W. Shakespeare), Metzengerstein (E. A.Poe), Faust (Goethe) etc. Orizontul de aºteptare al epocii, al traducãto-rilor ºi cititorilor poate fi explicat ºi prin compararea (posibilã) a tradu-cerilor de prozã cu cele de poezie, a traducerilor cu originalul ºi parti-cularitãþile unor adausuri, suprimãri (de scene, capitole), lãrgirea con-

Ioan Derºidan

80

ceptului de literaturã (scrieri ,,procopsitoare” ºi ,,desfãtãtoare”), ori ro-lul traducerilor ca stimul al creaþiei originale.

Câteva sublinieri din acest final evidenþiazã importanþa, originali-tatea ºi dificultãþile unor asemenea teme de secol XIX ºi XX, precum ce-le propuse de profesorul Dan Mãnucã. La noi, începuturile romanuluiºi pãtrunderea elementelor romantice ºi realiste în problematica, struc-tura ºi forma acestuia sunt însoþite de discuþii teoretice, reluate ºi deconsideraþii cu privire la arta literarã, traduceri, personaj, ecouri ºi influ-enþe etc. Coexistenþa aspectelor romantice, realiste ºi populare (unelereligioase, altele cu surse arhaice) ºi abordarea concomitentã a as-pectelor teoretice ºi privind limba ºi stilul acestor opere epice caracteri-zeazã începutul de drum corespunzãtor celei de-a doua jumãtãþi a seco-lului al XIX-lea. Ele se referã la roman ºi teatru, la rolul traducerilor ºi almodelelor de gen, specie ºi personaje autohtone ºi strãine. Întremoralism ºi studiu social, fiziologiile ºi prozele romantice cuprind „arta dea începe un roman”, aratã Radu Ionescu înCatastihul amorului, cu accentpe retorica prozei, pe teoretizarea scrisului. Unii exegeþi ºi autori postmo-derni îl prezintã ca un metaroman, un antiroman, elaborat de o „conºtiinþãficþionalã” (unele aspecte comparative poate oferi aici ºi romanul Aglaia).Experienþa teoreticã ºi textualã a romanticilor începutului de drum este va-lorificatã, în unele cazuri, de scriitorii postmoderni.

Inexistenþa în stare purã a operelor ºi a curentelor literare amintiteºi a aspectelor romantice, clasice ºi realiste, cum s-a mai spus, obligã cer-cetãtorul sã le stabileascã apartenenþa, proporþia, natura, dimensiunea, in-fluenþele, adaptãrile ºi contextul, þinând cont de traduceri ºi de contacte,de opere ºi autori ºi de mediul istoric, lingvistic ºi cultural. Criteriile isto-rice, literare ºi biografice obligã autorii, în asemenea exemple, sã urmezeconcomitent investigaþia documentarã, strict istoricã ºi culturalã ºi metodaanalizei ºi comparaþiei operelor, a scriitorilor ºi a epocii cu alte literaturi,curente ºi grupãri creatoare, cum au procedat editorii la tipãrirea romanu-lui Aglaia ºi la discutarea paternitãþii acestei proze de la mijlocul secoluluial XIX-lea. Discursul istoric ºi literar corespunde astfel realitãþii investigateºi naturii lingvistice ºi culturale arheologice a domeniului (de secol XIX),constituit (de început) ºi de restituit.

Dicþionarul cronologic al romanului românesc de la originipînã la 1989 înregistreazã între 1705 ºi 1904, de la Istoria ieroglificã deD. Cantemir la romanul ªoimii de Mihail Sadoveanu (autor al sec XX,care ilustreazã, în perioada interbelicã, o prozã realistã ºi romanticã,simbolicã ºi tradiþionalistã) aproximativ 400 de titluri de romane (însens larg), multe neterminate. Menþioneaz titluri precum Hoþii ºi hagi-

Romanul Aglaia - model epic

81

ul de Al. Pelimon (1853), Istoria lui Alecu ªoricescu de Ion Ghica(1857), Serile de toamnã la þarã de Alecu Cantacuzino(1855), Logofãtul Baptiºte Veveli de V.A. Urechia (1855), Amazoaneleromâne de Pantazi Ghica (1858), Don Juanii din Bucureºti de Radu Io-nescu (1961), Misterele Bucureºtilor de G. Baronzi (1862), Jidovul cã-mãtar de Al. Pelimon (1863), Ursita de B.P. Haºdeu (1863), Muncitoriisatului de G. Baronzi (1866), Ioachim Drãgescu, Nopþile carpa-tine (1867), roman istoric, Emanoil Arghiropol, Condamnata (1868),Mihai Eminescu, Geniu pustiu (1870), Grigore H. Grandea, Fulga (1872),Vasile Alecsandri, Dridri (1873) – revoluþia, Al. Pelimon, Un funcþionarsinucis (1873), Iosif Vulcan, Sclavul amorului (1873), Ranele naþiu-nii (1876), Grigore Grandea, Misterele românilor (1879), N. D. Popes-cu, Prisonierul român de la Plevna (1879), N. D. Popescu, Miul haidu-cul (1881) – din vremea fanarioþilor, N. D. Xenopol, Brazi ºi putre-gai (1881), N. D. Popescu, Codreanu, haiducul (1882), Panait Ma-cri, Amorul din pãdure (1883), Allan George (Mite Kremnitz), PrinþulDimitrie(1883), roman de moravuri, Alexandru Macedonski,Thalassa (1890),Ioan Slavici, Revoluþia din Pârleºti (1873), Ioan Slavici Mara (1894), foile-ton, Duiliu Zamfirescu, În faþa vieþii (1884).

În I. Prefaþa care nu este prefaþã, din Catastihul amorului ºi înII. Arta de a începe un roman sunt evidenþiate mai multe stiluri, pre-cum: 1. stilul burgez, care a fãcut „deliciurile foiletoanelor” ºi a fost culti-vat „cu furie, de la 1830 pânã la 1845”, mai ales în Franþa; 2. stilul historic,al doilea stil, care „înflorea în Francia în timpul marii perioade roman-tice”; 3. stilul geografic, al treilea stil, „colaterale cu cele precedinte”; 4.stilul humoristic, al patrulea stil... Modelul oferit începe cu - „În acea zi,mi-era urât”; 5. stilul brusc. Modelul cuprinde – „Nu, Doamnã, nu; îþirepet cã aceastã cãsãtorie este cu neputinþã”; 6. stilul fantastic („Ura-ganul deslãnþuit sufla cu furie”); 7. stilul sfâºietor („o palidã luminã veg-hea lângã patul agonizândei”); 8. stilul alegru („Rãbdarea mea începe acam slãbi”)... Cartea prezintã „carta dragostii” / Catastihul amorului la1864 ºi pe „martirul prozei”, pe Popicã Lãzãricã ºi „poema flanelei”, ori„romanul vecinei”...

O caracteristicã a romanelor perioadei (precum Aglaia, Catastihulamorului ºi La gura sobei) este cã unele sunt anonime ºi, la altele,atribuirea este dificilã. Modalitatea anonimatului se practica în roman-tism ºi înainte ºi uneori se explicã, probabil, prin unele aluzii ºi trimiteriale prozei la evenimente, persoane ºi situaþii din epocã ºi prin condiþiaautorului nemulþumit de epocã, de contemporani ºi de cititori... O ten-siune asemãnãtoare face ca unele din aceste proze, romane, în primul

Ioan Derºidan

82

rând, sã nu fie terminate ºi sã rãmânã doar proiecte, fragmente/ vari-ante, reflecþiuni, manuscrise (Aglaia, Coliba Mãriucãi, Manoil, Taineleinimii, Ursita, Istoria lui Alecu ªoricescu, Catastihul amorului ºi La gu-ra sobei). O variantã a vieþii lui Toma Nour, eroul lui Mihai Eminescudin Geniu pustiu, se desprinde, reamintim, din manuscrisul rãmas de laacesta. Ar fi de adãugat cã unele proze au rãmas mulþi ani nepublicate,în manuscris. E cazul romanului Aglaia, scris între 1859-1862 (tipãrit în2008, dupã 150 de ani) sau al romanului Catastihul amorului ºi La gurasobei, restituit abia în 1972, dupã prima publicare din 1865. În aceeaºiserie, Istoria ieroglificã (1705) a rãmas în manuscris 178 deani, Þiganiada (1800), alt exemplu de carte/epopee ,,de sertar”, 75 deani, iar Luntrea lui Caron (1953) 36 de ani.

Situarea acestor opere literare ale începutului de drum ºi a perso-najelor corespunzãtoare, în competiþie cu traducerile, adaptãrile, dar ºicu alte genuri artistice, cuprinse în prefacerile timpului consacrate lim-bii ºi culturii, indicã „forþele de creºtere” ºi unele forme de modernizare,influenþa romanelor populare, a scrierilor religioase, a unor modele li-vreºti din alte literaturi, valorificarea resurselor istorice, autohtone ºi,concomitent, moduri de raportare la romantismul european, la realism,memorie ºi imaginar – în cãutarea autorului.

Bibliografie selectivã

1. Aglaia. Roman anonim din secolul XIX, Cuvânt înainte DanMãnucã, Prefaþã Ion Varta, îngrijirea textului, notã asupra ediþiei, postfaþã,glosar Pavel Balmuº, Chiºinãu, Editura Arc, 1996.2. Dan Mãnucã, Lecturã ºi interpretare. Un model epic, EdituraMinerva, 1988.3. Dan Mãnucã, Literaturã, identitate ºi regionalism, Iaºi, EdituraPrinceps Edit, 2012.4. Dan Mãnucã, Restituiri, Iaºi, Editura Princeps Edit, 2007.5. Dan Mãnucã, Literaturã ºi ideologie, Iaºi, Editura Timpul, 2005.6. ***, Dicþionarul cronologic al romanului românesc de la originipânã la 1989, Bucureºti, Editura Academiei Române, 2004.7. ***, Bibliografia relaþiilor literaturii române cu literaturilestrãine în periodice (1859-1918), vol. I-III, Bucureºti, Editura AcademieiR. S. R., 1980-1985.

83

În 18 ianuarie, deci la douã zile de la ultima întâlnire cu ancheta-torul, imediat dupã ce am bãut cafeaua, gardianul a intrat cu servietamea de ºcoalã, aruncând-o pe pat.

— Aranjeazã-te puþin, sã fii pregãtit de plecare. Scãpãm ºi noi detine ºi tu de noi.

Securistul mã privea cu mai multã atenþie ca de obicei. Parcã aveaîn ochi un dram de compasiune când a ieºit din celulã. Mi-a dat un rãgazde câteva minute, timp în care am încercat sã fac ce-mi ceruse. Dinpãcate nu puteam schimba nimic din felul cum arãtam. Pãrul nu trebuiapieptãnat, fiind tuns doar de câteva zile. În rest, pluteam în dezastru.Costumul meu arãta rãu, nefiind cãlcat de când fusesem adus de laBeiuº. Cãmaºa, ºifonatã ºi ea, era murdarã. Mi-am periat hainele cumâinile, mi-am luat servieta sub braþ, postându-mã în faþa uºii, nerãbdã-tor sã ies din celulã. Destul de repede, a intrat gardianul. Mi-a pusochelarii ºi cãtuºele. Am înþeles cã nu voi mai urca în biroul ancheta-torului când, dupã un foarte scurt timp, ieºind pe o uºã, m-a lovit în faþãaerul rece de afarã. Nici în celulã nu era cald, dar în curte frigul de ianu-arie m-a fãcut sã dârdâi. Îmi lipsea paltonul de acasã. Nu ºtiam unde voifi dus, însã nu regretam cã scap de la securitate. Eram convins cã nuo sã merg acasã ºi cã în locul ºcolii mã aºteaptã închisoarea, dar nuputea fi aºa de rãu ca în ultimele luni. Îmi doream, mai ales, sã scap desingurãtate.

Am urcat într-o maºinã, unde mi s-au scos ochelarii. Eram într-odubiþã, iar pe o banchetã de lemn din partea dreaptã, am vãzut doioameni care nu arãtau mai bine decât mine, fiind la fel de slabi, cuhainele la fel de ºifonate. Feþele trase ºi marcate de lovituri îmi spuneau

Proza

Traian Bodea

Procesul(18 ianuarie 1957)

Traian Bodea

84

cã trecuserã printr-o perioadã de anchetã lungã ºi chinuitoare. M-amaºezat în faþa lor, iar doi securiºti înarmaþi cu pistolete s-au plasat înspate. Am fost imediat avertizaþi cã nu avem voie sã vorbim. Geamuriledubiþei erau vopsite în gri, aºa cã nu vedeam nimic afarã. Am ajuns ladestinaþie foarte repede, uºa din spatele maºinii s-a deschis, iar noi amcoborât pe un trotuar lângã o clãdire înaltã. Imediat gardienii ne-au con-dus în incintã, într-o încãpere destul de mare, cu bãnci de lemn ºi pereþinevãruiþi de foarte mulþi ani. Era însã bine încãlzitã de caloriferele mari,montate sub ferestrele cu sticla vopsitã în partea de jos. Doar prinochiurile de sus se vedea cerul care în dimineaþa aceea de ianuarie erasenin, fãrã nici o urmã de nor ºi nu mã puteam sãtura privindu-l. Nu-lmai vãzusem de douã luni ºi jumãtate. În urmãtoarele minute am înþe-les cã ajunsesem la un tribunal militar. Din spusele anchetatorului,la ultima întâlnire, ºtiam cã voi fi judecat, dar abia acolo am fost lovit cuo forþã teribilã de gândul cã voi fi copleºit de o mare nenorocire. Stândstingher pe laviþa de lemn, cu servieta plinã de manuale ºi caiete de elevproptitã de genunchi, cu mâinile încãtuºate deasupra, mã simþeamcumplit de singur, de vulnerabil. Mi se pãruse, în perioada petrecutã lasecuritate, cã totu-i un coºmar trecãtor, cã mã voi întoarce acasã ºi-mivoi relua viaþa dinainte. Abia atunci am început sã conºtientizez cãpentru un timp, probabil destul de lung, existenþa mea va fi plasatãîntr-o altã dimensiune care, încã din momentele acelea, mi se pãrea cãþine de domeniului absurdului.

Începea sã-mi fie fricã ºi încercam, cu disperare, sã mã agãþ deceva capabil sã mã ajute în trecerea unui prag prea înalt pentru cei cinci-sprezece ani împliniþi nu demult. Din fericire, aveam sã-mi regãsesc foarterepede echilibrul. Zilele ºi nopþile petrecute la securitate, procesul careurma sã se desfãºoare ca o comedie grotescã, m-au maturizat mult mairepede decât ar fi fost normal. M-am convins, dupã doar câteva luni, cãmã plasasem pe partea bunã a baricadei. Am înþeles cã lupta în care mãangajasem, în primul rând cu mine însumi, putea fi mai lungã decât oviaþã de om. Dupã experienþa anilor de detenþie politicã ºtiam cã, dacãvoiam sã-mi pãstrez conºtiinþa nepãtatã, trebuia sã renunþ la foartemulte ºi cã vor suferi ºi cei din jurul meu.

Evenimentele de la tribunal s-au desfãºurat într-un ritm care m-adus la o stare de surescitare, greu de înþeles. Niciodatã n-am mai simþitceva asemãnãtor. Cred cã am dobândit acolo o imunitate absolutã laorice fel de emoþie. De atunci, întreaga viaþã, am suportat diferiteletipuri de lovituri provocate de reacþii afective, fãrã sã cedez, oricât deputernice ar fi fost.

Procesul

85

În multe momente, pe parcursul anilor, am fost pus în situaþia dea-mi aminti ziua procesului ºi am încercat sã înþeleg ce s-a petrecut atunci.Ca ºi Joseph K., personajul cunoscutului roman Procesul de FranzKafka, am încercat sã-mi evaluez vina, sã vãd dacã a existat un motiv sufi-cient de convingãtor pentru judecãtor sã condamne un copil la pestetrei ani de închisoare. M-am convins, mai târziu, cã cei din justiþia aceleivremi cunoºteau bine condiþiile de viaþã în închisorile pentru politici.Condamnarea mea echivala cu trimiterea spre infern. Ce fãcusem, defapt? Îmi exprimasem niºte puncte de vedere. Poate cã situaþia în care ofãcusem sau modalitãþile gãsite sã le expun n-au fost potrivite, dar credcã meritam mãcar purgatoriul. ªi acolo existã suferinþã, dar purificã ºinu e rãzbunare fãrã altã finalitate decât chinul pe toate planurile, împinspânã la absurd. ªtiam cã pentru minorii care furau, de exemplu, se luaumãsuri mult mai blânde ºi se urmãrea reeducarea lor. Erau trimiºi încasele de corecþie.

Revenind la condamnarea cu ani grei de închisoare a unor mi-nori, pentru infracþiuni de naturã politicã, singurul calificativ potriviteste absurdul. Sigur, este ºi crud, cinic, injust ºi fãrã nici un suport moralce-au fãcut instanþele acelor vremuri, dar parcurgând dosarele unorprocese politice – mai ales din perioada anilor din deceniile cinci ºi ºa-se – ceea ce ºocheazã mai mult este absurdul împins peste orice limite.

Ca în lumea unde este judecat Joseph K., lipsitã de omenie ºi stri-vitoare prin toate instituþiile ce o reprezintã, România guvernatã de co-munism i-a transformat pe oameni în obiecte despuiate de personali-tate, de dorinþa de a acþiona conform propriei conºtiinþe. Ciudat eraînsã cã uneltele celor puºi sã hotãrascã dacã trebuie sã fii judecat într-un proces, unde nu þi se dãdea nici o ºansã de a te apãra, deveneau ro-boþi care acþionau conduºi doar de regulamente absurde, cu prevederice nu erau gândite pentru oameni. E destul sã amintesc cã regulamen-tul, afiºat în celulele din arestul securitãþii Oradea, cuprindea inter-dicþia de a te întinde pe pat în afara orelor prevãzute pentru somn. Amînþeles, mai târziu, cã întreaga lume întemeiatã de comunism putea fiplasatã în spaþiul absurdului. Era deci normalã atmosfera kafkianã încare s-a desfãºurat procesul meu.

Totul a început încã de la intrarea în sala, unde s-a desfãºuratcomedia de prost gust, terminatã printr-o condamnare, de parcã aº fifost un criminal înrãit. Servieta mi-a fost luatã de unul din gardieni,rãmas cu cei doi arestaþi aduºi în dubiþa securitãþii. Celãlalt m-a prins demâini ºi, fãrã sã-mi scoatã cãtuºele, m-a condus în salã. Primul lucru pecare l-am vãzut a fost cã pãrinþii mei, aºezaþi pe ultima bancã, se uitau

Traian Bodea

86

îngroziþi la mine, începând sã plângã amândoi. Era prima datã când îlvedeam pe tata plângând. Cu lacrimi în ochi îl mai vãzusem demult, înaugust 1949, când se întorcea, dupã un an ºi o lunã de detenþie în peni-tenciarul Aiud. Eram în grãdina casei bunicilor cu mama când l-amvãzut intrând, pe neaºteptate, pe portiþa de lângã stupãrie. Aveam optani, dar i-am sãrit în braþe. I-am vãzut lacrimi de bucurie în ochi, însã cei-am spus eu l-a fãcut sã zâmbeascã.

— Nu plânge, ticule! O sã te muºte albinele.Acolo, la proces, plângea þinând-o pe mama de umeri, în încer-

carea de-a o liniºti. Ei, toatã faþa îi era udã de lacrimi, mâinile îi tremurauºi se sprijinea de tata. Sigur îi speriase cãtuºele de la mâinile mele.

Împins de gardian m-am aºezat pe o bancã lângã o fereastrã, în faþaunei mese lungi la care stãteau trei ofiþeri. Din câte îmi amintesc, unulavea epoleþi de colonel ºi era mai în vârstã. Cred cã ceilalþi doi erau cãpi-tani. În partea opusã ferestrei, la o altã masã, stãtea un alt ofiþer. În tim-pul desfãºurãrii procesului am înþeles cã era procurorul. În spatele luise aºezaserã stingheri, vizibil dezorientaþi, doi colegi ai mei, anchetaþi ºiobligaþi sã semneze declaraþiile din dosarul de la securitate. Lângã minestãtea un domn foarte ocupat cu citirea unor hârtii dintr-un dosar. M-aanunþat chiar el cã este apãrãtorul meu din oficiu.

Nu-mi amintesc cu exactitate, dupã mai bine de cincizeci de ani,amãnuntele desfãºurãrii procesului, dar aº putea reface momentelecare m-au marcat cel mai mult. De fapt, totul mi s-a pãrut un simulacruridicol, plin de exagerãri, greu de înþeles, categoric fãrã nici un rost. Toþiactorii angajaþi în acea comedie îºi jucau rolurile cu un talent ieºit dincomun. Am descoperit secretul mai târziu, în timpul unor discuþii cualþi deþinuþi politici, când am aflat cã ºi ei aveau aceeaºi impresie.Preºedintele instanþei, asesorii, procurorul, chiar grefierul, jucau mereuîn aceeaºi piesã. Avocatul apãrãrii avea acelaºi repertoriu, acelaºi rol,contribuþia lui fiind a unui figurant. Personajele noi erau cei judecaþi ºi,nu întotdeauna, rudele lor. Modul cum se desfãºura un proces politic teconvingea imediat cã justiþia comunistã atinsese perfecþiunea în dena-turarea realitãþii, în interpretarea tendenþioasã a unor fapte normaleîntr-o societate democraticã. Ce poate fi mai firesc decât exprimareaunui punct de vedere propriu, în orice domeniu al vieþii. În România deatunci te puteai exprima doar conform documentelor de partid. Tot ceieºea dintre limitele stabilite era considerat duºmãnos, însemna crimãîmpotriva orânduirii sociale ºi se finaliza prin mulþi ani de închisoare, acãror duritate întrecea cu mult ce-ºi puteau imagina cei care n-au trecutprin asemenea experienþe.

Procesul

87

Dupã formalitãþile de început, procesul a intrat în problemele defond prin prezentarea de cãtre procuror a concluziilor anchetei. Stu-dierea dosarului l-a fãcut pe acesta sã mã considere un individ extremde periculos pentru ordinea socialã din Republica Popularã Românã.Atunci nu înþelegeam cum procurorul sau judecãtorii puteau vedea unduºman într-un copil de cincisprezece ani, palid, slãbit, cu hainele mur-dare ºi boþite atârnând pe el, cu o expresie a feþei oglindind, nu urã, ciimposibilitatea de a înþelege ce i se întâmplã. Normal ar fi fost sã-i pri-vesc duºmãnos, cu încruntare, auzind ce spuneau despre mine, dar eunu puteam accepta ce mi se întâmplã. Eram personaj într-un spectacol,dar nu mã puteam integra.

Un moment care mi s-a pãrut cã aduce totul pe un fãgaº normal afost atunci când judecãtorul i-a întrebat pe colegii mei, aduºi acolo camartori ai acuzãrii, dacã îºi susþin declaraþiile semnate la securitateaBeiuº. Spre disperarea mea, amândoi au rãspuns negativ. Au precizat,fãrã sã arate vreo teamã, cã au fost bãtuþi, apoi obligaþi sã semneze niºtehârtii, la care nu le cunoºteau conþinutul. Declaraþiile nu le scriseserã ei.Le fãceam, disperat, semne sã tacã. Îmi era teamã de eventualele conse-cinþe ale atitudinii lor, dar cu toate insistenþele procurorului, care încer-ca sã-i convingã cã ceea ce au semnat este pãrerea lor, nu au cedat, sus-þinând în continuare cã declaraþiile nu le aparþin. Procurorul cerea cuinsistenþã ca instanþa sã ia în considerare conþinutul hârtiilor semnate laBeiuº de cei doi colegi. Nu aveam, pe vremea aceea, suficiente cunoº-tinþe juridice, dar i-am atras imediat atenþia avocatului cã nu e normalsã fie folosite împotriva mea cele douã declaraþii. Mi se pãrea ciudat cãacesta nu a fructificat ocazia de a-l combate pe procuror. Toatã ple-doaria avocatului, încercarea de mã apãra, a fost ºtearsã. Era vizibil cã sesimþea timorat. S-a rezumat la menþionarea declaraþiilor directoruluiºcolii ºi a dirigintelui. A mai amintit cã am doar cincisprezece ani,rugând instanþa sã-mi acorde circumstanþe atenuante. Am stat în celulãcu avocaþi care fãcuserã parte din barouri cunoscute. Mi-au spus cã a-pãrãtorul, în mod normal, ar fi trebuit sã cearã punerea mea în libertate,dar recunoºteau cã judecãtorii dãdeau sentinþe hotãrâte de securitate.

Procurorul a cerut ca faptele mele sã fie încadrate în articolul 327cod penal, agitaþie publicã, unde erau prevãzute pedepse între trei ºizece ani. Insista sã mi se acorde circumstanþe agravante, cu maximumde pedeapsã prevãzutã în articol. În perioada detenþiei am întâlnitfoarte mulþi arestaþi în lunile care au urmat revoluþiei maghiare. Mareamajoritate au fost condamnaþi prin încadrarea în acest articol.

Traian Bodea

88

Peste mulþi ani, dupã decembrie 1989, când oamenilor nu le maiera teamã sã vorbeascã despre perioada comunistã, am discutat despreprocesul meu cu avocaþi ºi judecãtori mai în vârstã, care profesaserã înacel sistem. Toþi, fãrã excepþie, mi-au confirmat ceea ce bãnuiam. Pro-cesele politice erau spectacole de prost gust a cãror desfãºurare nu aveanimic în comun cu legea sau cu respectarea normelor de drept. S-au datsentinþe aspre în cazul unor oameni arestaþi din greºealã.

Spre disperarea pãrinþilor mei – pentru cã asta citeam pe feþelelor când mã întorceam sã-i mai privesc – totul în desfãºurarea procesu-lui îmi era potrivnic. Intervenþiile procurorului, prezentând instanþeiun criminal înrãit, preºedintele complexului de judecatã care mi se a-dresa cu duritate, accentuând ºi el gravitatea faptelor mele, asesorii pri-vindu-mã ca pe o insectã dãunãtoare, avocatul ce ar fi trebuit sã mãapere, dar nu îndrãznea sã-i contrazicã, toate acestea lãsau sã se înþe-leagã cã voi fi aspru pedepsit. Mã simþeam cumplit de umilit ºi, mai ales,prezenþa în salã a colegilor mei m-a fãcut sã-mi pierd stãpânirea de sinecomiþând o gafã monumentalã ce, sigur, nu putea decât sã-mi agravezesituaþia. Când mi s-a dat cuvântul, aºa cum fãceam la ºcoalã, dacã eramchestionat într-o problemã bine cunoscutã, am expus ce aveam de ziscu cea mai mare vitezã de care eram în stare.

— Am învãþat ca elev, la orele de istorie, cã într-un proces din 1841,deci acum mai bine de o sutã cincisprezece ani, Nicolae Bãlcescu a fostcondamnat la trei ani de închisoare, pentru cã a participat la un com-plot împotriva domnitorului þãrii. Avea nouãsprezece ani, iar dupã unan a fost eliberat. Eu am împlinit abia cincisprezece ºi sunt convins cã-miveþi da o pedeapsã mai mare, pe care o voi executa în întregime. Pre-cizez cã nu am complotat împotriva nimãnui, doar mi-am susþinut niºtepãreri.

Judecãtorul mã privea consternat, bietul meu avocat nu-ºi puteaascunde groaza, mama se uita la mine ca la un lucru strãin, doar tata mãcontempla cu nespus de multã admiraþie. Peste liniºtea aºternutã în salãs-a auzit vocea preºedintelui:

— Scoateþi arestatul din salã. Sentinþa se va da la ora paisprezece. La ieºire speram sã pot schimba câteva cuvinte cu pãrinþii, dar nu

mi s-a permis. Am fost dus foarte repede în sala unde intrasem la sosire.Imediat au fost scoºi ceilalþi doi, veniþi în acelaºi timp cu mine. Probabilurma un alt spectacol în sala tribunalului militar. Ei fãceau parte, cumfãcusem ºi eu, din distribuþie.

Gardianul care mã însoþise la proces, rãmânând cu mine aºezat peo bancã în sala de aºteptare, mã privea cu un fel de milã amestecatã cumirare admirativã. Aºa credeam atunci, auzind ce-mi spune.

— Mãi omule! i-ai zis-o judecãtorului, dar asta o sã te coste câtevaluni de detenþie în plus. Mai bine ai fi tãcut din gurã.

— Nu m-am putut stãpâni, domnu’ sergent. N-aþi auzit ce grozãviiau spus despre mine? Mi s-a pãrut cã-s mare. Am vrut sã-i dau gata.

— Ei, acum stai acolo-n colþul tãu pânã terminã cu ceilalþi. Ia-þigeanta-n braþe ºi fã-te cã dormi.

Aºa am fãcut. Cu spatele proptit de perete, cu servieta pe ge-nunchi, am închis ochii. Abia atunci m-a lovit tristeþea. Ciudat, nu regre-tam ce fãcusem, dar îi aveam încã în faþa ochilor pe mama ºi pe tata. În-cercam sã-mi închipui ce simþeau ei aºteptând sã vinã ora când vor aflasentinþa. Mã mai gândeam ce vor spune colegii mei a doua zi la scoalã.ªtiam cã se va vorbi o vreme despre ce mi s-a întâmplat, apoi, firesc, seva uita totul ºi, poate, eu nu voi mai intra niciodatã, ca elev, pe poartaliceului. Regretam cã nu voi mai trece prin momentele unice, când îmiera teamã cã voi fi ascultat la o lecþie pe care nu o pregãtisem, dar scã-pam.

Chiar dacã eram sigur cã voi fi condamnat, acceptam greu ideeacã nu mã voi întoarce acasã cu pãrinþii mei, ci voi ajunge într-o celulãpoate mai mizerã ca aceea de la securitate. Am simþit întotdeauna absur-dul, din afara lui. Niciodatã nu mi s-a pãrut cã, involuntar sau conºtient,fac parte din el. Cred, deºi a trecut foarte multã vreme de la procesulmeu, cã nici atunci nu am acceptat, într-un fel sau altul, sã trec prinaceeaºi intersecþie cu absurdul lumii în care eram obligat sã trãiesc. Lu-crul acesta m-a fãcut sã suport mai greu perioada de la securitate, pro-cesul sau anii de închisoare, nu datoritã durerilor provocate de bãtãilece nu puteau fi evitate, a foamei prezente în fiecare zi ºi a frigului cepãtrundea prin ferestrele sparte. E foarte dificil sã suporþi ceva ce nupoþi înþelege. Aº fi acceptat mai uºor ideea de a face câþiva ani de în-chisoare, dacã la securitate mi s-ar fi spus: „Bãiete, ai sã faci puºcãrie,pentru cã noi credem cã ai încãlcat legile statului”. Mi-aº fi zis, cu ciudã,în gând: „Este nedrept, dar eu nu pot sã schimb situaþia”. Nu puteamînsã înþelege de ce a fost nevoie de un proces, cu atâtea persoane impli-cate, cu atâtea costuri, cu atâtea eforturi, inutile, de a pãstra niºte apa-renþe.

În foarte multe situaþii, nu se mai încerca nici mãcar pãstrareaaparenþelor. Dupã 1989, foarte mulþi foºti deþinuþi politici ºi-au pututstudia dosarele din instanþã. Am avut ocazia sã-l pot rãsfoi pe al meu ºial tatei. Au fost câteva lucruri, în amândouã, pe care nu le-am înþeles. Da-cã în cazul meu motivele condamnãrii erau clare, în ce-l priveºte pe tatanu reiese, din nici un document al dosarului, pentru ce a fost arestat ºi

Procesul

89

condamnat. Apãreau declaraþii din care reieºea cã era în relaþii de prie-tenie cu liberali sau þãrãniºti, colegi de birou din perioada de dinaintede rãzboi. Lucrul acesta era prezentat de parcã ar fi fost ceva con-damnabil. Din copia unui document reieºea cã a lucrat ca agronom înBasarabia, dupã ce trupele armatei române eliberaserã aceastã provin-cie, dar din diferitele rapoarte prezente în dosar, sau din intervenþiileprocurorului nu reieºea motivul condamnãrii. Se menþiona doar ati-tudinea duºmãnoasã a celui judecat ºi apoi condamnat.

Simþeam însã o anumitã uºurare la gândul cã scãpasem de securi-tate, rãmânând doar curiozitatea de afla ce condamnare mi se dãduse.Credeam cã voi fi dus din nou în locul unde se desfãºurase procesul. Aºfi vrut sã asist la pronunþarea sentinþei. Am aþipit, dar dupã o vreme m-a trezit gardianul. În sala de aºteptare se întorseserã cei duºi la judecatãdupã mine. Imediat am fost scoºi din încãpere ºi am pornit pe un cori-dor lung, spre ieºire. În stradã ne aºtepta dubiþa cu care veniserãm. Amsimþit cã ne duc la închisoare. Începea pentru mine vremea altor sufe-rinþe. Era ciudatã liniºtea ce mã cuprinsese. Nu simþeam fricã, cu toatecã începuse sã mã frãmânte gândul, cã viaþa mea o va lua pe un drumnedorit de mine.

(Capitol din romanul Adolescenþi in zeghe)

Traian Bodea

90

92

Zodii

În faþa casei lui Dürer din Nürnberg – statuia iepurelui desenat de elAtingeri pentru „noroc”au ºters auriul capuluiCu timiditatea peºtelui zodiei melecu înþelepciunea ºarpelui din cea chinezeascã – jar însetat de seu – mângâi ºi alte pãrþiªarpe ºi iepure probeazã ineleCoborâre în vulcanpentru a-i aduce la suprafaþã hergheliiledintr-un mâine gemândde cât greu i-am lãsat

Iepure ºi peºte refac norul din peticeCu pânza de pãianjen scot epavedin apa în care a naufragiat lunaCe-ºi spun tablourileprivindu-se faþã în faþã?Prãbuºiri în clipocitul din peºterãBasmul nu are sfârºitCa psalmi în ninsorile-roireni traverseazã nordul vestinddesferecãri în pajiºti de trifoiîn patru foi

Un singur poem

Minerva Chira

93

Un pic de tãcere ºi se nãscu un poem

Un pic de tãcere ºi se nãscu un poemCare creºte pe mãsurã ce se amestecã vocile ªi secunda se rupe din cãldura lor

Aici este fastulSau ar trebui sã fieEnigmatic rãnit aproape orb Trecut prin toate rãmãºiþele bucurieiAici sîntem plini de vînãtãi ºi cu fãlcile rupteCu lumina aprinsã în miez de ziCu lãnþiºoare de aur la mîini ºi la glezneLãudîndu-ne fraþilor dezinteresaþi

Unul vine ºi spune celãlalt vine ºi spuneToþi vor sã rãmînã nu costã nimicDecît un pumn de mãrgãritare aruncate la porci

Figurile de cearã

Privesc printr-o vitrinã doamnele cu pãlãrie ºi blãnuri Dinaintea pensionãrii domni cu pãlãrii prãfuite sau

cãciuli brumãriiEle se plimbã cîte douã ei se plimbã în grupuri mai mariEle merg la bisericã ei fac politicã toþi regretã

Poeme

Traian ªtef

Traian ªtef

94

Vremurile de altãdatã cînd îºi permiteau sã þinãCoridoarele luminate ºi cînd ele mai îmbrãcau din cînd în cîndRochiile de mireasã în faþa oglinzii

Era mort Dumnezeu atunci îl cautã acumCa pe o tricicletã plinã de speranþeL-ar invita la masã de bãtrîneþe i s-ar plîngeS-ar lepãda de toate pãcatele nemãrturisiteDe toate scrîºnetele memoriei De ºedinþele de spiritism ale plictiseliiDe minciunile caligraficeFigurile de cearã pe care le privesc ºi nu le pot iubi

Îmi beau cafeaua cu un necunoscut ce îºi cãuta fratelePe o stradã cãreia i se schimbase numeleNu l-a gãsit ºi trenul are întîrziere numai bineSã mã cunoascã sã nu fi trecut degeaba munþiiÎn lumea realã

Zi lungã

Dimineaþa nepotul meu de nici doi aniÎntinde mîinile sã-l iau lîngã mineStã cu capul pe braþul meu ºi-i propunSã povestimMergem apoi în grãdinã eu ud florileªi pe acelea care mã gîndesc cã n-ar mai trebuiEl aleargã cu roataMã gîndesc ce se întîmplã cu pomii meiAbia plantaþi pe seceta asta mulþi s-au uscatªi tot pun alþii în locul lor chiar dacã nu apucãSã rodeascãTrebuie sã cumpãr pîine unele ºi alteleDe la piaþã dar înainte am de mers la redacþieZiua nu are nici un rost dacã nu ajung ºi la redacþieDacã nu beau o cafea acoloIon citeºte piese de teatru pentru un concursNu are chef de vorbã are ºi el greutãþile luiDatoriile lui la bãnci

În rest e liniºteDupã amiaza e întotdeauna mai lungãNepotul meu care ºi-a luat un nume grecescVrea sã se joace în parc prin toate construcþiileAcelea din plastic e plin de tobogane leagãne hinteNisip ºi buniciMulte alte lucruri sînt de fãcut prin casãÎn pivniþã ar trebui vãruit la cãmarã au crãpat douã þigleAm adunat în cãmara aceea atîtea ar trebui aruncateªi cãrþile din bibliotecã parcã s-au înmulþit De cînd citesc aºa de puþinªi nu mai sînt în ordineCãþeluºa este ºi ea hipertensivã ca mulþi din familieªi trebuie s-o duc la controlA ºi murit sãraca între scrierea ºi rescrierea poemuluiªi eu ar trebui sã merg pe la dentist dar ºtiu ce Mã aºteaptã ºi mai ales cît mã costãMai întîi darurile pentru nunþi apoi dinþii meiIatã ºi toamna mai repede ca altãdatãNu prea am ce culege merele sînt ca nucileDoar strugurii mai încearcã sã mã consolezeUn traminer roz e minunat parcã lumineazãTransparenþa lui vinul va fi bun dar cu cineSã-l beau parcã stãm toþi printre dãrîmãturiCu capul în mîini ºi prin case auzi televizoareDate la maxim plinã þara de festivaluriBere þuicã vin grãtare ºi ceauneCea mai mare plãcintã cel mai mare bograciCel mai lung cîrnat cea mai mare mãmãligãSã ne ajungãToatã lumea mãnîncã ºi se veseleºteYtos nu vrea sã doarmã decît dacã trec pe la elSã îl þin un pic în braþe apoi nu mã mai lasãIar eu oricum nu am nimic mai frumos de fãcut

Poeme

95

96

dacã suma e rezonabilã

mã privea langurosîn timp ce cu mânaîncerca sã-mi desfacã ºliþulam o nevoie presantã de banisunt în stare de oriceexclus am zisaproape mecanicnu am prezervativedacã suma e rezonabilãam sã te ajutdupã ce verificã dacã suma e corectãmi se adresã cu mãi zevzecule uitã-te la minecrezi cã în fiecare zi întâlneºti o ocazie ca astaîþi sunt datoare cu un numãrmâine sã vii cu prezervativevreau sã-mi achit datorianu m-am dusdeºi muream de curiozitatesã afludacã în lumea astaexistã vreo curvã cinstitã

Poeme

Constantin Butunoiu

Poeme

97

pisicile din oraºul de vest

e imposibil sã treci prin oraºul de vest ºi sã nu-þi ajungãla ureche întâmplarea petrecutã la pisica neagrãun client a dat cu pumnul în masã zdrangau zburat halbele cu bere în toate zãrileclienþii au rupt-o la fugã care încotrope unii i-a prins poliþia sã-i amendeze pentru încãlcarea regulilor de circulaþieiar pe alþii sã-i interneze în ospiciupisica albã e un paravan pentru agenþii secreþi

ai lui bachuscare racoleazã la greu adepþimã felicit cã am ales pisica albastrãaici e cu totul altceva dacã te îmbeþi ºi cazi sub masãnimeni nu te bagã în seamã fiecare e liber sã se exprime cum considerãam colþul meu unde se discutã literaturã chiar pisica în persoanã ne asigurã protecþiacând apar intruþii miorlãie puternic:sã-i fie lãsaþi literaþii în pace ºi îi dirijeazã spre alte mese unde politica e pe primul locse fac ºi se desfac guvernese pune þara la cale ºi se pregãteºte chiar un complotpentru a salva omenireacu o miorlãiturã severã intervine pisicala mine nu face nimeni revoluþie ºi anunþã ora închideriifiecare pleacã cine este norocos nimereºte locuinþanimeni nu-þi mai ºtie cu precizie adresapisica albastrã îi are în grijãn-au motiv de îngrijorare ºidispar pe strãzile pustii ale oraºului

în lumea frunzelor

în lumea frunzelor se iscase o revoltãdegeaba toamna se strãduiasã le ofileascã sã le îngãlbeneascãele refuzau sã pãrãseascã crengilepe amatorii de melancolii tot aºteptând sã le priveascã zborul planat spre pãmântsau stârnite de vânt sã le admire dansul nebunaticîi loviserã damblauadar cu adevãrat disperaþierau adunãtorii de frunzeameninþaþi de ºomajîn faþa acestei delicate problemeprimãria dupã îndelungate negocieri fãrã rezultathotãrî sã acþioneze în forþãºi înfiinþã serviciu de buºit frunze la pãmântbruscarea frunzelor în mod surprinzãtorsensibilizã opinia publicãbairamul începu zilnic mitinguri marºuri de protest pichetãridar buºitorii de frunze îºi vedeau de treabãpe când bietele frunze erau alungate din copaci fãrã milãadunãtorii de frunze plesneau de bucuriescãpaserã de ºomaj

Constantin Butunoiu

98

100

***

Cînd mã va vizita pustia,Am sã observ, bãtrîn cocor,Cã n-am vecie sã-þi spun: Zare,N-am vreo tãcere sã-þi spun: Nor.

Dacã-aº fi Dumnezeu, din lacrimiMi te-aº crea din nou sã viiPrin crîngul vieþii mele-apuse,Ducînd în palme ciocîrlii.

Maicã-a tristeþilor din mine,Se lasã-n lucruri tot mai frig.Sã tac nu mai gãsesc cuvinteªi n-am tãceri sã te mai strig.

Maºina securitãþii

Ce bine lucreazã aceastã maºinã,Lucreazã-n prieteni, colegi ºi-n poeþi,Doar ea nu va cere vreodatã benzinã,Ci noi calomnii, înscenãri ºi agenþi.

Poeme

Traian Vasilcãu

Poeme

101

Încearcã ºi spune-i cã n-ai nici o vinãªi n-o sã lucrezi pentru ea—— te-a zdrobit.Ce bine distruge aceastã maºinã,Ocheºte fantastic, nu e de greºit.

Dosarele-s grele, memoria-i plinãCu-agenþi ºi-i tot cauþi în vechi amintiri,Ce misterioasã e-aceastã maºinã,Loveºte din ziare, din cãrþi, din priviri.

Popoare dispar, zeu-n ceruri suspinã,Pãmîntul de morþi este zilnic mai greu,Dar nu rugineºte eterna maºinã,Striveºte destine, surîde mereu.

În miresme îngropat

În zori o sã ne-atace trandafirul,Treziþi copiii, spuneþi-le clarCã a sosit minutul milenarSã vã spãlaþi pe suflete cu harªi sã înapoiaþi, golit, potirulCe duce-n Dumnezeu la ora ºapte.Veniþi ºi încãrcaþi-vã-n priviriParfumuri dense amintind psaltiriScrise de fluturii ninºi pe cetateLa ora inefabilei jertfiri.

În zori o sã ne-atace trandafirul,Deja þinteºte sufletu-mi stingher,În focul lui m-arunc cu patrafirulCusut din fir de stea ºi plãtesc birulDe-a fi-n miresme îngropat ca-n Cer!

Psalmul zilei a ºaptea

Am totul cît Te am pe Tine, Doamne,ªi n-am nimic dacã Te pãrãsesc.Cîmpii de lumînãri nesecerateÎn ochi-mi duc ºi tot Te preaslãvesc.

Nevrednic sînt de Tine însuþi, Doamne,Tãcerea mi-i mormînt, pe care-l cresc,Netrebnicul de mine-s o tînjireLa porþi de iad ºi tot Te preaslãvesc.

Cãlugãr fãrã schit, n-am vreo chilieÎn inima-mi pentru vreun cînt ceresc.În leagãn dau mereu tristeþea lunii,ªi-am înfiat-o ºi Te preaslãvesc.

În orice zi mã nasc ºi mor întrunaªi iar mã nasc sã mor ºi sã-mplinescCondiþia neantului continuuPe care-l birui ºi Te preaslãvesc!

***

Mama voia sã fiu crîng de visare,Prin care ceru-alunecã, încet.Dar într-o noapte—-nostimã-ntîmplare—-Limba românã m-a nãscut poet.

Tata visa sub ierbi în legãnareSã-i pot cosi tãcerea din brãdet,

Dar, lãcrimînd, legitimã mirare,Limba românã m-a nãscut poet.

De-aceea-i sãrut mîna ºi îi zic:„Turlã a mea, alunecînd din soare,Fãrã de tine n-aº fi fost nici boare,Nici plop pe deal, nici clopot, nici nimic.“

Traian Vasilcãu

102

103

AUREL M. BURICEA

vremea ninge

vine zãpada ºi sunt singur ºi tristaud câmpia plângând de dorul meuinfinitul e din zi în zi mai greuîn casa din bãtrâni regret cã exist

citesc viaþa pãrinþilor din pozetata cântã cu pãrul din grãdinãmama culege vreme ºi suspinãacest univers bolnav de artroze

scârþâie timpul în orice miºcareo poveste dragã stinsã-n uitaremi-a rãmas doar memoria de stranã

cu cei ce nu mai sunt sã vorbesc în visorice amintire plânge-n paradisviaþa trãitã e-o adâncã ranã

crucea din muguri

ce greu am urcat în timp acest munteîn arborii nopþii plânge o crucenimeni nu ºtie ce soartã ne-aducede dincolo se-ascund imagini crunte

Salon vintage

cugetul viu care-ºi divulgã tainase schimbã-n naturã prin anotimpuriîn orice iarnã avem alte chipurise trece viaþa aºa cum schimbi haina

atâtea stele s-au topit în genenicio forþã nu le poate pãtrundespiritul în suflet se mai ascunde

spre lumea de-apoi ne poartã alenecum creºte oul în corbul ce zboarãse stinge vremea-n noi ultima oarã

plâns de mere coapte

nu pot ºti taina lumii pe de rostfãrã putere în aceastã viaþãau fost sentimente prinse cu aþãsã rup destine chiar n-avea niciun rost

nici gândirea mea n-o mai pot descifram-ai zãmislit Doamne din spiritul tãuam ales calea sã mã apãr de rãusã deschid dincolo am uitat cifra

existã-n simþire forþa eternãdoar cunoaºterea se naºte din Cuvântmi-am fãcut din univers neagrã pernã

pe care sã dorm în ultima noaptecând voi coborî acest trup în pãmântºi-am sã plâng toamna în merele coapte

Salon vintage

104

GHEORGHE MACI

(Pâncota)

Luminã în noapte

Ascultã: un freamãt de frunzeCe trist: cântã vântul de varO inimã: vrea ce mai vruseDurerea: durând în zadarO ploaie: de lacrimi amareÎnvãluie: imposibila steaA sângelui tristã chemareSe pierde în drum cãtre eaªi gândul se pierde în zareÎl duce vântul de varDar nimeni nimic depãrtareDoar plânsul plângând înspre far

Pe trepte

Asemeni unei ape fãrã trecutSub piatrã timpul dispareTimpul rãrit ºi mãruntAl fostei mirãri – fiecareDin noi îºi mai pierdeO treaptã a scãriiRãmâne doar, veºnic ºi verde,Ultimul þãrm al mirãrii

Salon vintage

105

107

Despre mine

ai fost vreodatã pasãre?eºti?nici nu trãisemrãsãritul ce în pieptmi-l creºti

o luminoasã pasãreîmi întindeacoastele elasticeºi pielea mi-era mai lucioasãpe arcele de coliviesubþiri,fantastice

eram frumos aºacu organele transparentela vedere,o luminoasã pasãre îmi apãsa sternul frumoscu luminoasã putere

ea nu era o pasãre de pradã,mi-am dat seama ,nu îmi va sparge sternul cu ciocul,nu îi vor creºte prin umerii mei aripi fantastice

Poeme

Valeriu Marius Ciungan

Valeriu Marius Ciungan

108

pur ºi simpluaici ºi-a fãcut cuibul

eaeram eu !

Rãsãritul

scriam? acest poem ascunssub faþa de masã a cantinei, în carouri,sub fustele negre, populare,zãream subþiorii în splendoarea loracele sbãrcituri de piele, acel pãr,mãtãsos, prelung, spãlat duminecasuav mirositor

pantofii groºi de piele,perechile febrile, încinse, rotative,tropãiau pe tavanîþi cãutam pupila centrifugã-n maioneza boeufºi-n pandiºpan

lumina dimineþii se iþea-ntre scânduri paralelevechi, lungi, de roasã cheresteaun abur mic în urma trenului de turtã dulceºi-a mopului cu plete lungi de catifea

cu mâna stângã -mbrãþiºam piciorul ºchiop de masãsubþioara de rumeguº umedã, suav mirositoareºi încercam s-ating cu mâna dreaptã rãsãritulºi sã mã sprijin de luminãcãtre soare !

ªotron

urmam atent dunga de cretã,lãsatã de copii pe-asfalt,

când ondulatã,când dreaptã,desenul ezitant din lumea lor concretã

când întreruptãde saltul elicoidal al unui gândde dragoste, intens,în sboruri scurte, kamikaze,ceaþã ºi condens

ºi paºii mei fãrã greºealãurmau aceste mari chenare desenate,ºotronul pãrãsit de salturi, teneºi albi –platformã de aterizare.cuvântul pãrãsit de versplutea într-un desant sinucigaº,în spaþiul de parcare gol, imens

pãºeam aproape impecabilurmând tãcut dunga de cretãdesenul ezitant din lumea lorconcretã !

Poeme

109

111

a douael

aveaun singur drum

– netedca o lamã de spadã!

elavea

un singur drum– întins,

tãios,ca o lamã de

bronz!

Memento

Darie Magheru*

* Darie Magheru (25 octombrie 1923 – 25 octombrie 1983 Braºov)

Absolvent al Institutului de Teatru din Iaºi. A profesat actoria la teatrele: Braºov, Ploieºti,Arad ºi Botoºani. Între 1950-1951 a fost deþinut politic la Suceava. A scris poezie, teatru ºiprozã. Debuteazã în 1941 cu placheta de versuri: „Cu barda-n porþi de veac”. I-au urmat:„eu,meºterul manole”-poem dramatic-1956 la editura ESPLA; „poeme”-1968 la editura EPL;„caprichos”-1970 la editura Albatros; „schiþe iconografice”-versuri-1972 la CarteaRomâneascã; „guernica”-versuri-1974-editura Albatros; „zeu orb cu flori”-versuri-1982 la edi-tura Cartea Româneascã. Dupã 1989 editura Arania Braºov (editor Daniel Drãgan) îi publicã:„exclusiv tauri”-poem dramatic – 1991; „nemuritorul în solitudine ºi durerea”-roman-1995;„pygmalion ºi alte poeme”-1996; „forum traiani”-teatru-1998; „cãrãmida cu mâner”-roman-2006. În 1979 la Teatrul Dramatic din Braºov i se joacã: „tragicul domn, ion alcãmilelor”(actorul George Gridãnuºu), spectacol suspendat de cãtre Comitetul deCulturã PCR Braºov. Din 1991 pe strada Darie Magheru la numãrul 39 din Sãcele, judeþulBraºov, funcþioneazã Casa Memorialã „Darie Magheru”; Salonul literar ºi Societatea deLiteraturã ºi Artã „Darie Magheru”. În 2001, profesoara braºoveanã Mihaela Malea Stroe îºi iadoctoratul cu teza: „Darie Magheru- Trasee tragice de la Sisif la Pygmalion” ºi în 2002 i setipãreºte lucrarea într-o carte tot la editura Arania. În preajma aniversãrii ºi comemorãrii din25 octombrie a.c. vã oferim câteva din poeziile scriitorului. (Olga Lascu)

Darie Magheru

112

…elavea

– pentru inimã –un singur drum,

amarca o lamã

coclitã-în cucutã!…o,

cetate pierdutã…de când inima lui

fãcu primul pas,îmi vibrezi

pânã-în leucocite…!

(Din Rãzboiul fãrã de sfârºit al dacilor)

poemul cu samariteanca

umbla un prinþ tânãr prin þarã de-a-latul,în straie schimbate, cu chipul ferit;fãcea pâne din lacrimi, din suferitlãnci-nalte ºi ghioacã fãcea rãsculatul.

îºi amintesc vremea ºi semnele unii…la margini de sat bolnavi zac în paie.iar ei l-au vãzut în ochi cu vãpaie,ºi plete jucându-ºi pe umãr cãrbunii…

cã seara-n bordeie-nainte de cinã,când stelele prin geam îºi treceau inul,frângea pânea, binecuvânta vinul,lângã inima cu larg cerul vecinã…!

spun bãtrânii de-o femeie, undeva-n vãi,unde furcã de puþ cumpãnea ora,cã-ºi dã trupul ºi apa tuturora…pe pajiºtea cerului oile plãvai,

ale norilor, pasc lucernã de soare…a scos din fântânile ochilor eacu ciutura poftei, ºi-i dete sã bea…prin pomi mireazma deºirase mosoare

„…legeni iazuri sub gene, ºi trestii calde!sunt tânãrã-n apã, ca mãru-n petale…ia-mã, iubire!... te temi? Ale taleîs coapse ºi sânii primiþi sã se scalde…!”

ploile-ºi pasc ºi azi pe cer mieii plãvai…spre ‘nalturi fântâna rotunzeºte ochi ars.când putrede-s buzele pe-al ciuturii scors,spun bãtrânii de-o femeie, undeva-n vãi…

Memento

113

115

proiectul “the hall” pe care îl propune visual kontakt în septem-brie este continuarea unei linii foarte coerente pe care artistul lucianszekely-rafan o urmeazã în cãutarea absurdului în ºi dincolo de cotidian.grafician de facturã clasicã în aparenþã, acesta surprinde prin asocieriinedite ºi, în contexte inofensive, plaseazã personaje ºi idei din cele maicritice. acuzaþia estetizantã de a fi un partizan al macabrului, însã, estedeparte de a caracteriza intenþiile sale artistice. de asemenea, nici supra-realismul nu este o cutie suficient de spaþioasã pentru personajele de-formate, puse în situaþii absurde, clinice dar nu de domeniul patologicu-lui ci al nevrozei ºi infirmitãþii sociale.

prioectul “the hall” se concentreazã pe un spaþiu curat, aproapesteril în ceea ce priveºte prezenþa umanã. dacã v-aþi obiºnuit cu dimensi-unile mari ale lucrãrilor din proiectele anterioare, de data aceasta insta-laþia ºi lemnul iau locul hârtiei ºi spaþiile ample sunt “înghesuite” pe su-porturi miniaturale. aparentele detalii sunt compoziþii în sine, îºi rezer-vã singure dreptul de a se compune sau nu în ansamblu.

memorãri ºi rememorãri fragmentate ale unui spaþiu absurd ºi aleunor personaje maladive, artistul reconfigureazã neconvenþional o lu-me a pierderii ºi regãsirii în detalii pe care, pãstrându-le la dimensiunerealã, le oferã amploarea unui sistem pseudosimbolic personal.

ultimul proiect al graficianului lucian szekely propune o redimen-sionare a privirii. sfidând formatul clasic, artistul descompune imagineacreând o serie de 307 miniaturi care exploreazã problematica interioru-lui. realitatea este reflectatã pe un suport fragmentat. lumea pare aºadarincoerentã, segmentatã, inconsistentã. dar în fapt vorbim despre o radi-ografie a memoriei, o încercare de redare a modului în care imaginearãmâne suspendatã în amintire, microexpresie a unui moment privile-giat.

Plastica

THE HALL/307 (Spaþiu lipsit de spaþiu)

117

Demult, încã de pe vremea când Festivalul Internaþional de Tea-tru de la Sibiu (FITS) se numea Festivalul de Teatru Tânãr Profesionist,creatorii lui, actualul director al Teatrului Naþional „Radu Stanca”,actorul Constantin Chiriac, ºi regretatul actor Virgil Flonda au avutideea înfiinþãrii unei secþiuni numite Spectacole-lecturã al cãrei scop erapromovarea unor noi formule de scriiturã dramaticã din felurite pãrþiale lumii. La un moment dat, piesele citite ºi comentate în dimineþileFestivalului de actori, regizori, critici, dar ºi de spectatori „civili” intere-saþi de ceea ce înseamnã creativitate în spaþiul literaturii dramatice uni-versale, au început sã fie publicate în volume, tipãrirea de cãrþi de-venind astfel încã o notã distinctivã a manifestãrii de culturã teatralã cese desfãºoarã anual la Sibiu. Nu ºtiu câte tomuri numãrã la ora actualãaceastã originalã bibliotecã de dramaturgie ce s-a constituit cu pasiuneºi rãbdare prin ani, însã ºtiu sigur cã volumul din anul acesta, editat deFestival în colaborare cu editura Humanitas e unul dintre cele maireuºite. Într-un Cuvânt înainte, Constantin Chiriac îl calificã cu îndrep-tãþire drept cel mai spectaculos ºi aceasta pentru simplul motiv cã el an-tologheazã ºapte texte datorate nu unor scriitori de literaturã dramaticãobiºnuiþi, ci unor oameni a cãror primã îndeletnicire este aceea de amonta, în principal, texte scrise de alþii. Adicã unor regizori.

Antologia a fost alcãtuitã de Alina Mazilu care, în Argumentul per-sonal pe care îl semneazã în deschiderea cãrþii, enumerã antecedenteledevenite motive ce au condus-o la o astfel de idee. Printre altele, reali-tatea cã tot mai mulþi regizori de teatru recurg, pentru spectacolele lor,

Cartea de teatru

Mircea Morariu

Antologia pieselor prezentate însecþiunea Spectacole-lecturã -

Festivalul Internaþional de Teatrude la Sibiu 2012

Editura Humanitas, Bucureºti, 2012

O antologie a spectacolelor-lecturã

Mircea Morariu

118

la adaptãri ale unor romane, vor sã translateze în limbaj teatral scenariide film, dau semne cã fie s-au sãturat sã monteze marii clasici, fie cã nuresimt un prea mare apetit pentru piesele nou apãrute pe piaþã. În aces-te condiþii, se nasc firesc întrebãri. Devin aceºti regizori scriitori de lite-raturã dramaticã dintr-un moft, dintr-o joacã, dintr-o încercare de identi-ficare a unui plus de exprimare a propriei personalitãþi sau o fac dintr-unsentiment de nemulþumire iscat de criza prin care simt ei cã ar trece li-teratura al cãrei rost ºi destinaþie e scena?

Putem obþine un rãspuns posibil, sau, mai curând, îl putem intui,parcurgând cele ºapte texte din volum. Volum perfect subsumat sloga-nului sub care s-a desfãºurat ediþia din acest an a Festivalului - Crize. Cul-tura face diferenþa. Texte datorate unor regizori din Polonia, Germania,Danemarca, Belgia, Marea Britanie, România, dar nu unor regizori oare-care, ci unora de primã mânã, aparþinând unor generaþii diferite. Re-gizori care, într-un fel sau altul, au marcat arta teatrului din þara lor darºi din lumea întreagã. Oameni care, bucurându-se de o anume reputaþieîn domeniul primei lor meserii, o substanþialã culturã generalã ºi o im-presionantã culturã spectacologicã se înþelege cã nu au fost ori nu suntnicidecum interesaþi sã îºi punã la îndoialã cartea de vizitã livrând pepiaþã texte malformate, neinteresante, rodul unor orgolii minore.Creatori care, optând pentru aceastã a doua îndeletnicire, nu o sus-pendã, nu o pun complet între paranteze pe prima. Dimpotrivã.

Parcurgând antologia, ajungi repede la concluzia cã scrisul pen-tru teatru înseamnã pentru ei o altã formã de exprimare a obsesiilor lorcreatoare, o reformulare a acestora dar ºi o modalitate de manifestare apropriei lor consecvenþe. În fond, cine citeºte Penelopa rãmâne îngân-duratã, piesã scrisã, pierdutã, regãsitã ºi deja salvatã într-un volum re-cent apãrut la Casa Cãrþii de ªtiinþã din Cluj (Texte regãsite), purtândsemnãtura lui Aureliu Manea, redescoperã personalitatea complexã darºi complicatã a marelui regizor, greu subsumabilã unei formule unice,capacitatea lui de a lua mereu prin surprindere receptorul, preferinþa sapentru nocturn, capacitatea specificã doar marilor artiºti de a ridica laputerea miticului un detaliu aparent minor. Manea dã iniþial impresiacã, atunci când s-a apucat sã scrie piesa - probabil cândva prin anii 70 aisecolului trecut - a vrut sã inventeze ceva pe linie, o lucrare cu sudoriþe,foarte pe placul cenzorilor ºi al decidenþilor de repertorii. În realitate,Manea nici mãcar nu face haz de necaz, ci îºi vede consecvent de poeti-ca lui teatralã pe care o transferã netulburat în scris, chiar cu riscul ca ºiPenelopa rãmâne îngânduratã sã nu depãºeascã stadiul unui spectacolimaginar.

Cartea de teatru

119

Polonezul Gregorz Jarzyna ne oferã în Medeea: proiect, o revo-luþionarã, absolut coerentã, perfect articulatã rescriere a unui mare mital Antichitãþii. Dispunem acum de versiunea în limba românã a uneilucrãri ale cãrei virtuþi scenice au fost deja probate printr-un spectacolmontat de dramaturgul-regizor însuºi ºi prezentatã nu oriunde ci la pre-tenþiosul Burghteater din Viena. Avem în faþa ochilor o Medee austriacã,trãind în zilele noastre, o femeie de 35 de ani, trãdatã ºi înºelatã de soþulei, Jason, un bãrbat cu vreo cinci ani mai tânãr, cãzut în capcanele uneitinere atrãgãtoare pe nume Justine. Jarzyna respectã toate jaloanele tex-tului antic grecesc izbutind o piesã cum nu se poate mai modernã, aºzice chiar palpitantã, cu necesare ºi izbutite accente ironice, cu nuanþede policier ºi de thriller psihologic. Dacã punem în relaþie scrierea luiGregorz Jarzyna cu altele la care avem acces datoritã unor antologiiapãrute la Editura bucureºteanã ART (Made in Poland din 2008 ºiPsihoterapolitica din 2010) ne devine încã ºi mai clarã realitatea cã dra-maturgia polonezã de azi e una dintre cele mai ofertante, cu texte per-fect pregãtite pentru a fi supuse examenului scenic.

Asociindu-se cu britanicul Dick McCaw ºi scriind De Sade, ro-mânul Silviu Purcãrete îºi mai satisface o datã pofta revizitãrii iconocla-ste a unor mari pagini literare ori a unor mituri celebre. Ne reîntâlnimnu doar cu un Marchiz de Sade, al cãrui suflet a murit, dar al cãrui corprefuzã sã o facã, un De Sade a cãrui existenþã în secolul al XX-lea e sur-prinsã pe parcursul a ºapte zile din august 2000. Ne reîntâlnimdeopotrivã cu Laura Julieta (un nume trimiþând cu gândul la douã marisimboluri literare ale iubirii - Laura lui Petrarca ºi Julieta luiShakespeare), cu un anume Petrarca Lefaimur, cu Valmont, personajsurprins într-o repetiþie pentru o reprezentaþie a operei funebreEugénie de Franval a lui De Sade, pe muzicã de Vasile ªirli, personaj cene reaminteºte prin nume celebrul roman epistolar Legãturile primej-dioase al lui Choderlos de Laclos, dar ºi cu o mulþime de alte personajede souche nobiliaire ( precum Magdeleine Leclerc a Douãsprezecea,Arnaud Normand al ªaptelea, Alaric cel Tânãr, Vizigotul º.a.m.d). Cei doiautori scriu sub ochii noºtri un fel de bufonadã ce parcã nu ar vrea sã semai termine, muindu-ºi generos tocul într-o imensã ºi binefãcãtoare cã-limarã de culturã, jucându-se, amuzându-se, dar luându-ºi în acelaºitimp foarte în serios statutul de scriitori de literaturã dramaticã.

Antologia ne oferã deopotrivã ºansa de a ne reîntâlni cu un tan-dem celebru - Thomas Vintenberg ºi Mogens Rukov - binecunoscutspectatorilor de teatru din România datoritã celor douã remarcabilespectacole (unul montat la Teatrul Nottara, celãlalt la Teatrul Maghiar

de Stat din Cluj) cu Aniversarea. Piesa La comun, comisionatã ºi mon-tatã de acelaºi Burgtheater din Viena, e un fel de replicã literar-drama-turgicã al celor doi dramaturgi danezi la Anotimpurile de Vivaldi. Evorba despre câte ºase secvenþe consumate în fiecare dintre cele patruanotimpuri ale anului, secvenþe ce au nouã protagoniºti proveniþi dinþãri diferite ºi cãrora le este dat sã trãiascã pentru o vreme în aceeaºicasã. O fac certându-se din te miri ce, cel mai adesea din motive pecu-niare, împãcându-se, acceptând ori refuzând un lider în persoana luiErik, proprietarul casei, o fac având relaþii pasagere, ajungând pânã laurmã la concluzia cã a devenit cam greu sã continue coabitarea º.a.m.d.Nu cred cã noua piesã e de forþa, de anvergura ºi de impactul dramatur-gic, dramatic ºi emoþional al Aniversãrii, sunt însã absolut sigur cã, pre-cum Aniversarea, care, de altfel, îºi afla originea într-un scenariu defilm, La comun dispune de o consistentã încãrcãturã cinematograficã,decupajul secvenþelor fiind unul de esenþã filmicã.

ªi tot o reîntâlnire ne prilejuieºte piesa Un loc numit Eden scrisãde Fritz Kater, din câte se pare pseudonim ales de regizorul Armis Pe-tras pentru a se manifesta în calitate de scriitor de literaturã dramaticã.În România i s-a jucat cu succes la Teatrul din Sibiu, în regia lui RaduAlexandru Nica, Vremea dragostei, vremea morþii, parte a unei trilogiidespre momente importante din istoria fostei RDG. Existã ºi în Un locnumit Eden un subtil joc trecut-prezent, un reflex al decontãrilor târziiale trecutului în prezent, o obsesie a vremii ºi a felului în care capriciile,accidentele ºi relele istoriei îºi pun amprenta peste destine.

Camera Isabellei a belgianului Jan Lauwers, multipremiatã, partea unei trilogii centratã pe cercetarea teatralã a naturii umane, trilogie in-titulatã Faþa tristã/Faþa veselã, e un fel de viaþã a unei femei în vremece Vise a canadianului Wajdi Mouawad utilizeazã cu multã pricepere, totpentru durarea punþii dintre trecut ºi prezent, dintre pãrelnic ºi aievea,dintre vis ºi realitate, toposul hotelului.

Nu pot încheia sumarele consideraþii despre Antologia pieselorprezentate în Secþiunea spectacole- lecturã a FITS, ediþia 2012 fãrã a sub-linia cã textele au avut parte de versiuni în limba românã, asigurate detraducãtori profesioniºti, stãpâni nu doar pe limbile din care au tradus,nu doar pe limba românã (înzestrare în absenþa cãreia orice încercarede acest fel e sortitã eºecului), ci ºi pe specificitãþile traducerii textuluidramatic. Aceºtia sunt Luiza Sãvescu (Medeea:proiect). Alexandru Al.ªahighian (Un loc numit Eden), Anda Dragomir (Camera Isabellei),Toma V. Munteanu (La comun), Daniel Nicolescu (De Sade), DanielaMagiaru (Vise).

Mircea Morariu

120

121

Cronica teatral[

Salto

Teatrul Naþional „Marin Sorescu” din Craiova-O FURTUNÃ dupã William Shakespeare;Adaptarea ºi regia artisticã: Silviu Purcãrete;Scenografia: Dragoº Buhagiar; Muzica: Vasileªirli; Cu: Adrian Andone, Cãtãlin Bãicuº, IlieGheorghe, George Albert Costea, RomaniþaIonescu, Angel Rababoc, Mircea Tudosã, SorinLeoveanu, Nicolae Poghirc, Constantin Cicort,Valentin Mihali, Monica Ardeleanu, Iulia Colan,Iulia Lazãr, Petra Zurba; Data reprezentaþiei: 13

mai, 25 mai 2012

Incitat dar ºi contrariat de numeroaselesemne de întrebare ce mi-au fost stârnite laprima vizionare a spectacolului cu O fur-tunã dupã Shakespeare, montat de SilviuPurcãrete la Teatrul Naþional „Marin So-rescu” din Craiova, am simþit nevoia de aamâna scrierea cronicii. ªtiam, de altfel, cã lapuþine zile de la reprezentaþia urmãritã înSala Teatrului Naþional din Timiºoara voiavea ºansa de a revedea spectacolul la Sibiu,cu ocazia ediþiei a XIX a a FITS ºi speram cãastfel voi avea ºansa clarificãrii opiniilor.Chiar dacã din punct de vedere tehnic, salade la Casa de Culturã a Sindicatelor în care s-a desfãºurat reprezentaþia sibianã este de-parte de a fi una idealã - lucrul acesta s-a de-contat deloc pozitiv asupra spectacoluluicraiovean -, mi-a devenit limpede cã ambi-guitatea e însãºi cheia cu ajutorul cãreia secuvine sã intri în spaþiul oarecum constric-tiv, apãsãtor ºi cam prea întunecat în care Sil-viu Purcãrete ºi scenograful Dragoº Buha-giar situeazã insula lui Prospero. Ambigu-itatea e una de extracþie oniricã, întreg spec-

tacolul e construit pe calapodul unui imensvis, vis ºi coºmar în egalã mãsurã, al lui Pros-pero, un Prospero bãtrân, obosit, care semiºcã cu oarecare dificultate (Ilie Gheor-ghe) dar care îºi adunã forþele spre a rânduiîncã o datã lumea ºi firea acesteia ºi carepoate, când trebuie, sã mai devinã o datãameninþãtor. Se prea poate ca Silviu Pur-cãrete sã îl fi creditat în spectacolul sãu peHarold Bloom, cel care într-un studiu cele-bru - Shakespeare - The Invention of theHuman, Riverhead Books, 1998- studiu adu-lat de unii, contestat de alþii- susþinea cã ma-rele clasic englez ar fi avut, cu mult înaintealui Freud, revelaþia importanþei sondãrii vi-selor ºi a subconºtientului.” Furtuna - scriaAndrzej �jurowski în Citindu-l peShakespeare, Fundaþia Culturalã CamilPetrescu & Revista Teatrul azi, Bucureºti,2010 - este o piesã despre teatru, adicã des-pre viaþã. Despre sensul ºi regulile vieþii- pescenã, în artã ºi pe pãmânt. Viaþa în realitateºi viaþa în vise”. ªi nu exclud deloc ca de-corul imaginat de Dragoº Buhagiar sã fi in-tenþionat referinþe la însuºi spaþiul definito-riu al teatrului. Camera degradatã a lui Pros-pero poate fi foarte bine ºi spaþiul unui tea-tru vechi, pãrãsit, lãsat în paraginã. În plus,scena finalã, a pedepsirii trãdãtorilor, maiîntâi marcatã, anticipatã de mintea regizoru-lui Prospero ºi abia apoi jucatã aievea duceºi ea cu gândul la lumea teatrului ºi la nece-sitatea repetãrii unor fragmente. Sigur edoar un lucru. ªi anume cã regizorul a mizatmult pe starea de trezie, pe nesiguranþa fer-tilã dintre vis ºi luciditate. Trezia joacã, fãrã

Mircea Morariu

Mircea Morariu

122

doar ºi poate, un rol cheie în instituirea ºipãstrarea ambiguitãþii aflatã la fundamentulspectacolului. Visul lui Prospero se consu-mã cu puþin înainte, dacã nu cumva chiar laivirea zorilor, de aici încãpãþânarea leit-mo-tivicã cu care e repetat cântecul CucuriguGagu, compus de Vasile ªirli.

Shakespeare a scris Furtuna între anii1610-1611, iar prima ei reprezentare laCurte s-a produs la 1 noiembrie 1611 ºi dinnou în iarna 1612-1613. Se spune adesea cãpiesa ar fi testamentul marelui dramaturg:”Furtuna lui Shakespeare îi închide înesenþã opera. O rezumã. Multe par sã indicefaptul cã Shakespeare face acest lucru înmod conºtient. În viaþa personalã, dupã anide zile, separã teatrul de viaþã. Frânge toiagullui Prospero, pãrãseºte teatrul ºi literatura,pentru a-ºi trãi la Stratford ultimele zile deviaþã.” - nota acelaºi Andrzej �jurowski. ªi ecum nu se poate mai limpede cã nu existãregizor important care sã nu doreascã sã îºiîncerce forþele pe acest text extras din sce-narii de commedia dell’arte (cf. Haig Acte-rian – Shakespeare, Editura Ararat, Bucu-reºti, 1995) înnobilate ºi ridicate la rangulde capodoperã de geniul marelui Will. Pur-cãrete îºi îndeplineºte aceastã dorinþã dar oface cu o prudenþã trãdatã de însuºi titlul pecare îl preferã pentru spectacolul sãu. Untitlu în care înlocuirea substantivului cu ar-ticol hotãrât prin forma cu articol nehotãrâtinduce impresia unei oarecare relativizãri.Înþeleg din asta cã regizorul intenþioneazãsã sublinieze nu numai cã sunt mai multefurtuni ce se produc în rãstimpul celorpatru ore în care se petrece acþiunea pieseila Shakespeare, patru ore comprimate înmai puþin de douã în spectacolul craiovean,ºi cã el s-a concentrat asupra aceleia socotitãa fi esenþialã, ci ºi cã admite cã ne oferã doaro modalitate în care poate fi reprezentatãcapodopera marelui clasic englez. Pur-cãrete nu ambiþioneazã reprezentarea inte-gralã a textului shakespearean, opereazãnumeroase tãieturi- salto-uri cum se nu-mesc în muzicã- dispune în conformitateacu logica propriului spectacol secvenþe din

piesã, modificã pe alocuri ordinea textual,anticipeazã rezolvãri. Se citeazã pe sine ºiastfel vedem pe scenã nu doar o nouã evo-care a metaforei cãrþii- obsesivã pentru Pur-cãrete- evocare cerutã de textul shakes-pearean însuºi, ci ºi valise, pãpuºi, oameniîmbrãcaþi în costume negre, cu cãmãºi albeºi bastoane (aºa sunt croiþi Trinculo- Ni-colae Poghirc ºi Stephano-Constantin Ci-cort). Spectacolul e, de asemenea, o nouãvariaþiune pe tema androginului, una prefe-ratã de Purcãrete, cãci numai astfel îºi aflãmotivaþia decizia regizorului de a-i încredin-þa lui Sorin Leoveanu rolul Mirandei ºi Ro-maniþei Ionescu rolul lui Ferdinand. E însãmai puþin clar (cel puþin pentru mine) dece aceluiaºi Sorin Leoveanu i-a fost dat ºirolul Caliban. Asta dacã nu cumva ºi-au luatdin nou tributul visul ºi ambiguitatea speci-ficã acestuia, ambiguitate despre care vor-beam la început.

O furtunã vizeazã, de asemenea, expri-marea atotputerniciei lui Prospero. El e celce zãmisleºte furtuna. Prospero e cel carerânduieºte de la început cãsãtoria dintre Mi-randa ºi Ferdinand, iar refuzul lui iniþial dea o accepta e numai expresia spiritului sãuludic ºi al rãsfãþului pe care ºi-l îngãduie. El,Prospero, e cel care nu doar îl conduce, ci îlºi inventeazã, ba chiar i se substituie lui Ariel(Valentin Mihali). De aici decizia lui SilviuPurcãrete de a-l face uneori pe Ariel sã vor-beascã cu vocea lui Prospero.

O furtunã pare sã fie, în fine, o ilustrarea replicii lui Trinculo, care constata cã insu-la lui Prospero e-o insulã sãritã de pe fix.Montãrii i se potriveºte, de altminteri, per-fect o observaþie a Anei Maria Narti (cf.Shakespeare – textul ca partiturã ºi ca joc,Fundaþia Culturalã Camil Petrescu & Re-vista Teatrul azi, Bucureºti, 2012) în confor-mitate cu care „în acest teatru totul e miº-care.” Jocul actorilor Adrian Andone (Alon-so), Cãtãlin Bãicuº (Sebastian), GeorgeAlbert Costea (Antonio), Angel Rababoc(Gonzalo), Mircea Tudosã (Adrian, Francis-co) confirmã acest lucru.

Cronica teatralã

123

Lumea-i un teatru...

Teatrul Naþional Radu Stanca din Sibiu-VISUL UNEI NOPÞI DE SHAKESPEARE–scenariu de George Banu; Regia: GavriilPinte; Muzica: Vasile ªirli; Cu: Mariana Mihu,Dana Taloº, Codruþa Vasiu, Ema Veþean, IuliaMaria Popa, Arina Ioana Trif, VeronicaPopescu, Emöke Boldiszár, Dan Glasu, FlorinCoºuleþ, Marius Turdeanu, Gelu Potzolli,Mihai Coman, Vlad Robaº, Viorel Raþã, AliDeac, Cãtãlin Neghinã, Liviu Vlad; Datareprezentaþiei: 29 mai 2012

Ediþia din anul 2012, a XIX-a, aFestivalului Internaþional de Teatru de la Si-biu, s-a desfãºurat sub sloganul Crize - cultu-ra face diferenþa. Înscrierea în oferta sa re-pertorialã a unui spectacol special creatpentru acest eveniment, spectacol inspiratdin opera dramaturgicã a uneia dintre celemai mari valori culturale a omenirii – litera-tura rãmasã de la William Shakespeare- era,aºadar, una mai mult decât necesarã. Iarcrearea de cãtre regizorul Gavriil Pinte aunui spectacol care sã celebreze aceastã va-loare culturalã, reamintindu-le spectatorilorcâteva dintre cele mai semnificative paginiîn care Shakespeare mediteazã asupratemei lumea-i un teatru e, dupã pãrereamea, nu doar expresia continuãrii fireºti apreocupãrilor unui artist cultivat ºi sensibil(montarea de acum se plaseazã alãturi decele inspirate din poezia lui Cristian Popes-cu sau din texte ale lui Emil Cioran), ci ºi aunei tradiþii a Festivalului, tradiþie concreti-zatã prin evenimente artistice cum au fost,cum încã sunt Un tramvai numit Popescuºi Ispita Cioran. O tradiþie ivitã din dorinþade a dãrui, în fiecare an, nu doar invitaþilormanifestãrii, ci, cu prioritate, comunitãþiisibiene o creaþie artisticã cu valoare simbo-licã, emblematicã, de naturã sã îi reamin-teascã faptul esenþial cã datoritã teatruluioraºul a dobândit un loc de frunte în geo-grafia culturalã internaþionalã.

Visul unei nopþi de Shakespeare îºi aflãaºadar suportul textual în câteva dintre celemai cunoscute piese shakespeariene ºi ori-ginea ideaticã (sã-i spun ideologicã?) în car-tea Shakespeare - lumea-i un teatru

apãrutã în anul 2010 sub semnãtura luiGeorge Banu la Editura bucureºteanã Ne-mira, dupã originalul în limba francezã pub-licat la Gallimard în acelaºi an. În Prefaþa in-titulatã O esteticã difuzã, George Banufãcea câteva observaþii ce îºi gãsesc con-cretizarea ºi în spectacolul de acum, creatpe un scenariu aparþinându-i teatrologuluifrancez de origine românã. Selectez doarcâteva dintre aceste observaþii: „Existã laShakespeare, fãrã îndoialã, un discursdespre teatru, dar nu unul închegat, siste-matizat, constituit într-o doctrinã, ci unuldispersat în întrega sa operã, un discursconcret, aplicat, artizanal, legat mai ales defacerea teatrului, de secretele fabricãrii luisau de cele ale meseriei de actor”. „Toatepiesele lui mustesc de reflecþii asupra tea-trului, aºa cum musteºte de apã pãmântuldin apropierea râurilor. Teatrul este pentruel referinþa primordialã, fundamentalã, re-luatã fãrã întrerupere”. „Shakespeare nu areun purtãtor de cuvânt ºi nu vorbeºte la per-soana întâi (cu excepþia Sonetelor); el îºi in-tegreazã propriul discurs în acela al perso-najelor sale, plasându-l în contexte situ-aþionale concrete de care ºtie sã profite dinplin”.”Reunite, aceste fragmente de discurs,aceste metafore ºi aceste scene constituienu o doctrinã, ci o viziune generalã asuprateatrului ”. „Teatrul are…rolul de instrumentla gândirii, iar viaþa pe cel de sursã a ambi-guitãþii ”.”Teatrul se apropie de experienþavisului, de irealitatea lui fugitivã…”. „Cei treitermeni- teatru, viaþã, vis - sunt strâns legaþiîntre ei... ca într-un joc de oglinzi ce multi-plicã imaginile reflectate”. ª.a.m.d.

Regãsim, prin urmare, suma acestoridei la baza scenariului ºi in intimitateaspectacolului. Nici scenaristul, nici regi-zorul nu au optat pentru soluþia simplistãde a proceda la o expunere ostentativã ºisuccesivã a unor secvenþe decupate dinpiesele lui Shakespeare (în principal dinHamlet - scena actorilor ºi din Visul uneinopþi de varã - scenele meºteºugarilor), ciau preferat sã le întretaie. ªi asta fiindcã-scrie George Banu în caietul-program alFestivalului- teatrul presupune „o coexis-

Mircea Morariu

124

tenþã a contrariilor”, deoarece la teatru „ni-mic nu este sigur, totul se poate transformaîn contrariul sãu. Nici o certitudine nu eposibilã când lumea întreagã e un teatru.Teatrul este, concomitent, de aici ºi dealtundeva. Teatrul e dublul concentrat ºi se-ver al vieþii”. Spectacolul nu vrea nicide-cum sã fie o reconstituire arheologicã, oimitaþie aproximatã, ameninþatã de risculde a aluneca în grotesc, a felului în care cre-dem cã se juca teatru în vremea lui Shakes-peare. Gavriil Pinte nu le-a cerut actorilor sãjoace gros, desfãcut, apãsat, cu faþa la public,parodic (aºa cum se întâmplã în secvenþelede teatru în film din binecunoscuta pe-liculã Shakespeare îndrãgostit). Nici mãcarinterpreþii cãrora le-a cãzut în sarcinã inter-pretarea grupului actorilor bãtrâni nu facasta. Ceea ce e foarte bine. Existã, de altfel,în spectacolul de la Sibiu o întretãiere întresemnele timpului revolut (muzica lui Vasileªirli e interpretatã live, cu vocea, dar ºi cuajutorul instrumentelor muzicale chiar decãtre actori) ºi cele ale prezentului (stilul dejoc, trecerea periodicã prin scenã a uneimaºini de scris, º.a.m.d.). Pentru a face trimi-tere la teatrul de odinioarã, la teatrul dinvremea lui Shakespeare, dar ºi pentru aîntãri portanþa culturalã a demersului lor ar-tistic, George Banu ºi Gavriil Pinte au decisca Visul unei nopþi de Shakespeare sã sejoace în aer liber, dar nu oriunde, ci în spaþi-ul simbolic, la rându-i încãrcat de puternicevalenþe culturale, al curþii Muzeului de Artã.

Spectacolul are un personaj-pivot,nimeni altul decât Hamlet, interpretat deMariana Mihu. Actriþa are de trecut un exa-men greu ºi cu siguranþã ar fi obþinut cali-ficative maxime dacã ºi-ar fi controlat cevamai riguros zâmbetul, prezent în exces,care, în loc sã instituie dorita complicitatecu spectatorii, se transformã mai curând înrictus. În jurul Marianei Mihu sunt concen-traþi ceilalþi interpreþi, recrutaþi fie din ve-chea gardã a Teatrului Naþional „Radu Stan-ca” - Dana Taloº, Dan Glasu, Gelu Potzolli -fie din cea mai tânãrã- Codruþa Vasiu, EmaVeþean, Iulia Maria Popa, Arina Ioana Trif,Veronica Popescu, Emöke Boldiszár, Florin

Coºuleþ, Marius Turdeanu, Mihai Coman,Vlad Robaº, Viorel Raþã, Ali Deac, CãtãlinNeghinã, Liviu Vlad. Care prin arta lor ne a-jutã sã recitim ºi sã regândim pagini rãmasede la Shakespeare dar ne ºi îndeamnã sã re-venim mereu ºi mereu la teatru cãci el,teatrul, poate sã funcþioneze ca un antidotîn faþa crizelor de tot felul.

Închei aceste însemnãri citându-l, dinnou, pe George Banu. Am optat pentru unfragment din capitolul Theatrum mundi ºivãl mistic din superba carte Cortina saufisura lumii, apãrutã în aceastã varã, în ex-cepþionale condiþii grafice, la editura Hu-manitas ºi sub egida FITS-”Mai mult decât oartã –a fost, de altfel, criticat pentru asta-teatrul înseamnã un mod de a fi ºi, secole larând, el a desemnat o viziune asupra lumii.Lumea este un teatru - adagiu reluat adesea,de la Platon ºi Seneca încoace, Nimeni nu îlignora, filosofii ºi artiºtii ºi l-au însuºit, asimi-lându-l atât cu o interpretare, cât ºi cu unprogram de conduitã. Aceastã metaforãpersistentã confirmã statutul propriu alteatrului, al cãrui model s-a erijat în referin-þã filosoficã, dar ºi în comentariu poetic asu-pra condiþiei umane. E de ajuns sã amintimcã William Shakespeare îl relua pe Petro-nius atunci când înscria pe frontispiciulTeatrului sãu Globe, celebrul sãu aforismTotus mundus agit histrionem!. Dincolo defrontiere, epoci sau diferite arte, asimilarealumii cu teatrul a rãmas, vreme îndelungatã,acceptatã în mod colectiv. Cariera i-a fostdurabilã ºi a produs diseminarea chiar înlimba termenilor teatrali, ale vechii meta-fore ºi ale frumoasei organizãri de odini-oarã, ale cãrui ruine mânuirea vocabularu-lui le face, încã ºi azi, vizibile. Se ºtie cã dupãlimbã se mãsoarã orice persistenþã, cãciacolo, în stupul concret al cuvintelor, se pãs-treazã ceea ce fiinþa continuã sã simtã ne-voia sã prezerve spre a defini ºi a recu-noaºte”. Or, e limpede cã dincolo de crizeletot felul, teatrul a izbutit sã supravieþuiascã,sã vieþuiascã ºi sã triumfe. În aceastã victorievãd reþeta antidotului despre care vorbeammai sus.

Cronica teatralã

125

Un lamento vesel pe tema singurãtãþii

Teatrul Naþional Radu Stanca din Sibiu-INSULA de Gellu Naum; Regia artisticã: VladMassaci; Scenografie ºi light design: DragoºBuhagiar; Muzica: Vasile ªirli; Cu: AdrianMatioc, Ioan Paraschiv, Liviu Vlad, RalucaIani, Pali Vecsei, Cristina Ragos, MariusTurdeanu, Adrian Neacºu, Eduard Petraºcu,Cãtãlin Pãtru, Cristian Stanca, Viorel Raþã,Ema Veþean. Data reprezentaþiei: 30 mai2012

Conceputã prin anii 60 ai secoluluitrecut, nu se ºtie exact când anume, apã-rutã în volumul tipãrit în anul 1979 de Edi-tura Cartea Româneascã într-un tiraj pu-þin semnificativ prin raportare la standar-dele vremii (4000 de exemplare), alãturide alte douã piese serioase (Ceasornicã-ria Taus ºi Poate Eleonora), refuzatã la re-prezentare de cenzura comunistã, atuncicând Mircea Marin a încercat sã o „con-struiascã” pe scena Teatrului Dramaticdin Braºov („construcþia” a trebuit sã fiedemontatã dupã un singur spectacol),Insula e o rescriere pentru scenã a cele-brului roman Robinson Crusoe al lui Da-niel Defoe. Gellu Naum dovedea astfel cãsuprarealismul românesc (un suprareal-ism nãscut din libertatea de a fi liber faþãde suprarealism) era mult mai longevivdecât cel francez, cã nu toþi suprarealiºtiiromâni pactizaserã cu comunismul, cã nutoþi urmaserã modelul colaboraþionist alcolegilor lor francezi Louis Aragon sauPaul Eluard. În plus, asociind suprarealis-mului ºi câte ceva din formula teatruluiabsurd pe care l-a cunoscut ºi admirat (sãreamintim cã autorului lui Athanor îi da-torãm prima traducere în limba românã apiesei Aºteptându-l pe Godot), GelluNaum dãdea în Insula o replicã ceva mairelaxatã, infinit mai veselã dar deloc lip-sitã de profunzime Rinocerilor lui Iones-co. Dincolo de asta, Insula e, aºa dupãcum observa binecunoscuta regizoare Cã-tãlina Buzoianu, într-un scurt cuvântînainte inclus în volumul Exact în acelaºitimp (Editura Palimpsest, Bucureºti,

2003), „o bijuterie cizelatã cu minuþie”,un „imn de dragoste adus naturii-mamã ºinaturii-iubitã” , un „izvor al fantezieizburdalnice, nestãvilite, un foc de artificii,o sãrbãtoare a spiritului”.

Vlad Massaci, fost student al CãtãlineiBuzoianu ºi semnatar al regiei artistice aspectacolului cu Insula de la TeatrulNaþional „Radu Stanca” din Sibiu, a fost larându-i fascinat de fantezia zburdalnicã apiesei ºi s-a gândit sã o monteze în cheiaunui absurdoid simpatic, a unui lamentovesel pe tema singurãtãþii, o singurãtatecontrazisã la orice pas de mulþimea depersonaje ce trec aiuritor, câteodatãcomic, alteori cu un ridicol inconºþientprin scenã ºi care îl atrag în caruselul pedeclarat - nenorocitul Robinson. Un Ro-binson cãruia i se adreseazã cu familiarulRobi. Sigur, Vlad Massaci nu a ratat ocaziade a se amuza ºi de a încerca sã ne trans-mitã ºi nouã câte ceva din amuzamentulce i-a fost prilejuit de condiþia subsidiarã atextului lui Gellu Naum, aceea de comicãdramã de familie, de succesiune accelera-tã, cvasi-ilogicã de pierderi ºi regãsiri , detelenovelã avant la lettre. În viziunea luiMassaci ºi a scenografului Dragoº Buha-giar, insula pe care au ajuns Robinson ºiVineri e albastrã, de un rotund incert, de-limitatã de un ceas lipsit de indicatoareleorelor. În spate se aflã un tablou exotic,intens colorat, evocând jungla, un tabloumiºcat la vedere spre a se sugera cãlãtoriasau goana în care se angajeazã person-ajele, dar ºi pentru a construi pe scenã ce-va asemãnãtor unui desen animat. Dinspatele acestui tablou apar, rând pe rând,compagnonii de o clipã, clipa însemnândcâþiva ani, ai feluritelor cãlãtorii ale luiRobinson. E o înlãnþuire, o multiplicarede drumeþii ºi de popasuri la care ne pof-tesc regizorul ºi scenograful spectacolu-lui, iar fiindcã drumeþie fãrã cântec nu sepoate, cei doi ºi-l alãturã în demersul lorcreator pe compozitorul Vasile ªirli, sem-natarul unor songuri pe care le-aº numimai curând cânticele comice cum nu sepoate mai izbutite.

Mircea Morariu

126

Spectacolul sibian beneficiazã de ofoarte bunã distribuþie. Începând cuAdrian Matioc, un interpret aproape idealpentru Robinson, continuând cu IoanParaschiv care îl înfãþiºeazã pe Vineriasemenea unui muncitor în salopetã, ºi cuMarius Turdeanu, de un comic irezistibil,niciodatã egal cu sine însuºi, nerepetitiv,generator de noi surprize în PierreSurcouf, pirat de profesie. Momentele încare Robinson devine un fel de profesorHiggins pentru Vineri au farmecul lor,lãudãroºenia ºi vitejia de tip baronulMünchhausen a lui Surcouf de asemenea.Sirena e admirabil jucatã în tavesti deAdrian Neacºu, regele Mabolo e savurosîn expansiunea ridicol-dansantã conferitãpersonajului de „uriaºul sibian” CristianStanca, ajutat mult de coregrafia semnatãde Florin Fieroiu, o coregrafie ce ajutã, dealtminteri, întreg spectacolul, familiaSerkirke dobândeºte concreteþe policro-maticã datoritã contribuþiilor actorilorLiviu Vlad, Raluca Iani, Pali Vecsei,Cristina Ragos, tabloul fiind completat de

Eduard Pãtraºcu, Ema Veþean, CãtãlinPãtru ºi Viorel Raþã, toþi în mai multe ro-luri.

Erau create aºadar toate premisele caspectacolul sibian sã fie, dacã nu neapãratunul de zile mari, oricum o reuºitã. Mi-egreu sã spun de ce nu am plecat pe deplinmulþumit din sala de teatru. De ce, deºiimaginile curgeau de nimeni oprite,unele având realã pregnanþã, la un mo-ment dat am avut senzaþia de déjà vu, dece parcã pe neaºteptate prospeþimii i-aluat locul impresia de ofilire prematurã,de ce inexistentele limbi ale ceasului de-senat pe scenã mi-au pãrut a dobândi con-creteþe însã miºcându-se mai leneº decâtcred cã ar fi fost cazul. Insula a avut pre-miera la începutul toamnei trecute, spec-tacolul s-a jucat destul de rar ºi poate toc-mai din acest motiv s-a deritmat. Respec-tiva deritmare se simte în pofida explozieivizuale ce individualizeazã, fãrã îndoialã,fericit montarea, afectându-i în chip nedo-rit valoarea.

Eseu despre condamnarea la moarte

Teatrul German de Stat din Timiºoara-NEÎNÞELEGEREA de Albert Camus:Traducerea în limba germanã: HeinrichSchmidt - Henkel; Versiunea scenicã înlimba românã: Alice Georgescu; Regia:Bocsárdi László; Decorul: Bartha József;Costumele: Dobre- Kóthay Judit; Muzica:Könczei Árpád; Piesele muzicale sunt inter-pretate de Antál Sándor (violã), Veres Lóránt(violoncel), Farkas Ágnes (pian); Drama-turgia: Valerie Seufert; Cu: Ramona Olasz,Ioana Iacob, Ida Jarcesk- Gaza; Georg Peetz;Sorin Leoveanu; Data premierei: 7 iunie2012

Cred cã, montând Neînþelegerea laTeatrul German de Stat din Timiºoara, re-gizorul Bócsárdi László procedeazã la unadintre cele mai dure, mai neiertãtoare,mai categorice lecturi a celebrului text ca-musian. Practic, Bócsárdi scrie cu

mijloace teatrale, de un impact dureros ºiabsolut, un eseu despre iminenþa morþii,despre condamnarea la moarte, despredestinul rãu care nu îi îngãduie omuluinici cea mai micã ºansã de salvare. E vorbadespre un fel de mare mecanism, desigurde altã naturã ºi înþeles într-un alt sensdecât cel conferit sintagmei de Jan Kott înmereu citatul lui eseu Shakespeare, con-temporanul nostru, un mecanism ceacþioneazã implacabil, o maºinãrie carespre a-ºi împlini menirea se slujeºte de oa-meni ale cãror inimi sunt uzate, aºa cumsunt Martha ºi mama ei ºi de fiinþe care nuºtiu, nu vor, nu pot ori amânã sã se slu-jeascã, aºa cum ar trebui de cuvinte, aºacum se dovedeºte a fi Jan. În spectacolulde la Teatrul German de Stat din Timi-ºoara marele mecanism care ia chipulunui fel de zombi, al unui phoetus, îmbã-trânit, hidos, care se miºcã haotic, care

Cronica teatralã

127

poartã pe faþã o mascã, care are douãmâini ºi douã picioare lãsând însã mereuimpresia cã ar fi un miriapod delabrat, alecãrui tãceri sunt însã mai înfricoºãtoare ºimai elocvente decât sute, mii, zeci de miide cuvinte.

Bócsárdi László schimbã ºi amplificãdecisiv ºi apãsat rolul ºi funcþiile dramati-ce ale unui personaj secundar, bãtrânulservitor. Exploatând capacitãþile de ex-presivitate corporalã, însuºirile de contor-sionist ale actorului Sorin Leoveanu, regi-zorul face din Servitor nu numai neiertã-torul martor al sfârºitului programat albãrbatului ce crede cã vorbele pot fiînlocuite de glasul sângelui, ci ºi execu-torul moral al unei sentinþe pronunþatechiar înainte ca Jan sã fi ajuns în casapãrãsitã cu mai bine de 20 de ani în urmã.O sentinþã ce nu va putea fi niciodatã anu-latã, o sentinþã care trebuie dusã laîndeplinire cu orice preþ fiindcã e în fireanefireascã a lucrurilor ºi în tragedia vieþii.Servitorul e aici deopotrivã zeu ºi demon,un fals trimis al lui Dumnezeu, unDumnezeu la fel de fals, în realitateLucifer, întruchiparea maleficului în starede maximã ebuliþie. Îl vedem pe maleficulpersonaj, mai întâi nedesluºit, voit neclar,printr-un fel de paravan cvasi- transparent(spectacolul mizeazã mult ºi eficient pesimboluri precum paravanul sau oglinda,pe capacitatea acestora de a sugera, înegalã mãsurã, transparenþa ºi obstacolul,trecerea ºi blocajul, avântul ºi limitarea),stând cu spatele la noi, ascultând zgomo-tul ploii ºi huruitul cascadei. Ne intrigãcostumul pe care îl poartã, un costummulticolor, încãrcat de volãnaºe, în evi-dent contrast cu cele de o sobrietate max-imã, predominant în cenuºiu ºi negrupurtate de celelalte personaje (le sem-neazã Dobre-Kothay Judit). Servitorul-clovn se insinueazã, vizibil sau invizibil,peste tot, e înspãimântãtor ubicuu, che-mând viitoarea victimã spre el, fãcând-oprintr-un atent elaborat joc al mâinilor. Îlvedem ghemuit în patul pe care urmeazãsã îl ocupe Jan, pat în care se va împlini

mai apoi, în mare parte, sentinþa. Îl identi-ficãm în rol de temnicer, de gardian,impunându-i, ordonându-i bãrbatuluiîncã tânãr, venit sã îºi gãseascã ºi sã îºisalveze de frig, de ploi ºi de viaþa mo-horâtã mama ºi sora, sã îºi scoatãîncãlþãrile, având grijã sã îi ia ºireturile, aºacum se procedeazã în cazul puºcãriaºilor.Îl vedem scotocind buzunarele lui Jan,luându-i paºaportul, asigurându-se cãorice recunoaºtere va fi imposibilã. cãneînþelegerea va fi definitivã, cã oriceºansã de lãmurire este exclusã ºi cã faptelese vor petrece nesmintit aºa cum cer le-gile tragediei sã se petreacã. Îl zãrim înmâ-nându-le sadic celor douã femei acelaºipaºaport, îndatã ce crima a fost comisã,pregãtind în acest chip terenul altorcrime concretizate prin sinucidere, sinu-ciderea însemnând pentru Camus tot unfel de condamnare la moarte, una de fac-turã reflexivã, dramaturgul ºi eseistulfrancez având aici în vedere jocul cu dia-tezele verbale.

Scenograful Bartha József a identificatun cumul de soluþii ºi a fãcut astfel încâtparcã a sporit în adâncime spaþiul sceneide care dispune Teatrul German de Statdin Timiºoara. Ni se creeazã astfel impre-sia cã, odatã intrat în casa mohorâtã, cugeamuri murdare, care nu permitepãtrunderea nici unei raze de soare, casãcu pereþii scorojiþi, mâncaþi de igrasie ºide ploi, drapaþi în negru, nehotãrâtul, vul-nerabilul Jan (Georg Peetz) a intrat, defapt, într-un tunel al morþii, cã trece subochii noºtri, vegheat de servitorul-gar-dian, prin multiple antecamere ale imi-nentului sãu sfârºit. Antecamere care dis-pun de cortine simbolice, trase în faþanoastrã, anunþându-ni-se ºi în acest chip,începutul unui nou act din spectacolulcrimei ce va fi comisã de Mamã (IdaJarcsek-Gaza) ºi de Sorã (Ramona Olasz),amândouã fiinþe fãrã sentimente, care-ºivorbesc în fraze categorice, rostite petonalitãþi înalte, ostile, din care orice urmãde suflet ori de umanitate a fost evacuatã,suspendatã, eliminatã. Jan nu înþelege

Mircea Morariu

128

decât prea târziu cã ar fi trebuit sã nu vinãniciodatã în casa de care s-a despãrþitdemult, cã ar fi trebuit sã îºi asculte soþia(Ioana Iacob), cã micuþa pãlãrioarã arun-catã de aceasta e un semn de adio, cã ar fitrebuit sã vorbeascã. Iar atunci când vaintui într-un târziu cã a procedat greºit, cãtrebuie cu orice preþ sã evadeze din închi-soare, cã trebuie sã scape din capcanã, luiJan nu îi mai rãmâne decât sã tragã disper-at clopotele propriei sale înmormântãri.

Se aud în prima parte a spectacoluluisunete de violã ºi de violoncel (muzicaoriginalã e compusã de Könczei Árpád) al

cãror rost e sã anunþe începutul tragediei(le interpreteazã Antal Sándor ºi VeresLóránt), substituite mai încolo de multmai rapide, mai nervoase, mai neîm-blânzite sunete de pian (Farkas Ágnes),prin schimbãrile de timp ºi de ritm suge-rându-se accelerarea drumului spremoarte al lui Jan. ªi se vãd pe scenã cincifoarte buni actori care evolueazã aproapeimpecabil într-un spectacol ce înseamnão nouã reuºitã într-o stagiune de excepþie,o stagiune care face din Teatrul Germande Stat din Timiºoara unul dintre lideriivieþii teatrale româneºti ai momentului.

130

FLORIN IOAN CHIº, EPIDEMIILE ºI

ERADICAREA LOR ÎN NORD-VESTUL

ROMÂNIEI (SECOLELE XVIII-XIX),EDITURA MEGA, CLUJ-NAPOCA, 2012

Spre deosebire de alte calamitãþi care aubulversat spaþiul românesc în secoleletrecute, capitolul epidemiilor a beneficiat pânã în prezent de cele maimulte abordãri, cercetãri consacrateacestuia putând fi întâlnite încã de lasfârºitul veacului al XIX-lea, impulsionatede mortalitatea (încã) ridicatã înregistratã în rândul copiilor, de monotonia ºi carenþele regimului alimentar (cazul pelagrei) ori de condiþiile generale de viaþã. Rezultatenotabile pot fi apoi puse în seama istoriografiei secolului al XX-lea, lucrãrilede autor, publicarea a numeroase documente cu caracter medical ori volumele reunind diverse studii ºi articole având ca temã principalãfenomenul epidemiologic aducând, laolaltã, importante contribuþii asupraacestei problematici.Pornind de la constatarea cã„Evenimentele morbide au reprezentat oconstantã a existenþei umane, influ-enþând evoluþia acesteia, generând eveni-mente ºi situaþii, care au scris ºi rescrisistoria” (p. 13), lucrarea supusã atenþieinoastre în rândurile de faþã ºi-a propusstabilirea impactului epidemiologic, submultiplele sale faþete, asupra regiunii denord-vest a României pe parcursul adouã secole (XVIII ºi XIX) care au consemnat câteva momente-reper înevoluþa diferitelor boli la nivelul spaþiuluiromânesc în întregimea sa, ºi a celuisuprapus lumii criºane, în particular. În pofida titlului exhaustiv al cãrþii,autorul ºi-a îndreptat atenþia în cuprinsulei doar asupra a douã flagele, cele maitemute ºi cele care au avut implicaþiile

demografice, economice, sociale orimentale cele mai consistente: ciuma ºiholera. Urmãrirea dinamicii acestora înecartul temporal ºi în spaþiul precizatanterior i-au permis lui Florin Ioan Chiºsã ajungã la constatãri interesante legatede modul de manifestare al acestornenorociri la nivelul regiunii de nord-vest a României, pe de o parte, ºi a spaþiului românesc în întregimea sa, pede alta, expuse cu claritate, într-o succesiune logicã, într-un stil de expri-mare cursiv.Demne de remarcat sunt, de pildã, concluziile referitoare la discrepanþa dintre data manifestãrii ultimei mari epidemii de ciumã în regiunea asupracãreia ºi-a îndreptat autorul atenþia (ceacare a bântuit între anii 1741-1743) ºirestul provinciilor româneºti, unde aceasta va continua sã se mai manifesteîncã aproximativ un secol, ori cele legatede virulenþa mai ridicatã a holerei din1849 în spaþiul criºan faþã de cea din1831 (spre deosebire de Transilvaniaunde lucrurile s-au petrecut exactinvers).Dupã Cuvântul înainte semnat de prof.univ. dr. Barbu ªtefãnescu urmeazãIntroducerea pe parcursul cãreia citi-torul este informat în legãturã cu celemai importante momente ale constituiriiepidemiilor ca obiect de studiu al istoricilor (cu un binemeritat accent puspe momentul naºterii revistei Annalesd`histoire economique et sociale ºi acurentului istoriografic pe care aceasta îlva genera). Tot în aceastã parte a lucrãriieste abordatã, la modul general, ºi istoriografia problemei, cu semnalareacelor mai reprezenative contribuþii înacest sens la nivel european (îndeosebi aproducþiei istoriografice franceze) ºiromânesc, ºi este justificatã, cu claritate,obligativitatea abordãrii interdisciplinarea problemelor ce þin de manifestarea

Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi

Vitrina cu cãrþi

131

pestei sau holerei. O atenþie aparte omeritã paginile consacrate patologieicelor douã boli (cu accent pusdeopotrivã pe etiologia, simptomatolo-gia, diagnosticul, tratamentul ºi profilaxia acestora), aspect ce face maiuºor de înþeles apariþia, dezvoltarea ºistingerea celor douã epidemii ºi carepoate lãrgi consistent aria de adresabilitate a lucrãrii. Capitolul Aspecte cantitative ale morbiditãþii. Epidemiile de ciumã ºiholerã, douã spectre terifiante ale morþiirealizeazã o inventariere a principalelorvaluri epidemice care au afectat regiuneanord-vesticã a spaþiului românesc în paralel cu redarea dimensiunilor cantita-tive ale acestora, ºi, mai cu seamã, ale mortalitãþii. Recurgerea la o marevarietate de izvoare edite ºi inedite(îndeosebi la datele brute provenitedintr-un însemnat numãr de registre destare civilã, frecvent cele mai în mãsurãsã redea cât mai fidel posibil evoluþiaprincipalelor componente ale unui sistem demografic pe timp de valuri epidemice) i-au permis autorului sãajungã la concluzii ferme în legãturã culocalitãþile afectate, cu data apariþiei sauîncetãrii manifestãrii celor douã boli, cudiferenþele înregistrate între impactulasupra mediului urban ºi a celui rural, curata mortalitãþii pe zile, luni, sex, grupede vârstã. Numeroasele grafice careredau oscilaþiile acestui indice compleazã fericit interpretarea dateloravute la dispoziþie, uºurând urmãrireadinamicii lor în timp. Utile în înþelegereadirecþiilor de pãtrundere, a arealelorafectate ºi a momentului în care s-a petrecut acest lucru ne par a fi ºi hãrþilecare însoþesc acest capitol.Partea a doua a lucrãrii consacrã unimportant spaþiu luptei - pe multiple fonduri ºi direcþii -, împotriva celor douãepidemii (Cap. Mijloace ºi mãsuri deeradicare a epidemiilor). Consistent documentate, rândurile consacrate aces-tui aspect i-au permis lui Florin Ioan Chiº

sã poatã identifica, în ceea ce priveºteintervenþia autoritãþilor în combatereaacestor boli, douã etape majore: una,durând, cu aproximaþie, pânã la urcareape tron a Mariei Tereza, caracterizatãprintr-o implicare etatistã „punctualã ºiocazionalã”, cealaltã, întinsã pânã inclusiv în veacul al XIX-lea mult maicomplexã, fãcând din combaterea epidemiilor o adevãratã „politicã de stat”(p. 148). Instituirea mãsurilor carantinale, interzicerea circulaþiei oamenilor ºi mãrfurilor sau acordareaacestei permisiuni doar pe bazã de„pãºuº” obþinut de la autoritãþi, izolarealocalitãþilor, anularea târgurilor, blocareafamiliilor bolnave în propriile locuinþe(în cazul ciumei), dislocarea unor trupemilitare sau formarea unor adevãrate„miliþii” prin recrutarea de civili în vederea întãririi regiunilor de graniþã,pedepsirea cu moartea a celor ce treceaupe ascuns dintr-o provincie în alta fãrã ase supune regimului carantinal, trim-iterea de medici în regiunile cele maiafectate etc. sunt doar câteva dinmãsurile identificate de autor ca fãcândparte din arsenalul pus la punct de factorii decizionali centrali sau locali.Experienþa dobânditã în cazul lupteiîmpotriva ciumei se va dovedi mai multdecât utilã în combaterea holerei, remarcã în continuare autorul, mãsurileaplicate în vederea stopãrii acesteia dinurmã fiind în mare mãsurã identice cucele puse la punct în vederea eradicãriicelei dintâi. Nu lipsesc, desigur, nici elementele de noutate ori nuanþele: trecerea rolului de combatere sau deiniþiere a unor mãsuri antiholerice dinspre factorii centrali înspreautoritãþile locale, eforturile (deopotrivãale medicilor, dar ºi ale presei, celefãcute prin intermediul a diferite broºuri,calendare ori alte tipãrituri) de a educapopulaþia ºi a o face cât mai capabilã de ase apãra singurã etc. „Lupta cu holera,concluzioneazã în acest sens Florin IoanChiº, nu e o luptã doar a primarului sau a

Vitrina cu cãrþi

132

medicului (ci) este o luptã comunã (...) oluptã totalã, care trebuie dusã pe toateplanurile, începând de la igienizareastrãzilor ºi terminând cu medicamenteleadministrate bolnavilor” (p. 181).Dispariþia mai rapidã a ciumei de pescena istoriei lumii criºane în comparaþiecu celelalte regiuni ale spaþiului românesc ºi atenuarea efectelor acesteiasau ale holerei sunt, de asemenea, altedouã consecinþe ale aplicãrii cu stricteþeale acestui set de mãsuri. Capitolul III al lucrãrii reuneºte sub titlulAtitudini ºi comportamente ale popu-laþiei în timpul epidemiilor mai multeconsideraþii, obþinute iarãºi dintr-o varietate apreciabilã de surse, asupra dis-cursului privind apariþia epidemiilor,puterii lor de dezorganizare a vieþii indi-vizilor ori/ºi societãþii ºi reacþiilor acestora în faþa forþei destructive a celordouã molime. Bun cunoscãtor al instrumentelor ºi metodelor de lucruspecifice istoriei mentalitãþilor, FlorinIoan Chiº aduce prin intermediul acesteipãrþi a lucrãrii sale completãri beneficeîn încercarea de a înþelege cât maitemeinic dinamica ºi impactul ciumei ºiholerei, de aceastã datã asupra psihiculuimartorilor lor direcþi, ºi nu numai. Doarprintr-o astfel de investigaþie, ne asigurãautorul, se poate explica prevalarea discursului religios (observabil mai cuseamã în cazul pestei, construit în jurulideii centrale cã epidemiile sunt opedeapsã divinã pentru prea multelefãrãdelegi omeneºti) asupra celui ºtiinþific, credinþa în semne prevestitoare(de regulã felurite fenomene astronomice), recursul la rugãciuni,pelerinaje, credinþa în capacitãþile punitive ori, din contrã, intervenþionisteale unor sfinþi, puterea de apãrare aamuletelor ori talismanelor etc.Argumentarea rolului epidemiilor ca factor de destructurare socialã (prinîncercãrile de fugã din faþa bolilor, prinperturbarea comerþului etc.) vine ºi ea încompletarea ideii de mai sus. Observaþii

subtile îi prilejuiesc autorului rândurilededicate activãrii regimului carantinal încea mai severã formã a acestuia, aspectce aducea cu sine o deteriorare accentuatã a relaþiilor inter-umane, punctate de frica de „celãlalt”, de teamade a nu contracta astfel boala. „De celemai multe ori impunerea izolãrii stârneao mai mare groazã decât epidemia însãºi”noteazã autorul (p. 202), calamitãþiiadãugându-i-se cea a sistemului de carantinã ce aducea cu sine impunereadomniei „nemiºcãrii ºi a insensibilitãþii”.Finalul cãrþii regrupeazã Concluziile,Bibliografia ºi o listã de Anexe cereuneºte mai multe documente carecompleteazã fericit textul propriu-zis,oferind cititorilor posibilitatea de verificare a interpretãrilor ºi concluziilorfãcute pe baza lor.Logica argumentãrii diferitelor aspectelegate de cele douã epidemii, volumulmare de informaþie ineditã, maniera deexprimare coerentã ºi fluidã, subtilitateaidentificãrii nuanþelor etc. ne permit sãconsiderãm opul supus analizei noastreca un produs istoriografic solid, ceposedã suficiente valenþe care sã-i permitã sã se erijeze într-un model pentru investigaþii istoriograficeasemãnãtoare dedicate altor regiuni aleTransilvaniei ori a spaþiului românesc.Nu ne îndoim, de asemenea, nici de faptul cã informaþia istoricã vehiculatã deacesta se va dovedi utilã ºi pentru alteconstrucþii menite sã aprofundezecunoaºterea cât mai deplinã a trecutuluispaþiului criºan.

IOAN CIORBA

***

ZÂNA FLORILOR

DE VIORICA HAGIANU

Fãrã false complexe ºi cu un talent denecontestat, Viorica Hagianu s-a ilustratîn egalã mãsurã în literaturã, ca ºi în

Vitrina cu cãrþi

133

picturã, dupã cum vocaþia ei pentrucreaþia destinatã celor mici s-a materializat în aceste bijuterii scântei-etoare, adunate în volumul „ZânaFlorilor“ (Editura Sedcom Libris, Iasi,2011). Literatura pentru copii conþinetoate elementele armonizãrii cu ununivers miraculos, care restituie fiinþeiumane integralitatea unor principii salvatoare: Binele, Adevãrul, Dreptatea,Cinstea. Autoarea respectã „regula jocului“, supunându-se unor rigori deconstrucþie (ºi, implicit, de concepþie),pe care ºi le asumã cu luciditate maturãºi, de ce sã n-o spunem, cu nedisimulatãplãcere. Toposul pieselor din acestvolum este fixat cu acurateþe în lumeavegetalã („Regatul vegetalelor“), în ceapopulatã de zâne ºi spiriduºi („ZânaFlorilor“) ori în cea a copiilor de 12-14ani („cu personalitãþile, cu problemele,cu frãmântãrile lor“), iar întâmplãriledevelopate transcriu o realitate luxuriantã, cu personaje vii ºi gesturiinsolite.Destinate copiilor ºi având o finalitatemoralizatoare, piesele de teatru aleVioricãi Hagianu circumscriu un set detematici cu alonjã ludicã, dar caretransleazã pojghiþa simplului accidentfaptic ºi nuanþeazã problematici de uninteres iradiant, nu doar pentru cei mici.Întâmplãrile cu flori ºi legume sunt transpuse în cheie parabolicã, susceptibilã de a degaja sensuri multiple,general umane. Fiindcã, dincolo de evantaiul sclipitor de fapte ºi peripeþiidin lumea vegetalã, transpare cu claritateun nucleu simbolic de incontestabilãactualitate. Se realizeazã, astfel, un paralelism de substanþã, din care micul

cititor (dar nu numai el !) îºi extragesemnificaþiile care rezoneazã cu sensibilitatea sa, dar ºi cu capacitatea dea percepe relieful dilematic al lumiiînconjurãtoare. Volutele parabolice suntun subtil paravan pentru trimiteri în profunzimea unor idei ºi principii universal valabile, verificate (ºi verificabile) în aventura insolitã (dar câtde angajantã !) a experienþei de zi cu zi.Imaginaþia autoarei croºeteazã inim-itabile feerii, adevãrate confeti cu irizãripoematice de excepþie, pe care le populeazã cu personaje ºi întâmplãrineobiºnuite (cum altfel ?), ordonându-lecaleidoscopic, ca într-un carusel vivant ºifermecãtor. Dialogurile personajelor, caºi întreaga þesãturã de peripeþii în careacestea sunt angrenate, sugereazã fãrãechivoc o interferenþã a micilor ºi fabuloaselor fiinþe cu lumea realã, generând analogii semnificative.Pãstrând convenþia sau renunþând la ea,atunci când infuzia de alegorie o cere,Viorica Hagianu îºi intemeiazã magia tocmai pe aceasta corespondenþã subtilãîntre real ºi imaginar (sugeratã în rândurile de mai sus) ºi care, paradoxal,dã consistenþã ceremonialului narativ.Piesele Vioricãi Hagianu din acest volum,dedicate unui anotimp mirific al vieþii,reclamã, tocmai prin apelul la parabolã ºialegorie, o modernitate indubitabilã, pecare autoarea o ilustreazã cu un talentfiresc, neostentativ, oferindu-ne prilejulunei delectãri reale, prin maniera originalã de transpunere a unei ideaticiexemplare.

GEO GÃLETARU

134

ARGEº

Liviu Ioan Stoiciu, cãruia disconfor-tul politic ºi termic al acestei veri i-acauzat mari neliniºti, declarã, înnumãrul pe august al revistei, peºleau ºi dezinvolt: Mã bucur cã amscãpat de doi intelectuali de curte:Tismãneanu ºi Patapievici. Dupã ceîl face knock-out pe VladimirTismãneanu („un ºmecheraº fãrã nicio valoare moralã, care trãieºte pepicior mare în SUA din baniiInstitutul Cultural Român-ICR ºi careridica osanale, de o indecenþã de-adreptul jignitoare, la adresa luiBãsescu-PDL”), trece la o criticã acer-bã a Institului Cultural Român, celpãstorit de Patapievici, trãgând con-cluziile de rigoare cu privire la verti-calitatea intelectualilor români prinºiîn menghina politichiei: „Am fostîngrozit sã descopãr, de când a venitAndrei Marga ministru la Externe ºia dat de gol adevãrata faþã a ICR ºi aregimului Bãsescu, cã ICR acoperã oarmatã de agenþi acoperiþi în presastrãinã, de pildã (plãtiþi pe bani greipublici sã ridice în slãvi regimul luiBãsescu)! Am conºtientizat astfel cãICR a devenit o oficinã de propa-gandã controlatã de Serviciul deInformaþii Externe (SIE), ceea cepentru mine e extrem de grav – e unsemnal cã se repetã istoria ºi cã totsecuriºtii taie ºi spânzurã în

România, dupã 22 de ani de laRevoluþie, cã metodele regimului dic-tatorial al lui Ceauºescu au sens ºisub masca democraþiei regimuluiBãsescu ºi a statului de drept. De altfel, s-a demonstrat dur, încã o datã,cã intelectualii pot deveni arma ceamai periculoasã în orice fel de statsau formã de guvernãmânt, dacã-icumperi constant, dacã le dai funcþiiîn þarã sau îi trimiþi în strãinãtate(inclusiv la ambasade sau la centreleculturale, înmulþite anume; ele facjocul regimului aflat la putere, n-aucoloanã vertebralã sã serveascãinteresele generale ale României, cidoar pe cele ale lui Bãsescu ºi alecamarilei lui) ºi dacã îi faci sã creadãcã sunt de neînlocuit.” Puþine voci înpresa noastrã culturalã care sã spunãfãrã menajamente ce gândesc înprivinþa unor confraþi.La împlinirea a 90 de ani de lanaºterea lui Marin Preda, NicolaeOprea (re)pune lucrurile la punct,aducând câteva Corecþiuni ºi între-giri istorico-literare ºi stabilind, peurmele uitatului poet Lucian Valea,cã debutul absolut al autoruluiMoromeþilor s-a produs cu nuvelaNu spuneþi adevãrul, în revistaTinereþea din 20 ianuarie 1942, ºi nu,aºa cum se consemneazã prin manuale ºi dicþionare, cu Pârlitu’,apãrutã abia în luna aprilie aaceluiaºi an. ªi, ca o binevenitã com-pletare, Nicolae Oprea transcrie dinpaginile gazetei Timpul nuvela con-sideratã pânã acum debutul luiMarin Preda, ea nefiind inclusã înnicio antologie pânã în prezent.

Revista revistelor Revista revistelor Revista revistelor

Revista revistelor

135

PLUMB

Din numãrul 9 al revistei bãcãuaneconduse de Petru Scutelnicu, amcitit cu interes Cioran în ediþie aca-demicã, recenzia pe care o face IonelNecula ediþiei operei româneºti a luiCioran, întocmitã de Marin Diaconuºi apãrutã la Editura FundaþieiNaþionale pentru ªtiinþã ºi Artã.„Totalizând peste trei mii de pagini,cele douã volume ale ediþieiîntocmite de harnicul editor MarinDiaconu acoperã integral perioadaromâneascã a publicisticii lui Cioranºi întreaga sa corespondenþã, primitãºi expediatã de scepticul rãºinãreandupã definitiva înstrãinare. Este,putem spune, o ediþie de excepþie ºimult folositoare celor interesaþi deactivele tânãrului Cioran, înainte dea se strãmuta pe malurile Senei”,scrie acest foarte bun cunoscãtor aloperei filosofului din Rãºinari careeste criticul ºi istoricul literar IonelNecula, a cãrui concluzie, dupã tre-cerea în revistã a celor douã tomuriapãrute în „Pleiada” autohtonã, nuadmite replicã: „cartea d-lui MarinDiaconu este, fãrã îndoialã, cea maicomplexã dare de seamã despreCioran, indispensabilã oricãrui citi-tor interesat de nuanþele scepticis-mului activat de locatarul de substreaºina Parisului.”

SCRISUL ROMÂNESC

Un amplu material cu caracter bio- ºibibliografic publicã Florea Firandespre Petru Dumitriu, în numãrul 8al Scrisului Românesc, anul acestaîmplinindu-se un deceniu de lamoartea autorului Cronicii de fami-lie. Extrem de bine documentatã, trecerea în revistã a vieþii ºi opereiacestui Balzac al României,deopotrivã admirat ºi contestat, îiprilejuieºte redactorului-ºef al revis-tei craiovene, mai mult printre rân-duri, câteva remarci cu privire la destinul ingrat al prozatorului, precum aceasta: „În Occident, nueste primit cum se aºtepta, este hulitde emigraþie, în þarã este detestat, ºide intelectuali, pentru compro-misurile sale, ºi de comuniºti pentrucã i-a trãdat, dupã ce fusese în slujbalor.”Notele de lecturã ale lui VirgilNemoianu din acest numãr se referãla „Cercul Literar” – model culturalºi etic, pe care cãrturarul româno-american îl considerã „unul dinfenomenele centrale, decisive, desupremã valoare ale literaturiiromâne”. Trecând în revistã pro-ducþia membrilor cercului sibian, elremarcã faptul cã aceºtia au încercatsã se împotriveascã oprimãrii politi-co-ideologice din anii bolºevismului„copleºind prin producþie abun-denþa adversitãþilor înconjurãtorare,sã scrie, sã dea publicului, audienþei,prietenilor, pânã la urmã sã-ºi dea lorînºiºi opere ale frumosului care sã se

Revista revistelor

136

constituie într-un soi de stãvilitor digîmpotriva rãului ameninþãtor dinjur”. Alãturi de Ion Negoiþescu, I.D.Sârbu, ªtefan Aug. Doinaº, NicolaeBalotã, Radu Stanca sau OvidiuCotruº, criticul nu uitã sã-laminteascã pe Radu Enescu, „filosofsubstanþial”, pe care îl vede egalulunor Mihai ªora, AlexandruDragomir sau Titus Mocanu.Nemoianu pledeazã pentru ediþii

integrale din operele acestor scriitori, cu argumentul cã ar fi îninteresul culturii române: „ar stabiliun standard de valoare, un mod de amãsura trecutul ºi viitorul. În acelaºitimp ar ghida prezentul ºi trecutulspre moduri originale de înþelegere aasimilãrii trecutului, de sinteze aleclasicitãþii, de europenizare autenticã.”

(Al. S.)