Jandarmul Botoşãnean 1/2010

Revistă de informare şi opinie editată de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani

Jandarmul Botoşănean

Jandarmeria Română - 160 de ani de la înfiinţare

20 de ani de la reînfiinţare

Numărul 1Anul I - aprilie 2010

Adresa redacţiei : Str. I.C.Brătianu nr, 110-112, BotoşaniTel. : 0231511533Fax : 0231516170E-mail : [email protected]

Număr editat cu sprijinul Instituţiei Prefectului Judeţul Botoşani

Coordonator : Lt.col. Moroşanu ConstantinRedactor şef : Col. Lupu MarinRedactori : Mr. Corj Ioan Mr. Onofrei Dobrin Cristian Mr. Verenciuc Gabriela Cpt. Niţuleac CristianTehnoredactor : Plt.maj. Zodilă MariusFotoreporter : Plt.adj. Maftei CorneliuColaboratori: Plt.adj. Dumici Dan Claudiu Plt.maj. Cojocariu Marian Sg.maj. Vorniceanu MihaelaResponsabil de număr : Cpt. Niţuleac Cristian

DIN CUPRINS :

Jandarmeria Română în slujba aceloraşi valori - LEGE şi ORDINE ............7

Personalitate emblematică a Jandarmeriei Române - General de brigadă(r) TUDOR LUCHIAN .....................................................8

Intervenţia în sprijinul populaţiei în situaţii de urgenţă .............................12

Oamenii din spatele uniformei ....................................................................14

Privind spre viitor ..........................................................................................19

C.N.E.F.G. Saint-Astier - un vis împlinit .....................................................20

Istoria Jandarmeriei Botoşănene .................................................................22 În slujba păcii .....................................................................................................24

Drumul spre glorie .......................................................................................26

Crosul Jandarmeriei .....................................................................................29

Amintiri de groază ........................................................................................34

Stresul din viaţa noastră ...............................................................................38

Grădina de salcâmi şi karandaşul roşu .........................................................40

Cum ne apreciază jurnaliştii ..............................................................................42

Lansarea unei noi publicaţii a jandarmilor este un prilej de bucurie şi mândrie, cu atât mai mult cu cât primul număr al revistei jandarmeriei botoşenene este legat de sărbătorirea a 160 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei, chiar pe teritoriul Moldovei.

Sunt convins că dorinţa firească de promovare a locului şi rolului instituţiei noastre în societate va determina o ritmicitate a apariţiei acestei reviste, în paginile căreia vor fi reflectate, în principal, misiunile în slujba cetăţenilor, modul în care jandarmii contribuie la asigurarea condiţiilor de ordine şi linişte publică necesare dezvoltării comunităţii locale, colaborarea cu reprezentaţii cetăţenilor pentru rezolvarea problemelor acestora, rezultatele obţinute şi proiectele pentru a îmbunătăţii eficienţa acţiunilor noastre.

Promovarea deschiderii şi transparenţei este o constantă a activităţii noastre, iar una din formele prin care arătăm dorinţa de a comunica direct cu cetăţenii pe care îi servim este şi această publicaţie. Îmi doresc ca răspunsul publicului la această apariţie să fie unul consistent, cu păreri şi opinii care să ajute jandarmeria din Botoşani să se adapteze mai repede la nevoile reale ale comunităţii, iar din punct de vedere publicistic, această revistă să fie o reuşită, apreciată de specialişti şi, mai ales, de beneficiari.

La ceas de sărbătoare pentru jandarmi, urez redacţiei succes şi la cât mai multe numere, iar întregului corp al „oamenilor de arme” fericire, putere de muncă, belşug şi sănătate, împreună cu tradiţionalul „La mulţi ani!”

PRIM ADJUNCT AL INSPECTORULUI GENERAL ŞI ŞEFUL STATULUI MAJOR

General de brigadă dr. Gheorghe-Nicolaie RUGINĂ

Dragi camarazi, În anii din urmă, Jandarmeria s-a impus între instituţiile statului prin seriozitate, competenţă

şi transparenţă, confirmându-şi permanent statutul de forţă de ordine publică modernă, profesionistă şi credibilă, statut la care şi voi aţi contribuit.

Prin seriozitatea şi profesionalismul de care aţi dat dovadă ori de câte ori v-a fost încredinţată o misiune, aţi confirmat o dată în plus faptul că jandarmeria contemporană este promotoarea nobilelor tradiţii ce au animat această Armă de la constituire şi până în prezent.

La ceas aniversar, doresc să vă asigur de aprecierea mea pentru rezultatele deosebite obţinute în întreaga activitate, excelenta cooperare cu celelalte instituţii din judeţ, precum şi pentru implicarea în

activităţi care, deşi nu erau neapărat atribuţiuni de serviciu, au venit în sprijinul cetăţenilor. Am remarcat întotdeauna cu satisfacţie devotamentul, umanismul şi corectitudinea de care dau dovadă constant jandarmii botoşăneni, făcând ca aceştia să se bucure de încrederea şi respectul comunităţii locale.

Iniţiativa de a promova un nou titlu în peisajul publicaţiilor editate de structurile teritoriale ale Jandarmeriei continuă în fapt o veche tradiţie a Armei noastre. În urmă cu 85 de ani, înaintaşii noştri care scriau primul număr al „Revistei Jandarmeriei” declarau : „…Am scos această revistă pentru minţile şi inimile jandarmilor noştri, păzitori ai ordinii şi siguranţei publice, pentru sădirea şi cultivarea în ele a ideilor şi sentimentelor de dragoste neclintită pentru cinste, adevăr şi ideal românesc.” E rândul vostru acum să fiţi continuatorii bravilor jandarmi de odinioară.

Fie ca paginile acestei reviste să devină purtătoarele mesajului deschis către comunitatea pe care o slujim şi căreia îi aparţinem, iar Jandarmeria din Botoşani să se oglindească în aceste pagini aşa cum a făcut-o şi până în prezent: prin nobleţe, seriozitate şi eficienţă.

Vă felicit pentru iniţiativa de a edita această revistă şi, întrucât aceasta coincide cu sărbătoarea de suflet a oricăruia dintre noi – Ziua Jandarmeriei, vă adresez cu acest prilej cele mai bune gânduri şi vă urez putere de muncă, sănătate şi satisfacţii alături de

cei dragi. INSPECTORUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE General-locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU

Mesaje sosite la început de drum....

3

1/2010 Jandarmul Botoşãnean

Impresiile mele despre rolul şi importanţa jandarmilor în societatea de azi nu pot începe decât dând filele timpului înapoi. Imaginile cutremurătoare cu apele care au cuprins localităţi întregi în vara anului 2008 sunt încă vii pentru mine. Chipurile oamenilor deformate de teamă şi deznădejde, de neputinţa lor în faţa puhoiului de ape nu pot fi descrise în cuvinte. Oamenii din localităţile Rădăuţi-Prut şi Baranca au trecut atunci printr-un adevărat calvar, iar speranţele lor aproape inexistente se mai legau doar de o mână întinsă care să-i scoată din mijlocul apelor. Priceperea, dar mai ales curajul şi puterea de sacrificiu au făcut ca bătrâni, copii, oameni cu handicap să scape atunci cu viaţă de furia apelor care le-a cuprins într-o noapte casele. Salvarea unei vieţi echivalează aproape cu săvârşirea unei opere de artă pentru că, aşa cum în artă ai nevoie de un har aparte, aici e clar că nu oricine e pregătit să înfrunte vicisitudinile vieţii pentru a fi câteva clipe eroul celui salvat din

ghearele primejdiei, a morţii chiar. Misiunea jandarmilor este aşadar nu numai importantă, ci, adeseori, vitală. Siguranţa statului, liniştea cetăţenilor, libertatea noastră depind de intervenţia rapidă, promptă şi curajoasă a jandarmilor şi a celorlalte forţe de ordine şi pază care sunt poliţiştii, pompierii, etc.

În faţa celor 160 de ani care se împlinesc anul acesta de la înfiinţarea Jandarmeriei Române nu pot decât să privesc cu respect, cu încredere, cu credinţă şi speranţă. Vă admir pentru modestia, echilibrul şi devotamentul dovedite la fiecare intervenţie şi vă doresc să aveţi puterea să le conservaţi cu aceeaşi pricepere, talent şi curaj în continuare.

PRIMARUL MUNICIPIULUI BOTOŞANI ing. Cătălin Mugurel FLUTUR

România democratică are nevoie de instituţii care să sprijine statul în garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor săi.

Se ştie că drepturile unui cetăţean liber se întind până acolo unde dreptul său poate leza dreptul altor concetăţeni. Acest hotar e reglementat prin legi, iar anumite instituţii veghează la respectarea lor. Astfel, pentru a exista, statul are nevoie de nişte piloni instituţionali şi Jandarmeria a dovedit în timp că este unul dintre aceştia. Şi încă unul foarte solid.

După 1989, această instituţie şi-a recăpătat locul în societatea românească tocmai pentru că siguranţa publică şi respectul pentru cetăţean sunt esenţiale într-un stat de drept.

Jandarmeria este o instituţie de forţă, însă nu e percepută aşa de cetăţeni şi asta pentru că şi-a dovedit pe deplin utilitatea în societate. Jandarmii intervin în situaţii de criză şi lucrează pentru evitarea derapajelor democratice. Sunt un corp de profesionişti pe care ne putem baza.

Şi pentru că acesta e un moment aniversar ţin să le mulţumesc jandarmilor şi să-i felicit pentru modul în care şi-au îndeplinit misiunile.

Le mulţumesc comandanţilor lor pentru felul în care au înţeles să colaboreze cu Instituţia Prefectului, atunci când situaţia a impus-o.

LA MULŢI ANI tuturor şi… misiuni uşoare! PREFECTUL JUDEŢULUI BOTOŞANI ing. Cristian Constantin ROMAN

La ceas aniversar, când se împlinesc 160 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române, salutăm această iniţiativă lăudabilă de a deschide o nouă poartă de comunicare între instituţia dumneavoastră şi cetăţenii în slujba cărora v-aţi dedicat activitatea, prin apariţia acestei reviste proprii.

Jandarmeria Română şi, în special, cea botoşăneană s-a impus în peisajul instituţiilor statului prin seriozitate, exigenţă, transparenţă, devenind garantul liniştii şi ordinii în comunitatea noastră. Com-petenţa, loialitatea, performanţa, onoarea şi pasiunea sunt atributele ce caracterizează slujitorii acestei arme. Vrem să felicităm cu acest prilej Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani pentru implicarea ireproşabilă în activităţile comunităţii noastre, inclusiv în acţiunile iniţiate sau sprijinite de Consiliul Ju-deţean.

Nu trebuie să uităm dăruirea şi sacrificiul de care au dat dovadă în încercatele momente din vara anului 2008, când judeţul nostru a fost lovit de furia naturii, iar jandarmii botoşăneni au fost în linia întâi, rămânând în conştiinţa noastră eroi anonimi care, prin curajul lor, au dăruit o nouă şansă la viaţă locuitorilor din zonele afectate. Convinşi fiind că implicarea dumneavoastră va fi la fel şi în perioada ce va urma, nu putem decât să vă felicităm pentru par-cursul ascendent şi să vă dorim să vă împliniţi aşa cum se cuvine jurământul de credinţă depus sub tricolor.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN BOTOŞANI ec. Mihai ŢÂBULEAC

4

Jandarmul Botoşãnean 1/2010

Anii de reformă prin care au trecut Poliţia şi Jandarmeria Română alături de celelalte instituţii ale statului, ce au culminat cu integrarea României în Uniunea Europeană, au fost doar primii paşi dintr-un proces mai amplu aflat acum în plină desfăşurare.

Am devenit, cu toată greutatea expresiei, una dintre frontierele externe ale Uniunii Europene şi depu-nem eforturi considerabile pentru a valorifica şi mai bine acest statut, aspirând şi la cel de integrare în Spaţiul Schengen. Aşadar, sunt mai mult decât evidente priorităţile strategice ale momentului, care trebuie conştienti-zate şi asumate de toate instituţiile guvernamentale şi de întreaga societate civilă, urmând în mod firesc toate etapele de modernizare şi aliniere la standardele europene. În acest context, Poliţia şi Jandarmeria joacă un rol aparte şi constituie împreună o interfaţă extrem de importantă dintre societatea civilă şi problemele cu care se confruntă acestea, fiind o adevărată oglindă în care se reflectă imediat multe componente esenţiale care definesc nivelul de civilizaţie al unei ţări. Una din aceste componente o reprezintă asigurarea climatului general de ordine şi siguranţă publică, fără de care nu se poate concepe buna funcţionare a celorlalte componente şi, implicit, a întregii societăţi. Pentru aceasta, Poliţia şi Jandarmeria au ştiut mereu să-şi asigure reciproc susţinerea necesară, ca două bune „surori” dintr-o familie mai numeroasă, dar şi unită, împărţindu-şi în mod firesc atât satisfacţiile profesionale la nivel instituţional, cât şi micile bucurii personale la nivelul individului ce are calitatea profesională de jandarm sau poliţist şi, mai ales, calitatea personală de OM, între şi pentru alţi oameni. Tocmai de aceea, în prag de sărbătoare pentru Jandarmeria Română la împlinirea a 160 de ani de la înfiinţare, poliţiştii botoşăneni le urează colegilor jandarmi din judeţul Botoşani şi din întreaga ţară, ca satisfacţiile profesionale să-i încununeze şi micile bucurii personale să-i însenineze, alături de tradiţionalul „LA MULŢI ANI!” INSPECTOR ŞEF I.P.J. BOTOŞANI Comisar şef Viorel ŞERBĂNOIU

Prin apariţia acestei noi publicaţii în peisajul presei scrise, editate de structurile de ordine şi siguranţă publică ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, este deschisă calea spre dialogul sincer şi transparent cu membrii comunităţii pe care împreună o slujim şi căreia îi aparţinem. Acest eveniment coincide, în mod fericit şi poate deloc întâm-plător, cu sărbătoarea de suflet a oricărui jandarm – 3 aprilie, Ziua Jandarmeriei. Această zi reprezintă un moment deosebit pentru toţi jandarmii, fie că sunt în activitate, fie că se bucură de răsplata liniştii după ce au slujit această Armă. Aceşti 160 de ani aniversaţi astăzi sunt clădiţi pe fapte şi oameni de arme, eforturi şi sacrificii, iniţiative şi rezultate demne de toată lauda, care vă dau dreptul să fiţi mândri şi să priviţi demni în oglinda propriei conştiinţe. Prin munca dumneavoastră de zi cu zi, aţi contribuit la afirmarea Jandarmeriei ca forţă de ordine publică modernă, profesionistă şi sigură, iar aprecierea concetăţenilor noştri confirmă acest statut. Convinşi fiind că implicarea şi dăruirea vor fi şi în viitor la nivelul impus de drumul european al Jandarmeriei botoşănene, vă

felicit pentru tot ce aţi realizat până acum. La ceas aniversar, vă adresez un prietenesc gând bun, putere de muncă şi satisfacţii alături de cei dragi, sănătate şi bucurii, precum şi tradiţionalul „La mulţi ani!”.

INSPECTOR ŞEF I.J.P.F. BOTOŞANI Comisar şef Dragoş HOLCA

Aniversarea „Zilei Jandarmeriei Române” este cel mai bun prilej pentru întregul colectiv al In-spectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae Iorga” al Judeţului Botoşani de a-şi exprima aprecierea faţă de eforturile pe care le faceţi pentru păstrarea ordinii şi siguranţei publice. Asigurarea unui climat de siguranţă publică pentru locuitorii judeţului Botoşani reprezintă cel mai important obiectiv al structurii dumneavoastră, însă şi atunci când o serie de localităţi ale judeţului au fost afectate grav de manifestarea fenomenelor meteorologice periculoase, îndeosebi inundaţii, am simţit solidaritatea, disponibilitatea şi dăruirea colegilor jandarmi în acţiunile comune pentru salvarea persoane-lor aflate în pericol, protecţia bunurilor şi animalelor. Fără teama de a greşi, spun că istoria Jandarmeriei Române, începută acum 160 de ani, se scrie şi astăzi: auzim mereu de jandarmi cum răspund prompt la orice chemare, cum sfidează moartea, devenind, fără doar şi poate, eroi ai zilelor noastre. Singurul lucru pe care îl putem face, ca părtaşi direcţi la acest fapt măreţ, este să ne arătăm recunoştinţa în faţa celor care deservesc societatea, care ne deservesc pe noi toţi. Sunt convins că fiecare cetăţean al judeţului Botoşani trăieşte un sentiment de siguranţă ştiind că jandarmii sunt mereu la datorie. Acum, la ceas aniversar, în numele tuturor colegilor îmi exprim admiraţia şi aprecierea faţă de toţi jandarmii din Botoşani care muncesc cu abnegaţie şi nu uită nici o clipă de datoria pe care o au faţă de cetăţeni şi societate. Dumneavoastră, familiilor şi celor care vă sunt dragi, vă adresez sincere felicitări, însoţite de urări de sănătate şi fericire! LA MULŢI ANI!

INSPECTOR ŞEF I.S.U. J. BOTOŞANI Colonel Radu ANTON

5


Încărcată cu o istorie bogată, Jandarmeriei Botoşani, astăzi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bo-toşani, la ceas de sărbătoare, acum când Jandarmeria Română sărbătoreşte 160 de ani de la înfiinţare, doresc să-i transmit un prietenesc „La mulţi ani” cu toate felicitările de rigoare, pentru modul competent şi profesional de acţiune de care au dat şi dau dovadă în misiunile încredinţate.

Consider că nu e uşor să fii jandarm, dar istoria Jandarmeriei, multitudinea misiunilor încredinţate acesteia, modul de rezolvare a diferitelor situaţii create, hotărârile prompte şi eficiente luate înainte şi în timpul acţiunilor face, după părerea mea, ca jandarmul de ieri şi de azi să fie apreciat ca un om dârz, plin de sine în responsabilităţile pe care le are.

Referitor la haina frumoasă pe care o îmbracă jandarmul, este o vorbă românească care spune că „Ha-ina îl face pe om”, însă eu consider că, pe lângă aceasta, la jandarmul de azi trebuie apreciat mai degrabă caracterul, puterea de sine, inima, chipul şi, îndeosebi, frumuseţea interioară a sufletului, care face din OMUL JANDARM pe care-l întâlnim în viaţa cotidiană, omul care niciodată nu va da înapoi.

Inspectorului şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, lt.col. Constantin Moroşanu, conducerii operative, le aduc cu-vinte de laudă pentru modul competent de înţelegere a sarcinilor pe care le au în societatea românească de astăzi, de felul în care ştiu să-şi organizeze munca, cum să acţioneze în cadrul misiunilor încredinţate singuri sau în cooperare cu celelalte instituţii ale statului în abordarea multitudinilor problemelor ridicate de către semenii noştri în anumite situaţii.

Noi, cetăţenii de rând, printre care mă număr şi eu, trăim cu speranţa că Jandarmeria Română, deci şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani, având în palmares atâtea acte de vitejie şi comportament demn faţă de haina pe care o poartă şi de responsabilitatea misiunilor încredinţate, vor fi cei în care putem găsi un sprijin real în soluţionarea tuturor problemelor şi considerăm că rolul dumnea-voastră, al Jandarmeriei, nu trebuie neglijat de către societate.

Vă doresc să aveţi în viitor o activitate demnă de rolul pe care îl deţineţi în misiunile încredinţate, să purtaţi cu demnitate frumoasa uniformă, să respectaţi drapelul de luptă care, Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani i-a fost încredinţat la data de 19 iunie 1996 prin Decret prezidenţial, simbol al onoarei, vitejiei şi gloriei militare. La mulţi ani! PREŞEDINTELE A.T.O.P. BOTOŞANI ing. Dumitru CODREANU

Ne dorim ca pe viitor colaborarea să fie identică cu cea avută până la această dată, când vă împărtăşim im-presiile despre activitatea instituţiei pe care o conduceţi.

Deschiderea către dialog faţă de sindicatele pe care le coordonez la nivel local şi buna colaborare pe timpul unor acţiuni organizate de sindicate, ne dă încrederea că nu vom avea decât de câştigat prin menţinerea unui climat de stabilitate şi a unui parteneriat stabil pe viitor.

În baza celor menţionate, buna colaborare se datorează acelor protocoale încheiate la nivel atât naţional, cât şi local de Blocul Naţional Sindical şi conducerea unităţilor.

Cred că pe viitor ar fi indicat să avem întâlniri mai dese pentru a ne pune la punct cu ceea ce se întâmplă în societatea zilelor noastre legat de agravarea problemelor sociale care nu vor duce decât la mişcări sociale şi nu ne dorim ca acestea să degenereze şi să se transforme cu totul în altceva decât ceea ce ar trebui să fie de fapt şi chiar

indicat ar fi să fiţi prezenţi la toate întâlnirile pe care le au sindicatele cu autorităţile locale, inclusiv cu parlamentari, astfel cunoscând starea de spirit a partenerilor de dialog.

Nu prea obişnuiesc să laud pe cineva anume indiferent de funcţie sau grad, dar daţi-mi voie să vă felicit pentru modul cum am cola-borat atât cu dumneavoastră cât şi cu colegii dumneavoastră din subordine.

În final îmi doresc ca pe viitor să nu fie nevoie să ne privim cu răutate datorită acutizării problemelor sociale, care se agravează pe zi ce trece, ci să existe în continuare relaţii de respect între ceea ce reprezentăm fiecare la ora actuală.Cu respect, PREŞEDINTELE B.N.S. FILIALA BOTOŞANI Vasile CHIRU

Acum, la ceas de sărbătoare, prilejuit de aniversarea a 160 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române, doresc să transmit tuturor celor care slujesc cu credinţă această profesie, sincere felicitări pentru curajul şi dă-ruirea de care dau dovadă, să aduc mulţumirile cuvenite din partea comunităţii dorohoiene pentru contribuţia adusă de Jandarmerie la asigurarea unui climat de siguranţă în municipiul Dorohoi. Un sincer La mulţi ani!

PRIMARUL MUNICIPIULUI DOROHOI ing. Dorin ALEXANDRESCU

6


Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani subordonat ne-mijlocit Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, este destinat planificării, organizării, conducerii şi executării misiuni-lor specifice, îndeplinind totodată atribuţiile ce revin Jandarme-riei în judeţul Botoşani.

La 3 aprilie 1850 prin Legea pentru transformarea Corpului de Slujitori în Jandarmi, promulgată de Domnitorul Grigore Ale-xandru Ghica se marchează naşterea Jandarmeriei Române. De la înfiinţarea Jandarmeriei Române, pe teritoriul judeţului au funcţionat neîntrerupt, sub diferite forme, unităţi, subunităţi şi efective de jandarmi. Din 1850 până în anul 1949 aceste structuri ale Jandarmeriei au evoluat constant, devenind eficiente şi temu-te de adversari, apropiate de cetăţeni.

O dată cu desfiinţarea Jandarmeriei ca armă în anul 1949, atribuţiile sale principale de poliţie rurală i-au fost transferate miliţiei, iar nou createle trupe de securitate au preluat doar o par-te din atribuţii.

După revoluţia din Decembrie 1989 în judeţul Botoşani a func-ţionat Detaşamentul de Jandarmi Botoşani, de la 01.07.1994 Ba-talionul 69 Jandarmi Botoşani, de la 1 septembrie 1998 Coman-damentul de Jandarmi Judeţean Botoşani, iar de la 13.03.2005 Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani.

Trecutul ni-l asumăm, viitorul încercăm să-l creăm în acord cu evoluţia societăţii româneşti. Istoria jandarmilor în această zonă, din datele la care am avut acces, este, în general, pozitiv apreciată de istorici şi în memoria colectivă.

Doresc să scriu despre jandarmii care nu au ieşit în evidenţă cu ceva, în special despre cei care au trudit zilnic, care s-au sacrifi-cat, despre cei modeşti, necunoscuţi, oneşti, cinstiţi, disciplinaţi şi eficienţi. Aceştia au contribuit de la înfiinţarea Jandarmeriei şi până la finele celui de-al doilea război mondial, la certificarea unei profesii de elită, cea de jandarm – adaptată situaţiei şi cerin-ţelor societăţii româneşti.

Respect pentru cei care au făurit această profesie şi au trudit la înfăptuirea marilor idealuri ale ţării şi s-au sacrificat pentru ele.

Nu ştiu câte instituţii au dispărut ca organizare şi atribuţii, ca elite profesionale şi, după 50 de ani, să reuşească într-un timp scurt să reînnoade tradiţia şi să recâştige valorile fundamentale ale existenţei lor – lege şi ordine. LEGE – prin cunoaştere, înţelegere şi aplicare continuă, neîngrădit şi fără ocolişuri, respectând principiile. ORDINE – prin conştientizarea necesităţii pentru dez-voltare, prin neacceptarea dezordinii şi păstrarea stării de nor-malitate.

Într-o societate actuală în care profesiile, profesioniştii, mese-riile sunt tot mai blamate, jandarmii au recâştigat valorile profe-siei – disciplină, fermitate, organizare, iniţiativă, ţinută, respect pentru lege, cetăţeni şi instituţiile democratice ale statului, mo-destie şi, nu în ultimul rând, spirit de sacrificiu.

La această dată, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Boto-şani are un efectiv de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri şi per-sonal contractual, cu o medie de vârstă de 36 de ani, un colectiv tânăr cu dorinţe şi aspiraţii pentru a duce mai departe acelaşi spirit al profesiei.

Misiunile permanente şi temporare ale inspectoratului sunt adaptate cerinţelor şi evoluţiei sistemului social actual al jude-ţului. Jandarmii pot fi întâlniţi zilnic în misiuni de asigurare a ordinii şi siguranţei publice, în paza şi protecţia unor obiective de importanţă deosebită pentru activitatea statului, pe timpul trans-porturilor de valori sau speciale, în mijlocul cetăţenilor pentru menţinerea ordinii şi siguranţei publice în municipiul Botoşani, municipiul Dorohoi, oraşul Săveni, precum şi în mediul rural. De asemenea, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani este pregătit ca, la nevoie, să restabilească ordinea şi siguranţa pu-

blică grav tulburată în zona de com-petenţă. Creşterea gradului de sigu-ranţă a cetăţeanu-lui, obiectiv major al acestei perioade, îl îndeplinim şi în misiuni executate în sistem integrat cu efective de poli-ţie şi poliţie de fron-tieră. Sistemul integrat de ordine şi siguranţă publică ne oferă jandarmilor cadrul instituţional prin care să ne aducem contribu-ţia noastră la îndeplinirea acestui obiectiv, siguranţa cetăţeanu-lui, cu iniţiativă, analizând şi cunoscând situaţia operativă, prin acţiuni ferme şi cu eficienţă crescută. În patrulele mixte este îmbinată fermitatea şi îndrăzneala jandarmilor cu simţul de ori-entare şi abilităţile poliţiştilor.

Eficienţa noastră este dovedită de rezultatele obţinute în 2009 (comparativ cu 2008) în statisticile Inspectoratului de Poliţie Ju-deţean Botoşani în domeniul stradal, astfel:

- număr infracţiuni: 405 de la 412 (în 2008);- faptele de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordi-

nii publice: 14 faţă de 19 (în 2008);- infracţiunile la Legea 61/1991: 22 faţă de 27 (în 2008); - infracţiunile de furt: 210 faţă de 225 (în 2008);- tâlhăriile: 10 faţă de 17 (în 2008);- furturile din auto: 171 faţă de 260 (în 2008).Ca instituţie profesionistă şi responsabilă, Jandarmeria Bo-

toşani se află permanent în mijlocul cetăţenilor, beneficiarii ser-viciilor noastre.

În anul 2009 inspectoratul a desfăşurat 30 de întâlniri cu ce-tăţeni de diferite categorii sociale şi vârste, pentru cunoaşterea activităţilor şi nevoilor acestora, prevenirea infracţiunilor şi con-travenţiilor.

Ziua Jandarmeriei – 3 Aprilie, Ziua Porţilor Deschise, Ziua Copilului, Crosul Jandarmeriei, deschiderea anului de învâţă-mânt, Ziua Jandarmeriei Rurale - 1 Septembrie, selecţionarea candidaţilor pentru şcolile militare, sunt tot atâtea activităţi prin care inspectoratul a venit către comunitatea locală pentru cu-noaştere reciprocă.

Colaborarea pozitivă cu administraţia publică locală, instituţi-ile componente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor din judeţ, dar şi cu celelalte organisme, instituţii, O.N.G.-uri, asocia-ţii profesionale, mass-media, dau măsura utilităţii noastre, a în-crederii pentru lucrul bine făcut, seriozitate şi legalitate.

Etapele din procesul de modernizare continuă a Jandarmeriei sunt sub semnul eficienţei, fapt reflectat în aprecierile cetăţeni-lor.

Ca forţă principală de ordine publică Jandarmeria se prezintă ca un factor activ, preocupat de tot ce înseamnă siguranţa cetă-ţeanului.

Starea de operativitate continuă a jandarmilor este fără îndo-ială, un atu pentru întreaga activitate, dar totodată şi o mare obli-gaţie. Vom fi prezenţi acolo şi atunci când ne solicită cetăţeanul, comunitatea, ţara.

Revista „JANDARMUL BOTOŞĂNEAN” este încă o dovadă a faptului că dorim să fim cunoscuţi şi apreciaţi în spiritul trans-parenţei, iar provocările actuale sunt pentru jandarmi tot atâtea încercări la care suntem supuşi permanent în slujba legii.

Am convingerea că misiunile şi cerinţele impuse Inspectora-tului de Jandarmi Judeţean Botoşani în perioada următoare vor fi îndeplinite exemplar, în spiritul aceloraşi valori de veacuri ale jandarmilor – Lege şi Ordine.

INSPECTOR ŞEF AL I.J.J. BOTOŞANI Locotenent colonel Constantin MOROŞANU

Jandarmeria Română în slujba aceloraşi valori

- LEGE şi ORDINE -

7


PERSONALITATE EMBLEMATICĂ A

JANDARMERIEI ROMÂNEGeneral de brigadă (r) TUDOR LUCHIAN

Înfăţişare deosebit de plăcută, distinsă, cu o aleasă cultură gene-rală şi profesională, elevate ma-niere, excelent camarad, talentat condeier şi neîntrecut ostaş, dăruit prin toată fiinţa sa culorilor bleu-jandarm, aşa l-am cunoscut pe cel ce a fost ilustrul general de brigadă (r) TUDOR LUCHIAN.S-a născut la 14 ianuarie 1917 în pitoreasca comună Tudora, jude-

ţul Botoşani, în una din cele mai înstărite familii. Părinţii Gheorghe şi Maranda treceau printre cei mai gospodari, mai harnici şi aşezaţi oameni ai satului, stimaţi şi apre-ciaţi.

În familie a deprins dragostea de muncă, de carte şi de oameni. De pe băncile şcolii primare şi-a etalat inteli-genţa, înclinaţiile spre ordine şi disciplină şi ataşamentul faţă de istoria neamului românesc.

După absolvirea, cu rezultate remarcabile, a Liceului Militar „Ştefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc, ur-mează cursurile Şcolii de ofiţeri Jandarmi Bucureşti, cu durata de trei ani, pe care o absolvă la 10 mai 1940, cu gradul de sublocotenent şi licenţă în ştiinţe juridice.

Până la intrarea României în cel de-al doilea război mondial îndeplineşte funcţia de comandant de pluton în centre de instrucţie ale Jandarmeriei. În iunie 1941 plea-că pe front, comandant al Plutonul 21 Poliţie la Corpul de Cavalerie.

În 1943 revine în ţară şi este încadrat comandant de pluton şi apoi de companie elevi la renumita Şcoală de Subofiţeri de Jandarmi Drăgăşani.

În august 1944 participă la dramaticele lupte pen-tru apărarea capitalei, în zona Băneasa, unde Şcoala de Subofiţeri Drăgăşani se acoperă de glorie şi dă un greu tribut de sânge.

În cei doi ani de participare pe frontul de est se re-marcă prin fapte de arme deosebite, dar şi prin spirit de dreptate şi umanism faţă de populaţia zonelor în care s-a aflat Comandamentul Corpului de Cavalerie.

A fost distins cu Ordinul „Coroana României clasa a V-a” în grad de ofiţer, cu medalia „Virtutea Militară clasa I-a” cu spade de război, cu medalia „Crucea Comemora-tivă a celui de-al doilea război mondial” şi citat prin două ordine de zi pe Corpul de Cavalerie.

În pofida activităţii sale exemplare de remarcabil ofiţer de jandarmi în servirea ţării şi a Jandarmeriei Române, împărtăşeşte soarta crudă, nedreaptă a injustiţiei regi-mului totalitar aşişderea multor ofiţeri ai instituţiei Oa-menilor de Arme.

Astfel, într-o zi din vara anului 1947 este reţinut direct de la serviciu în prezenţa comandantului unităţii şi timp de peste un deceniu are parte de cele mai inumane şi umilitoare tratamente, ca un borfaş de rând, din partea organului de securitate, a justiţiei comuniste şi a gardie-nilor din puşcăriile regimului instaurat la 6 martie 1945.

Aproape trei ani este anchetat cu cele mai brutale me-tode, apoi este condamnat în temeiul art.14 din conven-

ţia de armistiţiu, pentru pretinse crime de război.

Deşi nici una din învinuiri nu a fost probată, este totuşi condam-nat la opt ani privare de libertate, din care execută 6 ani între anii 1950-1956.

Suportă cu stoicism şi demni-tate degradantul regim din închi-sorile Jilava, Văcăreşti şi Piteşti, precum şi din lagărele de muncă canalul Dunărea – Marea Neagră şi minele Baia Sprie.

Graţ ia t în 1956, este reabilitat şi repus în drepturi. Şubrezit de anii detenţi-ei, lucrează ca funcţionar în dife-rite instituţii şi întreprinderi.

În 1980 se pensionează şi se consacră unei nobile îndeletni-ciri – realizarea unor interesante creaţii literare din care se remar-că romanele „Pecingenea”, „Mă-trăguna” şi „Răspântii” în care zugrăveşte, cu o mare putere de expresie, universul gulagului co-munist, al plaiurilor tudorene şi episoade din istoria Jandarmeriei.

Se stinge din viaţă la 24 mai 2004, la venerabila vâr-stă de 87 de ani, lăsându-ne pilda sa de o nestinsă dra-goste de Patrie, de mirificile plaiuri natale şi, mai ales, de arma care l-a consacrat.

Mânuitor de arme şi condei, fostul general TUDOR LUCHIAN şi-a servit cu toată fiinţa sa ţara, nu numai cu arma în mână, ci şi cu condeiul, apărând limba străbună în construcţii epice de o rară frumuseţe.

Prin tot ceea ce a dăruit Jandarmeriei şi ţării, a intrat pentru totdeauna în panoplia personalităţilor de seamă ale Jandarmeriei Române.

Preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război din M.A.I. General de armată(r) dr.Dumitru PENCIUC

În baza Ordinului M.A.I. nr. 678 din 06.06.2005, începând cu data de 15.06.2005, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani poartă denumirea „General de brigadă Tudor Luchian”.

8


Cine suntem noi şi cu ce ne ocupăm…

Judeţul Botoşani este situat în partea de nord-est a ţării având fron-tieră totală de 248,54 Km, din care cu Republica Ucraina pe o distanţă de 71,915 km, iar cu Republica Moldova pe o distanţă de 176,625 km, fapt ce-l situează pe locul 2 din ţară. Odată cu intrarea României în U.E., frontiera de Est a României a devenit şi frontieră de est a Uni-unii Europene, fapt ce a dus la o creştere a rolului instituţiilor funda-mentale ale statului în asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă publică, ca urmare a faptului că a crescut şi s-a diversificat activitatea infracţională pe raza judeţului. Frontiera de est a României şi impli-cit a Uniunii Europene, desparte două spaţii economice şi culturale vaste, total diferite , ceea ce impune documentarea asiduă, complexă şi activităţi susţinute în timp şi spaţiu pentru cunoaşterea, prevenirea şi combaterea fenomenelor infracţionale şi contravenţionale.

Existenţa unui număr de 13 rezervaţii naturale/arii protejate, obiective de interes naţional, monumente istorice şi muzee, determină o afluenţă de turişti străini şi autohtoni (în medie 26000 anual) pe teritoriul judeţului.

Factorii de risc, cu influenţă majoră la adresa ordinii şi siguranţei publice la nivelul judeţului Botoşani, sunt: nivelul scăzut de trai, aban-donul şcolar, prostituţia, rata ridicată a şomajului, consumul de alcool, traficul transfrontalier de mărfuri (contrabanda cu ţigări), mi-graţia ilegală, nemulţumiri ale unor cetăţeni în legătură cu retrocedă-rile de terenuri agricole şi păduri, inundarea unor suprafeţe mari de teren şi a locuinţelor în zona râurilor Prut, Siret, Başeu şi Jijia.

Datorită faptului că există societăţi comerciale cu capital privat în-deosebi străin, dar şi de stat, la care lucrează un număr mare de anga-jaţi, afiliaţi la cele 5 confederaţii sindicale, executăm un număr relativ crescut de misiuni de asigurare a ordinii publice la mitinguri, marşuri şi acţiuni de pichetare. De asemenea, la nivelul judeţului Botoşani sunt organizate şi se desfăşoară numeroase acţiuni cu caracter cultural, co-mercial şi promoţional, de tradiţie la care asigurăm măsuri de ordine publică. Tot pe linia asigurării ordinii publice, amintim numeroasele misiuni prilejuite de festivalurile desfăşurate in municipiile, oraşele şi comunele judeţului, organizate de administraţiile publice locale.

În ceea ce priveşte asigurarea măsurilor de ordine publică cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive (fotbal, volei etc.) la nivelul judeţu-lui activează o echipă de fotbal în liga a II-a, o echipă în liga a III-a şi o echipă de volei în divizia B.

În cooperare cu serviciile specializate pentru protecţia copilului, s-a acţionat cu rezultate pozitive pentru prevenirea si combaterea fur-turilor săvârşite de minorii vagabonzi, în special pe raza municipiilor Botoşani şi Dorohoi. Totodată se acţionează cu fermitate pentru com-baterea fenomenului de cerşetorie, în special în mediul urban, coope-rându-se foarte bine cu D.G.P.C..

În cadrul acţiunilor punctuale desfăşurate în zona pieţelor, târgu-rilor si oboarelor se acţionează pentru diminuarea comerţului ilicit de produse provenite din contrabandă, în special ţigări, în zona lo-calităţilor Botoşani, Dorohoi, Săveni, Darabani, Bucecea, Stefăneşti, Flămânzi, Copălău şi Truşeşti. Se execută acţiuni specifice pentru pre-venirea faptelor ce încalcă regulile de convieţuire socială în special în zone rău famate şi la discotecile aflate atât în mediul urban, cât şi în cel rural.

Pentru combaterea fenomenului infracţional de orice natură si pre-venirea faptelor ce încalcă regulile de convieţuire socială sunt executa-te acţiuni în comun cu I.P.J. Botoşani, cu organele administraţiei pu-blice locale şi cu alte instituţii, atât în mediul urban, cât şi în cel rural.

Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani participă la protecţia fondului silvic, organizând în baza planurilor de cooperare încheiate cu I.T.R.S.V. Suceava şi cu Direcţia Silvică Botoşani, acţiuni specifice.

Astfel, se acţionează continuu, independent sau în cooperare cu instituţiile mai sus menţionate, pentru diminuarea fenomenului pri-vind tăierile ilegale de arbori şi comerţul ilicit de material lemnos, mai ales în zonele Botoşani, Dorohoi, Darabani, Săveni, Podeni, Dragali-na, Ibăneşti, Cristineşti, Şendriceni, Suharău, Şoldăneşti, Gorbăneşti, Blândeşti şi Vorona, reuşindu-se ţinerea fenomenului sub control.

Efectivele unităţii noastre execută temporar misiuni de menţine-re a ordinii publice în municipiile Botoşani şi Dorohoi, precum şi în oraşul Săveni prin sistemul patrulelor mixte poliţist – jandarm, dar şi

independent.Pe raza judeţului există un număr de 3 puncte de trecere a frontierei

astfel: - P.T.F. rutier Stânca ( România ) - Costeşti (Republica Moldova); - P.m. T.F. rutier Racovăţ (România) – Diacovăţ ( Ucraina); - P.T.F. şi biroul vamal de frontieră Rădăuţi –Prut (România) – Lips-cani ( Republica Moldova).

În prezent, în baza planului de cooperare cu I.J.P.F. Botoşani asigu-răm intervenţia la cele trei puncte de control a trecerii frontierei şi la sediul celor cinci sectoare de poliţie de frontieră.

Cursurile de apă sunt: Prut la est şi Siret la vest, Başeu şi Jijia în centru, cu afluenţii importanţi, Sitna, Miletin şi Dresleuca ce formează culoare depresionare largi cu lunci extinse ce brăzdează judeţul, deter-minând crearea artificială a peste 150 iazuri, utilizate pentru echilibra-rea debitelor, irigaţii, alimentare cu apă si piscicultură.

În zona Stânca-Costeşti (oraşul Ştefăneşti), pe râul Prut, a fost con-struit un important nod hidrotehnic în comun cu Republica Moldova, realizându-se una din cele mai mari acumulări din ţară cu un volum de 1,4 miliarde mc de apă, o suprafaţă de 6.000 ha şi o lungime de 70 km, având o deosebită importanţă pentru regularizarea râului Prut în aval, ferind de inundaţii mii de hectare de teren agricol. În cazul ruperii ba-rajului suprafaţa zonei inundabile este de circa 250 kmp. Pe râul Siret se află acumularea de apă Bucecea cu un volum maxim de 8 milioane m.c. apă şi acumularea Rogojeşti cu un volum maxim de 9 milioane m.c. apă, suprafaţa inundabilă în cazul ruperii barajelor fiind de circa 400 kmp. Datorită faptului că judeţul Botoşani este traversat de cele două cursuri de apă cu debite relativ mari (râurile Prut şi Siret) care nu sunt amenajate corespunzător, unitatea a executat un număr mare de misiuni ( 40) pentru limitarea şi înlăturarea consecinţelor inundaţi-ilor, asigurând totodată şi ordinea publică în zonele afectate.

Conform legii unitatea participă la protecţia fondului piscicol şi a mediului înconjurător, executând independent sau în cooperare, acţi-uni în baza planurilor de cooperare/colaborare cu Garda Naţională de Mediu si cu celelalte organe competente.

Totodată se acţionează cu rezultate pozitive pentru combaterea fenomenului de comerţ ilegal de peşte, posibil braconat, în zona lo-calităţilor Botoşani, Bucecea, Flămânzi, Ştefăneşti, Truşeşti, Copălău şi Tudora.

Paza şi protecţia instituţională a obiectivelor, bunurilor şi valorilor, transporturilor speciale şi de valori constituie o misiune importantă a Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, iar în contextul situ-aţiei operative existente şi al modificărilor legislative adoptate asigu-răm paza şi protecţia unui număr de 15 obiective.

Deasemenea, unitatea noastră asigură menţinerea ordinii interioa-re necesare desfăşurării normale a activităţii în 17 săli de judecată şi execută paza şi protecţia transporturilor de valori aparţinând Trezore-riei municipale Botoşani.

Inspectoratul are încheiat un contract de prestări servicii de pază şi protecţie a transporturilor cu caracter special cu o societate comer-cială. Efectivele inspectoratului asigură intervenţia imediată în zona de responsabilitate, în sprijinul structurii M.A.I. care execută paza şi protecţia transporturilor cu caracter special, de bunuri şi valori.

În baza contractului de prestări servicii încheiat cu Direcţia Jude-ţeană de Informaţii Botoşani, inspectoratul execută în cooperare, paza şi protecţia transportului corespondenţei clasificate pe întreg terito-riul judeţului.

Luând în considerare situaţia operativă complexă existentă la ni-velul judeţului, poziţia geo-strategică, importanţa economico-socială a acestuia, rezultată din statisticile existente la nivel naţional, precum şi numărul mare de misiuni executate pe linie de pază şi protecţie in-stituţională, pază şi protecţie transporturi de valori şi pe linia menţi-nerii, asigurării şi restabilirii ordinii publice putem afirma, fără dubii, că participăm din plin la asigurarea ordinii şi liniştei comunităţii, la creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor în zona noastră de com-petenţă.

PRIM ADJUNCT AL INSPECTORULUI ŞEF Colonel Marin LUPU

9


Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Botoşani asigură ordinea şi liniştea publi-că la meciurile de fotbal ale echipei F.C. Botoşani din liga a II a pe stadionul mu-nicipal.

Locuitorii municipiului Botoşani sunt mari amatori de spectacol cu balonul ro-tund, aceştia venind în număr mare la me-ciurile disputate de către FC Botoşani pe teren propriu, media fiind de aproximativ

2500 de spectatori, astfel echipa locală clasându-se pe primul loc la număr de spectatori înaintea unor echipe cu tradiţie ca Farul Constanţa, FC Bacău sau Sportul Studenţesc. Cei mai mulţi spectatori au fost la meciul cu Dinamo 2 – 5000 de su-porteri.

Prin adoptarea legii 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu oca-zia competiţiilor şi a jocurilor sportive s-a creat cadrul legal pentru desfăşurarea în condiţii civilizate şi de siguranţă a compe-tiţiilor şi manifestărilor sportive.

La nivelul judeţului a fost constituită Comisia Judeţeană pentru Combaterea Violenţei în Sport care se întruneşte ori de câte ori este nevoie, la începutul fiecărui campionat.

Cu această ocazie s-au desfăşurat întâl-niri cu organizatorul de competiţii sporti-ve, cu reprezentantul de ordine şi siguran-ţă, cu reprezentantul Poliţiei Comunitare a municipiului Botoşani şi cu reprezentanţii galeriei FC Botoşani, cărora li s-au adus la cunoştinţă prevederile legii 4/2008, în ceea ce priveşte obligaţiile şi sancţiunile.

Având în vedere actul normativ mai sus menţionat, cât şi legea 550/2004 privind organizarea si funcţionarea Jandarmeriei Române, combaterea violenţei pe stadioa-ne este o componentă a restabilirii ordinii publice, atribuţie de bază a Jandarmeriei Române.

Potrivit art. 8 din legea 4/2008, resta-

bilirea ordinii publice în interiorul arenei sportive se execută de către jandarmi, la iniţiativa comandantului acestora, cu aprobarea, după caz, a prefectului sau a reprezentantului acestuia, atunci când se constată că în urma producerii unor acte de violenţă, este pusă în pericol viaţa sau integritatea corporală a spectatorilor, sportivilor, oficialilor, personalului de ordine si siguranţă sau a celorlalţi parti-

cipanţi.Pentru evitarea producerii

unor astfel de evenimente nega-tive, înainte de începerea compe-tiţiilor sportive, s-au organizat şi desfăşurat următoarele activităţi premergătoare: - s-a verificat arena sportivă, împreună cu organizatorul de competiţii sportive, în scopul constatării existenţei/inexistenţei amenajărilor necesare desfăşură-rii manifestărilor sportive în con-diţii de maximă siguranţă; - s-au realizat recunoaşteri în zona imediată şi apropiată a sta-

dionului municipal în scopul stabilirii vul-nerabilităţii şi riscurilor specifice; - s-au popularizat prin mijloacele proprii şi în mass-media drepturile şi obligaţi-ile organizatorilor şi participanţilor la manifestările sportive;- s-a stabilit locul de dispunere în stadi-on a suporterilor echipei oaspete, loc ce va rămâne neschimbat pe toata durata competiţiei. - s-au derulat întâlniri cu suporterii clubului şi membrii galeriei în care li s-a prezentat, în detaliu, obligaţiile ce le au, în conformitate cu legea 4/2008, conduita pe care trebuie să o adopte, şi nu în ultimul rând sancţiunile ce le riscă pentru încălcarea prevederilor le-gale.

Lumea contemporană se confruntă cu

una dintre cele mai mari probleme care

a cuprins întreaga planetă, şi anume vi-olenţa. Manifestările acestui fenomen se regăsesc zilnic pe toate canalele informa-tive de care dispunem, de la cele mai puţin şocante cum ar fi violenţele verbale, la for-mele cele mai agresive, precum războaiele ori crimele terifiante, bătăile din stradă sau de pe stadioane, violurile, furturile, distrugerile de bunuri sau alte manifestări de violenţă.

In acest context se poate înscrie şi vi-olenţa în sport care a devenit unul dintre flagelurile societăţii la nivel global.

Se pot identifica huliganii si ultraşii drept cauze principale generatoare de vi-olenţă în sport?

Din punctul de vedere al majorităţii specialiştilor, huliganismul asociat fot-balului este asimilat oricăror incidente violente în care sunt implicaţi suporteri, ultraşii constituind un fenomen original al fotbalului, care ies în evidenţă prin două principale caracteristici:

-de la sensul de identificare cu propriul teritoriu acel sector de peluză delimitat de unul sau mai multe steaguri/bannere cu numele şi simbolul grupului, până la ves-timentaţia lor;

-haine cu însemne ale echipei favorite,

la care se adaugă aproape obligatoriu fula-rul/eşarfa în culorile acesteia.

Mai nou, de câţiva ani, avem grijă de fani ai sporturilor, dar care doresc „să se dea mari”, să demonstreze buna educaţie căpătată în spatele blocului în faţa unei cutii de bere. Aceştia nu au nimic cu spor-tul, cu sportivitatea, cu competiţia. Urlă, ţipă şi înjură, aruncă cu orice, chiar şi cu propria persoană dacă ar putea, pentru că un jucător pe teren nu a şutat cum tre-buie sau echipa favorită a primit gol. De-vastează pentru că sponsorii nu i-au pus la dispoziţie o sală de forţă, un autocar gratuit deoarece el este „galeria, sufletul echipei”. Cuvintele triviale sunt vocabula-

Asigurarea ordinii şi liniştei publice la meciurile de fotbal ale echipei

Fotbal Club Botoşani

10


rul acestuia, iar duşmanul este jandarmul care-i îngrădeşte libertatea de exprimare. Ei uită că poate am dori să vizionăm şi noi un meci, să susţinem echipa locală, să-i asigurăm defluirea în condiţii omeneşti, să se evite aglomeraţiile care pot provoca vătămări corporale.

Stadionul este un loc al sportului, al fair play-ului, al tuturor: copii, femei, bunici, nu un loc al defulărilor şi al descărcărilor negative. Nu este zona aruncărilor cu pia-tra sau bricheta, a jignirilor. Este un loc al întrecerii sportive, al spectacolului, al recreerii.

Pentru a descoperi la timp exprimări-le negative este nevoie de informaţie. Aici suntem NOI, cei care au grijă ca acestea să fie din timp identificate.

Un rol important în prevenirea săvâ-rişirii de acte de violenţă îl are dispozitivul de asigurare a măsurilor de ordine din in-cinta arenei sportive, care trebuie să asi-gure manevra de forţe, pe toată perioada misiunii.

De asemenea o atenţie sporită se acor-dă organizării barajelor de filtrare în zona imediată şi zona apropiată a bazelor spor-tive pentru prevenirea pătrunderii persoa-nelor cărora le-a fost interzisă intrarea la astfel de manifestări, a celor aflate în stare vădită de ebrietate sau care sunt sub in-fluenţa substanţelor halucinogene, care au asupra lor băuturi alcoolice, arme, şi/sau muniţii, mijloace pirotehnice interzise, obiecte contondente, bannere cu însem-ne/inscripţii interzise, embleme sau alte materiale de publicitate vizuală de natură să incite,să denigreze sau să instige la ură naţională sau religioasă, la discriminare, la violenţă publică şi la manifestări obsce-ne contrare bunelor moravuri.

Pentru restabilirea ordinii publice se va ţine seama de următoarele aspecte:

- se intervine atunci când tulburările îmbracă forme violente, iar mijloacele paşnice nu duc la rezultatele scontate;

- recurgerea la intervenţia în forţă să aibă un caracter de excepţie;

- evaluarea caracterului grav să se baze-ze pe elemente concrete;

- stabilirea gradului de la care se impu-ne intervenţia, posibilităţile forţelor de ordine, precum şi pragul de la care se im-pune folosirea forţelor de excepţie;

- acţiunea să se desfăşoare conform ne-cesităţilor concrete, cu discernământ, să se evite producerea unor consecinţe grave;

- folosirea mijloacelor tehnice de in-tervenţie se va face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive;

- va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat.

Cu toate că instituţiile statului care răs-pund de prevenirea şi stoparea violenţei întreprind măsuri clare în cadrul strategii-lor elaborate pentru prevenirea şi stoparea acesteia, rezultatele nu pot fi cele scontate

„SCAIUL INFRACTORULUI”

Este cunoscut faptul că pentru a finaliza o misiune cu succes sunt necesare informaţiile. În baza lor poţi acţiona cu o eficienţă maximă, ,,fără a pierde timpul”, iar succesul este asigurat. Importanţa datelor face ca acţiunea din teren a militarului jandarm să fie eficientă punctual în zonele cu potenţial contravenţional şi infracţional ridicat, punând la dispoziţia patrulelor riscurile şi vulnerabilităţile zonelor în competenţă.

Nici o structură care funcţionează pentru interesele statului nu poate să acţioneze fără a avea date şi informaţii.

Semnalăm o creştere a furturilor din buzunare, deoarece grupuri de indivizi fără ocupaţie caută prin genţi şi buzunare, profitând de neatenţia cetăţeanului prins de problemele cotidiene în zona Pieţei Centrale şi în staţiile de transport public de călători. De asemenea pe fondul naivităţii şi a credibilităţii, aceştia deposedează de bunuri şi valori vârstnici şi cetăţeni preocupaţi de rezolvarea urgentă a treburilor personale.

Ei au timp să stea, să te însoţească pe stradă sau în mijlocul de transport până când o clipă de neatenţie le este de ajuns să te lase fără bani în buzunare, iar dacă sunt surprinşi, tot ei sunt cei jigniţi de acuzele pe care le aduci, în apărarea lor sărind cei din anturaj, care au „stat de şase”, iar tu nu ai probe. În apărarea ta nu sar şi oamenii de bună credinţă.

Aşa cum cerşetorii au filierele lor cu locuri şi medii profitabile, de unde pot acumula fiecare bănuţ pe care apoi şi-l pun în cont „pentru că deviza este: nu am”, aşa şi şuţii de buzunare au locaţii şi trasee bine determinate: în spatele tău sau lângă tine. Ei sunt prezenţi la urcarea în microbuz, tramvai sau autobuz, dar nu urcă niciodată, deoarece nu este numărul cursei pe care îl aşteptau. Este vecinul guraliv din spatele scaunului din mijlocul de transport, este cel care nu are astâmpăr şi este atât de ocupat şi într-o permanentă discuţie cu colegul încât tu să te simţi înconjurat de „prieteni şi oameni cu problemele lor”. Este persoana care învârte pe mănă un fular, o sacoşă, o haină sau duce o găină de aripi, dar cu un scop bine determinat: să-şi camufleze acţiunea

mâinilor şi a degetelor lucioase.Aceştia nu mănâncă „pâine neagră”. Ei trebuie să deosebească degetele pentru că există riscul să se muşte şi ar muri de foame din cauza rănilor provocate, sensibilitatea degeţelelor ar aduce pierderi majore şi i-ar aduce în colaps financiar. Ei fac aglomeraţia mai mare, mai densă să poată acţiona. Se hrănesc cu neatenţia noastră a tuturor. De aceea personalul echipat în ţinută militară trebuie să ştie pe cine „saltă” şi cui să înapoieze portofelul.

Recomandăm cetăţenilor să mărească atenţia în momentul urcării în mijloacele de transport în comun, pe timpul transportului şi mai ales atunci când se creează aglomeraţii de călători, deşi acestea nu se impun. Să fie atenţi la persoanele din staţii care „se fac a fi călători”, dar de fapt urmăresc buzunarul. Acestea sunt bine îmbrăcate, spilcuite ca nu cumva să ai o oarecare reticenţă în momentul când se apropie de tine şi să creeze suspiciuni ori să-ţi întoarcă nasul din cauza „mirosului de boschetar”.

Atenţia, în momentul cumpărăturilor unor produse de la piaţă, este mană cerească pentru persoanele cu serviciu de „supraveghetor de buzunare”. Se uită câţi bani scoţi din portofel atunci când plăteşti legătura de legume. Este apoi „marca pe scrisoare” este grijuliul care se uită când aluneci un pic pe gheaţă pentru a-ţi sări în interiorul hainei şi borsetei şi poate îi şi mulţumeşti pentru ajutorul acordat când te sprijină să te ridici, dar golit de ultimii bănuţi.

Unii au mai avansat şi nu mai fac „Staţia Big” sau „Panda”. Au trecut strada şi păzesc bancomatele. Aşa se explică şi faptul că în Botoşani „nu a dispărut şi nu a fost spart vreun bancomat”. Butonează telefoanele mobile cu degetele, dar ochii numără odată cu zgomotul produs de bancomat şi analizează cât ai scos şi dacă eşti „de interes”. Îmbrăcat în blugi şi geacă lucioasă o ia agale pe urmele tale până în scara de bloc, ganguri sau magazine, unde începe o luptă cu neatenţia ta. Nu au locuri de muncă decât în preajma buzunarului. Nu au program fix de lucru, ei se adaptează în funcţie de aglomeraţia locală şi sunt stresaţi când sunt „flămânzi”. Ei sunt continuatorii cozilor, urmaşii „curiosului strângător”.

Maior Constantin CHELARU

fără aportul tinerilor care trebuie să aibă o implicare directă şi esenţială pentru îm-bunătăţirea climatului economic, politic şi social prin eliminarea sau măcar sto-parea unor factori generatori ai violenţei.

Cu toată popularizarea înaintea înce-perii etapelor sportive în mass - media locală şi în şcoli, a obligaţiilor spectato-

rilor, în anul 2009 au fost sancţionate cu avertisment 3 persoane pentru adresarea de înjurii şi cuvinte jignitoare la adresa responsabilului de ordine şi siguranţă.

Maior Benoni GRIGORUŢĂ

11


Capacitatea de intervenţie a Inspectoratului de Jandarmi Ju-deţean Botoşani, în ultimii 2 ani a fost deseori verificată, nu doar prin exerciţii, ci în situaţii reale.

Astfel, la solicitarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţe Botoşani, am executat intervenţia în sprijinul populaţiei, pentru salvarea şi evacuarea persoanelor surprinse de inundaţii, ca ur-mare a precipitaţiilor căzute şi a creşterii debitelor pârâului Mi-letin din luna aprilie 2008.

Unitatea a executat atunci cu 5 ofiţeri, 1 maistru militar şi 24 subofiţeri misiuni de inter-venţie în sprijinul populaţiei în cooperare cu formaţiuni specializate ale I.S.U.J. Bo-toşani, asigurând salvarea şi evacuarea unui nr. de 19 persoane (11 adulţi şi 8 co-pii), 300 ovine, 2 porcine surprinse de inundaţii, din localităţile Pădureni, Coşula şi Şuptica, iar mai apoi şi din localitatea Copălău.

Nu peste mult timp, natura ne-a pus în situaţia de a ne verifica din nou capacitatea de intervenţie.

Totul a început într-o zi de vineri, 25 iulie, zi care a re-prezentat debutul unei lungi perioade de chin şi suferinţă pentru persoanele afectate de inundaţii, de eforturi şi devo-tament pentru personalul in-

stituţiei noastre. În perioada 25.07 – 11.08.2008, Inspectoratul de Jandarmi

Judeţean Botoşani a executat misiuni în sprijinul populaţiei din zonele afectate de inundaţii, în 8 localităţi din judeţul Botoşani, participând la salvarea şi eva-cuarea persoanelor şi bunurilor surprinse de inundaţii, pentru asigurarea ordinii publice, pen-tru paza bunurilor şi a zonelor evacuate, pentru distribuirea apei şi alimentelor de primă ne-cesitate.

În localitatea Baranca, com. Hudesti, 11 ofiţeri şi 158 subofi-ţeri au participat la salvarea şi evacuarea persoanelor, bunurilor şi animalelor surprinse de inundaţii, asigurarea ordinii publice, paza bunurilor şi a zonelor evacuate, distribuirea apei şi alimen-telor de primă necesitate şi au acţionat pentru înlăturarea efecte-lor inundaţiilor. Au fost evacuate 212 persoane, 56 locuinţe, 1324 animale şi păsări.

Efectivele de jandarmi au fost primele forţe care au acţionat pentru evacuarea şi salva-rea persoanelor, bunurilor şi materialelor în localita-tea Rădăuţi-Prut. În noap-tea de 27/28.07.2008, echipajul format din lt. Oniciuc Ioan-Romică, plt.maj. Lutic Cristian-Du-mitru, plt.maj. Prîsneac Aurel, plt. Olariu George,

plt. Murariu Florin, sg.maj. Uţă Dragoş-Bogdan, sg.maj. Şerban Silviu-Radu au acţionat pentru salvarea mai multor persoane surprinse de viitură şi care nu mai aveau altă posibilitate de scăpare. Acţiunile de salvare a persoanelor şi bunurilor, de că-tre efectivele de jandarmi au fost

efectuate şi cu ajutorul bărcii cu motor din dotare. Cu ajutorul autorităţilor locale au fost evacuate toate persoane-le, bunurile şi animalele, nefiind înregistrată nicio victimă. Din momentul intervenţiei, jandarmii botoşăneni au fost prezenţi 24 h / 24 h în zonele calamitate, acţionând cu promptitudine şi profesionalism pentru salvarea persoanelor, dar şi pentru a-i

ajuta pe sinistraţi. Astfel, în timp ce o parte din jan-darmi se luptau cu apele învolburate ale Prutului, alţi jandarmi organizau printr-un efort susţinut o tabără de sinistraţi la fos-tul S.M.A. din localitatea Rădăuţi-Prut, într-un timp foarte scurt, care să

ofere condiţiile minime de trai celor rămaşi fără locuin-ţe. S-au creat condiţii pentru depozitarea şi distribuirea apei potabile şi menajere, a hranei, a îmbrăcămintei şi în-călţămintei provenite din aju-toarele donate de guvern, dar şi de diferiţi agenţi economici şi persoane fizice.

La cererea Instituţiei Pre-fectului Judeţului Botoşani, jandarmii botoşăneni au evacuat sectorul Poliţiei de Frontieră Rădăuţi-Prut cu armamentul, mu-niţia, documentele şi tehnica din dotare, ca urmare a pericolului iminent de inundare a clădirii unde îşi desfăşura activitatea.

Intervenţia în sprijinul populaţiei afectate de inundaţii a con-tinuat cu misiuni de pază a bunurilor şi zonei evacuate, asigurarea ordinii publice, participarea la constituirea unui punct de primire a persoanelor evacuate şi a unei tabere pentru sinis-traţi, limitarea efectelor inundaţiilor (demolarea locuinţelor ce prezentau pericol de prăbuşire, recuperarea bu-nurilor din acestea, degajarea căilor

de acces, înlăturarea nămolului). În zona Rădăuţi-Prut au acţionat în total 49 ofiţeri, 3 maiştri

militari, 470 subofiţeri şi personal contractual, pentru salvarea unui număr de 40 persoane, evacuarea a 600 de persoane, 400 locuinţe, 265 animale şi păsări.

Chiar dacă s-au luptat cu na-tura dezlănţuită, jandarmii bo-toşăneni şi-au dovedit capacita-tea de a se mobiliza rapid pentru a-şi ajuta semenii aflaţi la necaz,

INTERVENŢIA ÎN SPRIJINUL POPULAŢIEI ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

12


de a rezista la efort fizic şi psihic prelungit, unii rămânând vo-luntari timp de peste 72 de ore. Chiar dacă acţiunile de salvare presupuneau un real pericol şi un grad ridicat de risc, jandarmi

au fost permanent stăpâni pe situaţie, hotărâţi să-şi ducă misiunea până la capăt. În localităţile Ştefăneşti, Stînca, Berza, Românesti, Ili-şeni şi Santa-Mare, un număr de 18 ofiţeri şi 78 subofiteri au acţionat pentru salvarea şi evacuarea persoanelor şi bu-nurilor surprinse de inundatii, pentru asigurarea ordinii pu-

blice, pentru distribuirea apei şi alimentelor de primă necesitate. Efectivele participante au asigurat evacuarea unui număr de 966 de persoane din 294 locuinţe.

În municipiul Botoşani s-a acţionat cu un efectiv de 1 ofiţer,

29 subofiţeri şi 1 personal ci-vil pentru paza cortului cu materiale pentru sinistraţi; asigurarea transporturilor cu ajutoare; încărcarea şi des-cărcarea autovehiculelor cu ajutoare pentru persoanele sinistrate. Ca o răsplată pentru efor-turile depuse de jandarmi, un grup de copii din Rădăuţi-Prut, în cadrul ceremonialului de sărbătorire a ,,Zilei Jandar-meriei Române” din data de 3 aprilie 2009, au mulţumit într-un mod original personalului Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani. Copiii au cântat, au recitat poezii şi cu lacrimi în ochi au oferit flori jandarmilor care le-au adus un strop de bucurie.

Maior Ilie MUNTEAN

„La umbra cioatei”

Nu dorim să ne atribuim merite care nu ne aparţin, însă zonele împădurite ale judeţului au rămas în picioare şi datorită modului nostru de acţiune în cooperare cu alte instituţii, pen-tru prevenirea defrişărilor ilegale realizate de unii cetăţeni care doresc lemnul numai pentru scopul comer-cial al acestuia, fără a se gândi că poate iau din avuţia fiecăruia şi din sănătatea noastră, a tuturor.

Această bogăţie naţională, sursă de aer curat şi relaxare, constituie leagănul „haiducului” de codru, al ţapinarului pârât. Deviza că „nu se cunoaşte când tai un copac din pă-dure” este emblema celor care defrişea-ză. Poate ar trebui să le arătăm şi cum arată „tizâcul”, să realizeze pagubele produse prin acţiunile lor, dar este prea mult pentru capacitatea de gândire a acestor personaje care distrug mediul.Pe lângă aceste fapte ei devin uşor, uşor, venerabili omuleţi de “business”. Taie lemnul în gălătuşi şi se prezintă la poarta ta ca un salvator al sobei. Înca-sează bănişori frumoşi pe metrul cub de lemn, dar de fapt este lemnul tău din parcela din pădure, pe care ei cu grijă ţi l-au tăiat fără milă.

Se duc cu căruţele, deoarece „calul nu bârnâie şi nu dă rateuri” să-l audă pădurarul, taie copacul de la 1 metru de pământ ca astfel aranjaţi în coşul căru-ţei „să nu aibă goluri de aer şi să arate frumos”.

Au deja clientul pregătit. Transpor-tul nu are intermediere pe la domiciliul

său. În curtea „hoţului de codru” nu gă-seşti decât strictul necesar: „o duce mai greuţ”, că nu a avut moştenire pădure.Mulţi dintre noi nu ne punem întrebări de unde are acest om lemn pentru co-merţ! Şi chiar dacă l-am întreba are şi răspuns pregătit. „O relaţie cu pădura-

rul”. Nu negăm că nu ar fi şi aşa, dar cam prea mult totuşi. Au şi ei reglemen-tări stricte. Nu mai sunt suprafeţe în exploatare de zeci de hectare, nu a mai bătut vântul sa aibă doborâturi.

Acest comerţ cu gălătuşi la poartă, pare la prima vedere unul nevinovat şi cei care-l practică invocă faptul că „adu-ce de la părinţi pentru consumul pro-priu”. Însă este un comerţ la comandă cu profituri frumuşele cu lemn din pă-durile cetăţenilor. De altfel, se remarcă faptul că predomină furturile de pe pro-prietăţile private.

Copac cu copac, lăstar cu lăstar, su-prafeţele împădurite dispar uşor, desi-mea codrului devine amintire, iar când apar necazurile se rezolvă prin schim-barea pădurarului dintr-un canton în altul.

Ştim că lemnul este sursă de căldură,

material de construcţie, dar haideţi cu toţii să semnalăm aceste aspecte către efectivele jandarmeriei pentru a depista la timp aceşti haiduci de codru care fac un bănuţ cu bunurile noastre şi sursa de oxigen a fiecăruia.

Circulăm cu maşinile când ne depla-săm în urma lor, îi vedem cum caută clienţi prin sate, întreabă disperaţi dacă ai nevoie de „un lemn” şi te re-zolvă imediat bucuroşi că au scăpat de stresul încărcăturii şi „dacă mai ai nevoie îţi lasă numărul de telefon ca să-i mai cauţi sau să-l dai la pri-eteni”.

Vor veni apoi ploile şi … ca o con-secinţă, torentele ne vor aduce la unele porţi, crengile, frunzele care vor bloca podeţele şi apele vor rupe totul până la temelia casei.

Ştim şi un vinovat: criza. Cri-za de bani a „ţapinarului”, ideea că

aceste probleme se cunosc şi nimeni nu spune nimic, dar nu avem un spirit civic pentru protecţia mediului. Nu ne mai interesează decât foarte puţine lucruri şi aşteptăm…măsuri ale autorităţilor. Acestea nu pot fi peste tot şi iau măsuri tardive în momentul când sunt sesizate. Pădurea nu mai este acolo. E în buzu-narul larg al unora… care mai “şmeche-raşi” au profitat de drumul forestier şi eventual un bon de transport la zeci de camioane transportate. Aceştia „fac cu-rat” numai lemnului de esenţă tare cu potenţial caloric.

Poate că niciodată nu-i târziu să sem-nalăm astfel de îndeletniciri ale profesi-ei de „ţapinar”, profesie care pe terito-riul judeţului nu este specifică.

Maior Constantin CHELARU

13


OAMENII DIN SPATELE UNIFORMEINăvala apelor a distrus locuinţe şi bunuri agonisite poate într-o viaţă

de om, lăsând în urmă ruine şi suflete pustiite. Jandarmii s-au aflat, ca întotdeauna, de altfel, alături de cei aflaţi în nevoie, încercând să salveze, să protejeze şi să refacă ceea ce se mai putea. În timp ce cerul se rupea parcă, eliberând cantităţi imense de apă, iar Prutul se revărsa şi cuprindea ameninţător gospodăriile oamenilor, ei au salvat vieţi şi

bunuri materiale. Au intervenit prompt şi au fost alături de oameni, a c o r d â n d u - l e sprijin nu doar fizic, pentru limitarea d i s t r u g e r i l o r materiale, dar au ştiut să dăruiască şi vorbe bune, de încurajare, care au ameliorat rănile

sufleteşti produse, inevitabil, de puhoaie.În acest infern, o atenţie deosebită a fost acordată copiilor, pentru

care, la iniţiativa Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, au fost organizate tabere de recreere în centrele de pregătire şi perfecţionare ale jandarmeriei. Pentru copiii din localităţile botoşănene afectate de inundaţii s-a repartizat un număr de 20 de locuri în cadrul Centrului de Pregătire şi Perfecţionare Jandarmi Tăşnad.

Dorinţa noastră de a scoate copiii, cel puţin pentru o perioadă de timp, din mediul traumatic şi de a da răgaz părinţilor acestora pentru a-şi aduna puterile şi pentru a-şi reface, în măsura în care era posibil, gospodăriile, nu a fost întâmpinată cu bucuria la care ne-am fi aşteptat.

Părinţii erau copleşiţi de cele întâmplate, devastaţi de pierderea caselor şi a agoniselii de-o viaţă, iar în momentul în care îi abordam, oferindu-le oportunitatea de a trimite copiii în aceste tabere, primeam, invariabil, acelaşi răspuns: ,,Ne-am pierdut casele, nu vrem să ne pierdem şi copiii”. Le-am înţeles temerile şi dorinţa de a-şi ţine copiii aproape în acele momente critice. Este în spiritul poporului nostru ca în vremuri de răstrişte familiile şi comunităţile locale să rămână unite, iar grija pentru copii a fost şi este o prioritate. Totuşi, ca specialist psiholog, ştiam că imaginile terifiante din timpul şi consecutive calamităţilor naturale, deci şi inundaţiilor, pot determina ulterior, atât în cazul adulţilor, dar cu atât mai mult în cazul copiilor, stres posttraumatic. Dacă nu erau scoşi în timp util din acel mediu ostil şi dacă nu li se dădea ocazia de a-şi exterioriza emoţiile şi sentimentele într-un mediu securizant, exista pericolul ca, în timp, să apară simptome specifice stresului posttraumatic: coşmaruri, anxietăţi, fobii etc., care ar fi putut afecta în mod semnificativ dezvoltarea psihică a copiilor.

În acest context, nu am renunţat la proiectul nostru şi, împreună cu căpitanul Niţuleac Cristian, ofiţerul de relaţii publice din cadrul I.J.J. Botoşani, am bătut din poartă în poartă pentru a convinge părinţii că deplasarea copiilor în tabără le va fi benefică, garantând, totodată, pentru securitatea acestora. Pentru a identifica copiii cu posibilităţi materiale reduse şi ale căror locuinţe fuseseră afectate într-un grad mai mare, precum şi pentru a convinge părinţii de seriozitatea şi oportunitatea demersului nostru, am apelat la ajutorul unor cadre didactice din Rădăuţi Prut, respectiv la d-na director al Şcolii Rădăuţi-Prut şi la d-na învăţătoare Uţă Lucia, aceasta din urmă fiind şi mama plt. Uţă Dragoş Bogdan, unul dintre colegii noştri. În ciuda faptului că şi propriile lor locuinţe fuseseră afectate, acestea au pus pe primul loc intersele copiilor şi ne-au oferit un real suport.

Dar cel mai mare sprijin l-am avut tot de la copii. În urma afişării unui anunţ în tabăra de sinistraţi referitor la tabăra organizată pentru copii, am fost abordaţi de două fetiţe volubile, cu ochii sclipitori, care s-au

arătat încântate de ideea de a pleca în tabără, oferindu-se, totodată să identifice şi să

convingă şi alţi copii şi părinţi. Prin aceste eforturi conjugate, am reuşit să strângem un grup de 20 de copii cu vârste cuprinse între 8 şi 15 ani, care, în data de 06.08.2008, trebuia să plece spre Tăşnad, însoţiţi de d-ra profesoară Doina Nicorici, cadru didactic la Şcoala Rădăuţi Prut.

Din păcate doi dintre copii au renunţat în ziua premergătoare plecării, unul datorită unor probleme personale, iar cel de-al doilea deoarece a preferat să plece la mare, în tabăra organizată de un post de televiziune naţional.

Bucuria simţită la vederea chipurilor fericite ale copiilor în dimineaţa plecării spre Tăşnad, când reprezentanţii inspectoratului nostru s-au deplasat cu autobuzul unităţii la Rădăuţi Prut pentru a lua copiii, a fost oarecum umbrită de faptul că un al treilea copil nu s-a prezentat la locul şi la ora stabilite. Contactând-o telefonic pe mama acestuia, am primit un răspuns la care nu ne aşteptam: mama nu reuşise să facă bagajul copilului. Încercând să o convingem că nu era nevoie de bagaj şi că băiatului îi vor fi asigurate toate lucrurile de care va avea nevoie, am primit un refuz sec. Atunci am conştientizat o dată mai mult cât de nefericiţi pot fi unii copii.

În cele din urmă am reuşit să plecăm, iar, după ce au servit micul dejun la sediul instituţiei noastre, copiii, împreună cu cadrul didactic care-i însoţea, au pornit spre Centrul de Pregătire şi Perfecţionare Jandarmi Tăşnad. Acolo i-au aşteptat colegii noştri, care s-au comportat e x t r a o r d i n a r , punându-le la dispoziţie copiilor toate lucrurile n e c e s a r e , o r g a n i z â n d o mulţime de activităţi recreative şi, ceea ce este cel mai important, dăruindu-le multă, multă afecţiune. Copiii au fost plăcut impresionaţi şi au reuşit să uite, măcar pentru o perioadă de timp, imaginile terifiante ale apelor năvălind, ale caselor ruinate şi chipurile îngrozite ale adulţilor.

Legătura copiilor cu jandarmii s-a menţinut şi ulterior. În luna septembrie, la începutul şcolii, jandarmii din Tăşnad au venit cu ajutoare pentru copii şi pentru familiile acestora, constând în paturi, pături, alimente etc. Însoţindu-ne colegii la Rădăuţi Prut, nu am putut decât să ne bucurăm de lumina de pe chipurile copiilor şi de zâmbetul acestora.

O adevărată surpriză am avut de Ziua Jandarmeriei, în data de 03 aprilie 2009, când copiii, însoţiţi de inimoasa lor profesoară, d-ra Doina Nicorici, au venit la sediul jandarmeriei botoşănene, ne-au felicitat, ne-

au mulţumit pentru că am fost alături de ei în acele momente dificile, ne-au cântat, ne-au oferit flori şi ne-au urat:

,,Să fiţi curaţi ca zăpada iarna, Bogaţi ca toamna, Calzi ca vara Şi-nfloritori ca primăvara. Să fiţi ca florile, dar să nu vă ofiliţi ca ele. Să fiţi tari ca pietrele, dar nu dure ca ele. Să fiţi curaţi ca apele, dar nu reci ca ele.”

14


A fost un moment de neuitat şi, pentru prima dată, am văzut lacrimi în ochii colegilor mei. Atunci mi s-a întărit convingerea că, prin tot ceea ce au făcut în timpul, dar şi după inundaţii, jandarmii au dovedit o dată mai mult că, înainte de a fi jandarmi, sunt OAMENI.

Maior Gabriela VERENCIUC

Un titlu cel puţin ciudat. Mai sunt şi alţi jandarmi în afara celor care asigură liniştea publică la evenimentele sporti-ve, culturale sau cei pe care îi chemăm printr-un simplu apel telefonic atunci cănd siguranţa ne este pusă în pericol? Mai sunt şi alţii în afara celor pe care îi vedem protejând obiective importante ale statului sau participând la misiuni de salvare în situaţiile de urgenţă ?

Răspunsul este “DA”. Puţini, dar inimoşi, sunt jandarmii din spatele jandarmilor, sunt cei care asigură cele necesare îndeplinirii misiunilor, sunt cei care dau cazărmii un aspect primi-tor, sunt cei din structura de logistică a I.J.J Botoşani. Activitatea lor se desfă-şoară în “culise”, calculează de ce şi de cât este nevoie pentru executarea misi-unilor, realizează mentenanţa mijloa-celor tehnice de care dispune unitatea, pregătindu-le pentru utilizare în orice moment, se preocupă de îmbunătăţi-rea continuă a condiţiilor de muncă, de asigurarea hrănirii şi echipării efective-lor astfel încât structurile operative să îşi poată îndeplini misiunile în condiţii optime.

La înfiinţare, în anul 1994, unitatea

dispunea de 2 pavilioane în care persona-lul îşi desfăşura activitatea, spaţii insufici-ente şi improprii ce nu ofereau condiţiile necesare de muncă. De-a lungul timpului, au fost primite în administrare şi alte imo-

bile, care au fost amenajate cu forţe pro-prii sau prin investiţii, astfel încât la ora actuală avem asigurate spaţiile necesare pentru cadrele din comandament şi subu-nităţi, popotă, sală de sport, depozite, cen-trală termică şi atelier reparaţii auto.

Mândria unităţii o reprezintă sediul inspectoratului, un pavilion P+4, care, în perioada 2005-2007, a fost supus moder-nizării.

Datorită profesionalismului cadrelor din structura logistică, precum şi a con-structorului botoşănean S.C Victor Con-

struct L.T.D., a cărui deviză este “Puterea lucrului bine făcut”, s-a reuşit aducerea pavilionului la standardele actuale pri-vind arhitectonica, amenajările interioa-re, anveloparea termică etc., personalul

beneficiind de condiţii foarte bune de lucru.

De asemenea, în timp, acest co-lectiv a reuşit modernizarea centra-lei termice, instalarea reţelei de uti-lizare a gazelor naturale, instalarea unui sistem de paratonare la depo-zitele de muniţie precum şi altele, dar care nu le menţionez deoarece vreau să evidenţiez acei jandarmi din spatele jandarmilor care, chiar în condiţii de restricţie bugetară, prin exploatarea la maximum a cu-noştinţelor de specialitate, a capaci-tăţilor de manager, a imaginaţiei şi

creativităţii, au reuşit să asigure tot ce este nevoie pentru funcţionarea unităţii.

După cum spunea Antoine Jomini-“Logistica cuprinde mijloacele şi aranja-mentele cu care se pun în aplicare tacticile şi strategiile. Strategia decide unde să se acţioneze, logistica aduce trupele în punc-tul respectiv”.

ADJUNCT AL INSPECTORULUI ŞEF Maior Ioan CORJ

Jandarmipentru

jandarmi

15


3/5 cm.) ce produc un efect devastator asupra puietului în special şi ecosiste-mului în general. Jandarmeria Română, conform legii 550/2004, ca instituţie specializată a statului cu statut militar care exerci-tă atribuţiuni privind apărarea pro-prietăţii publice şi private, preveni-rea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, a primit competenţe în ceea ce pri-veşte participarea, împreună cu alte instituţii abilitate, la supravegherea, controlul, asigurarea protecţiei şi

conservării fondului cinegetic şi pisci-col natural. Având în vedere cele menţionate mai sus, începând cu anul 2005 unitatea noastră s-a implicat cu rezultate poziti-ve în cooperare cu alte instituţii abili-tate în protecţia fondului piscicol natural din zona Suliţa – Dracşani prin desfăşura-rea de acţiuni specifice. La început efectivele de jandarmi care au acţionat în zonă au întâmpinat greu-tăţi, deoarece modul de operare a braco-nierilor era complex, aceştia beneficiind şi de sprijinul unor cetăţeni din zonă, iar datele şi informaţiile cu caracter operativ erau obţinute cu greutate.

Exploatând eficient datele şi informaţi-ile furnizate de către structura specializată a inspectoratului, perfecţionându-şi per-manent modurile şi procedeele de acţiune, efectivele de jandarmi au reuşit combate-rea fenomenului prin mijloace specifice. Astfel, numai în perioada 2008-2009 în zona respectivă au fost executate un număr de 83 acţiuni punctuale sau în cooperare, ocazie cu care au fost consta-tate un număr de 80 de infracţiuni la O.U.G.23/2008 şi la Codul penal, fiind confiscate şi redate mediului natural can-titatea de aproximativ 600 Kg peşte de diferite specii, în marea majoritate puiet . Datorită rezultatelor obţinute în preve-nirea şi combaterea acestui gen de fapte, treptat, jandarmii şi-au câştigat încre-

derea majorităţii cetăţe-nilor din zonă, încredere materializată prin faptul că aceştia au început să ne sesizeze în mod direct despre încălcări ale legis-laţiei în vigoare, numai în anul 2009 primind 12 asemenea sesizări, marea majoritate finalizându-se prin constatarea de fapte de natură penală sau con-travenţională. În executarea acestor ac-ţiuni s-au evidenţiat plt.adj. Butnariu Nelu, plt.

Judeţul Botoşani este o zonă bogată în lacuri şi heleşteie, acumularea Drac-şani fiind una din cele mai mari din ţară în ceea ce priveşte luciul de apă, dar şi re-sursele piscicole. Având în vedere faptul că după anul 1989 la nivelul judeţului Botoşani indus-tria a suferit mutaţii majore în sens nega-tiv, iar piaţa forţei de muncă s-a adaptat imediat acestor tendinţe, nivelul de trai al populaţiei a scăzut constant, ceea ce a generat un fenomen caracteristic locui-torilor din jurul amenajării piscicole mai sus menţionate, respectiv braconajul sau furtul de peşte. Profitând de lacunele legislative exis-tente până în urmă cu câţiva ani, unii lo-cuitori din zonă au transformat această îndeletnicire ocazională într-o adevărată afacere de familie. Mai concret, aceştia in-dividual sau în grupuri mici, amplasează unelte de pescuit interzise de lege, pentru scurte perioade de timp, în anumite locuri bine stabilite, peştele astfel capturat fiind distribuit de la propriile locuinţe pe bază de comandă anumitor persoane, care la rândul lor îl comercializează ambulant în diferite pieţe şi oboare de pe raza judetului Botoşani sau a celor vecine. Dintre unelte-le de pescuit interzise de lege, cele mai des folosite sunt setcile monofilament, care de fapt reprezintă o reţea de plasă formată dintr-un singur fir, netextil cu diferite mă-rimi ale laturii ochilor de plasă (3/3 sau

BRACONAJUL PISCICOL - SURSĂ DE SUBZISTENŢĂ

Stâncescu D-tru, plt. maj Crăciun Cristi-an şi plt.maj Crăciun Dan.

Şi în viitor având sprijinul cetăţenilor din zonă, unitatea se va implica în com-baterea acestui gen de fapte, dezvoltând la fel de bine şi latura preventivă.

Maior Bogdan ENACHI

ŞTIAŢI CĂ ...

...judeţul Botoşani ocupă locul al II-lea pe ţară ca mărime a luciului de apă ?

...în zona localităţilor Stânca – Costeşti, din judeţul Botoşani, a fost construit un important nod hidro-tehnic, realizându-se una din cele mai mari acumulări din ţară, cu un volum de 1,5 miliarde mc apă, cu o suprafaţă de 1600 ha şi o lungime de 70 km ?

...de asemenea datorită cur-surilor de apă ( Prut, Siret, Jijia, Başeu), de-a lungul timpului s-au creat artificial în judeţ peste 150 de iazuri, utilizate pentru echilibrarea debitelor, irigaţii, alimentare cu apă, piscicultură: Dracşani (440 ha pe va-lea Sitnei); Negreni (304 ha pe valea Başeu), Cal Alb; Hăneşti; Mileanca, Havârna, etc.

16


În 1838 Samuel Morse, a pus bazele unui sistem de comunicare bazat pe semnale mai lungi sau mai scurte, creând un cod simplu, folosit şi în ziua de azi, alcătuit din două semne, linia şi punctul. Fi-ecare literă a alfabetului şi

fiecare cifră fiind codificate printr-o com-binaţie de linii şi puncte. Folosirea codului inventat de Morse a reprezentat momen-tul de referinţă în realizarea comunicări-lor radio atât în domeniul civil, dar mai ales militar.

Standardele tot mai ridicate în ceea ce priveşte siguranţa comunicărilor radio, calitatea şi rezistenţa la perturbaţiile ex-terne au determinat dezvoltarea continuă a domeniului comunicaţiilor radio. Echi-pamentele şi tehnologiile utilizate au cu-noscut o permanentă evoluţie cu scopul realizării unor comunicări sigure şi neîn-trerupte.

Pentru îndeplinirea acestor deziderate, în ceea ce priveşte dotarea cu tehnică de comunicaţii radio, şi unitatea de jandarmi botoşăneană a ţinut permanent pasul cu evoluţiile tehnologice ale timpurilor re-spective, legăturile radio fiind asigurate în perioda de pionerat a comunicaţiilor prin staţii radio de tip R118 (producţie so-vietică) şi R1300. Aceste echipamente rea-lizate folosind tehnologia componentelor discrete, bazate pe amplificarea cu lămpi, erau voluminoase, foarte greu de întreţi-nut şi nu permiteau secretizarea convor-birilor.

Comunicaţiile radio pe unde ultrascur-te au reprezentat pasul absolut necesar asigurării unor legături de comunicaţii ca-litative pe timpul misiunilor executate de jandarmii botoşăneni, cunoscând la rân-dul lor o evoluţie remarcabilă. De la radi-otelefoanele portabile tip IEMI şi Shendun SD506, care, pe lângă dimensiuni, erau şi foarte dificil de întreţinut, s-a ajuns la ra-diotelefoane tip Motorola şi Hyt, mult mai compacte şi fiabile. În prezent comunicaţiile radio pe unde scurte sunt realizate cu ajutorul staţiilor tip Harris, construite cu tehnologie mo-dernă şi care, pe lângă ergonomie şi uşu-rinţă în exploatare, pot lucra în modul “salt în frecvenţă” permiţând secretizarea convorbirilor prin algoritmi de criptare performanţi.Soluţia TETRA reprezintă pentru unitatea

noastră al-ternativa de viitor, unul dintre avan-tajele acestui standard de comunicaţii fiind asigu-

rarea unui nivel calitativ superior al co-municaţiilor mobile şi mai ales garantarea unei înalte securităţi a legăturilor. Servi-ciile de voce, pot fi asigurate de standar-dul TETRA, prin apeluri individuale şi în grup precum şi apeluri de urgenţă oferind posibilitatea monitorizării acestora.

Un plus tehnologic îl reprezintă capa-citatea de transmitere a fluxurilor de voce si-multan cu cele de date, oferind jandarmilor aflaţi în misiune posibi-litatea interogării baze-lor de date operative şi realizării schimbului de informaţii, în timp real. Se va înlocui astfel tehnica de comunica-ţii analogică aflată în dotare, în prezent, îmbunătăţind suportul şi serviciile oferite personalului operativ din teren.

Capacitatea de interconectare ridicată, aria de acoperire continuă şi uşurinţa în exploatare, recomandă pe viitor soluţii-le TETRA pentru misiunile jandarmilor unde asigurarea legăturilor este adeseori vitală.

DE LA MORSE ... LA TETRA ...

Aşa cum sunt definite în literatura de specialitate, bazele de date reprezintă o colecţie de date şi informaţii organizate astfel încât să permită regăsirea rapidă a informaţiilor solicitate.

De-a lungul timpului, din punct de ve-dere tehnologic, evoluţia bazelor de date a fost una spectaculoasă, istoria pornind de la colecţiile de date stocate pe cartele perforate sau benzi magnetice, ajungând

în prezent la baze de date cu dimensiuni de ordinul terabiţilor, stocate pe servere distribuite geografic.

Pentru unitatea noastră, accesul la ba-zele de date a constituit încă din momen-tul implementării un ajutor deosebit de important, dat colegilor aflaţi în misiunile organizate în teren. De multe ori, puşi în

situaţia de a intra în contact cu diverse persoane care nu aveau asupra lor nici un act de identitate sau care se aflau în situ-aţia de a nu–şi putea justifica prezenţa la anumite ore în zonele de patrulare, aju-torul informaţiilor furnizate de bazele de date a fost esenţial în îndeplinirea misiu-nii. Nu de puţine ori informaţiile solicitate din bazele de date au dus la identificarea persoanelor certate cu legea sau a unor bunuri date dispărute sau furate.

Istoricul implementării accesului la ba-zele de date în Inspectoratul de Jandarmi Botoşani începe încă din anul 2001 când tehnologia existentă la acea dată a permis conectarea unui sistem de calcul la bazele de date de evidenţă a persoanei prin in-termediul unei linii telefonice, cu ajutorul unui modem analogic. Soluţia folosită a fost una de pionerat având avantajele mo-mentului, însă şi dezavantaje, mai ales din punct de vedere tehnic, generând erori de conectare sau indisponibilitatea datelor solicitate.

Odată cu evoluţia tehnologiilor infor-matice, creşterea puterii de procesare a datelor şi implementarea unei soluţii de conectare prin intermediul reţelei de date a M.A.I. au fost eliminate erorile de conec-tare şi a crescut gradul de disponibilitate a datelor, ajutând personalul operativ în timp real în îndeplinirea misiunilor. In-vestiţiile în infrastructură şi în tehnologi-ile de accesare au făcut posibile lărgirea foarte mult a spectrului de informaţii şi date operative disponibile în acest sens. Avem asigurat accesul la bazele de date ale evidenţei persoanelor, urmăriţi gene-ral, furturi auto, ajutând de fiecare dată personalul operativ din teren atunci când intră în contact cu persoanele suspecte.

Datorită condiţiilor avute la dispoziţie şi a receptivităţii personalului implicat în lucrul cu tehnologia modernă de comuni-caţii şi transmitere a datelor, în munca de teren, prin numărul de interogări la bazele de date naţionale, I.J.J. Botoşani ocupă un

loc fruntaş în rândul celorlalte inspectorate. În viitorul apro-piat se preconizează introduce-rea în exploatare a terminalelor portabile de interogare a baze-lor de date, care vor asigura un plus de operativitate în accesa-rea informaţiilor. Faptul că, din teren, colegii noş-tri pot obţine apelând Dispece-ratul unităţii, informaţii de inte-res operativ din bazele de date accesate reprezintă rezultatul

muncii echipei de specialişti de la nivelul I.J.J. Botoşani, al efortului con-tinuu pentru găsirea celor mai potrivite soluţii tehnice şi implementarea cu succes a acestora.

Căpitan ing. Dan FORTOEŞ

BAZELE DE DATE operativitate şi eficienţă în

munca de teren

17


Au împedicat producerea unei tragedii…

În ziua de 12.02.2009, un echipaj de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, a fost di-

recţionat de d i s p e c e r u l unităţii către o adresă de pe strada Împărat Traian, unde la un apartament dintr-un bloc

izbucnise un incendiu. Ajunşi primii la faţa locului, jandarmii au observat că pe sub uşa de la intrare în locuinţă ieşea fum iar din spusele vecini-lor au aflat că în apartament s-ar afla pro-prietara, o femeie bolnavă, în vârstă de 50 de ani.

Fără să mai stea pe gânduri, jandarmii au intrat în locuinţă reuşind să o scoată pe femeia aflată în stare de inconştienţă afară din apartament şi totodată să stingă înce-putul de incendiu…

Şapte dintr-o lovitură…

Joi, 19.03.2009, un echipaj de jan-darmi din cadrul inspectoratului, au sur-prins în flagrant, într-un parc de maşini vechi, şapte bărbaţi care încărcau de zor în portbagajul unei maşini, di-ferite piese auto (un mo-tor Dacia, două portiere,etc). Luaţi la în-trebări de jan-darmi, aceştia au declarat că ,,aranjaseră treaba” cu paz-nicul parcului dar, ghinion … înţelegerea le-a fost stricată de oamenii legii care le-au întocmit dosar cu acte premergătoare pentru ,,furt calificat”.

La furat ziua în amiaza mare….

Vineri, 5.05.2009, profitând de vremea frumoasă de afară, o bunică a iesit în faţa blocului, situat pe strada George Enescu din municipiu pentru a-şi supraveghea

nepoţelul la joacă.

F e m e i a şi-a lasăt po-şeta pe una din băncile din faţa scă-rii de bloc,

fiind mai mult atentă la copil, iar la un mo-ment dat, prin faţa blocului treceau două femei de etnie rromă, care văzând poşeta nesupravegheată s-au gândit să facă ce ştiu mai bine… să fure. R. L. i-a ,,acoperit spatele” lui F. M. care într-o fracţiune de secundă a şi furat poşe-ta de pe bancă, luând-o amândouă la fugă. Spre ghinionul lor, în zonă se afla şi un echipaj de jandarmi aflat în serviciu care cunoscând cu ce se ocupă cele două şi fap-tul că au antecedente penale, le-au oprit pentru ,,a le întreba de ce se grăbesc?”…. Astfel, jandarmii au înapoiat poşeta cu diferite acte şi suma de 750 de lei proprie-tarei de drept, iar cele două ,,alergătoare” s-au ales cu dosar, pentru săvîrşirea in-fracţiunii de furt calificat.

Gest de omenie…

În ziua de 14.06.2009, plt. S.P. din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Jude-ţean Botoşani, fiind în afara orelor de ser-viciu, se deplasa către domiciliul său.

În zona Parcului Junior de pe strada Cuza Vodă din municipiu, subofiţerul a observat o femeie căzută, care prezenta simptomele unei persoane epileptice.

Cu toate că scena a fost văzută de mai multe persoane care se aflau în zonă în

acel moment, nimeni nu a intervenit în sprijinul aces-teia, pentru a o ajuta. Imediat, subofiţerul de jandarmi i-a

acordat primul ajutor împedicând pro-ducerea unei tragedii şi totodată a solici-tat prin serviciu unic 112, trimiterea unei ambulanţe pentru acordarea de tratament medical specializat, acesta supraveghind-o pe femeia bolnavă, de 30 ani, până când a fost preluată de cadrele medicale de pe ambulanţă, care ulterior au transportat-o la Spitalul Judeţean Botoşani.

Prins de jandarmi …

Marţi, 24.06.2009, o bătrână de 69 de ani, se deplasa pe strada I.C. Brătianu, din municipiu către casă, când la un moment dat, din spate a venit un tînăr, care i-a smuls geanta femeii, luînd-o la fugă.

Hoţul a fugit şi a încercat să se ascundă printre maşinile parcate în zona unei spă-lătorii auto, dar femeia a început să strige după ajutor, noroc că un cetăţean care a văzut întreaga scenă, a relatat totul unei patrule de jandarmi.

Jandarmii l-au găsit în scurt timp pe cel care furase geanta, un tânăr de 17 ani,

Info Flashasupra acestuia gă-sindu-se banii furaţi din poşetă (117lei) care ulterior au fost înapoiaţi femeii, iar adolescentului i s-a întocmit dosar cu acte premergătoare

pentru săvîrşirea in-fracţiunii de furt calificat.

Minoră fugită din centru de plasament găsi-tă de jandarmi …

S â m b ă t ă 22.08.2009, un echipaj de jandarmi, a găsit-o într-un car-tier din municipiul Botoşani, pe minora P.M. de 16 ani, care fugise în urmă cu două săptămâni dintr-un centru de plasament unde era instituţionalizată şi care era dată în urmărire generală.

Campionatul de Karate-do al M.A.I – Botoşani 21-24.10.2009

În perioada 21-24.10.2009 la Botoşani, în sala poli-valentă ,,Eli-sabeta Lipă”, s-a desfăşurat etapa finală a campinatului de karate-do, al Ministerului Administraţiei

şi Internelor.Competiţia a fost organizată de C.S.

Dinamo, împreună cu I.J.J.Botoşani, I.P.J.Botoşani, I.J.P.F. Botoşani, I.S.U.J. Botoşani şi Instituţia Prefectului Judeţul Botoşani.

Cei 50 de sportivi calificaţi în faza finală a campionatului au concurat pe categorii de greutate, în zilele de 22 şi 23 octombrie a.c. la două probe: kata şi kumite.

Reprezentantul Inspectoratului de Jan-darmi Judeţean Botoşani, plt. Ursan Vio-rel a obţinut în final, locul III pe echipe cu echipa I.G.J.R. şi locul V la kumite.

Premierea celor mai buni sportivi a fost făcută de către d-na chestor Elisabeta Lipă.

Căpitan Cristian NIŢULEAC

18


Formarea tinerilor în instituţiile de învăţământ specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor constituie cel mai complet mod de ac-ces în Jan-d a r m e r i a R o m â n ă , a s i g u r â n d un nivel de p r e g ă t i r e ridicat şi o i n t e g r a r e rapidă în structurile armei noas-tre.

D u r a t a studiilor în aceste insti-tuţii de for-mare este de 3 ani pentru ofiţeri şi de 2 ani pentru subofiţeri.

Anul trecut, colectivul de cadre stabilit la nivelul unităţii cu atribuţii în recrutarea personalului a pre-zentat oferta educaţională la majoritatea liceelor din judeţ. La toate prezentările a participat şi câte un jan-darm – femeie. Materialele (condiţii, tematici, biblio-grafie, film Jandarmeria Română) au fost prezentate cu ajutorul videoproiectorului. Prezentările s-au fă-cut nu numai la elevii din clasele a XII-a, ci şi la cei din clasele a XI-a, pentru a avea timp să se hotărască ce carieră îşi vor alege.

Recrutarea s-a realizat şi prin mediatizarea ofer-tei pe pagina de internet a unităţii, anunţuri în presa locală şi la sediul unităţii, distribuirea de pliante sau prin punctele de informare cu diferite ocazii (Ziua Porţilor Deschise, Crosul Jandarmeriei).

Un aport deosebit în activitatea de recrutare l-au adus şi celelalte cadre din unitate care nu aveau atri-buţii în acest sens, dar au transmis prietenilor sau cunoştinţelor primele informaţii privind profesia de jandarm şi i-au îndrumat la personalul specializat.

Comparativ cu anul 2008, când au fost recrutaţi 93 de candidaţi, din care 39 de candidaţi selecţionaţi pentru concursul de admitere şi 7 candidaţi declaraţi „Admis”, în anul 2009 s-a realizat o creştere calita-tivă şi cantitativă, astfel: 252 candidaţi recrutaţi, 89

candidaţi selecţionaţi pentru concursul de admitere şi 19 candidaţi declaraţi „Admis” (3 la Academia de Poliţie, 1 la Academia Forţelor Terestre, 1 la Academia Tehnică Militară şi 14 la Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni). În urma clasamentului întocmit de eşalonul superior în funcţie de numărul de candidaţi selecţionaţi şi

cei admişi suntem pe locul 4. Pentru anul acesta, campania propriu-zisă de recrutare s-a de-

clanşat cu data de 01 martie.Pentru formarea ofiţerilor, în anul 2010, Academia de Poliţie

„Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti a scos la concurs 100 de locuri, în-văţământ la zi, specializarea ordine şi siguranţă publică, dintre care 5 locuri pentru cetăţeni de etnie rromă.

Pentru formarea subofiţerilor, în anul 2010, Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani, judeţul Vâlcea a scos la concurs 159 de locuri, din care 5 locuri rezervate cetă-ţenilor de etnie rromă şi 4 locuri pentru Serviciul de Protecţie şi Pază (S.P.P.), iar Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi Fălticeni, judeţul Suceava, a scos la concurs 150 de locuri, din care 5 locuri pentru ce-tăţeni de etnie rromă.

Pentru a participa la concursul de admitere, candidaţii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:

•să aibă cetăţenie română şi domiciliul în România;•să cunoască limba română scris şi vorbit;•să aibă capacitate deplină de exerciţiu;•să fie declaraţi „apt” din punct de vedere medical, fizic şi psihic;

verificările privind starea de sănătate medicală, fizică şi psihică sunt efectuate de structurile de specialitate ale Ministerului Administra-ţiei şi Internelor;

•să aibă vârsta de minim 18 ani şi maxim 27 de ani, împliniţi în anul participării la concurs;

•să fie absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat; dovada ab-solvirii se face cu diploma sau cu adeverinţă din care să rezulte faptul

că au susţinut şi promovat examenul de bacalaureat;•să fi obţinut la purtare, în perioada studiilor liceale, media gene-

rală de minimum 8,00 (opt);•să nu fi fost exmatriculaţi pentru abateri disciplinare dintr-o in-

stituţie de învăţământ;•să aibă un comportament corespunzător cerinţelor de conduită

admise şi practicate în societate;•să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire

penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;

•să nu fi fost destituiţi dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani;•nu au desfăşurat activităţi de poliţie politică, astfel cum sunt de-

finite prin lege;•să aibă înălţimea de minimum 1,70 m bărbaţii şi 1,65 m femeile.Pentru toţi doritorii care îndeplinesc condiţiile, porţile Inspecto-

ratului de Jandarmi Judeţean Botoşani sunt deschise, urmând a fi informaţi şi consiliaţi de cadrele noastre pentru primul pas în cariera de JANDARM. Maior Dobrin-Cristian ONOFREI

Privind spre viitor...

19


C.N.E.F.G. Saint- Astier - un vis împlinit

Motto: ,,Exerciţiile lor sunt bătălii fără vărsare de sânge, iar bătăliile lor sunt exerciţii sângeroase’’ - Flavius Josephe (istoric evreu)

Încă de la începutul carierei de ofiţer am aflat, de la colegii din alte unităţi sau diverse centre de pregăti-re cu care am intrat în contact, despre Centrul de an-trenament a forţelor jandarmeriei Saint-Astier (Centre National D’Entraînement des Forces de Gendarmerie - Franţa). Odată cu experienţa căpătată pe parcursul executării a nenumărate misiuni şi conştientizând fap-tul că avem nevoie de metode şi tehnici de pregătire moderne, pentru a putea evolua şi a ne adapta noilor sfidări la adresa ordinii şi siguranţei publice, cunoştin-ţele despre instituţia amintită, la început vagi şi suc-cinte, au început să se contureze tot mai clar in min-tea mea, devenind un deziderat şi un vis personal. Prin eforturile asidue, depuse zi de zi în completa-rea şi perfecţionarea cunoştinţelor (tactica de jandarmi, asigurarea şi restabilirea ordinii şi liniştii publice şi lim-ba franceză), precum şi prin dezvoltarea calităţilor fi-zice, am reuşit să efectuez două stagii de pregătire în cadrul C.N.E.F.G. Sait-Astier, ceea ce mi-a marcat, în mod decisiv şi definitoriu, cariera de jandarm mobil. Situat în regiunea Aquitaine, departamentul Dordog-ne (la aproximativ 100 km de Bordeaux), Centrul de an-trenament al forţelor de jandarmerie Saint-Astier a fost creat în anul 1969, în urma evenimentelor (revoltelor) din mai 1968 din Franţa. Cu timpul, centrul a dobândit o vocaţie europeană şi internaţională, aceste dimensi-uni permiţând schimbul de informaţii şi competenţe între

diversele instituţii poliţieneşti de tip jandarmerie din întreaga lume. Actualmente, centrul Saint-As-tier este cel mai mare de acest gen din Euro-pa, cu o capa-citate de 13000

de stagiari pe an, dispunând, pe cele 140 ha ale sale, de un oraş de restabilire a ordinii şi liniştii pu-blice, poligoane şi parcursuri de tir, terenuri şi săli de sport, piste de antrenament, săli de pregătire, ve-hicule blindate, elicoptere, tehnică modernă etc. În cadrul ,,Stagiului de formare a comandanţilor de es-cadron din Jan-darmeria mo-bilă’’, am fost ataşat efectiv escadronului 43/3 Dreux (de lângă Pa-ris), execu-tând alături de căpitanul Phil-lippe Wingler (comandantul escadronului), ofiţer de o în-altă ţinută mo-rală şi profesională, exerciţii privind gestionarea unor situ-aţii de criză, recunoaşterea unor obstacole şi axe cu şi fără mijloace complementare, intervenţia într-un penitenciar, intervenţia într-un cadru de violenţe de tip urban, înlătu-rarea baricadelor, pregătirea misiunilor internaţionale etc. De asemenea, am participat la conferinţe privind folo-sirea graduală a forţei, uzul de armă, noile modalităţi de acţiune ale adversarului şi am executat diverse tehnici de întărire a capacităţilor fizice şi morale, prin trecerea unor piste dificile, precum şi căţărări şi coborâri în rapel execu-tate la turnul de intervenţie (aproximativ 30 m înălţime). Pe parcursul exerciţiilor diurne şi nocturne desfăşurate, uneori programul de pregătire prelungindu-se cu mult după miezul nopţii, prin gazele lacrimogene în exces, flăcările şi fumul provocate de incendierea unor baricade şi autove-hicule, zgomotului infernal produs de V.B.R.G.(vehiculele blindate ale jandarmeriei), grenade asurzitoare, dar şi

20


de difuzoarele instalate peste tot în scopul creării pani-cii, a fost lesne de perceput angajamentul, disciplina şi coeziunea dovedite de către colegii francezi şi elveţieni. Totodată am fost privilegiat prin faptul că am vă-zut la lucru ,,pe viu” militarii din celebrul G.I.G.N. (Gru-pul de intervenţie al Jandarmeriei naţionale fran-ceze), care au rămas in istorie prin eliberarea la Marignane (Marseille) a unui număr de 173 de pasageri ai unei curse Air France, luaţi ostatici de către un grup de fundamentalişti islamici algerieni la 26.12.1994. De altfel, cu adjutantul Eric Jarque, care a pătruns în avion la acea misiune, păstrez si astăzi bune legături de amiciţie, reprezentând pentru mine un exemplu de calm, profesionalism şi modestie. Toate activităţile executate şi de către cole-gii mei din Jandarmeria Română, care au partici-pat anterior la diverse stagii in cadrul C.N.E.F.G. Saint-Astier, au contribuit esenţial la formarea şi consolidarea imaginii instituţiei noastre în ochii re-prezentanţilor instituţiilor similare din Europa, precum şi a instructorilor din centru. Locotenent-colonelul Francis Mezieres, directorul stagiului, m-a întrebat într-o discu-ţie personală ,,Cum faceţi voi, românii, de vă descurcaţi întotdeauna în orice situaţie şi unde învăţaţi limba fran-ceză ?’’, mirat fiind poate şi de faptul că ştiam să dăm

un ordin de misiune unei subunităţi în limba sa maternă. În cadrul activităţilor de pregătire desfăşurate cu sub-unitatea comandată am reuşit să implementez cea mai mare parte a exerciţiilor executate la Saint Astier, fiind în măsură să executăm misiuni de restabilire a ordinii şi li-

niştii publice cu un grad relativ ridicat de difi-cultate şi complexitate.

Închei exprimându-mi încă o dată bucu-ria că mi s-a îndeplinit un vis, dar şi satisfac-ţia că am insuflat ofi-ţerilor mei mai tineri dorinţa de a se an-trena la Saint-Astier. În acelaşi timp răsu-flu uşurat, deoarece am împărtăşit şi alto-

ra din recunoştinţa mea faţă de C.N.E.F.G. Saint-Astier şi instructorii săi. Şi aş mai îndrăzni să sper că, măcar o dată în viaţă, voi mai ajunge acolo.

Maior Cristian FECIUC

Asociaţia Forţelor de Poliţie Europene şi Mediteraneene (F.I.E.P.)

F.I.E.P. este o Asociaţie a Forţelor de Poliţie Europene şi Mediteraneene unite în jurul unui element comun - statutul lor militar. Un prim moment al creării acestei Asociaţii a fost întâlnirea tripartită de la Paris în februarie 1993 între Directorii şi Comandanţii Generali ai Jandarmeriei Naţionale Franceze , ai Carabinierilor Italieni şi ai Gărzii Civile Spaniole. S-a instituit atunci practica unei reuniuni anuale a înalţilor responsabili, exercitarea preşedinţiei Asociaţiei prin rotaţie, câte un an de către fiecare instituţie membră, precum şi crearea a patru Comisii, pentru facilitarea cooperării.

Reuniunea de la Madrid din 18 mai 1994 a confirmat orientările trasate la Paris. În aceeaşi reuniune, Directorul General al Jandarmeri-ei Naţionale Franceze, Comandantul General al Carabinierilor Italieni, Directorul Gărzii Civile Spaniole au semnat o declaraţie comună pentru consolidarea relaţiilor dintre cele trei instituţii acesta fiind actul juridic de înfiinţare a F.I.E.P.

În cursul întrunirii de la Roma din 2 iunie 1995, s-a hotărât extin-derea Asociaţiei, prin includerea în cadrul ei a Gărzii Naţionale Repu-blicane din Portugalia. Această ţară a fost invitată atunci la lucrările Comisiilor în calitate de observator.

Trecerea de la o declaraţie tripartită la un acord cvadripartit s-a în-făptuit la 23 mai 1996, când s-a semnat Convenţia ce a stipulat numele Asociaţiei - F.I.E.P. (acronimul ţărilor celor patru ţări fondatoare), ce a dat o coerenţă geografică (în partea de sud a U.E.) şi o mai mare dimen-siune în privinţa forţelor componente (în jur de 300.000 militari).

Un moment important din existenţa F.I.E.P. este şi adoptarea Sta-tutului Asociaţiei, la 20 octombrie 1999, în care se precizează scopul acesteia: facilitarea înţelegerii între instituţiile participante care doresc să continue şi să întărească relaţiile şi legăturile stabilite, promovarea unei gândiri inovatoare şi active asupra formelor de cooperare poliţie-nească, întărirea solidarităţii reciproce şi punerea în valoare a modelelor lor de organizare şi a structurilor către exterior şi punerea de acord, conform înţelegerilor internaţionale curente şi reglementărilor interne, asupra schimbului de experienţă şi informaţii.

La 31 octombrie 2000, la simpozionul “Jandarmeria şi democraţia” de la Strasbourg s-a comunicat Comandanţilor Generali şi Directorilor

prezenţi cererea de aderare a Jandarmeriei Române la F.I.E.P., urmând ca la 15 octombrie 2001 instituţia noastră să fie admisă în Asociaţie în calitate de observator.

Jandarmeria Română a fost admisă ca membru cu drepturi depline în cadrul F.I.E.P. cu prilejul întrunirii Consiliului Superior de la Haga din 30 octombrie 2002.

Cu prilejul Reuniunii Consiliului Superior de la Lisabona, în octom-brie 2004, Jandarmeria Argentiniană şi Corpul Carabinierilor Chilieni, au obţinut statut de membru observator al Asociaţiei.

Cereri de admitere în cadrul Asociaţiei au fost depuse şi de către alte instituţii reprezentând state interesate să-şi întărească sistemul de securitate internă prin adoptarea dualismului poliţienesc: Trupele Mi-nisterului de Interne din Azerbaidjan, Jandarmeria din Mauritania, Jan-darmeria Bulgară, Carabinierii din Moldova, Trupele Ministerului de Interne din Ucraina, Jandarmeria Sârbă.

În cadrul lucrărilor F.I.E.P. Franţa a propus crearea unei Forţe de Jandarmerie Europene. Acest proiect a devenit realitate în anul 2004, acest organism având în prezent un Stat major cu sediul în Italia, la Vicenza.

Momentul de referinţă şi totodată de recunoaştere a valorii şi profe-sionalismului Jandarmeriei Române de către statele membre F.I.E.P. a fost la reuniunea Consiliului Superior al asociaţiei, desfăşurată în Fran-ţa, la Paris, în perioada 24-28.10.2007, când Jandarmeria Română a fost desemnată ca timp de un an, să deţină preşedinţia asociaţiei.


21


ISTORIA JANDARMERIEI BOTOŞĂNENE

menţiona în discursul său, rostit cu ocazia dezbaterii acestei legi: „Şi este drept să arătăm ce au făcut aceşti jan-darmi în război. Trebuie să-i slăvim, alături de cei mulţi căzuţi pe câmpul de luptă şi pe jandarmi, care la nevoie au uitat că sunt funcţionari şi că au altă menire, şi au intrat cot la cot cu solda-ţii, şi au lăsat şi ei pe câmpul de luptă dovada că jandarmul a ştiut să apere şi graniţa şi să apere drepturile fiecă-ruia dintre noi.” Nu puteau armatele

d o m n i l o r să lupte în siguranţă, fără ca în spatele lor să aibă pe cineva care să le apere, să le facă siguranţa în urmă şi

să le pună în posibilitatea să poată înainta. Şi atunci toate aceste servicii de pază şi siguran-ţă au costat multe vieţi de jandarmi. Pentru perioada 1921 - 1948 în ca-drul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Botoşani există docu-mente referitoare la activitatea Jan-darmeriei ca instituţie, în cele două judeţe Botoşani şi Dorohoi exista în formaţiuni distincte Legiunea de jandarmi Dorohoi şi Botoşani.

Legiunea de jandarmi Dorohoi cu sediul în Dorohoi str. A. I. Cuza nr. 9 proprietate a Guvernământului Buco-vina - subordonată inspectoratului de jandarmi Suceava. Compania Doro-hoi care avea 7 secţii şi 44 de posturi cu efectiv de 7 ofiţeri, 7 plutonieri majori, 30 plutonieri, 19 sergenţi in-structori, 96 m.t.

Legiunea de jandarmi Botoşani, cu sediul în Botoşani, B-dul M. Eminescu nr. 76 - proprietatea Prefecturii Boto-şani, subordonată Inspectoratului de Jandarmi Suceava, avea 6 secţii şi 40 de posturi cu un efectiv de 3 ofiţeri, 8 plutonieri majori, 33 plutonieri, 12 sergenţi instructori, 152 m. t. În timpul războiului Legiunile

de Jandarmi Botoşani şi Dorohoi nu au participat la acţiuni de lup-tă, dar au fost evacuate astfel: Le-giunea Botoşani în loc. Cleja, jud. Bacău, iar Legiunea Dorohoi în loc. Becleau, jud. Făgăraş, de unde

ei de oraş”, unde jandarmii sunt puşi sub autoritatea Ministerului Dinlăun-trul şi execută serviciul poliţienesc, la dispoziţia prefecţilor de poliţie.

Apariţia Jandarmeriei a marcat fără nici un dubiu un element de progres în evoluţia organelor de or-dine, cu atât mai mult cu cât au fost implicate activ în toate conflictele ar-mate la care ţara noastră a participat pentru dobândirea şi consolidarea independenţei sale statale, pentru întregirea şi reîntregirea hotarelor ei naţionale. La 1 septembrie 1893 apare Legea Jandarme-riei Rurale, moment în care se reorganizează Jandarmeria, în jude-ţul Botoşani existând o companie de jandarmi.

Oraşul şi judeţul Bo-toşani a cunoscut o nouă dezvoltare în perioada de început de secol, în documentele ofi-ciale, arătându-se că aici a funcţionat fără intermitenţă o companie de jan-darmi care a participat la toate eve-nimentele istorice ale ţării sau zonei. La început de secol în fieca-re comună funcţiona câte un post de jandarmi, şeful de post fi-ind şi comandantul garnizoanei.

În primul război mondial jandar-mii şi-au adus o contribuţie deosebi-tă, în prima perioadă a războiului au acţionat pentru: desăvârşirea tuturor forţelor necesare frontului, efectua-rea rechiziţiilor, căutarea şi prinderea spionilor, a dezertorilor şi a agenţilor inamici, pentru întărirea pazei pe co-municaţii. În timpul retragerii arma-tei sub presiunea forţelor inamice au asigurat: apărarea şi protecţia con-voaielor rezultate ca urmare a eva-cuării ministerelor şi altor instituţii,

a refugiaţilor, lupta cu elementele de cercetare inamice, asigurarea or-dinii publice în gări şi pe comunicaţii, prinderea hoţilor, tâlharilor, spio-nilor, agenţilor inamici, lichidarea bandelor, asi-gurarea strângerii tineri-lor încorporabili contin-gentele 1917, 1918, 1920. Distinsul avocat Dimi-

trie D. Ionescu deputat de Botoşani

Pe aceste meleaguri încărcate de istorie, ca de altfel pe întreg teri-toriul ţării, instituţia Jandarmeriei a fiinţat sub diferite denumiri sau organizări încă din vechi timpuri. Actul de naştere al Jandarmeriei ca instituţie modernă este “Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitori-lor în corp de jandarmi din 03.04.1850” lege semnată de domnitorul Mol-dovei Grigore Alexandru Ghica.

Această lege este importantă şi prin faptul că defineşte principiile de organizare şi funcţionare a jan-darmeriei, principii care o caracteri-zează şi-i dau personalitate proprie. De la elaborarea legii în oraşul Bo-toşani, a luat fiinţă un divizion de jandarmi din cele două existente în Moldova comandat de colonelul Pa-vlov. În 1859 la Botoşani funcţiona în cadrul Legionului de Jandarmi laşi, Compania a-IV-a sub comanda mr. Constantin Montacaşu şi slt. Nicolae Ghiorghi. În 1864 odată cu apariţia „Legii privind organizarea puterii ar-mate”, jandarmeria se reorganizează, iar la Botoşani în cadrul Divizionului nr. 1 laşi, fi-inţează Es-c a d r o n u l 2, intrând în compu-nerea Mi-nisterului de Război. În 1865 apare un act impor-tant „Regu-lamentul pentru serviciul jandarmeri-

22


lon de pânză kaki, cămaşă de pânză kaki, tunică de postav albastră, panta-lon de pânză albastru, cămaşă de pân-ză albastră şi pelerină bleu-jandarm .

În perioada imediat premergătoare actului de la 23 august 1944, tot tru-pele de jandarmi au fost acelea care organizau şi conduceau nemijlocit ac-tivităţile de identificare, strângere şi predare către trupele armatei sovieti-ce a materialelor ce fuseseră pierdute de acestea în anii războiului, când Ro-mânia nu era aliata Uniunii Sovietice. După întoarcerea din evacuare, Le-giunile de Jandarmi Botoşani şi Do-rohoi îşi reiau activitatea, cedând o parte din misiuni serviciilor şi institu-ţiilor nou create, astfel încât în 1949 îşi încetează activitatea. După 30 decembrie 1947 în ţara noastră s-a trecut la o nouă etapă de transformări fundamentale care, în chip firesc, urmau a se lovi de împo-trivirea resturi-lor forţelor fos-tului regim.

În prima parte a anului 1948, trupele de jandarmi au participat la în-deplinirea unor misiuni de mare însemnătate şi importanţă pen-tru poporul ro-mân, amintind printre acestea: neutralizarea şi lichidarea unor acţiuni duşmă-noase, organizate de fostele partide istorice cărora nu le era pe plac re-gimul democrat popular, asigurarea ordinii şi liniştii publice cu prilejul alegerilor din martie 1948 şi naţiona-lizarea întreprinderilor industriale, de transport, bancare şi de asigurări din 11 iunie 1948.

În a doua parte a anului 1948, în baza Deciziei Ministeriale nr.34 şi a Ordinului Secretariatului General pentru trupe M.A.I., au fost înfiinţa-te 17 centre de instrucţie jandarmi, între care şi Centrul Instrucţie nr.3 Jandarmi în garnizoana Botoşani şi Centrul Instrucţie nr.4 Dorohoi.

Centrul Instrucţie nr.3 Jandarmi Botoşani a fost organizat pe 3 batali-oane de instrucţie (1, 2 şi 3). În lunile octombrie-noiembrie 1948 s-a înfiinţat în garnizoana Botoşani, Centrul Instrucţie Cadre M.A.I. care a avut menirea de a: pregăti prin cur-suri scurte (3 luni) cadre din viaţa civi-lă (activităţi de partid şi tineret), care la terminarea cursurilor erau avansaţi

la grade diferite, începând cu cel de sublocotenent; de a perfecţiona şi re-califica cadrele pentru diferite funcţii în M.A.I. şi în Jandarmerie.

La sfârşitul anului 1948, regimul instaurat la 6 martie 1945 devenise destul de puternic, sosise deci timpul să se atace structurile existente de or-dine publică – Jandarmeria, care nu mai prezenta încredere şi înlocuirea lor cu altele, după criterii de clasă şi modele de import (sovietice).

Înainte de a se desfiinţa Jandar-meria, în cele două judeţe Botoşani şi Dorohoi existau următoarele unităţi şi formaţiuni de jandarmi: 2 centre de instrucţie, un batalion de intervenţie şi 2 legiuni de jandarmi, subordonate Inspectoratului General al Jandarme-riei şi Centrul Instrucţie cadre M.A.I. subordonat Secretariatului General pentru Trupe M.A.I.

Batalionul 2 Securitate Botoşani a făcut parte din structura Re-gimentului 6 Securitate Te-cuci care, conform H.C.M. nr.361/1956, luna iunie, a fost desfiinţat. A rămas în fi-inţă acest batalion, dar sub o nouă denumire şi organiza-re, respectiv: Batalionul 75 Securitate Botoşani, unitate corp aparte, subordonat di-rect Comandamentului Tru-pelor de Securitate.Batalionul a funcţionat până în luna februarie 1960, când a fost desfiinţat conform H.C.M. nr.156/1960 şi a Or-dinului M.A.I. nr.2563/1960.

Conform Ordinului M.A.I. nr. 3043 din 1 iulie 1968, s-a înfiinţat în garnizoana Botoşani, Cen-trul de Instrucţie, care făcea parte din organica Batalionului 25 Pază Bacău.

Cazarea efectivelor Centrului de Instrucţie s-a făcut în cazarma din ba-riera Suliţa, unde a funcţionat până în anul 1971 când s-a desfiinţat.

În cazarma Centrului de Instrucţie din municipiul Botoşani s-a înfiinţat Compania 4 – securitate, din subor-dinea Batalionul 13 securitate Fălti-ceni, fost Batalionul 11. Compania era structurată pe 3 plutoane, iar coman-dantul companiei la acea vreme era mr. Huziconschi Constantin. va urma...

s-au întors la sfârşitul războiului.În anul 1948, la Botoşani lua fiinţă

Centrul de instrucţie nr. 3, iar la Doro-hoi, Centrul de instrucţie nr. 4.

Dat fiind faptul că în perioada 1921-

1949, teritoriul actual al judeţului Bo-toşani era administrat în două judeţe, şi instituţia Jandarmeriei funcţiona în două formaţiuni distincte: Legiunea de Jandarmi Dorohoi şi Legiunea de Jandarmi Botoşani, fiecare organizată pe teritoriul judeţului respectiv.

Legiunea de Jandarmi Dorohoi, comandată de maiorul Paul Nicules-cu (1921 – 1943), avea sediul în Doro-hoi, str. A. I. Cuza nr. 9, proprietate a Guvernământului Bucovina şi era subordonată Inspectoratului de Jan-darmi Suceava. Ea avea în componen-ţă companiile de jandarmi Dorohoi, Hotin, Năsăud şi Rădăuţi. Compania Dorohoi, comandată de căpitanul Turceanu Radu, avea 7 secţii şi 44 de posturi, cu un efectiv de 7 ofiţeri, 7 plutonieri majori, 30 plutonieri, 19 sergenţi instructori, 96 militari în termen. Ulterior, legiunea a fost co-mandată de maior Buterez M. Ştefan (1943 – 1944) şi de maior Cetăţeanu Constantin (1944 – 1946), pentru pe-rioada 1946 – 1949 nemaiexistând în Arhivele Statului Botoşani documen-te referitoare la activitatea Legiunii de Jandarmi Dorohoi . Jandarmii erau dotaţi cu arme mo-del 1893 (puşcă), carabine model 1893, pistoale automate “Browning”, iar ofiţerii deţineau şi săbii model 1895. De asemenea, aveau în dotare diferite obiecte necesare supravieţui-rii: raniţă, cort individual sau efecte, sac grenade, gamelă, bidon de alumi-niu, lopată cu toc, târnăcop cu toc şi cartuşiera (caval mr. 1879 sau 1893) de infanterie neagră. Erau echipaţi cu bocanci şi centură, ţinuta fiind adap-tată anotimpului. Astfel, iarna purtau tunică de postav kaki, pantalon de postav kaki, manta de postav kaki, flanelă, capelă kaki, tunică de postav albastră, pantalon de postav albastru, manta de postav albastră, flanelă şi capelă albastră. În ţinuta de vară, pos-tavul era înlocuit cu pânză, jandarmii purtând tunică de pânză kaki, panta-

23


Totul a pornit în anul 2001 când, la nivelul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei (B.S.I.J.) a fost constituit un detaşament care să poată executa misiuni internaţionale în cazul unei solicitări.

Constituirea acestei formaţiuni, dar şi ideea de a participa la o misiune în stră-inătate într-un teatru de operaţii, într-o zonă măcinată de război urmat de lupte inter-etnice, atentate, trafic de armament, droguri şi persoane a devenit o provocare şi un deziderat pentru oricare jandarm.

Mânat de o dorinţă nestăvilită de aven-tură, de a depăşi rutina misiunilor din ţară de a-mi pune în aplicare cunoştinţele, abi-lităţile formate şi totodată de a mă com-para cu luptători de alte naţionalităţi, de a învăţa de la ei, am luat hotărârea de a răs-punde acestei provocări. Astfel, în urma unor examinări am fost selecţionat printre cele 100 cadre din B.S.I.J. şi am urmat un curs intensiv de pregătire în care s-a pus accent pe perfecţionarea cunoştinţelor teoretice, dezvoltarea unor calităţi fizice remarcabile, cunoasterea limbii engleze , călire psihologică şi trageri cu mai multe categorii de armament.

În baza solicitării Organizaţiei Naţiu-nilor Unite, adresată României şi apro-bată de Parlament, Jandarmeria Româ-nă a participat începând cu data de 22 februarie 2002 la misiunea de menţinere a păcii în Kosovo. Nu am fost selecţionat în acest prim detaşament deoarece nu am întrunit condiţia de vechime minimă, 3 ani, problemă care în anul următor nu m-a afectat. Aşa am ajuns unul din cei 115 jandarmi care au constituit cel de-al doilea contingent de misiuni internaţionale care a participat în regiunea Kosovo sub egida ONU.

În 20 februarie 2003 ne-am deplasat în Provincia Kosovo cu un avion “Hercules” până pe aeroportul din localitatea Pristi-na, capitala provinciei, iar de aici la baza românescă din localitatea Ferizaj (Urose-vac). Primul contact cu aceasta lume mi-a oferit un peisaj sinistru, imaginea reală a războiului: străzi distruse, clădiri dărâma-te, urme de incendii şi bombardamente, o multitudine de forţe multinaţionale.

Am fost plăcut impresionat să văd cum lucrează administraţia ONU. Astfel, în aceeaşi zi am fost instalaţi, totul a fost pus la dispoziţie, toţi am avut legitimaţii UN şi a fost prezentată situaţia operativă.

Încă de-a doua zi au început misiunile, S.P.U.-ul (Special Police Unit) românesc ajungând să fie recunoscut şi apreciat de

toată administraţia, să fie solicitat la cele mai importante şi dificile misiuni. În general au fost executate următoa-rele misiuni:

- menţinerea şi restabili-rea ordinii publice cu ocazia desfăşurării mitingurilor şi marşurilor de protest ;

- menţinerea şi restabili-rea ordinii publice cu ocazia vizitelor unor oficialităţi;

- asigurarea măsurilor de ordine publică pe timpul des-făşurării unor manifestaţii sportive, cultural - artistice;

- asigurarea măsurilor de ordine publică în localităţi, in-dependent sau în cooperare cu ofiţeri de poliţie civilă;

- asigurarea protecţiei V.I.P., a unor delegaţii oficiale şi a unor persoane de-semnate de UNMIK (Misiunea Adminis-trativă Interimară a ONU în Kosovo);

- misiuni pentru eliberarea unor osta-tici capturaţi de elementele teroriste;

- misiuni de capturare şi arestare a unor persoane învinuite de crime de răz-boi;

- măsuri de ordine publică pe timpul desfăşurării proceselor criminalilor de război;

- filtre şi puncte de control pe princi-palele artere de circulaţie şi în localităţile din zonă;

- percheziţii şi descinderi la domiciliu; - paza şi apărarea unor clădiri admi-

nistrative şi a sediului propriu; - escortarea şi paza unor deţinuţi sau

a persoanelor care au comis crime de răz-boi;

- escortarea şi paza unor convoaie;

- asigurarea măsurilor de securitate a aeroportului, autogării şi gărilor pe timpul derulării transporturilor speciale.

După patru luni, S.P.U.-ul românesc a primit sarcina de a înlocui SPU-ul spaniol din zona Peje (Pec), o zonă în care majori-tatea era constituită din populaţie albane-ză, iar populaţia sârbă trăia doar în encla-ve păzite de trupe KFOR.

Fiecare contingent a avut în general aceleaşi misiuni, însă fiecare s-a remarcat printr-un anumit specific, dar si prin nu-

mărul acestora, semn că situaţia din zonă era într-o perpetuă schimbare şi evoluţie, deoarece cel de-al doilea detaşament a de-păşit în primele 6 luni numărul de misiuni executate de primul detaşament pe toată durata misiunii. Dacă primul contingent s-a remarcat cu misiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia unor manifestări sportive, proteste, contingentul meu s-a remarcat cu misiunile de intervenţie anti-teroristă (hard-entry), misiuni în sprijinul procurorilor internaţionali şi a poliţiştilor din cadru CIVPOL.

Am avut deosebita onoare de a lucra cot la cot cu luptători din trupe speciale germane şi norvegiene, cu care am avut şi programe de pregătire comună şi de la care am avut cu adevărat ce învăţa. Totuşi, noi cei din S.P.U. România, da-torită disponibilităţii de care am dat dova-dă şi rezultatelor obţinute, la nici 6 luni de la venirea noastră am fost recompensaţi de Înaltul Comisariat ONU cu medalia ONU ”În slujba păcii”, iar la festivitate a

“În slujba păcii” - amintiri din Kosovo -

„Există un singur tip de succes: acela de a face din propria viaţă ceea ce vrei” Henry D.Thoreau

24


participat şi o comisie din ţară condusă de senatorul Sergiu Nicolaescu.

Militari de alte naţionalităţi care au participat la misiune în cadrul UNMIK şi cu care am colaborat au fost: spaniolii, ucrainenii, pakistanezii, indienii, argen-tinienii şi polonezii, iar din cadrul KFOR am interacţionat cu francezii, germanii, italienii şi americanii.

Poate cea mai dificilă şi sensibilă mi-siune a fost cea de restabilire a ordinii publice într-o închisoare. Prin rotaţie cu SPU-urile din Pakistan şi Ucraina, SPU România asigura măsuri de ordine in jurul cele mai mari inchisori din SE-ul Europei: Dubrava. În luna august 2003 deţinuţii de categorie A (criminali de război condam-naţi pe viaţă), în timp ce se aflau în afara celulelor, la recreere, au luat ostateci agen-ţii de pază, după care s-au baricadat în clă-direa în care se aflau celulele. Gestul lor a fost urmat şi de deţinuţii de categoria B şi

C, aflaţi în clădiri ală-turate, numărul total al deţinuţilor „grevişti” ri-dicându-se la 1200. Mi-siunea a fost executată în cooperare cu SPU Po-lonia şi Ucraina, aceasta durând peste 24 de ore. Deţinuţii s-au baricadat în clădiri, blocând uşi-le cu dulapuri, paturi cărora le-au dat foc, ulterior s-au înarmat cu răngi de fier şi alte materiale contondente încer-

când să ne intimideze. Rezultatul misiunii a fost că după aproxima-tiv 2 zile, ordinea a fost restabilită. Deţinuţii au fost închişi, însă 30 din-tre ei şi-au pierdut via-ţa, majoritatea în urma arsurilor suferite sau a intoxicaţiei cu fum.

În concluzie, aş vrea să menţionez că tot per-sonalul care acţionează în Kosovo provine din state cu culturi diferite, sisteme juridice diferite, având nivele de pregătire şi experienţe di-ferite. Totuşi, toţi trebuie să aplice aceleaşi standarde de conduită personală şi profe-sională, pentru crearea şi menţinerea în-crederii în forţele ONU. Este imperativ ca întreg personalul să cunoască standardele

de comportament cerute, ROE (regulile de angajare) şi să înţeleagă motivele pentru care aceste standarde le sunt impuse ca datorie de serviciu.

Participarea la o misiune de asemenea amploare reprezintă un examen de matu-ritate pentru fiecare jandarm şi consider că l-am absolvit cu succes. Acesta a contri-buit considerabil la formarea mea ca jan-darm ajutându-mă foarte mult in executa-rea misiunilor la I.J.J. Botoşani şi mă refer la misiunile de restabilire a ordinii publice şi antiteroriste. Din experienţa acumulată am împărtăşit multe informaţii colegilor mei din cadrul detaşamentului mobil, in-

suflând multora dorinţa de perfecţionare la o asemenea misiune. Căpitan Romică ONICIUC

nu da şpagă

LINIA VERDE ANTICORUPŢIE apelaţi gratuit 0800.806.806 sesizaţi orice faptă de corupţie

25


În sportul de performanţă pe care l-am practicat, canotajul, am avut ca model pe SANDA TOMA, tot moldoveancă, născută pe plaiurile botoşănene, campioană mon-dială în anul 1979 şi campioană olimpică în anul 1980, în proba de schif simplu.Copil fiind, am crezut că cea mai impor-tantă competiţie sportivă din lume este Campionatul Mondial şi nu Jocurile

Olimpice, astfel că în urmă cu 30 de ani în mintea mea s-a conturat un vis, visul de a ajunge ,,campioană mondială”. Acel vis nu l-am spus nimănui niciodată, deoa-rece mă gândeam că voi fi luată în râs….

Totul a început în vara anului 1983, când am fost selecţionată de profesorul Axin-ciuc Marcel şi apoi trimisă la Bucureşti la C.S.”Metalul”, club ce aparţinea de Uzina 23 August, iar antrenor al lotului de cano-taj era profesorul Horia Constantinescu.Din cauza parametrilor fizici pe care ar fi trebuit să-i am ca sportiv de performanţă, la început am fost puţin dezavantajată şi a trebuit să muncesc mai mult decât celelal-te colege înzestrate de la mama natură. Tot acest lucru mi-a prelungit mai mult perioa-da de şedere la club sau la lotul de tineret.În anul 1988, când începusem să cred că nu voi mai ajunge la lotul olimpic, desti-nul m-a contrazis, am câştigat concursul naţional de simplu (care este un con-curs de selecţie pentru formarea loturi-

lor) contrar aşteptărilor antrenorilor de la lotul olimpic iar visul meu de acum 30 de ani începea să devină realitate.Anul 1989 a adus schimbări şi la nivelul conducerii şi coordonării lotului olimpic feminin de canotaj, după ce am câşti-gat, cu lotul de tineret, titlul balcanic în proba de 4 rame, rezultatul m-a adus în atenţia noului antrenor principal, apoi am câştigat titlul naţional în proba de 2 rame, în faţa echipajului de la clubul Steaua, componentele acelei bărci fiind mult mai experimentate şi care aveau deja o serie de rezultate internaţionale.Din anul 1990 am început munca la alt nivel – lot olimpic – cu mult mai mul-tă seriozitate, cu un program care, dacă nu îl respectai sau nu te adaptai, nu aveai nici o şansă să mai fii păstrat în lot.Dotările de la începutul anilor 1990 erau rudimentare, dar calitatea oamenilor şi dă-ruirea întregului colectiv antrenori-spor-tivi, a fost secretul rezultatelor foarte bune obţinute în competiţiile internaţionale. Anul consacrării mele, a fost un an lung, deoarece pregătirea a început în luna oc-tombrie 1989 şi s-a încheiat în 3-5 noiem-brie 1990, la capătul pământului în Australia – Tasmania – Lake Barington, rezultatele obţinute atunci, două titluri mondiale (lo-cul 1 în 4 rame şi 8+1 rame) şter-gând cu buretele anii de muncă şi sacrificii, nedreptăţile şi greu-tăţile întâmpinate până atunci.La „Gala primilor 10 sportivi ai României” din anul 1990, am ocupat locul II cu echipajul bărcii de 4 rame şi locul VII cu echipajul bărcii de 8+1 rame şi atunci pentru prima oară visul de acum 30 de ani devenea realitate.Fiind „spartă gheaţa” în anii următori au început să vină şi alte rezultate notabile, re-zultate care s-au adunat în vitrina cu trofee. La Jocurile Olimpice de la Barcelona din anul 1992, am trăit experienţa pe care şi-o

doreşte fiecare sportiv de înaltă perfor-manţă, aceea de a participa măcar o sin-gură dată în viaţă la ,, Olimpiadă”, ba mai mult, acea participare fiind un succes deoa-rece am obţinut medalia de argint în proba de 8+1 rame şi locul 5 în proba de 4 rame.În acelaşi an datorită rezultatelor ob-ţinute, am fost solicitată să vin pentru a face parte din lotul Clubului Sportiv „Dinamo”, în urma acceptului devenind cadru activ al Ministerului de Interne.Mi-am încheiat cariera sportivă în anul 1997, la Clubul Sportiv „Dinamo” după ce m-am retras de la lotul olimpic în anul 1996, în urma obţinerii unui rezultat modest conform propriei mele consideraţii (locul 7) obţinut la Jocurile Olimpice din acel an care s-a desfăşurat în Atlanta – S.U.A.S-a încheiat un capitol al vieţii şi a în-ceput un altul, care a fost şi acesta un vis al copilăriei, de a fi cadru mili-tar, de a lucra într-un domeniu care se ghidează după ordine şi disciplină.Destinul m-a dus într-o unitate cu oa-meni deosebiţi, cei din Unitatea Specială 30 Jandarmi Pază şi Protecţie Obiecti-ve Diplomatice. Dar cum viaţa aduce şi

lucruri neprevăzute în anul 2008 ,îm-preună cu familia, soţul şi băieţelul, am hotărât să ne mutăm la Botoşani, unde îmi desfăşor în prezent activitatea.

DRUMUL SPRE GLORIE

„Nimeni nu reuşeşte doar datorită talen-tului. Ne naştem înzestraţi cu un talent, dar munca este cea care transformă talentul în geniu”. Ana Pavlova

26


Palmares:-1984 – LOCUL I Cam-pionatul Naţional fond, Timişoara, juniori, 2 vâsle – LOCUL I Campionatul Naţional viteză, Bucureşti, juniori, 2 vâsle-1985 – LOCUL II

Campionatul Naţional fond, Timişoara, seniori, 4 vâsle-1989 – LOCUL I campionă balcanică 4 rame, România- Iaşi– LOCUL I campionă naţională 2 rame, campionat viteză, Iaşi-1990 – LOCUL I Campionatul mondial 4 rame, Australia-Tasmania– LOCUL I Campionatul mondial 8+1 rame, Australia-Tasmania-1991 – LOCUL III Campionatul mondial 8+1 rame, Austria-Viena– LOCUL VI Campionatul mondial 4 rame, Austria-Viena

Povestea a început în ziua în care Denis, fiul meu a împlinit 7 ani. Împreună cu prietenul şi colegul meu, plt.maj. Cojocariu Marian, mi-am luat fiul de mână şi l-am dus în lumea artelor marţiale. Mai precis, în lumea TAEKWONDO-ului.La început i s-a părut un sport oarecare, dar s-a înşelat. La un an şi jumătate de an-trenamente intensive, cu două participări la competiţii de TAEKWONDO şi absolvi-rea a două examene de centură, a ajuns la concluzia ca acest sport olimpic nu poate fi comparat cu nici o altă ramură a spor-tului. Deci, nu pentru toată lumea fotbalul este primordial. Chiar dacă este înnebunit după sportul cu balonul rotund, întrebat fiind într-un interviu acordat postului de televiziune SOMAX TV, dacă ar fi să aleagă între Taekwondo şi fotbal, a răspuns fără nicio ezitare, că visul său este să obţină o medalie olimpică la sportul căreia îi este dedicat trup şi suflet.

Diana, fiica mea, a observat cum frate-le său este apreciat de colegii şi prietenii săi, pentru numeroasele rezultate obţinu-te în diferite competiţii, şi s-a hotărât, în urmă cu 3 ani şi jumătate, să urmeze „ca-lea pumnilor şi a picioarelor” (n.r. TAE = pumni, KWON = picioare şi DO = cale).

Aportul meu, în calitate de părinte a fost implicarea şi susţine-rea copiilor mei la toate competiţiile de TAEKWONDO, fie că au câştigat, fie că au pierdut.

Palmaresul sportiv al Dianei este următorul: două medalii de argint şi două de bronz la Campionatul Naţional, Cupa României, Festivalul Koryo ed. I – Năsăud, Festivalul Koryo ed. a II-a – Bo-toşani.

Denis a obţinut până în prezent 5 medalii de aur, 1 de argint şi 4 de bronz în competiţiile de kyeorugi (luptă) şi tehnici speciale, la Campionatul Naţional, Cupa României, Cupa Fulgilor de Nea, Festivalul Koryo, competiţii desfăşurate pe parcursul mai mul-

tor ediţii pe tot cuprinsul ţării, fiind inclus în lotul de bază al clubului pentru participările la cele mai importante competiţii sportive de TAEKWONDO.Aceste rezultate impresionante nu ar fi exis-tat fără munca, efortul şi sufletul depus în interiorul sălii, dar şi în afara acestei, a men-torului lor, antrenorul - prof. Nicolae Pasni-ciuc – Centură Neagră 2 Dan, care îşi împarte aproape fiecare zi între cele două cluburi pe care le conduce în oraşele Botoşani şi Ştefă-neşti .

În vara anului 2009, ambii copii au par-ticipat la un stagiu montan de pregătire. Au susţinut un examen de centură ambii sportivi, trecându-l cu brio. Diana a obţinut centura verde. Denis a obţinut centura roşie cu tresă neagră. Din acest moment băiatul mai are de parcurs o jumătate de pas pentru a atinge vi-sul suprem al oricărui practicant de arte mar-ţiale - obţinerea CENTURII NEGRE.

Plutonier adjutant Jan Pavel MATEI

Micii campioni...

-1992 – LOCUL II Jocurile Olimpice 8+1 rame, Spania-Barcelo-na– LOCUL V Jocurile Olimpice 4 rame, Spania-Barcelona-1993 – LOCUL I Campionatul Mondial 8+1 rame, Roudnice-1994 – LOCUL II Campionatul Mondial 2 rame, S.U.A.-India-napolis– LOCUL III Campionatul Mondial 8+1 rame, S.U.A.-Indiana-polis

-1995 – LOCUL II Campi-onatul Mondial 8+1 rame, Finlanda-Tampere-1996 – LOCUL VII Jocurile Olimpice 4 vâsle, S.U.A.-Atlanta.

Căpitan Iulia BULIE

27


precum şi pentru întreţinerea terenului de sport. S-au asigurat în permanenţă, la solicitarea membrilor, articole sportive gen palete de tenis, mingi de tenis, mingi de fotbal, aparate pentru sala de forţă, echipamente pentru echipele participante la competiţii.În principal, fondurile asociaţiei sunt asigurate de cotizaţiile individuale ale membrilor, dar şi de atragerea unor sponsorizari de pe plan local.

Una din activităţile notabile la nivelul asociaţiei este organizarea anuală, în preajma Zilei de 03 aprilie, a Crosului Jandarmeriei cu participarea din ce în ce mai numeroasă a copiilor şi cetăţenilor din municipiul Botoşani. Anul acesta vom organiza a 3-a ediţie, la care sperăm să atragem un număr cât mai mare de participanţi.Surpriza cea mare a venit din partea celor mai mici participanţi organizaţi pe grupe de la categoria preşcolari, care cu o implicare şi trăire specifică purităţii vârstei au fost bucuroşi de iniţiativa noastră, promiţându-ne că la ediţiile următoare se vor prezenta într-un număr destul de considerabil. Premiile acordate, deşi simbolice, au mulţumit participanţii. În acest sens am avut şi avem o colaborare foarte bună cu colectivul de profesori din cadrul Liceului cu Program Sportiv Botoşani, care îşi aduc aportul în mod profesionist pentru realizarea unei astfel de acţiuni.

Pe viitor, A . S . ” P r u t u l ” Botoşani îşi propune menţinerea în continuare a dotărilor făcute la sala de sport, sprijinirea unităţii în amenajarea unui teren de sport multifuncţional, dar, nu în ultimul rând, în atragerea a cât mai multor membri pentru a participa la activităţi cu caracter sportiv, astfel încât să permită membrilor asociaţiei şi membrilor de familie ai acestora sî găsească modalităţi de recreere şi de petrecere în mod

plăcut a timpului liber.

Preşedintele A.S. „Prutul” Botoşani Maior Gabriel GRAUR

Scurt istoricLa nivelul Inspectoratului

de Jandarmi Judeţean Botoşani, cadrele unităţii, în baza acordului liber exprimat, au hotărât constituirea unei structuri sportive care să vină în întâmpinarea dorinţei membrilor de a desfăşura diferite activităţi cu caracter sportiv.

Primele începuturi ale activităţii asociaţiei au fost demersurile făcute în anul 1996 (17 iunie) când, printr-un înscris autentificat notarial, s-a pus în practică voinţa cadrelor de înfiinţare a unei asociaţii sportive. Ulterior, în anul 2002, tot prin autentificare notarială, s-au făcut demersuri pentru conferirea certificatului de identitate sportivă a A.S. ”Prutul” Botoşani, înscris care a făcut posibilă înregistrarea asociaţiei într-un registru special deţinut de Ministerul Tineretului şi Sportului.Scopul asociaţiei a fost de la începuturi, ca şi de altfel în prezent, iniţierea, participarea şi atragerea de membri pentru a desfăşura activităţi sportive pe diferite domenii, respectiv tenis de masă, tenis de câmp, fotbal, şah, arte marţiale, tir, cu respectarea legislaţiei în domeniu. Ţinând cont de reglementările legale apărute după anul 2002 şi, în special, de cele pe domeniul fiscal, s-a impus iniţierea de demersuri pentru obţinerea personalităţii

juridice a a s o c i a ţ i e i sportive.

A.S.Prutul-în actualitate

La data de 1 3 . 0 3 . 2 0 0 7 , în urma d e m e r s u r i l o r făcute, printr-o încheiere a J u d e c ă t o r i e i

Botoşani, s-a obţinut statutul de organizaţie sportivă cu personalitate juridică. Pe parcursul acestor ani, asociaţia a desfăşurat o multitudine de competiţii şi a participat la o serie de activităţi pe care le-a desfăşurat independent sau în colaborare cu alte structuri M.A.I.

La nivelul asociaţiei se organizează periodic concursuri interne de atletism, fotbal, tenis de masă, tir, tenis de câmp, pescuit sportiv etc. Membrii asociaţiei participă în mod curent, la iniţiativa altor structuri, în competiţii sportive sub forma unor campionate (Cupa Poliţiei, Cupa Poliţiei de Frontieră, Cupa Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă). Urmare a unor eforturi personale, unii membri au participat şi la fazele finale ale unor competiţii organizate la nivelul M.A.I. (tenis de masă – plt.maj. Barnea Gheorghe, tir – cpt. Bulie Iulia, plt. Moşneagu Sorin, arte marţiale – plt. Ursan Viorel). Urmare a hotărârilor luate de Consiliul Director al A.S. ”Prutul” Botoşani, membrii care au participat la fazele finale organizate la nivelul M.A.I. au fost recompensaţi cu sume în bani şi obiecte de echipament sportiv.În atenţia conducerii asociaţiei a stat în permanenţă asigurarea unei dotări corespunzătoare pentru sala de sport a unităţii,

ASOCIAŢIA SPORTIVĂ „PRUTUL” BOTOŞANI

28


În urmă cu aproximativ trei ani, odată cu activităţile organizate şi desfăşurate cu prilejul Zilei Jandarmeriei, s-a desfăşurat şi prima ediţie a Crosului Jandarmeriei Botoşani. Această manifestare sportivă s-a născut din dorinţa comenzii unităţii şi a comitetului de conducere a Asociaţiei Sportive ,,Prutul”, de a desfăşura o activitate sportivă la care să poată participa ,

pe lângă cadrele i n s p e c t o r a t u l u i , şi membri ai comunităţii locale, indiferent de vârstă, iubitori de mişcare şi nu în ultimul rând, de a reuşi să orgănizăm o activitate care să iasă din standard, o activitate în premieră.

Pentru documentarea şi organizarea în cât mai bune condiţiuni a unei astfel de acţiuni, am beneficiat de sprijinul Direcţiei Judeţene de Sport şi a profesorilor de specialitate de la Liceul cu Program Sportiv Botoşani.

Astfel, prima ediţie a Crosului Jandarmeriei Botoşani s-a desfăşurat în ziua de duminică, 27 martie 2008, iar traseul de concurs, pe distanţa de 1800 de metri, străbătea zona centrală a municipiului.

Emoţiile noastre, ale organizatorilor, privind reuşita activităţii s-au spulberat în momentul în care peste 300 de persoane iubitoare de mişcare cu vârste cuprinse între 4 ani (cel mai tânăr participant) şi 56 de ani (cel mai vârstnic participant) s-au prezentat la linia de start.

Aprecierile apărute apoi în presa locală cu privire la prima ediţie a ,,Crosului Jandarmeriei” ne-au confirmat faptul că încă o dată, noi jandarmii botoşăneni am organizat şi desfăşurat o activitate i r e p r o ş a b i l … . ( , , C r o s u l Jandarmeriei s-a bucurat de o amplă participare”- titlu articol Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi, ,,Cros organizat de Jandarmerie”- Monitorul

de Botoşani, ,,Sute de botoşăneni la Crosul Jandarmeriei”- Pro Botoşani, etc.

A doua ediţie a Crosului Jandarmeriei Botoşani, a avut loc duminică, 5 aprilie 2009, prilej cu care aproape 500 de iubitori de mişcare, de diferite vârste s-au aliniat la start.

I m p r e s i a generală la această manifestare a fost una de sărbătoare, (aşa şi trebuia să fie) datorită mai multor condiţii pe care le-am avut: sărbătoream Ziua Armei, a fost o zi cu soare, participanţi

numeroşi, sprijin din partea profesorilor de atletism, sponsori lor (A.S. Prutul, I.P.A. Regiunea 2 Botoşani şi nu în ultimul rând ,,Raiffeisen Bank” Botoşani), premii acordate c â ş t i g ă t o r i l o r , plus alte 100 de premii acordate participanţilor în urma desfăşurării unei tombole. Succesul deplin avut şi la cea de-a doua ediţie, este un motiv de mândrie pentru noi şi totodată o mare obligaţie, pentru că

urmează ediţia a treia a crosului, dar cel mai important este faptul că această activitate a devenit deja o manifestare sportivă de tradiţie în cadrul comunităţii locale, care s-a bucurat şi se bucură de aprecierea cetăţenilor.


FIICA UNUI JANDARM OLIMPICĂ LA PIAN

Viorel Murariu, subofiţer în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, are toate motivele să fie mândru. Fiica sa, Bianca Elena Murariu, în vârstă de 18 ani este olimpică la pian. Este printre cei mai talentaţi pianişti din România – dovadă în acest sens stând numeroasele premii na-ţionale şi internaţionale câştigate la concursuri de profil, nu mai puţin de 30 astfel de premii încă din clasa I, precum şi diploma de excelenţă, din partea Guvernului Romăniei.

Ultima realizare a fost călătoria care a fă-cut-o în Canada unde a susţinut concerte de pian şi orgă pentru co-munitatea românească la biserici româneşti din Montreal şi Laval. A luat parte la cursuri şi concerte de masterat si doctorat la Université de Montreal, a avut o întâlnire cu ministrul Culturii din Quebec, a luat şi cîteva lecţii de pian cu Ruxandra Cristea, pianistă de origine română din Montreal. Bianca intenţionează să urme-ze Academia de Muzică din Cluj Napoca. Şi-a propus să ajungă o mare pianistă. “Este o muncă foarte grea, deoarece trebuie să studiezi multe ore pe zi. Dar cânt din plăcere. Mă simt bine când după un concert mă aplaudă lumea şi mă felicită”. Căpitan Cristian NIŢULEAC

29


Doamne, ce repede zboară vremea!

Iată că au trecut deja zece ani de când cadre militare şi ostaşi în ter-men îngropam în fundaţia a ceea ce avea să devină Sfânta Troiţă din cazarmă, mesajul de mai jos:

„Prin voia Domnului, astăzi 27 martie 2000, noi locotenent-colo-nel Chiţac Costică – comandant, maior Şalar Eugen – şef de stat major şi locotenent-colonel Coca Nicolai – adjunct al comandantului pentru logistică, am purces împre-ună cu ceilalţi ofiţeri, subofiţeri şi ostaşi ai Comandamentului de Jandarmi Judeţean Botoşani din România, la aşezarea pietrei de temelie la această Sfântă Troiţă.Am făcut aceasta ca mărtu-risitori ai credinţei creştine ortodoxe, spre iertarea pă-catelor şi pomenire în veac. Doamne Atotputernice, milostiveş-te-TE şi ne învredniceşte să săvâr-şim această lucrare, spre lauda Ta!Binecuvântează Doamne, pe toţi cei care îţi laudă numele în aceas-tă unitate, păzeşte-i de cele rele, de zăvistii şi de duşmani, ocro-teşte-i şi ascultă-le rugăciunile!S-au pus aceasta în zilele prea-fericitului patriarh Teoctist şi a preasfântului mitropolit al Moldo-vei, Daniel, precum şi ale genera-lului de divizie Anghel Andreescu – comandant al Jandarmeriei Na-ţionale şi colonel Rugină Gheor-ghe-Nicolae – comandant al Coman-damentului de Jandarmi Teritorial Bacău”.

Evenimentul se petrecea în anii de început ai unităţii, când numai Cel de Sus mai ştie cât de greu ne-a fost.

Durerile facerii parcă nu se mai ter-minau. Aveam de toate câte ceva, dar nimic acătării, nici condiţii de caza-re şi muncă, nici echipament şi hrană

pentru ostaşi, nici carburanţi şi com-bustibili, nici dotare adecvată. Toate erau în formare, inclusiv comandanţii şi şefii, iar coagularea unităţii mer-gea foarte anevoios cu multe sincope. Improvizaţia şi lucrul de azi pe mâi-ne erau la ordinea zilei, fiind caracte-

ristice mai pentru toate activităţile.Nemulţumirile şi răbufnirile se înte-

ţeau în ţară, iar orizontul pentru Jandar-merie nu se întrezărea deloc luminos. Pe acest fond rămăsesem şi fără comandant, atmosfera devenea tot mai neclară, nesiguranţa, patimi-le şi nemulţumirile înlocuiau tot mai mult entuziasmul de început şi spe-ranţa de mai bine. Ascultarea era sla-bă, Duhul stăpânitor nu era cu noi.

Căutam soluţii, dar toate se dove-deau paleative, nici nu se lega cum se cuvine. Simţeam cum ne scapă lucrarea ziditoare a unităţii visate, care părea ceva tot mai îndepărtat. În acele zile de frământări, lumina ni s-a arătat vă-zând la Regimentul Mecanizat din lo-calitate ceva nou, neobişnuit în unită-ţile militare, o Sfântă Cruce de Lemn.

Cunoşteam buna tradiţie creştină, dar nu ne-am gândit că şi la noi începuturile şi locurile, mai ales cele cu un trecut în-cărcat cum erau cele din cazarma noas-tră, trebuie binecuvântate şi sfinţite.

SĂ UMBLĂM ÎN LUMINA CRUCII !

30


La finele lui 1998, după ce ne-am lămurit că trebuie să facem şi noi aşa ceva şi ne-am hotărât să o facem, am trecut la treabă.

Am început cu începutul, adică cu vizita la mai marele ortodox al locu-lui, care foarte bucuros să se aşeze un

semn creştinesc şi la intrarea de răsărit în municipiu, ne-a dat binecuvântarea şi îndru-mările canonice necesare.

Am realizat câte ne sunt trebuitoare în urma dis-cuţiei cu meşterul Aştefă-noaie Eugen, care având făgăduit să facă în dar 12 ase-menea troiţe, avea executate 6 şi le aştepta pe următoarele.

Nu erau disponibilităţi ma-teriale şi nici posibilităţi pe-cuniare la cadre ca acum. Am apelat la personalul uni-tăţii, la militarii în termen şi la cunoscuţi şi necunoscuţi, cu alte cuvinte la „banul vă-duvei”. Oricine a fost între-bat, a contribuit după putere. Lucrul cel mai trebuincios, lemnul de stejar, lung de 6 m şi uscat peste 5 ani, l-am găsit foarte greu, chiar la o văduvă, mama unui soldat, care-l ţinea pentru gospodăria fiului său. Din banii adunaţi în unitate s-au plătit acoperişul şi manopera arhitecturală şi s-a pregătit praznicul sfinţirii.

Sculptura în lemn a fost exe-cutată de meşter împreună cu

fiul său şi ginerele, în prezent preot, pe atunci militar în termen în unitate. Lucra-rea a fost finalizată după aproape doi ani.

Cu adevărat binecuvântată a fost ziua de 21 Mai 2000 în care au răsunat glasurile preoţilor în tot locul din ca-zarmă, iar mulţimea jandarmilor de carieră, militarilor în termen, fami-liilor acestora, oaspeţilor, cu bucurie şi recunoştinţă a văzut cum se săvâr-şesc Sfintele Taine ale ungerii cu Mir şi sfinţirii Sfintei Troiţe şi cazărmii.

Atunci s-au pus şi corturile cele mari şi s-a prăznuit primul hram al Sfintei Tro-iţe închinate Sfinţilor Împăraţi Constan-tin şi Elena. Între distinşii invitaţi erau prezenţi şi ministrul secretar de stat al Ministerului Administraţiei şi Internelor, general de armată Mureşan, comandanţii unităţilor de jandarmi din Moldova îm-preună cu comandantul Comandamentu-lui Teritorial de Jandarmi Bacău, general de brigadă (pe atunci colonel) Rugină Gheorghe-Nicolae, care apreciind elogi-os activitatea a remarcat şi că suntem

primii care am înălţat Sfânta Cruce în cadrul Marii Unităţi şi printre primii din ţară, fiind izvor de lumină în acest sens.

Acum când printr-o fericită coinciden-ţă sărbătorim 160 de ani de existenţă a Jandarmeriei şi se împlinesc şi 10 ani de la sfinţirea Troiţei şi a cazărmii, putem să spunem că acesta a fost momentul care a despărţit cei şapte ani ai vacilor slabe de anii celor grase, căci toate ne-au mers spre împlinire de atunci. Uni-tatea a fost binecuvântată cu darurile locului sfinţit: cu comandanţi destoinici şi oameni harnici, cu resurse logistice pe măsura nevoilor. S-a creat statornicie în actul de comandă. S-au liniştit ape-le şi am început să ne lămurim ce-i cu

noi. Unitatea a fost ocolită de situaţii de cumpănă şi evenimente năprasnice.

Cuvântul ziditor şi duhul stăpâni-tor sunt acasă printre jandarmi, iar bucuria muncii rodnice şi cu folos pentru societate este la ordinea zi-lei. Cu adevărat se poate spune că este ca o casă de români gospodari.

Aceasta este unitatea pe care ne-am dorit-o şi visat-o, o unita-te „în întregime” în normalitate.

Trecătorule care te minunezi când vezi mândra şi frumoasa cazarmă a jandarmi-lor din Botoşani şi, mai cu seamă, semnul încreştinării locului prin Cristosul chinuit şi întins şi de către noi pe lemnul Crucii, să nu uiţi că peste toate zădărniciile vie-

ţii, jertfa făcută cu smerenie, credinţă şi nădejde şi din dragoste de Dumne-zeu, pentru cea mai iubită lucrare a sa omul, este cea care dăinuie şi are valoa-re în veac. Şi că toate se fac prin voia Domnului, cu oameni şi pentru oameni.

Ia aminte, smereşte-te, salută şi aprinde măcar şi în suflet o lumânare şi pentru ceilalţi. Amin! Colonel (r) Nicolai COCA

ŞTIAŢI CĂ...?

...Marii voievozi ai Ţării Moldovei, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, înscriu numeroase prezenţe la Botoşani, în judeţ păstrându-se şi azi ctitoriile domneşti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) şi Biserica Sf. Nicolae Popăuţi (1496) ale lui Ştefan cel Mare, azi monumente istorice.

Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş: biseri-cile Sf. Gheorghe din Botoşani (1551) şi Uspenia (1552).

...MĂNĂSTIREA VORONA (unde în prezent locuiesc călugăriţe) este cea mai importantă mănăstire din judeţ şi se află la 15 km sud - est de Botoşani.

Începuturile sale datează din jurul anului 1600, când câţiva călugări veniţi din Rusia au construit aici o mică biserică din lemn. În anul 1835, arhimandritul Rafail a construit pe locul acesteia o biserică din zid cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”.

În preajma mănăstirii mai există încă două biserici, o bibliotecă cu fond de carte religios datând din secolele XVII-XIX şi spaţii de cazare pentru pelerini. Complexul mănăstiresc este situat la marginea unui frumos codru cu suprafaţa de 150 ha.

31


O fericită întâmplare pentru noi, ostenitorii Jandarmeriei Române, face ca anul acesta, cea mai mare sărbătoare a vieţii noastre pământeşti – Învierea Domnului, Sfintele Paşti – şi cea mai mare sărbătoare a noastră profesională – Ziua Jandarmeriei – aproape să coincidă. Această întâlnire a sărbătorilor acesto-ra ne dă prilejul să conştientizăm întrepătrunderea credinţei noastre creştine cu viaţa cotidiană, să înţelegem faptul că, cre-dinţa nu este doar o simplă trăire subiectivă, care se consumă în taina sufletului nostru, ci este şi o realitate obiectivă de care se cuvine să fim conştienţi şi să armonizăm cu rânduielile ei atitu-dinile noastre de zi cu zi. Un astfel de efort de a împlini în viaţa noastră de zi cu zi rânduielile primite de la Dumnezeu de Sfinţii Părinţi care s-au dăruit Lui şi pe care Biserica le păstrează cu scumpătate, unit cu darul lui Dumnezeu, creează în noi o credin-ţă fermă şi o conştiinţă creştină autentică, o viaţă duhovnicească nepervertită de ofensiva gândirii fără Dumnezeu, trupeşti, atât de îmbietor oferită nouă în vremurile pe care le trăim.

Ca toţi creştinii (ortodocşi), şi noi, jandarmii, ne-am pregătit duhovniceşte şi trupeşte să întâmpinăm şi să înţelegem, după cu-viinţă şi după puterea noastră, slăvitul praznic al Învierii Dom-nului şi a biruinţei Sale asupra morţii. Ne-am ostenit să urmăm rânduielile Postului Mare, înfrânându-ne de la mâncări şi de la alte desfătări trupeşti, am încercat să ne înfrânăm privirile şi, în general, simţurile de la îndulcirea cu păcatul, am luptat să ne păzim gura de la vorbele spurcate şi de la judecarea aproapelui. Ne-am cercetat conştiinţele şi le-am curăţit prin spovedania sinceră, căutând să identificăm cu ajutorul duhovni-cului rădăcinile patimilor în faptele, obiceiurile, mintea şi inima noastră. Cei mai vrednici, au primit dezlegare şi s-au împărtăşit sau se vor împărtăşi cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului în noaptea Sfântă a Învierii, primind aceasta nu ca pe un premiu sau trofeu, ci ca pe un dar de la Dumnezeu spre o mai adâncă cunoaştere şi apropiere de El.

Pregătindu-ne pentru a întâmpina cum se cuvine Învierea Domnului am luat aminte la treptele pe care Biserica le-a rân-duit ca pe nişte jaloane duhovniceşti pe drumul Învierii. Astfel, am înţeles în prima duminică a Postului Mare, Duminica Orto-doxiei, valoarea dreptei credinţe ca temei al oricărei fapte bune, învăţând că dreapta cunoaştere a lui Dumnezeu ne orientează drept drumul spre cuviincioasa Sa slăvire. Am învăţat că icoana este expresie a învăţăturii Bisericii drept măritoare că Dumne-zeu Cel nevăzut S-a făcut om ca noi în afară de păcat, putând fi astfel reprezentat în icoană şi că cinstirea icoanelor se urcă la cel reprezentat pe ea. În Duminica Sfântului Grigorie Palama am văzut că rostul nevoinţelor duhovniceşti ale Postului stă în cu-noaşterea lui Dumnezeu cel inaccesibil creaturii în fiinţa Sa, dar Care i se descoperă acesteia prin harul Său, adică energiile Sale necreate. Am redescoperit, de asemenea, puterea rugăciunii lui Iisus „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieş-te-mă pe mine păcătosul!”. În duminica următoare, Duminica Sfintei Cruci, am redescoperit valoarea dăruirii şi lepădării de sine care ne face următori lui Hristos, Cel ce S-a deşertat de sla-va Sa dumnezeiască din iubire faţă de noi, pentru a ne slobozi din robia păcatului. În Duminica Sfântului Ioan Scărarul am descoperit valoarea ascezei şi a nevoinţei care ne ajută să biruim patimile trupului, pentru a urca ca pe o scară a virtuţilor spre unirea cu Dumnezeu, iar în Duminica Cuvioasei Maria Egip-

teanca am aprofundat realitatea supra-omenească a iubirii lui Dumnezeu care iartă cu desăvârşire şi dăruieşte sfinţenia fără să ceară nimic în schimb în afară de pocăinţă – conştientizarea sin-ceră şi dureroasă a stării noastre păcătoase – după cum ne arată viaţa acestei mari sfinte care s-a ridicat de la cea mai adâncă des-frânare la cea mai curată rugăciune, la măsurile dumnezeieşti.

În fine, L-am însoţit pe Domnul nostru Iisus Hristos, în Du-minica Floriilor, intrând biruitor şi smerit în Ierusalim, aclamat ca Dumnezeu de chiar cei ce urmau să ceară răstignirea Lui, iar în Săptămâna patimilor, prin mijlocirea deniilor vom fi mar-tori ai ultimelor Sale învăţături despre înfricoşătoarea judecată, ai durerii Sale pentru credinţa noastră făţarnică şi fariseică, ai iertării femeii păcătoase care a spălat cu mir şi a şters cu părul capului ei sfintele Sale picioare. Vom fi părtaşi, în Joia Mare, la Cina de taină, când Mântuitorul instituie taina sfintei împăr-tăşanii şi ne dă pildă de smerenie spălând picioarele ucenicilor şi când Iuda vinde pe Domnul nostru iudeilor nelegiuiţi. Vom însoţi pe Domnul în Vinerea Mare în înfricoşătoarele Sale pa-timi şi la moartea de bunăvoie pe Cruce, încercând să urmăm în viaţa noastră pocăinţa tâlharului care a cerut cu umilinţă „Po-meneşte-mă, Doamne când vei veni întru împărăţia Ta!” şi a dobândit raiul de la Dumnezeul îndurărilor, precum şi înţelep-ciunea militarului (sutaşului) care a împlinit execuţia Domnu-lui şi a descoperit adevărul: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”. Trecând pe sub masa pe care se află întins Sfântul epitaf pe care se închipuie coborârea Domnului de pe Cruce în-aintea punerii Sale în mormânt, ne vom pleca în faţa smereniei dumnezeieşti a Mântuitorului Hristos Care a îndurat aceste sufe-rinţe de bunăvoie pentru mântuirea noastră.

Astfel pregătindu-ne, vom prăznui în biserici noaptea sfântă a Învierii Domnului din morţi, luând lumina ce închipuie biruinţa asupra morţii a lui Hristos – Lumina lumii, trăind noi înşine rea-litatea învierii şi mărturisind asemenea celorlalţi martori ai Învi-erii care L-au văzut cu ochii trupeşti pe Domnul Înviat – Maria Magdalena, femeile purtătoare de mir, ucenicii Luca şi Cleopa şi Petru, apostolii, Toma – că, în adevăr, Hristos a înviat!, rugân-du-L să învieze şi sufletele noastre.

Preot Radu NICOLAU

Întâmpinând Învierea Domnului

32


Ziua veteranilor unităţii

În scopul consolidării spiritului de corp în cadrul generaţiilor de jandarmi şi mani-f e s t a r e a respectu-lui pentru activitatea profesiona-lă a prede-cesori lor , anual, în săptămâna premergă-toare des-f ă ş u r ă r i i manifestă-

rilor prile-juite de „Ziua Jandarmeriei Române”, în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani se organizează „Ziua Veteranilor Unităţii”, ocazie cu care se invită veterani jandarmi, evocându-se momente din activitatea acestora.

Sala tradiţiilorÎn cadrul unităţii este amenajată o sală a tradiţiilor, care cu-

prinde galeria comandanţilor, aspecte privind istoricul judeţului, personalităţile botoşănene, trecutul şi prezentul Jandarmeriei,

documente referitoare la generalul de brigadă Tudor Luchian, documente şi obiecte donate de veterani de război şi expoziţia diplomelor, medaliilor şi cupelor obţinute de personalul inspec-

toratului la diferite acti-vităţi cultural-sportive.

Sala tradiţiilor valo-rifică patrimoniul isto-rico-militar al Armei, asigură cunoaşterea tradiţiilor de luptă pro-prii, cultivarea respec-tului pentru înaintaşi şi perpetuarea valorilor ostăşeşti.

CINSTEŞTE-ŢI ÎNAINTAŞII

Drapelul de luptă este simbolul onoarei, vitejiei şi gloriei militare. Istoria poporului român – făurită de-a lungul a peste două milenii – este istoria luptei pentru libertate, independenţă, demnitate naţiona-lă şi suveranitate, timp în care a fost creată şi istoria drapelului său.

Primele drapele au apărut din necesitatea distingerii cetelor de luptători pe câmpul de luptă; cu timpul valoarea drapelului a crescut, devenind un simbol al mândriei naţionale, al patriotismului, dând expresie aspiraţiei poporului spre libertate, independenţă şi suvera-nitate. De-a lungul timpului drapelul a fost mereu înaintea luptăto-

rilor, îmbărbătându-i în luptă. Dacii aveau un respect deosebit pen-tru drapelul lor repre-zentat de un şarpe cu un cap de lup cu gura deschisă, care în iu-reşul luptei producea un şuierat specific, îmbărbătând pe lup-tători şi înfricoşând pe duşmani.

După Unirea Prin-cipatelor de la 1859,

tricolorul în forma de roşu, galben şi albastru a devenit drapelul Ro-mâniei. Tricolorul s-a înălţat şi mai mult în perioada confruntărilor militare din 1916-1917, ostaşii văzând în acesta chemarea spre liber-tate şi identitate naţională. Pregătirea şi desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 au înscris, de ase-menea, noi pagini emoţionante în istoria tricolorului românesc.

După 1989, drapelul tricolor, încărcat de istorie, continuă să fie însemnul naţional al românilor, culorile fiind preluate de drapelele

de luptă ale unităţilor noastre.Drapelul de luptă al unităţii

este compus din: acvila, flamu-ra (pânza drapelului), hampa şi accesoriile. Drapelul de luptă se acordă unităţilor militare la înfiinţarea acestora, prin Decret al Preşedintelui României, la propunerea Ministrului Admi-nistraţiei şi Internelor. La data de 26 iulie 1997, prin Decretul Prezidenţial nr. 257 / 19.06.1997, Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani, i-a fost încredinţat Drapelul de luptă al unităţii, simbolul onoa-rei, vitejiei şi gloriei militare. Drapelul de luptă se păstrează în biroul inspectorului şef, într-o vitrină special amenajată, si-gilată cu ceară roşie, iar când se scoate de la locul de păstrare se face sub paza gărzii drapelului.

La campanie, drapelul de luptă însoţeşte permanent uni-tatea, aflându-se sub pază la punctul de comandă. Militarii sunt obligaţi să păzească cu străşnicie drapelul, iar pe câm-pul de luptă să-l apere chiar cu preţul vieţii. Cea mai mare ruşi-ne pentru militarii unei unităţi este pierderea drapelului de

luptă.

Maior Dobrin-Cristian ONOFREI

Drapelul de Luptă al unităţii

33


Al II-lea război mondial a început la data de 22 iu-nie 1941, când aveam vâr-sta de 18 ani. Imediat după această dată M.S.Regele Mihai I a trans-mis un comunicat tuturor tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani să se în-scrie voluntari în arma „Jandarmerie”, să depună actele la U.M. Centrul I Jandarmi Bucureşti.În perioada 10-20 decem-brie 1941 a avut loc exa-menul de admitere, din

7.000 de candidaţi înscrişi au reuşit 1.200, printre care şi subsemnatul; anul I l-am absolvit la Timişoara, iar anul II la Drăgăşani.

În primăvara anului 1943 (Anul II Drăgăşani), înainte de Sf.Paşte, conducerea şcolii a dispus să construiască alei prin dormitoare care să fie pavate cu piatră de râu. Căram piatra de râu de la rîul Olt, pe care o transportam cu poala mantalei.În această balastieră m-am întâlnit cu un evreu din comuna Dum-brăveni – Suceava, (mai mulţi evrei erau încarceraţi în lagărul din Drăgăşani), acesta m-a cunoscut pe mine şi pe un elev, tot din Dum-brăveni, şi ne-a rugat pe amândoi să-i facem rost de o pâine că tare rău o duce în lagăr. Am făcut rost de câte o pâine şi a doua zi după masă ne-am întâlnit şi i-am dat pâinea pe furiş, cu toate acestea am fost văzuţi de încheietorul de pluton care ne-a raportat la statul major al şcolii.

Pentru binele pe care l-am făcut acestui evreu, la terminarea şcolii, în iulie 1943 subsemnatul şi colegul Dascălu Ioachim am fost trimişi în zona de operaţii militare (pe front) peste Prut şi Nistru.

La data de 1 septembrie 1943 ne-am prezentat la Legiunea de Jandarmi Lăpuşna – Chişinău, sub comanda colonelului Gh.Vartic, care era comandantul Legiunii şi preot militar al Diviziei 14 Infan-terie.

Pe colegul meu l-a trimis în Tiraspol, la o unitate specială de intervenţie rapidă din localitatea Bardăr, judeţul Lăpuşna. Aici mai era şi o grupă de comandă româno-german.

Imediat am fost echipat de război, am primit armament un pistol mitralieră marca „BRITA” cu 3 încărcătoare a 32 de cartuşe. Aveam gradul de elev sergent – stagiar şi am fost încadrat într-o grupă sub comanda unui sergent concentrat.Tot plutonul de jandarmi am fost introduşi într-o cameră mare, unde un domn ofiţer de jandarmi ne-a comunicat metodele de lup-te de gherilă cu care ne vom confrunta zi şi noapte, întrucât păduri-le din Basarabia şi Transnistria sunt bucşite de comunişti partizani, terorişti, diversionişti, care sunt aliaţi cu dezertori din trupele de condamnaţi „SĂRATA”, aceştia atacă posturile de jandarmi, unită-ţile militare – coloane care trec prin păduri, aruncă poduri în aer, minează şi aruncă în aer liniii de cale ferată, atacă trenurile ce transportă armament şi muniţii pe front.În fiecare noapte în pădurile dintre Prut şi Nistru avioanele inamice lansează paraşutişti, armament pentru paraşutişti, îmbrăcăminte, hrană etc. Aceste lansări se făceau numai în locuri precise unde se adăposteau unităţile de partizani şi paraşutişti.

Am intrat în ture de gardă şi patrule mobile. Garda păzea grupul de comandă, iar patrulele, multe numeric, compuse din 4-5 jan-darmi, acopereau toate intrările şi ieşirile din această localitate.Când se primea ordin cifrat că în pădurea „X” s-.a semnalat lan-sarea a 20-30 de paraşutişti, tot plutonul de intervenţie rapidă, împreună cu o unitate germană, eram transportaţi cu maşinile ger-mane unde, sub formă de cordon la vedere om cu om, scotoceam toată pădurea respectivă zile întregi, până când eram primiţi cu foc de mitralieră. Noi cei din faţă îl hărţuiam pe inamic tot cu foc

automat, o parte din noi ne furişam, apăream în spatele inamicului şi îl somam să se predea.În aceste lupte au căzut mulţi jandarmi, au căzut şi partizani. Cei care erau prinşi erau dezarmaţi, (aveau arme mai sofisticate decât ale noastre) şi erau duşi în lagărul de la Hânceşti, judeţul Lăpuşna.

În toamna anului 1943, nu reţin data, era pe timpul culesului de vie, am primit un semnal, tot prin cifru, că primarele din comuna Nisporeni, judeţul Lăpuşna, noaptea a fost chemat afară din casă de cineva şi împuşcat mortal.

Până în ziuă am ajuns cu maşinile la faţa locului, în faţa casei era o baltă de sânge, cadavrul era într-o cameră, jos pe o pătură. În timp ce luam informaţii de la vecini, am aflat că partizanii l-au omorât, dar deodată primim o veste că suntem înconjuraţi de par-tizani. Imediat ne-am urcat în maşini şi am demarat spre ieşire din localitate.

Dintr-o curte sau grădină a început să tragă o mitralieră în maşi-na în care eram subsemnatul. Un ostaş german de lângă mine a fost împuşcat mortal, iar altul a fost rănit la o mână. Am avut norocul că anvelopele de la maşină erau masive şi am putut fugi, altfel ne omorau pe toţi. Nu am putut lua poziţii pentru că eram în localita-te, iar inamicul ne-a organizat o ambuscadă.

Pe front, chiar pe linia întâi, ştii că inamicul este în faţa ta, ori mai la stânga, ori mai la dreapta şi trebuie să te aperi sau că contraataci folosind fel de fel de camuflaje, în raport de anotimp – vară, toamnă, iarnă.

De asemenea, camuflajul este o problemă prioritară faţă de avi-aţia inamică – vara cu toate crengile şi buruienile pe tine, iar iarna cu cearceaful în cap tot timpul, numai în felul acesta te poţi păzi – dacă ai zile.

În lupta de gherilă nu mai ştii de unde trage inamicul şi este cu atât mai periculos cu cât nici populaţia din preajmă nu dădea informaţii jandarmilor.

În noaptea de 19 ianuarie 1944 am primit un semnal de ajutor, tot cifrat, că două plutoane din Regimentul 6 Vânători se luptă cu o unitate de partizani în pădurea Ulmul, comuna Ulmul, judeţul Lăpuşna.

Eram deja comandant de grupă, şi am plecat cu o maşină de război fără trupe germane. Inamicul era pus pe o creastă de deal, peste deal se afla Regimentul 6 Vânători, plutonul nostru a început să urce printre copaci spre inamic pentru a-l putea lua din spate, dar ne-a simţit. Am atras atenţia camarazilor să nu sufle nimeni o vorbă, totuşi ne-a luat ca din oală, nu aveam unde să ne adăpostim, copacii erau mai subţiri. Am pierdut trei jandarmi din grupa mea, în total au murit atunci 22 de jandarmi, adică jumătate de pluton. Inamicul se retrăsese, am prins numai un singur partizan, rătăcit de ceilalţi. Acesta a declarat că este din comuna Poglibeni, judeţul Lă-puşna, în anul 1940 a fost ridicat de armata roşie, dus la Moscova, unde a făcut o şcoală de paraşutist şi, cu trei nopţi în urmă, a fost lansat cu o unitate de paraşutişti în Pădurea Ulmul.

Am salvat pe un sergent din grupa mea, trăgător la puşca mitra-lieră, rănit cu trei gloanţe în burtă şi două gloanţe în piciorul drept, care striga „mamă nu mă lăsa să mor”. L-am trimis cu o căruţă militară la Spitalul Militar Chişinău, mai târziu mi-a scris din Oltenia şi mi-a mulţumit, dar nu-i mai reţin numele.

De asemenea, în vara anului 1944, partizanii au făcut multe vic-time în judeţul Lăpuşna (pe criminali nu i-am mai putut prinde), exemplu:-şeful de post din comuna Dahnovici a fost spânzurat de partizani în grădina casei sale;-şeful de post din comuna Cojuşna a fost împuşcat în cap de par-tizani;-sergentul major Dinicuţă, curierul unităţii noastre, a fost trimis cu corespondenţă la U.M. Hânceşti unde se afla şi lagărul de prizo-nieri. A doua zi a fost găsit împuşcat în şanţul şoselei, în Pădurea Bardar, nu mai avea la el corespondenţa , armamentul şi bicicleta.De la 1 septembrie 1943 până la 29 august 1944, când am căzut prizonier, nu m-am dezbrăcat decât la început de vreo 5-6 ori,

AMINTIRI DE GROAZĂmenţionate mai jos de regretatul colonel(r) VIZITEU GHEORGHE, veteran de război jandarm,

fost prizonier de război

34


restul timpului am stat numai îmbrăcat şi numai pe pământ am aţipit când se putea.

În data de 22 august 1944 am început şi noi jandarmii să ne re-tragem spre Prut, deoarece se auzeau mitralierele sovietice, şosea-ua strategică Chişinău-Huşi era deja ocupată de armata roşie spre Prut. Am ales alt traseu prin Pădurea Văsieni. Avioanele americane ne-au distrus căruţa cu alimente şi muniţii şi am luat-o pe jos pe cont propriu.

Eram sergent major, comandant de grupă, toţi soldaţii erau flă-mânzi, ne-am apropiat de un sat mic şi am hotărât să mergem la prima casă să cerem ceva de mâncare. Nu aveam la noi decât saci de merinde, dar numai cu cartuşe şi grenade.

Prin flanc, câte unul, la distanţă, ne-am apropiat de prima casă, n-am mai ajuns însă să cerem de mâncare, căci din podul acelei case a început să tragă în noi o armă automată şi noroc că nu eram grămadă, că ne omorau pe toţi. Au căzut mortal 4 camarazi jan-darmi. Am început să tragem şi noi în podul acelei case cu cartuşe trasoare, dar nu a mai răspuns nimeni, astfel am plecat mai depar-te, mai mult fugind, printre ogoare cu porumb. Ne-am întâlnit cu Unitatea Militară 13 Dorobanţi Iaşi, unde cinci din grupa mea s-au amestecat cu această unitate şi am rămas numai eu singur cu un sergent concentrat, care se numea Marinescu.

Din zvonurile lansate printre ostaşii români se preciza: „Mai bine mort decât prizonier. Ruşii le taie nasul şi o ureche la prizonierul ofiţer şi subofiţer”. Dacă am auzit acest zvon, eram deja desculţ, deoarece mă rodea un bocanc şi i-am aruncat pe amândoi, am aruncat şi vestonul cu tot cu gradele de sergent major, casca am pierdut-o în Pădurea Văsieni. Deci eram în cămaşă, desculţ, cu ca-pul descoperit şi cu pantaloni subţiri de foaie de cort, aveam pistol mitralieră sovietic, găsit pe câmp şi două încărcătoare a câte 72 de cartuşe.

Am intrat într-un câmp de luptă părăsit, cu cadrave care deja erau cu miros. De foame căutam la cadrave mâncare în raniţe sau în sacii de merinde, unde mai găseam pâine murdară de sânge, aruncam partea murdară şi mâncam restul, cu toate că şi pâinea mirosea a hoit.

În noaptea de 28/29 august 1944, orele 1,00 noaptea, trei ostaşi din frontul 3 Ucrainean m-au capturat prizonier, eram în localita-tea Ceadâru, judeţul Cahul. M-au dezarmat, m-au dus pe un izlaz în marginea satului, mi-a dat ordin să stau întins cu faţa în jos, cu mâinile pe lângă corp şi să nu îndrăz-nesc să mă mişc că sunt împuşcat pe loc. Aşa am stat până s-a făcut ziua, am făcut nevoile pe mine. Până la ziua s-au mai adunat pe acest izlaz mii de prizonieri din jandarmerie, din Regimentul 6 Vânători, din Re-gimentul 13 Dorobanţi, şi, întâmplă-tor, m-am întâlnit cu un consătean din Dumbrăveni, judeţul Suceava – Nichitoaie Gheorghe din Regimen-tul 13 Dorobanţi Iaşi, care era finul de botez a bunicii mele. Când m-a văzut, mi-a spus imediat speriat să nu spun la nimeni că sunt jandarm, căci este un grup de 5 partizani în-armaţi, cu câte o banderolă roşie la mână, care îi caută pe jandarmi, îi duce după un deal, unde se vedea o lizieră de salcâmi şi îi omoară.

Am fost chemaţi eu şi Nichitoaie de un ofiţer rus, cu un porthartă până la pământ, ne-a întrebat pe amândoi din ce unitate suntem şi am spus aşa cum m-a învăţat Nichitoaie, că sunt colegul lui din Re-gimentul 13 Dorobanţi Iaşi. Ofiţerul l-a întrebat de mine, „colega?”, „da colega” a răspuns.

Am dormit încă o noapte pe izlazul din Ceadâru, a doua zi ne-a încolonat câte 5, pe naţiuni şi, sub escorte călări pe cai, bărbaţi şi femei, am pornit spre Tiraspol, flămânzi, însetaţi, epuizaţi, eu des-culţ, în cămăşuţă şi cu capul descoperit. Am ajuns în apropiere de Tiraspol, era un mare iaz, ne-am oprit să bem apă din iaz. Eu m-am băgat în apă până la genunchi, am băgat capul în apă şi am zis să mă satur de apă, să nu mor însetat. Am băut apă fără să mă uit în jur. După ce m-am săturat de apă clocită, mi-a venit din stomac un miros de hoit, m-am uitat mai atent pe apa iazului şi am observat

zeci de cai şi soldaţi morţi şi am leşinat. A venit imediat la mine consăteanul Nichitoaie (mai mare cu 15 ani ca mine), m-a ridicat, a scos din sacul de merinde un bidon militar cu pâslă, am băut cam 50 de grame de apă şi mi-am revenit.

La Tiraspol am fost instalat într-un lagăr pe câmp deschis, pe malul stâng al Nistrului, la nord de Tiraspol, unde am stat pe pă-mântul gol până la data de 14 octombrie.

Acolo ne-am întâlnit 4 consăteni, am făcut cu mâinile şi cu ta-blă de la conserve, o groapă unde dormeam noaptea, pe mine mă primeau în mijloc căci eram dezbrăcat. Primeam o lingură de ulei crud şi 2 pesmeţi de război pe zi drept mâncare, astfel ajunsesem pielea şi oasele. Eram peste 10 mii de prizonieri, păduchii îi vedeai cum merg pe jos.

În noaptea de 15 octombrie 1944, am fost îmbarcaţi într-un tren de marfă – vagoane de boi – şi duşi, din greşeală, în Siberia, în ora-şul Excurk. Mi-am învelit picioarele în două bucăţi de pătură, iar cu altă pătură mi-am învelit capul şi corpul, pături pe care le luasem de la un neamţ mort. În această localitate, în marginea Siberiei, gerul era de 35-40 grade minus, nu mai puteam răsufla, mi se lipeau ochii, mi se lipeau nările, era groaznic, stăteam numai într-o bara-că şi după 5 zile ne-au dus în Ucraina, în regiunea Dombas – lagărul Harşinofka – mina de cărbuni 13bis.

În acest lagăr erau aproximativ 10 mii de prizonieri, cei mai ti-neri am acceptat să lucrăm în mină numai să ne dea de mâncare şi de îmbrăcat. A doua zi ne-au dus la baie, ne-au bărbierit ca în pal-mă peste tot, ne-au îmbrăcat cu salopete de miner, ne-au format în brigăzi de lucru, ne-au descotorosit de păduchi. Abatajele erau la peste 500 m. adâncime.

În primăvara anului 1945 am fost chemat la N.K.V.D. (securitate) şi m-a întrebat câţi partizani comunişti am împuşcat şi de ce am minţit că am fost pe front cu Regimentul 13 Dorobanţi, pe când în realitate am făcut parte din Unitatea Specială de Jandarmi. Am spus că dacă spuneam că sunt jandarm, acolo la Ceadâru eram îm-puşcat de comandoul de partizani. Dacă vreţi o confirmare, le-am zis, îl aduc pe consăteanul meu Nichitoaie şi l-am adus, iar cei din comisie, toţi ofiţeri, au zis „haraşo”. Deci am fost luat în evidenţa N.K.V.D.-ului pentru a nu mai putea să scap din lagăr.

În primăvara anului 1946 am fost mutat la mina de cărbuni şi lagărul Holodna – Balm .Probabil nu era bine armat, s-a prăbuşit, m-a prins o margine de humă a materialului căzut şi am fost scos

de prizonieri dintre dărămături. Atunci mi s-a distrus mâna dreap-tă şi piciorul stâng. La picior am fost operat de prizonierii unguri, mâna dreaptă este invalidă şi azi.

După accident am avut o vi-zită medicală ca de obicei, apoi m-au trecut la categoria a II-a de muncă, am ieşit din mină la orele 14, într-una din zilele lunii martie şi nu ne-a mai dat voie să intrăm în lagăr, decât cine îşi aude numele. Din brigada mea a fost strigat numai Musteaţă Ghe-orghe din Cătămărăşti Deal, care a decedat în noiembrie 2006, cel ce m-a scos din dărâmăturile din mină şi mi-a salvat viaţa.

În România, am fost judecat de Tribunalul Militar al Corpului 5 Armată dacă nu am fost cumva criminal de război şi am fost înca-drat cu grad de plutonier de jandarmi în Jandarmeria Populară.

În anul 1949 am făcut cursurile de ofiţer de Poliţie Judiciară la Cluj, am fost numit şeful Biroului Judiciar al raionului central Bo-toşani, după care, în data de 15 decembrie 1951, am fost dat afară cu tinichele, ca să nu mai pot lucra nicăieri pentru faptul că am fost pe front peste Prut. De asemenea, copiii mei au avut probleme când au intrat la liceu din cauză că am fost jandarm.

N.R.: De-a lungul carierei militare col.(r.) Viziteu Gheorghe a fost decorat cu:-Eliberarea de sub Jugul Fascist, Decretul nr.325/1954;-Crucea Comemorativă a celui de-al II-lea război mondial 1941-1945, Decret nr.55/1995;-Virtutea Militară Cl.a III-a, Decret nr.969/2003.

35


Subsemnatul Plugariu Con-stantin, pensionar, invalid grad II, veteran, din Botoşani, strada Victoria nr.33, fac următoarele precizări: 1) Jandarmeria tradiţională - unitate de poliţie militarizată, controla teritoriul ţării în mediul rural. 2) Organizarea - Inspecto-ratul General în Bucureşti, B-dul Ştefan cel Mare, în fruntea căruia erau doi generali, anume generalul Piky Vasiliu – şeful Inspectoratului General şi general Anton Constan-

tin care se ocupa de şcolile militare şi centrele de instrucţie a jandarmi-lor în termen. 3) La nivelul unui judeţ era o Legiune de Jandarmi cu cadrele respective. 4) În comunele rurale exista Post de Jandarmi cu personalul specializat, care răspundea de ordinea şi liniştea publică, precum şi de siguranţa naţională etc. Lunar Postul de Jandarmi făcea un referat pri-vind siguranţa naţională, referat trimis la Direcţia de Siguranţă Judeţea-nă. La un număr de Posturi era o Secţie de Jandarmi care avea rolul de control şi îndrumare a posturilor din raza Secţiei. 5) Jandarmii purtau uniformă kaki cu emblema Jandarmeriei bleu jandarm (epoleţi, petliţe, vipuşcă, caschetă şi epoleţi albi). 6) În zone stabilite, exista un Inspectorat de Jandarmi unde erau arondate Posturile de Jandarmi din comunele respective. Inspecto-ratul era condus de un colonel de jandarmi.

De exemplu: pentru nordul Moldovei, unde eu am lucrat, erau arondate judeţele: Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi-Dorohoi, Boto-şani, Baia şi Suceava. Inspectoratul avea sediul la Suceava. 7) În toamna anului 1945, după război, eram la Legiunea de Jandarmi Botoşani, pe teritoriul judeţului apăruse o bandă de hoţi pe raza comunei Siminicea şi Dumbrăveni, banda se numea „Burlui”, nu-mele şefului. Eu şi un jandarm în termen, aşa cum era atunci, am fost trimis în zona respectivă unde, după două zile de pânde în pădure, am prins şeful bandei, numitul Burlui şi un bandit, pe care după aceea i-am pre-dat Postului de Jandarmi din raza respectivă. La această acţiune au mai participat în alte zone şi alţi jandarmi. 8) Pentru acest succes am primit un Ordin de Zi tip, fiind ca un decret, ce a fost emis de Inspectoratul General al Jandarmeriei, aşa se proceda atunci, nominal, unde se făcea menţiunea emiteri, Ordin de Zi primit de toţi participanţii la acţiune. Pe atunci nu se dădeau decoraţii. 9) Jandarmii erau cadre bine pregătite cu o ţinută şi o prezenţă

bună fizic şi profesional, erau iubiţi de oameni şi respectaţi, mai puţin

de hoţi şi infractori, cărora le era frică şi spaimă când erau descoperiţi. Menţionez că infractorii erau prinşi imediat pentru că la Pos-tul de Jandarmi era o evidenţă foarte bună despre aceştia.În oraşe era Poliţie cu uniforme maro închis şi semnele distincte de gardian comisar şi o direcţie de conducere separată.

10) Pe această cale, rog ca Ministerul Administraţiei şi Inter-nelor, Guvernul şi Parlamentul să repună în funcţiune Jandarmeria aşa cum a fost până au desfiinţat-o comuniştii şi în locul ei a înfiinţat Miliţia comunistă incompetentă. Numai aşa, infracţionalitatea va scădea considerabil, că Jan-darmeria era integră, bine pregătită şi corectă, zi şi noapte era în slujba oamenilor, nu avea muncă normată. Căpitan(r) Constantin PLUGARIU

Scrisoarea unui jandarm în rezervă

36


Nu cu mult timp în urmă mi-am încheiat cariera de militar.Anul 2006 a însemnat trecerea mea în rezervă.Începând cu anul 1994 s-a înfiinţat unitatea de sine stătătoa-

re de jandarmi Botoşani, sub denumirea de Batalionul 69 Jan-darmi, unde am activat iniţial ca şef de stat major şi, ulterior, din 1999 ca şi comandant (inspector şef) al acestei instituţii.

Mă leagă nenumărate amintiri faţă de această unitate, dar mai ales faţă de colectivul de cadre.

Experienţa pe aceste funcţii în cadrul Jandarmeriei botoşăne-ne a însemnat o acumulare de satisfacţii ... şi de puţine ori şi de neîmpliniri.

Pot să afirm cu tărie, că dacă am avut rezultate bune, în mare măsură acest lucru se datorează şi muncii depuse de colectivul de cadre, ofiţeri şi subofiţeri jandarmi.

Depănând firul amintirilor, întorcându-mă cu ani în urmă, pot să spun că la venirea în această unitate am găsit oameni cu atitu-dini pozitive, dornici să facă ceva pentru această armă.

Din punct de vedere administrativ, situaţia nu a fost chiar „pe roze”. Deşi erau efective numeroase de militari în termen, am că-utat împreună cu foştii subordonaţi să asigurăm cele mai bune condiţii.

Dacă am reuşit acest lucru, ar putea fi confirmat sau infirmat de cei care au fost soldaţi şi gradaţi în această unitate ce şi-au sa-tisfăcut stagiul militar în conformitate cu legislaţia acelei vremi.

Am încrederea că eforturile depuse personal nu au fost zadar-nice.

Participând la o multitudine de misiuni cu subordonaţii, am constatat atunci, dar şi acum, când am timp să contemplez mai mult, că aceste activităţi cu caracter operativ s-au făcut cu răs-pundere şi profesionalism.

Cu satisfacţie pot să spun că am avut parte de un colectiv de cadre unit, adevăraţi camarazi, ce ştiau „să pună osul la treabă” atunci când situaţia a impus-o.

Pentru mine personal a contat foarte mult să-i pot motiva în muncă.

În ciuda unor greutăţi inerente atât financiar, dar şi individu-ale ale subordonaţilor, am încercat să-i înţeleg ca om, dar şi ca militar. Prin multe din problemele lor am trecut şi eu ca tânăr ofiţer şi nu au fost puţine.

Un lucru foarte important pe care l-am urmărit a fost să le descopăr la fiecare potenţialul şi aptitudinile pentru care ar putea da cele mai bune rezultate.

Cred că în mare parte am reuşit, datorită tocmai încercărilor de a realiza coeziunea colectivului, unei comunicări eficiente şi rezolvării prompte a diferitelor solicitări.

Dacă e uşor sau greu să fii şef al unei asemenea unităţi, poate

ar trebui să relatez la nesfârşit dacă se merită această „investiţie”.Ce pot spune e că trebuie pus mult suflet şi credinţă, şi ... nu în

ultimul rând, să nu îi decepţionezi pe oameni.A gândi pozitiv, mai ales în acest context actual, contează enorm.

Subordonaţii au reacţii diferite. Trebuie să ştii să-i încurajezi, să privească cu speranţa în mai bine.

Sunt legat sufleteşte de această instituţie şi de oamenii din in-teriorul ei şi am constatat de nenumărate ori că diferenţele de ierarhie, uneori nu au mare însemnătate.

Pot să afirm cu sinceritate că prezenţa noastră temporară, de altfel, pe anumite trepte ierarhice nu înseamnă totul pe această lume.

Au fost şi tensiuni şi emoţii pentru finalizarea cu bine a celor mai neînsemnate misiuni, însă permanent am gândit că seriozi-tatea şi implicarea până la cel mai mic factor de execuţie în exe-cutarea firească a sarcinilor a fost ţelul multora din foştii colegi.

La ceas aniversar, ce-aş mai putea spune?Poate că timpul va fi bun cu mine şi voi avea prilejul şi de acum

înainte să văd jandarmi botoşăneni în diferite misiuni, în slujba cetăţeanului, că îşi desfăşoară cu profesionalism atribuţiile, că pun suflet în ceea ce fac.

Le doresc tuturor jandarmilor botoşăneni să aibă parte de să-nătate, de împliniri atât în plan profesional, cât şi personal, să rezolve operativ şi cu înţelepciune sarcinile primite.

Să privească cu încredere ziua de mâine şi să se gândească că Bunul Dumnezeu le va oferi în permanenţă sprijin şi ocrotire în tot ceea ce fac, iar camaraderia şi accepţiunea termenului de „unitate militară” este un lucru ce trebuie să-i ţină uniţi perma-nent, să fie un ţel pentru toţi cei ce au îmbrăcat această uniformă militară.

Cu deosebită consideraţie

Colonel(r) Costică CHIŢAC

IMPRESII... „DE COMANDANT” LA CEAS ANIVERSAR

Alergând în roua dimineţii

Alergând în roua dimineţiiAm vrut să prind norocul după urmă,Să înţeleg şi să disting sensul vieţii,Să aflu unde fuge floarea tinereţii,Să văd de ce şi cu ce scop viaţa se curmă.

Dar am rămas mai tare încurcat,Dintr-o-ntrebare, alta îmi răsare,Din neştiinţă-n neştiinţă am urcat,Uimirea mea tot cu uimire s-a-ncărcat,Căci râul curge-n fluviu, şi fluviul curge-n mare

Şi m-am oprit. Picioarele-mi intraseră-n ţărână.Am mângâiat pământul şi l-am sărutat,Am luat un bulgăre şi l-am sfărmat în mână,Ţărâna a intrat în carnea mea păgânăSau mâna-mi în ţărână s-a schimbat.

Căpitan Ionel MOROŞANU

37


De câte ori ne plângem că suntem stresaţi şi de câte ori nu încercăm să dăm vina pe cei din jurul nostru, pe serviciu, pe autorităţi, pe viaţă în general? Probabil că de cele mai multe ori facem acest lucru şi, în mod inconştient, căutăm să găsim vinovaţi în exterior pentru stările noastre proaste, pentru tot ceea ce nu este în ordine în viaţa noastră şi, într-o oarecare măsură, este normal să fie aşa. Este adevărat că ceea ce se întâmplă în jur ne afectează, pentru că suntem oameni şi nu putem trece nepăsători pe lângă evenimentele din viaţa noastră. Dar de ce unii oameni sunt mai afectaţi ca alţii?

Observăm adesea că acelaşi eveniment are rezonanţe diferite la diferiţi indivizi. Explicaţia rezidă în experienţa lor de viaţă diferită, în modul lor diferit de a interpreta evenimentele şi, implicit, în strategiile diferite de abordare a problemei. Între ceea ce gândim şi simţim există o foarte mare legătură, gândurile determină sentimentele.

Un mod de a gândi negativ, care se axează doar pe aspectele mai puţin plăcute, automat va induce emoţii şi sentimente negative. Există unele distorsiuni cognitive (moduri eronate de gândire) pe care le-am învăţat pe parcursul vieţii noastre, şi pe care le activăm uneori automat, creându-ne singuri şi nejustificat emoţii negative. Este important să conştientizăm aceste moduri eronate de gândire şi să le corectăm pentru a putea fi mai ,,fericiţi”, mai mulţumiţi, mai împăcaţi cu noi înşine şi cu ceilalţi.

Principalele distorsiuni negative care ne afectează viaţa şi care predispun la stres sunt: inferenţa arbitrară, abstractizarea selectivă, generalizarea, personalizarea, raţionamentul dihotomic, maximizarea negativului şi minimalizarea pozitivului.

Inferenţa arbitrară constă în extragerea unei concluzii fără a avea nici o dovadă. Dacă vi s-a întâmplat să aflaţi că superiorul dumneavoastră doreşte să vă vorbească şi v-aţi gândit imediat că o face pentru a vă mustra,

este posibil să fi făcut o inferenţă arbitrară. Uneori aceste concluzii corespund realităţii, dar nu totdeauna. Practicarea sistematică a acestui mod de a gândi determină un stres inutil, deoarece, dacă suntem sinceri cu noi înşine, recunoaştem că am fost adesea chemaţi la şefi şi pentru alte motive, nu doar pentru a fi criticaţi.

Abstractizarea selectivă este un alt mod ,,păgubos” de a gândi. Ea constă în concentrarea atenţiei doar pe un aspect al realităţii şi desconsiderarea celorlalte, ceea ce uneori, determină concluzii greşite. Astfel, ne

stresăm în momentul în care ni se pare că cineva a vorbit mai răstit cu noi şi uităm repede momentele în care persoana respectivă poate a fost amabilă şi binevoitoare, ţinem minte că şeful nu ne-a dat liber într-o anumită zi, dar uităm de zilele în care a răspuns pozitiv solicitărilor noastre.

O altă disonanţă cognitivă este generalizarea. Dacă reflectăm puţin, ne dăm seama că, avem tendinţa, uneori, să tragem concluzii globale pornind de la un fapt particular. Astfel, uneori, o persoană care a ,,picat” un examen, are tendinţa de a concluziona: ,,Am ratat examenul. Nu sunt bun

de nimic.” Dacă persoana respectivă s-ar gândi puţin ar constata că, în afara acelui examen, care, la urma urmei, a fost o experienţă de viaţă, a făcut multe alte lucruri bune şi că este, într-adevăr, o persoană valoroasă şi ar evita, din nou, un stres inutil. Personalizarea, adică raportarea permanentă a evenimentelor la sine şi supraevaluarea acestora, este, de asemenea, un mod de a gândi distructiv. Implică o supraresponsabilizare permanentă. De câte ori aţi fost tentaţi să afirmaţi că numai dumneavoastră vi se putea întâmpla un anumit lucru sau că numai dumneavoastră sunteţi vinovat că ceva nu a mers bine? Dacă vi s-a stricat automobilul pe drum, nu este cazul să gândiţi că numai dumneavoastră vi se putea întâmpla. În mod sigur li s-a mai întâmplat şi altora. Dacă astfel de afirmaţii, eronate, de altfel, nu vă dau pace, atunci vă stresaţi singur. Încercaţi să relativizaţi lucrurile şi să conştientizaţi că, adesea, au fost şi alţi factori implicaţi şi că nu totdeauna răspunderea este doar a dumneavoastră şi că nu doar

dumneavoastră vă confruntaţi cu anumite probleme.

Gândirea în ,,alb sau negru”, de genul ,,totul sau nimic”, practicată sistematic, induce, în mod inevitabil stresul. Trebuie să fim conştienţi că nu totdeauna lucrurile pot fi judecate în aceşti termeni şi că, de cele mai multe ori, între alb şi negru există şi nuanţe de gri. Nu TOT ceea ce faci trebuie să fie perfect, iar dacă nu reuşeşti un anumit lucru nu înseamnă că eşti o nulitate.

Uneori avem tendinţa de a ne minimiza singuri reuşitele şi de a ne maximiza eşecurile. De exemplu, promovarea unui concurs important nu o considerăm o reuşită demnă de luat în seamă, dar, în schimb, facem o adevărată dramă din faptul că nu am răspuns corect la una din întrebările şefului. În alte cazuri, avem tendinţa de a face aceleaşi greşeli în raport cu ceilalţi, apreciind excesiv realizările altora şi minimalizând propriile noastre realizări. Nu este un mod de a gândi benefic şi, poate, ar fi bine să fim mai realişti în evaluarea evenimentelor şi în aprecierea propriei persoane.

Stresul nu rezultă doar din evenimentul în sine, cât din modul în care noi înşine evaluăm situaţia şi resursele noastre de a-i face faţă. În momentul în care noi considerăm că resursele noastre, fie ele fizice sau psihice, sunt insuficiente pentru a depăşi cu bine o situaţie problematică, automat va apare stresul, iar intensitatea sa va fi cu atât mai mare şi, implicit, mai destabilizatoare, cu cât discrepanţa percepută între situaţia existentă şi ceea ce credem noi că putem face pentru a o depăşi este mai mare. Experienţa de viaţă anterioară şi modul în care ne autoevaluăm resursele ne determină într-o mare măsură modul de raportare şi de soluţionare a problemelor din prezent.

În viaţă nu totul este perfect şi nici nu trebuie să fie perfect. Fiecare dintre noi ne confruntăm şi cu eşecuri. Nu reuşim totdeauna în ceea ce ne-am propus. Uneori pierdem lucruri sau persoane dragi, dar asta nu înseamnă că TOTUL este pierdut. Este greu să faci faţă unor situaţii dificile, dar nu este imposibil. Trebuie să avem încredere în posibilitatea noastră de

a face faţă situaţiilor dificile, de a le rezolva într-o mai mare sau mai mică măsură, iar uneori să acceptăm să trăim şi altfel decât ne-am obişnuit. Dar, ceea ce este mai important, nu trebuie să abandonăm lupta.

Maior Gabriela VERENCIUC

Stresul din viaţa noastră – cât ţine de noi şi cât este determinat de alţii

38


„JANDARMERIA PĂDURILOR” - moft sau necesitate -

Personalul silvic de la ocoale (de stat sau priva-te) are atribuţiuni clare asupra pazei pădurii în interior dar scoaterea acestuia în afara pădurii este inoportună şi de evitat din următoarele motive: lipsa de obiectivitate la controlul în tra-fic (niciodată pădurarii vecini nu se vor contro-la cu eficienţă între ei) şi incompatibilitate din motive concurenţiale – ocoalele silvice sunt la rândul lor agenţi economici aflaţi în mediu con-curenţial cu alte firme din domeniul lemnului. Din aceste motive, controlul circulaţiei materi-alului lemnos pe drumurile publice şi a instala-ţiilor de debitat sau depozitelor va trebui făcut exclusiv de către personalul silvic al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură (ITRSV). Echipele de control ale autorităţii sil-vice vor fi ideal a fi însoţite de echipe de jan-darmi şi pentru acest lucru Jandarmeria pădu-rilor ar putea avea motive serioase să fiinţeze.

Supracontrolul silvicVorbind mai sus despre personalul silvic al

autorităţii statului (ITRSV), atingem inevitabil şi delicatul subiect al durerosului putregai din interiorul sistemului silvic. Din păcate, mai des decât ar suporta pădurea şi bunul simţ, direct sau indirect, pădurarii se fac uneori vinovaţi de jaful asupra pădurii şi cele 3 cazuri celebre din judeţ în anul 2009 vin să argumenteze nefericit acest lucru. Inspectorii I.T.R.S.V. şi Jandarme-ria pădurilor ar trebui să aibă în vedere şi re-zolvarea acestui aspect, iar munca de patrulare preventivă făcută de aceste două instituţii îm-preună ar trebui să contribuie esenţial la impu-nerea respectului faţă de lege şi în sânul tagmei silvicultorilor.

Din motivele prezentate mai sus şi neavând spaţiul necesar pentru a detalia şi a intra în amănunte, considerăm utilă şi oportună înfiin-şarea Jandarmeriei pădurilor. Condiţiile unei bune funcţionări ale acestei structuri vor fi:- calibrarea judicioasă a efectivelor funcţie de problematica fiecărei zone. Înfiinţa-rea unor unităţi supradimensionate în zone în care liniştea pădurii nu a fost prea mult tulbu-rată (există şi astfel de zone) ar duce la com-promiterea ideii şi la risipă inutilă de fonduri şi energie;- stabilirea cu claritate a competenţe-lor, cu evitarea suprapunerii sau înlocuirii sar-cinilor personalului silvic;- formarea şi specializarea persona-lului militar în problematica forestieră, cu per-manentizarea acestuia în posturile stabilite şi crearea unui sistem de informaţii menit să con-tribuie la eficientizarea muncii;- stabilirea criteriilor de performanţăDin motive financiare, cel mai probabil că iniţi-ativa Jandarmeriei pădurilor nu va deveni prea curând realitate. Am analizat în principiu nece-sitatea unei astfel de structuri şi concluzia ar fi că balanţa deciziei ar înclina în favoarea necesi-tăţii acesteia. Personal mi-aş dori ca Jandarme-ria pădurilor să fiinţeze cel puţin un an cu titlu experimental, iar la sfârşitul acestui an, bilanţul activităţii să ne arate – îi este mai bine pădurii româneşti păzite de jandarmi? Iar dacă conclu-ziile vor fi negative, cine ştie, poate vom pune şi problema înfiinţării unui Parchet Anticorupţie Forestier (PAF !) I.T.R.S.V.- Biroul Botoşani ing. Constantin PUIU

tea găsi sau nu locul şi tot în funcţie de proble-maticile diferenţiate se vor stabili şi efectivele necesare.

Moft sau necesitate? Pădurea reprezintă conform Codului Silvic BUN de INTERES NA-ŢIONAL şi indiferent de forma de proprietate face parte din categoria valorilor de importan-ţă deosebită pasibile a fi protejate prin unităţi speciale de jandarmi (art. 14, alin 1 din Legea 550/2004).

Jandarmeria pădurilor şi-ar putea justifi-ca existenţa şi în final va contribui esenţial şi benefic la asigurarea liniştii pădurii româneşti, îndeplinind următoarele atribuţiuni specifice:

Intervenţia în forţăAcolo unde este cazul, în zonele în care pre-

siunea celor certaţi cu legea depăşeşte puterea de apărare a pădurarilor, intervenţia unor efec-tive mai numeroase de jandarmi va fi indiscu-tabil necesară. Necesitatea constituirii unor structuri special destinate acestor scopuri ră-mâne însă sub semnul întrebării, dar în situaţia în care efectivele ar exista, cu siguranţă se va găsi permanent de lucru pentru acestea . Exis-tenţa unor grupe de intervenţie specializate în problematica forestieră ar prezenta avantajul experienţei şi a cunoaşterii căilor şi traseelor, făcând mai eficient modul de acţiune, compara-tiv cu situaţia în care ar trebui să intervină tru-pe obişnuite şi care ar trebui să acţioneze sub coordonarea unor cadre silvice cunoscătoare ale zonelor.

Patrularea preventivăÎn ultimii 20 de ani ai tranziţiei, autoritatea

personalului silvic, la fel ca al multor alte auto-rităţi, a scăzut simţitor. Respectul faţă de lege a devenit desuet iar teama faţă de sancţiunile contravenţionale a dispărut din motive de in-solvabilitate. A preveni înseamnă mai mult de-cât a vindeca şi în cazul pădurii această zicere se potriveşte de minune. La ce ne mai foloseşte să prindem hoţii care au tăiat fără drept stejarii când repararea pagubei produse prin tăiere se poate face doar în zeci de ani? Respectul faţă de lege trebuie făcut şi prin prevenirea fapte-lor, poate mai mult decât prin sancţionarea (adeseori formală) a acestora. Existenţa unei Jandarmerii a pădurilor o văd utilă mai ales pentru realizarea acestei munci de prevenire iar calibrarea efectivelor va trebui făcută funcţie de problematica diferitelor zone. La nivelul jude-ţului Botoşani o patrulă de 2 jandarmi care să asigure permanenţă 24 de ore din 24 şi care să patruleze alături de personalul silvic în pădurile şi prin satele din zona pădurilor ar reprezenta un mare atu în stoparea fenomenului tăierilor ilegale şi în readucerea la normal a respectului cetăţeanului faţă de legile pădurii şi ale ţării. O astfel de patrulă nu ar însemna o dublare a pa-zei, aceasta ajungând prin rotaţie de două-trei ori pe an în fiecare canton silvic al judeţului, dar în zonele mai greu de controlat ar fi cu siguran-ţă benefică.

Controlul circulaţiei materialului lemnos şi a instalaţiilor de debitatPaza pădurilor se face “la cioată”, adică în in-teriorul şi la marginea pădurii, dar şi prin ve-rificarea circulaţiei materialului lemnos pe drumurile publice precum şi prin monitoriza-rea drumului lemnului în circuitul economic.

“Cei care agresează pădurea şi-au diver-sificat metodele şi logistica, precum si modul de actiune. Jandarmeria Silvică va asigura, în principal, paza pădurilor, iar mijloacele opera-tive şi strategiile vor fi stabilite de dânşii”.

Ilie Sarbu (Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale) declara, la jumătatea lunii martie(2009), că Regia Naţională a Pă-durilor poartă discuţii cu Jandarmeria pentru înfiinţarea Jandarmeriei Silvice, menită să asigure paza pădurilor.( www.frontnews.ro)

Proiectul Jandarmeriei silvice, propus iniţi-al a se derula cu titlu experimental în zece jude-ţe nu a avut nici un ecou concret, dar subiectul este interesant de luat în discuţie pentru viitor. Jandarmeria Pădurilor (prefer termenul pentru că este mai concret şi nu lasă loc de interpre-tări) ar avea atribuţiuni specifice celor generale ale Jandarmeriei Române - “apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fun-damentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, la prevenirea şi descoperirea infracţi-unilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare”, suprapunându-se în acelaşi timp pe atribuţiu-nile personalului silvic fără însă a intra în con-flict cu acesta. Calitatea de gestionar al fondului forestier pe care îl are personalul silvic de la ocoalele de stat precum şi de la cele private im-pune de la sine ideea că responsabilul principal pentru paza pădurii este acest personal silvic. Jandarmii pădurilor ar avea deci un rol colate-ral şi oarecum lipsit de responsabilităţi, acela de a veni în sprijinul personalului silvic la cere-rea acestuia, prin intervenţii în situaţii de criză acolo unde infracţionalitatea depăşeşte capa-citatea de apărare a pădurarilor. Acest lucru a fost realizat şi până în prezent de către structu-rile actuale ale Jandarmeriei şi, depun personal mărturie, cel puţin în judeţul Botoşani, implica-rea efectivelor de jandarmi s-a făcut simţită be-nefic în activitatea de pază a pădurii. Şi atunci se pune firesc întrebarea: de ce ar fi nevoie de o structură nouă, special destinată şi specializată pentru paza pădurilor ? În istoria silviculturii româneşti o astfel de problemă cred că se ridică pentru prima oară şi numai acest fapt în sine ridică serioase semne de întrebare şi de alarmă asupra siguranţei pădurii româneşti şi a capaci-tăţii de impunere a legii şi ordinii. Dacă se pune problema păzirii pădurilor cu jandarmii şi mai mult decât atât, dacă am ajuns să cerem înfi-inţarea unor structuri militare special destinate pentru paza fondului forestier, înseamnă că ni-velul jafului a atins cote alarmante. Adevărata dimensiune a jafului este însă greu de cuanti-ficat şi din păcate, uneori această dimensiune este mascată chiar de către cei împuterniciţi să îl stopeze. Problematica furtului din păduri diferă de la zonă la zonă, de la judeţ la judeţ şi nu este constructivă şi de dorit stabilirea unor soluţii universal valabile pentru pază . Într-un anume fel se vor păzi pădurile de şleau risipite printre satele de ţigani de la câmpie, altfel pă-durile de munte împestriţate de gatere şi prin alte metode cele asupra cărora planează sus-piciunea vinderii pe sub mână de către cei îm-puterniciţi să le păzească. Funcţie de specificul fiecărei zone, Jandarmeria pădurilor şi-ar pu-

“ A amuţit bătaia de secure Şi-n ceaţă glasul drujbei s-a topit Când protocolul bine s-a-ntocmit Şi a intrat jandarmul în pădure.”

39


Oraşul Herţa este situat la jumătatea distanţei dintre Dorohoi (26 Km) şi Cernăuţi (28 Km).

În lucrarea ,,Herţa, ţinutul de basm şi vis al copilăriei mele’’ cercetătorul ştiintific Paul Lazărescu, copil al Herţei, prezintă trecutul Herţei aşa cum a fost: Printr-un hrisov dat de Duca Vodă în anul 1672 a fost înfiinţată ca târg. În condica de venituri şi lefuri a lui Grigore Ghica din 1776 ţinutul Herţa nu este menţionat, dar apare pomenit de co-misarul austriac pentru Moldova, de Metzburg, la 12 iunie 1788.

In anul 1834 prin noua arondare din Epoca Regula-mentelor Organice, au fost desfiinţate judeţele moldave Hârlau, Cârligătura si Herţa. După desfiinţarea ţinutului Herţa, târgul decade. Mai târziu prin unirea cu Bucovina şi Basarabia plasa Herţa a câstigat enorm. Şoseaua care lega Herţa de Cernăuţi a devenit o şosea foarte circulată, mij-loacele de transport s-au înmulţit, ceea ce dădea posibilita-tea locuitorilor să-şi desfacă mai uşor produsele.

Să lăsăm cele scrise de Paul Lazărescu şi să venim in anul 1928 când Stalin a devenit liderul necontestat al Kre-mlinului. La 26 iunie 1940 orele 22.00 Molotov l-a convo-cat pe ambasadorul român G.Davidescu, căuia i-a înmâ-nat o notă ultimativă prin care U.R.S.S. cerea Basarabia şi Bucovina de Nord, la care era anexată o hartă cu scara de 1:1.800.000 pe care, un creion gros de culoarea roşie trasase frontiera, vârful creionului acoperea 10 km de pa-mânt, smulgând din teritoriul românesc şi regiunea Herţa.

În lăcomia lui, Stalin ,,a uitat’’ să-şi ascută creionul, cu-noscute fiind disputele ce au urmat între grănicerii români şi cei sovietici cu privire la delimitarea frontierei din cauza grosimii liniei de demarcaţie.

Cu voia dumneavoastră am să vă spun o poveste aproa-pe de necrezut.

În anul 2007 am trecut graniţa în Ucraina prin Vama Racovăţ cu gândul de a vedea Cernăuţiul lui Eminescu şi a lui Aron Pumnul. Satul Racovăţ se găseşte la 20 de km faţă de Dorohoi, la 60 km faţă de Botoşani şi la 14 km de Herţa, chiar pe un deal. Casele coboară in vale rărindu-se treptat, majoritatea sunt vechi, acoperite cu ţiglă, ici-colo cu pete verzi-ruginii de muşchi. Aproape fiecare casă este cu cerdac şi, parcă înţeleşi între ei, toţi şi-au vopsit cerda-cul în albastru.

De la prima casă, cum intri în sat şi pană la gardul de sârmă ghimpată construit de sovietici sunt aproximativ 400 de metri. Chiar aici, la acestă casă, l-am cunoscut pe moş Vasile. Un batrân de 84 de ani de o frumuseţe rară, cu barbă lungă, albă şi cu mustăţi mari răsucite.

Ca să-mi vină rândul să intru în Vamă aveam de aşteptat două ore, coada de maşini se întindea pe o lungime de 1 km. Timp suficient ca moşul să-mi povestească despre cele petrecute în satul său în anul 1940, atunci când avea 14 ani. Bătrânul racoviţean şi-a început povestea: Casa în care locuiesc este moştenire de la părinţii mei, grădina din spatele casei se întindea până dincolo de gardul de graniţă. Se vorbea prin sat despre pretenţi-ile sovieticilor. Pe atunci ziarele ajungeau greu în sat, cu câteva zile înainte de ,,împărţirea pământului,, a venit ci-neva de la judet, de la Dorohoi şi a anunţat că este posibil

ca şi satul nostru să treacă la sovietici.Într-o zi ne-am pomenit la noi în curte cu un ofiţer so-

vietic însoţit de doi soldaţi împreună cu doi ofiţeri români şi doi bărbaţi în haine civile cu un teanc de hărţi într-o gentă. Eram numai eu cu mama acasă, tata fiind la Do-rohoi cu treburi, au cerut să le scot apă din fântână ca să bea, (chiar din fântâna din care m-a servit şi pe mine). Unul din soldaţii sovietici a plecat, apoi a revenit cu mai mulţi pari din lemn, scurţi aşa de vreo jumătate de metru. După un timp cu toţii s-au dus la noi în grădină. Soldaţii sovietici au început sa bată un par chiar în lanul cu car-tofi. În spatele grădinii cu cartofi noi aveam o lizieră de salcâmi, pe vreo 50 de ari, unul si unul, uite şi matale ce a mai rămas din ea. De acolo ne încălzeam noi iarna.

Liziera se întindea pe tot dealul, chiar pe coasta dealu-lui sovieticii au instalat un foişor cu santinelă. Între timp venise şi tata acasă, iar santinela ne-a spus că de astăzi încolo să nu mai depăşim acestă bornă. La acea vreme nu ştiam ce înseamnă „bornă”, dar tata înţelesese şi atunci l-am văzut pentru prima dată plângând. Apoi, soldaţii au plecat la toţi vecinii noştri ale căror grădini intrau în noul teritoriu sovietic.

Tristeţea era mare, nimeni nu mânca şi nu bea la noi în casă, sora mea cu doi ani mai mică decât mine s-a dus să aducă acasă vaca, care rămăsese pe partea de imaş sovietic. Mai târziu, pe înserat, a venit din nou o patru-lă sovietică cu un ofiţer, probabil că ucrainean, care ştia limba română. Tata s-a dus până la bornă unde acesta privea de-a lungul imaginar al frontierei şi l-a întrebat dacă nu poate să mute borna sus pe deal ca să ne rămână şi nouă o bucată de lizieră.

Ucraineanul l-a întrebat ce-i dă dacă face treaba aceas-ta, tata i-a răspuns că are un vin bun, acesta a acceptat. Tata i-a adus un butoi de 50 de litri de vin, nedesfundat, i-a pus pe soldaţi să care butoiul şi au dispărut în grădina de salcâmi fară să spună nimic.

Apoi s-a întunecat, nimeni din casă nu a închis nici un ochi toată noaptea, dar nici nu îndrăzneam să mergem la bornă. În zorii zilei tata s-a dus în gradină, borna nu era, a fost mutată aproape de vârful dealului, acolo unde este şi astăzi. A riscat mult sovieticul, dar şi tatei i-a fost mult timp frică după aceasta, dar am rămas cu o bucată din grădina de salcami şi cu o parte din România.

În februarie 2008 m-am dus din nou la Racovăţ, să trec graniţa în Ucraina, pe un frig amestecat cu fulgi de zăpadă cum numai aici în nord poate fi.

Am oprit maşina la poarta casei lui moş Vasile, a ieşit la poartă bătrâna acestuia, îmbrobodită văzându-i-se numai ochii:-Este acasă moş Vasile ?-Nu-i acasă !-Da unde-i ? o intreb eu-A murit, în decembrie...

Murise moş Vasile luând cu el şi povestea grădinii de salcâmi....

Plutonier major Vasile MARUSAC

GRĂDINA DE SALCÂMI ŞI KARANDAŞUL (CREIONUL) ROŞU

40


Ovidiu Ivanov este subofiţer în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Botoşani şi un mare iubitor de animale, recunoscut de toţi colegii săi pentru pasiunea pe care o are pentru creşterea câi-nilor, mai exact faţă de rasa ciobănesc românesc de Bucovina.

Are pro-pria sa cani-să de câini, subof i ţerul fiind şi mem-bru fondator al Clubului N a ţ i o n a l Bucovina şi preşedintele filialei Boto-şani.

Plt. Ivanov declara despre aceşti minunaţi câini că sunt urma-şii câinilor folosiţi de daco-romanii din vechile provincii Dacia şi Moesia în activităţi de păstorit şi pază.

De mai bine de 10 ani, plt. Ivanov Ovidiu se ocupă de creşte-rea şi selecţia ciobăneştilor de Bucovina, iar rezultatele muncii depuse nu au întârziat să apară: astfel a fost premiat la secţiunea câini de rasă la ,,Târgul Lăptarilor”- Câmpulung Moldovenesc 2006, în anul 2007 la Rădăuţi i-au fost premiaţi câinii: Dinu, Pe-rechi şi Bruna de Horodnic, iar în anul 2009 Asociaţia Chinolo-gică Română l-a declarat ,,campion de România” pe ciobănescul românesc Alun – proprietar Ovidiu Ivanov.

La concursurile de specialitate desfăşurate la Rădăuţi în 2008, Asociaţia Chinologică Română i-a conferit ,,Diploma de Exce-lenţă” pentru activitatea chinologică desfăşurată în promovarea ciobănescului românesc de Bucovina, iar în 2009, la Mitocu Dragomirnei, subofiţerul a primit ,,Diploma de Merit” acordată pentru promovarea la nivel internaţional a rasei ciobănesc româ-nesc de Bucovina.


Cei mai buni prieteni …Din istoricul apariţiei şi dezvoltării criptografiei

În munca practică a oameni-lor pentru producerea bunurilor materiale şi spirituale, una dintre cele mai complexe activităţi este aceea de comunicare, de transmi-tere a diferitor informaţii . Crip-tografia, ca stiinţă a metodelor de secretizare a informaţiilor, în pro-cesul transmiterii lor, este legată de acest aspect al muncii practi-ce, istoria ei fiind foarte veche .

Cum se realiza, în trecutul îndepărtat, transmiterea cifrată sau codificată a informaţiilor este greu de stabilit.

Cel mai vechi sistem de secretizare descris este cel folosit de generalul grec POLYBUS în anul 300 î.Hr., intrat în literatură sub denumirea de ,, cifru cu numerotare” .

Un alt sistem de cifrare este cifrul utilizat de IULIUS CEZAR, în care fiecare literă din alfabet este substituită la distantă de 3 unităţi.

Un alt precursor al cifrurilor a fost comandantul de flotă, spar-tanul LYSANDROS, care folosea pentru comunicările lui aşa nu-mita metodă a scitatului, care consta în răsucirea în spirală, în jurul unui baston a unei fâşii de hârtie de anumite dimensiuni pe care se înscria mesajul clar, avându-se grijă ca fiecare literă să încapă pe una dintre spiralele hârtiei şi fără a face pauze în-tre litere. O dată pergamentul desfăşurat de pe baston, cuvintele scrise apăreau întrerupte în mod neregulat, din care cauză citirea nu mai era posibilă. Destinatarul, având un baston identic cu cel al expeditorului, înfăsura din nou fâşia de pergament şi, în felul acesta, putea citi textul comunicării.

Astăzi se acceptă următoarele definiţii, deşi nu întotdeauna termenii respectivi sunt folosiţi în mod curent şi corect:

- criptologia – ştiinţa scrierilor secrete. Ea studiază meto-dele , procedeele şi sistemele de cifrare şi cercetează mijloacele de a le decripta;

- criptografia – ştiinţa care studiază metodele şi sistemele de cifrare;

- criptanaliza – ştiinţa care studiază metodele şi mijloacele de decriptare a textelor cifrate fără a cunoaşte cheia de cifrare.

Din punct de vedere al secretului, criptografia are ca scop apă-rarea secretului iar criptanaliza atacarea lui în scopul de al des-coperi.

În ţara noastră , preocupări de criptologie au existat din cele mai vechi timpuri, urmele în acest sens datând din sec.I, sec.II. La curtea lui C. Brâncoveanu funcţiona un ,,cabinet negru‘’ cunoscut în toată Europa, în care se decriptau scrisorile duşma-nilor, interceptate de agenţi ai domnitorului. Însuşi Brâncoveanu îşi scria jurnalul zilnic, rămas nouă sub denumirea ,,Scrieri de taină” . În ,,războiul criptologiei” dintre criptografie şi criptanaliză nu s-a semnat nicio pace . ALLAN DULLES spunea că ,, spargerea cifrurilor produce mai multe informaţii decât orice spion”. Tocmai de aceea „despre compartimentele de cifrare şi decriptare trebuie vorbit puţin” concluzionează DULLES .

Plutonier major Monica CORJ

41


La întrebările noastre1. Ca cetăţean al municipiului (judeţului), cum

apreciaţi activitatea desfăşurată până în prezent de jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Botoşani?

2. Ce aşteptări aveţi de la aceştia în continuare ?ei ne-au răspuns :

Gina Poenaru (director programe Tele M) 1. În ultima perioadă sunt mai mult prezenţi în mijlocul so-

cietăţii... Îi vedem mai des pe stradă noaptea, decât echipajele de poliţie, pe stadion, la manifestările culturale de amploare…

I-am văzut şi la inundaţii, la Rădăuţi Prut, unde au salvat oameni, păsări, animale … Sunt serioşi, sunt oamenii care in-spiră încredere şi în care avem încredere !

2. Aşteptări…cel puţin la fel ca şi până acum. Dacă ar fi mai mulţi, ar fi mai bine !

Cristian Lupaşcu (corespondent judeţean AGERPRES) 1. Jandarmeria face parte dintre instituţiile publice în care

cetăţenii au, în acest moment, un grad de încredere ridicat. Sondajele sunt reale şi se bazează pe faptul că, până acum, jandarmii şi-au văzut de treabă. Misiunile grele pe care le-au desfăşurat, fie de menţinere a ordinii publice, fie de ajutor în situaţii de urgenţă, dar şi autoritatea pe care o degajă în spaţi-ile publice îi fac să fie apreciaţi. Eu, personal, apreciez institu-ţia, apreciez angajaţii şi respect uniforma. Succes!

2. Sper ca imaginea bună câştigată până acum prin muncă să fie conservată, să treceţi peste momentele grele, financiare sau de altă natură, să nu vă „murdăriţi” şi să interveniţi cu se-riozitate şi profesionalism atunci când populaţia are nevoie.

Sergiu Bălăşcău (redactor şef Evenimentul de Botoşani) “Pe jandarmi i-am cunoscut, am intrat în contact cu ei mai

bine zis, încã din adolescenţă. Sunt mare amator de fotbal şi pe stadioanele pe care am fost prin toatã ţara, vrând-nevrând i-am întîlnit ... Uneori parcă prea blânzi la potopul de înjură-turi, uneori parcă prea aprigi. Trebuie, însă, să fie acolo. Din-colo de ordine şi linişte publică, m-am obşinuit cu ei, ne-am obişnuit cu ei. Sper ca revista aceasta să fie doar un început într-o acţiune mai amplă de ,,optimizare” a imaginii Jandar-meriei de la Botoşani. Succes !”

Sebastian Gheorghiu ( redactor Monitorul de Botoşani)1. Pot să spun că jandarmii botoşăneni se bucură de o bună

reputaţie între locuitorii Cetăţii, mai ales datorită modului în care ştiu să-şi ducă la îndeplinire misiunile. Acest lucru se vede pe stradă, acolo unde jandarmii sunt faţă în faţă cu cetă-ţeanul. A impune legea nu este un lucru uşor, dar jandarmii botoşăneni ştiu să o facă cu tact şi profesionalism.

2. Ce aşteptări ar avea botoşănenii de la jandarmi? Poate mai multă fermitate în sancţionarea celor care trec peste lege pentru că, la urma urmei, asta le este şi menirea.

Adriana Fartuşnic (reporter Tele M)

1. Inspectoratul de Jandarmi Botoşani este una din-tre puţinele instituţii care a reuşit să obţină o imagine bună datorită profesionalismului de care dau dovadă angajaţii sporind, astfel, încrederea cetăţenilor.

2. Să fie alături de cetăţeni la fel ca şi până acum.

Cum ne apreciază jurnaliştii...

Diana Achiţei Baltă (redactor Ştiri Botoşani)1. Întotdeauna am apreciat munca desfăşurată de

jandarmi botoşăneni, fiind cei care sunt solicitaţi la cele mai grele scandaluri sau misiuni, asigurând prin profesionalismul lor ordinea publică, chiar dacă, nu de puţine ori, le-a fost pusă viaţa în pericol.

2. Mi-aş dori ca activitatea jandarmilor botoşăneni pe viitor să fie măcar cum este acum, sperând bineînţeles ca fiecare jan-darm să nu ezite să intervină la orice altercaţie sau orice altă solicitare, şi să se ghideze după principiul că fiecare secundă contează în viaţa unui om.

Claudia Gurzu (reporter Tele M) 1. Jandarmii botoşăneni îşi desfăşoară activitatea cu serioz-

itate şi promptitudine, fiind una dintre instituţiile care, pentru mine ca şi cetăţean, prezintă un grad ridicat de credibilitate.

2. Să acţioneze ca şi până acum şi să urmeze aceeaşi traiec-torie de seriozitate în toate intervenţiile pe care le au, indife-rent de natura acestora.

Marius Cesane (corespondent PRO TV) 1. Din situaţiile statistice pe care le cunosc, dar şi ca simplu

cetăţean, rezultatele jandarmilor sunt evidente. Pot spune că se cunoaşte un salt calitativ în activitatea desfăşurată de jan-darmii botoşăneni dacă ar fi să ne referim la rezultate. Dacă ar fi să acord un calificativ în ceea ce priveşte activitatea jan-darmilor, pe o scara de la 1 la 10, acesta ar fi 9.

2. In general nu am ce sa reprosez jandarmilor Botosane-ni. Cred totusi ca aprecierea de care se bucura ei se datoreaza intr-o mare masura comportamentului pe care il au in relatia cu oamenii.

Anca Nechita (reporter TeleM) 1. Foarte bună2. Să menţină ordinea şi linştea publică şi să se asigure că

cetăţenii sunt mereu în siguranţă.

Rotariu Dănuţ (redactor Evenimentul de Botoşani) 1. Până în prezent, jandarmii din cadrul Inspectoratului

Judeţean au dat dovadă de promtitudine, seriozitate şi profe-sionalism în activităţile desfăşurate.

2. Să urmeze aceeaşi strategie ca şi până acum, să fie alături de cetăţeni şi să aibă o arie mai largă de competenţe.


42


Întocmai ca ArhangheliCu sabia de foc

Lovesc pe cei nemerniciUmblând din loc în loc…

Mereu la datorieDin ordin prea înalt,Jandarmul ţărei este

„OSTAŞ ŞI MAGISTRAT”

De multe ori jandarmiiSe luptă’ngrozitor,

Plătind cu a lor viaţăDevotamentul lor!...

Ferice de JandarmulCe pentru ţară moare,

Şi luptă cu bravură, Cu zel şi abnegare.

El moare pentru ţară,Dreptate şi onor;

- Trăiască toţi jandarmiiŞi Comandanţii lor!...

TRĂIASCĂ ROMÂNIMEADin tot cuprinsul zărei,

Trăiască şi viteazaJăndărmărie a ţărei!

Aceste versuri au fost tipărite, încadrate şi aşezate la loc de cinste prin toate companiile, secţiile şi posturile de Jandarmi, din tot cuprinsul „României Mari”, din ordinul D-lui General Ştefănescu Ştefan, Comandantul Corpului de Jandarmi, să le fie ca o răsplată, ca o icoană a datoriei şi ca un imbold de muncă.

Sub steagul sfânt al ŢăreiCe fâlfâie în vânt,

Voi aţi depus cu toţiiUn sacru jurământ:

Voi aţi jurat credinţă LUI FERDINAND CEL MARE

Să apăraţi cu cinsteA patriei hotare.

Atât în timp de pace, Precum şi în război,

Să fiţi la datorie,Ca nişte bravi eroi!

Jăndărmăria ţăreiE pusă să vegheze,

Ca „cinstea şi dreptatea”,În ţară să troneze!

Ea luptă zi şi noapteCu făcători de rele

Ce’ncalcă la tot pasulDreptatea ţărei mele!

Pe criminali îi prindePe spărgători îi leagăPe cei fără de lege

În temniţă mi-i bagă.

de Constantin Gheorghe Cucu-Botoşani

JANDĂRMĂRIA ŢĂREI

Documents

Jandarmul Botoşãnean 1/2010