George Cobuc

Paa Hassan

Pe vod-l zrete clare trecnd Prin iruri, cu fulgeru-n mn. n lturi s-azvrle mulimea pgn. Cci vod o-mparte, crare fcnd, i-n urm-i se-ndeas, cu vuiet curgnd, Otirea romn.

Cu tropote roibii de spaim pe mal Rup friele-n zbucium i salt; Turcimea-nvrjbit se rupe deolalt i cade-n mocirl, un val dup val, Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,

Se-nchin prin balt.

Hassan de sub poala pdurii acum Lui Mihnea-i trimite-o porunc: n spatele-otirii muntene s-arunc Urlnd ianicerii, prin flinte i fum,- Dar paa rmne alturi de drum Departe pe lunc.

Mihai i zrete i-alege vro doi, Se-ntoarce i pleac spre gloat, Ca volbura toamnei se-nvrte el roat i intr-n urdie ca lupu-ntre oi, i-o frnge degrab i-o bate-napoi i-o vntur toat.

Hassan, de mirare, e negru-pmnt; Nu tie de-i vis, ori aieve-i. El vede cum zboar flcii Sucevei, El vede ghiaurul c-i suflet de vnt i-n fa-i puterile turcilor sunt Triile plevei.

Dar iat-l! E vod, ghiaurul Mihai; Alearg nval nebun. mprtie singur pe ci i adun, Cutreier cmpul, tind de pe cai - El vine spre pa: e groaz i vai, C vine furtun.

- "Stai, pa, o vorb de-aproape s-i spun C nu te-am gsit nicierea" - Dar paa-i pierduse i capul i firea! Cu frul pe coam el fuge nebun, C-n ghear de fiar i-n gur de tun Mai dulce-i pierirea.

Slbaticul vod e-n zale i-n fier i zalele-i zuruie crunte, Gigantic poart-o cupol pe frunte, i vorba-i e tunet, rsufletul ger, Iar barba din stnga-i ajunge la cer,

i vod-i un munte.

- "Sti, pa! S piar azi unul din noi." Dar paa mai tare zorete; Cu scrile-n coapse fugaru-i lovete i gtul i-l bate cu pumnii-amndoi; Cu ochii de snge, cu barba vlvoi

El zboar oimete.

Turbanul i cade i-l las czut; i rupe cu mna vestmntul C-n largile-i haine se-mpiedic vntul i lui i se pare c-n loc e inut; Alearg de groaza pieririi btut, Mnnc pmntul.

i-i drdie dinii i-i galben-pierit! Dar Alah din ceruri e mare!

i-Alah i scurteaz grozava-i crare Cci paa-i de taberi aproape sosit! Spahiii din corturi se-ndeas grbit, S-i deie scpare.

i-n ceasul acela Hassan a jurat S zac de spaim o lun, Vzut-au i beii c fuga e bun i bietului pa dreptate i-au dat, Cci vod ghiaurul n toi a bgat O groaz nebun.