Numărul 3 Anul III- aprilie 2012 Jandarmul pdf/Jandarmul botosanean 2012... · Astăzi, după 162 de ani de la fondare, ... faza de realizare a unei moderne baze de pregătire ce

Revistă de informare şi opinie editată de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani

Numărul 3Anul III- aprilie 2012

Jandarmul Botoşănean

Adresa redacţiei : Str. I.C.Brătianu nr, 110-112, BotoşaniTel. : 0231511533Fax : 0231516170E-mail : [email protected] : www.jandarmeriabotosani.roISSN 2246 - 9273

Număr editat cu sprijinul Instituţiei Prefectului Judeţul Botoşani

Coordonator : Col. Moroşanu ConstantinRedactor şef : Col. Lupu MarinRedactori : Mr. Corj Ioan Mr. Onofrei Dobrin Cristian Mr. Verenciuc Gabriela Tehnoredactor şi design: Plt.maj. Zodilă MariusFotoreporter : Plt.maj. Izotov Dan Plt.adj. Matei Jan Pavel Responsabil de număr : Plt.maj. Zodilă Marius

DIN CUPRINS :

Integritate şi competenţă................................................................................................7

Reorganizarea Inspectoratului ......................................................................................8

Cine sunt jandarmii .......................................................................................................9

Profesionalism şi dăruire...............................................................................................11

Totul procedurat ..........................................................................................................12

Jandarmii şi tinerii .......................................................................................................14

Sunt golan...numai la meci ...........................................................................................16 Un secol de viaţă.............................................................................................................18

Realitate ...cu ţigări la brâu...........................................................................................21

Un mugur de viaţă .......................................................................................................25

Însemnul heraldic al I.J.J. Botoşani.............................................................................26

IN MEMORIAM IONEL MOROŞANU........................................................................28

Penelul jurnaliştilor.....................................................................................................30

M E S A Jadresat cu prilejul Zilei Jandarmeriei Române-2012

Ziua de 3 aprilie 1850 reprezintă un reper în istoria militară modernă a României, care a pătruns deja în conştiinţa publică. La acea dată, semnând Ofisul domnesc prin care promulga Anaforaua Divanului obştesc al Moldovei, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a reaşezat pe baze noi Corpul Slujitoresc dislocat la Iaşi, orientând juridic instituţia nou-înfiinţată – Corpul Jandarmilor – spre asigurarea libertăţilor cetăţeneşti şi a ordinii de drept în stat. Izvorâtă din vâltoarea spiritului european al vremii, reforma Jandarmeriei era doar un pas dintr-un context mai amplu al prefacerilor legislative care au precedat Unirea Principatelor Române, la 1859, şi obţinerea independenţei de stat, la 1877.

Astăzi, după 162 de ani de la fondare, putem afirma că Arma noastră a devenit o componentă puternică şi stabilă a Sistemului de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională. Renaşterea Jandarmeriei, după căderea regimului comunist, acum 22 de ani, ne-a adus un plus important de credibilitate, atât pe plan naţional, cât şi în rândul partenerilor externi. Eficienţa serviciului public, tot mai bine prestat în folosul cetăţenilor, a constituit piatra de temelie a prestigiului nostru social, iar potenţialul uman, profesional şi logistic acumulat – datorită şi unei colaborări speciale cu Jandarmeria Naţională Franceză, ne-a asigurat accederea şi consolidarea poziţiei în organisme internaţionale care anterior păreau imposibil de abordat. Statutul câştigat în cadrul FIEP, organizaţie multinaţională a forţelor de poliţie cu statut militar, ori în cadrul EUROGENDFOR - Forţa de Jandarmerie Europeană, precum şi în cei 10 ani de operaţiuni derulate sub autoritatea EULEX, în Kosovo, sau în anul care a trecut de când acţionăm ca instructori ai Forţelor de Securitate din Afganistan, sub egida NATO, reprezintă, azi, un element de onoare al blazonului bleu-jandarm şi, implicit, al României.

Pentru că suntem într-un moment aniversar, în care trebuie să evocăm tradiţiile şi evoluţia Armei, se cuvine să privim în istorie, amintind faptul că, la 1 septembrie 1893, prin Decretul Regal nr. 2.919, era promulgată Legea Gendarmeriei Rurale, instituţie de inspiraţie franceză, menită a veghea la „siguranţa publică, menţinerea ordinei şi executarea legilor”. În anii 1908 şi 1929, noi Legi ale Jandarmeriei Rurale statuează locul si rolul institutiei, organizarea Corpului de Jandarmerie, autoritatea ministerelor asupra Jandarmeriei, atributiile de poliţie judiciară si de poliţie administrativă, stabilind ca principale îndatoriri „o supraveghere activă, neîntreruptă şi o acţiune preventivă”.

Şi azi există perspective bune de evoluţie, iar între priorităţile operative pe termen scurt, avem în vedere: o activitate preventivă mai dinamică şi adaptarea la realitatea fenomenului antisocial; profesionalism şi eficienţă pe segmentul de ordine publică, în special pentru asigurarea şi restabilirea acesteia la activităţile cu public numeros; eficientizarea intervenţiei şi a timpului de reacţie, pentru a ne încadra în intervalul de 5-15 minute, prevăzut de Indexul de cooperare „112”; apropierea de spaţiul şcolar, vulnerabil în faţa infracţionalităţii violente, iar ca un corolar, putem afirma că „liniştea cetăţii este obiectivul nostru numărul 1”. În acest context, cred că este nevoie să ne concentrăm mai mult atenţia spre mediul rural, acolo unde, în prezent, ordinea publică, siguranţa cetăţenilor şi a avutului acestora, dar şi punerea în aplicare a unor decizii ale autorităţilor statului şi Administraţiei locale, sunt afectate de competenţa materială parţială a Jandarmeriei. Chiar şi în situaţia aceasta, avem datoria de a ne intensifica eforturile, în vederea acoperirii zonelor rurale prin misiuni punctuale - efectuate, de regulă, prin deplasarea efectivelor de la distanţă, atunci când există solicitări legale de intervenţie - deşi opinez că realitatea timpului ar impune revizuirea cadrului juridic existent.

O altă latură subsumată culturii organizaţionale este imaginea instituţiei, pe care trebuie să o păstrăm între valorile noastre de patrimoniu, mai ales că, în ultima perioadă, încrederea cetăţenilor în Jandarmerie a ajuns la cele mai înalte cote de după 1990. În rândul comunităţii, al societăţii civile, ea derivă nu doar din activitatea specialiştilor în relaţii publice şi presă, din sondaje ori din mass-media, ci mai ales din comportamentul profesionist, dublat de justeţea faptelor, adică din modul în care beneficiarii serviciului pe care îl prestăm ne percep în viaţa de zi cu zi. Chiar dacă, prin natura profesiei, uneori instalăm bariere de protecţie între noi şi cetăţeni sau avem o reacţie mai fermă pentru restabilirea ordinii publice, suntem datori să o facem în limitele şi în spiritul legii, spre a dobândi credibilitate şi respect.

Aniversarea a 162 de ani de la fondarea Armei noastre îmi oferă plăcuta şi onoranta ocazie de a transmite întregului personal şi familiilor jandarmilor, pe această cale, gândurile mele de bine şi succes în viitor!

La mulţi ani Jandarmeriei Române!

INSPECTOR GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE Colonel Costel GAVRILĂ

Mesaje sosite...

3

3/2012 Jandarmul Botoşãnean

Aşa cum afirmă numeroşi analişti economici, avem un buget de „maximă austeritate”. Afirmaţia este realistă, deoarece am avut un buget insuficient, subdimensionat. Şi totuşi, din experienţa unui an anterior greu, din care am învăţat cum să ne descurcă cu fonduri băneşti limitate, am fost mai chibzuiţi, mai restrânşi în utilizarea fondurilor, am restrâns costurile unor activităţi precum utilităţile, am făcut economii pe toate liniile şi am izbutit. Pentru a putea să foloseşti cât mai util banii alocaţi, trebuie să cunoşti foarte bine ce trebuie să faci pen-tru structurile pe care le conduci şi pe care le finanţezi. Totodată trebuie să-ţi cunoşti foarte bine obiectivele şi în baza lor să stabileşti priorităţile de acţiune, să decizi ce trebuie finanţat, ce trebuie achiziţionat în primul rând dar şi ce trebuie să amâni sau la ce trebuie să renunţi. Printr-o gestionare înţeleaptă şi riguroasă a bugetului, vom îndeplini principalele obiective şi misiuni asumate. Într-un an greu, marcat de criza economică, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani s-a preo-cupat de crearea şi menţinerea unor spaţii de lucru moderne pentru personalul unităţii. Inspectoratul este în faza de realizare a unei moderne baze de pregătire ce cuprinde un teren de sport multifuncţional, consolidarea şi modernizarea unui spaţiu care să cuprindă vestiare, cu duşuri şi grupuri sanitare, cu încălzire şi apă caldă proprie. Se mai doreşte crearea unei piste cu obstacole pentru antrenament şi sistematizarea verticală cu alei şi spaţii verzi. Cu toate că mobilitatea unităţii este defectuoasă prin existenta unui parc de autovehicule ce acoperă 22,94% din nevoi, la iniţiativa personalului din cadrul compartimentului Tehnic – Auto, s-a reuşit aducerea de la colegii de la frontieră şi punerea în funcţiune a două autovehicule de teren NISSAN TERRANO.De asemenea, ca dovadă a conlucrării ce se desfăşoară în cadrul colectivului logistic, s-a reuşit ridicarea unei copertine auto care fereşte de intemperiile atmosferice aproape întregul parc auto. În urma iernii geroase şi cu precipitaţii abundente s-a constatat necesitatea montării la copertină a pereţilor exteriori, pereţi ce ar proteja în totalitate parcul auto. Cele prezentate sunt doar cele mai reprezentative activităţi din domeniul logistic desfăşurate în anul 2011 la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani, activităţi care au fost întreprinse într-o perioadă de criză economică, cu buget mic, de austeritate. Dar, dacă se doreşte, realizări putem avea, pentru că, în cadrul inspectoratului, sunt oameni inimoşi care depun eforturi în sprijinul cetăţeanului şi pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin. Aş dori să vă reamintesc că veţi avea un sprijin permanent în conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor şi sarcinilor de serviciu la cele mai înalte standarde de profesionalism. La ceas aniversar, mulţumesc jandarmilor botoşăneni pentru modul exemplar în care au înţeles să-şi dimensioneze eforturile pentru rezolvarea sarcinilor, adaptându-se la condiţiile economice actuale şi le urez LA MULŢI ANI!

ADJUNCT AL INSPECTORULUI GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

General maior dr. Neculai BONTIC

LOGISTICA ÎNTR-O PERIOADĂ CU GRELE ÎNCERCĂRI

4

Jandarmul Botoşãnean 3/2012

Am participat alături de cadrele inspectoratului la foarte multe acţiuni, dar şi ele mi-au fost alături în diferite momente. Mai important, am simţit că jandarmii sunt alături de cetăţeni, atunci când e nevoie de ei. Au fost în ultima vreme încercări de ştirbire a imaginii Jandarmeriei. Sunt convins că acestea au fost efecte colaterale ale unor dispute de natură politică. Jandarmii au dat dovadă de docilitate, inteligenţă şi profesionalism. Nu s-au lăsat antrenaţi în acest joc riscant şi bine au făcut. Am mai spus-o, Jandarmeria este o instituţie care trebuie să apere democraţia şi drepturile cetăţeanului, să transmită acel sentiment de siguranţă publică. Şi o face cu succes. Jandarmul apără liniştea publică, dar este şi alături de cetăţeanul aflat în situaţii dificile. E o instituţie indispensabilă unui stat bine organizat. Are vizibilitate în societate şi acesta e un alt fapt important. Jandarmii şi-

au înţeles rolul şi în asta stă cheia succesului lor. I-am sprijinit şi îi asigur în continuare de sprijinul meu, instituţional vorbind. Continuaţi să fiţi alături de cetăţeni, să nu fiţi percepuţi ca o instituţie de forţă şi atât. Tactul şi inteligenţa să fie primele arme la care să apelaţi în activitatea dumneavoastră.

PREFECTUL JUDEŢULUI BOTOŞANI ing. Cristian Constantin ROMAN

Puţini dintre noi ştiu că prima unitate militară din Botoşani a fost constituită din jandarmi, prezenţa acesteia fiind semnalată în anul 1860 prin existenţa Companiei a II-a, care avea misiunea de a asigura paza instituţiilor de atunci. În anul 1864, prin Decretul cu numărul 24867/21 septembrie, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a hotărât introducerea în Moldova a Corpului Dorobanţilor. Aceştia au preluat atribuţiile şi serviciul jandarmilor în ceea ce priveşte paza oraşelor şi a instituţiilor lor. Timpul a trecut aducând cu el schimbări în toate domeniile. În zilele noastre, aria de acţiune a jandarmilor s-a extins considerabil, dobândind dimensiuni multiple. În serviciul naţiunii, uniformele bleu-jandarm pot fi întâlnite peste tot: de la oferirea soluţiilor de intervenţie şi protecţie în cazul menţi-nerii ordinii publice, la misiunile legate de limitarea efectelor intemperiilor, la operaţiunile desfăşurate în Afganistan în cadrul misiunii NATO-Training sau chiar în cadrul unor misiuni umanitare de ajutor a unor categorii de persoane defavorizate. Şi la Botoşani, prin toate activităţile şi misiunile desfăşurate, efectivele de jandarmi corespund nevoii de mai multă siguranţă publică şi întotdeauna aceştia au demonstrat că sunt devotaţi moralei şi disciplinei. Răspunzând celor mai diverse şi dificile provocări, jandarmii botoşăneni sunt un colectiv de oameni deosebiţi cu care administraţia publică a colaborat sub cele mai bune auspicii. PRIMARUL MUNICIPIULUI BOTOŞANI

ing. Cătălin Mugurel FLUTUR

Stimaţi jandarmi, Mă bucur că am posibilitatea să vă pot adresa cele mai bune gânduri cu ocazia apariţiei celui de-al treilea număr al revistei “ Jandarmul Botoşănean” . Pentru noi, executivul Primăriei Oraşului Săveni şi Consiliul Local este întotdeauna o plăcere să vorbim despre activitatea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, unul dintre cei mai importanţi parteneri ai noştri şi poate cel mai activ partener al comunităţii locale, care, prin acţiunile sale, s-a dovedit o instituţie modernă, deschisă către nevoile comunităţii din care face parte. În aceşti ani de când mă aflu în fruntea Primăriei Oraşului Săveni, alături de reprezentanţii instituţiei dumneavoastră am reuşit să realizăm împreună numeroase acţiuni care au fost expresia dorinţei cetăţenilor acestei comunităţi. Această colaborare deosebită, susţinută şi de celelalte instituţii ale statului a permis deru-

larea pe parcursul acestor ani a unor programe şi convenţii de un real folos pentru săvineni. Toate acţiunile iniţiate în parteneriat şi-au dovedit viabilitatea şi au adus un plus de siguranţă, ordine şi linişte publică pentru cetăţenii oraşului. Pentru toate acestea, vreau să mulţumesc tuturor jandarmilor din judeţul Botoşani, precum şi d-lui col. Constantin Moroşanu, care au fost mereu alături de noi şi ne-au ajutat să ne realizăm proiectele. Jandarmeria din judeţul Botoşani a demonstrat că a parcurs paşi importanţi, decisivi în dificilul proces de modernizare prin care a trecut, de reconfigurare şi redefinire a rolului şi locului în societatea românească, în general şi în cea a comunităţii săvinene în special, şi pentru acest lucru merită toate felicitările. Întrucât sunt convins că realităţile zilnice impun jandarmeriei o implicare totală, asumarea de răspunderi astfel încât aşteptările comunităţii să fie satisfăcute cu promptitudine, ţin să le mulţumesc tuturor jandarmilor pentru prestaţia şi eforturile depuse în înfăptuirea misiunilor încredinţate, asigurându-i totodată de sprijinul şi consideraţia noastră. Sunt convins că numai printr-o colaborare la fel de strânsă vom reuţi să asigurăm cetăţenilor siguranţa de care au nevoie. PRIMARUL ORAŞULUI SĂVENI Petru Relu TÎRZIORU

5


De la începuturile sale şi până în contemporaneitate, Instituţia Jandarmeriei şi-a păstrat rolul său de forţă de ordine publică sigură, credibilă şi stabilă, făcând în acelaşi timp dovada capacităţii sale de a se adapta per-manent cerinţelor sociale.

Ca structură de bază a MAI, Jandarmeria Română participă la instaurarea în societatea românească a sentimentului de siguranţă civică, atât de important pentru fiecare individ în parte şi pentru colectivitate în ansam-blul ei.

Din această postură, jandarmii au demonstrat în permanenţă capabilitatea de a gestiona orice tip de situ-aţie, oricât de dificilă ar fi, iar mărturie a tuturor acestor afirmaţii stau, de exemplu, vieţile şi bunurile salvate de jandarmi de-a lungul anilor, în lupta crâncenă cu furia naturii, şi nu trebuie să privim decât cu puţin timp în urmă, în zonele din sudul ţării.

În spaţiul în care ne exercităm competenţele, jandarmii şi poliţiştii botoşăneni au fost mereu aliaţi în lupta împotriva oricăror factori pertur-batori ai unei comunităţi pentru care siguranţa publică, echilibrul, normalitatea socială şi respectul pentru cetăţean sunt elemente vitale.

De asemenea, acum, când traversăm o perioadă de reorganizări profunde, îmi exprim convingerea că, într-un viitor foarte apropiat, Jandar-meria şi Poliţia vor reuşi, printr-o eficientizare de înalt nivel, să contribuie decisiv la scăderea semnificativă a nivelului infracţionalităţii publice – care este cea mai deranjantă pentru cetăţeni.

Acum, la ceas aniversar, le transmit colegilor JANDARMI, în nume personal, dar şi în numele tuturor poliţiştilor botoşăneni, respectul şi ad-miraţia pentru modul în care ştiu să-şi onoreze profesia şi să-şi îndeplinească datoria faţă de semenii lor.

La mulţi ani, dragi colegi! INSPECTOR ŞEF I.P.J. BOTOŞANI

Comisar şef Viorel ŞERBĂNOIU

Îmi face o deosebită plăcere să mă adresez dumneavoastră, jandarmilor botoşăneni, în acest moment aniver-sar, pentru a vă transmite cele mai calde urări de bine şi să vă felicit pentru modul exemplar în care vă îndepliniţi îndatoririle. În calitate de inspector şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae Iorga” al Judeţului Botoşani am avut prilejul de a lucra cu dumneavoastră în foarte multe situaţii complexe şi trebuie să mărturisesc faptul că, de fiecare dată, cooperarea a fost una exemplară, respectându-vă blazonul şi tradiţia. Misiunile executate de jandarmii botoşăneni au contribuit esenţial la procesul de afirmare a instituţiei ca forţă credibilă şi profesionistă, demonstrând în numeroase ocazii rolul şi locul bine definite între instituţiile din sistemul de ordine şi siguranţă publică. Cooperarea şi colaborarea între inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi de jandarmi constituie

deja o normalitate şi are drept scop acţiunea comună pentru menţinerea şi realizarea climatului de siguranţă al concetăţenilor noştri, mai ales în situaţii critice. „Lex et ordo” şi „Audacia et devotio” reprezintă modul nostru de a fi, de a acţiona, de a fi tot timpul la datorie în slujba cetăţenilor fără parti-pris-uri politice, religioase, etnice, culturale sau de altă natură, fiind parteneri de nădejde la nevoie. Statutul militar şi dificultatea misiunilor pe care le desfăşoară jandarmul şi pompierul dau greutate cuvântului datorie, care nu poate fi onorată doar opt ore pe zi, fiind asumată prin Jurământ 24 de ore din 24 de ore. Activitatea profesională şi viaţa personală sunt adesea una şi aceeaşi. Vă asigur că personalul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “Nicolae Iorga” al Judeţului Botoşani vă apreciază profesionalismul, vă împărtăşeşte bucuria şi vă adresează rugămintea de a primi urările noaste de sănătate, de împliniri profesionale şi personale, de a dispune de resursele necesare în activitatea importantă pe care o desfăşuraţi permanent pentru şi în sprijinul comunităţii.

INSPECTOR ŞEF I.S.U. J. BOTOŞANI Colonel Radu ANTON

Prin apariţia unui nou număr al revistei „Jandarmul Botoşănean” continuaţi dialogul transpar-ent început cu membrii comunităţii locale în slujba căreia suntem împreună în fiecare zi. Activitatea dumneavoastră se împleteşte aproape zilnic cu activităţile noastre, mai ales în ceea ce priveşte combaterea eficientă a infracţionalităţii transfrontaliere. De altfel, împreună, toate structurile poliţieneşti colaborează pentru garantarea unor servicii de bună calitate tuturor cetăţenilor, în beneficiul cărora ne desfăşurăm activitatea. Colaborarea noastră se materializează la Botoşani, dar şi în întregul judeţ, prin acţiuni în comun, iar structurile jandarmeriei botoşănene sprijină în mod special lupta continuă pe care Poliţia de Frontieră o duce cu evaziunea fiscală şi contrabanda cu ţigări. Prin felul în care v-aţi implicat în acţiunile organizate la nivelul judeţului nostru, acţiuni pentru descoperirea şi identificarea persoanelor care au încălcat sau se deţin date că intenţionează să încalce prevederi legale referitoare la fenomenul infracţional, aţi dovedit încă o dată că jandarmii botoşăneni sunt o forţă de ordine publică modernă, profesionistă şi sigură. Suntem convinşi că buna noastră colaborare va fi şi în viitor garantul unor servicii de bună calitate oferite cetăţenilor în beneficiul cărora ne desfăşurăm activitatea. Profităm de faptul că se apropie Ziua Jandarmeriei, 3 aprilie, pentru a vă adresa, la ceas aniversar, mulţumiri pentru modul cum am colaborat în trecut şi doresc să vă felicit, în numele poliţiştilor de frontieră botoşăneni, pentru toate realizările dumneavoastră. Vă doresc să aveţi multă putere de muncă, satisfacţii, bucurii precum şi tradiţionalul „La mulţi ani!”

Şeful Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Botoşani Comisar de poliţie Mitică-Cezar HRIŞCĂ

6


Complexitatea misiunilor şi activităţilor jan-darmilor îi obligă să fie pregătiţi continuu, ope-rativi şi vizibili. Desfăşurăm acţiuni la vedere în contact direct şi permanent cu cetăţenii, iar aş-teptările lor sunt, aşa cum este şi firesc, mari de la o instituţie aflată în slujba comunităţii, plătită din bani publici.

Fiind conştienţi de acest lucru, ne pregătim pentru a fi cât mai eficienţi, pentru a ne îndepli-ni munca onest, modest, cinstit, în spiritul lega-lităţii, echidistanţei şi cu respectarea drepturilor omului.

Ne interesează problemele comunităţii şi ne adaptăm continuu la noile provocări.

Gestionarea nemulţumirilor oamenilor din punct de vedere al respectării legii în timpul mani-festărilor de protest impun un complex de acţiuni desfăşurate de jandarmerie. Competenţa profesi-onală impune muncă – să-ţi impui un standard înalt, să acumulezi experienţă, dar şi mai multă muncă, să menţii acest standard şi să te dezvolţi permanent.

Integritatea este baza sistemului de valori în jurul căruia funcţionează jandarmeria. Onestita-tea, sinceritatea, cinstea, demnitatea şi dreptatea sunt calităţi dezvoltate în cadrul culturii organi-zaţionale.

Provocările societăţii actuale impuse de criza economică, zbaterile societăţii din toate punctele de vedere, reorganizări, disponibilizări, încadrări în buget au fost şi pentru jandarmi în anul 2011 elemente care au influenţat evoluţia.

Echipa managerială a unităţii s-a confruntat cu lucruri şi activităţi inedite, în principal în ceea ce priveşte o nouă proiecţie structurală a unităţii şi încadrarea într-un număr strict limitat de indica-

tori bugetari.Nu a fost simplu, dar am găsit tăria şi respon-

sabilitatea de a finaliza acest demers, acordând celor implicaţi şanse egale, creând mecanisme pentru respectarea legii.

A fost o luptă cu noi înşine, din care cred că am ieşit mai puternici, depăşind o etapă, convinşi că am răspuns pozitiv provocărilor.

Îndeplinirea misiunilor în zona de responsabi-litate – judeţul Botoşani – este obiectivul nostru cel mai important şi sensul existenţei noastre. Avem în Inspectoratul de Jandarmi Botoşani un colectiv frumos, oameni responsabili, profesio-nişti, dedicaţi muncii şi mândri de statutul lor. Cred că am demonstrat acest lucru în anul 2011 în toate împrejurările.

Conştientizarea fiecărui lucrător asupra impor-tanţei lui în angrenajul unităţii a fost o preocupa-re constantă, găsirea metodelor de a-i determina pe cei care nu ţin drumul drept să se încadreze în rigorile militare este secretul nostru.

Un număr nou al revistei Jandarmul Boto-şănean îmi oferă prilejul de a spera la un viitor optimist, conştient fiind de lucrul temeinic făcut, bazându-mă pe o experienţă trăită, simţită alături de colectivul inspectoratului, într-o comunitate pe care o cunoaştem şi o slujim.

Viitorul imediat impune şi jandarmilor o mare capacitate de adaptare la nevoile prezente şi vii-toare ale comunităţii, o strategie cu obiective cla-re, atitudine proactivă, deschidere spre nou, grijă faţă de oameni. Prin tot ceea ce întreprindem do-rim să dezvăluim societăţii jandarmul integru şi competent, jandarmul actual şi viitor – cu respect pentru lege şi cetăţeni.

LA MULŢI ANI, JADARMERIA ROMÂNĂ!

INSPECTOR ŞEF Colonel Constantin MOROŞANU

INTEGRITATE ŞI COMPETENŢĂ

7


Informaţiile privind iminenta restructurare a M.A.I., implicit a Jandarmer-iei Române, au apărut în anii 2008 – 2009, dar au început să se intensifice pe finalul an-ului 2010, odată cu solicitarea de către eşalonul superior a mai multor situaţii referitoare la posturile din structurile de suport, la posturile vacante, dar şi la anumite proiecţii structurale. De asemenea, precizări de la eşalonul su-perior s-au transmis şi prin sistemul de videoconferinţă al Jandarmeriei Române. Tot în cursul anului 2010 s-a luat măsura de com-pletare a deficitului de per-sonal destinat executării misiunilor de menţinere a ordinii publice în sistem integrat cu forţele de poliţie în patrule mixte, prin desemnarea unor cadre din structurile neoperative pentru a exe-cuta misiuni de ordine publică. Toate aceste eforturi s-au materializat în luna aprilie 2011, când a fost aprobată noua structură organizatorică a Inspectoratului de Jan-darmi Judeţean Botoşani şi s-a elaborat un nou stat de organizare. Prin această reorganizare s-a avut în vedere acoperirea corespunzătoare cu efective a zonelor publice – în scopul prevenirii şi combaterii faptelor antisociale care afectează siguranţa persoanelor şi a bunurilor acestora. De asemenea s-a dorit asigurarea cadrului organi-zatoric pentru folosirea efectivelor şi planificar-ea acestora în misiuni de menţinere a ordinii şi siguranţei publice. Odată cu necesitatea imperativă, a în-tregului sistem bugetar, de a reduce cheltuiel-ile de personal, în luna iunie 2011, s-a impus încadrarea într-un număr de indicatori aprobaţi şi astfel s-a ajuns la un număr mai mic de funcţii faţă de personalul inspectoratului existent la acel moment. Principalele obiective pe această linie au vizat comasarea structurilor de suport prin re-ducerea posturilor din comandamentul inspec-

toratului şi redistribuirea unora dintre acestea la structurile de ordine şi siguranţă publică. S-a avut în vedere încadrarea în normativele de con-stituire a structurilor, realizându-se totodată proiecţia pe verticală, de sus în jos, a structurilor existente la nivelul eşalonului superior. Prin intrarea în vigoare a acestui ultim stat de organizare s-a înfiinţat o grupă de supraveg-here şi ordine publică la Darabani, o structură de protecţie şi ordine publică a sediului Camerei de Conturi Botoşani şi un Pluton de Jandarmi la Săveni. A fost ca la o adevărată confruntare, nu-mai că lupta s-a dat prin prezentarea diverselor motivaţii justificate, care să permită menţinerea unor anumite structuri în detrimentul altora, fapt susţinut uneori şi de structuri din eşalonul su-perior. Însă acestă dezbatere şi analiză a avut urmări benefice, ajungându-se până la urmă la diminuarea doar a unei funcţii de şef serviciu şi la transformarea acesteia în şef de birou. Viabilitatea actualei structuri, reprezintă dovada vie a modului în care echipa managerială a reuşit să modernizeze inspectoratul în condiţiile restrictive ale numărului de indicatori în finanţare aprobaţi.

Locotenent colonel Ilie MUNTEAN

REORGANIZAREA INSPECTORATULUI - PIATRA DE ÎNCERCARE A ECHIPEI

MANAGERIALE -

8


ZUMZETUL……..

Ce se întâmplă când la I.J.J. Botoşani se primeşte informa-ţia că la nivelul judeţului, într-un anumit loc (sau locuri ) se tul-bură ordinea şi liniştea publică, sub diferite aspecte?

Această întrebare stăruie în mintea cetăţenilor, din dorinţa de a cunoaşte cum funcţionează sistemul de asigurare a ordinii şi liniştii publice sau din curiozitate.

În primul rând, se culeg informaţii complete despre aceste tulburări din diverse surse şi chiar de la faţa locului, de către jandarmi în civil trimişi urgent în zonă.

Concomitent cu această activitate se alertează efectivele in-spectoratului (toate sau numai o parte), în funcţie de amploarea situaţiilor de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

Până să sosească efectivele la cazarmă, în primă urgenţă, se constituie grupa operativă care este “creierul” de planificare, organizare şi coordonare a tuturor activităţilor la nivelul inspectoratului.

Din momentul în care membrii grupei operative şi-au instalat mijloa-cele tehnice din dotare, în sala special amenajată se începe efectiv lucrul pentru evaluarea situaţiei din teren, pregătirea variantelor de acţiune (cel puţin trei) şi prezentarea acestora inspectorului şef în vederea luării deci-ziei privind varianta optimă în care se va acţiona.

Fiind asimilată unui „creier”, fiecare celulă (serviciu, compartiment) are aportul ei în fundamentarea cursului optim de acţiune şi, mai ales, în transmiterea acestuia către subunităţile luptătoare care trebuie să-l pună în aplicare.

Prezentarea cursurilor de acţiune inspectorului şef necesită argumen-tare pro şi contra, cu limitări şi restricţii care sunt prezentate de fiecare serviciu/compartiment al grupei operative. Acestea sunt „cântărite“ foar-te rapid, optându-se pentru varianta cea mai viabilă.

Nefuncţionarea unui serviciu/compartiment în acest moment poate duce la luarea unei decizii care să nu corespundă cu realitatea din teren şi

la punerea în dificultate a luptătorilor aflaţi în dispozitiv.De la stabilirea a ce se face, cu ce se face, cu cine se face, când se face,

în ce condiţii, cu ce costuri (materiale şi financiare), precum şi de la apre-cierea legalităţii şi oportunităţii şi până la prezentarea activităţii organi-zate opiniei publice, fiecare curs este radiografiat şi luat în calcul.

Deplasarea în zona cu probleme, realizarea dispozitivului, modul de acţiune şi rezultatele obţinute sunt coordonate şi monitorizate tot de gru-pa operativă, prin ofiţeri special desemnaţi.

Justeţea şi viabilitatea cursului optim se vede în momentul în care subunităţile raportează că misiunea a fost îndeplinită.

Însă cum situaţia din teren se modifică permanent „ zumzetul” din ca-drul grupei operative nu se întrerupe decât în momentul în care la nivelul judeţului nu mai sunt raportate incidente.

Acest „zumzet” al grupei operative din I.J.J. Botoşani a plăcut comi-siei de control de la I.G.J.R. care a apreciat modul de acţiune, acordând calificativul de FOARTE BINE unităţii.

Colonel Marin LUPU

În tumultoasa activitate socială ce a urmat evenimentele din Decembrie 1989, cetăţeanul român a luat act de prezenţa Trupelor de Jandarmi, întrebându-se, pe bună dreptate, ce reprezintă aceste tru-pe, de unde au apărut şi cu ce se ocupă ele. Şi pe măsură ce evenimentele se succedau într-un ritm in-tens, nemaiîntâlnit în ultimele decenii, instituţia jandarmeriei, prin îndeplinirea misiunilor caracteristice, a reapărut în peisajul cotidian al existenţei româneşti, ca un garant al ordinii şi liniştii cetăţeanului. Cine sunt jandarmii ? Sunt aceia care, de la reînfiinţare veghea-ză, zi şi noapte, în gerul năpraznic al iernii sau în arşiţa neiertătoare a verii, asupra ordinii, liniştii şi a păcii sociale. Sunt aceia către care ce-tăţeanul mai vârstnic îşi îndreaptă oful şi speranţele atunci când îi sunt lezate drepturile şi demnitatea. Suntem aceia care cutreierăm Ţara în lung şi-n lat în slujba şi liniştea populaţiei. Ce fac jandarmii? Nimic deosebit şi, totuşi ceva aparte. Ne-ai văzut şi ne vezi zilnic la instrucţie, ai auzit şi auzi zgomotul candenţat al paşilor patrulelor pe caldarâmul străzilor noaptea, ne-ai chemat şi ne chemi în pieţele oraşului ori de câte ori îţi este tulburată ordinea şi liniştea, ţi-am sărit în ajutor atunci când te-au lovit urgiile naturii - inundaţii, cutremure şi înzăpeziri. De unde au apărut? Din obida şi nevoile acestui încercat popor român, din dragostea lui pentru frumos şi bine, din dorinţa oblăduirii ordinii de drept consfiinţită prin legile ţării, din necesitatea respectării întocmai de către toţi cetăţenii a acestor legi. Jandarmeria nu trebuie privită izolat, ci în contextul mai larg al cetăţeanului care poartă uniformă, al cetăţeanului care prestează o muncă socială. De aici nevoia de a ne aplica cu mai multă atenţie asupra modului în care societatea protejează pe cel ce îmbracă haina militară, ca semn al supunerii totale şi necondiţionate intereselor so-ciale şi naţionale ale statului. În ceea ce-i priveşte pe jandarmi, sigur că ei au toate răspunderile oricărui cetăţean, dar mai au una cu care

transced în excepţie:- au datoria şi răspunderea de a garanta cu viaţa lor, viaţa se-menilor lor;- să nu uităm că jandarmul este tată, este soţ, are părinţi;- să nu uităm că jandarmul este om. Activitatea lui nu are început şi nu are sfârşit. Are doar valoare atunci când el este ajutat să-şi des-făşoare în condiţii optime misiunile. Jandarmeria Română îşi do-reşte să se alinieze la standardele internaţionale şi deja poate fi com-parată cu instituţii similare din alte ţări, reprezentanţi ai unor astfel de forţe de ordine publică subliniind pregătirea de excepţie a jandarmi-lor români, modernitatea pregătirii şi desfăşurării misiunilor, valoarea factorului uman care reuşeşte să suplinească lipsurile, încă majore, pe planul dotării cu tehnică şi alte mijloace specifice. În încheiere, aş dori, dragi jandarmi, să respectaţi frumoasa şi scumpa haină ce o purtaţi, iar prin comportamentul vostru să dovediţi că sunteţi demni să faceţi parte dintr-o armă de elită. La ceas aniversar vă doresc multă sănătate, succes în activităţile pe care le desfăşuraţi zi de zi şi realizarea tuturor dorinţelor. La mulţi ani !

Colonel (r) Mihai LUŢĂ

CINE SUNT JANDARMII ?

9


Cel care are experienţa muncii în stradă ştie foarte bine că acolo spiritul de echipă este esenţial. În stradă siguranţa ta şi eficienţa muncii depinde nu doar de competenţa ta profesională, dar, într-o foarte mare măsură, de încrederea pe care partenerul ţi-o inspiră. Situaţiile cu care jandarmii se confruntă în activitate sunt din ce în ce mai complexe şi necesită abordări pe măsură, cărora nu le poţi face faţă de unul singur. Pentru a fi eficient în acţiune, în forul tău interior trebuie să fii sigur de omul de lângă tine, să ştii ca dacă vei cădea va avea cine să te sprijine sau să te ridice. Nesiguranţa în partener determină ezitare în acţiune, ceea ce, uneori, poate fi fatal. De asemenea, o acţiune inadecvată a partenerului poate avea repercusiuni grave şi asupra ta. Astfel se pot amplifica conflicte, se poate pierde teren în faţa infractorilor, se pot incita spirite. Consecinţele pot fi uneori iremediabile. Experienţa i-a învăţat pe jandarmi că în munca lor că nu există cuvântul ,,EU”, că orice acţiune (sau inacţiune) a unui jan-darm îi afectează şi pe ceilalţi. Pericolul face parte din viaţa lor şi cei mai mulţi dintre ei şi-l asumă. Dar, pentru a înfrunta pericolul este esenţial să se poată baza pe parteneri, pe colegii de lângă ei.

Încrederea se construieşte în timp, iar menţinerea ei necesită o atenţie deosebită şi eforturi mari din partea tuturor celor implicaţi. Este ca o citadelă care se ridică treptat, cu răbda-re şi perseverenţă, într-un efort comun, fiecare membru al echi-pei punând câte o cărămidă. Coerenţa acţiunilor comune poate consolida citadela, care devine un zid de apărare solid, în timp ce acţiunile haotice, individualiste, care au ca scop doar propria afirmare de sine şi subminarea colegilor, duce în mod inevitabil la şubrezirea construcţiei, care se poate dărâma la orice adiere de vânt. La baza acestei construcţii stă RESPECTUL, care se câş-tigă, nu se impune. Chiar dacă în sistemul militar există o ierar-hie care impune un respect faţă de funcţie sau grad, respectul care stă la baza încrederii este faţă de OM, este respectul faţă de omul perceput ca fiind competent, bun profesionist, gata să-ţi sară în ajutor la nevoie, gata să se sacrifice pentru omul de lân-gă el sau pentru reuşita misiunii. Este vorba de respectul pentru omul de bun simţ, care ştie să-şi pună în valoare calităţile într-un mod discret, mai mult prin fapte şi mai puţin prin vorbe. Este respectul faţă de omul care ştie să te asculte (chiar dacă uneori

nu ai dreptate), care ştie să-şi expună propriul punct de vedere într-un mod asertiv, nonviolent, fără a-ţi nega şi desfiinţa opinia, care îşi recunoaşte greşelile (nimeni nu este perfect!), care are capacitatea să-şi le asume şi care doreşte să se autoperfecţioneze, care este critic cu sine înainte de a fi critic cu ceilalţi. Este respec-tul faţă de omul care pune mai presus interesele celorlalţi decât interesele lui. Este respectul faţă de omul care ştie că în Jandar-merie diferenţa dintre ,,EU” şi ,,NOI” poate însemna o viaţă. Toate aceste cărămizi fundamentează respectul, iar pe ele se pot pune, ulterior, altele. Acestea se numesc: pregătire pro-fesională, perseverenţă, curaj, implicare, corectitudine, respon-sabilitate, seriozitate, comunicare, echilibru etc. Şi dacă toate acestea reprezintă materialele cu care se construieşte citadela încrederii, procesul de construcţie îl repre-zintă interacţiunile din cadrul unităţii, experienţa din timpul mi-siunilor şi pregătirea profesională colectivă. De aceea, pentru ca procesul de construcţie să fie eficient, iar citadela solidă, trebuie avute în vedere toate aceste trei aspecte: rezolvarea eventuale-lor situaţii tensionate dintre cadre (inerente, de altfel, în orice grup de muncă), astfel încât să nu rămână resentimente, analiza

misiunilor astfel încât să se determine eventualele disfuncţiona-lităţi (este esenţial să învăţăm din orice greşeală, iar oamenii cu adevărat puternici sunt cei care pot să-şi asume greşelile şi să le folosească în mod constructiv, învăţând din ele), dar şi utilizarea în cadrul pregătirii colective a unor tehnici pentru întărirea coe-ziunii şi spiritului de echipă. Înainte de a se cunoaşte în stradă, în misiune şi pentru a preveni eventuale disfuncţionalităţi, este esenţială cunoaşterea şi dezvoltarea împreună a cadrelor în pro-cesul de pregătire. Ţinând cont de aceste aspecte, dacă în anul care a trecut în pregătirea psihologică a personalului operativ s-a avut în ve-dere, în principal, optimizarea comunicării cu cetăţenii, în anul 2012, în colaborare cu comandanţii subunităţilor care execută misiuni de ordine publică, pregătirea psihologică va urmări în special creşterea coeziunii şi a spiritului de echipă, astfel încât ,,EU” să devină în mod constant ,,NOI”.

Maior Gabriela VERENCIUC

În jandarmerie cuvântul ,,EU” nu există – el este totdeauna ,,NOI”

10


PROFESIONALISM ŞI DĂRUIRE

Întotdeauna în spatele unor rezultate foarte bune există şi foarte multă muncă, care constă în pregătire teoretică şi practică, fără de care nu se pot obţine nicio-dată rezultatele aşteptate. Pregătirea se realizează zi de zi, cu tenacitate şi sacrificii, aceasta trebuie să fie îmbi-nată cu exigenţă, disciplină, experienţă şi cu profesio-nalism. Toate misiunile trebuie pregătite şi executate în conformitate cu legile şi ordinele care reglementează astfel de activităţi, precum şi cu procedurile standard de acţiune în diferite situaţii. Executarea în bune condi-ţii a unei misiuni mai este condiţionată de un alt aspect foarte important, de care depinde în foarte mare mă-

sură reuşita unei acţiuni şi anume, încrederea în par-tener, gradul de pregătire al acestuia, curajul de care dă dovadă, şi nu în ultimul rând de faptul că persona-lul planificat să execute acel gen de misiune, face parte dintr-un colectiv bine închegat si omogenizat şi consti-tuie o “echipă” în adevăratul sens al cuvântului.

O astfel de situaţie când a acţionat o “echipă”, când membrii unor patrule s-au sincronizat perfect, au acţionat legal, rapid, eficient cu multă pricepere şi profesionalism, dând dovadă că sunt compatibili şi pot îndeplini o misiune în foarte bune condiţii, indiferent de gradul de complexitate a acesteia, o voi prezenta in continuare. În ziua de 26 octombrie 2011, între orele 22.00-06.00, au intrat în serviciu de patrulare patru subofiţeri din cadrul Grupei de supraveghere si ordi-ne publică Săveni. Doi dintre aceştia erau planificaţi să execute o misiune de menţinere a ordinii publice în cadrul unei patrule auto independente, iar ceilalţi doi erau planificaţi să execute o misiune de menţinere a ordinii publice in mediul rural, în cadrul unor patrule mixte, împreună cu lucrători din cadrul Secţiei nr. 9 Po-liţie Rurală. După intrarea în serviciu şi după ce au luat la cunoştinţă, fiecare în sectorul său de patrulare, des-pre problemele specifice, se părea că va fi un serviciu normal, poate chiar monoton, presărat eventual cu un degustător de must, care la miez de noapte nu mai ni-mereşte uliţa pe care locuieşte şi este necesar ca cineva să-i lumineze calea, sau cu veşnicul şi eternul Costache din Săveni, care te abordează la orele 03.00 noaptea şi te întreabă dacă nu vrei să-ţi transporte, aproape gratis,

ceva, orice, cu căruciorul său proaspăt înmatriculat cu numere de Germania. Nu a fost să fie chiar aşa. A urmat ceva care se întâmplă doar în filme... în cele de calitate, bineînţeles.

În jurul orelor 22.30, patrula mixtă de ordine publi-că din care făcea parte şi plt.maj. MACOVEI DANIEL, a fost anunţată prin S.N.A.U. 112 că în localitatea Hulub, comuna Dîngeni, acolo unde în acea zi de “Sf. Dumitru” se sărbătorea Hramul Bisericii, în zona barului “Disco Bar”, s-a săvârşit un omor deosebit de grav de către un tânăr din localitate, care, prin înjunghiere cu un cuţit, a luat viaţa unui tânăr dintr-o localitate învecinată, iar pe alt tânăr l-a înjunghiat, punându-i viaţa în pericol, toa-te acestea pe fondul unor neînţelegeri între ei. Imediat au început să sune telefoanele, staţiile, să ţipe sirene-le... dar niciunul dintre jandarmi nu a intrat în panică. Calmul şi concentrarea de care este atât de mare ne-voie în astfel de situaţii limită, au fost prezente şi de această dată, mai ales la plt.maj. MACOVEI DANIEL, care ajungând primul la locul faptei, a avut neşansa, se poate spune şi aşa, să vadă primul privirea înfiorătoare a criminalului. Acest lucru nu l-a speriat. Dimpotrivă, privindu-l în ochi pe acesta a simţit că are de partea lui legea, care trebuie să primeze întotdeauna în faţa instinctelor criminale ale unor semeni de-ai noştri. Au fost folosite şi mijloacelor din dotare, autorul a fost încătuşat şi transportat la Postul de Poliţie Dîn-geni pentru a fi protejat de un eventual linşaj din par-tea familiilor şi rudelor celor două victime, care erau adunate la locul săvârşirii crimei şi vroiau să se facă dreptate. La faţa locului, în aproximativ 15 minute, a ajuns şi patrula mixtă de ordine publică din componen-ţa căreia făcea parte şi plt. MIHALACHE OVIDIU, care, împreună cu agenţii de poliţie, a luat primele măsuri la

faţa locului: acordarea sprijinului echipajului de la Am-bulanţă, asigurarea zonei, conservarea urmelor, iden-tificarea martorilor etc... După aproximativ 10 minute plt.maj. MACOVEI DANIEL a solicitat prin Dispecera-tul I.J.J Botoşani, sprijinul patrulei auto independen-te, formată din plt. SĂNDULEAC ALEXANDRU şi plt. MARCU ALIN, care s-a deplasat în cel mai scurt timp, în localitatea Hulub, comuna Dîngeni, unde a acordat sprijin celor două patrule de ordine publică, au asigurat zona în timpul desfăşurării cercetării la faţa locului şi a executat dispoziţiile procurorului de caz, care a condus nemijlocit ancheta.

Procurorul de caz i-a apreciat personal pe subo-fiţerii din cadrul patrulelor de ordine publică pe care, în final, i-a felicitat pentru modul profesionist în care s-au comportat.

Toate aceste activităţi au fost posibile ca urmare a pregătirii şi a profesionalismului de care au dat dova-dă subofiţerii implicaţi, a curajului acestora, precum şi a spiritului de echipă manifestat de toţi membrii patru-lelor implicate în rezolvarea acestui caz.

Pentru modul ireproşabil în care s-a acţionat la acel eveniment, prin ordin al Inspectorului General al Jandarmeriei Române, plt.maj. MACOVEI DANIEL a fost avansat înainte de termen la gradul de plutonier ad-jutant, iar plt. MIHALACHE OVIDIU a fost recompensat cu „Mulţumiri”.

Plutonier adjutant Petru GIREADĂ

11


Aripa integrării europene nu ne-a uşurat munca între hârţoage. Mai mult, acestea şi-au dublat nu-mărul, complexitatea, valoarea şi ecoul. Arhivele proprii duduie de le-gături de foi, aranjate profesionist, calculatoarele cumulează mii de giga să stăpâneas-că conglomeratul de date existen-te şi necesare, cu mai multă sau mai puţină utilita-te, dar mai ales în trendul european atunci când ne convine. Valul integră-rii a adus prin-tre multe altele şi proceduri. Ce reprezintă aces-tea????? Un an-samblu de reguli ce trebuie urmate, într-o ordine cronologică, în mod legal, pentru a uşura munca şi a apăra persoana ce le aplică. Pe româneşte, aveam ,,mod de acţiune în diferite situaţii” şi care s-au redenumit în ,,proceduri de sistem şi proceduri interne”. Dar semantica, neologismul şi pro-gresul sunt pentru elevi, în cărţile şcolii, iar conservatorismul din noi omoară bruma de abordare a ,,no-ului”. Regula de bază ,,când era pe vremea mea” este singura experi-enţă ,,în viaţă” ce o pot unii, trans-mite. Contrar aşteptărilor, percepţia unora faţă de acestea nu este cea corectă, „regula” ajungând o cor-voadă în plus, o piatră ce loveşte în ,,libertatea de mişcare” a jandar-mului în ,,multitudinea interven-ţiilor” în serviciu. Suntem buni la exerciţiile demonstrative, pe sticlă

şi în faţa aparatului de fotografiat, însă pe stradă, în dosul dosarului, a biroului avem ,,regulile specifice proprii şi uneori după ureche”. Procedurile reprezintă o sin-teză a prevederilor legale în activi-tatea concretă din teren, ansamblul teorie-practică, paşii legali spre ,,li-

bertate”. Ignorarea treptelor pro-cedurale aduce picătura reuşitei suspectului, dar şi a încălcării legii de către cel ce o aplică cu bună in-tenţie. Este diferenţa dintre legal şi ilegal. Salvarea ta în cea mai mare măsură este încrederea în regula jocului procedurii. Totuşi, trebuie să remarcăm şi faptul că aceste proceduri, în cea mai mare parte au fost concepute de către cei care de fapt trebuie să le aplice. Nu este şi calea corectă. De ce? Pentru că pot să creez portiţe favorabile, să eschivez prevederea legală în sensul strict al acesteia, aruncând vina către semnatar, că-tre instituţia ce cu bună intenţie a dorit să stabilească un făgaş pen-tru a simplifica goana după ,,ce fac acum?” Procedura este bariera dintre lege şi abuz. Cetăţeanul acum,

prins într-un hăţiş legislativ, este ameţit de reguli. Însă aceste reguli ale noastre sunt primele cu care se loveşte, noi i le aducem la cunoş-tinţă în momentul când îi solicităm cartea de identitate, când sunăm la uşă, când somăm ,,Stai Jandarme-ria!”.

Îi atragem atenţia, îl diri-jăm, îl oprim, uneori îl în-cătuşăm, ju-căm ,,suita-n dubă”, aplicăm o sumedenie de măsuri po-liţieneşti, toa-te legale, dar aplicarea lor necesită cunoş-tinţe temeini-ce, cunoştinţe adunate în pro-ceduri. Cetă-ţeanul trebuie

să înţeleagă şi asprimea legii, dar şi respectul nostru faţă de libertă-ţile cetăţeneşti. Protecţia lui faţă de comunitate, dar şi protecţia noastră faţă de acţiunile sale necontrolate, generate pe drept sau nu. Cetăţeanului îi convine să fie salvat de mânia semenilor atunci când ,,din greşeală” (a se înţelege ,,din culpă”!) nu a respectat legea, iar la o primă vizualizare în ochii celorlalţi poate deveni o victimă, dar este ,,jignit şi i se pătează repu-taţia dacă i se pun cătuşele şi apare nefast la tv”. Ne plac filmele de ac-ţiune când fugim după stârpirea ră-ului, dar nu ne plac scenele în care suntem proprii actori. Cum putem să-l informăm, este o preocupare a întregului sistem de ordine publică, dar românul s-a în-văţat cu ,,totul de-a gata”, obligaţia de a cunoaşte legea este numai a

Totul proceduratVorba lui Caragiale: ,,Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele ... esenţiale!”

12


celuilalt, ceea ce iarăşi nu-i corect. El, cetăţeanul este stăpânul regu-lilor libertăţilor fundamentale şi circulaţiei în spaţiu, dar nu putem să ne jignim semenii prin compor-tamentul care îi tulbură şi celuilalt aceleaşi drepturi. Avem multe de făcut pentru a ne face cunoscute acţiunile în spaţiul public, unde sunt destui neavizaţi ce în goana senzaţionalu-lui promovează ei înşişi încălcarea legii şi care înainte de a deschide gura ar trebui să analizeze şi sa pro-moveze adevăr şi valoare. Crearea unei imagini cu impact la public, prin care o intervenţie de menţine-re sau restabilire nu este în strictă

„Tuciurii” cu haine de fiţe

Brandurile magazinelor mari au lipici pentru borfaşii autohtoni, veniţi cu o largă experienţă europeană.Sistemele electronice de pază şi protecţie nu fac faţă pungilor cu folie de aluminiu, ce pot dosi de undele electronice, senzorii de pe hainele noi. Minţile odihnite ale hoţilor acţionează, caută, născocesc, testează totul. De la un ciorap de copil, până la haine de milioane, totul dispare cu o sacoşă de plastic, mărişoară, căptuşită cu folie de aluminiu care se foloseşte în bucătărie. Culorile tuciurii ale pielii sunt în trend cu moda. Coloraţii se înnoiesc cu ,,haine de firmă”. Fac alergie la stofele autohtone, se plimbă în filaj, cu autoturisme puternice cu numere străine şi cu duhoare în ele de transpiraţie şi ciorap nespălat. Când îi pui să scrie o declaraţie în legătura cu ce au făcut nu ştiu cum ,,ne zice” şi vorbesc doar cu avocat în capul mesei! Portbagajul e plin de role de aluminiu, căci aşa-i ,,cu cortu”, e nevoie de ,,saleam” prăjit şi ,,mizel pe jar”. Într-o singură zi, în 80 de minute au golit un magazin de 13 geci în valoare de 6.000 ron, că romi nu putem zice. Filmările ne arată şi numărul de participanţi: câte patru în tură, doi cu doi, în hoardă prin magazin, cară de pe un raft pe altul, se interpun între angajaţi şi cel ce împachetează în sacoşe, probează la cabine, dar nu plătesc niciodată. Sunt în serviciu de furat şi nu se încurcă la casa de marcat. E pe bani mulţi şi n-are rost când pot ieşi cu bunurile gratis. Într-o sacoşă încap patru haine de piele, destul de voluminoase, dar prin împachetare te minunezi cât se strâng. Poşetele de umăr sunt la fel de bine dotate de jur

împrejur, să nu ţipe senzorii de la intrare. Şef e o tipă cu tupeu, fiică de florar de Iaşi, cu bani de bani. Dezinvoltă, vorbeşte acasă că are probleme la Botoşani şi să-i trimită unu’ ce ştie în drept penal „so” scoată de la mititica. Şi foarte repede, că n-are timp. Mai este cercetată în dosare cu acelaşi tip de infracţiuni, dar sunt doar cifre de top, atât….. Mai greu e de angajaţii magazinului, ce au început să dea declaraţii, dar în schimb primesc ameninţări, iar până la definitivare, cauza se stinge. Ameninţări au şi de la patronul firmei care

doreşte banii sau hainele, dar când te uiţi la sistemul video de pază acesta e orientat la intrările de marfă, casa de marcat, uşa de incendiu. Stai şi te gândeşti în fapt ,,de cine se teme?” Mai trece o zi, alte ciocolatii dornice de „gablonzuri”, care să atârne la gât, urechi, încheieturi de mâini şi picioare şi care trebuie actualizate. Armată de nouă colaboratoare conduse de fiica unui aurar. Păi nici acesta n-are bani acasă? Ce dulce-i marfa de furat!!!!! Are valoare sentimentală, dar şi de etalare! Intră într-un atac fulger în jurul stativului cu cercei, umăr la umăr,

şold la şold, bagă în sutiene ,,că e loc, spaţiu şi zonă protejată” după care ,,ţolu pe chioru”! calcul estimativ 5 milioane lei vechi, aşa de o tură şi de un mic cu muştar. Fustele nu au numai ,,craci” au şi tricouri, hanorace. Te uiţi la tine şi întrebi unde se poartă astea???? Pe picioare? Ori s-a schimbat anatomia umană!!!??? Intră zveltă şi supărată şi iese veselă cu burta la gură. La colţul magazinului gealatul o goleşte şi pleacă urgent, nu înainte de a-i unge obrazul libidinos cu o palmă - preventivă. Gaşca înapoi pe treabă, la prăduit. Muncitori, ce să faci!!! Maior Constantin CHELARU

legalitate, iar punctual numai acel incident este cheia asmuţirii urii împotriva unui regim ori instituţii, nu duce la o educare a conştiinţei, ci la o întoarcere a valorilor lega-lităţii. Efectul final de repunere în drepturi a ordinii publice este şters, doar de un gest. Un gest ce putea fi evitat, dacă acel jandarm citea un rând din procedură şi contro-lul furiei era gestionat. Ignoranţa pregătirii duce la efecte dureroase, cetăţeanul se consideră o victimă a unui sistem, a unei societăţi condu-se haotic la dispoziţia bastonului. Încercăm să facem reguli pen-tru noi, de aplicare a legii, încât să nu şifonăm nimic din demnitatea

semenului, dar în acelaşi timp să ne protejăm şi de reclamaţia lui. Pragul dintre omul legii şi cel care a încălcat-o este subţire şi ne aflăm permanent în prejma lui, însă aces-te proceduri pot opri oscilaţiile din-tre legal şi ilegal. Procedura adună prevederi le-gale ale mai multor acte normative, care se referă pe anumite proble-matici la acelaşi aspect, trasează sarcinile celor responsabili să le aplice în scopul uşurării viziunii de ansamblu a unei singure acţiuni.

Maior Constantin CHELARU

13


Cine suntem noi, jandarmii, ce facem noi şi cum percep cetăţe-nii activitatea noastră? Acestea sunt câteva dintre întrebările care m-au preocupat de-a lungul timpului, iar în ultima perioadă din ce în ce mai mult, mai ales în contextul amplifi-cării frământărilor sociale şi, impli-cit, a manifestărilor de protest ale cetăţenilor (la care jandarmii, con-form atribuţiilor specifice, trebuie să asigure ordinea şi liniştea publică). Primele semne de între-bare au apărut atunci când, în ca-drul unei vizite organizate la sediul instituţiei noastre cu ocazia Zilei Jandarmeriei, în timp ce prezentam unui grup de preşcolari Sala Tradi-ţiilor, un puşti simpatic, de vreo 4 anişori, m-a interpelat: ,,Doam-na, vreau şi eu să ştiu, după ce prindeţi un infractor şi îl bateţi bine, ce faceţi cu el?” Am încercat să-i explic, pe înţelesul lui, că jandarmii nu bat oamenii, că ei doar au grijă să protejeze oamenii cinstiţi de răufăcători şi că, uneori, în cazuri extreme, folosesc forţa doar pentru a-i împiedica pe aceştia să încalce legea şi să facă fapte rele. Alt semn de întrebare mi-am pus atunci când, în cadrul unui seminar cu tema ,,Combaterea violenţei în şcoli – o mai bună comunicare între şcoală, copii şi părinţi” (din cadrul proiectului ,,Tinerii împotriva violenţei” imple-mentat de OSC), la care fusesem invitată alături de alţi co-legi jandarmi şi poliţişti, un psihopedagog din sistemul de

învăţământ botoşănean, referindu-se la prezenţa violenţei în viaţa de zi cu zi, a afirmat că inclusiv faptul că jan-darmii şi poliţiştii locali prezenţi la acea manifestare sunt îmbrăcaţi în uniformă reprezintă un act de violenţă asupra

celor prezenţi. În acel moment m-am simţit obligată să-i explic (comunicând nonagresiv!!!, ci asertiv) ce reprezintă uniforma pentru noi şi că suntem mândri de ea. Totodată, i-am comunicat şi ceea ce vrem să transmitem, de fapt, prin acea uniformă (albastrul semnificând liniştea), pre-cum şi care este raţiunea existenţei şi activităţii noastre, al cărei scop suprem este liniştea şi siguranţa cetăţenilor. I-am explicat, de asemenea, că utilizăm forţa ca o măsu-ră excepţională, doar în situaţii de absolută necesitate, gradual, după epuizarea celorlalte mijloace, atunci când comunicarea a eşuat şi riscurile pe care le presupune nein-tervenţia sunt majore atât pentru tulburarea liniştii şi ordi-

nii publice, cât şi pentru siguranţa cetăţenilor. Faptul că, într-o pauză a seminarului, persoa-na respectivă m-a abordat, încercând să mă convingă că această percepţie asupra jandar-milor nu este doar a lui, ci este una generală şi că jandarmeria este percepută de majori-tatea populaţiei ca o instituţie care utilizea-ză preponderent forţa (echivalentă pentru el cu violenţa!!!), mi-a lăsat un gust amar. Ce m-a uimit, a fost faptul că a afirmat că, într-o oarecare măsură, este şi normal să fie aşa. Mi-am dat seama că nu totdeauna suntem percepuţi corect, că fermitatea, hotărârea şi intransigenţa jandarmilor în aplicarea le-gii şi în restabilirea ordinii şi liniştii publice, atunci când este tulburată, este interpreta-tă de unii (destul de mulţi, se pare) ca un act de violenţă. Inevitabil, m-am întrebat ce stă la baza acestei percepţii. Să fie interven-ţiile excesive ale unor colegi (până la urmă, fiecare pădure are uscăturile ei!)? Să fie in-suficienta cunoaştere de către populaţie a

activităţilor noastre? Să fie experienţa subiectivă a unor cetăţeni în relaţia cu jandarmii sau dezinformarea promo-vată de unele organe de presă, care, uneori, au prezentat trunchiat şi tendenţios anumite aspecte ale activităţii şi

Jandarmii şi tinerii parteneri pentru o lume fără violenţă

14


acţiunilor noastre? Probabil câte puţin din toate acestea.Concluzia la care am ajuns, însă, a fost că trebuie să ne facem mai cunoscută activitatea în rândul cetăţenilor şi, mai ales, în rândul tinerilor, care trebuie să ne perceapă ca nişte persoane competente, la care pot apela în situaţii dificile, de tulburare a ordinii şi liniştii publice, care fac tot ceea ce pot pentru a le asigura siguranţa. De-a lungul timpului, colegii din cadrul Compartimentului de Preveni-re şi Combatere a Criminalităţii au realizat multe activităţi de prevenire a violenţei în şcoli, însă, în contextul celor relatate anterior, am considerat necesară o acţiune de mai mare amploare, cu un impact mai mare asupra tinerilor. Am considerat necesar ca tinerii să ne cunoască aşa cum suntem noi de fapt, în mod direct şi nu din alte surse. Cum în viaţă nimic nu este întâmplător (uşile, în general se deschid, dar trebuie să ai şi curajul să intri!), oportunitatea a venit din partea Direcţiei Judeţene pen-tru Tineret şi Sport Botoşani, care, prin reprezentanta sa, d-na Paicu Cornelia, ne-a oferit finanţarea ( în valoare de 1700 lei) pentru derularea unui proiect adresat tinerilor. Nu a fost necesar să ne gândim prea mult şi, cu aproba-rea şi susţinerea conducerii inspectoratului, un colectiv de cadre inimoase a dat viaţă proiectului ,,Jandarmii şi tinerii parteneri pentru o lume fără violenţă”.Acesta a fost imple-mentat în perioa-da 20-23 mai 2011, beneficiarii fiind un număr de 65 de elevi cu vârsta peste 14 ani din diverse in-stituţii de învăţă-mânt botoşănene. Activităţile s-au des-făşurat într-un spa-ţiu extraordinar de frumos, pus la dis-poziţie de Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport Bo-toşani: Centrul de Agrement “Codrii de Aramă”. Aceeaşi instituţie a asigurat cheltuielile pen-tru transportul şi masa participanţilor, precum şi pen-tru tipărirea de materiale informative (250 de pliante). Pe parcursul unei zile întregi, cadre ale Inspec-toratului de Jandarmi Judeţean Botoşani au prezentat tinerilor informaţii privind activitatea specifică Jandar-meriei Române, diferite speţe de delincvenţă juvenilă, cu accent preponderent pe infracţiuni comise cu violen-ţă în rândul tinerilor, precum şi consecinţele legale ale acestora. După vizionarea unor scurte filme vizând cazuri de violenţă juvenilă, tinerii au fost angrenaţi în dezba-teri cu privire la aspectele psiho-sociale ale violenţei (forme de manifestare, factori determinanţi, favorizanţi, factori de risc victimal), dar şi cu privire la formele de protecţie împotriva victimizării. Totodată, participanţi-lor li s-au distribuit pliante conţinând imagini, informa-ţii şi mesaje sugestive în acest sens, urmând ca, ulterior, aceştia să le transmită în comunitatea din care provin.

Tinerii au manifestat un interes deosebit, au fost foarte activi, au pus foarte multe întrebări şi au venit cu obser-vaţii pertinente, ceea ce nu a făcut decât să ne bucure. Activităţile de informare au fost urmate de pre-zentarea unor exerciţii cu câinii de serviciu. Participan-ţii au fost fermecaţi de inteligenţa câinilor, de relaţia pe care aceştia o stabiliseră cu jandarmii care-i coordo-nau, de legătura vizibilă dintre aceştia. Tinerii se învâr-teau în jurul câinilor şi parcă nu mai vroiau să se înde-părteze de ei. Însă atenţia le-a fost atrasă, în cele din urmă, de mijloacele sonore şi luminoase ale maşinii de intervenţie, care anunţau un nou moment al proiectului: un exerciţiu demonstrativ susţinut de jandarmi ai I.J.J. Botoşani, în care s-a simulat o intervenţie antiteroristă pentru eliberarea unor ostatici. Entuziasmul a fost gene-ral, aceasta fiind, de fapt, cea mai apreciată activitate din cadrul proiectului. Jandarmii s-au comportat ca nişte adevăraţi profesionişti, modul de acţiune fiind ireproşabil. La finalul unei zile foarte încărcate, tinerii au participat la un concurs vizând cunoştinţele acumulate pe parcursul manifestării, iar ocupanţii primelor trei locuri au fost invitaţi în data de 23.05.2011 la sediul I.J.J. Botoşani,

pentru a vizio-na tehnica din dotare şi a în-soţi un echipaj de jandarmi în misiune cu a u t o v e h i c u -lul unităţii.D e o a r e c e aveam nevoie de un feed-back, partici-panţilor li s-au solicitat im-presii despre modul de de-rulare a activi-tăţilor, despre temele abor-date, precum şi propuneri pentru even-tuale activi-

tăţi viitoare. La deschiderea noastră, tinerii au răspuns cu deschidere. Au fost sinceri, critici în unele cazuri şi au venit cu propuneri constructive. Ne-au bucurat laudele şi ne-am însuşit criticile, hotărâţi ca în viitor să fim mai buni atât în ceea ce facem, dar şi în ceea ce priveşte mo-dul în care ne prezentăm (sau în modul în care ,,ne vin-dem marfa”, cum ne-a sugerat unul dintre participanţi). A fost o experienţă extraordinară pentru toţi, iar scopul a fost atins: tinerii au învăţat că violenţa nu este o so-luţie, au învăţat să se protejeze împortiva victimizării, au înţeles mai bine activităţile noastre şi tind să cred că acum văd în jandarmi nişte profesionişti care, nu nu-mai că nu sunt violenţi, dar luptă împotriva violenţei şi nu folosesc forţa decât în cazuri legitime, ca o măsură extremă, când situaţia o impune şi doar pentru a asigu-ra siguranţa cetăţenilor oneşti, în slujba cărora se află.

Maior Gabriela VERENCIUC

15


Sportul, o mişcare de masă, cu întreceri ale capa-cităţilor fizice, cu public numeros, ce ne scoate din casă pentru relaxare, dar şi adrenalina din noi. Plecăm cu un fular al echipei, cu un fanion, cu o emblemă pe tricou, să susţinem pe teren din tribună favoriţii. Ne enervăm când trage pe lângă minge, ţipăm cât putem când nu ajunge pasa, delirăm când ratează şi ajungem la extaz când marchează. Plecăm cu prieteni la o terasă şi intrăm în norma-litate. Sunt aspecte ale vieţii cotidiene, în jurul unui balon de fotbal, sport practicat de fiecare, cu mingi ce străbat mii de kilometri din picior în picior. Dar unora li se rupe lanţul, li se rupe de respectul faţă de noi toţi, li se rupe gâtul înjurând de ,,mama lor”, li se rupe de sportivitate. Ei nu cunosc decât ruptura din cot, de pe cracul blugilor, de scaunele tribunelor, de trico-urile aruncate. Nimic nu le convine, nimic nu e pe placul lor, toţi sunt nepregătiţi, ei sunt veşnicii nemulţumiţi şi ,,stăpâni ai adevărului” la offsaid. Dar au o condiţie fizică deosebit de bine pusă la punct de a rezista la ,,terasă sub umbrelă”, ştiu tactici sportive numai de ei înţelese, pun în versuri şi sloganuri cunoştinţe vaste, de la universităţile din colţul blocului, cântă şi încurajează cu frenezie sub culorile galeriei, prin cuvinte murdare aduc o repulsie faţă de sport, se subscriu în fani, în suporteri înfocaţi, dar în final sunt golani dezlănţuiţi, cu un comportament dez-axat. Masajul bastoanelor este principalul sport îndră-git, la care au licenţă, practicat cu cocoaşa tăbăcită, cu plămânii dornici de un jet de lacrimogene. Pantofii sport de firmă nu-i pot ţine forţa piciorului prin crăpăturile descusute şi lutul uscat al şiretului. Tatuajele înspăimântătoare de pe corpurile lor, atrag doar muştele, mesajul transmis este ,,lasă-neee”!!!

Parfumul transpiraţiei te face să te întorci, în rucsac au doar cârpe pe post de banere, locurile cele mai dosite poartă petarde, fumigene, din pungile de sneksuri se hră-nesc cu pietre pentru jucători. În tuburile de plastic ale drapelelor se dosesc materialele propagandistice, o între-cere socialistă având ca scop mascarea de barajele de or-dine a materialelor interzise, război ce începe de la porţile de acces. Ole! Ole! Da’ cultură nu mai e! Plăcerea degetu-lui arătat în sus, este totul pentru ei. Spiritul turmei de bizoni speriaţi le ridică moralul, articolul presei de scan-dal pe prima pagină face ,,toţi banii”, dar nu realizează deserviciul adus societăţii, imaginii acestui popor care nu a luptat pentru a cuceri teritorii, ci numai pentru a şi le apăra. Golănismul este zvâcnirea identităţii unor scursuri certate cu ei însele. Mamele copiilor şcolari ajung cu boli de inimă după o escapadă în jurul stadionului. Vulcanul de cultură abjectă dezvoltat de o cloacă de adolescenţi scăpaţi de gri-ja psihică, îţi taie pofta de a deveni suporter şi a participa la meciul echipei favorite. ,,Mitică de la ligă” este duşmanul de moarte, re-prezintă simbolul aşa numitei ,,îngrădiri de libertate”, iar jandarmul unealta ce-l încătuşează în spasmul pornirii animalice. Compară tribuna cu ghetoul, îl deranjează gar-dul de sârmă şi legea sportului şi nu percepe că acestea sunt frânele spre pierzanie în societate. Un singur accesoriu îl poartă în trend: lanţul de la brâu, necesar javrei la gât să-i limiteze mişcările dezordo-nate între cetăţenii liniştiţi. Când îi arăţi cartonaşul roşu şi direcţia în afara bazei sportive, recapitulează drepturi din legi ce-i apără demnitatea inexistentă. Se prezintă ca o victimă a bunei creşteri, un eveniment întâmplător al nefericitului moment în care se afla. Boceşte împleticit cu

Sunt golan … numai la meci

16


un proces-verbal de sancţionare sau cu o invitaţie în faţa instanţei care o să-l felicite cu o interzicere pe termen de…. Mai vedem şi ne mai auzim! ,,Hai ai noştri!” Maior Constantin CHELARU

Chiulangiii din stradă…...la gardul şcolii

Târgul Botoşanilor, loc de istorie şi tradiţie, cu viaţă po-tolită de moldovean, pregăteş-te…

Pregăteşte noua gene-raţie de elevi în instituţiile de învăţământ, cu clase luminoase, unde profesorii hrănesc cu înţe-lepciune bobocii de oameni.

Colţul acesta de lume a dat ţării oameni de valoare şi genii incontestabi-le. Într-adevăr, unii reuşesc să acumu-leze mai mult, alţii mai puţin, sistemul cerne şi selectează.

Selectează atât de bine, încât unii nu mai reuşesc să pătrundă în cla-se. Capacitatea lor intelectuală atât de ,,sporită,, nu le permite adaptarea în bancă, ci numai pe trotuar. Pe trotuarul din jurul şcolilor, în apropierea barului, a parcului. Despre aceşti ,,boboci de va-gabonzi” am dori să discutăm: viitorii derbedei ai străzii, cei care tensionează viaţa molcomă a traiului botoşănean.

Îi vezi în grupuri mici, cu haine subţiri, principalul ,,cojoc” fiind hano-racul cu glugă, de sub care iese fumul de ţigară de etnobotanice. Vocabular în ghiozdan nu au, la fel cum nici în libera exprimare, zece cuvinte puse în ordine aleatorie fiind întregul bagaj de ,,cultu-ră generală”. Aşteaptă ieşirea colegilor de la ore să-i ,,sponsorizeze” cu taxa de

protecţie, să-i ,,hrănească” cu cornul şi laptele, să-i uşureze de grija telefoanelor mobile şi a puţinilor bani pentru trans-port. Elevi care încearcă să reuşească în viaţă cu puţin, cu puţin de oriunde, chiar şi de la veniturile părinţilor, ce fac eforturi să susţină educaţia acestora.

Se practică ,,împrumutul” defi-nitiv al bunurilor de valoare, prin ,,ru-gămintea” folosirii ameninţărilor. Apoi se ,,reglează” conturile nebancare ale sferei de influenţă, ale zonei de gard cu trotuar şi asfalt, pe care-l întreţin cu coji de seminţe, gume scuipate şi muci trân-tiţi de carosabil.

Ţi-e jenă să fii atent la discuţii şi te uiţi curios după ,,în puii mei”, dar vremea ţăcăneilor cu pene e departe. Ei sunt ţăcăniţii cu păr şi atitudine de golan, şmecheri de cartier ce întind cu mâneca singurul ,,produs” pe care-l au. Îi deranjează singurătatea neuronului ce se izbeşte de craniu şi încearcă să evadeze, dar se liniştesc după ce urlă şi se descarcă precum o gorilă în călduri.

Spasmul neputinţei in-dividuale şi neştiinţei de carte îi face agitaţi şi stresaţi de foamea dro-gurilor uşoare pe care le au în sânge, în buzu-nare, cu ochii împăinje-niţi de linsul unei beri. Iepurii sunt mai stăpâni pe sine decât ei, în mo-mentul apariţiei patru-lei, iar în goană îi spun urecheatului -,,puturo-sule”.

Pixul este un lux nepermis. Acesta produce chinuri între

degete ce nu poate fi re-modelat de grija ţigărilor şi a unghiilor tip ,,vip furculiţă”. Manualele şcolare sunt asemuite lagărului nazist, de unde copiază doar însemne tatuate pe piele, modă de viitor puşcăriaş. Se pregăteş-te pentru acea perioadă, la instituţia a cărui ,,salariat pe termen nelimitat” va fi. Păcat că tot pe banii noştri stă aco-lo, unde mai trebuie să îl păzim să nu se înece în propriul intelect. Devine spe-cialist ,,inginer în străzi”, cu studii în ,,drept la Jilava”.

Te întreabă copilul acasă ,,de ce aceste scursuri au aceleaşi drepturi?” N-ai argumente destule să-l convingi că ce face el la ore este calea cea bună.

Îi culegi şi-i duci cu duba la in-stituţiile de reintegrare, care nu fac faţă complexităţii ori nu mai au locuri, moti-vele fiind diverse.

N-au educaţie, n-au nimic sfânt, n-au … pentru că nu pot să aibă.

Maior Constantin CHELARU

17


UN SECOL DE VIAŢĂ

Zi de sărbătoare într-o comună din nordul ţării, Hu-deşti, judeţul Botoşani, într-o zi de marţi a anului 2012. Un fost jandarm a primit distinţia de „Cetăţean de Onoare” al comunei, diplome, plachete şi tortul ani-versar exact în ziua în care a împlinit un secol de viaţă. Veteranul de război plutonier major în retra-gere Gheorghe Şincoviţi s-a născut pe 13 martie 1912. A plecat de acasă la 22 de ani, cînd a fost înrolat la Briga-da de Jandarmi Cernăuţi. A fost instructor jandarm, a participat la război, a fost dezarmat de ruşi şi luat prizonier în lagăr, la minele din Dombas, de unde a ve-nit acasă după 16 ani. Tată a 4 fete şi un băiat, are 16 nepoţi şi 29 de strănepoţi.”Nu regret nimic pe lumea asta decât că nu am fost lângă copii mei când au crescut. I-am lăsat mititei şi

i-am găsit flăcăi şi domnişoare în toată regula. Ba mai mult, pot spune că am învi-at din morţi pen-tru că, după atâta timp cât am lipsit, familia mi-a făcut şi parastas şi mi-au purtat slujbe-le crezând că am murit”. Când a venit acasă a spus tutu-ror că va trăi cel puţin 100 de ani. Nu stie care este secretul logevită-ţii dar spune râ-

zând că „încă se simte verde”. Crede că l-a ţinut Dumne-zeu până la 100 de ani pentru că şi-a însuşit, după ani

de stat la ruşi, modul lor de viaţă. S-a călit în frigul iernilor pe-trecute în legiunile de jandarmi care răscoleau pădu-rile din munţi în căutare de partizani, a mâncat ce a găsit în raniţă şi a băut apă din râuri. „Nu m-am păzit de nimic în viaţa asta, însă, în ciuda tuturor necazuri-lor prin care am trecut, niciodată nu m-am gândit la moarte”, spune moş Gheorghe. Îşi aduce aminte numele comandanţilor, acti-vităţile pe care le-a desfăşurat, manevrele militare la care a participat, personalităţi pe care le-a întâlnit. Primarul comunei Hudeşti, Viorel Atomei îm-preună cu membrii Consiliului Local i-au acordat dis-tincţia de „Cetăţen de Onoare”, placheta şi diploma de onoare. Inspectorul şef al Inspectoratului de Jan-darmi Judeţean Botoşani, colonelul Moroşanu Con-stantin i-a înmânat o plachetă omagială, Diploma de onoare din partea jandarmilor botoşăneni şi mai multe produse alimentare. „Este un exemplu de forţă, putere şi tărie” a afirmat prefectul judeţului Botoşani, domnul Cristian Roman, care i-a oferit un buchet de flori. Domnul plutonier major în retragere Şinco-viţi Gheorghe are foarte multe amintiri legate de via-ţa ca militar jandarm. „Îl felicităm pentru faptul că nu a uitat că a fost militar jandarm, că a cinstit aceas-tă armă şi îi dorm ani mulţi în continuare, cu recu-noştinţă” a spus inspectorul şef al I.J.J. Botoşani. Moş Gheorghe a fost înconjurat de membrii familiei şi comunitatea locală, care i-au oferit un tort imens. Petrecerea s-a transformat apoi într-o adevă-rată şezătoare la care bătrânul jandarm, o adevăra-tă enciclopedie istorică, a început să depene amintiri din vremuri demult apuse, dar pe care continuă să le poarte în suflet. Maior Gheorghe NECHITA

18


în 1897 în com. Copălău şi Vasile Curmei născut în 1876 în com. Todireni. Nici unul dintre loco-tenenţii săi nu era sărac (de remarcat că toţi erau ştiutori de carte). Despre Manole Munteanu se menţionează, spre exemplu: ,,… că are o gospo-dărie frumoasă, are maşină de treer, face afaceri, însă este în strînsă legătură cu toţi hoţii, motiv pentru care s-a mutat din satul Copălău, la mar-ginea unei păduri, unde a adăpostit un an de zile banda lui Coroi care opera în diferite direcţii în judeţele Botoşani şi Iaşi”. Se mai spune despre el ,,…că este de o încăpăţânare rară în a declara ade-vărul, chiar dacă jandarmii îi pun în faţă dovezi-le”. Dosarele sunt întocmite de Legiunea de Jandarmi Rurali Botoşani – Biroul II Jandarmi. În unul dintre ele, în cel cu numărul 1304 din 03.02.1934, sunt trecute semnalmentele lui Gheor-ghe Coroi: născut în Durneşti în anul 1911, talia

1,71, bărbia ovală, părul negru, barba şi mustăţile rase, cu o cicatrice în frunte, nasul puţin bontit la mijloc şi un dinte suprapus la maxilarul superior. Impresionant rămâne modul de întocmire a documentelor din aceste dosare. Aproape totul era scris de mână, cu o caligrafie deosebită. Fişe cu fotografii şi amprente sigilare până la cel mai mic detaliu. Meticulozitate, nu ? Despre Gheorghe Coroi se spune că a mu-rit în anul 1979. După venirea comuniştilor la pu-tere aceştia l-ar fi folosit, făcîndu-l ofiţer de secu-ritate, apoi ar fi ajuns general. Ce vremuri…!

Plutonier adjutant Vasile MARUSAC

Despre banda lui Coroi s-au vehiculat multe legende. Una dintre ele ar fi că, odată, ca să scape de jandarmii care îl urmăreau, Coroi s-a îmbrăcat în ha-

ine femeieşti, şi , cu un copil mic în braţe, a trecut de aceştia, reuşind să-i păcălească. Alta spune că din ce jefuia împăr-ţea şi la cei săraci, bucurandu-se de mare popularitate printre aceştia. Că

era isteţ şi extraordinar de şiret putem fi siguri. De altfel, putem fi siguri că faptele sale au îmbrăcat înto-deauna formele cele mai agresive ale naturii umane. Evident, nu era singur. Banda, aşa cum veţi vedea, era numeroasă, însă el era ,,capul”. Ceea ce urmează în continuare nu mai este o legendă, ci fapte reale petrecute cu mulţi ani înainte. Sunt date din dosarele de urmărire penală, întocmite de jandarmii botoşăneni de altădată, aflate la Arhive-le Statului Botoşani. Relatarea mea se referă la jafurile făcute de banda lui Coroi, în noaptea de 8 – 9 ianuarie 1934, când, pe la orele 20.30, au atacat conacul din Guran-da. Aici l-au găsit pe administratorul moşiei Gheor-ghe Budiş. Au intrat în camera sa de locuit, unde l-au jefuit de suma de 85.550 lei, de o armă cal.12 mm, un ceas din aur, o pereche de şoşoni, un portmoneu din piele şi diferite scrisori în legătură cu contabilitatea moşiei. După acest jaf, s-au deplasat la casa evreului Mendel Moscovici, tot din satul Guranda, com. Dur-neşti, unde, somând cu armele, atât pe acesta, cât şi pe soţia lui, i-au jefuit de suma de 24.300 lei şi un ceas de damă din aur. Pentru a fi ironic, din suma luată i-a restituit lui Moscovici 2000 de lei, iar pe un bileţel, lă-sat pentru jandarmi, a făcut menţiunea: ,,Nu suntem noi vinovaţi, ci acel care ne-a îndrumat şi ne-a spus că vom găsi suma de 200.000 lei”. În zorii zilei de 9 ianuarie 1934, după comiterea atacului de la conacul Guranda şi casa lui Moscovici, pe şoseaua care duce la Botoşani, în marginea pădurii ,,Guranda” la o distanţă de circa 3 km de la conacul moşiei ,,Guranda”, au atacat cu focuri de arme pe maiorul Manoil Alexandru – Comandantul Legiunii de Jandarmi Botoşani, plt.maj. A.Ggrigoroaiei Ale-xandru – şeful Secţiei de Jandarmi Truşeşti şi pe jan-darmul soldat Baci L. Ioan de la Postul de Jandarmi Româneşti. Jandarmii au fost răniţi foarte grav, iar plt.maj. A.Ggrigoroaiei Alexandru, din cauza rănilor grave la cap, unde a fost lovit de gloanţe, a încetat din viaţă la Spitalul Militar al Corpului 4 Armată Iaşi, după trei zile. Banda lui Coroi era formată din cel puţin 10-15 de indivizi. Dintre aceştia, patru erau locotenenţii săi: Manole Munteanu născut în 1892 în Coşula, cu domiciliul în com. Copălău, Mihai M. Bălăucă născut

JAF LA CONAC

19


În linie dreaptă

Alertarea personalului operativ de intervenţie reprezintă o misiune cu o importanţă aparte pentru cei care, prin atribuţiile specifice, asigură suportul ne-cesar funcţionării sistemelor de comuni-caţii. Transmiterea mesajelor la alertare şi realizarea legăturilor pentru înştiin-ţare constituie o piatră de încercare ce poate da cu exactitate măsura pregătirii şi competenţei individuale. Pentru înde-

plinirea acestei sarcini aparent banale, întreg efortul individual şi colectiv este antrenat şi focalizat în direcţia asigurării cu rapiditate a suportului de comunicaţii necesar îndeplinirii misiunilor. De la mo-mentul transmiterii semnalului de alerta-re şi până la operaţionalizarea întregului sistem totul se petrece în viteza biţilor pe secundă.

Apelând câteva legături telefonice, intră în funcţiune lanţul de alertare, se aşteaptă confirmările şi apoi se aşterne un moment de linişte apăsătoare ... câte-va zeci de secunde doar. Se trece la etapa următoare, se apelează la utilizarea celor mai moderne mijloace de comunicaţii, mesaje telefonice în format text (SMS-uri) date de pe calculator, ce informează aproape instantaneu tot personalul im-plicat în acţiune. Timpii de anunţare se reduc extrem de mult şi ar fi timp sufi-cient pentru pregătirea echipamentelor, a cablurilor de interconectare, a surselor de alimentare de rezervă şi a celorlalte mijloace ce, odată puse în funcţiune, pre-gătesc condiţiile pentru intrarea în rol a grupei operative.

Fiecare îşi cunoaşte rolul în echipă :

unul întinde cablurile, altul montează staţiile de lucru, celălalt pune în funcţi-une telefoanele şi staţiile radio şi, în ma-xim 15 minute, tot echipamentul este în funcţiune, pregătit să preia date şi infor-maţii din teren .

Dacă la prima vedere pare un furnicar de oameni, fiecare punând la cale ceva, amestecaţi printre cabluri şi echipamen-te, din acest aparent haos tehnic rezulta-tul se vede instantaneu: led-urile verzi

ale echipamentelor de in-terconectare încep să cli-pească nervos, aşteptând parcă în fugă avalanşa de biţi ce urmează a se revărsa din calculatoare şi imprimante. Câteva momente par ore înain-tea clipelor ce or să vină. Trebuie să facem faţă provocărilor unei situaţii reale, când nu se pune problema ca un telefon să nu funcţioneze sau o sta-ţie să nu poată comunica cu personalul din teren. Toţi aşteptăm momente-le în care grupa operati-vă va intra în funcţiune, când fiecare dintre noi va

trebui să se integreze armonios în angre-najul misiunii.

Se mai întâmplă că imprimanta să se blocheze, s-a supărat pe hârtia ce nu vrea să iasă, sau mesajul de pe e-mail să apară cu zece secunde mai târziu decât era de aşteptat. Nu funcţionează serverul sau s-a blocat vreun port de reţea, par-că nici hard-disk-ul nu vrea să se mişte mai repede, ce are monitorul acesta de nu-şi schimbă imaginea... , sunt întrebări venite de-a valma, ce încolţesc în mintea fiecăruia.

În acele momente o nevinovată pani-că poate cuprinde pe oricine. Totul este contra-timp şi toţi aşteaptă ceva de la tine. Acţiunea a intrat în linie dreaptă . Nu mai este loc de întors, suntem un lanţ uman legaţi de cabluri, imprimante şi calculatoare a cărui primordial rol este să transmită operativ, în cel mai scurt timp, ordinele şi dispoziţiile către subunităţile gata de intervenţie.

Maior ing. Dan FORTOEŞ

Din culisele CRIPTOLOGIEI Necesitatea de a cripta informaţiile

a existat dintotdeauna. Astăzi , mai mult ca niciodată, informaţiile confidenţiale se transmit zilnic între instituţiile guver-namentale şi/sau companii, în fiecare minut milioane de cetăţeni ai planetei îşi introduc datele de identificare pentru di-ferite operaţiuni.

Domeniul care se ocupă de sparge-rea (decodificarea) cifrurilor se numeşte criptanaliză (cryptanalysis) iar concepe-rea cifrurilor (criptografia) şi spargerea lor (criptanaliza) sunt cunoscute global sub numele de criptologie (cryptology)

Conform dicţionarului explicativ al limbii române criptologia este ,,ştiinţa care se ocupă cu studiul scrierilor cifrate’’

Deşi criptologia a fost, pentru o peri-oadă îndelungată, un domeniu rezervat militarilor şi diplomaţilor, aplicaţiile sale sunt foarte vaste şi ating în zilele noas-tre, pe scară largă marele public . Inter-net, conturi bancare, licitaţii online, vot electronic, comunicaţii telefonice şi lista poate continua, toţi utilizează astăzi cri-tografia ca pe o tehnologie cheie şi strict necesară .

Etimologic vorbind, criptologia sem-nifică ,, ştiinţa secretului’’ . Primele ,,lu-crări’’ în domeniu datează mult înainte de Hristos . De-a lungul timpului, crip-tologia a devenit o disciplină ştiinţifică de sine stătătoare, al cărei scop este să asigure integritatea informaţiilor, auten-ticitatea şi confidenţialitatea în cadrul schimburilor de informaţii .

Din punct de vedere tehnic, criptolo-gia s-a alăturat informaticii după sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, iar oa-menii de ştiinţă folosesc intensiv calcu-latorul ca instrument pentru generarea sau ,,spargerea’’ celor mai puternici algo-ritmi de criptare .

Cu toate acestea, planul în care crip-tografia îşi va regăsi dezvoltarea masivă este cu siguranţă cel economic, datori-tă exploziei comunicaţiilor electronice. Dacă termenii cei mai simpli precum ,,cod secret’’ sau ,, cod PIN’’ pentru car-durile bancare şi ,,cartela SIM ’’ pentru telefoanele mobile sunt binecunoscuţi tuturor, cine cunoaşte termeni precum ,,cheie secretă’’, ,,cheie publică’’, ,,RSA’’ etc. ? În spatele acestor cuvinte se ascun-de o disciplină în plină efervescenţă , de-venită indispensabilă , deseori strategică şi cu o mare bogăţie ştiinţifică .

Plutonier adjutant Monica CORJ

20


Realitate... cu ţigări la brâu

Riscul e mare……, dar din contrabanda cu ţigări se câştigă bine!

Cu toate că autorităţile competente ale statului desfăşoară în permanenţă activităţi in-tense de combatere a contrabandei, traficului şi comerţului ilicit cu produse accizabile, acest gen de activităţi ilegale se extind permanent. În continuare sunt destul de mul-te persoane care au ca principală ocupa-ţie contrabanda şi comerţul ilegal de tutun. Principalul motiv al contrabandei cu ţi-gări este ,,economia fumătorului”. Faptul că pre-ţul unui pachet de ţigări este practic de 4 -5 ori mai mare decât cel de peste Prut, în buzunarul sărăcit, bănuţ cu bănuţ aduce liniştea psihică. Datorită acestui fapt, ,,afacerea la ne-gru” a înflorit, iar vânzările de ţigări fără tim-bru au ajuns să reprezinte o treime din pia-ţă. Pentru mulţi dintre cetăţeni a devenit o normalitate să cumpere ţigări de la tarabele din pieţe, la trei sferturi din preţ faţă de tariful din magazin. La introducerea ilegala a tutunului în ţară, contra-bandiştii folosesc cele mai ingenioase metode, de la cele clasice (ascunderea ţigărilor în haine, în produ-sele alimentare, cutii cu vopsea, cutii de bere, biscuiţi, pufuleţi sau în saci cu făină şi zahăr), până la modifi-carea unor componente ale autoturismelor (rezervor, bară de protecţie, roată de rezervă, banchete ş.a.). Dorinţa de a obţine venituri ilegale din comercia-lizarea ţigărilor de contrabandă i-a determinat pe

unii cetăţeni să facă chiar unele mo-dificări structurale la autoturisme, re-alizând adevărate ,,opere de artă” la locaşurile care se deschid pe bază de telecomandă, mascarea lor aducând a normalitate în caroseria maşinii. Riscul are şi câştigul lui, destul de consistent, ce merită a fi luat în considerare. Traficantul de ţigări câş-tigă aproximativ 200-300 de euro pe zi, iar un TIR de ţigări de contraban-dă este suficient pentru a se construi o vilă. De regulă sunt constituiţi în ade-vărate reţele, cunosc bine legislaţia în vigoare, modul de eschivare în cazul în care sunt surprinşi şi, totodată, do-vedesc o mare flexibilitate în acţiuni.

De ce funcţionează comerţul ilegal cu ţigări?

Răspunsul la aceasta întrebare este foarte simplu: pentru că există cerere, preţul este com-petitiv, există producător în apropiere, sunt posi-bilităţi simple şi reale de aprovizionare, câştigul merită riscul, legislaţia este greoaie, oamenii legii sunt puţini, lipsa locurilor de muncă în economia reală, costul ridicat al unei afaceri legale, şi altele….. Jandarmii botoşăneni cu ochii pe contrabandişti!

În cursul anului 2011, în cadrul acţiunilor des-făşurate de către Inspectoratul de Jandarmi Ju-deţean Botoşani, au fost descoperite, ridicate şi predate către Direcţia Judeţeană de Accize şi Ope-raţiuni Vamale Botoşani, un număr de 48.920 ţi-garete, diferite mărci, provenite din contrabandă. Cea mai mare parte a ţigaretelor confiscate a fost descoperită în urma acţiunilor specifice desfăşurate în pieţele şi târgurile din municipiile Botoşani şi Do-rohoi, dar şi din unele localităţi rurale ale judeţului. Jandarmii botoşăneni vor continua să desfă-şoare acţiuni în sistem integrat pentru cunoaşterea, prevenirea şi combaterea activităţilor ilegale cu pro-duse de tutun, pentru descoperirea şi documentarea activităţilor ilicite privind producerea, contrafacerea, contrabanda, traficul şi comercializarea ţigaretelor. Plutonier adjutant Florin BURLACU

21


Asociaţia sportivă Prutul

de tenis de masă, mingi de fotbal, porţi de fotbal etc.) am reuşit construirea, cu fonduri din cadrul asociaţiei, a unui teren multifuncţional de sport la Baza de pregătire şi perfecţionare a inspectoratului. Terenul a fost inaugurat la data de 15.12.2011, în prezenţa doamnei chestor Elisa-beta Lipă – preşedintele Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti, a doamnei Doina Melinte – preşedintele A.N.S.T., a domnului prefect al judeţului Botoşani Cristian Constantin Roman şi a unei părţi din per-

sonalul inspectoratului şi poate susţine jocuri de fotbal, tenis de câmp, volei. În prezent avem în ve-dere achiziţionarea de materiale pentru montarea nocturnei, şi atunci să vezi activitate sportivă în unitatea noastră! Locotenent Lucian MISTREANU

Pe tot parcursul anului 2011 pregătirea fizică a personalului inspectoratului a constituit o prioritate atât pentru factorii de răspundere, cât şi pentru fiecare individ în parte . Astfel, am încercat ca, prin obiectivele propuse şi acţiunile întreprinse, să venim în sprijinul celor care fac sport şi să-i încurajăm pe ceilalţi la menţinerea sau crearea unei baze de plecare în pregătirea fizică. Chiar dacă nu tot timpul am reuşit să fim convingători, totuşi am luptat cu ideile preconcepute, criza financiară şi cu dezaprobarea unora. Şoşotitul pe la colţuri şi retragerea din asociaţie

au fost soluţiile cele mai uşoare pe care unii le-au adoptat, dar majori-tatea au înţeles că pentru a trece peste o anumită greutate trebuie să o înfrunţi şi, astfel, încă putem vorbi de Asociaţia Sportivă Prutul Botoşani. Urmărind obiec-tivele stabilite (organiza-rea de activităţi sport-ive, iniţierea şi instruirea membrilor în ramurile sportive, asigurarea spaţiilor şi bazelor sport-ive necesare formării şi pregătirii sportivilor la nivel optim şi în condiţii de securitate etc.), am susţinut participarea la o competiţie sportivă la nivelul M.A.I. (concurs de tir), participarea la Cupa I.J.J. Neamţ (minifotbal, tenis de masă, şah) şi organizarea la nivelul unităţii a Cupei 1 Decemb-rie (şah, tenis de masă, tir), a Cupei Jandarmeriei 2011 (minifotbal, tir), a Crosului Jandarmeriei şi a Cupei Presei la Tir. De asemenea am organizat şi un concurs de pescuit la iazul din loc. Mănăstireni. Nu vom vorbi de rezultatele obţinute la competiţii, deoarece ştim cu toţii că important este să participi şi nu neapărat să câştigi. Ne-am adus aportul şi la dezvoltarea ba-zei materiale. Pe lângă achiziţionarea de materiale sportive şi de obiecte de inventar (palete şi mingi

22


Prins în timp ce vindea ţigări... de hârtie

Un minor din Botoşani a cre-zut că dă lovitura, dar nu s-a ales decât cu dosar penal pentru înşelăciune! Un echipaj din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, care exe-cuta o acţiune în Piaţa Centrală a mu-nicipiului Botoşani pe linia prevenirii şi combaterii faptelor antisociale, l-a surprins în flagrant pe tânărul A.E., în vârstă de 16 ani, din Botoşani, care a vândut unei persoane 10 pachete de ţi-gări pentru suma de 50 de lei. În urma verificării pachetelor de ţigări, jandarmii au constatat că toate cele zece pachete de ţigări erau pline… cu bucăţi de hârtie. A.E. a fost condus la sediul in-spectoratului, unde i s-au întocmit de către jandarmi actele premergătoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşe-lăciune, conform prevederilor art.215 din Cod Penal. Suma de 50 de lei a fost restituita de catre jandarmi partii vata-mate.

Marfă de Galaţi la superofertă

Marţi, 17.05.2011, în jurul orei 15.00, un echipaj de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, aflat în misiune de patrulare pe strada Calea Naţională, a observat doi tineri de etnie rromă în apropierea Stadionului municipal, care încercau să

vândă cetăţenilor ce treceau prin zonă nişte telefoane mobile. Jandarmii, după ce i-au identi-ficat pe cei doi „comercianţi”, le-au soli-citat acestora documente de provenien-ţă pentru cele două telefoane „de ultimă generaţie”. Cei doi, B. Marius, de 17 ani, şi D. Vasile, de 21 de ani, ambii având domiciliul în localitatea Brăhăşeşti, ju-deţul Galaţi, au declarat jandarmilor că nu au nici un act justificativ pentru cele două telefoane mobile, ba mai mult, aceştia au recunoscut că cele două tele-foane n-ar fi chiar atât de originale pe cât par... Jandarmii au ridicat în vederea confiscării cele două telefoane mobile, iar B. Marius şi D. Vasile au fost sanc-ţionaţi contravenţional cu amendă în valoare de 1000 de lei fiecare, conform Legii nr.12/1990. De altfel, cei doi au mai fost depistaţi de jandarmi şi sancţionaţi în urmă cu câteva zile, în altă zonă circula-tă din municipiu (Piaţa Centrală), când prin acelaşi mod încercau să vândă „su-per telefoane de firmă”.

Cinste de jandarm : a înapoiat 5000 de lei găsiţi lângă CEC

Luni, 22.08.2011, dimineaţă, George C., subofiţer în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani aflat în

timpul liber, a observat în apropiere de CEC Bank Botoşani mai multe bancnote pe jos. În total erau 5.000 de lei, iar în apropierea lor se afla o carte de identi-tate. Angajatul MAI a vrut să afle cine i-a pierdut şi când încerca să iden-tifice posesorul a obervat în zonă un bărbat care întreba trecătorii din zonă dacă nu au găsit nişte bani şi nişte acte. Subofiţerul de jandarmi l-a oprit pe băr-bat, s-a prezentat şi l-a întrebat ce s-a întâmplat. Botoşăneanul respectiv i-a arătat subofiţerului de jandarmi o mapă

Info Flashşi i-a spus că, nefiind bine închisă, i-au căzut din ea mai multe documente şi o sumă de bani, mai exact 5 000 de lei. Subofiţerul de jandarmi, având cartea de identitate a persoanei, s-a convins că M.G. este cel care a pierdut banii şi i-a înmânat cei 5 000 de lei găsiţi şi celelal-te acte nu înainte de a-l sfătui ca în vii-tor să aibă mai multă grijă de bunurile sau valorile care le are asupra sa.

Hoţi de biciclete prinşi în flagrant

Vineri, 23.09.2011, în jurul orei 23.45, un echipaj din cadrul Inspectora-tului de Jandarmi Judeţean Botoşani, în timp ce se afla în executarea unei misiuni de ordine publică pe raza muni-

cipiului Botoşani, a observat trei tineri care transportau două biciclete, legate între ele cu un lanţ. La vederea jandarmilor, tinerii au abandonat bicicletele şi au fugit, însă au fost ajunşi din urmă după o urmărire de câteva sute de metri. În urma verificărilor efectua-te de către jandarmi, aceştia au stabilit faptul că cei trei tineri, cu vârste cuprin-se între 15 şi 17 ani, au sustras cele două biciclete dintr-un imobil de pe B-dul George Enescu. Bicicletele, în valoare de apro-ximativ 1000 de lei, au fost recuperate şi restituite părţii vătămate. Făptuitorilor li s-au întocmit de către jandarmi dosare cu acte pre-mergătoare pentru săvârşirea infracţi-unii de furt calificat (art.209 din Codul Penal), acesta urmând a fi înaintat spre soluţionare Parchetului de pe lângă Ju-decătoria Botoşani.

Plutonier major Dan IZOTOV

23


Biserica ne îndeamnă pe noi, fiii ei, an de an în Postul Mare la lupta duhovnicească cu patimile şi păcatul, la nevoinţa şi osteneala – adesea dureroasă – pentru făptuirea virtuţii, cerând continuu ajutorul harului dumnezeiesc. Aşa cum la munca câmpului, ţăranul este dator să muncească, dar rezultatul muncii lui este darul lui Dumnezeu care dă vremea potrivită creşterii culturii, în acelaşi mod, noi suntem datori să ne ostenim, dar rezultatul lucrărilor noastre rămâne darul lui Dumnezeu care împlineşte şi face să rodească ostenelile noastre. În toate felurile, noi suntem datori să ne lipim de Dumnezeu, să ne străduim să intrăm în relaţie cu El, nelăsând deoparte însă efortul personal pentru împlinirea poruncilor dumnezeieşti – deşi, repetăm, împlinirea este, în ultimă instanţă, darul lui Dumnezeu, care nu siluieşte însă libertatea noastră.

O lumină asupra poziţiei noastre în faţa lui Dumnezeu aruncă praznicul Buneivestiri, care se întâmplă tot timpul în Postul Mare. În esenţă, creştinii prăznuiesc în această zi o întâlnire cu totul specială – dintre numeroasele de care a avut parte, mai ales în anii petrecuţi după aducerea ei în templu, la vârsta de trei ani – a Sfintei Fecioare Maria cu Arhanghelul Gavriil. Acesta îi vesteşte Fecioarei că va naşte, pe Fiul Celui Preaînalt, iar la mirarea ei în legătură cu această promisiune – Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? – devine prima fiinţă omenească căreia i se descoperă explicit taina Sfintei Treimi – Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Fecioara Maria se descoperă astfel a fi cunoscătoare de Dumnezeu, văzătoare de Dumnezeu şi, mai presus de toate Născătoare de Dumnezeu. Finalul întâlnirii Mariei cu îngerul descoperă, pe cât îi este omului cu putinţă să înţeleagă, raţiunea alegerii ei de către Dumnezeu, ca mama Fiului Său, Dumnezeu adevărat, devenit astfel şi om adevărat. Replica finală a Fecioarei, încununarea atitudinii ei faţă de planul şi voia dumnezeiască arată smerenia sa desăvârşită, la care suntem chemaţi fiecare dintre noi: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!

Prin această conştientizare şi acceptare a poziţiei noastre reale în faţa lui Dumnezeu, aceea de robi netrebnici, aflaţi întru totul la mila Lui, putem ajunge noi înşine, asemenea Născătoarei de Dumnezeu, la măsurile dumnezeieşti, prin darul lui Dumnezeu, născând pe Hristos în inima şi sufletele noastre.

În ceea ce priveşte punerea în practică, exemplificarea concretă a acestei robii faţă de Dumnezeu şi darurile pe care ea le pricinuieşte

omului, exemplificăm prin referirea la două ispite cu care ne înfruntăm fiecare dintre noi în viaţa cotidiană – pofta desfrâului şi cleveteala unită cu invidia şi pizma.

Despre ispita curviei este inutil să vorbim, fiind atotprezentă. Lupta noastră însă se cuvine să fie cu atât mai eroică împotriva ei. Un astfel de exemplu ne dă Un sihastru din vremurile trecute, Martinian, de loc din Cezareea Palestinei care a vieţuit de la 18 ani în pustie şi singurătate vreme de 25 de ani, ajungând la

mari măsuri de virtute şi dobândind de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Auzind de faima lui, nişte tineri necredincioşi, îndemnaţi de diavolul, au vrut să-l ispitească plătind o femeie desfrânată să meargă la Cuviosul şi să-l facă să cadă în păcatul curviei, pariind că nu va putea să stea puternic în faţa unei astfel de ispite. Femeia a luat chipul unei credincioase sărace care s-a rătăcit în pustie ajungând la locul unde petrecea Pustnicul şi cu multă osteneală l-a convins să o primească în chilie, pentru a nu fi mâncată de fiarele sălbatice. După ce a fost primită în chilie, încetul cu încetul, schimbându-şi chipul, a început să îl ispitească, iar Martinian, puţin câte puţin să se îndulcească cu posibilitatea păcatului. Văzându-se gata să accepte căderea şi neputând altfel lupta cu fierbinţeala patimii şi-a

pus un deget pe flacăra lumânării, gândind că durerea trupească va stinge aprinderea poftei. Apoi a continuat cu al doilea deget, apoi cu al treilea, până şi-a ars toate degetele în foc. Dumnezeu, văzând bărbăţia luptei sale a vărsat harul său şi i-a stins patima, iar femeia a căzut moartă la picioarele lui. Dimineaţă, tinerii au venit să vadă rezultatul şi s-au înspăimântat şi de femeia moartă şi de Pustnicul cu degetele arse. Rugându-se acesta lui Dumnezeu, femeia a înviat şi copleşită de pocăinţă s-a retras într-o mănăstire, unde a ajuns prin mari nevoinţă la măsura facerii de minuni.

Luând aminte la bărbăţia unor astfel de sfinţi, care au ştiut să se arate prin jertfă robi ai lui Dumnezeu şi urmând Maicii Domnului, care ne-a arătat calea robiei mântuitoare ca răspuns la vestea cea bună primită prin Arhanghelul Gavriil, noi, jandarmii, suntem chemaţi de Dumnezeu să ne arătăm prin bărbăţie duhovnicească a fi ostaşi ai lui Hristos. Sărbătoarea noastră din 3 aprilie, tot din timpul Postului Mare, ne cheamă să confirmăm şi în faţa lui Dumnezeu, fiecare în parte, puterea noastră de dăruire şi slujire, sprijiniţi de rugăciunile Maicii Sale.

Preot militar Radu NICOLAU

Bunavestire sau robia care ni-L apropie pe Dumnezeu

24


Un mugur de viaţă

Un mugur de viaţă există în fiecare dintre noi, un mugur de viaţă există în ceea ce facem zilnic, un mugur de viaţă există pre-tutindeni, dar nu îl observăm decât atunci când aşteptăm divinitatea să ne ajute. Rutina zilnica ne blocheaza simţurile şi viaţa doar pe cărări prestabilite, şabloane uzate, expresii uzuale şi raportări la fapte şi semeni, mediatizate şi derulate abundent în scopuri electorale şi materiale. Rar, dar există oameni şi fapte care ies din acest tipar fastidios, pentru aceştia nu ne găsim timpul şi respectul , aşteptăm ca ceea ce facem să fie dramati-zat, idolatrizat, marcat cu fast şi reclamă, umplut de fraze pompoase şi anoste. Aceşti oameni sunt semenii noştri pe catre zilnic îi întâlnim, cu care zilnic conversăm, zilnic ne înfruntăm sau glumim, zilnic suntem prezenţi în viaţa lor dar sun-tem absenţi emoţional, suntem aseme-nea unui mediu, mediu care ne facilitează interacţiunea, dar ne îngrădeşte afecţiunea. Eterna întâlnire cu imaginea străzii ne familiarizează doar cu un am-biental indolent, care apasă asupra inconştientului şi provoacă o descătuşare interioară mărginită doar de reuşite sau de împliniri. O imagine ieşită din acest ecran ne poate cala spre o altă perspectivă, această imagine este de obicei neobservată, una care poate salva situaţii, idei, destine.Răbdarea şi înţelepciunea fac minuni, mu-gurii acestora încep să prindă viaţă în ceea ce facem, copleşiţi de problemele zilnice, este greu să vedem că există flori, iarbă, co-paci, râuri, păsări, animale, le vedem dar nu le percepem, le vedem dar nu le înţelegem, le vedem şi nu simţim etapele vieţii lor. Sunt trecătoare şi atât. Dar există în viaţa fiecăruia

şi un start care ne declanşează şi această latură a frumosului, a iu-birii, a voluntariatului, a credinţei, vedem cu alţi ochi că iarba din faţa blo-cului seamănă izbitor cu iarba din copilărie din curtea casei părinteşti sau din ograda bunicilor, că florile miros îmbietor, ca cele din pădure, că ciripitul păsărelelor devine o orchestrare pe care am mai auzit-o la munte, că zumzetul albinelor te face mai ac-tiv, că picăturile de ploaie provoacă un susur asemănător cu cel al pârâului de la ţară. Tot acest start ne face să visăm, apoi să gândim, apoi să vrem să facem ceva, apoi dacă chiar reuşim să implementăm toate acestea, dând rod imaginaţiei ajun-gem să percepem că monotonia zilnică dis-pare şi se instalează o relaţie veche ca la începuturi cu natura. Natural şi imaculat era mediul, timpul şi omul au devenit principalii duşmani, dar tot timpul şi omul pot să devină şi prin-cipalii prieteni şi aliaţi, dar pentru aceasta este nevoie de voinţă, respect, demnitate, muncă şi încredere. Este necesar să avem încredere de a reda naturii ce este al naturii. Prin acest gest ne integrăm acolo unde ne-a fost şi ne este locul, alături de natură, în mijlocul na-turii, integrând natura în activităţile zilnice, a-i oferi şi a ne oferi clipe de relaş, de depolu-are fonică, industrială. A ne crea o familie, a avea un copil şi a sădi un pom este ceea ce foarte mulţi dintre noi am facut-o, dar tot noi trebuie să respectăm aceste reuşite, trebuie să dăm valoare acestor împliniri, dacă ai o familie trebuie să o respecţi şi să o întreţii, dacă ai un copil trebuie să-l creşti şi să-l educi, dacă ai sădit un pom e musai să-l îngrijeşti.

Pomul reprezintă perpetuarea, po-mul reprezintă curăţenia, pomul reprezintă rodul, pomul reprezintă valoarea, pomul reprezintă şi relaţia în trecerea în lumea ce-lor drepţi, plantând un pom va rămâne ceva în urma ta, primăvara pomul devine simbolul curăţeniei prin curăţare şi văruire, înflori-rea acestuia devine un mod de deschidere, de înfrumuseţare, rodul reprezintă bogăţia, stabilitatea şi credinţa, tot pomul îl găsim pe năsălia de pe ultimul drum, cel ce face trecerea mai uşoară din mediul fizic în mediul spiritual şi sacru. Vrând nevrând suntem şi facem parte din acest mediu, acest mediu care astăzi îl găsim mai murdar, plin de deşeuri, plin de acţiuni nevrednice. Putem să stopăm toate aces-tea doar cu un mugur de voinţă şi cu fapta noastră, putem să aducem acest mediu la starea lui naturală, acţiunile întreprinse de colectare a deşeurilor, de împădurire, de curăţenie şi amenajare a spaţiilor verzi fac bine atât nouă cât şi semenilor noştri, pot reda sănătatea şi viaţa copiilor noştri şi ceea ce nu observăm ne poate scoate din starea monotonă, zilnică şi perpetuă. În faţa lui Dumnezeu şi în faţa na-turii toţi suntem egali, depinde de noi ce am făcut, ce facem şi ce vom face, dar un mugur de speranţă există în fiecare dintre noi şi trebuie să profităm de el. Căpitan Liviu BECLEA

25


Prin anul 1999, un comandant de pluton, pasionat de informatică şi de site-urile armatelor străine, a conceput primul însemn heraldic al Comandamentului de Jandarmi Judeţean Botoşani, pe structura unui însemn al armatei americane, acesta fiind folosit doar în cadrul unităţii, nefiind avizat conform normelor metodologice.

În anul 2008, o echipă formată din mr. Dobrin-Cristian ONOFREI, mr. Cristian-Ioan NIŢULEAC, plt.maj. Marius ZODILĂ şi comanda inspectoratului a făcut primele demersuri în vederea avizării, astfel încât, prin Ordinul M.A.I. nr.

561/2008 pentru modificarea şi completarea Ordinului

M.A.I. nr. 490/2008 privind însemnele

heraldice ale s t r u c t u r i l o r M.A.I., publicat în Monitorul Oficial nr. 652 din 15.09.2008, a fost

aprobat primul însemn heraldic

al inspectoratului nostru.

După o „joacă” de câteva săptămâni în programul Corel, de către plt.maj. Marius ZODILĂ, „graficianul specializat” al unităţii (în corespondenţa cu Arhivele Naţionale – Direcţia Arhive Naţionale Istorice Centrale ni s-a recomandat ca pentru reproducerea grafică a însemnului heraldic să ne adresăm unui grafician specializat) şi după o monitorizare atentă şi minuţioasă de către specialistul în heraldică din cadrul Arhivelor Naţionale, consilier superior dr. Laurenţiu-Ştefan SZEMKOVICS, în data de 07.07.2011, a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 478 Ordinul M.A.I. nr. 126/2011 pentru modificarea şi completarea Ordinului M.A.I. nr. 490/2008 privind însemnele heraldice ale structurilor M.A.I., care aproba noul însemn heraldic al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani.

Acesta păstrează în compoziţie elemente din stema Ministerului Administraţiei şi Internelor, după cum urmează: pe fond albastru, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o sabie de argint, iar în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un alt scut de dimensiuni mai mici, scartelat în săritoare: 1) pe albastru, un romb de argint, ieşind dintr-o cunună compusă din trei frunze de stejar de aur, purtând

ÎNSEMNUL HERALDIC al I.J.J. BOTOŞANI

în centru litera J stilizată, scrisă cu negru; 2) pe argint, o coasă albastră; 3) pe argint, un rac roşu; 4) pe albastru, trei stele

cu câte şase raze, de argint, poziţionate 1:2. În partea inferioară, sub acvilă, deviza

scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: LEX ET ORDO (LEGE ŞI ORDINE).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, pe fond albastru, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, aurii: * INSPECTORATUL DE

JANDARMI JUDEŢEAN * BOTOŞANI.Semnificaţia elementelor însumate:

a) romb – viaţă, prosperitate, recompensă, cântece de laudă;

b) litera J – sigla care desemnează încă din secolul al XIX-lea Jandarmeria Română;

c) cununa din frunze de stejar – forţa, puterea, autoritate veche;

d) coasa, racul şi cele trei stele – elemente care fac referire la stema judeţului Botoşani pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea:

- coasa - r e p r e z i n t ă agricultura, care este ocupaţia de bază a locuitorilor judeţului şi este preluată din vechea stemă a judeţului Botoşani;

- racul - reprezintă o aluzie la bogăţia celor 6000 hectare de luciu de apă de pe teritoriul judeţului şi este preluată din vechea stemă a fostului judeţ Dorohoi;

- cele trei stele - celebrează pe cele trei personalităţi culturale de talie mondială, Mihai Eminescu, George Enescu şi Nicolae Iorga, născute pe teritoriul judeţului. Maior Dobrin-Cristian ONOFREI

26


Cum este şi firesc, istoricul averii imobiliare a jandarmeriei Botoşani a urmat îndeaproape istoricul devenirii instituţiei, cunoscând creşteri şi descreşteri în raport de necesităţile de dezvoltare ale acesteia.

Actualul sediu îşi are ca bază de pornire cazarma fostului Detaşament de jandarmi Botoşani. Imobilul respectiv, situat pe I.C.Brătianu (fosta Dobrogeanu Gherea) nr.110, cu teren în suprafaţă de 2859 m.p., un pavilion cazare trupă şi patru construcţii anexă, a fost preluat prin Decizia 15/14.06.1978 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Botoşani, din administrarea Spitalului Judeţean în schimbul imobilului situat pe aceeaşi stradă la nr.104, care aparţinea Regimentului 25 Pază Bacău, unde funcţionează în prezent Spitalul de Psihiatrie.

Acest imobil a primit destinaţia de Secţie a Spitalului Judeţean în anul 1964, când, în urma Ordinului M.F.A. nr.478/1963, clădirile în suprafaţă de 2807 m.p. şi teren-5760 m.p., în care funcţionase Comisariatul Militar Botoşani au trecut în administrarea operativă a Sfatului Popular al Oraşului Botoşani, parte fiind date în folosinţa Spitalului Botoşani, imobilul preluat, iar cealaltă parte dată către I.G.O. Botoşani şi fiind folosite ca spaţii de depozitare mărfuri industriale şi alimentare de către întreprinderile de comerţ din judeţ.

După înfiinţarea Comandamentului Judeţean de Jandarmi Botoşani, toate aceste clădiri şi spaţii au fost preluate prin transfer fără plată, întregind patrimoniul imobiliar al unităţii.

Construcţiile menţionate au fost realizate din cărămidă de către constructori germani la începutul secolului trecut, fiind în concepţia tehnico-utilitară a timpului respectiv şi având ca destinaţie de folosinţă spaţii pentru birouri, de cazare trupă şi depozite. Aparţineau de Ministerul de Război şi constitueau Centrul de Mobilizare Botoşani.

Mobilizarea militară ocazionată de Primul Război Balcanic găseşte unitatea şi cazarma funcţionale, fiind prima mobilizare din zona condusă din acest centru.

Pentru cunoaştere, ca o paranteză, perimetrul cu terenurile din zonă, cuprins între Pădurea Rediu, Tulbureni, Întreprinderea de Drumuri şi Poduri, în suprafaţă de peste 250 ha, pe care se află sediul actual al I.J.J.Botoşani, Spitalul de Psihiatrie, Penitenciarul Botoşani cu terenurile proprietate, Poligonul şi Baza sportivă a Jandarmeriei, Groapa Ecologică şi

toate celelalte societăţi comerciale, au aparţinut iniţial Ministerului Apărării Naţionale, fost de Război, fiind donate către acesta de către o familie de boieri la mijlocul secolului al XIX-lea.

Prin H.G. nr.352/10.05 1996 în administrarea unităţii intra Pavilionul P+4 cu o suprafaţă construită de 591 m.p., fiind preluat prin transfer parţial cu plată de la S.C. Bomatex S.A. Botoşani. Acesta, construit din cărămidă în anul 1982, a fost folosit iniţial drept cămin de nefamilişti, apoi ca spaţii de producţie de către Întreprinderea Judeţeană de Producţie Industrială şi Prestări Servicii Botoşani.

Prin această ultima preluare s-a finalizat constituirea cazărmii de la sediul I.J.J. Botoşani în perimetrul actual.

La data intabulării, 05.12.2007, aceasta avea o suprafaţă de 9868,35 mp. teren şi clădirile cunoscute în structura şi cu destinaţiile actuale.

Activitatea de constituire a sediului unităţii s-a desfăşurat cu multe

eforturi, timp de peste un deceniu, începând cu anul înfiinţării unităţii, 1994.

Căutările de spaţii au fost demarate însă mai înainte de fostul comandant al Detaşamentului, col. Luţă Mihai. Ele au fost fructificate prin eforturile conjugate ale personalului care încadra unitatea la timpul respectiv. Merită remarcate în acest sens valorificarea conjuncturilor favorabile sub semnul cărora s-au desfăşurat acestea.

Nu pot fi trecute cu vederea concepţia clară a comenzii privind nevoile de dezvoltare patrimonială a unităţii, insistenţa, curajul şi dăruirea cu care s-a acţionat de către primul comandant al unităţii, col. Rotaru Constantin şi de către şeful de stat major, col. Chiţac Costică, unitatea beneficiind din plin de trecerea de care se bucurau aceştia la eşaloanele superioare precum şi de relaţiile foarte bune de lucru pe plan local.

În acelaşi plan de eforturi se încadrează şi întregul efectiv de personal permanent şi militari în termen care, în tot acest timp, au fost nevoiţi să suporte „la greu” vicisitudinile inerente începutului, din care lipsa spaţiilor de cazare şi lucru adecvate s-au situat pe primul loc, alături de riscurile aferente folosirii celor existente sau preluate, asumate atât pentru exploatare cât şi pentru întreţinere şi reparaţii. Este imperativ necesar să amintim ca toate spaţiile construite preluate se aflau într-o paragină desăvârşită, cu toate instalaţiile dezafectate, pregătite pentru demolare, pavilionul P+4 fiind denumit în glumă chiar blocul „Cecenia”.

Trecând astăzi prin faţa unităţii ţi se pare că toate acestea arată aşa de când lumea. Este dovada clară ca jandarmii nu se încadrează în vorba devenită clasică „cu neputinţa văruitului”. Sunt gospodari la casa lor, mai au de unde da şi la alţii.Au înţeles foarte clar cuvintele Şefului Grupului de Proiectare din M.A.I., comisar-şef Sonia Ioan (şef de proiect şi coordonator al lucrărilor de modernizare a Pavilionului P+4), la inaugurarea şi sfinţirea

sediului I.J.J., a d r e s a t e c oman dantu lu i , col. Moroşanu C o n s t a n t i n :”Primiţi noul sediu aşa cum vi l-aţi visat. Nu sunt multe asemenea în ţară. Dovediţi că-l meritaţi!”

Dovada o avem permanent în faţă prin răspunsul pe care

îl dau jandarmii în îndeplinirea misiunilor în judeţ precum şi prin grija şi respectul faţă de munca şi sacrificiile înaintaşilor.

Colonel (r) Nicolai COCA

DIN ISTORIA SCURTĂ A JANDARMERIEI BOTOŞANI -despre sediul unităţii-

27


S-a născut pe data de 9 martie 1978, în localitatea Româneşti, judeţul Botoşani, fiind al şaselea copil al familiei Moroşanu Costache şi Anica. S-a căsătorit cu Iliescu Alina şi avea 2 copii: Maria, de 3 ani şi jumătate şi Elena de 9 luni. În perioada 1984 – 1992 a urmat cursurile Şcolii Generale din comuna Româneşti, judeţul Botoşani. Între anii 1992 – 1996 a urmat cursurile Liceului Teoretic „Şte-fan Luchian” din localitatea Ştefăneşti, judeţul Botoşani. În perioada 1996 – 2000 a urmat cursurile Academiei de Po-liţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti - Facultatea de Drept, arma jandarmi, obţinând titlul de „Licenţiat în ştiinţe juridice”. La data de 28 iulie 2000, la absolvirea Academiei de Poliţie, i s-a acordat primul grad, de sublocotenent, fiind repartizat la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bistriţa, unde a fost comandant de plu-ton până în anul 2002. A fost avansat în gradul de locotenent în anul 2003, iar în gradul de căpitan în 2008. Începând cu data de 15 august 2002, a fost mutat la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani, unde şi-a desfăşurat activita-tea în funcţia de comandant de pluton, instruind militari în termen. La data de 1 iulie 2003 a fost promovat în func-ţia de şef secţie ordine publică. Din data de 25 oc-tombrie 2003 şi până s-a stins din viaţă, în nefericita zi de 30 decembrie 2012, a fost ofi-ţer specialist resurse umane. În această perioadă a absolvit cursuri de perfecţionare în domeniul resurselor umane şi 2 cursuri postuniversitare: Relaţii internaţionale – în anul 2004 şi Management – în 2009. În toţi anii de activitate a fost apreciat cu calificativul „Foarte bun” şi i s-au acordat numeroase recompense. A fost un tip meticulos în întocmirea lucrărilor şi conştiincios în rezolvarea atribuţiilor de serviciu. A dat dovadă de profesionalism, fiind specialist în domeniul său de activi-tate. Dar, înainte de a fi un bun militar, Ionel Moroşanu a fost un OM extraordinar, un om care l-a iubit foarte mult pe Dumnezeu şi pe cei din jur. Şi-a iubit familia, colegii, a iubit oamenii în general şi nu a ezitat să-i ajute ori de câte ori a putut. Un foarte bun coleg şi un extraordinar tată şi soţ, Ionel a fost un suflet mare, care a trăit intens, care s-a bucu-rat şi a suferit alături de cei din jur. A fost o flacără care i-a încălzit pe ceilalţi fără a-i arde însă, o lumânare care a ars, s-a topit şi s-a stins prea devreme.

Traiul lui pe pământ a fost mult prea scurt, dar nu a fost fără rost. Totdeauna a avut o vorbă bună pentru cei din jur, familie, colegi sau chiar necunoscuţi, totdeauna a avut un sfat bun şi niciodată nu a trecut nepăsător peste suferinţele şi necazurile celorlalţi. De o rară nobleţe su-fletească şi modestie totodată, nu a dorit să iasă în evidenţă, dar a fost prezent în mod discret ori de câte ori a fost nevoie de el. Definit în primul rând prin credinţă, un om profund religios, Ionel Moroşanu a fost însoţit permanent în viaţă de lumina credinţei, pe care a descoperit-o, a respectat-o şi a propovăduit-o. L-a iubit mult pe Dumnezeu şi, de aceea, probabil, Dumnezeu l-a luat la El. Iar noi, chiar dacă ne doare dispariţia lui, trebuie să acceptăm, deoarece chiar Ionel ne-a

învăţat că deciziile pe care le ia Dumnezeu nu trebuie să le ju-decăm şi că ele au un rost care este mai presus, uneori, de înţe-legerea noastră. Poate sufletul lui era prea nobil şi prea bun pentru zbaterile acestei lumi în care trăim şi, poate, de aceea, Dumnezeu l-a luat într-o lume mai bună. Suflet extrem de sen-sibil, care vibra la tot ceea ce era frumos şi se zguduia la tot ceea ce era urât, cu o extraordi-nară ascuţime a minţii şi cu un remarcabil simţ de observaţie, Ionel Moroşanu exprima une-ori în scris ceea ce ezita, dato-rită modestiei, să exprime ver-bal, aşternând, astfel, pe hârtie poezii pline de sensibilitate şi urături pline de savoare. Însă, ziua de vineri, 30 decembrie, care trebuia să fie una veselă pentru toţi, în care trebuia să ascultăm ură-tura pe care Ionel a compus-o pentru colegi, a devenit dintr-o dată, una extrem de tristă pen-tru noi. Din păcate, urătura nu

s-a mai auzit, deoarece glasul celui care a conceput-o a fost, în mod tragic, frânt, chiar în biroul în care a muncit ani de zile. Chiar dacă boala necru-ţătoare, care l-a răpus subit, a făcut ca ceea ce el a scris să nu se mai audă, totuşi vocea lui blândă va rezona mereu în inimile noastre. Ne doare plecarea sa prea timpurie dintre noi, iar colegii îl vor aştepta multă vreme de acum înainte să-i miruiască dimineaţa, aşa cum făcea în fiecare zi înainte de a începe munca. Din păcate, Ionel nu va mai veni, dar noi suntem convinşi că, de acolo de unde este acum, în mărinimia sa sufletească, Ionel va veghea în continuare asupra noastră. Rămânem, totodată, cu ceea ce el ne-a învăţat: SĂ FIM MAI BUNI UNII CU ALŢII. Fiecăruia dintre noi ne-a marcat, într-un mod benefic, existenţa şi, pentru asta, îi mulţumim şi nu îl vom uita. Pentru noi, Ionel a fost un model şi o lecţie de viaţă în puritate, frumuseţe şi credinţă.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

IN MEMORIAM IONEL MOROŞANU

28


IN MEMORIAM IONEL MOROŞANU

plăcea lui să numească palinca. Nu voi uita nici-odată nici gustul sarmalelor şi al răciturilor ce le gătea fără cusur. În acea perioadă credinţa sa puternică în Dumnezeu, icoanele şi rugăciunile sale, precum şi acel ,,iartă-mă’’ ce mi-l spunea în perioadele de post frizau incomprehensibilul pentru mine. Am început să înţeleg mai târziu toate acestea, când IONEL ocupa o funcţie, ce i se potrivea ca o mănuşă, în cadrul biroului resurse umane. Poa-te că acea sensibilitate extraordinară a sufletului său l-a îndemnat să părăsească durul „operativ” pentru acea muncă foarte importantă, deşi rela-tiv invizibilă şi fără prea multe satisfacţii. Acolo a devenit un adevărat profesionist, muncind ne-normat cu abnegaţie, seriozitate şi sacrificiu. Şi acum ,,mă strânge în spate” când urc cu diverse treburi la etajul trei şi revăd biroul şi scaunul său gol, precum şi fotografia sa de pe fişet, care sper că va rămâne acolo pentru eter-nitate. Împărtăşesc durerea nestinsă a colegilor care l-au iubit şi-l vor iubi şi în prezent conşti-entizez valoarea cuvintelor sale pline de duh, ce este esenţial în viaţa şi sfaturile ce mi le dădea când eram purtat spre păcat de tumultul vieţii cotidiene. Gândurile mele se îndreaptă şi spre cei doi îngeraşi, Măriuca (care ştie că tata este plecat la cer) şi Elena, ce ştiu foarte bine că-i umpleau viaţa de fericire şi de sens. Săptămâna trecută m-am ridicat cu gân-dul să mă duc din nou la IONEL în birou pentru a-i destăinui temerile şi sentimentele apăsătoa-re, cum făceam de obicei pentru a-mi regăsi li-niştea sufletească. Mi-am amintit că este plecat şi am căzut neputincios în scaun, revăzând aie-vea aleea cu trandafiri roşii şi prima mea întâlni-re cu EL. Sunt convins că şi acum îngrijeşte pedant o altă alee de trandafiri, dar cu trandafiri albi, ca sufletul său imaculat şi continuă să vegheze asupra tuturor colegilor din I.J.J. Botoşani. Vom accede toţi, poate, pe această alee cu trandafiri albi, dacă am realiza măcar a zecea parte din ce a făcut, a gândit şi a simţit IONEL.

Maior Cristian FECIUC

Ştiam că se afla pe undeva pe lângă mine şi aflasem, nu mai ştiu de unde, că aveam un nou coleg, boboc în primul an de studii (eu fiind în an terminal) dintr-un sat din judeţul Botoşani. Am încercat să-l contactez, dar, printr-un con-curs de împrejurări, nu am reuşit. Într-o bună zi plecam în învoire după o săptămână grea când, pe pitoreasca alee cu trandafiri roşii ca sângele a Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti l-am zărit, iar un sentiment inefabil, venit din subconştient, cred, m-a făcut să simt că este EL. Muncea asiduu, habotnic şi nejustificat, am gândit necugetat în acel moment. Era sin-gur şi la o oră destul de înaintată, când niciun student nu mai era pe sectoare, ci în Bucureşti, căutând o activitate relaxantă, sau pe drumul spre casă. Curăţa trandafirii roşii care ne încân-tau pe toţi, cufundat în gândurile sale. S-a oprit din lucru, percepându-mi prezenţa şi mi-a întins o mâna aspră, zgâriată de spinii sublimilor tran-dafiri, prezentându-se simplu: IONEL. Mă cunoştea deja, dar nu îndrăznea să se apropie de mine. Am remarcat imediat ochii săi deosebit de blânzi, oglinda sufletului, care mă scrutau inexorabil, căutând să mă ,,citească’’. La o analiză sumară am realizat că aveam în faţa mea un om simplu şi modest. Timp de un an l-am zărit când plecam în învoire, mereu pe aceeaşi alee, şi mă opream întotdeauna cu plăcere să schimbam câteva vor-be. O perioadă, după absolvirea şcolii mili-tare, a lucrat într-o subunitate izolată din I.J.J. Bistriţa. Mutat la cerere în cadrul I.J.J. Botoşani, pentru a fi mai aproape de familie, l-am regăsit mai matur, mai determinat, cu stofă de adevărat ofiţer cum se spune, dar cu acelaşi aer bonom şi blajin, gata întotdeauna să-ţi sară în ajutor. Am lucrat cot la cot, comandanţi de plu-toane mobile ,,păstoriţi’’ pe atunci de maiorul Lupu Marin. A fost o etapă dificilă, dar frumoasă, din viata unor tineri ofiţeri, care ne-a apropiat foarte mult. Mi-era în acelaşi timp coleg, prieten, sfătuitor şi un frate mai mic. Pe atunci îl vizitam destul de des în apartamentul ce-l cumpărase la insistentele mele şi a altui coleg, ce ulterior avea să-i devină naş. Îl găseam mai mereu singur şi în special în perioada sărbătorilor discutam mult, făcându-ne planuri de viitor şi depănam amintiri plăcute la un pahar de vin sau de ,,zamă’’ cum îi

Aleea cu trandafiri

29


Peneluljurnaliştilor

Dănuţ ROTARIU- „Evenimentul de Botoşani”

Munca jandarmilor, în general, nu este una uşoară. Însă în această perioadă de schimbări sociale sau economice, munca celor plătiţi să menţină liniştea şi ordinea publică devine mult mai solicitantă. Jandarmii botoşăneni au aratat de-a lungul anilor că ştiu să-şi facă meseria cu dăruire şi în slujba legii, însă provocările devin din ce în ce mai multe şi este esenţial ca profesionalismul să-şi spună cuvântul. Chiar dacă, uneori, sunt făcute şi greşeli, important este ca Jan-darmeria să fie o instituţie care evoluează şi că ştie să vină în sprijinul nevoilor societăţii. Cât timp jandarmii îşi vor face datoria vor avea parte de respect din partea semenilor.

Claudia GURZU - „Ştiri Botoşani”

Inspectoratul Judeţean de Jandarmi se numără printre instituţiile din subordinea M.A.I. în care gradul de încredere al cetăţenilor este unul crescut, vizavi de operativitatea şi rapiditatea cu care jandarmii acţio-nează atunci când sunt solicitaţi la intervenţii. În plus, prin prisma atribuţiilor jandarmilor, de asigurare a ordinii şi liniştii publice zi de zi, dar şi la diverse acţiuni organizate, cetăţenii apreciază ca fiind pozitivă activitatea jandarmilor, prin prisma faptului că li se oferă siguranţă atunci când sunt în spaţii publi-ce şi nu numai. Personal, consider că imaginea Inspectoratu-lui Judeţean de Jandarmi este una bună şi, în ciuda faptului că personalul a fost redus, ca urmare a dispo-nibilizărilor operate în sistem, jandarmii continuă să îşi facă meseria cu profesionalism.

Gabriel BALAŞA - „ Informatorul Moldovei”

În contextul ultimilor doi ani este evident că imaginea Jandarmeriei Botoşani s-a îmbunătăţit considerabil, iar încrederea botoşănenilor în această instituţie este o certitudine. Prezenţa jandarmilor la evenimentele de masă, inclusiv cele sportive, au creat o stare de siguranţă în rândul cetăţenilor, iar incidentele sunt din ce în ce mai puţine. Îngrijorător este faptul

că, la fel ca la alte instituţii militarizate care se ocupă de siguranţa cetăţenilor, şi Jandarmeria Botoşani s-a confruntat cu disponibilizări de personal, ceea ce a dus la sporirea sarcinilor pentru cei rămaşi „pe baricade”. Pentru aceşti oameni şi pentru comandanţii lor adre-sez, la ceas aniversar, multă sănătate şi multe realizări profesionale. La mulţi ani!

Cristian Lupaşcu - „Botoşani News”

Este pentru al treilea an consecutiv în care, sub semnătura mea, apare un articol în această revis-tă. Este o onoare pentru mine să fiu, şi în acest mod, partener al unei instituţii puternice şi al unor militari apreciaţi. Timp de un an, imaginea Jandarmeriei nu a suferit modificări esenţiale, nici în sens pozitiv, dar- ceea ce este foarte important- nici în sens negativ. Menţinerea unei poziţii de încredere a Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Botoşani şi a oamenilor săi în rândul populaţiei este, poate, tot ce s-a întâmplat bun în această perioadă extrem de agitată, cu proteste de stradă şi cu austeritate dură. Nu poate fi decât apreciată atitudinea Jandar-meriei în cazul manifestanţilor anti-Băsescu derulate în ţară şi la Botoşani. Calmul şi echilibrul, dar şi mobi-lizarea de care au dat dovadă în perioada agitată de la debutul protestelor din 2012 le-a multiplicat respectul societăţii civile. Nu vreau să-mi imaginez cum s-ar fi derulat lucrurile în cazul unor intrări în forţă în rândul manifestanţilor neautorizaţi. Singurul obiectiv al jandarmilor trebuie să rămână îndeplinirea misiunilor, chiar dacă bugetul naţional sau judeţean al Jandarmeriei are cifre mai puţine sau mai mici (numeric). Cu mai multă sau mai puţină motorină în maşini, cu mai mulţi sau mai puţini bani de echipament, cu salarii mai mari sau mai mici, omul- jandarm trebuie să rămână om. Şi am toată con-vingerea că aşa se va întâmpla!

30


Când soarele-i la răsăritŞi deschizi ochii la lumină,Viaţa porneşte în fuga ei nebunăDe nici nu crezi că este vreun sfârşit.

Chiar înainte de-a sta în picioareŞi de-a răspunde primului îndemn,Apare-n mintea fragedă un semn,Umilul, ne-nsemnatul semn de întrebare.

Tu te ridici căci el nu conteneşte.Te simţi atras, c-aşa îţi este firea,Dar nu pricepi când gândul şi simţireaSunt absorbite şi el te stăpâneşte.

Căpitan Ionel MOROŞANU

Viaţa

Te bucuri când după sudori şi trudăAfli în fine un infim răspuns.Nu ştii că-n urmă-i pururi ascuns Un altul şi mai mare, cu el rudă.

Îţi spui, acesta e ultim, mă opresc.Te amăgeşti în van, căci orice iar vei face,Nu vei avea norocul să ai paceDin prima întrebare mai multe izvorăsc.

Şi tot mereu vei căuta răspuns,Când tu erai dator doar să trăieştiÎţi vei da seama că te iroseştiDar vei vedea că soarele-a apus.

PRIMĂRIA MUNICIPIULUIBOTOŞANI

Documents

Numărul 3 Anul III- aprilie 2012 Jandarmul pdf/Jandarmul botosanean 2012... · Astăzi, după 162 de ani de la fondare, ... faza de realizare a unei moderne baze de pregătire ce