RAMONA STEWART

Pas`rea deargint

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ELENA MITU

ALCRISM-94

giannijollys

Capitolul 1

Spatele poneiului era murdar [i transpirat. Era \nfrico[at deb`rba]ii care strigau, dând din mâini. Alerg` spre poarta ocolului,se \mpiedic` [i aproape c`zu \n clipa \n care un lasou \i trecu pelâng` gât.

Unul dintre b`rba]i cobor\ de pe gard [i p`[i \ncet spre el, cu unfrâu \n mân`. Pentru câteva secunde, om [i animal se \nfruntar` dinpriviri. Lasoul se cl`tin` \n fa]` [i \n spate. Dar poneiul se arunc`\nainte, gonind spre omul care \l a[tepta cu atâta hot`râre, \ncâtp`rea c` vrea s`-l calce \n copite. |l evit` \n ultima clip`, \ntorcându-sespre col]ul cel mai \ndep`rtat al ocolului.

Luat prin surprindere, b`rbatul c`zuse la p`mânt \n \ncercareade a evita animalul. Acum se ridic` \n genunchi [i \[i c`ut` frânghia\n praf. T`cut, \[i lu` p`l`ria, lovind-o de coaps`. Praful se ridic`, iar\nso]itorii lui, care priviser` totul \ntr-o t`cere uimit`, \ncepur` s`râd`. Hohoteau, lovindu-[i genunchii, iar \n ochi le ap`ruser`lacrimi. Colegul lor se ridic`, \ndreptându-se spre ei. Nu era \nalt,dar sub]irimea \i accentua \n`l]imea. |i privi rece cu ochii luiciuda]i, electrici. Nu puteai s`-]i dai seama dac` era amuzat [i sepref`cea sau dac` ar fi vrut s`-i vad` mor]i pe to]i.

giannijollys

– Dumnezeule, Tom, n-o s` uit niciodat` cum ar`tai la p`mânt,cu poneiul dansând \n jurul t`u, spuse \n cele din urm` b`rbatulcare a[tepta lâng` poart`. |[i puse p`l`ria pe ceaf`, ca un semnal c`terminase cu râsul [i avea de gând s` fie serios.

– B`ie]i, s` [ti]i c` nu e deloc nostim, spuse Tom calm, puteams` fiu ucis…

Vorbea cu seriozitate, iar cuvintele lui \i f`cur` pe b`rba]i s`izbucneasc` din nou \n râs. Ochii lui \ncepur` s` arunce din noufl`c`ri.

– Cred c-ar fi mai bine s` \mpu[c acest ponei, continu` b`rbatulcu aceea[i voce calm`. E periculos.

|n timp ce rostea aceste cuvinte, \i arunc` o privire furi[`b`rbatului de lâng` poart`. Oricum, proprietarul poneiului râdea\nc` [i nu se obosi s` r`spund`. Mâna lui Tom se \ndrept` spretocul pistolului, pe care \l scoase cu o mi[care rapid`, \ndreptându-lspre ponei.

La aceast` mi[care, b`rba]ii se oprir` brusc din râs. – Pentru numele lui Dumnezeu, Tom!B`rbatul \i ignor`.– Tom, o glum` e o glum`…Proprietarul poneiului s`ri de pe gard, a[ezându-se \n fa]a

pistolului, cu mâna \ntins`.|n t`cere, ceilal]i priveau confruntarea dintre cei doi.Pe pieptul b`rbatului mai \n vârst` str`lucea steaua [erifului. Era

mai \nalt decât Tom, cu o statur` impresionant`, dat` de anii demunc` grea. Ridurile de pe fa]a lui ars` de soare ar`tau hot`rârea.Ochii verzi str`luceau, inteligen]i [i plini de pricepere. F`r` s`-lscape din priviri pe b`rbatul din fa]a lui, [eriful \ntinse mâna [id`du la o parte bra]ul \ntins.

– M` p`c`lise[i, Tom, zâmbi el, vârând pistolul \n tocul de labrâul tân`rului. Dar ce m-ai p`c`lit!

6 RAMONA STEWART

Privitorii \ncepur` s` râd` din nou, nu de Tom de data aceasta,ci de recunoa[terea b`rbatului mai \n vârst`. Pentru prima oar`, pefigura tân`rului ap`ru un zâmbet. Dup` câteva clipe, râdea \nhohote \mpreun` cu ceilal]i.

|nc` râdeau cu to]ii când o tân`r` ap`ru din stânga hambarului,\ndreptându-se spre ei.

|i privi un timp, cu mâinile \nfundate \n buzunarele blugilor eiLevis. Apoi puse un picior de gardul ocolului, ridicându-se [ia[ezându-se pe scândura de sus. De sus, \i privi pe b`rba]i.

– Tot n-ai reu[it s` legi poneiul, Pat?Pat Johnson se apropie, sprijinindu-se de gard lâng` ea. |[i d`du

jos p`l`ria, [tergându-[i fruntea transpirat`. – Nu-]i pierde \ncrederea, Paula. L-am l`sat pe Tom s` fac` o

\ncercare \nainte s`-l prindem.Tân`ra arunc` o privire spre Tom, apoi se \ntoarse spre [erif,

privindu-l \ntreb`tor. Pat d`du din cap, iar vocea lui joas` nu ajunsedecât la urechile ei.

– Doctorul a spus c` este \n regul`, atâta vreme cât nu face cevafoarte dificil. N-a \ncercat decât s`-l prind` cu lasoul.

– N-a[ fi vrut s`-l v`d c`zând mort.B`rbatul zâmbi.– E mult mai rezistent decât pare. Nu cred c` i-a f`cut r`u.Paula \l privi din nou pe Tom. Nu avea \n priviri aceea[i

afec]iune cu care [eriful \l privea pe tân`r.– N-a[ vrea s` v`d pe nimeni c`zând mort, spuse ea cu hot`râre,

str`duindu-se s` priveasc` \n alt` parte. Poneiul din cel`lalt cap`t alocolului \i atrase aten]ia.

A[a cum st`tea pe gard, cu coatele pe genunchi, cu p`rul scurtcare \i c`dea pe frunte, p`rea mai degrab` un b`iat de doisprezeceani, decât o tân`r` de [aptesprezece.

PAS~REA DE ARGINT 7

– Ce face mama ta? \ntreb` Pat.O expresie enigmatic` \ntunec` ochii cenu[ii ai Paulei, dar

continu` s` priveasc` poneiul care str`b`tea nelini[tit ocolul. – Cam acelea[i lucruri… Doar o [tii pe Fritzi, Pat.O expresie asem`n`toare se citi \n ochii verzi ai [erifului.– Da… N-am mai v`zut-o de un secol. S`-i spui c` poate o s` vin

desear`, spuse b`rbatul, privindu-[i ceasul. Se face cam târziupentru tine, nu-i a[a? Ar fi mai bine s` pleci spre cas`. Oricum, eutrebuie s` m` duc pân` acas`, iar Tom va trebui s` duc` mâncareprizonierilor din \nchisoare.

|ntorcându-se pe jum`tate, li se adres` b`rba]ilor care a[teptau:– Haide, care dintre voi va duce poneiul \napoi?Paula s`ri de pe gard [i, \nainte ca Pat s-o poat` opri, era

\n`untru. Se aplec` [i ridic` un frâu care r`m`sese pe jos. Apoi, cupa[i mici dar hot`râ]i, se \ndrept` spre animalul \nfrico[at.

Pentru o clip`, [eriful vru s-o cheme \napoi, dar apoi se sprijinide gard, aprinzându-[i o ]igar`. Privirea lui \ngrijorat` trecea de lasilueta fragil` a fetei la animalul care, luat prin surprindere, b`teap`mântul cu copitele.

F`r` s`-i dea timp poneiului s`-[i recâ[tige superioritateapierdut`, Paula se \ntinse [i-i puse frâul \n jurul gâtului. Animalultrase capul dar, \nainte s` poat` face vreo mi[care, tân`ra \l mângâiepe gâtul \ncordat, reu[ind s`-l lini[teasc`, apoi arunc` cel`lat cap`tal frâului unuia dintre b`rba]ii din apropiere.

Pat zâmbi.– E[ti destul de istea]` pentru o pu[toaic` r`sf`]at`, nu-i a[a?Paula ie[i din ocol, trecând peste gard cu u[urin]`.– {tii foarte bine c` m` pricep la cai, Pat. – Tot ce [tiu e c`, dac` mai \ncerci aceea[i figur` [i un cal te

r`ne[te, mama ta m` va ucide.

8 RAMONA STEWART

– Dar nu m` va r`ni nici un cal. }i-am spus c` m` pricep la ei,râse tân`ra. Nu-]i face griji, acum am de gând s` m` duc \ntr-adev`racas`.

Ajunsese lâng` [erif care \i puse un bra] \n jurul umerilor,\mbr`]i[ând-o scurt, cu afec]iune.

– Nu uita ce ]i-am spus s`-i transmi]i mamei tale… [opti el.– Unde vrei s-o vezi? Acas` sau la bar?B`rbatul se gândi o clip`.– Cred c` voi veni destul de devreme, a[a c` voi veni acas`.

Roag-o s` m` a[tepte dac` \ntârzii pu]in.– Bine, r`spunse ea, \ncercând s` plece, numai c` [eriful o trase

\napoi.– Ai grij` s` nu te lauzi cu isprava de azi. Nu cred c` mamei tale

\i place prea mult c`-]i pierzi timpul pe aici cu noi. E de p`rere c`nu arat` prea bine.

– {i de când totul trebuie s` arate bine pentru Fritzi? se \ncrunt` ea.Pat o privi cu asprime.– Paula, ai grij` ce spui.Tân`ra ridic` din umeri cu \nc`p`]ânare, gata s` dea un r`spuns,

dar se r`zgândi [i-i \ntoarse spatele, plecând repede, f`r` s`-i spun`la revedere.

{eriful o urm`ri cu privirea \n timp ce se \ndrepta spre ma[inanou-nou]` care a[tepta lâng` ocol. Intr` \n ma[in`, trânti portiera[i demar` \n tromb`. |n urma ei se ridic` un nor de praf.

***

Pe drumul spre cas`, Paula ap`s` pe accelera]ie. Mica ma[in`zbura pe drumul pr`fuit. Dup` o mil`, cu un scrâ[net al frânelor,f`când o curb` larg`, intr` pe drumul principal. Dup` ce parcursesejum`tate din drumul spre ora[, o ma[in` a poli]iei porni dup` ea.

PAS~REA DE ARGINT 9

O urm` un timp, apoi o dep`[i, cu sirena r`sunând [i cu luminaintermitent` a girofarurilor. Un bra] \n uniform` \i f`cu un semnprietenos de la fereastr`, iar ea r`spunse cu un claxon scurt.

Ora[ul Chuckawalla ap`ru \n fa]a ei [i tân`ra \ncetini. Merse\ncet printre cl`dirile noi, oprind din când \n când pentru a nu lovicopiii sau câinii care ap`reau brusc \n fa]a ei. O fat` \mbr`cat` \ntr-orochie ro[ie f`cu un semn din mân`, iar Paula \i r`spunse cu unclaxon. Ajunse foarte repede \n centrul ora[ului, alc`tuit din patrumagazine, banc`, cinematograf [i [ase baruri.

Unul dintre barmani st`tea \n prag, iar [or]ul lui impecabilstr`lucea \n lumin`.

– Fritzi vrea s` te vad`, strig` el, la vederea ma[inii albastre.Tân`ra cobor\ fereastra, \ntrebând:– Unde este, Mike? Acas`?La semnul lui din cap, f`cu la stânga, trecând pe lâng` [coal`,

liceu, cele dou` biserici [i biroul [erifului. Ma[ina opri \n fa]a uneicase mari, construit` \n stil colonial.

Casa lui Fritzi Haller, construit` parc` pentru câmpurile verzi [idealurile Virginiei sau Californiei, p`rea nepotrivit` cu de[ertul [icerul vestic. Solul arid al de[ertului \ncercase s` cucereasc` tonelede p`mânt de import, iar iepurii s`lbaticii atacaser` florile aduse dedeparte. Din visul lui Fritzi de a avea o gr`din` imens` nu mair`m`seser` decât dou` ronduri de trandafiri, planta]i la fereastradormitorului ei. Restul gr`dinii era plantat cu diverse plantespecifice de[ertului [i variet`]i de cactu[i.

Paula \[i duse ma[ina \n garaj. Cele dou` ma[ini ale mamei eierau acolo, \mpreun` cu noul Buick al judec`torului.

|nconjurând casa, deschise u[a buc`t`riei, intrând f`r` zgomot.Mary, buc`t`reasa, cur`]a cartofi, aplecat` asupra chiuvetei. Erab`trân` [i nu vedea prea bine. La auzul pa[ilor Paulei, se \ntoarse.

10 RAMONA STEWART

– Dumneavoastr` sunte]i, domni[oar` Paula?– Da, Mary.– Mama dumneavoastr` v-a c`utat. Acum e \n salon cu domnul

judec`tor. A spus c` vrea s` v` vad` imediat ce v` \ntoarce]i.– Mul]umesc, Mary.Când buc`t`reasa se \ntoarse la munca ei, tân`ra se furi[` spre

holul care ducea din buc`t`rie spre partea din fa]` a casei. Lâng`u[a salonului, Rose, cea mai nou` achizi]ie a lui Fritzi, [tergea \ncetpraful de pe o mas`, ascultând conversa]ia din`untru. Când oobserv` pe Paula, \ncepu s` [terg` praful repede, atent` la muncaei. Se pref`cu surprins` de apari]ia Paulei.

– Oh, bun`, Paula!– Bun`, Rose! Tân`ra \i fusese coleg` de [coal` [i \nc` \i spunea pe nume –

spre amuzamentul lui Fritzi [i dezaprobarea lui Mary. Rose erasupl`, frumoas`, cu un mers senzual. Cu un an \n urm` avusese orela]ie cu un mexican foarte atr`g`tor [i r`m`sese \ns`rcinat`, fiindnevoit` s` p`r`seasc` liceul. Dup` na[terea copilului, descoperisec` nimeni din ora[ nu voia s` o angajeze. Pân` a urm` Fritzi oprimise, iar Rose \mpreun` cu nou-n`scutul se mutaser` \n cea maifrumoas` cas` din ora[. Nu era o menajer` potrivit`, dar mamaPaulei o p`stra tocmai pentru c` o amuza s` le deranjeze pecelelalte femei din ora[.

– Mama ta te caut`, spuse menajera.Paula d`du din cap, continuând s` se \ndrepte spre camera ei.– Vrea s` te vad` imediat ce ajungi acas`, continu` Rose.– Dup` ce m` sp`l, cobor.Dar menajera vorbise foarte tare [i auzul lui Fritzi era excelent.

La auzul vocii mamei ei care o chema \n salon, Paula ezit`. Darfemeia o strig` din nou, a[a c` se \ntoarse resemnat`.

PAS~REA DE ARGINT 11

Când intr` \n salon \l privi pe judec`torul de pace care r`suceao ]igar` cu degete experte, salutând-o cu o mi[care din cap.R`spunse la salut, apoi se \ntoarse spre mama ei.

Fritzi era a[ezat` pe o canapea de piele, desp`r]it` de fotoliul pecare st`tea judec`torul de o m`su]` joas` de cafea. Figura eiprelung` era atr`g`toare, p`rând foarte tân`r`. |n mâna stâng` cudegete lungi [i delicate ]inea o ]igar`, pe care se aplecase s-o sting`chiar \n clipa \n care intra fiica ei. Se opri la jum`tatea drumului,privind-o pe Paula cu aten]ie.

– Unde Dumnezeu ai fost, draga mea? \ntreb` ea cu o vocejoas`, r`gu[it`, care \i tr`da vârsta.

Paula o privi, mirându-se din nou c` Fritzi Haller era mama ei.Cu toate acestea, exista o asem`nare clar`, de[i destul de vag` \ntretr`s`turile tinerei [i cele ale mamei ei. Tenul Paulei era bronzat, darFritzi ie[ea destul de rar din cas` \nainte de l`sarea nop]ii, a[a c`pielea ei avea o albea]` ie[it` din comun. Buzele femeii erau maipline, accentuate cu ruj. P`rul era asem`n`tor, negru [i buclat. Darcea mai mare diferen]` \ntre cele dou` figuri era dat` de ochi. Ochiilui Fritzi erau \mb`trâni]i de anii de via]` agitat`. Erau mari [i negri,str`lucitori, ochi remarcabili, capabili s` reflecte gânduricontradictorii [i emo]ii. |n privirea \ndreptat` spre tân`ra ei fiic` seputea citi acum calmul impus, pu]in` cochet`rie, un strop de iritare[i o matur` acceptare a sl`biciunii naturii umane.

– Ai fost la Pat Johnson, nu-i a[a? \ntreb` ea, iar \n tonul vocii seputea sim]i dezaprobarea, dar [i amuzamentul.

Paula arunc` o privire spre praful de pe ghetele [i pantalonii ei.|ntre timp, femeia \i f`cuse semn s` se a[eze pe canapea lâng` ea.

– Mai bine m` schimb \nainte s` m` a[ez pe ceva.Fritzi \i ar`t` din nou cu un semn al mâinii locul pe canapea, iar

fata se a[ez`. Mul]umit`, mama ei \[i \ndrept` aten]ia sprejudec`torul Lindquist:

12 RAMONA STEWART

– Ce p`rere ai despre fata mea? \ntreb` ea cu afec]iune. S-a maischimbat?

Berle Lindquist a[ez` cu grij` paharul pe m`su]`, apoi se l`s` pespate, studiind-o pe Paula. Cl`tin` din cap cu amuzament.

– E mai murdar`, r`spunse el.Fritzi râse.– Dar a mai crescut?– |]i dai seama c` ultima oar` am v`zut-o acum dou` s`pt`mâni

[i c` mi-ai pus [i atunci aceea[i \ntrebare?– Dar Berle, la aceast` vârst` fetele se schimb` de la zi la zi…– Poate c` o fac, dar pentru persoane cu un spirit de observa]ie

mai dezvoltat decât al meu. Pentru mine [i cineva de [aptesprezeceani arat` la fel ca la [aisprezece ani.

– Cred c` \ncepi s` \mb`trâne[ti.El zâmbi.– S-ar putea. Dup` cum spuneam, e mai murdar` decât ultima

oar` când am v`zut-o [i cred c` miroase [i mai mult a cal. N-aidecât s` te mul]ume[ti cu atât, ridic` el din umeri, luându-[ipaharul. Dar acest sherry e minunat, Fritzi. N-ai mai avut de multaceast` marc`.

– Am primit la magazin o comand` mai veche [i-am luat o sticl`acas`. Mi-am adus aminte c` ]i-a pl`cut \ntotdeauna.

– M-am \ntrebat de ce-ai schimbat marca. Cel pe care l-ai avutpân` acum era inferior.

– {i de ce n-ai spus nimic? {tii c` nu m` pricep la b`uturialcoolice…

– Dar te pricepi la pre]uri, draga mea, a[a c-am hot`rât c` maibine tac.

Zâmbind, b`rbatul \[i termin` b`utura, dar o opri cu un gest pefemeia care \ntinsese mâna spre clopo]elul de pe mas`.

PAS~REA DE ARGINT 13

– Nu, draga mea. Mai bine a[tep]i pân` data viitoare s` terevan[ezi. Acum trebuie s` plec, spuse el, ridicându-se. M` a[teapt`o doamn` care vrea s`-mi vând` o proprietate [i a[ vrea s` semn`mactele ast`zi.

Clopo]elul de la intrare sun`. Judec`torul ascult` o clip`, apoise \ndrept` spre fereastr`, aruncând o privire spre u[a de la intrare.Pe figur` i se citi nepl`cerea.

– Draga mea, crezi c` doamna Butler este cea mai potrivit`vizitatoare pentru aceast` or`? \ntreb` el.

Fritzi ridic` sprâncenele. Se \ntoarse [i strig`:– Rose, voi r`spunde eu la u[`.Se ridic` de pe canapea, \ntinzând mâna:– Mul]umesc pentru vizit`. {tii foarte bine c` nu-mi place s` fac

afaceri prin telefon…– Apreciez discre]ia ta, r`spunse b`rbatul cu ironie.Femeia \ncepu s` râd`.– Ei, haide, Berle. |mi pare r`u c` ri[ti s`-]i strici reputa]ia din

cauza doamnei Butler, dar nu e nici un dezastru. Nimeni nu poates`-]i vad` ma[ina din strad` [i po]i foarte bine s` ie[i prin buc`t`rie.

B`rbatul arunc` o privire spre Paula, iar Fritzi observ`.– Paula, draga mea, condu-l te rog pe domnul judec`tor prin spate.

A \ntârziat la o \ntâlnire important`, zâmbi ea, privindu-[i ceasul \ncrustatcu diamante. Apoi du-te \n camera ta [i \mbrac`-te pentru cin`.

|n timp ce fata [i judec`torul se \ndreptau spre buc`t`rie, \iauzir` pa[ii rapizi [i zgomotul u[ii de la intrare.

Paula a[tept` lâng` u[` pân` când ma[ina lui Berle Lindquistajunse \n strad`, apoi se \ntoarse pe acela[i drum, \ndreptându-sespre camera ei. |nainte de a urca scara f`cu o mic` pauz`. Vocear`gu[it` a doamnei Butler r`suna din salon, \ncercând s` se justifice:

– Pot s` jur pe Biblie, doamn` Haller. Doar atât am câ[tigataceast` lun`. Unele luni sunt mai dificile decât altele. N-am ce s` fac.

14 RAMONA STEWART

Vocea lui Fritzi era rece, deta[at` [i hot`rât`:– Acum dou` s`pt`mâni a fost o \ntâlnire a fermierilor chiar aici

\n ora[. Vrei s`-mi spui c` [i-au petrecut tot timpul stând de vorb`?– Nu [tiu ce au f`cut, r`spunse femeia repede. N-au venit prea

des pe la noi.– De ce nu?– N-am de unde s` [tiu. Poate c` erau to]i \n neregul`…Ironia din vocea lui Fritzi era rece:– Nu prea cred. {i nu prea cred c` ]i-ai ]inut mâinile departe de

bani. Luna viitoare ai grij` s`-mi aduci optzeci la sut` partea mea,nu [aizeci.

– Doamn` Haller…– Po]i face a[a cum spun, sau po]i renun]a.– Doamn` Haller…|n vocea doamnei Butler suna deja resemnarea. Paula continu`

s` urce \ncet scara, f`r` s` mai asculte. Toate femeile pe care Fritzile angajase pentru bordelul din Riverbottom fuseser` necinstite,dar le descoperise pe toate. Era deja o poveste veche.

Dup` ce \nchise u[a dup` ea, fata se arunc` \n patul larg,aruncându-[i ghetele din picioare. R`mase câteva minute \ntins`,cu mâinile sub cap, apoi se ridic`, \ndreptându-se spre baie.

***

Cu zece ani \n urm` când Fritzi, menajera de culoare [i fiica eide [apte ani ajunseser` \n Chuckawalla, ora[ul ar`ta cu totul altfel.Era mai mic, cam \n jur de dou` mii de locuitori, majoritatealucr`tori la c`ile ferate [i familiile lor, câ]iva mineri [i comercian]i.Nu erau decât dou` baruri, nu exista un birou al [erifului, decât omic` \nc`pere \n spatele farmaciei. De atunci ap`ruser` un noumagazin, o [coal`, un cinematograf [i un hotel. Ora[ul se

PAS~REA DE ARGINT 15

schimbase. |l schimbase timpul, \l schimbaser` [i oamenii noi cares-au stabilit aici. Iar Fritzi Haller [i-a jucat rolul ei \n schimbarea ora[ului.

Paula \[i amintea cu destul` claritate detaliile sosirii lor. Era o zide iulie, iar aerul de[ertului era sufocant. Vântul le uscase obrajii [ibuzele. Fritzi insistase s` conduc` tot drumul, chiar dac` Mary seoferise s-o ajute.

Paulei \i era team` c` [i Mary [i mama ei vor muri \nainte de aajunge \n ora[, l`sând-o singur`.

Mary z`cea pe scaunul din spate, cu buzele uscate [i cr`pate,pline de sânge, cu fa]a cenu[ie de oboseal`. Dar cel mai mult o\nsp`imânta umorul \ntunecat cu care mama ei f`cea fa]` situa]iei.Era foarte bolnav`. De mai mult de un an, boala care \i m`cinapl`mânul drept o f`cuse s` sl`beasc` foarte mult. Era prea slab`, iarpielea ei era nefiresc de alb`. Fata atinsese mâna lui Fritzi cândaceasta se \ntinsese s` ia sticla de whisky de pe scaunul din spate [idescoperise c` era rece ca ghea]a. Când ridicase sticla spre buzele,degetele \i tremurau.

Pentru prima oar` \n via]a ei decisese s`-[i \nfrunte mama:– Fritzi, nu crezi c-ar fi mai bine s` nu mai bei? P`rea ciudat s` auzi a[a ceva venind de la o fat` de [apte ani.

Mama ei zâmbise ironic:– De ce-]i faci griji, Paula? O s` murim toate \n curând [i

animalele vor cur`]a carnea de pe oasele noastre, care vor luminaalbe \n iadul `sta fierbinte.

Fritzi privise câmpia nesfâr[it` care \i \nconjura. Voise s` maiadauge ceva, dar \[i z`rise fiica ghemuit` \n scaun, cu ochii rotunzi[i \nsp`imânta]i. Râsese – singura scuz` pe care i-o ceruse fetei – [id`duse din cap.

– Nu conteaz`, Paula. Vom ajunge curând. Uite, ad`ugase ea,\ntinzându-i sticla – p`streaz` tu asta. Cred c-am b`ut destul.

Peste o or`, intrau \n ora[.

16 RAMONA STEWART

Capitolul 2

La \nceput urâser` ora[ul murdar, plin de praf [i \n fiecare zipl`nuiau s` plece imediat ce Fritzi se va sim]i mai bine. C`ldura [idrumul obositor o cople[iser`. Pe m`sur` ce s`pt`mânile sescurgeau cu greu, femeia z`cea, aproape moart`, \ntr-un pat dinhotelul Drake. |n acest timp, tân`rul doctor Waley o vizita de treiori pe zi [i uneori de dou` ori pe noapte. Când Fritzi avea o criz`mai grav`, luptându-se pentru aer, Mary o scotea pe Paula afar`, peculoarele hotelului. Fata \[i \nfunda mâinile \n buzunare, luptând\mpotriva lacrimilor. Nu erau prea multe lucruri \n hol, \n afar` decâteva plante [i dou` fotolii, a[a c` se plictisea [i ie[ea \n strad`. Seplimba cu pa[i mici, privind vitrinele, ma[inile [i trec`torii. |ntr-ozi, intrase \n magazin [i observase o fat` de [ase, [apte ani care, lafel ca ea, bea limonad`. Se \ndreptase spre ea, dornic` decompanie:

– Bun`!Fata zâmbise cu timiditate.– Numele meu e Paula Haller. Tu cine e[ti?– Bertha Lindquist.

– Te duci la [coal`?– Sunt \n clasa \ntâi, zâmbise fata. Dup` vacan]` voi trece \ntr-a

doua.Dup` o scurt` pauz`, Bertha o \ntrebase:– E[ti nou` aici, nu-i a[a? De unde e[ti?– Din est, de departe. {i eu eram \n clasa \ntâi. Sunt aici cu

mama mea… e bolnav`.T`cuser` din nou. Tot Bertha fusese cea care reluase discu]ia:– Bunicul meu e judec`tor, am o sor` [i un frate. Fratele meu e

abia la gr`dini]`. Tata a murit. A[a c` acum locuim cu bunicul. – {i tat`l meu e mort. Acum locuiesc \mpreun` cu Fritzi [i cu

Mary, menajera noastr`.– Cine e Fritzi? Câinele t`u?– Nu, e mama.Fata se \ncruntase.– {i de ce \i spui a[a?– Pentru c` a[a o cheam`, r`spunsese Paula sup`rat`.– {i eu locuiesc \mpreun` cu mama… [i cu bunicul, continuase

fata \mp`ciuitor.– Bunicul t`u a spânzurat pe cineva? \ntrebase Paula.Era lucru cel mai important pe care \l [tia despre judec`tori.Fata cl`tinase din cap, iar buclele blonde \i atinseser` obrajii.– Nu prea cred, recunoscu ea. Nu cred c` e genul acela de

judec`tor.– P`i ce fel de judec`tor e?– E judec`tor de pace.– Judec`torii de pace nu spânzur` oameni?– Nu cred.– Nu v`d de ce n-ar face-o. Cu toate astea, cred c` mi-ar pl`cea

s`-l v`d pe bunicul t`u. E foarte b`trân?– E un pic, zâmbise Bertha, s`rind de pe scaun. Chiar vrei s`-l

vezi? \ntrebase ea. Acum e acas`.

18 RAMONA STEWART

– Putem s` mergem s` m` uit la el? Nu se va sup`ra?Fata râsese.– Nici nu trebuie s` [tie. E \n spatele casei, exerseaz` cu

pistolul… {tii, \mpu[c` ni[te cutii goale de conserve… Putem s`ne uit`m la el prin gard.

|mpreun`, cele dou` fete \l priviser` pe judec`torul Lindquist \ntimp ce exersa trasul la ]int`.

Dup` o s`pt`mân`, Bertha Lindquist [i Paula Haller deveniser`cele mai bune prietene. Hoin`reau \mpreun`, nel`sând nici cel maimic loc din ora[ necercetat.

Mary era prea ocupat` ca s` observe absen]a Paulei, darjudec`torul Lindquist devenise curios, dorind s` cunoasc`preocup`rile nepoatei lui. Dup` câteva \ntreb`ri, acesta aflase c`Bertha ajunsese \ntr-o companie nepotrivit`. Pentru c` Bertha eraprima prieten` de vârsta ei, Paula \i vorbise despre trecutul eiinteresant. La rândul ei, f`r` s` [tie importan]a celor spuse, fatam`rturisise cu inocen]` mamei ei c` Fritzi bea whisky direct dinsticl`, c` avusese un bordel undeva \n New Jersey [i c` acum eragrav bolnav` de o boal` infec]ioas`. Dup` aceste dezv`luiri, \n timpce doamna Lindquist \ncerca s`-[i revin`, fata ad`ugase:

– Fritzi \njur` ca un birjar, spusese ea.Expresia era \mprumutat` de la Paula, la urechile c`reia

ajunsese \ntr-un bar din New Jersey.Mama fetei p`lise. Dup` câteva minute bune, dup` ce \[i

revenise, hot`rârea luat` era definitiv`: Bertha nu trebuia s-o maivad` niciodat` pe aceast` fat`, pentru c` persoanele ca ea [i camama ei erau responsabile de tot r`ul, p`catul [i mizeria din lume.Dac` se va mai \ntâlni m`car o dat` cu Paula [i ea va ajungevinovat`, la fel ca ele. Discursul doamnei Lindquist durase mult timp.

|n ziua urm`toare Paula se dusese, ca de obicei, la magazinulunde se \ntâlneau, f`r` s` aib` nici cea mai mic` idee de vulcanul

PAS~REA DE ARGINT 19

care izbucnise \n familia Lindquist. Când Bertha nu ap`ruse,pornise spre casa ei. Pentru c` nu d`duse nici un semn de via]`,fusese nevoit` s` se \ntoarc` la hotel.

A doua zi, mânat` de curiozitate, se \ndreptase spre u[a de laintrare a casei Berthei. |n timp ce st`tea nelini[tit`, ne[tiind ce s`fac`, u[a se deschisese [i \n pragul ei ap`ruse judec`torul Lindquist,care o privea cu gravitate. O v`zuse de la fereastr` [i ghicise cine e.Nora lui o dusese pe Bertha la dentist, iar lui i se p`rea o ocaziefoarte bun` s` stea de vorb` cu aceast` fat`.

Paula \i zâmbise. Cu toate c` n-o v`zuse niciodat`, fata \l privisede atâtea ori printre gard, \ncât \i p`rea deja cunoscut.

– Bun` ziua, spusese ea. Bertha e acas`?El cl`tinase din cap. Apoi, pentru c` fata continua s` zâmbeasc`,

privindu-l cu \ndr`zneal`, ochii lui \ncepuser` s` str`luceasc`. Nu aveaprea mult` r`bdare \n cazul copiilor, pentru c` obi[nuiau s` pleceprivirea [i s` nu r`spund` la \ntreb`ri. Acesta era primul copil care nuavea acest obicei sup`r`tor [i de aceea \i p`rea foarte simpatic.

– Nu vrei s` intri? \ntrebase el formal, deschizând u[a larg.Paula p`[ise \n`untru.– Bertha se va \ntoarce curând? \ntrebase ea.Judec`torul cuno[tea valoarea unei minciuni spuse cu un scop

\nalt.– Nu. A plecat \ntr-o c`l`torie. Nu cred c` v` ve]i mai vedea.|n clipa \n care fata se \ntorcea s` plece, b`rbatul ad`ugase:– Nu vrei s` stai de vorb` cu mine câteva minute? Am [i ni[te

pr`jituri…{tia c` Bertha ar fi mâncat pr`jituri toat` ziua, de aceea fusese

din nou pl`cut impresionat când Paula cl`tinase din cap:– Nu, v` mul]umesc, dar acum nu vreau pr`jituri. Dar mi-ar

pl`cea s` st`m de vorb`, ad`ugase, ezitând o clip`. A]i spânzurat pecineva? se hot`râse s` \ntrebe.

20 RAMONA STEWART

Judec`torul râsese, iar reac]ia lui \nt`rise atmosfera de prieteniecare se instalase \ntre ei. La \nceput, b`rbatul m`rturisise c` n-aspânzurat pe nimeni. Dar, pentru ca Paula s` nu fie dezam`git`, \ipovestise c` unul dintre cei pe care-i judecase pentru un jaf fusesede fapt un criminal dat \n urm`rire [i care, dup` ce \l predase Cur]iide Justi]ie, fusese judecat [i spânzurat. Fata se declarase mul]umit`.

Mai târziu, st`tuser` de vorb` despre Paula [i New Jersey,despre Fritzi [i Mary. Trecuse deja o or` [i, temându-se c` nora luise va \ntoarce de la dentist, judec`torul o condusese afar`, stabilinds` se \ntâlneasc` din nou ziua urm`toare.

B`rbatul era atras de fat`, cu toate c` recuno[tea c` putea finepotrivit` pentru nepoata lui. Era foarte interesat s` afle cumajunsese atât de \ndr`znea]` [i deschis`, dup` modul \n care fusesecrescut`.

***

|ncetul cu \ncetul, Fritzi \[i revenise. Timp de aproape dou` luniz`cuse nemi[cat`, dar febra \ncepuse s`-i scad` [i nu mai scuipasânge. Cu toate interdic]iile medicului [i prezicerile \ntunecate alelui Mary, \n a treia lun` se ridicase din pat. Dup` aceasta serecuperase foarte repede. {i, cu toate c` nu avea destul` r`bdare [igrij`, numai o singur` dat` se sim]ise mai r`u. Lupta se sfâr[ise [iFritzi ie[ise \nving`toare…

Dar nu [tiau c` destinul le mai preg`te[te o lovitur`. Banii pecare femeia \i câ[tigase \n urma vânz`rii localului fuseser` investi]iprost de cel care se ocupa de acest lucru, astfel \ncât \n noiembrieFritzi descoperise c` are dou` persoane care depind financiar deea, o mie de dolari [i nimic altceva.

Toat` noaptea st`tuse treaz`, \ncercând s` g`seasc` o solu]ie.Spre diminea]` se ridicase din pat, privind ora[ul \n lumina crud`

PAS~REA DE ARGINT 21

a zorilor. Aflase de la Paula totul despre judec`torul Lindquist [idespre nepoata lui. |n]elesese imediat motivul pretinsei absen]e aBerthei, dar era curioas` de ce e atât de interesat de fiica ei.

La micul dejun o \ntrebase pe Paula:– Draga mea, b`trânul t`u, Lindquist, e chiar judec`tor?– Desigur, r`spunsese fata, jignit`.– Voiam s` spun dac` e singurul judec`tor din ora[… singurul

reprezentant al legii?La semnul aprobator din cap, femeia schimbase subiectul.La masa de sear`, Fritzi \[i chemase fiica lâng` ea:– Paula, draga mea, nu crezi c`, dac` tot \l vezi atât de des pe

acest judec`tor, ar trebui s`-l cunosc [i eu? Doar s` fiu sigur` c` e\n regul`… {tii c` e[ti prea tân`r` pentru o „rela]ie serioas`”…

– Desigur, dac` vrei, r`spunsese fata. Data viitoare când \l v`d os`-i spun.

Nu era tocmai ce dorea femeia.– Draga mea, poate c-ar fi mai bine dac` n-am fi atât de formale.

Poate s`-l pun` \n gard`, dac` m` \n]elegi… Mai bine \l aduciundeva unde pot s` apar [i eu ca din \ntâmplare, ce crezi? Voi puteas`-mi dau seama mai bine.

Fata d`duse din cap.– Foarte bine, dac` tu crezi c` e cea mai bun` solu]ie… Nu vrei

s`-i spun?– Vreau s` fie ceva obi[nuit, spusese Fritzi. Dup` cum spuneam,

e mai bine s`-l duci undeva unde s` apar [i eu, accidental.– Bine.A doua zi, la ora dou` dup`-amiaz`, Paula [i judec`torul

Lindquist beau câte un suc \n magazin. Peste cinci minute, FritziHaller \i \ntâlnise, „din \ntâmplare”.

***

22 RAMONA STEWART

Curând dup` \ntâlnirea cu judec`torul Lindquist, Fritzi \[ivânduse ma[ina, se mutase \ntr-o cas` lini[tit` aproape de liniaferat` [i deschisese „Orhideea purpurie”. La \nceput, barul trecuseneobservat [i p`rea c` va da faliment dup` ce \nghi]ise ultimii baniai lui Fritzi. Dar femeia nu-[i pierduse zâmbetul, pentru c` prinsesesl`biciunea judec`torului. La o lun` dup` deschidere, afacerea\ncepuse s` fie profitabil`. |n camera din spate fusese instalat` orulet`.

Fritzi se prezentase ca fiind mult mai bogat` decât era. Dup`prima jum`tate de or`, judec`torul aflase c` femeia voia s` deschid`un bar. {i, pentru c` era un b`rbat dornic s` câ[tige un ban cinstit,fusese foarte repede convins s` investeasc` o sum` de bani, maiales când barul urma s` fie realizat cu banii unui sindicat din Est.

Când, la trei s`pt`mâni de la lansare, aflase c` nu exista nici unsindicat – Fritzi nu spusese c` exist`, doar sugerase acest lucru – [ic` localul era aproape de faliment, fusese furios.

|n acest moment, femeia instalase ruleta. Judec`torul nu intra \nbar, datorit` pozi]iei lui, a[a c` nu aflase decât peste cincis`pt`mâni. Furios, intrase \n biroul lui Fritzi, cerând o explica]ie.

Femeia zâmbise, iar privirea din ochii ei \l nelini[tise. |i era clarc`, oricât ar fi negat, locuitorii ora[ului nu l-ar fi crezut niciodat` c`nu [tiuse despre rulet`. Era partenerul ei, cu toate c` nimeni nu [tia\nc`, iar Fritzi avea actele doveditoare. Dup` o lung` t`cere, femeiascosese registrele, ar`tându-i profitul ultimei luni. Cifrele \icalmaser` nemul]umirea [i abia atunci \ncepuse cu adev`ratparteneriatul lor. Spre sfâr[itul lunii, judec`torul fusese acela carepropusese s` instaleze [i o mas` de faro.

Timp de un an [i jum`tate, toate merseser` bine. Reputa]ia„Orhideei purpurii” se r`spândise, fiind c`utat` de to]i cei caretreceau prin apropiere. Fritzi se mutase cu familia \ntr-o cas` nou`,cump`rându-[i [i ma[in`.

PAS~REA DE ARGINT 23

Când totul p`rea c` merge ca pe roate, ap`rur` din nouprobleme. B`trânul [erif, care fusese atât de grav bolnav \n ultimultimp \ncât nu se mai ocupase de ora[, murise. A doua zi fusesetrimis \nlocuitorul lui: Pat Johnson.

Judec`torul fu surprins nepl`cut când, ridicând privirea, v`zusilueta \nalt` [i puternic` a noului [erif umplând cadrul u[ii.

Pat \[i d`duse jos p`l`ria, \ntinzând mâna:– Salutare, judec`torule! Hai s` cur`]`m ora[ul `sta, strigase el

bine dispus.Dup` o clip` de panic`, judec`torul \[i revenise [i-l invitase s` ia

loc.– S` cur`]`m ora[ul? \ntrebase el cu voce uscat`.Pat \[i aprinsese o ]igar` cu gesturi m`surate.– De fiecare dat` când este numit un nou [erif are de f`cut o

munc` de cur`]are. Doar [tii asta…Berle d`duse repede din cap.– Oh! |n]eleg ce vrei s` spui. Credeam c` te referi la ceva

anume.– {tii ceva anume?Judec`torul se retr`sese prea târziu din capcan`. Pat

descoperise ce voia s` afle.– Am auzit c` sunt jocuri de noroc, spusese el.– Hmm… E[ti sigur?– A[a se pare. Nu e bine.– A… da. Desigur, dac` este adev`rat.– Ies foarte mul]i bani din jocurile de noroc.Judec`torul ridicase privirea, plin de speran]`.– A[a crezi, domnule Johnson?– |ntotdeauna ies bani din lucrurile care sunt \mpotriva legii.Speran]a lui Berle se n`ruise.

24 RAMONA STEWART

– Da, da. {ocant.– Chiar a[a, r`spunsese Pat, ridicându-se. Ar fi mai bine s` plec,

am o mul]ime de lucruri de f`cut.Privirea judec`torului era disperat`.– O s`-]i mai ia câteva zile pân` când te instalezi, nu-i a[a?– O, nu. N-am prea multe bagaje. Pot s` \ncep chiar acum.– Nu vrei un pahar de vin \nainte de plecare?Pat cl`tinase din cap.– Nu beau vin, r`spunsese el. La revedere!|nainte ca judec`torul s` aib` timp s` se ridice, b`rbatul

ajunsese deja afar`.Zece minute mai târziu, când judec`torul vorbea \nc` la telefon

cu Fritzi, Pat intrase \n „Orhideea purpurie”. Fritzi pusesereceptorul jos, se privise \n oglind`, \n timp de ruleta era ascuns`[i, când totul era \n ordine, se \ndreptase spre b`rbat.

– Bei ceva? Noul [erif era deja la bar.– Cât cost`?Fritzi zâmbise.– E din partea casei. – Atunci beau.Se a[ezase lâng` el, sco]ând o ]igar`. El nu \ncercase s` i-o

aprind`, iar ea p`ruse s` nu observe.– Ce dori]i? \ntrebase barmanul.– Whisky. Mai bine adu sticla, r`spunsese Pat.Cu sticla \ntre ei, Fritzi [i noul [erif b`user` \n t`cere aproape o

or`. La ora cinci, când lucr`torii la calea ferat` ap`ruser` \n sal`,femeia propusese s` mearg` \n camera din spate, iar b`rbatulapreciase propunerea.

La ora [ase \ncepuser` a doua sticl`. Nici unul dintre ei nu p`reaafectat de b`utur` [i \ncepuser` s` se respecte unul pe cel`lalt. Pat

PAS~REA DE ARGINT 25

observase c` Fritzi nu \ncerca s`-l \mbete [i nici s` bea mai pu]indecât el. Iar femeia sim]ise c` era pus` la \ncercare.

La nou`, [eriful se l`sasese pe spate \n scaun, c`scând.– Am auzit c` ai o rulet`, spusese el.– Am [i o mas` de faro, completase ea.B`rbatul d`duse din cap.– Cum merg afacerile?– |nc` n-am dat faliment.– E[ti o femeie inteligent`, observase Pat, ridicându-se.Nu-i r`spunse nimic, iar el \[i aprinse o ]igar`.– Nu vreau s` m` amestec prea mult \n treburile altora, dac` nu

e cazul. Atâta timp cât nu apar b`t`i [i nu este nimeni r`nit, cred \ncooperare. |n limitele bunului sim].

– Cred c` ne vom \n]elege foarte bine, zâmbise Fritzi.– Poate… Nu v`d nici un motiv pentru care n-am face-o.|[i pusese p`l`ria pe cap [i p`r`sise barul f`r` prea mult`

ceremonie.Fritzi ceruse s` fie reinstalat` masa de rulet`, iar banii

\ncepuser` s` curg`.A doua zi, Pat primise prin po[t` dou` sute de dolari. Nu era

nici un bilet.

***

|n urm`torii opt ani, Fritzi ajunsese s` de]in` \nc` trei baruri [ijum`tate din magazinul de b`uturi din ora[. Ajuns` aici, hot`râse c`era destul de bogat` s`-[i construiasc` o cas` nou`.

Era fiica unui vânz`tor de legume din Baltimore. Cu anumiteocazii speciale, tat`l ei \nchiria o tr`sur` [i \[i ducea familia la ]ar`,unde fata privea cu uimire [i admira]ie casele marilor proprietari.|n copil`rie, \[i jurase c` \ntr-o zi va avea [i ea o cas` \n stil colonial.

26 RAMONA STEWART

Nu uitase niciodat` acest vis, spre nemul]umirea arhitectului pecare-l angajase [i care se str`duise s-o conving` s` construiasc` oferm` de tip spaniol, mult mai potrivit` cu zona de de[ert.

|n timp ce se desenau planurile pentru cas`, \ntr-o alt` zon` aora[ului era aproape gata o alt` construc]ie care sem`na cu unpalat. Imediat dup` plecarea decoratorilor, acolo se mutaser` [aptefemei necunoscute. Erau frumoase; unele erau vopsite blond, iarie[irile lor \n ora[ erau sursa unor discu]ii aprinse. |n casa \n carelocuiau luminile erau aprinse pân` seara târziu [i tot timpul seauzeau râsete [i muzic`. |n curând, locuitorii din Chuckawalla \[id`duser` seama despre ce fel de cas` era vorba.

Din când \n când, ma[ina lui Fritzi putea fi z`rit` \n fa]a casei.Acesta era singurul semn al implic`rii ei, dar locuitorii din ora[tr`geau repede concluziile. |ntr-o zi, Paula ajunsese acas` \nsângerat`,dup` ce fusese b`tut` de trei fete care o a[teptaser` dup` ore.

Fritzi aruncase o singur` privire figurii fiicei ei, \[i aruncase ohain` pe umeri [i intrase ca o furtun` \n [coal`.

– Dar ce putem s` facem noi, doamn` Haller? \ntrebasedirectorul. Nu sunt decât copii. Nu putem s`-i pedepsim. Date fiindcircumstan]ele, poate ar fi mai bine s-o trimite]i pe Paula la alt`[coal`. Poate la una particular`…

– La naiba! N-o s-o las s` fug` din fa]a persecu]iei unui grup decreaturi stupide [i imbecile. Va sta \n acest ora[ [i va r`spunde cuaceea[i moned`. |n ceea ce prive[te pedepsirea vinova]ilor, dac` nuave]i de gând s` face]i nimic, o voi face eu. {i s` nu crede]i c`glumesc.

Domnul Dickson trebuise s` se recunoasc` \nvins [i lepedepsise aspru pe cele vinovate. O cuno[tea foarte bine peFritzi.

Acesta fusese ultimul gest violent al ora[ului \mpotriva femeii,care \[i cucerise locul prin puterea voin]ei. Chiar dac` femeile se

PAS~REA DE ARGINT 27

pref`ceau c` nu o v`d pe strad`, b`rba]ii \ncepuser` s` viziteze totmai des casa de pe deal [i s` intre \n leg`turi de afaceri tot maistrânse cu ea.

|ntre timp, ora[ul crescuse foarte mult. Ap`ruser` noiconstruc]ii [i oameni noi se stabiliser` aici. Cu timpul, Fritzidevenise unul dintre vechii cet`]eni ai ora[ului.

{i pozi]ia lui Pat Johnson devenise una important`. Cu timpul,\[i construise propria cas` [i se c`s`torise cu una dintreprofesoarele venite de la Los Angeles ca s` predea la liceul din ora[.Muncea cu mult spor, iar ferma lui cre[tea v`zând cu ochii. Avusesefoarte multe ajutoare de [erif, care se perindaser` prin ora[,renun]ând atât de repede \ncât nu se mai obosea s` le re]in`numele.

|ntr-o zi, când ajunsese la birou g`sise un tân`r trimis pentrupostul de ajutor de [erif care \l a[tepta stând lini[tit pe un scaun.Ar`ta foarte ciudat– sub]ire, \nalt, cu p`r de culoarea c`rbunelui,fa]` palid` [i ochi de un albastru electric.

– Cum te nume[ti? \l \ntrebase Pat.– Hansen. Tom Hansen.{eriful ezitase. Numele \i p`rea cunoscut.Tom \i \n]elesese ezitarea.– Poate ai auzit de mine. Eram nelipsit de la circuitul de rodeo.Pat zâmbise, \ntinzându-i mâna.– |mi pare bine c` e[ti printre noi, Tom. Conduceam [i cinzeci

de mile s` te v`d.Tân`rul zâmbise [i el, \n]elegând c` slujba \i era asigurat`. Chiar

dac` [eriful era cunoscut ca un b`rbat foarte dificil, f`cea partedintre cei care admirau foarte mult eroii turneelor de rodeo.

Destul de repede, Tom ajunsese mâna dreapt` a [erifului. Dataviitoare când acesta avu un mandat de aducere la Josiah, prefer`s`-l ia pe tân`rul ajutor.

28 RAMONA STEWART

Dup` ce terminaser` munca, intraser` \ntr-un bar pentru a ser`cori \nainte de a pleca spre cas`. Tom Hansen reac]ionase destulde prost la b`utur`. Pat, care putea s` bea dou` sticle f`r` s` aratenici un semn, ar fi dispre]uit un b`rbat atât de slab, dar tân`rulpovestea despre concursurile la care participase. |l asculta cuinteres, plin de \ncântare.

Când ie[iser` din bar, descoperiser` c` se l`sase seara. Lunar`s`rise [i aerul era cald [i parfumat.

– Ar trebui s` plec`m spre cas`, spusese Pat nelini[tit. Avemcinci ore de mers.

Tom \l privise cu ochii lui alba[tri, zâmbind.– Acas`? Lumea e casa noastr`. Hai s` dormim \n de[ert.– Am so]ie.– D`-i un telefon.– Ce s`-i spun?– C` nu l-am g`sit pe cel pe care-l c`utam.– Crezi c-ar trebui s`-i dau telefon? ezitase [eriful.– Desigur. Uite, e o cabin` telefonic` \n spatele barului.– Nu cred c-o s`-i plac`.– N-are cum s` dovedeasc` nimic. E prea târziu s` plec`m acum.– Bine. Dup` ce \i dau telefon, mai iau o sticl` de whisky.Tom zâmbise, iar Pat \i r`spunsese la zâmbet.So]ia \l crezuse, iar sticla de b`utur` ar`ta \mbietor, a[a c`

b`rbatul se sim]ea ca un [colar. Parcaser` ma[ina lâng` drum, apoi\ntinseser` o hain` veche pe jos.

– {tii, nu m-am mai sim]it atât de bine de mult timp, m`rturisise[eriful. M` simt ca [i cum un poli]ist o s` apar` dintr-un tufi[ [i o s`m` prind` de ureche.

Privirea lui Tom era \n]eleg`toare. |ntinsese mâna [i tr`sesesticla mai aproape, apoi b`use cu sete. Dup` o clip` de t`cere,\ntrebase cu o voce grav`:

PAS~REA DE ARGINT 29

– Pat, crezi \n Dumnezeu?Pat se \ncruntase. Dac` altcineva l-ar fi \ntrebat acest lucru ar fi

crezut c` e nebun, dar acum c`zu pe gânduri.– Nu [tiu, r`spunsese \ntr-un târziu. Cred c` exist` ceva…– Dar \n Iad crezi?– Nu.– Când eram copil, eu credeam. Tata era predicator.– De unde e[ti?– Nebraska.{eriful b`use din nou din sticl`.– Eu m-am n`scut \n Imperial Valley. Am muncit din greu \nc`

de mic. Dac` privesc \napoi, constat c` nu m-am distrat deloc. {tiiceva nostim, Tom?

– Ce?– N-am avut prieteni. Niciodat` n-am avut timp s` m`

\mprietenesc. Nu mi-am dat seama pân` acum, dar niciodat` n-amavut ceea ce po]i numi un prieten apropiat.

Tom se ridicase \ntr-un cot, privindu-l. – Chiar c` e nostim, spusese el.– Am avut femei, o so]ie, o mul]ime de b`rba]i lâng` care am lucrat…– Dar nu e acela[i lucru.– {tiu c` nu e.Tân`rul se l`sase din nou pe spate, privind spre cer.– Pat, \n câteva zeci de ani noi doi vom fi mor]i, dar stele acestea

vor continua s` str`luceasc`, reci [i neclintite.{eriful se \ntinsese [i el, având grij` s` nu r`stoarne sticla.– E un gând adev`rat [i foarte trist, Tom. Ai un fel de a spune

lucrurile care m` pune pe gânduri. Dup` o scurt` pauz`, ad`ugasecu timiditate. {tii, dac` a[ fi avut un prieten când eram copil, credc` despre astfel de lucruri am fi vorbit. Despre lucruri pe care nu lespui… despre Dumnezeu, despre moarte…

30 RAMONA STEWART

Tom \ntorsese capul spre el. Luna str`lucea pe figura luidelicat`, iar ochii alba[tri, electrici, str`luceau. Privirea lui era plin`de afec]iune.

– Sunt mort de beat, spusese el.– E \n regul`, r`spunsese Pat. Nu sunt decât eu aici [i voi avea

grij` de tine. {eriful \[i privise ajutorul mai tân`r cu \n]elegere [i \ncet, f`r` s`

se gr`beasc`, golise sticla. Când adormise \ntr-un târziu, visase c`avea doisprezece ani [i cel mai bun prieten al lui era o stea derodeo.

***

|n timp ce Fritzi [i Pat \[i vedeau de treburile lor, nicijudec`torul Lindquist nu st`tuse degeaba. Cu toate c` nu-[imodificase stilul de via]`, ajunsese s` de]in` un magazin, dou`hoteluri, o frizerie [i câteva case pe care le \nchiria.

Când Paula, \mbr`cat` \n halatul ei alb, se \ntoarse \n camer`, og`si pe Fritzi \n patul ei, privindu-[i cu aten]ie unghiile.

– Voi duce oja \napoi, anun]` femeia. Se desprinde de peunghii mai repede decât o pui. Stai jos, Paula, vreau s` st`m devorb`.

Fata se a[ez` lâng` fereastr`, f`r` s` spun` nici un cuvânt.– Am primit un telefon de la ferma Halverson, spuse femeia.Familia Halverson locuia la cinci mile de ora[, ocupându-se cu

cre[terea cailor. Fata nu reac]ion` altfel decât aruncând o privirefermei acestora, care se z`rea pe fereastr`.

– La ce naiba te gândeai când le-ai spus c` vrei s` cumperi unuldintre caii lor? \ntreb` Fritzi.

Paula nu r`spunse.

PAS~REA DE ARGINT 31

– O sut` de dolari pentru unul dintre animalele lor moarte defoame…

– E un mânz de toat` frumuse]ea, Fritzi. Dup` ce-l voi \mblânziva valora mai mult de dou` sute cincizeci.

– Mie nu mi se pare, r`spunse femeia cu r`ceal`. De unde voiais` iei banii?

– M` descurcam.– Cum?Fata \i \ntoarse spatele, disperat`.– Ce mai conteaz`? Nu m-au crezut. Au venit la tine.– Desigur, aveau dreptate. Ce pu[toaic` de [aptesprezece ani

are atâ]i bani?|ntrebarea femeii nu primi nici un r`spuns.– B`trânul Halverson m-a \ntrebat ceva ciudat, continu` Fritzi.

M-a \ntrebat dac` am de gând s` te fac partener` de afaceri. Ce voias` spun`?

– Nu [tiu. Dar de ce ]i se pare ciudat?– Nu m` pot gândi la ceva mai ciudat, r`spunse ea,

\ncruntându-se. Ce i-ai spus? C` vei prelua afacerile mele?Paula o privi \n fa]`.– Nu, desigur c` nu. Dac` vrei s` [tii, i-am spus c`, dup` ce voi

termina [coala, voi lucra pentru tine. M` gândeam c` voi putea pl`tia[a pentru cal, pu]in câte pu]in.

– Pân` mâine le vei da un telefon celor de la ferma Halverson [ile vei spune c` te-ai \n[elat, c` nu vei lucra pentru mine [i c` nu aibani s` pl`te[ti.

– Dar, Fritzi…– |n ultimul an m-ai scos din min]i. Ai plecat de la [coal` ca s`

pierzi timpul pe lâng` ferma lui Pat, ai refuzat s`-mi dai explica]ii

32 RAMONA STEWART

pentru r`bufnirile temperamentale, era s` fii arestat` pentruconducere imprudent` cu ma[ina pe care ]i-am dat-o de ziua ta,nu-mi r`spunzi când te \ntreb ceva… Dar asta e ultima pic`tur`. S`min]i pentru a ob]ine un cal de o sut` de dolari…

– }i-am spus c` vreau s` muncesc pentru ace[ti bani. Vreau s`vin \n fiecare zi la „Orhideea purpurie” [i s` stau cât e nevoie.

– Dar eu nu vreau [i nu vreau ca altcineva s` cread` acestlucru.

Paula \[i privi mama cu ne\ncredere:– Chiar \]i pas` de asta?– De ce?– De ce crede lumea?Mama ei \i arunc` o privire \ntreb`toare:– Ce naiba te-a apucat, Paula?Brusc, fata oft`, iar agresivitatea ei disp`ru, l`sând-o plictisit` [i

nefericit`.– O s` dau telefon la ferm` [i le voi spune c` m-am \n[elat.Fritzi continu` s-o priveasc`, \ncruntându-se.– Ce voiai s` spui când m-ai \ntrebat dac` \mi pas` ce crede

lumea? \ntreb` ea.– Nu [tiu, Fritzi. Nu voiam s` spun nimic.– Ba eu cred c` da. Ai vrut s` spui ceva.Paula cl`tin` din cap, iar dup` o clip` mama ei vâr\ mâna \n

buzunarul halatului, sco]ând ni[te bani. Num`r` o sut` de dolari pecare \i arunc` pe pat, apoi se ridic` \n picioare.

– Uite banii t`i. Po]i s`-i dai lui Halverson [i s`-]i alegi calul.Paula privi banii care trecuser` cu o or` \n urm` din po[eta

doamnei Butler \n buzunarul mamei ei. Se ridic` brusc, \ntorcându-sespre fereastr`.

PAS~REA DE ARGINT 33

34 RAMONA STEWART

– Nu, mul]umesc.– Acum, ce s-a mai \ntâmplat?– Nu, Fritzi. Aveai dreptate. O sut` de dolari e prea mult pentru

un cal s`lbatic.– Nu fi \nc`p`]ânat`.– Nu sunt \nc`p`]ânat`. Sunt recunosc`toare, dar nu-i vreau.– Dac` \]i \nchipui c` voi sta aici [i o s` te rog s` iei o sut` de

dolari, atunci e[ti nebun`.– Dar nu vreau s` m` rogi.– N-o s` ]i-i mai ofer o dat`.– {tiu.Fritzi lu` banii de pe pat. Când vorbi din nou, vocea ei era rece,

iar Paula \[i d`du seama c` ghicise motivul refuzului.– Lu`m masa la [apte. |ncearc` s` dai telefon la familia

Halverson \nainte.Fata d`du din cap f`r` s` spun` nimic, apoi privi din nou pe

fereastr`. Fritzi ie[i din camer`.

Capitolul 3

Pat Johnson sosi curând dup` ce Paula \[i adunase c`r]ile de[coal` [i plecase \n camera ei. Fritzi auzi claxonul ma[inii [i ie[i s`-l\ntâmpine.

El \[i ridic` p`l`ria ceremonios salutând-o [i strigându-i bine dispus:– Fritzi, ar`]i \ncânt`tor! Sper c` nu mai e nimeni acas` \n afar`

de noi!– Vorbe[ti degeaba, ca de obicei. Pun pariu c` so]ia ta habar

n-are unde e[ti!– Haide, Fritzi, e o lun` imens`. Hai s` ne facem de cap! Ne

lu`m ceva de b`ut [i plec`m \n lume.– Nu [tiu ce te vei face dac` \ntr-o zi o s` te iau \n serios, Pat,

a[a c` fii mai atent. Acum intr`, \nainte s` treze[ti tot ora[ul.Dup` glumele obi[nuite, intrar` \n salon, a[ezându-se \n

scaunele confortabile. Pat se uit` \n jurul lui, la pere]ii acoperi]i cuc`r]i.

– {tii, Fritzi, m-am uitat la c`r]ile astea de când le-ai luat. Nu paratinse.

Femeia râse.

– Le-am cump`rat pentru culorile care se asortau cu covorul.– La naiba, [i eu care le-am spus tuturor c` aici, pe deal, locuiesc

doar persoane \nv`]ate!– Nu [tiu de ce te plângi. Dac` am deveni prea de[tepte, nu ne-am

mai amesteca \n grupul vostru de cowboy b`trâni, r`spunse ea.– C`r]ile n-or fi punctul meu forte, dar sunt dinamit` cu

femeile. De exemplu, tu. {tiu foarte bine c` te-ai \ndr`gostit demine \n prima clip` \n care m-ai v`zut, râse Pat.

– Da, \mi aduc aminte ce-am mai plâns la nunta ta.– Dumnezeule, oft` el, ce fars` mi-ai mai jucat atunci!R`maser` t`cu]i, aducându-[i aminte cu mul]umire rela]ia lor

\ndelungat` [i plin` de satisfac]ii, care le adusese bani, prestigiu,putere [i nu \n ultimul rând, o lung` prietenie.

La un moment dat, fuseser` pe marginea pr`pastiei cânddescoperiser` c` erau foarte atra[i unul de cel`lalt. |n aceaperioad`, ma[ina lui Pat era nelipsit` din fa]a casei lui Fritzi. Numaic`, la pu]in timp dup` \nceperea rela]iei, avuseser` prima ceart`.Speria]i, se priviser` cu aten]ie. Nu era teama unor iubi]i, ci panicaunor parteneri de afaceri care vedeau eventuala \ncheiere a uneirela]ii fructuoase.

Pat vorbise primul:– Cred c` nu e o idee chiar atât de bun`, Fritzi, spusese el \ncet.– {i eu cred c` ai dreptate, Pat.O privise cu admira]ie, bucuros c` \n]elegea.– }i-ai dat seama ce vreau s` spun, nu? Nu c` n-ai fi o femeie

minunat`…– Cred c` [tiu. Eu sunt minunat`, tu e[ti grozav, dar…Fuseser` amândoi u[ura]i c` v`zuser` la timp pericolul. Din

acea zi \ncepuser` cu adev`rat s` aprecieze prietenia care \i lega.Cu toate acestea, [apte ani mai târziu, \n ziua nun]ii lui Pat,

mali]iozitatea feminin` [i-a spus cuvântul. La petrecerea de

36 RAMONA STEWART

diminea]` pe care o d`duse pentru invita]ii de la nunt` preparaseb`uturi mai tari decât de obicei. Mai târziu, Pat sus]inuse c` leservise alcool pur. Oricum, ceremonia aproape fusese \ntrerupt`pentru c` unii invita]i se rostogoleau pe covor, ]ineau discursuriimprovizate [i tr`geau cu pistolul \n tavan. A fost [i o tentativ`,nereu[it` din fericire, de a se fura mireasa. Nereu[ita se datorasefaptului c` cel care insistase s-o fac`, cavalerul de onoare, \[ipierduse cuno[tin]a chiar \nainte de a-[i pune planul \n aplicare.Ira Johnson n-a aflat niciodat` c` de vin` era Fritzi, dar Pat ghiciseimediat. A doua zi se r`zbunase, trimi]ând cinci prieteni \n aceea[istare \n vizit` la casa de pe deal.

Cu toate acestea, acum erau t`cu]i, amintindu-[i clipele pl`cute.Pat oft`, revenind \n prezent:

– Mica Marie de la castel s-a \mboln`vit. Trimite-o la un doctorsau \n alt ora[. Se pare c` a transmis boala unor b`ie]i care s-auplâns. Azi a venit un mandat pentru ea. O s`-l trimit \napoi spunândc` a plecat din ora[ f`r` s` lase vreo adres`. Dar nu vreau s` avemprobleme.

Fritzi se \ncrunt`.– O s-o duc la doctorul Waley mâine. Altceva?– B`trâna doamn` Taylor a venit s` fac` o plângere, nebun` de

sup`rare. Vrea s` te denun]e c` \n „Orhideea purpurie” se joac`jocuri de noroc. Se pare c` so]ul ei [i-a pierdut din nou to]i baniipariind.

– {i ce-ai f`cut?– Am calmat-o, spunându-i c` te urm`rim de mult [i c` va strica

totul dac` nu ne las` timp s` adun`m toate dovezile necesare.– Cred c` n-o s` mai fac pariuri, aduc mai multe necazuri decât

profit. – S-ar putea s` fie o mi[care inteligent`. Se vorbe[te cel mai

mult despre pariuri [i ora[ul nu-i destul de mare.

PAS~REA DE ARGINT 37

– O s` lichidez totul la sfâr[itul s`pt`mânii. Cum r`mâne cubordelul de la Ruby Mountain?

– Foarte bine. Am luat fetele lui O’Riley \n arest \n fiecares`pt`mân`, pe rând. Le-am ]inut cam treizeci de zile pe fiecare. Nucred c` va mai rezista mult \n afacere. O s`-]i vând` totul pe banipu]ini [i o s` se bucure c` nu iese \n pierdere.

– Continu` tot a[a. Cred c` localul de acolo se va dovedi o min`de aur.

Pat f`cu o grimas`.– Nu poate s` reziste f`r` fete. Pe m`sur` ce el aduce fete noi,

eu le arestez. Mai d`-i o lun`, apoi f`-i o ofert`, spuse el, c`utând o]igar` prin buzunare. Acestea sunt [tirile. A, da, ar mai fi ceva. BuckHambly \[i \nchiriaz` ferma.

Ochii femeii str`lucir`, plini de interes. B`rbatul despre care eravorba era oaia neagr` a ora[ului. Avea doi fii care f`cuser`\nchisoare, iar ferma lui era loc de refugiu pentru proscri[i.

– L-am v`zut ieri [i [tiam c` s-a \ntors, dar credeam c` va locuichiar el aici.

– Nu, o deschide pentru cel care o va \nchiria. De fapt, am fostacolo [i l-am cunoscut pe noul chiria[. Eddie Benedict.

– Benedict! Vrei s` spui c` el se mut` \n ferma lui Hambly?– Da.– Ce ciudat! Credeam c` nu mai vrea s` vad` aceste locuri.– Din cauz` c` so]ia lui a murit aici, intrând cu ma[ina \n pod?

Nu cred c` e prea ciudat. Mul]i b`rba]i i-ar fi recunosc`tori podului[i [i-ar dori s` se mute \n preajm` ca s` mai arunce din când \n cândo privire locului salvator.

Fritzi zâmbi:– E[ti cam pornit, nu-i a[a?B`rbatul oft`. Toat` lumea [tia c` Ira era o so]ie foarte sever`,

iar Pat trecea destul de des limitele impuse.

38 RAMONA STEWART

– P`i nu v`d alt motiv… Sau poate c` vrea s`-]i fac` pu]in`concuren]`…

Eddie Benedict \[i câ[tigase reputa]ia conducând cele maicunoscute cazinouri din preajm`. Lucrase la scar` mult mai larg`decât Fritzi [i doar moartea so]iei pusese punct ascensiunii luifulger`toare.

– Ciudat… [opti Fritzi.– Asta e, spuse [eriful, ridicându-se. Trebuie s` plec.– Nu bei ceva?– Dac` Ira miroase ceva, o s`-mi fac` scandal. Nu, trebuie s` trec

pe la birou [i apoi plec spre cas`.|l conduse la u[`, urm`rindu-l cum demareaz`, dar când se

\ntoarse \n mintea ei era un alt b`rbat: Eddie Benedict.

***

Când Pat urc` dealul spre biroul [erifului \l z`ri pe unul dintrepoli]i[tii de la circula]ie ie[ind.

– Bun`, Luke! strig` el. Cu ce treab` pe la noi? Nu mai lucrezipe str`zi?

Luke Sheldon zâmbi [i ar`t` spre birou:– V-am adus un be]iv.– Nu era nici unul dintre b`ie]ii mei prin preajm`? |mi pare r`u

c` a trebuit s` te deranjezi.– Nu-i nici o problem`, era pe strad`. M-am gândit c` mai bine

\l aduc aici decât la spital. – Mul]umesc, numai bine.– La fel [i ]ie.|n timp ce ma[ina lui Luke disp`ru dup` col], Pat intr` \n

cl`dire. Ed Jeffers era la birou, \ncercând s` afle cât mai multe date

PAS~REA DE ARGINT 39

de la proasp`tul adus. La o mas` \n cel`lalt cap`t al \nc`perii, TomHansen [i Smith jucaser` pocher, dar acum erau aten]i la\ntreb`rile colegului lor.

– Cum te cheam`? \ntreb` b`rbatul pentru a treia oar`,masându-[i fruntea pentru a sc`pa de durerea chinuitoare de cap.

– Nu-i spune, \l sf`tui Tom pe de]inut. Sunt de partea ta, amice.Nu vom vorbi pân` nu este adus un avocat.

– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Tom. O s` st`m aici toat`noaptea dac` nu taci din gur`, spuse Ed, ridicând privirea spre[eriful care tocmai intrase.

Pat se a[ez` pe un scaun, privindu-l pe arestat.– Cum te cheam`? \ntreb` [i el.Numai c` be]ivul, \mb`rb`tat de cuvintele lui Tom, cl`tin` din

cap.Pat \[i privi subalternul; ochii alba[tri str`luceau pe figura lipsit`

de emo]ie.– Credeam c` te-ai plictisit deja de acest joc, spuse [eriful cu

r`ceal`. Acum afl` tu cum \l cheam`, ca s` ne putem vedea detreab`.

Cu mi[c`ri lene[e, Tom Hansen se ridic` de pe scaun [i se\ndrept` spre arestat.

– Cum te cheam`? \ntreb` el, iar vocea \i era blând`, \n[el`toare.Be]ivul d`du din mân` \n semn de refuz. Ajutorul de [erif

zâmbi, privindu-l câteva clipe nemi[cat. Apoi, cu o mi[care brusc`,\l prinse de guler, ridicându-l de la p`mânt.

– Te-am \ntrebat cum te cheam`, murmur` el. Cu latul palmei\l lovi de trei ori scurt, \n dreptul pl`mânilor.

Be]ivul tu[i, privindu-l pe Tom cu o expresie surprins`.– Nu trebuie s` te superi, morm`i el. M` cheam` Kennedy. Paul

Kennedy.Ajutorul de [erif \i d`du drumul.

40 RAMONA STEWART

– Foarte bine, Paul. Acum r`spunde la \ntreb`rile pe care ]i lepune Ed [i nu te mai prosti.

– Da, domnule, spuse repede arestatul.Dup` ce aruncase o privire la c`r]ile de pe mas`, Pat \i spuse lui

Smith, cel mai nou angajat, ce trebuie s` fac` \n seara aceasta, cândera de serviciu.

– Cum se scrie Massachusetts? interveni Ed. Spune c` e deacolo…

– De unde s` [tiu eu? zâmbi Pat. |ntreab`-l pe el.– P`i nici el nu [tie…Pat lovi scaunul pe care se a[ezase Tom, dezechilibrându-l.– Cum se scrie Massachusetts? \ntreb` el.Tom s`rise de pe scaun.– M-a-s-s… nu mai [tiu. Dac` \mi distrug spatele, dau \n

judecat` statul.– Dac` \]i distrugi spatele [i nu mai e[ti de folos, o s` trebuiasc`

s` te \mpu[c`m, r`spunse Pat. Hai mai bine cu mine s` facem oplimbare. Ed, ia toate datele [i apoi du-l la \nchisoare. Smith poates` stea aici pân` te \ntorci…

Tom se \ntinse, apoi \[i pip`i umerii.– Nu cred c` pot s` m` \ndrept, coment` el. Tot salariul va

trebui s`-l dau doctorului. Nu e deloc cinstit, Pat.{eriful izbucni \n râs. Când reu[i s` vorbeasc`, \l lovi pe b`rbatul

mai tân`r prietene[te pe um`r:– |ntr-o zi o s`-mi rupi inima… Acum mi[c`-te mai repede, nu

vreau s` am probleme cu nevasta dac` \ntârzii.Când u[a se \nchise dup` ei, Smith observ`:– E un tip nostim Tom, nu-i a[a?Ed arunc` o privire peste um`r.– E un nemernic, r`spunse el scurt. Dar b`trânul e nebun

dup` el.

PAS~REA DE ARGINT 41

– M` \ntreb de ce.– N-am reu[it s`-mi dau seama… pur [i simplu e… Numai c`

\ntr-o bun` zi…– Ce vrei s` spui? \l pres` Smith.Ed se aplec` spre registru.– Nu [tiu, mai bine nu mai vorbim despre asta.– Nemernic… nemernic… cânta be]ivul.Ed \l privi.– De cât timp spui c` ai venit \n ora[?– De o lun`…Ajutorul de [erif se l`s` pe spate \n scaun.– L-ai v`zut pe vreunul dintre de]inu]i dup` ce e interogat de

Tom?Smith \l privi \ntreb`tor.– Nu arat` bine deloc. La \nceput glume[te, dar se opre[te

brusc. Uneori iese destul de r`u, pentru c` unii nu \n]eleg c` a\ncetat s` glumeasc`…

***

Când ajunser` afar`, Pat [i Tom se \ntoarser` unul spre cel`lalt,zâmbind. Era modul lor de a fi de acord cu diverse lucruri.

– Lu`m ma[ina? \ntreb` [eriful.– E prea aproape.– Bine. Mergeau cu pa[i mari, leg`nându-[i bra]ele. Tom arunc` o

privire spre cer.– Prive[te stelele. {tii ce-ar trebui s` facem \ntr-o astfel de sear`,

Pat? Ar trebui s` ne lu`m sacii de dormit [i s` petrecem noaptea \nde[ert.

42 RAMONA STEWART

– Cu ceva bun de b`ut…– {i cu doi cai…Pat oft`.– Sun` foarte bine, spuse el.– De ce n-am face-o?– {tii c` nu pot. Ira m-ar ucide.– |n]eleg, d`du b`rbatul mai tân`r din cap. Cred c-ar trebui s`

avem o scuz` preg`tit` din timp.– Poate c` s`pt`mâna viitoare, dac` e vreme bun`, facem un

raid, s` cur`]`m grani]a de prostituate, propuse Pat. Nu ne-au f`cutprobleme prea mari, dar ar trebui s` se a[tepte [i la un raid. Poatec` reu[im s` st`m dou` zile.

– Pare un plan bun.|[i f`cur` cu ochiul, conspirativ, \ndreptându-se spre \nchisoare.

Era o cl`dire mic`, \ntunecat`. Tom se uit` pe fereastr` \n timp cePat \[i aprinse o ]igar`.

– Ce fac? \ntreb` [eriful.– Bine. Sunt prea be]i s` ne fac` vreo problem`.– Bine.Se \ntoarser` la ma[ina lui Pat, iar ajutorul lui \i deschise u[a.– Te duci direct acas`? \ntreb` el.– Cred c` e cazul, Ira m` a[teapt`. – Bine. Eu mai fac o tur` prin ora[ s` v`d dac` totul e \n regul`.– E o idee bun`, spuse [eriful, pornind ma[ina. A, Tom…– Da?– {tii despre ce vorbeam mai devreme. Ai grij` s` nu fii prea

dur, \n cazul \n care mai arestezi vreun be]iv. – Dur? Eu?– {tii ce vreau s` spun. Nu vreau s` ai probleme cu cineva destul

de iste] s`-[i angajeze un avocat.Tom d`du din cap.

PAS~REA DE ARGINT 43

– |nc` un lucru…– Ce mai e?– Ai grij` cu glumele \n preajma lui Smith. Nu-l [tim prea

bine…Oricum, nu cred c` ne va pl`cea.– Bine.– Noapte bun`!– Noapte bun`!Ajuns acas`, \n \ntunericul dormitorului, Pat \ncerc` s` se

dezbrace \n lini[te. |[i g`si pijamaua dar, \n timp ce se str`duias`-[i ia pantalonii se \mpiedic`, lovindu-se de mobil`.

– Tu e[ti, Pat? \ntreb` o voce de femeie.– Da. Nu voiam s` te trezesc, Ira. Culc`-te la loc.Se auzi un fâ[âit [i femeia aprinse veioza de lâng` pat. Lumina

g`lbuie c`zu pe fa]a ei umflat` de somn. P`rul lung, drept, p`reaf`r` via]`, \ncadrându-i figura dreptunghiular`. Ochii mari, c`prui,erau plini de nelini[te. Privind-o, b`rbatul se sim]i ca prins \ncurs`.

– Ai fost la birou pân` la ora asta?El d`du din cap, a[ezându-se pe pat.– Stinge lumina, Ira. |mi pare r`u c` te-am trezit.– Am crezut c` te-ai apucat din nou de b`ut.– La naiba… Vorbe[ti de parc` a[ fi un be]ivan.Femeia se \ntinse \n pat, stingând lumina.– Credeam c` te-ai dus la doamna Haller, spuse ea dup` o clip`

de t`cere.– De ce credeai una ca asta?– Ai fost la ea? Nu c` mi-ar p`sa… ad`ug` Ira.B`rbatul zâmbi pentru sine, la ad`postul \ntunericului.– {tiu foarte bine ce p`rere ai despre Fritzi Haller. {tii c` nu

m-a[ duce la ea f`r` s` te anun].

44 RAMONA STEWART

Amintirea numelui lui Fritzi \l amuz`, ca [i sc`parea din cursa pecare i-o \ntinsese. Arunc` un bra] peste corpul so]iei lui, tr`gând-oaproape [i \i [opti:

– {tii c` tu e[ti singura mea femeie, Ira.Femeia nu r`spunse, iar lipsa ei de reac]ie \l f`cu s-o mu[te de

ureche \n joac`. Un fior o str`b`tu, dar r`mase t`cut`. Ne\n]elegândreac]ia ei, o mângâie u[or, l`sându-[i mâna s` i se odihneasc` pecoaps`. Reac]ia fu asem`n`toare, iar curiozitatea lui se transform`\n dorin]`.

– Ce se \ntâmpl`, draga mea? A \nceput s`-]i plac` b`trânul t`u so]?Pentru prima oar` \n trei ani de c`s`torie, Ira p`rea s` aib` o

reac]ie la atingerea lui. O trase mai aproape, iar mângâierile luidevenir` mai \ndr`zne]e, atingându-i sânii.

Cu un gest rapid [i hot`rât, femeia se ridic`, \ndep`rtându-imâna.

– E[ti dezgust`tor, spuse ea cu o voce calm`.Brusc, Pat \[i d`du seama c` reac]iile ei erau de fapt cauzate de

mânie. – De ce, draga mea?– Nu-mi pas` c` te-ai dus la femeia aceea [i nu-mi pas` nici

m`car c` m` min]i. Dar m` deranjeaz` c` ai neru[inarea s` m`atingi, dup` ce ai fost cu ea..

Con[tient c` e nevinovat, [eriful uit` c` fusese de fapt la Fritzi.Se ridic` [i el, mânios.

– {tii c` nu e adev`rat.– Nu m` mai min]i, Pat.– Pentru numele lui Dumnezeu, Ira, n-am de gând s` suport a[a

ceva. {tii foarte bine c` n-am fost la ea.– Ba [tiu c` ai fost, r`spunse ea cu r`ceal`. }i-am v`zut ma[ina

\n fa]a casei ei.Pat r`mase uimit, ne[tiind ce se r`spund`.

PAS~REA DE ARGINT 45

– Ai ajuns acolo la zece [i un sfert, continu` ea.El \[i d`du seama c` femeia [tie ce spune.– E foarte lini[titor s` ai o so]ie care te urm`re[te prin ora[,

verificându-te, spuse el \ncet. |]i d` un sentiment de siguran]`.– {tiam c` e[ti acolo, repet` ea. Dar voiam s` fiu sigur`. Nu

m-am putut ab]ine.– Foarte bine. Am fost la doamna Haller, am avut de discutat

afaceri. {tiam c` vom ajunge la discu]ii dac` \]i spun, a[a c` num-am mai obosit. Nu m` a[tept s` m` crezi.

– Nu?– La naiba, e adev`rat!– Nu trebuie s` ridici vocea.– Ira!– Nu striga. Dac` n-a[ vrea s` p`strez aparen]ele, m-a[ duce \n

camera de oaspe]i. |n acest caz, servitorii ar avea subiecte de bârf`.Dar, dac` mai spui un cuvânt, plec acum.

|ntorcându-i spatele, r`mase t`cut`.Pat r`mase privind \n tavan. Dup` un timp, respira]ia ei regulat`

\i spuse c` adormise. Calmul ei \l scotea din min]i. Mult mai târziu,adormi [i el.

La ora trei fu trezit de soneria telefonului.Era Smith, iar \n vocea lui se sim]ea agita]ia.– Ce este, Smith? \ntreb` [eriful.– Dormeai, [efule?Pat \[i \nghi]i r`spunsurile sarcastice care \i veneau pe limb`.– Ce s-a \ntâmplat? repet` el.– Kennedy… be]ivul care a fost adus asear`…– Da, ce e cu el?– E mort.{eriful se \ncrunt`.

46 RAMONA STEWART

PAS~REA DE ARGINT 47

– Cheam`-l pe doctorul Waley. O s` m` ocup de asta la prima or`.– N-am [tiut dac` voiai s` fii sau nu trezit. Am riscat pentru c`

Tom l-a interogat din nou dup` ce ai plecat. Dup` ce a terminat,continu` b`rbatul, a trebuit s`-l ducem pe sus la \nchisoare. Acum,când m-am dus s` v`d ce face, l-am g`sit mort. Tom nu e de g`sit.N-am [tiu ce s` fac…

– Vin imediat.– Foarte bine.Se \mbr`c` \n grab`, lovindu-se de pat. Ira se trezi. Nu f`cu nici

o mi[care, dar sim]ea c` se uit` la el.– Dac` tot te-ai trezit, ai putea s` aprinzi lumina, observ` cu

am`r`ciune.Ira aprinse lumina, privindu-l cu un interes deta[at.– Un be]iv a murit \n \nchisoare, spuse el. Mi-a dat Smith un

telefon.– N-am auzit soneria…– La naiba, a sunat, am r`spuns [i era Smith. Ce mai vrei?– Nu trebuie s` te enervezi. Acum pot s` sting lumina? Dac` nu

te-ai fi lovit de pat nu m-a[ fi trezit.Stinse lumina [i \i \ntoarse spatele, iar Pat [tia c` nu-l crede. |[i

scoase lanterna [i ajunse afar`. |n r`coarea nop]ii, respir` adânc. Seurc` repede \n ma[in` [i demar`, cu sirenele sfâ[iind lini[teaora[ului adormit.

Capitolul 4

|n dup`-amiaza \nsorit`, ma[ina lui Luke Sheldon opri \n fa]afirmei de pompe funebre, de pe aceea[i strad` cu biserica. O clip`st`tu nemi[cat, privind cu aten]ie casa din fa]a lui. Respirând adânc,s`ri din ma[in`, str`b`tu aleea [i deschise u[a mare, de lemn.

Trei b`rba]i, ale c`ror figuri erau greu de distins \n \ntuneric,st`teau \n jurul unui mese. Ridicar` privirile spre el, respira]iile lorfiind vizibile \n camera rece.

– Pentru numele lui Dumenzeu, spuse Jim Raines, \nchide u[a.|mi e destul de greu s` p`strez locul rece.

Luke \nchise u[a, iar b`rbatul \i ar`t` cu capul un loc. Chiar dac`nu putea z`ri nimic \n \ntuneric, \n aer plutea un miros ciudat.

– Miros, dar nu v`d unde i-a]i pus, observ` Luke.– N-am ce face, se plânse Jim. De vin` e c`ldura; toat` ghea]a

mea nu-i vine de hac. |n camera vecin` sunt doi mexicani [i be]ivulde la \nchisoare. Ia ni[te bere.

|i \ntinse o can` de bere, urm`rindu-l cu privirea \n timp ce bea.Abia acum noul venit \i recunoscu pe ceilal]i b`rba]i: Pat Johnson [idoctorul Waley.

– Bun`, Pat! spuse el. Am auzit c` ]i-ai pierdut unul dintre clien]i.{eriful \l privi o clip`, apoi d`du din cap.– Cine era? \ntreb` poli]istul.– Kennedy, cred c` a[a \l chema: Paul Kennedy. – Era cel pe care ]i l-am adus asear`, nu-i a[a? P`cat. De ce a

murit?Par arunc` o privire spre doctor.– Doctorul spune c` avea capul spart.Tân`rul medic aprob` cu un semn din cap.– Avea o fractur` a craniului. Mi se pare ciudat c` n-ai observat

când l-ai g`sit, Luke, spuse el.– Kennedy n-avea nici o rud`, nu? O s` fac o \nmormântare pe

banii comunit`]ii, interveni Jim.– N-avea nici un act la el. Nu e decât un vagabond, r`spunse

[eriful. O s`-i trimitem amprentele la Washington. Dac` ei n-aunimic despre el, asta e.

– Cum i-a]i aflat numele? \[i manifest` curiozitatea poli]istul.– El ni l-a spus…– E uimitor, observ` doctorul, cum astfel de cazuri \ncalc` toate

regulile. Din examinarea corpului, a[ fi spus c` a intrat \n com`aproape imediat dup` lovitur` [i c` nu [i-a mai rec`p`tat cuno[tin]a.E o alt` prob` c` medicina nu se poate \nv`]a doar din c`r]i.

– Nu [i-a revenit decât o secund`, spuse Pat cu triste]e, dardestul ca s` ne spun` numele.

Luke \[i b`u berea \n t`cere.– Cum l-ai adus, Luke? \ntreb` doctorul. Pe sus? – A mers singur, r`spunse b`rbatul, cu privirea fixat` pe figura

[erifului.– Uimitor, repet` doctorul.– Da, continu` poli]istul. A intrat pe picioarele lui \n biroul [erifului.

Ultima oar̀ când l-am v`zut st̀ tea pe un scaun [i vorbea… cu Tom Hansen.

PAS~REA DE ARGINT 49

Pe figura [erifului ap`ruse o umbr` \ntunecat`. |l privi \n ochipe tân`rul din fa]a lui, iar ochii verzi erau reci.

– Chiar eu l-am condus la \nchisoare, dup` ce fusesem chema]is` intervenim \n cazul unui jaf. Am mers \mpreun` cu Tom. Cândne-am \ntors, era mort.

Poli]istul se \ncrunt`.–Te-ai dus cu Tom? \ntreb` el, nedumerit. – Da.– N-am [tiut.Pat [tiu c` era \nving`tor. Continu`, cu voce blând`:– Nu se [tie niciodat` ce e cu vagabonzii `[tia… sunt foarte

ciuda]i. Nu [tiu dac` s-a mai \ntâmplat vreodat` a[a ceva.Luke d`du din cap aprobator. Doctorul scoase un pachet de

c`r]i.– Joci un tur cu noi, Luke? \ntreb` el.– Nu, m-am oprit doar pentru un minut, r`spunse el, aruncându-i

o privire lui Jim. Cred c` Pat ]i-a spus deja ce voiam s` te anun].B`rbatul aprob`, cu un zâmbet trist.– C` Lena a fost prins` conducând sub influen]a alcoolului \nc`

o dat`? \ntreb` Jim. Este \n regul`, Luke, [i doctorul [tie despreea… Cred c` toat` lumea din ora[ [tie despre Lena, ad`ug` el.

– Trebuie s` faci ceva, Jim. E so]ia ta [i trebuie s-o aju]i. Nupoate continua la nesfâr[it. |ntr-o zi va omor\ pe cineva.

– {tiu, ezit` b`rbatul. Nu pot s`-mi dau seama ce i s-a \ntâmplat.Când ne-am c`s`torit, acum patru ani, era altfel. Era lini[tit` [idr`gu]`. Dar \n ultimii doi ani s-a schimbat foarte mult. Cred c` devin` e de[ertul, cred c` le face ceva oamenilor. N-ai altceva de f`cutdecât s` bei sau s` te duci la film.

Pat morm`i, dar b`rbatul nu se \ntrerupse.– Cu b`rba]ii e altfel. Eu sunt aici cam tot timpul, continu` el.

N-am ce s` fac pentru ea.

50 RAMONA STEWART

– Nu e treaba mea s`-]i spun ce s` faci, r`spunse poli]istul, dartrebuie s` iei atitudine, dac` nu vrei s-o vezi \n \nchisoare. Azinoapte a fost a treia oar` \ntr-un an când am prins-o. Dac` se mai\ntâmpl` o dat`…

– Nu [tiu ce s` fac, sincer, morm`i Jim…– Eu am spus ce aveam de spus [i ar fi cazul s` plec, \ncheie

Luke. |nainte s` m` \ntorc la treab`, trebuie s`-mi preg`tesc masa.Mul]umesc pentru bere, Jim. Cred c` ne mai vedem pe sear`, Pat.La revedere, b`ie]i.

U[a se \nchise \n spatele lui cu un pocnet. Pat r`mase o clip`privind \n gol, apoi lu` pachetul de c`r]i [i \ncepu s` le \mpart` cumi[c`ri experte.

Casa lui Luke Sheldon, mic` [i alb`, se \n`l]a pe unul dindealurile din partea de vest a ora[ului. Ma[ina lui opri \n fa]` [ib`rbatul intr`, suspinând mul]umit. Se desc`l]` [i se arunc` pecanapea, deschizând ziarul de diminea]` [i studiindu-l cu aten]ia pecare o acorda tuturor lucrurilor pe care le f`cea. Dup` ce termin` decitit intr` \n buc`t`rie, preg`tindu-[i masa. Când era sub du[ auzisoneria de la u[`. Luându-[i halatul [i papucii se gr`bi spre u[`.

|n prag st`tea o femeie blond`, care se cl`tina u[or. O [uvi]` dep`r sc`pase de sub p`l`rie [i \i acoperea un ochi. Pe unul dintreobraji se z`rea o vân`taie [i buzele ro[ii tremurau.

– Bun`, Luke, spuse ea.B`rbatul se sprijini de cadrul u[ii.– Bun`, Lena. E[ti cu ma[ina?Femeia d`du din cap.– M` duc la o petrecere [i vreau s` vii cu mine. Chiar acum. – Adu-mi cheile de la ma[ina ta.Lena ezit` o clip`, dar blânde]ea din privirea b`rbatului o

convinse. Se \ntoarse spre ma[in`, cl`tinându-se pe tocurile \nalte[i aduse cheile de la ma[in`. Imediat, poli]istul le puse \nbuzunarul halatului.

PAS~REA DE ARGINT 51

– Unde e Jim? \ntreb` el.Lena Raines zâmbi.– Unde crezi? Hai, vino, petrecerea a[teapt`.– {i unde e petrecerea asta?– O s` vezi. Vreau s` merg chiar acum. D`-mi cheile.|ntinse mâna spre el, dar poli]istul cl`tin` din cap.– Mai bine intri, Lena.– Nu vreau s` intru, vreau s` ie[i tu.Punându-i mâinile \n jurul umerilor, o conduse \n`untru.– Mai \ntâi trebuie s` m` \mbrac. Stai jos [i a[teapt`-m`.

Vrei?Femeia arunc` p`l`ria pe fotoliu [i-[i trecu degetele prin p`r.– Nu pot, Luke. Am o durere de cap \ngrozitoare. Nu pot s`

stau pe loc… D`-mi cheile. M` duc singur`.R`maser` o clip` fa]` \n fa]`, \nfruntându-se din priviri.– Nu pot s`-]i dau cheile, Lena. Dar, dac` mai a[tep]i dou`

minute, te duc eu.– Nu po]i s`-mi dai cheile? – Dac` \]i dau cheile, vei merge la \nchisoare. Acum stai jos.Chiar dac` b`use foarte mult, ochii Lenei erau limpezi, de un

albastru intens, sub genele lungi. |l privi lung, apoi se a[ez` pecanapea, aruncându-[i sandalele cu tocuri \nalte.

Luke se \ndrept` spre camera lui. Când se \ntoarse o g`si peLena Raines \ntins` pe canapea, dormind profund. {uvi]e de p`rblond se lipiser` de fruntea transpirat` [i respira repede. B`rbatulse aplec` asupra ei, punându-i mâna pe frunte. Se \ndrept` apoispre buc`t`rie unde mânc` f`r` grab`. Dup` ce sp`l` farfuria [itacâmul se \ntoarse \n salon. Ridic` f`r` greutate femeia adormit` [io duse la ma[in`. Când o puse pe scaunul de lâng` [ofer ea semi[c` prin somn, [optindu-i numele. Faptul c`-l visa \i d`dea unsentiment ciudat.

52 RAMONA STEWART

Nici un r`spuns nu veni la b`t`ile insistente \n u[a familieiRaines. Una dintre cheile din leg`tura pe care i-o d`duse Lena sepotrivea, a[a c` deschise [i o duse \n salon. O a[ez` cu grij` pecanapea, apoi r`mase nehot`rât \n mijlocul camerei. Femeia semi[c` [i deschise ochii. |l privi \n t`cere, iar b`rbatul realiz` c`aburii be]iei se risipiser`.

– Cum te sim]i? o \ntreb`.– Teribil.El zâmbi.– O s`-l chem pe doctorul Waley \nainte s` plec. Cred c` nu e

prea bun` combina]ia gin [i c`ldur`.Ea gemu [i se ridic` \ncet.– O s` mi se fac` r`u.O sprijini pân` la baie [i a[tept` r`bd`tor lâng` u[`.– Camera mea e acolo, ar`t` ea.Ajuns` \n camer` se arunc` pe pat. – Cum te mai sim]i? \ntreb` Luke.– |ngrozitor. Unde e ma[ina mea?– Afar`, r`spunse el, privind rafturile de c`r]i de lâng` pat. Ai

predat la un liceu \nainte de c`s`torie, nu-i a[a?– Da.– Cartea aceea e \n francez`?– Cred c` da. Vino s` stai lâng` mine, te rog. M` simt de parc`

voi muri.B`rbatul se a[ez` pe marginea patului. – N-ar mai trebui s` bei pe o vreme atât de cald`.– Crezi c-o s` mor?– Poate, r`spunse el cu voce grav`. Nu m-ar mira. Nu e treaba

mea, dar ce crede Jim despre asta?– Nu [tiu, nu mare lucru.– {tii c` dac` nu \ncetezi vei ajunge la \nchisoare, \n celula

be]ivilor? Nu multe femei de vârsta ta au ajuns acolo.

PAS~REA DE ARGINT 53

– Voi [ti s` apreciez, zâmbi ea.– |]i vei pierde [i frumuse]ea \n curând.– Probabil. Luke, m` simt ciudat. Mi-e frig.– Ai stat prea mult la soare. O s`-l chem pe doctor. Stai

lini[tit`.– Luke?– Da?– E[ti un tip nostim. |mi placi.– Mul]umesc.– E[ti singura persoan` din ora[ul `sta nenorocit la care m` gân-

desc f`r` s` mi se fac` r`u. Cred c` am venit la tine, nu? De asta e[tiaici.

– Da.– Acum \mi amintesc. Cred c` e[ti deja s`tul de farsele mele.B`rbatul \ntoarse capul, privind c`r]ile.– Ce ]i s-a \ntâmplat \n ultimii doi ani, Lena? \ntreb` el, f`r` s-o

priveasc`.– E o poveste lung` [i plictisitoare.– De ce nu te str`duie[ti s`-]i revii [i s` ai grij` de Jim? – Nu [tiu, cl`tin` ea din cap. Cred c` m-am \nr`it. Luke, te rog,

continu` ea, ridicându-se \ntr-un cot. Nu-mi ]ine predici, sunts`tul`. Vorbe[te-mi despre altceva. Vorbe[te-mi despre tine. Ai fost\ntotdeauna a[a?

Dup` o scurt` ezitare, b`rbatul accept` schimbarea subiectului.– Cum sunt?– Lini[tit… muncitor… blând…pur, zâmbi ea.Luke privi corpul atr`g`tor \ntins \n pat.– Nu sunt pur. Sunt doar un poli]ist care \[i face treaba.– {i ce ai f`cut \nainte de a fi poli]ist? – Multe… am fost chiar [i cascador.– Ai fost c`s`torit?

54 RAMONA STEWART

– Da, d`du el din cap. Acum zece ani.– Ai divor]at?B`rbatul ezit`.– Nu. A murit \ntr-un accident. Dup` \nmormântare, am intrat

la [coala de poli]ie.– |n]eleg, spuse ea. Te face nefericit s` vezi oameni ca mine care

\[i scurteaz` singuri vie]ile [i ea…– Nu e vorba de asta. Am fost \mpreun` cinci ani [i am fost

ferici]i. Ne potriveam cu via]a noastr`. M` \ntristeaz` s` v`d oamenicare nu-[i g`sesc locul \n via]`.

– Ca mine?– Tu [tii mai bine.– De ce ai renun]at la via]a aventuroas`?– Dup` moartea ei mi-am dorit o slujb` sigur`.– A[a ai devenit poli]ist. |]i place?El d`du din cap aprobator.– Poli]i[tii au o reputa]ie proast`. Unii o merit`. Al]ii nu. Cred

c` ap`rarea lini[tii e o slujb` onorabil`.– |mi place ce spui despre potrivirea \n via]`. Tu te potrive[ti cu

via]a ta, dar eu nu…E simplu. Ce trebuie s` faci ca s`-]i g`se[tilocul?

– Nu pot s`-]i spun. E ceva care se simte, nu se [tie.Lena zâmbi trist.– Nu prea m` aju]i.– Ce ai f`cut \nainte de a te c`s`tori [i a veni aici? Parc` erai

profesoar`, nu?– Da, predam biochimie.– Ce e asta?– Chimia organismelor vii.El zâmbi.

PAS~REA DE ARGINT 55

– Mai bine nu \ntrebam.– Ai mâncat ceva?– Da.– Ei bine, chiar acum moleculele de gr`simi, polizaharide [i

proteine din mâncare sunt descompuse \n molecule simple deaminoacizi [i zah`r ca s` poat` trece prin membranele tubului t`udigestiv.

– Asta predai? o privi el uimit.– Da, e o parte din ce predam.– Cred c` ai studiat foarte mult timp pentru aceste lucruri. E[ti

o femeie frumoas` [i nu trebuia s` \nve]i ceva atât de greu pentrua-]i câ[tiga existen]a. Cred c` ]i-a pl`cut foarte mult.

– Da, spuse ea. Cred c` mi-a pl`cut mult.Lena \[i puse capul pe bra]ele ridicate. Nu f`cu nici o mi[care,

nu scoase nici un sunet, dar Luke [tiu c` plânge. El nu spuse nimic,ci a[tept` s`-[i revin`.

Dup` un timp, femeia ridic` privirea. – D`-mi o ]igar`, ceru ea, iar vocea \i suna normal.|i aprinse o ]igar` [i-i d`du scrumiera.– E ciudat… timp de [apte ani am studiat, toat` via]a mea era

\n universitate. Iar acum… totul a disp`rut ca \ntr-un fum. {tii, Jimnu vrea o so]ie, spuse ea brusc. El mi-a spus s` plec.

– Dar n-ai plecat.– Nu… {tii cum ne-am c`s`torit?– {tiu c` era la Los Angeles la o conferin]`, nu-i a[a? S-a

\ntâmplat foarte repede. V-a]i cunoscut [i dup` o s`pt`mân` v-a]ic`s`torit. E ciudat, cu ceva timp \nainte \l nec`jisem c` nu se va mai\nsura…

– Pentru el n-a fost o glum`…– Cum v-a]i \ntâlnit? Nu pare genul care s` intre \ntr-o

universitate.

56 RAMONA STEWART

– Ne-am ag`]at unul pe altul \ntr-un bar din fa]a hotelului lui.Eu \mi uitam necazurile cu gin.

Luke zâmbi.– Aveai [i atunci necazuri?– Suferisem o dezam`gire \n dragoste. Eram \ndr`gostit` de un

coleg de trei ani, dar el tocmai se c`s`torise…– {i Jim?– Ne-am \ntâlnit \n bar [i pân` la miezul nop]ii eram be]i. El voia

o so]ie pe care s-o arate b`ie]ilor de acas`, eu voiam s` plec de laUniversitate \nainte de apari]ia lui Paul „Formaldehid`”, \ntors dinluna de miere. Pân` diminea]`, am ajuns la Yuma. A[a am devenitdoamna Raines.

– Pare o prostie.– A fost o prostie din partea amândurora.– Dar p`reai fericit` când te-a adus \n ora[.– Tocmai asta e nostim. Eram fericit`. Sim]eam c` \ncep o nou`

via]` [i voiam s` fie bine. Dac` Jim ar fi \ncercat la fel de mult camine, poate am fi reu[it. Dar nu prea cred. Am \nceput prost [in-aveam nimic \n comun.

– |]i lipse[te universitatea.– |mi lipse[te munca mea.– {i…– Paul „Formaldehid`”? Nu mai conteaz`. L-am uitat de mult.– Te-ai gândit s` te \ntorci?– Da, m-am gândit. Jim mi-a spus [i el de mai multe ori. Are

dreptate. Oricum, nu e vina lui. Nu e f`cut pentru c`s`torie. Lui\i place s` bea, s` joace pocher [i s` stea cu b`ie]ii. Pentru astfelde b`rba]i, femeile nu \nseamn` nimic. Nu m` p`r`se[te pentruc` nu vrea s` se vorbeasc` despre el, dar ar fi mul]umit dac` l-a[p`r`si eu.

PAS~REA DE ARGINT 57

– Dar tu n-o faci.– Unde s` m` duc?– |napoi la munca ta.Ea \ntoarse privirea.– Nu, nu pot s-o fac.– De ce nu?– Nu pot s` explic. Ar fi prea greu.B`rbatul se ridic` de pe pat.– Ai prea mult` mândrie prosteasc`, Lena.– Ce vrei s` spui?– Când faci o gre[eal`, nu vrei s` recuno[ti. Mergi \nainte,

acoperind-o cu una [i mai grav`, spuse el, \ndreptându-se spre u[`. – Unde te duci? \l \ntreb` ea.– S`-i dau telefon medicului. Trebuie s` m` \ntorc la serviciu.– Ai hot`rât c` nu po]i s` m` aju]i.Luke r`mase \n cadrul u[ii, privind-o gânditor.– Nu sunt decât un poli]ist, r`spunse el. Cred c` la dou`zeci de

ani citisei deja mai multe c`r]i decât voi citi eu o via]` \ntreag`. Aminten]ii bune, dac` are vreo importan]`. Dar [tii la fel de bine camine de unde trebuie s` vin` ajutorul.

– De la mine, [opti ea. Dar e un drum lung, greu. Ginul e osolu]ie mai u[oar`.

El cl`tin` din cap.– N-are rost s`-]i spun c` n-ai dreptate. {tii [i tu. O s`-i dau

telefon doctorului din hol. La revedere, Lena. Dac` ai nevoie deceva [tii unde s` m` g`se[ti.

U[a scâr]âi u[or, \nchizându-se dup` el. Ajuns \n magazinul lui Dan Pooley, poli]istul ceru o cafea.– Nu [tiu cum po]i s` bei a[a ceva pe c`ldura asta, Luke, zâmbi

Dan, a[ezându-i cea[ca \n fa]`. Am auzit c-ai v`zut-o pe Lena azi.Luke \i r`spunse la zâmbet.

58 RAMONA STEWART

– Nu se poate ]ine un secret \n ora[ul `sta. Cine ]i-a spus?– Te-au v`zut [i doamna Butler [i Ed Jeffers.– El cred c` ne-a v`zut când am trecut pe lâng` biroul [erifului.

|mi pare bine c` nu [i-a rupt un picior gr`bindu-se s`-]i spun` vestea.– Spunea c` erai la volanul ma[inii ei. Sper c` nu e bolnav`?– E \n regul`, doar c-a stat prea mult \n soare. L-am trimis pe

doctor la ea, r`spunse poli]istul, aruncând o privire \n jur \nc`utarea unei salv`ri. Fu \ncântat s-o vad` pe Paula Haller caretocmai intra [i sper` ca fata s`-l z`reasc`.

– Era beat`? \ntreb` vânz`torul \n [oapt`. Luke d`du din cap.– Nu, nici gând. Era doar vina c`ldurii.– Oamenii vorbesc, Luke, ad`ug` b`rbatul, cl`tinând

nemul]umit din cap.Poli]istul privi \n direc]ia fetei, apoi se \ncrunt` [i puse cea[ca

de cafea pe mas`, f`când un zgomot destul de puternic.Paula era \n fa]a raionului de ]ig`ri privind \n sus spre un str`in.

Profilul acestuia \i era foarte cunoscut poli]istului.P`rul str`inului era alb, contrastând cu figura \ntunecat`, care

nu era prea tân`r` dar nici prea b`trân` ca s` justifice culoareap`rului. Ochii lui erau negri, str`lucitori, nasul drept [i gura cubuze pline. O privea pe fat` cu o expresie nelini[tit`, ca [i cum ar fifost luat prin surprindere. Luke \l urm`ri cu aten]ie cum ia un pachetcu ]ig`ri [i se \ndrept` spre cas`, apoi se r`zgândi, spunându-i cevafetei. Ea zâmbi, dar [i figura ei era marcat` de nelini[te. Dup`r`spunsul ei r`maser` t`cu]i, dar privindu-se cu aten]ie.

Poli]istul se ridic` repede de pe scaun [i se \ndrept` spre raionulde ]ig`ri. |n timp ce lua un pachet, i se adres` necunoscutului:

– Bun`, Benedict. Stai \n ora[?Ochii str`lucitori ai lui Eddie Benedict lucir`. Era o reac]ie

automat` la uniforma lui Luke [i, pentru o clip`, privi cu aten]ieb`rbatul din fa]a lui. Când \l recunoscu, \ntinse mâna:

PAS~REA DE ARGINT 59

– Ofi]erul Sheldon, nu?Luke strânse mâna \ntins`.– Ai memorie bun`.Pumnii b`rbatului se strânser`, ca \ntr-un gest reflex.– Anumite lucruri mi le amintesc foarte bine, spuse el. Nu cred

c` te voi uita vreodat`.– Locuie[ti \n zon`?Benedict aprob` cu un semn din cap.– Am \nchiriat o ferm` la marginea ora[ului.– E[ti venit cu afaceri?Maxilarul lui Benedict se \ncle[t`, apoi figura i se lumin`. Era o

reac]ie ciudat`– reac]ia unui animal care, prin natur`, e s`lbatic [iagitat, dar ale c`rui obiceiuri au fost modificate de o schimbare \nmediul de via]` pe care n-o \n]elege. D`du din cap, \nvârtind unbreloc de aur pe un deget.

– Nu, am venit doar s` tr`iesc o vreme \n de[ert.– Credeam c` ai venit cu afaceri.Privirea \ntunecat` deveni t`ioas`.– Am spus c` am venit s` tr`iesc \n de[ert.Dup` o clip` de t`cere, privirea lui Eddie se \ntoarse asupra Paulei.– Ea e Paula Haller, spuse Luke. Dac` vei sta mult \n ora[, o vei

mai vedea. E un fel de mascot` a ora[ului.– Nu mai spune, murmur` b`rbatul. Abia ne-am \ntâlnit.Poli]istul continu`:– M` gândeam s` v` prezint unul altuia mai formal. Paula, acesta

este domnul Benedict. Poate ai auzit de el. Fotografiile lui apar dincând \n când \n ziare.

– Am auzit de el, dar nu credeam c` ne vom \ntâlni.Cei doi schimbar` o privire ezitant`. Brusc, Paula \ntinse mâna

[i Eddie i-o strânse cu destul` putere. Continuar` s` se uite unul laaltul cu aten]ie.

Luke deveni ner`bd`tor.

60 RAMONA STEWART

– Cred c` ar fi mai bine dac` ]i-ai vedea de treburile tale, Paula.Pentru prima oar`, o umbr` de amuzament ap`ru pe figura lui

Eddie.– Sunt o companie nepotrivit`, asta vrea s` spun` ofi]erul Sheldon.Poli]istul zâmbi.– M` \ntrebam dac` ]i-ai dat seama.– {tiu destul de bine, r`spunse b`rbatul cu r`ceal`, punându-[i

mâinile \n buzunare [i privind-o insistent pe Paula. Paula Haller.Am crezut c` te-am mai v`zut undeva, dar m-am \n[elat.

Dup` ce cl`tin` gânditor din cap, se \ntoarse spre Luke.– Cred c` ne vom mai vedea, Sheldon. Voi mai sta prin zon`.Se \ntoarse apoi pe c`lcâie [i ie[i din magazin.Luke [i Paula se \ndreptar` spre mese [i se a[ezar`.– Nu [tiam c` po]i fi [i nepoliticos, spuse ea.– E[ti prea tân`r` ca s` fii ag`]at` de un tip ca Benedict.– Nu \ncerca s` m` aga]e.– Dar nici nu voia s`-]i vând` o pereche de [osete.Fata r`mase o clip` de gânduri, iar Luke se \ntreb` la ce se

gânde[te. Apoi \[i \ntoarse scaunul astfel \ncât \l putea privi \n ochi.– {i de ce e treaba ta?Poli]istul o privi surprins. Era prima oar` când reac]iona a[a la

un sfat de-al lui.– Te cunosc de când erai mic`, spuse el cu blânde]e. O cunosc

pe mama ta, iar ea ar avea aceea[i p`rere \n privin]a lui Benedict.– Care e diferen]a dintre Fritzi [i Benedict? \ntreb` Paula.Luke se \ncrunt`, dar nu \ncerc` se r`spund` la \ntrebare.– El e un pe[te mai mare \ntr-un lac mai mare, continu` ea. Cred

c` e realizarea lui [i c` \nseamn` c` e mai priceput [i mai puternic.– Poate s` \nsemne [i c` n-are scrupule.Paula \ncepu s` râd`. Nu \ncerc` s`-[i ascund` ironia, iar Luke

\[i d`du seama c` fata [tia mai multe despre afacerile mamei eidecât credea el.

PAS~REA DE ARGINT 61

– Nu po]i s` ai \n acela[i timp bani [i scrupule, spuse ea.Privirea lui Luke devenise blând` [i plin` de tandre]e.– Eddie Benedict e periculos, repet` el.– Poate, dar nu e mai r`u decât Fritzi sau Pat Johnson sau chiar

decât judec`torul Lindquist.Poli]istul \[i b`u \ncet cafeaua.– Paula, spune-mi, fiecare ac]iune din via]a ta a fost f`cut`

pentru a câ[tiga ceva?– Ce vrei s` spui?– N-ai f`cut niciodat` ceva pe care ai sim]it nevoia s`-l faci…

chiar dac` nu-]i aduce nimic \n schimb?Amintindu-[i refuzul de a primi banii de la doamna Butler,

Paula ro[i. Pentru o clip`, se \ntreb` dac` nu cumva Luke aflase [ifolosea acest lucru \mpotriva ei. Apoi \[i d`du seama c` eraimposibil s` fi aflat.

– Nu, min]i ea. |n general, fac lucruri pentru c` o persoan` maimare \mi spune s` le fac. De fapt, cred c` e mai mult decât atât. Facce-mi spune Fritzi s` fac pentru c` e Fritzi – pentru c` arat` a[a cumarat`, face ceea ce face...

– Pentru c` e o femeie puternic`, complet` Luke.– E ceea ce voiam s` spun. La fel e [i cu Pat [i cu judec`torul

Lindquist. To]i sunt diferi]i, dar sunt puternici. |i ascult pentru c`sunt oamenii care sunt. E un motiv foarte bun.

– Are rezultate imediate, recunoscu b`rbatul. Dar e acela[i lucrucu a spune c` e bine?

Ea ridic` din umeri.– Nu e imposibil, nu? Luke nu r`spunse. Vedea o problem` pe care nu era sigur c` ea

o vede. |n viziunea ei a „lumii ca o jungl`”, cel \n]elept ascult` decel puternic. {i \n aceast` jungl`, Eddie Benedict e mai puternicdecât Fritzi Haller.

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, fata \ntreb`:

62 RAMONA STEWART

PAS~REA DE ARGINT 63

– Cum de v` cunoa[te]i?– Vrei s` afli cum cunoa[te un „pe[te mare” un poli]ist

ne\nsemnat ca mine? zâmbi el.– L-ai cunoscut la accidentul so]iei lui?El d`du din cap.– Am ajuns acolo la dou`zeci de minute dup` ce ma[ina a trecut

peste pod. Benedict era \ntr-o alt` ma[in`, care venea la zeceminute \n urm`, cu un partener de afaceri. Când am ajuns eu, dejascosese corpul Angelei din ma[ina sf`râmat`. Era un co[mar: sânge,resturi de creier, cioburi… A[a ne-am cunoscut.

– Da, \mi amintesc. Erau fotografii \n ziar. Dar nu-mi aducaminte de ce el conducea alt` ma[in`…

– N-a explicat niciodat`. A spus c` era o problem` de familie…Ei, Paula, am \ntârziat [i trebuie s` plec. Ai mai mult` grij` pe drum.Ieri, când veneai de la Pat, ajunsesei la [aptezeci la or`.

Ea d`du din cap cu un aer absent. P`rea cufundat` \n gânduri.

Capitolul 5

Atmosfera de la cin` era \ncordat`. Nici Fritzi, nici Paula nuuitaser` ostilitatea din dup`-amiaza trecut`. |n timp ce-[i beaucafeaua, fata sim]i c` mama ei era pe punctul s` re\nceap`atacul. Numai c`, \n clipa \n care \[i dregea vocea, sun`telefonul.

Era Mike, barmanul, care povestea c` la „Orhideea purpurie”avusese loc o b`taie \n urma c`reia fusese spart unul dintregeamuri. Imediat, Fritzi d`du telefon la biroul [erifului. Pentru c`nu r`spundea nimeni, se \ncrunt` [i form` num`rul lui Pat.

– Da? r`spunse so]ia acestuia.– Bun` ziua, doamn` Johnson. Pat e acas`?Urm` o scurt` pauz`, apoi veni \nrtebarea:– Cine \l caut`?– Fritzi Haller. Femeia trase aer \n piept [i continu`, cu o voce mai rece decât

suflarea criv`]ului:– Doamn` Haller, trebuie s` v` rog s` nu-i mai da]i telefon

so]ului meu aici.

|nainte ca Fritzi s` aib` timp s` r`spund`, receptorul fu trântit\n furc`. Ea r`mase o clip` nemi[cat`, apoi l`s` receptorul jos [i,f`r` s-o priveasc` pe Paula, ie[i din camer`.

Dup` plecarea mamei ei, fata se duse la fereastr`, privind lunaportocalie care r`spândea o lumin` ireal` peste p`mântulde[ertului. Dup` un timp, se ridic` [i se \ndrept` spre garaj.

Ma[ina mic`, albastr`, aluneca aproape f`r` zgomot pe [osea.Prin ferestrele deschise p`trundea un curent de aer care r`v`[eap`rul scurt al Paulei.

Nu [tia de ce sim]ise nevoia s` plece singur`. O atr`sese luminalunii [i aerul r`coros al nop]ii, dar acum, singur` \n de[ert, sim]eac` n-are nici un scop. Se \ntreb` dac` mama ei se \ntorsese [i oprima[ina, \ntrebându-se dac` n-ar fi mai bine s` se \ntoarc`. |n aceaclip` z`ri, \ntunecat \n lumina lunii, podul de parapetul c`ruia selovise ma[ina Angelei Benedict, \n urm` cu trei ani. Ca atras` de ofor]` necunoscut`, \ndrept` ma[ina spre pod [i opri lâng` [osea.

Lini[tea era ap`s`toare. Ie[i din ma[in`, trântind portiera cu unsunet sec [i p`[i pe nisipul care scâr]âia sub picioare. Farurilema[inii f`ceau umbre ciudate \n fa]a ei, pân` \n valea stâncoas` pefundul c`reia curgea râul. Paula r`mase nemi[cat`, cu mâinile \nbuzunare, urm`rind drumul unei [opârle care \ncerca s` sefereasc` de lumin`. Ridic` apoi privirea spre pod.

Era o construc]ie simpl`, solid`. Nimic nu mai r`m`sese care s`aminteasc` de moartea \ngrozitoare a femeii. O echip` de ingineri[i de muncitori [tersese orice urm` a acestei nefericite \ntâmpl`ri.Cu toat` privirea st`ruitoarea a fetei, podul r`mânea doar o simpl`construc]ie.

Nemul]umit`, oft` [i se \ntoarse, p`[ind \ncet.Când degetele ei atinser` portiera, zgomotul unor pa[i pe nisipul

aspru o anun]` c` se apropia cineva. Se gr`bi s` deschid` u[a, dar\nainte s` intre \n ma[in`, Eddie Benedict ap`ru \n lumina farurilor.

PAS~REA DE ARGINT 65

La \nceput fu impresionat` de expresia de pe figura lui,luminat` de razele lunii. Riduri adânci coborau de pe frunte,adâncind durerea care se citea \n ochii \ntuneca]i. Era surprins lavederea ei, semn c` fusese atât de adâncit \n gândurile lui \ncât nuauzise zgomotul ma[inii [i nici nu z`rise farurile. P`[i repede afar`din cercul de lumin`, \ncercând s` recunoasc` persoana de lâng`ma[in`. Se apropie \ncet, cu grij`. |ntr-o clip`, ajunsese destul deaproape ca s`-i vad` fa]a. Imediat, figura i se lumin` [i \ntinsebra]ele spre ea, \ntr-un gest nea[teptat. Cu toate acestea, \naintes-o poat` atinge, p`ru s` se trezeasc` dintr-un vis, \ncruntându-se [i\ncercând s`-[i revin`.

– Ce faci aici? \ntreb` el.– M` plimbam. Ai ma[ina aici?– Nu, cl`tin` el din cap. Stau la doi pa[i. Era prea cald [i am ie[it

la o plimbare.P`rea c` face un efort s` vorbeasc` [i c`-[i g`se[te cuvintele cu

greu.– E bine s` fii singur` afar` noaptea? \ntreb` b`rbatul \ntr-un

sfâr[it.Ea ridic` din umeri.– Era prea cald, am ie[it s` m` r`coresc.– S` intr`m \n ma[in`, propuse el. Cred c` m-am \ndep`rtat cam

mult.Abia acum observ` Paula c` era transpirat, palid [i c` avea

frisoane. Intr` \n ma[in` [i a[tept` ca el s` se a[eze \n dreapta.Stinse farurile [i se \ntoarse spre Eddie, urm`rindu-l \n t`cere \ntimp ce el \[i aprindea o ]igar`. B`rbatul se l`s` pe spate, privindspre silueta podului.

– Aici s-a \ntâmplat, spuse el.– Da.– Nu pare acela[i loc.

66 RAMONA STEWART

– Cea mai mare parte din pod a fost reconstruit`.– Am crezut c`-mi va face bine s`-l rev`d. Credeam c` noaptea

arat` la fel, murmur` el, punându-[i mâna pe genunchi, ca s`-[iopreasc` tremurul degetelor. Acum, spune-mi de ce e[ti aici.

|l privi repede, speriat` de tonul vocii lui.– Cred c` voiam s` v`d podul, la fel ca tine.– Ce importan]` are pentru tine?– Nu [tiu. Am vrut doar s` v`d unde s-a \ntâmplat.– S-a \ntâmplat \n urm` cu trei ani. De ce ai venit chiar azi?– Abia acum te-am \ntâlnit.Eddie se \ntoarse \n scaun, ca s-o poat` vedea mai bine. Zâmbi

u[or.– Numele t`u e Paula Haller, \]i place s` te plimbi noaptea

singur` \n de[ert. Spune-mi mai multe.Fata \i r`spunse la zâmbet, \ntrebându-se de ce fa]` de el, un

b`rbat mult mai puternic decât cunoscu]ii ei, se sim]ea sigur` peea, spre deosebire de cum se sim]ea fa]` de Fritzi, de Pat [i chiar deLuke.

– Ce vrei s` [tii?– Spune-mi orice. Vreau s` te aud vorbind. De exemplu, ce

]i-a spus poli]istul dup` plecarea mea.– Spunea c` \ncercai s` m` ag`]i.– Te-a deranjat?– Nu.– E[ti direct`.– {i tu la fel.El zâmbi din nou, mai larg.– Cum de e[ti atât de prietenoas` cu legea?– Am crescut aici. Mama de]ine un bar pe strada principal`.– Da? Nu pare, nu e[ti atât de dur` pe cât ar trebui. A[adar, ea

cump`r` prietenia legii.

PAS~REA DE ARGINT 67

– N-am spus asta.– E[ti destul de ciudat`, râse el, dar e[ti o pu[toaic` \n regul`.– Mul]umesc.– Te \ntorci \n ora[?– N-am ce face, r`spunse ea, dând din cap. – |n acest caz, po]i s` m` la[i la ferma mea \n drum spre

ora[.– Bine, spuse ea \ncet, dar \n voce \i r`suna o urm` de

nemul]umire. B`rbatul se \ntoarse spre ea [i, când privirile lor se \ntâlnir`,

\n]elese c` o auzise. Degetele lui se \ndreptar` spre mâna ei, dartocmai atunci tân`ra porni motorul.

Merser` \n t`cere timp de zece minute. Când opri \n fa]a fermei,Eddie cobor\ repede.

– Mul]umesc pentru c` m-ai adus, spuse el.|n acea clip`, u[a din fa]` se deschise [i un b`rbat scund [i

\ndesat, purtând o pu[c`, ap`ru \n fa]a casei, luminat de becuriledin interior. St`tu o clip` nemi[cat, \ncercând s` str`pung`\ntunericul, apoi \ntreb`, cu o voce nesigur`:

– Tu e[ti, Eddie?– Da. Dac` stai \n fa]a luminii, pu[ca nu-]i va fi de nici un folos.

Pot s` te ciurui ca pe o ra]` de carton.B`rbatul se retrase \n umbr`.– Du-te \n`untru, Johnny. Vin imediat.– Te sim]i bine? Nu te-am auzit când ai plecat, iar ma[ina e \nc`

\n garaj…– Am spus s` intri \n cas`!Vocea era aspr`, mai ales c` b`rbatul se apropiase de ma[in`.Johnny se opri. Dar, \nainte s` plece spre cas`, arunc` o privire

\n interiorul ma[inii. R`mase uimit, holbându-se la Paula.

68 RAMONA STEWART

– La naiba. }i-am spus s` intri, spuse Eddie. E \n ordine, Paula.|n umbr` semeni cu o persoan` pe care am cunoscut-o amândoi.Nu-[i d` seama c` e nepoliticos.

R`ceala din vocea lui Eddie p`ru s`-l trezeasc` pe Johnny, carese \ntoarse [i porni \ncet spre cas`.

Impulsul care o f`cu pe tân`r` s` reac]ioneze fu atât deputernic, \ncât o sperie. Cobor\ din ma[in` [i se apropie de Eddie.

– Las`-l s` m` vad` \n lumin`. Cred c` l-am speriat.B`rbatul o prinse de bra] cu putere.– Intr` \n cas`, Johnny. Acum! aproape strig` el.Speriat, Johnny intr`, trântind u[a.Dup` plecarea lui, cei doi r`maser` \n \ntuneric, privind dup` el.

Paula fu prima care \[i reveni. Degetele lui Eddie erau \nc` \ncle[tatepe bra]ul ei, care aproape amor]ise. Ridic` privirea spre fa]a lui [idescoperi c` b`rbatul o privea cu intensitate, ca [i cum ar fi \ncercats` descopere \n spatele ochilor ei ceva pe care \l dorea cu disperare.

– Paula, spuse el, poli]istul de azi, Luke Sheldon, ]i-a spus s` num` mai vezi niciodat`?

Nu r`spunse, dar d`du din cap aprobator.– {tii de ce a spus asta?|i \nfrunt` privirea f`r` team`.– Cred c` [tiu. Poate. Nu [tiu… nu mai [tiu nimic.– {tii cine sunt.– Da, asta [tiu.F`r` s-o scape din ochi, o \ntoarse astfel \ncât figura ei fu

sc`ldat` de lumina palid` a lunii. Cu degete tremur`toare, \i\ndep`rt` o [uvi]` de p`r de pe frunte. Apoi se aplec` \ncet [i os`rut` pe buze, cu o atingere u[oar`, blând`.

– La asta se referea.Cuvintele ajungeau cu greu la ea, \n vârtejul de emo]ii care o

cople[ise. |[i sim]ea inima b`tând cu putere, gata s`-i sparg` pieptul.

PAS~REA DE ARGINT 69

B`rbatul o privea \n t`cere. P`rea s` g`seasc` \n privirea ei cevacare-l f`cea s` ezite.

– Nu \n]eleg pozi]ia ta \n aceast` problem`, murmur` el.Vocea blând` pluti parc` pe lâng` urechile Paulei.– N-am nici o pozi]ie.– Nu [tiu de ce simt nevoia s` te previn dar, dac` ai fi istea]`, ai

pleca acum. {i nu te-ai mai \ntoarce niciodat`…Cu o mi[care brusc`, palmele ei se ridicar` spre umerii

b`rbatului. Lumina lunii str`luci \n lacrimile care \i curgeau \ncetpe obraz. Eddie i le [terse cu degetele, cu o atingere blând`.

– O s`-l trimit pe Johnny la culcare, spuse el.Degete cercet`toare mângâiar` obrajii catifela]i ai fetei, apoi i se

strecurar` \n p`r. O trase mai aproape, s`rutând-o cu pasiune. – A[teapt`-m` aici, m` \ntorc.– Eddie, \l opri ea, spune-mi cu cine sem`n. Când ne-am \ntâlnit

azi nu [tiai, dar acum [tii. Vreau s`-mi spui.O privi o clip` \n t`cere.– Te rog.– O s` r`mâi, indiferent de cine este vorba? \ntreb` b`rbatul.Ea d`du din cap, \n]elegând.– Este…– Da, este vorba despre so]ia mea, Angela.Când se trezi a doua zi diminea]`, Paula constat` c` valul de

c`ldur` \n`bu[itoare se ridicase. Ca b`tute de vânt, disp`ruser` [ifuioarele de cea]` care \i \nveliser` gândurile noaptea trecut`.

Când se \ntorsese de la Eddie, \n timp ce conducea pe drumulluminat de lun`, era con[tient` de pasul f`cut, dar emo]ia eracople[itoare. Adormise imediat ce se strecurase \n pat.

Era destul de târziu când suflul r`coritor al vântului, r`v`[indu-ip`rul de pe frunte, o trezi. |ntoarse capul pe pern`, privind dincolode cl`dirile ora[ului, spre de[ert. Pentru câtva timp, nu sim]i nimic

70 RAMONA STEWART

[i nu se gândi la nimic. R`mase \n pat, privind la \ntindereade[ertului f`r` s-o vad`, bucurându-se de adierea vântului.

Dar când se ridic` [i puse picioarele goale pe podea, o u[oar`nelini[te o cuprinse, care crescu \n intensitate. Brusc, \n timp ce sepiept`na \n fa]a oglinzii, amintirea o lovi cu putere. |n oglind` nuse mai z`ri singur`, \n pijama, ci z`ri imagini ale orelor petrecute cuEddie. Emo]iile domolite de somn o cople[ir` din nou.

Noaptea trecut`, sup`rat` pe Fritzi, p`ruse u[or s` se \ndreptespre cineva mai puternic. Numai c` acum valurile de emo]iicontradictorii amenin]au s-o poarte spre o destina]ie necunoscut`,f`r` control con[tient din partea ei.

Dup` ce f`cu un du[ rapid, \[i compuse o fa]` calm`, care s`reziste privirii scrut`toare a mamei ei [i cobor\ la micul dejun.

La auzul pa[ilor, Fritzi se \ntoarse.– Nu te mai duci la [coal`? \ntreb` ea.Paula r`mase o clip` nemi[cat`, cu mâna pe sp`tarul scaunului.

|i lu` o clip` s` \n]eleag` c` mama ei comentase la vederea hainelorpe care le purta.

– E sâmb`t`.Femeia \mpinse farfuria goal` din fa]a ei, stingând ]igara. Ochii

ei scrut`tori se oprir` pe figura tinerei. Imediat, se \ncrunt`.– La naiba! Asta \nseamn` c` dac` nu g`sesc m`rimea de geam

potrivit`, voi fi nevoit` s` stau pân` luni.– Geam?– Geamul pe care l-au spart neciopli]ii ieri, la bar. Trebuie s`

\nchid pân` \l \nlocuim. O s` m` duc \n ora[ dup` mas`. Dac` vreiceva f`cut repede [i bine, cel mai indicat e s`-l faci singur. Unde teduci, draga mea? La Pat?

Paula d`du din cap. Era uimit` c` mama ei nu observase nimicseara trecut`. Dup` plecarea lui Fritzi, zâmbi mul]umit`. Problemacu geamul ap`ruse \n cel mai bun moment.

PAS~REA DE ARGINT 71

Dup` mas` se \ndrept` spre ferma Hambly. Casa brun`, mare,se \n`l]a \n soare, real`. Tân`ra r`mase \n ma[in`, privind-o cu ochimari. |nainte s`-[i piard` curajul, ie[i din ma[in` [i fugi pe sc`ri,pân` la u[`. Mai r`mase câteva minute nemi[cat`, \nainte s` apesepe sonerie. Nu r`spunse nimeni.

Mâinile \i transpiraser`, a[a c` le [terse pe pantaloni. Respirândmai calm, se \ntoarse s` coboare sc`rile.

Deodat`, \i veni ideea c` ar putea fi \n curtea din spate, de undenu puteau auzi soneria. R`mase o clip` nemi[cat`, apoi se \ntoarse[i \nconjur` casa.

Erau acolo. Putu s`-i z`reasc` imediat. Erau cu spatele la ea,stând pe scaune la soare. Johnny era l`sat pe spate, privind sprecer, iar Eddie fixa cu privirea cl`direa fermei. Mânecile c`m`[ii luialbe erau ridicate, iar degetele fine se plimbau pe bra]ulscaunului.

– Mai vrei ni[te cafea, Eddie? Mai e.Eddie privi spre \nso]itorul lui.– E bine aici, nu? \ntreb` el cu o urm` de uimire. Cred c`

\mb`trânesc, dac`-mi place s` stau la soare.– Asta a spus [i doctorul s` faci. S` stai la soare, s` te odihne[ti

[i \]i vei reveni imediat. Apoi ne \ntoarcem la Los Angeles [i lear`t`m noi tipilor `lora. Au profitat de neaten]ia ta…

Eddie Benedict d`du din cap.– Nu m` simt ca [i cum m-a[ mai duce vreodat` la Los Angeles.– Nu e de mirare. A[a [i trebuie s` te sim]i acum. Dar \n

curând, dup` ce te vei sim]i mai bine, o s` te treze[ti c` teintereseaz` ce fac b`ie]ii [i cum merg treburile. |n acea zi, voi\ncepe s` \mpachetez.

– Cred c` e[ti al naibii de plictisit s` joci rolul asistenteimedicale.

Johnny \[i \ntoarse privirea de la soare.

72 RAMONA STEWART

– Nu sunt plictisit.– Suntem \mpreun` de mult timp…Johnny se ridic`, punându-[i mâinile \n buzunare. R`mase o

clip` privindu-l pe Eddie.– Da, murmur` el, \ntorcându-se.|n acea clip` o z`ri pe Paula.R`mase o clip` nemi[cat, privind-o cu aten]ie. Nu spuse nimic,

ci doar o privi cu r`ceal`. Eddie sim]i ceva, a[a c` se \ntoarse \nscaun.

Paula se \ndrept` repede spre ei. Inima \i b`tea tare [i sim]ea c`a gre[it, c` le-a violat intimitatea.

Benedict zâmbi [i se \ntoarse spre gardul ocolului pe care \[isprijinea picioarele.

– Bun`, pu[toaico. Stai jos. Vrei ni[te cafea?Ajunse lâng` el [i se urc` pe gard, a[ezându-se cu mâinile pe

genunchi. Nu [tia ce s` spun`, a[a c` r`mase t`cut`, privind \n josspre el.

– Adu trei ce[ti cu tine, Johnny, spuse Eddie. Toat` lumea eracam agitat` asear`, Paula. N-am prea ]inut cont de formalit`]i. Credc` ]i-l aminte[ti pe Johnny.

Ochii b`rbatului scund erau \nc` fixa]i pe figura ei. Când ridic`privirea, \[i d`du seama c` n-a mai v`zut vreodat` ochi de oasemenea culoare. Erau de un brun deschis, cu sclipiri de mahon[i p`reau s` priveasc` dincolo de ea. Cu toate c` d`deau senza]ia deadâncime, erau mici, acoperi]i de sprâncene groase. Obrajii luierau rotunzi, iar buzele pline. B`rbatul \ntinse mâna, iar ear`spunse la gest. Strângerea lui era puternic`, hot`rât`, semn alunei for]e ascunse.

– Ar trebui s`-]i cer scuze, spuse el. Cum vrei s` fac? zâmbib`rbatul la vederea ro[e]ii de pe obrajii ei.

PAS~REA DE ARGINT 73

– N-ai de ce s`-]i ceri scuze, r`spunse ea.Eddie Benedict se \ntoarse spre ei.– Mai bine aduci cafeaua.Ochii ciuda]i str`lucir` brusc, ca [i cum ar fi râs, dar Paula nu

[tia dac` era adresat b`rbatului din scaun sau sie[i.– Nu sunt deloc educat, zâmbi b`rbatul spre Paula. Am avut o

copil`rie trist`.– }i-am spus s` aduci cafeaua, Ryan, interveni vocea rece a lui

Eddie. Cred c-ar fi mai bine dac` m-ai asculta.Johnny \l privi curios.– Bine, r`spunse el. Foarte bine, Eddie.Se \ntoarse pe c`lcâie [i plec`. Dup` ce r`maser` singuri, Eddie

continu` s` priveasc` p`mântul din fa]a lui.– Cum merge? \ntreb` el brusc.Paula zâmbi.– E bine.– Ai ajuns acas` cu bine? Nu te a[tepta mama ta?– Nu.– Dar cum te sim]i tu? N-ai mustr`ri de con[tiin]`?Ea cl`tin` din cap.– Dar regrete?– Pu]ine.B`rbatul se ridic` [i se opri lâng` ea.– Cred c` e firesc s` fie a[a. |i puse mâinile pe umeri [i o trase spre el, ajutând-o s` coboare.

Pentru un timp, r`mase privind-o cu aten]ie \n ochi, ca [i cum ar fiputut trece dincolo de privirea ei cenu[ie [i s` ghiceasc` la ce segânde[te. Apoi, luându-i fa]a \n mâini, o s`rut` cu pasiune. Luând-ode mân`, o duse spre unul dintre scaune. Se a[ezar` unul lâng`cel`lalt, \nc` ]inându-se de mân`.

74 RAMONA STEWART

– Ce faci \n perioadele \n care nu e[ti aici? \ntreb` el.– Ce vrei s` spui?– Cum \]i petreci zilele? Ce fel de via]` duci?Ea zâmbi.– P`i, m` duc la [coal`, apoi acas`. Uneori m` duc la ferma

[erifului Pat Johnson.– Ai mul]i prieteni? Copii de vârsta ta?– Nu… n-am, r`spunse ea \ncet.O privi cu aten]ie.– De ce? Sau nu vrei s` vorbim despre asta?Paula ridic` din umeri.– Nu exist` nici o explica]ie. – |n]eleg. De unde e[ti? Seara trecut` mi-ai spus c` mama ta are

un bar \n ora[. Te-ai n`scut aici?Dup` o clip` de t`cere, Paula r`spunse:– Tat`l meu lucra \n port, \n New Jersey. Dup` ce a murit, mama

a deschis un local \n Paterson.Eddie o privi cu interes.– A fost omorât?– A avut un accident \n timpul desc`rc`rii unor m`rfuri. S-a

\ntâmplat la un an dup` na[terea mea.– {i cum a]i ajuns \n de[ert?– Lui Fritzi i-a recomandat medicul un climat uscat. Era acum

zece ani. Toate afacerile ei sunt aici. Nu cred c` vom mai pleca.– Ai vrea s` pleci?Tân`ra d`du din cap.– Nu cred. Nu mai [tiu alt loc.R`maser` un timp t`cu]i, iar Eddie o strângea din când \n când

de mân`. – Cred c` ai avut o copil`rie foarte dificil` – cu mama ta care are

un bar \ntr-un ora[ ca `sta. Are numai atât?Paula nu r`spunse nimic, dar d`du \ncet din cap.

PAS~REA DE ARGINT 75

– |n]eleg despre ce e vorba, e afacerea clasic`, din care profit`cu to]ii. Mai pu]in tu. Ar fi trebuit s` faci [coala \n alt` parte.

– Fritzi nu crede c` e o solu]ie s` fugi din calea necazurilor.O privi brusc, scrut`tor. Tân`ra sim]i c`, f`r` s` [tie, trecuse o

barier` spre lumea privat` [i misterioas` a lui. Dar, dup` o clip`,b`rbatul ajunse la concluzia c` invadarea nu fusese deliberat`, a[ac` se relax`.

– Bine, spuse el. |mi datorezi \nc` trei r`spunsuri la \ntreb`rinepl`cute. Uit tot timpul c` e[ti prea tân`r` ca s` ai grij` de tine [ite \ntreb o mul]ime de lucruri care nu sunt treaba mea.

– Ba e treaba ta, r`spunse ea.B`rbatul o privi [i cl`tin` din cap \ncet, cu triste]e.– S` nu faci gre[eala asta, pu[toaico. Nu a[a ne-am \n]eles.|n t`cerea grea care se l`sase, obrajii Paulei devenir` ro[ii ca

focul. Se str`dui s`-[i recapete st`pânirea de sine.– Nu asta voiam s` spun, spuse ea cu o voce calm`, f`r` nici o

expresie pe figur`. Nu \ncercam s` m` ag`] de tine.B`rbatul o privi cu o expresie amestecat`, \n acela[i timp de

jen` [i de u[urare. Apoi se ridic`, tr`gând-o \n picioare.– Mai bine mergem \n cas` dac` vrem s` bem cafea. Ideea lui

Johnny de a fi discret \nseamn` a nu o mai aduce deloc.Ajun[i la u[`, Eddie o deschise, f`cându-i semn s` intre. |n

buc`t`rie, Johnny st`tea lâng` sob`, r`sfoind o revist`. La auzulpa[ilor, ridic` privirea, privindu-l \ntâi pe Eddie, apoi fixând-o petân`r` cu o expresie enigmatic`.

– A[a ne aduci cafeaua afar`? \ntreb` Benedict.Johnny arunc` revista [i ridic` ibricul de cafea. Un amuzament

ciudat sclipea \n privirea lui.– Nu credeam c` o s` termina]i atât de repede.Din \ntâmplare, Paula prinse lic`rirea nemul]umit` din ochii lui

Eddie, \n]elegând c` alegerea cuvintelor fusese deliberat`.

76 RAMONA STEWART

– Uneori m` gândesc ce bine mi-ar face dac` m-a[ odihni operioad`. Singur, spuse Eddie.

Johnny zâmbi. Figura lui p`trat` fu cuprins` de o bun`dispozi]ie contagioas`.

– Nici chiar atât de singur, Eddie. Nu f`r` mine. Suntindispensabil, aproape un obicei.

– Din când \n când, mai renun]i la obiceiurile proaste.B`rbatul de pe scaun se ridic`, turnând cafeaua \n ce[ti, dar

umerii lui se mi[cau din cauza râsului. Eddie \[i strânse pumnii, darfigura lui r`mase calm` [i nu spuse nimic. Se a[ez` pe un scaun [igust` din cafea.

– E bun`? \ntreb` Johnny, bine dispus.– Da, faci o cafea bun`.Ryan se \ntoarse spre Paula.– Sunt un tip foarte folositor, spuse el.Tân`ra sim]i din nou c` aceste cuvinte aveau [i un sens ascuns.– Chiar e[ti?– Foarte, foarte folositor… |ntreab`-l pe Eddie. Sunt unul dintre

cei mai folositori oameni pe care i-a \ntâlnit. Nu-i a[a, Eddie?Benedict r`mase cu privirea fixat` \n cea[ca de cafea, f`r` s`

r`spund`. Johnny nu p`rea s` a[tepte vreun r`spuns. Fluierând vesel, lu`

revista care c`zuse sub mas` [i \ncepu s-o r`sfoiasc` din nou.Paula \l privi pe Eddie, dar el nu ridic` privirea spre ea. Timp de

câteva minute, tân`ra avu impresia c` ambii b`rba]i uitaser` de ea.|[i b`u repede cafeaua [i se ridic`.

– Cred c` acum voi pleca, spuse tare.Eddie ridic` privirea, curios.– Dar abia ai venit.– Oricum, trebuie s` plec.El se \ncrunt`.

PAS~REA DE ARGINT 77

– Dac` a[a vrei… O s` te \ntorci?– Nu [tiu.– Ce vrei s` spui?– Nu [tiu nici ce vreau s` spun. Vreau s` m` gândesc.El se ridic` pe jum`tate din scaun, dar se r`zgândi [i se a[ez` la

loc, zâmbind.– Te vei \ntoarce, spuse el.Ochii cenu[ii \l privir` lung.– Poate.– O s` te \ntorci, repet` el.F`r` s` r`spund`, se \ntoarse pe c`lcâie, ie[ind din camer`.

Eddie Benedict r`mase privind dup` ea, dar Johnny Ryan nu ridic`privirea din revista de pe mas`.

Pornirea ma[inii [i conducerea ei de-a lungul drumului careducea spre [osea o f`cu s` scape de sentimentul de p`r`sire care oa[tepta. |n efortul de a sc`pa de el, conduse cu vitez`, trecu deferma lui Pat Johnson, trecu de ora[ [i p`trunse adânc \n de[ert.Nu-[i d`du seama c` se \ndrepta spre ferma familiei Halverson pân`când nu opri \n fa]a por]ii.

B`trânul Halverson st`tea la umbra unui copac lâng` ocol. Cutoate c` expresia de pe fa]a lui ars` de soare nu se schimb`, privireape care i-o arunc` era plin` de interes, iar Paula [tiu c` era preatârziu s` regrete c` a venit.

Spre marea ei surpriz`, nu spuse nimic despre mama ei saudespre ponei, ci zâmbi [i, sco]ându-[i din gur` pipa p`tat` detutun, ar`t` spre un cal p`tat, legat \ntr-un col] al ocolului.

– Ia-l pe Rob dac` vrei, spuse el.Paula \l privi cu recuno[tin]`, mul]umit` c` accepta prezentul

f`r` s` mai aduc` aminte de trecut.– A[ vrea s` c`l`resc \n de[ert o or`, dou`…El d`du din cap.

78 RAMONA STEWART

PAS~REA DE ARGINT 79

– Rob, repet` b`rbatul.P`rea c` sim]ise nevoia ei de lini[te. Paula s`ri \n [a [i conduse

calul afar` din ocol, apoi mai departe. La ie[irea din ocol \i \ntâlnipe Bob [i pe Jane, fiul [i nora b`trânului care se \ntorceau de la unexerci]iu cu trei ponei. Cu toate c` erau obosi]i [i transpira]i,p`reau ferici]i [i o salutar` zâmbind.

|ndemn` calul s` galopeze mai repede, \ndreptându-se spredealurile care se z`reau spre orizont. Dup` un galop, Rob \ncetini,purtând-o la pas. Aerul era proasp`t [i r`coros, iar iarba p`rea\mbietoare. Cobor\, l`sând calul s` pasc` [i se \ntinse \n iarb`.Urm`ri cu privirea norii albi, care se mi[cau repede.

Sim]i cum se lini[te[te. Soarele \i \nc`lzea corpul tân`r, iarvântul \i mângâia obrajii \nfierbânta]i.

Deodat`, Eddie Benedict [i ciudatul lui prieten nu mai eraudecât ni[te umbre \ntunecate din trecut. P`reau c` fac mai degrab`parte dintr-un vis. Oare ce f`cuse noaptea trecut`? Ce fuseser` aceleclipe \ntunecate \n care se d`ruise mâinilor cercet`toare ale unuistr`in? Cum reu[ise acesta s`-i transforme toate gândurile \ntr-unvârtej ame]itor? {i de ce ochii prietenului lui erau plini de unamuzament ciudat?

La amintirea privirii lui Johnny tres`ri, cu o repulsie brusc`. Seridic` [i, s`rind \n [a, conduse calul spre ferm`.

Capitolul 6

Pat Johnson se trezi \n zori. Se \ntoarse [i \ncerc` s` adoarm`din nou, dar nu reu[i. Se sim]ea \n]epenit, iar mu[chii spateluiprotestau. Nu [tia ce visase, dar aruncase p`tura de pe el.

Se ridic` [i f`cu mi[c`ri u[oare, \ncercând s`-[i revin`. Ira \nc`dormea, sfor`ind u[or, cu gura deschis`. Dup` scandalul [iacuza]iile f`cute, \i fusese team` c`-l va p`r`si. Se sim]ea b`trân [inu voia s` fie singur. Abia acum \n]elegea c` femeia n-avea nici ointen]ie s-o fac`. Adev`rul, oricât de nepl`cut, era c` acum, ca so]iede fermier, Ira avea ce nu-[i putuse permite niciodat` caprofesoar`.

Se \ndrept` spre fereastr`, aruncând o privire spre terenurilecare \i apar]ineau. Zâmbi, \ntinzându-se, dar apoi deveni atent.Furi[ându-se pe lâng` hambarul proasp`t vopsit, \l v`zu pe TomHansen. Chiar de la fereastr`, Pat \n]elese c` b`rbatul avea ceva deascuns.

Se \ntoarse [i intr` \n baie.Cele cinci zile care trecuser` de la moartea lui Paul Kennedy, Pat

\l ]inuse pe Tom la ferm`, \ntr-un fel de suspendare neoficial`. Nu

avusese loc nici o scen` \ntre ei. Pat nu \ntrebase nimic despremoartea be]ivului, iar Tom nu f`cuse nici un comentariu. Era de lasine \n]eles c`, pentru o perioad`, Tom era mai de folos la ferm`decât la birou. Cu toate c` nu spusese nimic, Pat sim]ise c`prietenul lui nu era mul]umit.

|n timp ce se \mbr`c` repede, [eriful \ncerc` s` \n]eleag` ce\nsemnau mi[c`rile surprinse mai devreme. Era nelini[tit, dar nu[tia prea bine de ce.

Zece minute mai târziu, \nchise u[a dormitorului dup` el [icobor\ repede sc`rile.

Tom era prea ocupat ca s`-l observe. P`rea c` uitase grija de maidevreme [i acum st`tea pe poarta care f`cea trecerea spre ocol.Deschise u[a [i arm`sarul medaliat al lui Pat ap`ru. Tom s`ri \nspatele lui, ]inând o mân` \n aer [i cu cealalt` strângând frâul.Arm`sarul o lu` la goan`, iar b`rbatul din spatele lui rezist` pân` lajum`tatea ocolului când o mi[care brusc`, plin` de energie, \larunc` din [a. |nfuriat, animalul d`du dou` lovituri cu copita \ncorpul c`zut, apoi alerg` la cel`lalt cap`t al ocolului.

Pat puse mâinile \n buzunare [i intr` \n ocol.Trecur` câteva secunde pân` când Tom se mi[c`. Se ridic` greu,

]inându-se cu mâinile de stomac. |n clipa \n care \l z`ri pe [erif se\ntunec` [i p`[i \ncet spre el, cu pa[i mici.

– A[ vrea s` ui]i prostiile astea de rodeo, spuse Pat. Ai avutnoroc, arm`sarul putea s` te omoare.

Tom zâmbi [i se sprijini de gard, privind \n p`mânt. Numai c`Pat nu renun]a a[a u[or [i \l fix` cu privirea pân` când ochii alba[triprivir` \n direc]ia lui.

– Ce ]i-ai pus \n gând? \ntreb` el. O glorioas` revenire?Ochii alba[tri lucir` mânio[i.– La naiba, nu.Urm` o lung` t`cere.

PAS~REA DE ARGINT 81

– P`i, am avut impresia c` a[a ceva plute[te \n aer, continu`[eriful. A[a pare. Ar`]i ca un tip care vrea s` exerseze [i poate s` se\ntoarc` la spectacole. Desigur c` e o prostie, nu?

– Da, murmur` Tom.– Nu e ca [i cum ai fi un oarecare dornic s` se \ntoarc`. Tu erai

bun. Trebuie s` fii foarte bun când te \ntorci. {i, dup` cum [tii preabine, ai intestinele f`cute praf.

Cel`lalt b`rbat era t`cut, dând din cap [i zâmbind.– Nu e adev`rat?– Ba da.– Atunci, de ce \mi c`l`reai cel mai bun arm`sar \n halul `sta?Tom ridic` din umeri, privindu-l ca [i cum voia s` plece.– |mi pare r`u, spuse el. Nu [tiam c` te va deranja atât de

tare.– Nu pleca a[a. Stai aici, cu mine.Tom ridic` ochii spre cer, dar se a[ez` pe gard.Dup` câteva minute de t`cere, Pat spuse:– Acum te doare burta, nu-i a[a?Tom \l privi furios. Vrând s` par` un b`rbat care transpir` dup`

un exerci]iu fizic, \[i [terse fruntea de o paloare nefireasc`.– Nu.– N-ai decât s` min]i dac` vrei, dar r`mân la p`rerea mea. Dac`

te doare, e pentru c` n-ar trebui s` mai faci astfel de efort.Dumnezeule, dac` nu vreau s` ajungi la cimitir, cred c` trebuie s`te urm`resc zi [i noapte.

Tom d`du din cap, \ntr-o apreciere ironic` a grijii pe care omanifesta pentru el.

– Nu vrei s` intri [i s` te \ntinzi? \ntreb` Pat.B`rbatul vru s` spun` ceva, dar se mul]umi cu a cl`tina din cap

dispre]uitor.{eriful s`ri de pe gard [i r`mase \n fa]a lui Tom, privindu-l.

82 RAMONA STEWART

– E[ti sigur c` te sim]i bine?B`rbatul \i arunc` o privire lung`, trase aer \n piept [i murmur`

c` se simte bine.Pat se sim]i cople[it de furie. {tia c`, dac` nu pleca, Tom va

continua s` stea pe gard, negându-[i durerea pân` când va le[ina.Pentru o clip` vru s` stea, dorind s`-i dea o lec]ie, dar se r`zgândi.Furia \l p`r`si repede. Nu-l mai v`zu decât pe Tom Hansen,b`rbatul la care ]inea, care era nefericit, iar aceast` stare de fapt erape punctul s`-l lase f`r` singurul prieten. {tia c` pentru Tom, fostastea a \ntrecerilor de rodeo, nu va fi niciodat` destul s` lucreze\ntr-o ferm`. Avea nevoie de putere, de autoritate.

Pat lua \ntotdeauna deciziile potrivite f`r` s` clipeasc`.– Vreau s` vii la birou dup`-amiaz`, spuse el. Ai stat prea mult

aici [i \]i vin idei proaste.Se \ntoarse repede, f`r` s` a[tepte un r`spuns. {tia c` nu va

trece mult [i sentimentul de prietenie se va \ntoarce, o dat` cuglumele [i escapadele nocturne. Acum era prea devreme. A[a c` nuprivi \napoi, [tiind c` Tom \l privea nemi[cat, iar ochii lui alba[trierau plini de triumf [i de ironie.

Cu toate c` nu regreta ce f`cuse, Pat se sim]i prost toat`diminea]a. Nimic nu p`rea s`-l mul]umeasc`, nici cota]ia la burs`,nici micul dejun.

Luke Sheldon veni s`-l anun]e c` unul dintre arm`sarii luifusese v`zut singur prin apropierea [oselei. Poli]istul r`mase un picla soare, \n fa]a fermei lui Pat.

– Jim Raines l-a \ngropat azi pe Kennedy, spuse Luke.Pat ridic` din umeri.– E ciudat cum un om poate s` dispar` a[a, f`r` s` deranjeze pe

nimeni… continu` b`ratul.– Nimeni n-a auzit de el, n-a fost decât un vagabond, r`spunse

[eriful.

PAS~REA DE ARGINT 83

– Cred c` da…Dup` o pauz`, Luke ad`ug`:– L-am v`zut pe Tom azi \n fa]a biroului. Se lupta cu un be]iv pe

care voia s`-l bage \n`untru.Privirea lui Pat era t`ioas`.– Nu l-am v`zut niciodat` s` trateze un be]iv cu atâta delicate]e,

continu` poli]istul. Cred c` e \n toane bune.– |n ultimele zile a fost aici, am avut nevoie de ajutor. Cred c`

se bucur` s` fie \napoi la serviciu.– P`cat c` a fost accidentat, observ` luke. Ar fi putut s` continue

concursurile.B`rbatul nu-[i explic` declara]ia, cu toate c` Pat a[tepta.

{eriful avea senza]ia nepl`cut` c` ar merita s` afle gândurilepoli]istului.

|n clipa urm`toare, o ma[in` mic` [i albastr` ap`ru pe drumulspre ferm`. Cu enervare [eriful \n]elese c` vizita Paulei \l f`cea s`scape ultima ocazie de a afla dac` Luke \l suspecteaz` sau nu peTom de moartea be]ivului. Era nemul]umit de vizita fetei [i pentruc` Ira putea oricând s` apar`. Orice amintire a familiei Haller nuf`cea decât s` \nr`ut`]easc` rela]iile dintre ei.

– Bun`, Pat, spuse Paula. Bun`, Luke.Era surprins` s` vad` ce bine \i pare s` fie cu ei. Probabil c`

f`ceau parte din via]a ei de pân` ieri.– Paula, spuse Pat cu gravitate, n-ar trebui s` fii aici. {tii foarte

bine.Speriat`, ne\n]elegând ce gândea [eriful, tân`ra se \ntoarse spre

Luke. Figura lui blând` nu spunea nimic.– Mama ta nu vrea s` fii \n preajma cresc`torilor de vaci. Nu e

un mod de a face o doamn` din tine.Paula zâmbi, sim]ind gluma.

84 RAMONA STEWART

– De când \ncearc` s` fac` o doamn` din mine?– Ai [aptesprezece ani. E timpul s` \ncepi. Iar hambarul meu nu

e cel mai potrivit loc.– Iar te-a certat Fritzi, Pat?– Da.– Sper c` nu te-ai sup`rat pe mine?– Nu, sigur c` nu.– |n acest caz, \nc` suntem prieteni. Iar eu n-am f`cut decât s`

m` opresc pentru o vizit` prieteneasc`. Dac` vrei, Frizi nu trebuies` [tie.

– Paula, problema nu e dac` sunt sau nu sup`rat pe tine. {tiifoarte bine c` nu pot s` m` sup`r pe tine. Numai c` e[ti mare,acum. N-ar trebui s` stai aici, cu to]i b`ie]ii ace[tia care miros a cal.Ar trebui s` fii…

{eriful se opri brusc, dându-[i seama c` era pe punctul s` seapropie de imaginea stereotip` a tinerei care trebuie s`-[i g`seasc`un so] potrivit.

Era prea târziu. Dup` privirea din ochii cenu[ii ai fetei \[i d`duseama c` ghicise ce voise s` spun`. Se sim]i vinovat. Nu era preaclar cum afacerile profitabile pe care le avea \mpreun` cu Fritziafectau viitorul Paulei, dar [tia c` avea o parte din vin`.

– M` pui \ntr-o situa]ie dificil`, Paula. Mama ta are \ncredere \nmine, \n]elegi ce vreau s` spun? Nu pot s-o r`spl`tesc ajutându-tes-o \nfrun]i.

Pierzând sprijinul prietenului \n vârst`, tân`ra se apropie deLuke. El privise totul cu un interes obi[nuit, dar acum când o sim]iaproape, o privi cu aten]ie, v`zându-i nelini[tea. O cuprinse cu unbra] lini[titor.

– Cred c` trebuie s` plec, spuse poli]istul. Vrei s` te conduc lama[in`?

Pat ridic` privirea spre Luke.

PAS~REA DE ARGINT 85

– Pleci a[a de repede, Luke?– Da. Vii, Paula?Tân`ra se strecur` \n ma[in`.– Nu [tiam c` e[ti atât de gr`bit, continu` [eriful.– Da, r`spunse poli]istul, a[ezându-se la volan.Pat puse un bra] pe ma[in` [i se aplec`, privind spre Paula.– Sper c` nu e[ti sup`rat`.Obrajii tinerei se \mbujorar`.– La ce mi-ar folosi?– Nu a[a se vorbe[te.– Se pare c` nu voi fi cine [tie ce doamn`. Ma[ina porni, alunecând \ncet spre marginea drumului. Când

ajunser` la [osea, unde tân`ra \[i l`sase ma[ina, Luke opri. Paulacobor\ [i r`mase o clip` privindu-l.

– Mul]umesc, Luke.– Unde te duci acum? \ntreb` el.Ea ridic` din umeri.– Nu [tiu. Fritzi s-a dus \n ora[ s` ia un geam pentru bar… Cred

c` m` duc acas`. Se \ntoarse spre ma[in`, dar poli]istul o strig`. Figura lui

bronzat` era luminat` de unul dintre pu]inele lui zâmbetejuc`u[e.

– Vino la mine, propuse el. O s` fac o cafea [i te po]i preface c`sunt unul dintre b`ie]ii lui Pat.

Paula cl`tin` din cap.– Ai fost de serviciu azi noapte. Ai nevoie de somn.– Nu sunt obosit. Oricum, a[ vrea s` stau de vorb` cu tine.– Eu nu vreau s` stau de vorb`.– Bine, \n acest caz vom sta pur [i simplu.Sub privirea lui plin` de afec]iune, \nc`p`]ânarea tinerei se topi.

Zâmbi:

86 RAMONA STEWART

– O s` te urmez.Ajun[i acas`, Luke puse ibricul pentru cafea pe foc [i se a[ez`

lâng` ea. T`cerea lui era lini[titoare. Sim]ind cum se elibereaz`\ncetul cu \ncetul de agita]ia ultimei zile, cum devine din nousigur` pe ea, [tiu c` era pe punctul s`-i vorbeasc` despreproblemele ei.

Dar, \n clipa \n care nevoia de a se dest`inui o \mpinse s`deschid` gura, zgomotul unor pa[i o opri.

– Luke, e[ti acas`? se auzi vocea Lenei Raines.Figura palid`, cu pata de culoare a rujului ap`ru la fereastr`.– Bun`, Paula. Luke e acas`?– Da, Lena, r`spunse poli]istul. Ce este?Femeia ajunse la u[`, iar Luke \i deschise. Purta o hain` lung`,

\n dou` culori, albastru [i galben, sco]ându-i \n eviden]` albastrulochilor. P`rul lung, blond, se desprinsese din agrafe, c`zându-i \nvaluri pe umeri.

Luke se \ntinse [i-i lu` o frunz` uscat` de pe un um`r.– Pe unde ai fost? \ntreb` el. Pe la râu?Femeia intr` \n cas`, a[ezându-se lâng` Paula.– Am f`cut o plimbare lung` \n dup`-amiaza asta, spuse ea.

Acum vin de la râu. |nainte s` m` duc acas`, m-am gândit s`-]i facun raport al comportamentului meu exemplar.

Luke zâmbi.– Singura r`splat` pe care ]i-o pot oferi e o cafea.– M` voi mul]umi cu atât.Brusc, Lena privi spre Paula.– Poate \ntrerup ceva? St`tea]i de vorb`?Tân`ra arunc` o privire spre Luke. Pe figura lui se citea mândria

[i satisfac]ia.

PAS~REA DE ARGINT 87giannijollys

– Nu, nu, r`spunse ea repede.Vedea c` \ntre cei doi exista un sentiment de prietenie [i

\ncredere care o umplu de triste]e. Se sim]ea singur`, la fel cum sesim]ise când Pat \i \nchisese u[a fermei.

Luke umplu ce[tile de cafea.– Dac` \]i face pl`cere, o s` facem acela[i lucru mai des, Paula,

zâmbi el.Tân`ra d`du din cap, dar, cu toate c` bea [i vorbea cu ei, sim]ea

c` momentul adev`rului trecuse. C`ldura [i afec]iunea dintre ceidoi \i aducea aminte de c`ldura pe care o c`utase noaptea trecut`\n bra]ele lui Eddie Benedict.

Plec` repede, l`sându-i singuri.Acas`, \n camera ei, r`sfoi o carte, ascult` muzic` [i privi pe fereastr .̀

Orele pân` la \ntoarcerea lui Fritzi p`reau lungi [i goale.A doua zi auzi \n sfâr[it zgomotul ma[inii mamei ei.

Ner`bd`toare, alerg` pe sc`ri [i ie[i s-o \ntâmpine. Fritzi cobor\ dinma[in` [i \[i s`rut` fiica.

– Draga mea, ajut`-m` s` duc bagajele \n cas`.|n timp ce Paula scotea bagajele de pe scaunul din spate, Fritzi

r`mase privind-o cu aten]ie.– E ceva \n neregul`? \ntreb` ea.– Nu, sigur c` nu.– Ce-i cu aceast` primire?Paula se aplec`, \ntinzându-se s` scoat` haina de pe scaun.– Eram plictisit`. Cred c` mi-a fost dor de tine… Te duci la

„Orhideea purpurie” disear`?Fritzi oft`:– Dumnezeule, chiar nu-mi face pl`cere s` m` gândesc la a[a

ceva dup` o c`l`torie grea. Dar va trebui s` m` duc dup` mas`.– Pot s` merg cu tine? \ntreb` Paula. Nu voi intra \n bar. O s`

stau \n birou pân` \]i termini treaba.

88 RAMONA STEWART

– M` \ntorc repede, \ncerc` s` evite discu]ia mama ei.– Nu pot s` merg cu tine?Femeia se \ncrunt`.– Draga mea, [tii c` nu-mi place s` mergi acolo…– Dar am fost prin localuri toat` via]a.– Când erai mic` era cu totul altceva. Acum e[ti mare.Paula zâmbi ciudat.– Nu e pu]in cam târziu s` \ncerci s` m` faci respectabil`?|ncruntarea lui Fritzi se accentu`.– Nu sunt sigur` c`-mi place ce vrei s` spui.Tân`ra continu` s-o priveasc`.– Fritzi, spuse ea cu ner`bdare, ia-m` cu tine. Las`-m` s` \nv`]

cum s` te ajut. Va trebui s` [tiu cum se fac toate. Sunt destul demare s` \ncep s` \nv`].

– Nu vreau s` creez o dinastie, Paula. Nu-]i face griji, voi aveagrij` de tine. Nu va trebui s` munce[ti.

– Dar vreau s` muncesc. Vreau s` fac [i altceva decât s` stau tottimpul \n cas`.

Mama ei zâmbi:– Iubito, te rog. E patru dup`-amiaz` [i abia m-am \ntors dintr-o

c`l`torie lung`. Sunt obosit`. Miros ca un animal [i trebuie s` fac obaie. Nu vreau s` stau \n drum cu o valiz` \n mân` \n timp cehot`râm ce vei face cu restul vie]ii tale.

– N-am \ntrebat decât dac` pot s` merg cu tine \n aceast` sear`.Fritzi cl`tin` din cap.– Iar eu ]i-am r`spuns. }i-am mai spus. Nu vei intra \n aceast`

afacere, vei merge la [coal` [i vei \nv`]a. E destul pentru prezent.Paula lu` câteva bagaje [i se \ndrept` spre cas`. Când \i ]inu u[a

deschis` lui Fritzi, ochii lor se \ntâlnir`.– Nu, Fritzi, [opti Paula. Nu e destul.F`r` s`-i r`spund`, femeia trecu mai departe.

PAS~REA DE ARGINT 89

O s`pt`mân` mai târziu, Paula se duse la pia]` s` cumperep`trunjel. Când \ntinse banii vânz`torului, un b`rbat cu un co[mare intr` pe u[`. Era Johnny Ryan.

B`rbatul r`mase o clip` nemi[cat, privindu-i figura speriat`.Apoi trecu mai departe, alegând ni[te portocale.

Când vânz`torul plec` s`-i aduc` restul, Ryan \ntoarse capulastfel \ncât s`-i vorbeasc` f`r` s` atrag` aten]ia.

– Nu te-am mai v`zut \n ultimul timp.– Nu?– E[ti sup`rat`?– Nu, sigur c` nu.– Eddie se \ntreab` ce ]i s-a \ntâmplat.– Am fost ocupat`.– Nici chiar atât de ocupat`, o ironiz` el.Dup` o scurt` ezitare, recunoscu:– Nu chiar atât de ocupat`. Nu [tia la ce s` se a[tepte pentru sinceritatea ei, dar zâmbetul

de r`spuns fu nea[teptat.– Ne mai vedem, spuse el, \ndep`rtându-se.Dup` ce lu` restul, ie[i \n lumina soarelui. Apoi, brusc, se opri.

Pentru o clip`, avu impresia c` va le[ina, pentru c` nu mai putea s`respire.

O ma[in` mare, neagr`, era oprit` \n fa]a magazinului. La volan,fixând-o cu aten]ie, era Eddie Benedict. B`rbatul nu spuse nimic,nu f`cu nici o mi[care, dar nici nu-[i lu` privirea de o intensitatedureroas` de la ea.

|ncet, f`r` s`-[i dea seama ce face, ajunse \n fa]a ma[inii.Privindu-l, se for]` s` zâmbeasc`. Nu [tia de ce se sim]ea atât decople[it` la vederea lui, de ce sângele ei p`rea deodat` pe jum`tateap` de mare [i de ce sim]ea c` se sufoc`. |n]elegea c` b`rbatul citeanelini[tea ei ca pe o carte deschis`.

90 RAMONA STEWART

– Credeam c` te vei \ntoarce s` m` vezi, Paula, spuse el, cu ovoce foarte joas` [i foarte blând`.

D`du din cap, f`r` s`-i poat` r`spunde.– Mi-ai lipsit. Am fost surprins cât de mult mi-ai lipsit, continu`

el, ca [i cum ar fi vorbit sie[i. Johnny spunea c` poate ai g`sit pealtcineva. Se mai \ntâmpl`…

B`rbatul ridic` din umeri, apoi zâmbi u[or:– Acum nu mai cred c` are dreptate.Paula r`mase t`cut`, iar el se \ntinse [i deschise portiera.– Urc`.Tân`ra f`cu un pas \napoi.– Nu. Crezi c` sunt o femeie u[oar`. Nu sunt.– De ce crezi asta?– A[a m-a]i tratat [i tu [i Johnny. A doua zi…– Iar tu m-ai l`sat singur. Foarte bine. Am aflat c` m-am \n[elat.

|mi pare r`u. Acum urc` \n ma[in`.Paula se \ntorsese s` plece, dar el se \ntinse [i o prinse de mân`,

tr`gând-o brusc \n ma[in`.– Pentru numele lui Dumnezeu, Paula. Mi-a fost atât de dor de

tine când n-ai mai venit. Nu [tiu de ce, dar a[a s-a \ntâmplat. Putemmerge la ferm` [i s` ne cert`m, dar nu aici \n fa]a magazinului.

Cu o mi[care hot`rât`, \ntoarse cheia \n contact. Ma[ina pornirepede, intrând pe [osea.

– |l l`s`m pe Johnny \n urm`, spuse ea.El zâmbi.– Nu e problema ta. O s` m` \ntorc s`-l iau peste vreo dou` ore.– O s` se \ntrebe unde suntem…Zâmbetul lui se transform` \ntr-un râs u[or, dar nu r`spunse

nimic.

***

PAS~REA DE ARGINT 91

Dup` [coal`, Paula se ducea la ferma Hambly [i Eddie o a[tepta.Uneori se plimbau mile \ntregi, stând de vorb`. Alteori st`teau petreptele buc`t`riei, privind apusul soarelui. O dat`, fiind prea frig,f`cur` un foc \n [emineul din salon.

Traser` jaluzelele [i, \n lumina blând` a focului, se a[ezar` pecanapea \mpreun`. Beau cafeaua pe care le-o f`cuse Johnny \naintes` plece.

La lumina pâlpâitoare a focului, Paula sim]ea c` era aproape dea g`si cheia caracterului lui Eddie. M`rturisirea lui c` i-a lipsit, \nziua când s-au \ntâlnit \n fa]a magazinului [i când o adusese laferm`, \ndep`rtase bariera de independen]` pe care, \nne\ncrederea lui, b`rbatul o ridicase \ntre ei. |ncetul cu \ncetul,Paula \i \nv`]ase obiceiurile, felul de a vorbi, ce-l f`cea pe el unic.Acum, pentru prima oar`, \n timp ce priveau focul, tân`ra sim]i c`se apropie de esen]a acestui b`rbat.

– Eddie, [opti ea \ncet.Ca r`spuns, el \i strânse degetele.– Eddie, ce erai \nainte de a te \ntâlni?– Un tip dur.– Nu, vorbeam despre trecut, \nainte chiar de a-l fi \ntâlnit pe

Johnny.– Un pu[ti, ca tine.– Unde locuiai?– |n Brooklyn.– {i cum erai?– Nu [tiu. Ca orice alt pu[ti. Nu, zâmbi el, era o diferen]`. Eram

singurul protestant din bloc. A fost teribil.– Ce f`ceau p`rin]ii t`i?– Tat`l meu conducea un bar pe Washington Avenue. |l chema

Harry Benedict. Era un b`rbat destul de dur.

92 RAMONA STEWART

– Altceva?– Nu mai e altceva.Urm` o lung` t`cere.– Când l-ai \ntâlnit pe Johnny? – Eram de vârsta ta. Poate mai mare… aproape dou`zeci de ani.

Eram \ntr-o gar`, la ora dou` diminea]a, \ntr-o sâmb`t`. Nu maiaveam nici un ban. El avea vreo doi dolari. Am \nceput s` st`m devorb` [i, pân` la urm`, mi-a pl`tit micul dejun.

– {i dup` aceea?– Am mers cu el \n acea sear`. Tocmai fusesem dat afar` [i

n-aveam unde s` dorm. Mama lui avea o pensiune [i câteva camereerau libere. De atunci, am r`mas \mpreun`.

– Cum ai ajuns…\ncepu ea, dar se \ntrerupse.– Cum am ajuns s` fac afaceri cu jocuri de noroc?Ea d`du din cap.– Johnny avea ni[te leg`turi. Mai \ntâi am lucrat pentru câ]iva

afaceri[ti, apoi am \nceput s` lucr`m pe cont propriu. Dup` untimp ne-am mutat \n Nevada.

Privirea lui Eddie era vis`toare [i p`rea cople[it de amintiri.Paula sim]ea c` e pe punctul s` descopere secretul vie]ii lui.

– Unde ai \ntâlnit-o pe Angela, Eddie? \ntreb` ea cu voceblând`. |n New York sau \n Nevada?

B`rbatul se mi[c` \n scaun, nelini[tit.– Pe Angela? Am \ntâlnit-o \n Las Vegas.Brusc, Eddie \i d`du drumul la mân`, ridicându-se \n picioare.– Cred c` e timpul s` te duci acas`, spuse el. E aproape ora

mesei.Tân`ra \n]elese c`, dac` vrea s` afle mai multe, trebuie s` fie

r`bd`toare.Instinctiv, \n urm`toarele dou` s`pt`mâni, se \ntoarse spre

Johnny Ryan. Dac` era vorba despre un secret, el trebuia s`-l [tie.

PAS~REA DE ARGINT 93

Numai c` [i el era la fel de greu de \n]eles ca Eddie. |n amândoiera o distan]` pe care nu putea s-o acopere. Cu toate c` sem`nafoarte mult cu fosta so]ie a lui Eddie ca s` le-o reaminteasc`permanent, nici unul nu spunea nimic. Mai mult, \ntre cei doib`rba]i se instaurase o t`cere \nc`p`]ânat`, care devenea maievident` cu cât rela]ia dintre Paula [i Eddie devenea maiapropiat`. Ryan nu spunea nimic. Mai mult chiar, \l vedea din ce\n ce mai rar.

Prima sc`pare fu cauzat` de o \ntâmplare din prima zi a luinoiembrie. Ziua \n care Eddie Benedict \l \ntâlni pe TomHansen.

Eddie conducea limuzina neagr`, iar Ryan st`tea \n dreapta.Când ajunser` \n dreptul magazinului, Eddie \[i aduse aminte c` numai avea ]ig`ri, a[a c` vir` brusc. Ma[ina [erifului, care \l urm`risepân` atunci, fu for]at` s` opreasc`. |n timp ce limuzina oprea \nparcarea magazinului, Tom se apropie [i se sprijini de fereastracoborât`.

– A fost cam aproape, amice, spuse el.Benedict \l privi f`r` nici o expresie.– S-a \ntâmplat ceva?Tom zâmbi.– Mi-ai luat fa]a când ai oprit.– |mi pare r`u, spuse Eddie, a[teptând ca ajutorul de [erif s` se

dea la o parte [i s`-l lase s` deschid` portiera.– Cred c` te-am mai v`zut undeva, continu` Tom. E[ti str`in de

ora[?– Da.– |ncerc s`-mi dau seama unde te-am mai v`zut. N-ai cumva

probleme cu legea?Ochii \ntuneca]i ai lui Eddie sclipir`.

94 RAMONA STEWART

– Nu.– Nu te sim]i jignit.– A[ vrea s` cobor, spuse Eddie, apoi ad`ug`: f`r` s` te lovesc

cu portiera.– Am auzit c` un tip pe nume Eddie Benedict a \nchiriat

ferma Humbly, continu` Tom, ignorând avertismentul. E[ticumva tu?

– Da, r`spunse Eddie f`r` nici o expresie. Altceva?– Cred c` voi, tipii `[tia plini de importan]`, deveni]i destul de

impertinen]i cu noi, cei obi[nui]i, când nu facem nimic altcevadecât s` vrem s` st`m de vorb`.

– Câteodat` cred c` da.Johnny Ryan se mi[c` nelini[tit \n scaun. – Calmeaz`-te, Eddie, spuse el. Reprezint` legea.Expresia de pe figura lui Benedict deveni aspr`.– Vrea s` m` provoace, r`spunse el, f`r` s` coboare vocea.– Iar eu va trebui s` pl`tesc. Nu, mul]umesc, Eddie.Cuvintele lui Johnny \[i atinseser` ]inta. Prietenul lui nu

r`spunse, dar privirea lui era gr`itoare.Paula Haller st`tuse lâng` fântâna din fa]a magazinului

urm`rind scena ce se petrecea lâng` ma[ina neagr`. Ac]ionânddintr-un impuls, se \ndrept` spre ma[ina lui Benedict.

– Bun`, spuse ea lui Eddie. Mi s-a p`rut c` e[ti tu. Ocolind ma[ina, i se adres` lui Tom:– Bun`, Tom.Expresia ei era \ntreb`toare, ca [i cum ar fi dorit s` [tie ce caut`

ajutorul de [erif lâng` aceast` ma[in`.Tom zâmbi. Se \n]elegea bine cu Paula, iar cearta dintre cei doi

\l amuzase.– Sunt prieteni de-ai t`i? \ntreb` el ar`tând spre cei doi b`rba]i.Paula r`spunse la zâmbet.

PAS~REA DE ARGINT 95

– I-am cunoscut. S-a \ntâmplat ceva?Tom o privi o clip`, apoi cl`tin` din cap.– Le explicam regulile locale de circula]ie. La revedere, Paula,

sper s` ne mai vedem.Se \ndep`rt`, f`r` s` mai spun` nimic.Dup` plecarea lui, Eddie se \ntoarse spre Paula, zâmbind.– Draga mea, cred c` te voi angaja ca responsabil cu rela]iile

publice. Credeam c` vom avea probleme cu maimu]a \nainte deapari]ia ta.

– E un tip ciudat.– Are nevoie de un pumn \n nas, zâmbi Eddie, bine dispus.

Urc`, draga mea. Te ducem acas`.|nainte ca tân`ra s` r`spund`, vocea lui Ryan r`sun` sup`rat`:– Ai \nnebunit?Paula \l privi, speriat` de tonul vocii.– Nu e destul de r`u c` i-ai spus poli]istului c` ne cuno[ti, acum

ar trebui s` te ducem acas`, s` poveste[ti [i mamei tale.Dezorientat`, \l privi pe Eddie.Benedict se \ncrunt`.– |nceteaz`, Johnny. Nu po]i s`-i vorbe[ti a[a.– Cineva trebuie s`-[i p`streze capul pe umeri. A[a cum v`

purta]i voi, \n curând o s` afle toat` lumea.– {i de ce ar fi r`u?– Nu-i r`u deloc. Tu e[ti F`t-Frumos, visul oric`rei mame pentru

fiica de [aptesprezece ani, continu` b`rbatul cu ironie. E foartebine [i c` ea e atât de prietenoas` cu poli]i[tii, dac` tot am ajunsaici…

– N-am ajuns nic`ieri, r`spunse Eddie, a[a c` ]ine-]i gura\nchis`. Urc`, iubito, te ducem acas`, ad`ug` el, \ntorcându-se sprePaula.

Tân`ra cl`tin` din cap:

96 RAMONA STEWART

– Am ma[ina cu mine.– Sper c` nu-]i pas` ce spune Ryan, nu-i a[a?Paula râse, chiar dac` nu-i venea s-o fac`. V`zuse \n sfâr[it ce era

\n mintea lui Johnny: \ngrijorare pentru Eddie [i furie fa]` de ea c`putea s`-i fac` necazuri.

– }i-am spus, am ma[ina cu mine. Nu pot s-o las aici.B`rbatul d`du din cap, convins.– Bine, dac` a[a vrei tu. Când ne vedem?– Poate \n seara asta, când Fritzi pleac` la bar. Pot s` stau vreo

dou` ore [i s` ajung \naintea ei acas`.– O s` te a[tept.Se \ntoarse s` plece, dar Eddie o strig`:– Iubito!– Da?– Vino cât po]i de repede.Ea zâmbi.– Desigur.Din pa[ii ei siguri, b`rba]ii nu puteau s` ghiceasc` vârtejul de

gânduri care o cople[ise. Reu[ise s` \n]eleag` ce sim]ea Johnny, iarsentimentele lui aruncaser` o umbr` peste dragostea ei pentruEddie.

Dou` s`pt`mâni mai târziu, ora[ul fu lovit de furtun`. Ploilec`zur` timp de dou` zile, iar ora[ul era \n pericol de inunda]ie, maiales c` z`pezile din mun]i se topiser`. Treizeci [i [ase de ore PatJohnson [i Luke Sheldon r`maser` la datorie, ]inând permanentleg`tura cu echipa de la barajul din susul râului, f`când planuri deevacuare pentru o situa]ie de urgen]`. Popula]ia era \ngrijorat`, iarc`l`torii din zon`, mult mai mul]i decât de obicei, poposiser` cuto]ii la „Orhideea purpurie”.

PAS~REA DE ARGINT 97

Apoi, brusc, ploaia \ncet`. Frigul opri dezghe]area z`pezii [inivelul râului \ncepu s` scad`.

La ferma Humbly, \n a treia zi a furtunii, trei oameni st`teau \njurul focului.

Eddie Benedict \[i cur`]a pistolul, la lumina veiozei. La câ]ivapa[i, pe un fotoliu, Johnny citea o revist`. Paula se mutase aproapede lumin` pentru a-[i face temele. St`tea pe podea, sprijinit` degenunchiul lui Eddie. P`rul ei negru era umed de la ploaie [i dincând \n când \[i trecea degetele prin el, ca s`-l usuce. Mi[c`rilemâinii ei atr`geau aten]ia lui Eddie, care o privea de fiecare dat`,apoi se \ntorcea la cur`]area pistolului.

La un moment dat, Johnny se ridic`. Pe figura lui lat`, palid`,se citea un zâmbet ironic, care \i d`dea Paulei un sentiment delips` de importan]`. Pentru a-[i afirma independen]a, se\ndrept`, \ndep`rtându-se de piciorul lui Eddie. Acesta nu spusenimic, dar se \ntinse [i, punându-i o mân` pe gât, o trase din noulâng` el.

– Te duci la culcare? \l \ntreb` el pe Johnny.– Da, r`spunse acesta, dar r`mase nemi[cat, privindu-i. Crezi c`

drumul va fi practicabil? o \ntreb` brusc pe Paula.– Da, Johnny, r`spunse ea, \nchizându-[i cartea. Nu vor fi

inunda]ii.– |nc` plou`.– Nu mai plou` la munte. De acolo venea adev`ratul

pericol.– Drumul pare destul de ud.– Nu e nici o problem`.– Poate \ncepe din nou s` plou` la munte.Eddie puse pistolul pe mas` cu un gest ner`bd`tor.

98 RAMONA STEWART

– |]i e team` c-o s` te \neci, Johnny?– Dac` se inund` drumul, Paula nu va mai ajunge acas` \n

aceast` sear`.– Va r`mâne aici.– Desigur, iar mâine diminea]`‚ \nainte de r`s`ritul soarelui, to]i

poli]i[tii din ora[ vor fi la u[`. Nu cred c`-mi plac astfel de vizitatorila prima or`.

– Drumul nu se va inunda, spuse Eddie.– Mi-ar pl`cea s` fiu la fel de sigur, murmur` cel`lalt b`rbat,

privind-o pe Paula.– Nu se va duce acum acas`, hot`r\ Eddie.– Dar dac` vor fi inunda]ii…– La naiba cu inunda]iile. Ai f`cut o observa]ie, Johnny, dar nu

tu iei hot`rârile.B`rba]ii se \nfruntau din priviri. Atmosfera din cas` era foarte

tensionat`.Paula se ridic` \ncet \n picioare. Cei doi b`rba]i n-o observar`

pân` când nu se \ntoarse din hol \ncheindu-[i haina.Privirea lui Eddie se \ntunec`.– Unde crezi c` te duci?– Acas`. Johnny are dreptate. Dac` va fi o inunda]ie, e mai bine

s` fiu acas`.B`rbatul o privi calm, l`sându-se pe spate.– D`-]i haina jos.– Cred c-ar trebui s` m` duc acas`, spuse ea, \ndreptându-se

spre c`r]ile pe care le l`sase pe jos, la picioarele lui.Când se ridic`, degetele lui o prinser` de \ncheietur`.– D`-]i haina jos, repet` el.– Johnny…

PAS~REA DE ARGINT 99

– Nu prime[ti ordine de la Johnny.Privirile lui erau \nc`rcate de o violen]` ciudat`. Când tân`ra

\ncerc` s` se retrag`, el o strânse mai tare de mân`.Surprins` de durerea arz`toare, tân`ra \ncremeni. Era pentru

prima oar` când furia lui rece era \ndreptat` \mpotriva ei. Undeva\ntr-un col] al min]ii \[i spunea c` tocmai asta c`uta la el: aceast`putere superioar` celei a lui Fritzi, a lui Pat sau a lui Luke. Eraputernic pentru c` nu era interesat de consecin]e.

Johnny cuno[tea aceast` putere. Retr`gându-se din calera furieilui Eddie, vorbi \ncet, pe un ton blând, ca [i cum nu i s-ar fi adresatb`rbatului din fa]a lui, ci unei fiin]e s`lbatice, ciudate, dininteriorul acestuia.

– Bine, Eddie. Nu voiam decât s` v` ]in departe de necazuri. Nuvoiam s` dau ordine.

Timp de câteva secunde Eddie p`ru c` nu aude, continuând s`strâng` mâna tinerei. Apoi, \ncetul cu \ncetul, \[i descle[t`degetele.

– D`-]i haina jos, \i spuse el Paulei.Ea arunc` o privire spre Johnny. Ochii lui erau tri[ti [i d`du

\ncet din cap.– L-ai auzit pe Eddie. Vrea s` r`mâi aici.F`r` s` mai spun` nimic, b`rbatul se \ntoarse pe c`lcâie [i plec`.

Pa[ii lui se auzir` pe sc`rile de lemn care duceau la etaj, unde aveacamera.

Când u[a se \nchise \n spatele lui Johnny, Eddie o lu` pe Paulade mân`, tr`gând-o cu blânde]e \n bra]e. Dându-i buclele negre depe frunte, \i lu` fa]a \n palme [i o privi lung, ca [i cum ar fi \ncercats` g`seasc` \n ochii ei r`spunsul la o \ntrebare chinuitoare.

100 RAMONA STEWART

– Nu e[ti ca ea, spuse el. P`rea s` fi uitat cearta cu Johnny. Paula nu putea s`-[i dea seama

dac` vorbe[te cu ea sau se adreseaz` propriilor gânduri.– Despre cine e vorba? \ntreb` ea, apoi \n]elese. De Angela?B`rbatul se \ncrunt`.– Da. Nu semeni cu ea.– Are vreo importan]`?O privi lung, apoi desen` cu un deget conturul fe]ei ei delicate.

Cu blânde]e, o trase mai aproape [i o s`rut`, la \nceput u[or, ca opan`, apoi din ce \n ce mai pasional. O strânse mai tare \n bra]e,apoi \[i odihni capul la pieptul ei.

– Ceva nu e \n regul`… murmur` el.– Despre ce vorbe[ti?– Nu mai sunt la fel de sigur c` putem fi \mpreun`.

***

Pu]in dup` miezul nop]ii, ma[ina Paulei ie[i de pe drumul careducea spre ferma lui Eddie [i se \ndrept` spre [oseaua principal`.Deodat`, din spatele ei se auzi sunetul tot mai apropiat al uneisirene. Privind \n oglind`, recunoscu ma[ina lui Luke, care o dep`[i[i apoi opri \n fa]a ei. Poli]istul cobor\ [i se \ndrept` \ncet spre ea.Se opri lâng` ma[in`, f`r` s` spun` nimic. |n \ntuneric, expresia depe figura lui era indescifrabil`. Câteva clipe se privir` t`cu]i.

– Am \nc`lcat vreo lege?– Nu una din codul rutier.– De ce m-ai oprit?– Nu e o \ntrebare cam prosteasc`?|ncetul cu \ncetul, curajul Paulei se topi. Ochii ei \ncepur` s`

cerceteze figura lui Luke, iar gravitatea lui o dezorient`.

PAS~REA DE ARGINT 101

102 RAMONA STEWART

– Ei, bine, Luke?Tonul vocii ei \l f`cu s` se hot`rasc`. Oft` [i-[i schimb` greutatea

de pe un picior pe cel`lalt.– A[a stau lucrurile? \ntreb` el.Ea d`du din cap.– Cred c-am ghicit abia \n clipa \n care te-am v`zut ie[ind de pe

[osea pe acest drum mai devreme, când te-ai \ntors de la [coal`…Voiam s` fiu sigur.

– Ce ai de gând s` faci? \l \ntreb` cu o voce lini[tit`.– Nu e cam târziu s` mai \ncerc?– O s`-i spui lui Fritzi?B`rbatul cl`tin` din cap.– Nu. O s` afle [i f`r` s`-i spun eu… E[ti sigur` c` [tii ce faci,

Paula? \ntreb` el, dup` o scurt` pauz`.– Da, Luke, [tiu ce fac.Hot`rârea din vocea ei \l f`cu s` se \ncrunte.– |n acest caz, asta e. Fritzi e la bar?– Da, nu [tie c` am ie[it.– Ar fi bine s` te gr`be[ti. Te-a[ conduce, dar ma[ina mea atrage

prea mult aten]ia. Drumul e \n regul`.– O s` ajung cu bine, zâmbi Paula. {tiu drumul.Dup` plecarea ma[inii albastre, Luke conduse pân` la o curb` a

[oselei. Dup` ce opri motorul, \[i scoase pachetul de ]ig`ri [i lu`una. Cu ]igara neaprins` \n col]ul gurii, r`mase mult` vremegânditor, ascultând zgomotul ploii.

Capitolul 7

Dup` trecerea furtunii, aerul devenise proasp`t. {i atmosfera dela ferma Humbly era mai relaxat`.

Paula se ducea la [coal` ca de obicei. Din când \n când ajungeala ferma Halverson unde fie c`l`rea, fie ajuta la \mblânzireaponeilor. Dar aceste excursii devenir` din ce \n ce mai rare, pem`sur` ce Eddie \i cerea tot mai mult din timpul ei. Se afundar` maiadânc \n povestea lor de dragoste, iar cearta din cauza lui Johnnyp`rea s` nu fi existat.

Cu toate acestea, tân`ra se gândea tot mai des la acele clipe.P`reau s` spun` ceva important, dac` nu despre personalitatea luiEddie, cel pu]in despre rela]ia ciudat` pe care o avea cu Ryan. Ceidoi b`rba]i p`reau atât de diferi]i, dar nu [tia decât pu]in despre ei.

Johnny p`rea singurul afectat de acea discu]ie. Din acea sear`\ncepuse un proces aproape imperceptibil de retragere din vie]ilelor. Abia dup` dou` s`pt`mâni tân`ra \[i d`du seama c`-l vedea dince \n ce mai rar. De fiecare dat` era \n trecere, p`rând s` n-oobserve. Cu toate acestea, se sim]ea urm`rit`, spionat`. Sim]ea c`b`rbatul a[teapt` s` o vad` f`când o gre[eal`, rupând leg`tura cuEddie.

***

Lanternele care marcau ma[ina distrus` erau singurele luminide pe [oseaua p`r`sit`. Era aproape miezul nop]ii [i vântul erarece, p`trunzând pân` la os.

Numai Luke Sheldon r`m`sese la locul accidentului. Era trist [icople[it de un sentiment de inutilitate. Nu era ceva neobi[nuitpentru el, avea aceast` senza]ie de fiecare dat` când avea loc unaccident de circula]ie.

Se \ndrept` spre ma[in` [i urc` la volan. Tocmai voia s`porneasc`, dar v`zu lumina unor faruri [i o limuzin` neagr` ap`rupe [osea. La vederea luminilor de avertizare [oferul \ncetini, apoiopri. Un b`rbat scund, \ndesat, cobor\ [i r`mase nemi[cat, privindresturile ma[inii. Instinctul \l avertiz` c` nu e singur [i se \ntoarse,v`zând ma[ina poli]istului. Luke cobor\ [i se \ndrept` spre el. Dup`doi pa[i, \l recunoscu. A[a cum st`tea nemi[cat lâng` luminile ro[ii,ar`ta aproape la fel ca \n urm` cu trei ani, când st`tuse lâng` alt`ma[in`.

– Ryan, nu-i a[a? \ntreb` Luke.Johnny Ryan zâmbi.– Bun`, poli]istule. Ce-ai mai f`cut?– Nu mare lucru, \mi fac meseria.– Am trecut pe aici acum o or`. Când s-a \ntâmplat accidentul?

se interes` Johnny.– Acum o jum`tate de or`.– A fost cineva r`nit?– O persoan`, un b`trân.– Grav?– A murit \nainte de a veni ambulan]a.Figura lui Ryan era imobil`, luminat` de semnaliz`ri.

104 RAMONA STEWART

– Ghinion, nu-i a[a?– E o problem` cu de[ertul. Oricât te-ai str`dui, nu-i po]i

\mpiedica pe oameni s` fac` accidente.– Dac` ai reu[i, ]i-ai face mai mult decât por]ia ta de fapte bune,

zâmbi Johnny, privind din nou ma[ina. |mi pare r`u c` n-am ajunsmai devreme. E cel mai interesant lucru \ntâmplat de când sunt\ngropat \n acest cap`t de lume.

– Ai putea s` te ui]i la filme, suger` poli]istul cu o voce rece.– |n cinema miroase a vite.– P`cat…Ochii lui Luke fur` atra[i de un ornament ciudat, a[ezat pe

partea din fa]` a limuzinei. Era o pas`re argintie care \[i \ntindeaaripile \n sus, \ntr-un extaz transfigurat. Ciocul lung, sub]ire, eradeschis [i gâtul \ndoit \ntr-un mod ciudat. Era clar c` ornamentulfusese comandat special, iar poli]istul se \ntreb` de ce ar dorib`rbatul de lâng` el a[a ceva. Apoi \[i aminti c` ma[ina era a luiEddie Benedict. Se \ncrunt`, gândindu-se la Paula.

– O s` pleca]i \n curând? \ntreb` el.Ryan râse ciudat.– A[ pleca [i mâine dac` am sc`pa mai repede de bagajul \n

plus.– C`l`tori]i cu bagaj mult?Ochii ciuda]i ai b`rbatului str`lucir` ironic.– Doar un aranjament temporar… Oricum, nu e treaba ta,

ad`ug` el, privindu-l pe Luke cu r`utate.Se \ntoarse brusc [i plec`, \nainte ca poli]istul s` poat`

r`spunde. Luke r`mase gânditor, gândindu-se la Paula. Nu [tia de ce, dar

pas`rea de argint \l obseda [i \n acela[i timp \l \ngrijora. V`zu figuraPaulei \n fa]a ochilor: agitat`, rebel`, dar copil`roas` [i inocent`.

Mi[cat de un impuls, s`ri \n ma[in` [i se \ndrept` spre ora[.

PAS~REA DE ARGINT 105

Opri \n fa]a „Orhideei purpurii” [i intr` hot`rât. Se opri o clip`\n fa]a biroului lui Fritzi, apoi b`tu [i deschise.

Proprietara era a[ezat` la birou, \n haina din piele de vi]el,sprijinindu-[i picioarele de col]ul biroului. Tocmai \[i aprindea o]igar`.

– Ia te uit`, Iisus \n persoan`! exclam` ea. Ce cau]i \n Babilon?Poli]istul nu r`spunse, a[ezându-se [i punându-[i p`l`ria pe

birou.– E chiar o surpriz`, Luke, continu` Fritzi. Cred c` e[ti singurul

b`rbat din ora[ pe care nu-l v`d aici. Mi-am dat deja seama c` num` aprobi.

– Sunt foarte ocupat.– Asta nu \nseamn` c` aprobi felul meu de a face afaceri.– Sunt poli]ist [i m` ocup de „consecin]ele” pe strad` ale felului

t`u de a face afaceri, zâmbi el. Vrei s` ne cert`m?– Po]i s` te duci la naiba, zâmbi [i ea. Vrei ceva de b`ut?El cl`tin` din cap.– E aproape dou`. Ce faci atât de târziu? E[ti din nou de noapte?– Da. Ceilal]i au familii [i e mai greu pentru ei s` lucreze

noaptea… Pentru mine nu conteaz`…– E[ti cam fraier, râse Fritzi.– Poate.A[ezându-se mai bine \n scaun, femeia \l privi cu aten]ie.– Iar a dep`[it Paula limita de vitez`, Luke? Asta ai venit s`-mi spui?El se \ncrunt`.– Nu, e foarte atent`. De ce?– Credeam c` ai venit s`-mi vorbe[ti despre asta. De fapt,

speram c` a[a stau lucrurile – e destul de ciudat` \n ultimul timp.A[tept un pretext s` o pun la locul ei.

– Ce a f`cut?Femeia ridic` din umeri.

106 RAMONA STEWART

– Nu e ceva anume, e mai degrab` o problem` de atitudine – edestul de greu de strunit.

– Cre[te.– Dar e tot fiica mea.Luke o privi curios.– Nu crezi c` o ]ii prea din scurt, Fritzi? Nu mai e un copil.

Uneori cred c` se simte foarte singur`.Femeia stinse ]igara cu un gest rapid.– Dac` nu te deranjeaz`, Luke, m` ocup cum vreau de via]a

fiicei mele.– Po]i s` faci mai mult r`u decât bine for]ând-o, \ncepu el. Nu e

cea mai bun` solu]ie…– E solu]ia mea, spuse ea pe un ton ferm.B`rbatul se ridic`, privind-o gânditor. Se sim]ea obosit [i

\ncepea s` vad` c` Fritzi n-o putea \n]elege pe Paula. C` nu voias-o \n]eleag`. |[i lu` p`l`ria de pe birou [i se \ndrept` spre u[`.

– Pleci atât de repede? \ntreb` Fritzi.El d`du din cap.– Ai de gând s`-mi spui adev`ratul motiv pentru care ai venit?

Sau e un secret? – Voiam s` m` \nc`lzesc…– Min]i!El zâmbi [i ie[i, strigându-i prin u[`:– |ncearc` s` dovede[ti la tribunal…

***

– Nu fugi.Johnny ap`ru din spatele ma[inii, [tergându-se pe mâini.– Eddie s-a trezit? \ntreb` Paula.– |nc` doarme.

PAS~REA DE ARGINT 107

– Credeam c` e \n spate, murmur` ea, f`când o mi[care deretragere.

– Stai jos, zâmbi b`rbatul, ar`tând spre o cutie.Dup` o scurt` ezitare tân`ra se a[ez`, iar Johnny se \ntoarse la

munc`. |l privi câteva clipe \n t`cere, [tiind c` voia ceva de la ea.Hot`rât` s` atace prima, \l \ntreb`:

– Ce vrei de la via]`, Johnny?B`rbatul se \ntoarse spre ea, privind-o plin de curiozitate,

a[teptând s` explice.– Fiecare vrea ceva de la via]`, continu` ea. Tu ce vrei? Bani?

Dragoste? S` c`l`tore[ti? S` ai propria afacere? Ce anume?– De ce vrei s` [tii?Ea ridic` din umeri.– Nu [tiu. M` \ntreb. E[ti tot timpul cu Eddie [i se pare c` ai

fost tot timpul cu el. Dar trebuie s` fie [i o parte din tine separat`de el. Ce vrei pentru tine?

– De ce trebuie s` fie o parte din mine separat` de Eddie?– Pentru c` nu \ncap doi oameni \n aceea[i via]`…El nu r`spunse nimic, dar zâmbetul din col]ul gurii p`rea

batjocoritor. Tân`ra se sim]i cople[it` de repulsie fa]` de el, despatele lat \ntors acum spre ea [i de fa]a l`t`rea]`, cu ochi r`i.

– Dac` se retrage sau se \nsoar`? Când va avea propria familie.La asta m` refeream, Johnny. Ce vei face atunci?

B`rbatul d`du din umeri.– Nu m-am gândit la asta. Nu se va retrage… nu se va \nsura.– A fost c`s`torit.– Dar n-a mers.R`maser` t`cu]i, fiecare cu gândurile lui.– Ai cunoscut-o pe ea… pe Angela?– Desigur. Am locuit \mpreun`.Nea[teptat, b`rbatul \ncepu s` râd`. Paula sim]i c` se \mbujoreaz`.

108 RAMONA STEWART

– L-am cunoscut pe Eddie cu mult \nainte de apari]ia Angelei.Am fost \mpreun` [i când erau c`s`tori]i. {i voi fi cu el [i dup` ceva p`r`si acest de[ert, ad`ug` el.

{tergându-[i mâinile, Johnny ajunse \n fa]a ei, privind-o de sus.– Nu e \n regul`. Eddie Benedict, care poate avea un castel \n

orice ora[ al lumii, s` stea aici, \ntr-o ferm`. S`-[i piard` timpul \ntr-uncimitir plin de cactu[i! exclam` el.

– E dorin]a lui s` fie aici.– Uneori, oamenii nu [tiu ce vor. O iau razna pentru o vreme,

dar \[i revin…Paula se ridic` brusc \n picioare.– Uneori nu-[i revin, Johnny. Ci r`mân toat` via]a \ntr-un cimitir

plin de cactu[i.Privirea lui era plin` de ironie.– |n locul t`u, nu m-a[ baza pe asta…|nfuriat`, tân`ra \n]elese c` o adusese exact unde voia. Reac]ia

ei instinctiv` fu s`-l r`neasc`:– |ntr-o zi te va p`r`si, Johnny. {tii foarte bine.El zâmbi.– Nu fi prea sigur`. Sunt prea folositor.Privirea ei era ne\ncrez`toare, dar nu spuse nimic.– Cred c-ar fi mai bine s`-]i spun ceva, ad`ug` el. }i-a spus

vreodat` Eddie cum am \nceput afacerile \n Nevada?Paula cl`tin` din cap.– Pun pariu c` nu ]i-a spus c` a venit cu un an \naintea mea.Tân`ra deveni interesat`.– Eu am f`cut \nchisoare \n acel an, continu` b`rbatul zâmbind.

Era gre[eala lui, dar am ales s` pl`tesc eu.

***

PAS~REA DE ARGINT 109

Eddie Benedict \[i trecu degetele lungi [i delicate prin p`r.Dup` ce se d`duse jos din pat, \i v`zuse pe cei doi care st`teau devorb`. |n atitudinea lor se vedea ostilitatea. |[i puse un halat dem`tase cu monogram` peste pijama [i se \ndrept` spre ie[ire.

Paula [i Ryan se \ntoarser` \n aceea[i clip` [i \l v`zur` stând \ncadrul u[ii, o siluet` \nalt`, supl`, care a[tepta nemi[cat`, cumâinile \n buzunare [i o expresie de iritare pe figur`. Cobor\ \ncet,l`sând u[a s` se trânteasc` \n spatele lui.

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` cu voce lini[tit`.Eddie se opri \n fa]a Paulei, a[teptând un r`spuns. Pentru c`

tân`ra nu spuse nimic, b`rbatul se \ntoarse spre Johnny.– Presupun c` n-are rost s` te \ntreb pe tine despre ce e

vorba.|n vocea lui r`suna o amenin]are periculoas`.Johnny se \ncrunt`.– Nu s-a \ntâmplat nimic, Eddie. Despre ce vorbe[ti?Eddie \i \ntoarse spatele, nemul]umit.– Vrei s` sco]i o mas` afar` pentru micul dejun? Arunc` el peste

um`r. Am nevoie de aer.– E prea frig, o s` faci pneumonie.– E treaba mea. Vino, Paula. O s` st`m afar`… Sau e[ti [i tu

\ngrijorat` pentru s`n`tatea mea?Ea \l privi, gândindu-se la cuvintele lui Johnny. D`du din umeri

[i \i zâmbi.– N-am vrut s` m` sup`r pe tine, draga mea, oft` el. Dar m-am

s`turat de d`d`ceal`…Se a[ez` pe treptele \nc`lzite de soare [i o trase lâng` el. Lâng`

corpul lui cald, Paula se sim]ea \n siguran]`. {tia c` nu poate s`-ispun` despre ce vorbise cu Johnny, dar relaxându-se \n bra]ele lui\n]elese de ce era atât de agitat`. |i era fric` de Johnny Ryan. O fric`ira]ional`, greu de suportat. Se cutremur`.

110 RAMONA STEWART

– Ce este, draga mea?– Cred c` [tii.– Spune-mi, totu[i.– Johnny m` ur`[te.Eddie o privi gânditor. Paula credea c` va nega, dar n-o f`cu.

Dup` un timp, d`du din cap.– Da, cred c` a[a e.– M` ur`[te [i-mi dore[te r`ul. E un om r`u.– Cred c` are un str`mo[ vârcolac, zâmbi el.– Râzi de mine, dar nu-i nimic de râs. {tii ce vreau s` spun?– Nu [tiu cât e de adev`rat` partea cu r`utatea, dar sunt de

acord c` a devenit un nesuferit. Cred c` a luat-o razna. |ncepe s`uite cine e [eful.

Tân`ra se r`suci \n bra]ele lui s`-l priveasc` \n fa]`.– Eddie, m` iube[ti?El o privi cu aten]ie.– Ce s-a \ntâmplat? V-a]i certat \nainte s` apar eu, nu? Ea cl`tin` din cap.– Nu, nu ne-am certat. A spus c` ve]i pleca \n curând de aici –

doar voi doi.Eddie se \ncrunt`.– Vrea s` te preseze… E unul dintre obiceiurile lui proaste. Are

multe obiceiuri proaste… Locul lui nu e aici.– Dar tu ce sim]i?– |ncepe s`-mi plac` de[ertul, zâmbi el. |mi place totul aici. Luar` micul dejun \n t`cere. Eddie era calm, din când \n când

arunca priviri scrut`toare \n direc]ia lui Johnny, dar nu spunea nimic.Ryan observase, dar \[i \ndrepta toat` aten]ia spre mas`.

Deodat`, \mpingându-[i farfuria spre mijlocul mesei, lu` o ]igar`din pachetul lui Eddie, o aprinse [i, suflând fumul alb`strui sprecer, spuse rar:

PAS~REA DE ARGINT 111

– Când plec`m din de[ert, Eddie?Era un atac nea[teptat. Paula arunc` o privire spre Eddie [i v`zu

c` [i el fusese luat prin surprindere.– Ce te preocup`? \ntreb` Benedict.– Dac` nu vom pleca \n curând, vom avea probleme… Numele

t`u \nc` reprezint` ceva, Eddie, dar oamenii uit` foarte repede. Maiales dup` o perioad` mai grea…

Eddie \l privi gânditor.– Noi [tim amândoi c` nu te-ai speriat, continu` b`rbatul. Se

putea \ntâmpla oricui… Dar unii dintre b`ie]i se pot \ntreba, poatec` sunt ner`bd`tori s` \nceap` din nou.

– Dup` cum spuneai, [tim c` nu e a[a, zâmbi prietenul lui.– Desigur… Dar am vrut s`-]i aduc aminte c` ai o reputa]ie,

construit` timp de cincisprezece ani pe care n-ai vrea s-o pierzitocmai acum, când e[ti preg`tit s` dai lovitura…

Dup` o mic` pauz`, b`rbatul continu`:– Putem s` ne extindem, dac` lu`m [i afacerea din Chicago.

Vom avea toat` ]ara la picioare…– Johnny…– |n doi ani, vom avea cea mai mare afacere cu jocuri de noroc

din ]ar`…Eddie \[i puse mâinile pe mas`, cl`tinând din cap.– S-a terminat, Johnny. Renun] la jocurile de noroc.Ryan \l privi uimit.– Ce faci? \ntreb` el.– Renun] la afacerea cu jocuri de noroc. Vreau s` r`mân aici, \n de[ert.– |n mijlocul pustiului? – Depinde cum vezi lucrurile. E aer curat, sunt mun]i… nu ca

\n ora[. E o problem` de gusturi.– Recunoa[te, ]i-e fric` s` te \ntorci, spuse Johnny cu blânde]e.

Nu-i a[a?Ochii negri str`lucir`.

112 RAMONA STEWART

– Nu, nu mi-e fric`.– Nu ]ii chiar atât de mult la aerul curat.– Am destui bani.– Po]i s` faci mai mul]i. Oricum, nu e vorba despre bani.– Pentru mine este vorba despre bani, r`spunse Eddie, iar vocea

lui era mai aspr`. Am destui.Johnny respir` adânc.– |n]eleg. |n acest caz, ce se va \ntâmpla cu mine? Care sunt

planurile tale \n privin]a mea?Eddie Benedict \l privi calm.– Cred c`-]i vei g`si o slujb` undeva. Sunt foarte mul]i care vor

dori s`-]i ofere ceva de lucru dac` le-o cer. Nu te \ngrijora, voi aveagrij` de tine.

– Am fost \mpreun` cincisprezece ani. Ce-ai de gând s` faci? S`-midai un ceas de aur cu inscrip]ia: „|mi pare bine c` te-am cunoscut?”

|n timp ce b`rba]ii se \nfruntau din priviri, Johnny v`zuhot`rârea \n ochii prietenului lui.

– E o idee bun`, spuse Eddie cu r`ceal`. Nu m` gândisem la un ceas.– Eddie…Era prea târziu.– O s`-]i dau partea ta din bani. Po]i s` pleci când vrei, de acum

pân` s`pt`mâna viitoare. Dac` vrei s` te \ntorci \n afacere, voi aveagrij` s-o po]i face. Dar o s` ai destui bani s` te retragi, dac` vrei.

– Bine, Eddie. Cum vrei tu. Dar nu voi pleca. M` voi retrage [ieu [i voi sta aici cu tine, \n de[ert…

Benedict nu r`spunse, dar cl`tin` din cap.Johnny r`mase o clip` nemi[cat, apoi o privi cu ur` pe Paula. Se

ridic` de la mas` [i plec` f`r` s` se uite \napoi.|n acea dup`-amiaz`, Fritzi Haller primi un telefon anonim.Câteva secunde dup` ce telefonul fusese \nchis la cel`lalt cap`t

al firului, ea r`mase cu receptorul \n mân`. |l puse apoi jos [i se\ndrept` spre sc`ri s`-[i ia haina.

PAS~REA DE ARGINT 113

Capitolul 8

Ma[ina [erifului opri \n fa]a biroului [i Pat Johnson, \mbr`cat cumult` grij`, cobor\. Se admir` o clip` \n parbriz, apoi se \ndrept`spre intrare.

|n birou, Tom Hansen privea cu aten]ie un b`iat a[ezat \nfa]a lui.

– A[adar, nu vrei s` vorbe[ti, MacGillicuddy? \ntreb` el.– N-am nimic de spus.– Hai s`-]i auzim povestea de la \nceput. Dac` te cred, \]i dau

drumul. Nu uita nimic.B`iatul se \ncrunt`.– La naiba, ]i-am spus deja de cinci ori.– Ai grij` cum vorbe[ti. S` te aud.– Am optsprezece ani, spuse b`iatul cu exasperare, ]i-am spus

deja de un milion de ori. P`rin]ii mei au murit [i am plecat s`-mivizitez sora la Los Angeles. N-am f`cut nimic r`u.

– Hm, ai \ntre treisprezece [i paisprezece ani. Continu`, num-am hot`rât dac` te las sau nu s` pleci…

U[a se deschise [i intr` Pat. La vederea lui, Tom f`cu ochii mari.

– Dac` [tiam, aduceam covorul ro[u, zâmbi el. }i-l prezint peMacGillicuddy.

– Altul fugit de acas`?– Da.– Am optsprezece ani, protest` b`iatul.{eriful nu-i d`dui nici o aten]ie.– |l duc eu la arest când m` duc spre cas`, spuse el.– Dar nu m` duce]i la arest, el mi-a promis c`-mi ve]i da drumul,

exclam` b`iatul.Pat \l privi pe Tom, ridicând sprâncenele.– Nu te saturi niciodat` de glume? \ntreb` el. Stai jos, b`iete, \i

spuse arestatului, dac` nu vrei s` te duc la \nchisoare.Nesigur, b`iatul se a[ez`.– Acum, ascult`-m`. Ai p`rin]i care sunt probabil \ngrijora]i.

Cred c` le-ai f`cut o mul]ime de probleme fugind a[a…– Dar am optsprezece ani…– Taci! Unde l-ai g`sit, Tom?– Pe [osea la ie[irea din ora[, mergea pe jos…– P`rin]ii mei sunt mor]i…Pat cl`tin` din cap.– Nu te cred. Sunt sute ce copii ca tine care nu [tiu decât s` fug`

de acas`. Dac` ar fi dup` mine, v-am duce la \nchisoare [i v-am\mpu[ca, pentru c` nu sunte]i buni de altceva. Numai c` statul nuvrea asta. A[a c` vei merge la arest, noi \]i vom g`si p`rin]ii [i ei vorveni s` te ia. De unde e[ti? Din Vegas?

B`iatul d`du din cap.– De când ai plecat de acas`?– De dou` zile. Tata s-a rec`s`torit…– Din partea mea, n-are decât s`-[i fac` un harem. N-ar fi trebuit

s` ne dai de lucru. Tom, d` un telefon la Vegas, s` vin` s`-l ia.

PAS~REA DE ARGINT 115

– Bine, bine… Te duci la marea petrecere de la club?– Da, m-au f`cut membru pe via]`.Tom fluier` admirativ. Era vorba despre un club exclusivist,

unde nu erau primi]i decât cei mai boga]i b`rba]i din zon`. – Domnule, \ntreb` b`iatul, trebuie neap`rat s` m` duce]i la

arest?– Nu-]i face griji, b`iete, zâmbi Tom. Nu e chiar atât de r`u.

|ntre tine [i cei r`i sunt gratii solide. E drept c` uneori o iau razna[i vor s`-i calce \n picioare pe noii veni]i, dar de obicei gratiilerezist`.

– Tom, \nceteaz`, interveni Pat. Las`-l \n pace, e destul de speriat.Deodat`, u[a se deschise tras` cu putere [i \n cadrul ei ap`ru

Fritzi Haller. Haina era pus` \n grab` pe ea [i \n mân` \nvârtea cuun gest nervos o leg`tur` de chei.

– Pat, pot s`-]i vorbesc un minut? \ntreb` ea.{eriful arunc` o privire spre Tom.– Desigur, Fritzi. Tom, ]ine-l pe b`iat un minut, m` \ntorc dup` el.Luând-o de bra], ie[ir` \mpreun` \n strad`.– Ei, ce s-a \ntâmplat? Una dintre fete a omorât pe cineva?

\ntreb` el.Femeia \l prinse de bra] cu degete tremur`toare.– Pat, ce [tii despre Paula [i Eddie Benedict?– Paula [i Eddie Benedict? E ceva de [tiut?– Tocmai am primit un telefon. Cineva mi-a spus c` Paula [i

Eddie au o rela]ie. Am venit s` te v`d. Credeam c-ai auzit ceva, c`[tii dac` e adev`rat.

– Cine ]i-a dat telefon?– Nu [tiu, un b`rbat. N-a spus cine e. Mi-a spus s`-mi ]in fiica

acas` dac` nu vreau s`…– Dac` nu vrei s` ce?Ea cl`tin` din cap.

116 RAMONA STEWART

– Nu conteaz`, ceva murdar. {tii ce fel de lucru, nu-mi pas` deasta. Nu vreau s` [tiu decât dac` e adev`rat. Pat, e adev`rat?

Pat o prinse de mân`.– Fritzi, dac` a[ fi \n locul t`u a[ r`mâne acas` dou`, trei seri [i

a[ afla dac` e adev`rat. Ea \l privi cu ochi mari.– Pat, e adev`rat?– Nu [tiu, Fritzi. N-am auzit nimic. Dar \n ultimul timp am fost

destul de ocupat la ferm` [i n-am mai ]inut leg`tura cu ora[ul. Amauzit c` \ntr-o zi a luat-o cu ma[ina de la pia]`. Poate c` e adev`rat.Mi-ar pl`cea s` [tiu cine ]i-a dat telefon.

– Ce mai conteaz`? strig` ea. Trebuie s` vii cu mine s` st`m devorb` cu ea, apoi s` mergi la acest Benedict.

– Fritzi, n-am ce face. Nu po]i da buzna la cineva acas` f`r`motiv \ntemeiat. Cel mai bine e s-o ]ii pe Paula acas` pân` aflidespre ce e vorba. Ne vedem mâine, imediat ce m` \ntorc de lapetrecerea clubului…

– Ce m` fac?– }ine-o acas`. Vorbim mâine.{eriful se \ntoarse [i intr` \n birou, l`sând-o s` se uite dup` el,

plin` de mânie.

***

|n acea sear`, dup` cin`, Fritzi r`mase \n fa]a ce[tii de cafea,fumând gânditoare. Paula o supraveghea cu coada ochiului,aruncând priviri nelini[tite spre ceas.

– Vrei s` te duci mai târziu decât de obicei? \ntreb` ea.F`r` s` r`spund`, mama ei se ridic` [i se \ndrept` spre salon.

Când tân`ra ajunse \n salon câteva minute mai târziu, o g`si \ntins`

PAS~REA DE ARGINT 117

pe canapea, r`sfoind o revist`. Nu se schimbase din rochia de cas`.Luând o carte, Paula se a[ez` pe un fotoliu. Dup` zece minute,\ntreb`, p`rând nep`s`toare:

– Nu te mai duci la bar \n seara asta?– Nu, r`spunse Fritzi, f`r` s` ridice privirea.– Nu te sim]i bine? – M` simt foarte bine.Paula se ridic` [i se \ndrept` spre fereastr`, privind \n zare.– Cred c` voi face o plimbare, spuse ea.Fritzi puse revista lâng` ea pe canapea.– Nu cred c` te vei duce nic`ieri…Tân`ra se \ntoarse [i \nfrunt` privirea mânioas`, \ntunecat` a

mamei ei. |[i d`du seama imediat c` aflase despre rela]ia ei cuBenedict. Se \ndrept` spre fotoliu [i se a[ez`, privind-o \n lini[te.

– U[uratico! exclam` Fritzi. Eddie Benedict… [tii cum s`-i alegi, nu?Paula r`mase t`cut`.– }ie \]i vorbesc, Paula!– Te-am auzit.– R`spunde-mi!– Da, Fritzi, [tiu cum s`-i aleg.Femeia se \ncrunt`, plin` de furie.– Atât ai de spus?– {i ce vrei s`-]i spun? strig` tân`ra, s`rind \n picioare. Ce putem

s` ne spunem una alteia? Da, e adev`rat. Nu [tiu de unde ai aflat,dar e adev`rat.

– De ce?– Nu [tiu de ce. |l iubesc.– N-ai cum s`-l iube[ti. Nu [tii nimic despre dragoste.– Bine, r`spunse tân`ra \ncet. Nu [tiu nimic despre dragoste.

S-o l`s`m a[a…– Cum ai putut s` faci a[a ceva? Eddie Benedict,

nemernicul [i…

118 RAMONA STEWART

– Te rog, Fritzi…– Nu mi te mai plânge. Ai fugit de lâng` mine ca o oarecare [i

acum m` rogi: „Te rog, Fritzi, nu m` certa! O s` fiu cuminte, deacum! Dar te rog s` nu mai vorbim despre asta!”

– N-am spus a[a ceva, protest` Paula. Am spus c` n-avem de ces` mai discut`m. Crezi c` puteam face o alegere mai bun`. Foartebine. Nu v`d de ce am mai vorbi.

Fritzi se ridic`, stingându-[i ]igara.– Ascult`-m`, Paula. Nu-l vei mai vedea pe Eddie Benedict

niciodat`. El nu te va mai vedea. Te voi ]ine \nchis` \n cas` zi [inoapte pân` când va pleca din ora[. Ai \n]eles?

Tân`ra se \ncrunt`, apoi f`cu o mi[care s` se \ndrepte spre u[`.– Iar dac` \]i \nchipui c` po]i s` ie[i acum din cas`, ar trebui s`-]i

imaginezi c` voi ridica receptorul [i-i voi da un telefon [erifului.Vocea femeii era joas`, hot`rât` [i amenin]`toare.Paula se opri.– Ai [aptesprezece ani, e[ti minor`. Nu vreau s` fie scandal, dar

dac` m` obligi, voi cere un mandat de arestare pentru Benedict. O s`-ltrimit direct la \nchisoare. E[ti fiica mea, Paula [i vei face ce spun eu.

– M` a[teapt`.– O s` a[tepte mult [i bine.– O s` vin` s` m` caute…– Las`-l s` vin`! Sper c` va veni. A[ vrea s`-i vorbesc.– M`car las`-m` s`-i dau un telefon. Nu po]i s`-l la[i s` a[tepte

a[a, f`r` s` [tie…– La naiba, nu pot! Nu te p`c`li singur`. O s`-[i dea seama [i

singur despre ce e vorba [i o s` dispar` imediat din ora[.– Nu, nu va pleca.– Ba da, o va face. {i nu-l vei mai vedea, nu-i vei da telefon [i nu

vei mai lua leg`tura cu el. Sunt hot`rât`, Paula. E[ti fiica mea [i vei\nv`]a s` m` ascul]i. Mai degrab` te v`d \n iad.

Tân`ra \i arunc` o privire ciudat`.

PAS~REA DE ARGINT 119

– S-ar putea s` m` vezi…n-ai de ce s`-l suni pe [erif. M` duc lamine \n camer`.

Dou` zile trecur` a[a. Paula r`mânea \n camera ei, \ntins` \n pat,\ncapabil` s` fac` altceva decât s` pândeasc` drumul pe care speras` vad` ap`rând limuzina neagr`.

Fritzi n-o l`sa s` se mai duc` la [coal`, spunându-i directoruluic` e bolnav`.

Orele treceau agonizant de \ncet. Nu primise nici un semn dela Eddie. |ncetul cu \ncetul o cople[ea teama c` mama ei avusesedreptate. Poate c` Eddie va pleca, va p`r`si de[ertul f`r` s`-i spun`la revedere [i f`r` s` se \ntrebe care e adev`ratul motiv aldispari]iei ei.

|n a doua sear` v`zu ma[ina [erifului parcând \n fa]a casei [i pePat coborând. Dup` câteva minute, voci ridicate r`sunar` din salon.|[i d`du seama c` nu mai putea suporta nesiguran]a. Trebuia s` [tiece i s-a \ntâmplat lui Eddie, ce gândea despre toate acestea [i ceplanuri f`cuse.

Mergând pe vârfuri, se strecur` \n biroul lui Fritzi. Ascultând cuaten]ie vocile din salon, form` num`rul fermei Hambly. Palmele \itranspiraser` [i receptorul era greu \n mâna ei mic`. Dup` un timp,la cel`lalt cap`t la firului fu ridicat receptorul.

– Alo, [opti ea, dar nu primi nici un r`spuns. Alo? Sunt Paula.Eddie, tu e[ti?

Interlocutorul r`mase t`cut.– Tu e[ti, Johnny? Cheam`-l pe Eddie, te rog. Nu pot sta prea

mult. M` auzi?Un zgomot u[or \i spuse c` receptorul fusese pus \n furc`.

Uluit` [i speriat`, form` din nou. De data asta receptorul fu ridicatimediat [i pus la loc \n furc`.

N-avea nici o \ndoial`. Cineva o auzise, dar nu voia s`-ivorbeasc`.

120 RAMONA STEWART

giannijollys

Se strecur` afar` din birou [i porni spre sc`rile din spate. P`[ea\ncet, cu grij`. Fritzi avea auzul foarte fin, dar era acaparat` dediscu]ia cu Pat.

Cu mult noroc, ajunse la u[a din spate [i se strecur` afar`. Erafrig [i vântul rece o \nghe]`, dar nu avea curajul s` se \ntoarc` s`-[iia haina.

P`[i pe iarb`, trecând pe lâng` u[a garajului. {tia c` e imposibils`-[i scoat` ma[ina f`r` s` fie auzit`. |n fa]a sc`rilor de la intrare erama[ina lui Pat. O privi câteva minute, incapabil` s` se hot`rasc`. Nuera sigur` c` se putea \ntoarce \nainte de plecarea [erifului. O s-ocaute [i vor descoperi c` a plecat… Respir` adânc. Trebuia s` ri[te,trebuia s`-l vad` pe Eddie [i s` [tie de ce nu-i r`spunsese, orice seva \ntâmpla.

Deschise portiera [i se strecur` \n ma[in`. Trase frâna [i o\mpinse u[or pe panta din fa]a casei. Abia când ajunse la câ]ivametri avu curajul s` porneasc`.

Ferma Hambly era \ntunecat`, f`r` nici o fereastr` luminat`.Paula opri ma[ina \n fa]a ei, cople[it` de spaim`. Dac` au plecat? Se\ncrunt`, auzind muzic` de undeva din cas`. Ie[i din ma[in`,ascultând. Muzica se \ntrerupse brusc. O jaluzea se mi[c` \ncet.Undeva \n cas` era cineva care o supraveghea, \ncercând s` r`mân`nev`zut. P`[i \ncet spre sc`ri [i b`tu \n u[` cu hot`râre. Lini[tea\ntrerupt` de b`taie se l`s` din nou. Nici un r`spuns nu veni, a[ac` b`tu din nou, mai tare. Pumnii ei mici izbir` cu toat` puterea \nu[`. Când aceasta se deschise brusc, aproape c`zu \n bra]eleb`rbatului din prag.

Era Johnny Ryan, care o privea cu ur`.– Pleac`, spuse el. La naiba, pleac` [i las`-ne \n pace.Paula \n]elese \n acea clip` de unde aflase Fritzi despre rela]ia ei

cu Eddie: de la Johnny Ryan. Adev`rul era scris pe fa]a lui palid`,plin` de dispre].

PAS~REA DE ARGINT 121

– Pleac`, repet` b`rbatul cu aceea[i voce r`gu[it`. Nu vrea s` tevad`. Dac` nu pleci, o s` te omor chiar aici, \n pragul u[ii.

U[a trântit` cu violen]` aproape o lovi. R`mase o clip`nemi[cat`, apoi cobor\ \ncet sc`rile. {tia c` pierduse.

***

Dup` ce \nchise u[a, Johnny r`mase nemi[cat, ascultândzgomotul ma[inii care se \ndep`rta. La auzul pa[ilor care coborauscara, privi \n sus. Eddie cobora \ncet, cl`tinându-se.

– Dumnezeule, spuse Eddie. De doi ani nu m-am mai \mb`tata[a.

– Credeam c` numai b`ie]ii trateaz` o inim` r`nit` cu whisky,zâmbi Johnny.

– E mai bine decât s` m` duc acas` la ea [i s`-i spun ce p`reream despre ce a f`cut, cl`tin` b`rbatul din cap. Cum a putut s` m`p`r`seasc` a[a? De fiecare dat` când \mi aduc aminte mi se face r`u.M`car dac` mi-ar fi spus \n fa]`… Uitasem, parc` am auzit oma[in`…

Johnny se \ncrunt`:– Cineva a gre[it adresa.– Sigur? Oricum, cred c-ar fi mai bine s` \ncepem s` facem

bagajele, dac` vrem s` plec`m diminea]`.– Sunt gata, le-am f`cut când dormeai. Totul e gata. Benedict izbucni \n râs.– Dar e[ti chiar gr`bit.– N-avem de ce s` mai r`mânem. Nu ne mai ]ine nimic s` o

lu`m din loc.– Ai dreptate. Cu cât plec`m mai repede spre Los Angeles, cu

atât mai bine… Nu pot s`-mi revin, spuse Eddie dup` o pauz`.Dac` avea o problem`, trebuia s`-mi spun` \n fa]`.

122 RAMONA STEWART

– N-o prea v`d ap`rând aici s` se justifice…– E[ti sigur c` ai \n]eles bine ce ]i-a spus când v-a]i \ntâlnit?– }i-am spus de patru ori, protest` Johnny. Am f`cut a[a cum

mi-ai spus. Am mers la magazin [i am a[teptat-o \n fa]`. Mi-a spusclar despre ce e vorba. |i e team` c` mama ei a aflat ceva, a[a c` ahot`rât c` n-are rost ca o fat` de vârsta ei s` se implice \ntr-o rela]iecu un b`rbat de patruzeci de ani. Desigur, n-a spus chiar acestecuvinte…

– Mi-am dat seama. Dar ai \n]eles bine?– Da, sunt sigur.– I-ai spus cât am fost de \ngrijorat când n-a mai venit? Dac` era

sup`rat` crezând c` o verificai?– {tia foarte bine de ce am c`utat-o.– Bine, oft` Eddie. Voiam s` fiu sigur c` a \n]eles. M` \ntreb de

unde a aflat mama ei.Johnny ridic` din umeri.– {tii cum e \n ora[ele mici. Era u[or s` afle.– Cred c` ai dreptate. M` tot gândesc dac` n-ar fi mai bine s`-i

dau un telefon. S-ar putea s` vrea s`-mi vorbeasc`.– }i-am mai spus, Eddie. Nu vrea s` mai aud` de tine. Las-o \n

pace. Dumnezeule, dac` vrea neap`rat, mama ei poate s`-]i fac`mari probleme.

– M`car dac` Paula mi-ar fi dat un semn…– Probabil c` s-a speriat când i-ai spus c` vrei s` r`mâi aici. I-a

fost team` c` ajunge]i prea departe.Eddie râse amar.– {i când te gânde[ti c` voiam s-o iau de so]ie. Ce fraier…– Vrei s` \ncetezi s` mai vorbe[ti despre asta?– Bine, Johnny…r`spunse el, \ndreptându-se spre u[a de la

intrare [i deschizând-o ca s` ia aer. O s` respir pu]in aer curat [i m`\ntorc la culcare…

PAS~REA DE ARGINT 123

Se \ntrerupse brusc. Razele de lumin` din hol ajunseser` pesc`ri, c`zând pe una dintre m`nu[ile Paulei care \i alunecase dinbuzunar. Se aplec` [i o ridic`, privind-o cu aten]ie. Se \ncrunt`.Johnny \l privirea nemi[cat.

– Cum a ajuns asta aici? \ntreb` Eddie.– Nu [tiu, poate i-a c`zut femeii care a gre[it casa.– Ca s` vezi. Cineva gre[e[te adresa aici, \n pustiu…Punând m`nu[a \n buzunar, Eddie Benedict se \ntoarse spre

cel`lalt b`rbat.– Nu, Johnny. Nu e[ti sincer cu mine. Asta e m`nu[a Paulei.– E[ti nebun.– Nu sunt nebun. Le-a purtat de mii de ori [i le cunosc foarte

bine.– Nu sunt decât ni[te m`nu[i ca oricare altele.– Dar au ini]ialele ei scrise \n interior… Ce voia? De ce a venit aici?Johnny \l privi \ncurcat.– Eddie, te rog…– Ce voia? Spune-mi o dat`, la naiba!Ochii b`rbatului str`luceau de furie. F`cu un pas \nainte [i

Johnny se retrase.– Nu voiam decât s` te protejez, Eddie.Palma lui Eddie \l lovi scurt, peste fa]`. Apoi b`rbatul se

\ntoarse pe c`lcâie [i ie[i, trântind u[a.Limuzina neagr` gonea pe [osea, mergând din ce \n ce mai

repede. Una dintre ma[inile [erifului o urm`, claxonând. F`r` s`-idea aten]ie, Eddie \[i continu` drumul, pân` când, dep`[indu-l,ajutorul de [erif \l oblig` s` opreasc`.

Benedict opri, privind sup`rat spre b`rbatul \nalt, suplu, cuochi de un albastru electric.

– Bun` ziua, domnule Benedict, zâmbi Tom. Cau]i necazul culumânarea, nu-i a[a?

124 RAMONA STEWART

– M` gr`besc, r`spunse Eddie. D`-mi amend` [i las`-m` s` plec.– Coboar`, spuse ajutorul de [erif.– De ce? Am acceptat s` pl`tesc amenda. Ce mai vrei, autograful meu?– Coboar`, repet` Tom.Pentru c` b`rbatul ezita, ajutorul de [erif deschise portiera [i,

prinzându-l de c`ma[`, \l trase afar`. Luat prin surprindere,Benedict se \mpiedic`, apoi se redres`, privindu-l cu fa]a palid` defurie.

– Ce naiba vrei?– Domnule Benedict, trebuie s` \nve]i s` respec]i legea, altfel

vei avea necazuri, zâmbi Tom, \mpingându-l. Biroul [erifului e ladoi pa[i. Mergem s` st`m pu]in de vorb`.

B`rbatul se smuci, eliberându-[i bra]ul.– Ascult`, tu…Expresia lui Tom nu se schimb`, dar mâna \n care ]inea pistolul

zvâcni, lovindu-l pe Eddie sub ureche cu patul de metal. B`rbatulse \mpletici, dar ajutorul de [erif \l sprijini. Din ma[ina [erifului seoferi:

– Vrei s` te ajut?– Nu-i nevoie, zâmbi Tom. Cred c` voi sta pu]in de vorb` cu

domnul Benedict. Du-te s` bei o cafea, vin [i eu dup` ce termin.Când \[i reveni, Eddie Benedict descoperi c` se afla \n biroul

[erifului. Capul \l durea \ngrozitor. Ajutorul de [erif \l privea cuaten]ie.

– Ei, te-ai mai lini[tit? \l \ntreb` acesta.Eddie se \ncrunt`, dar se str`dui s` vorbeasc` lini[tit:– Despre ce e vorba? – {tii, zâmbi Tom, nu vreau s` am necazuri cu voi, dar m` a[tept

ca, \n clipa \n care cer cuiva s` coboare din ma[in`, s-o fac`. |ncercs` fiu \n]eleg`tor când e[ti beat, dar nu vreau s` exagerez. Nutrebuie s`-]i pierzi respectul pentru lege.

PAS~REA DE ARGINT 125

– Beat? Dar nu sunt beat.– Ai b`ut, nu?– Da, am b`ut ceva, dar nu sunt beat.Tom cl`tin` din cap cu ne\ncredere.– }i-am spus c` nu sunt beat! exclam` Eddie, ridicându-se de pe

scaun. Trebuie s` plec. Ce vrei? Bani? O s`-]i dau, dar las`-m` s`plec.

Ajutorul se [erif se ridic`, oprindu-se \n fa]a lui.– Mi se pare c` tocmai ai \ncercat s` mitue[ti un repezentant al

legii…– Ce vrei?– Te crezi mare [i tare, nu-i a[a, domnule Benedict? Crezi c`

po]i s` te plimbi prin ora[ \ntr-o ma[in` mare, s` refuzi s` opre[ti,apoi s` \ncerci s` mitue[ti un ofi]er… Asta nu se face…

Pumnul venit din senin \l arunc` pe Eddie \n cealalt` parte acamerei. R`mase pe podea, privind cu ne\ncredere scândurilep`tate de sângele propriu.

– Crezi c` dac` \]i fluturi banii \n fa]a unuia ca mine, un ratat, os`-]i ling picioarele, continu` Tom, lovindu-l cu cizma \n abdomen.Cred c` vom sta de vorb` mult [i bine, domnule Benedict.

U[a se deschise \n spatele lui [i mâna mare a lui Luke Sheldonse l`s` pe um`rul ajutorului de [erif.

– Ce crezi c` faci? \ntreb` el.Tom se eliber` din strânsoare [i se \ntoarse spre noul venit.

Ochii lui ciuda]i str`luceau.– Bun`, Luke. Ia un loc. Stau pu]in de vorb` cu grozavul `sta.– Da, am auzit de la Smith. Am hot`rât c` e mai bine s` v`d

despre ce e vorba, r`spunse poli]istul, aruncând o privire\ncruntat` la petele de sânge de pe podea. Ce-a f`cut?

– A condus sub influen]a alcoolului.– E[ti sigur c` e beat?

126 RAMONA STEWART

PAS~REA DE ARGINT 127

– Nu arat`?Luke se aplec` [i examin` urma sângerie de sub urechea lui

Eddie, apoi \l ajut` s` se ridice.– Mi se pare mai degrab` c` arat` ca o persoan` b`tut`.– A vorbit urât…– Da, \mi imaginez, murmur` poli]istul. Po]i s` ajungi singur

pân` la ma[in`? \l \ntreb` pe Benedict.B`rbatul d`du din cap.– |n acest caz, cred c` e mai bine s-o faci.– Luke, a[teapt`, interveni Tom. }i-am spus c` era beat. O s`

mearg` la arest.– Nu prea cred.– Voiam s`-l duc la doctor s` confirme…– Da? {i când voiai s-o faci? Când era incon[tient? {tii c` nu

poate fi diagnosticat dup` o lovitur` la cap. Po]i s` pleci, Benedict.Tom se a[ez` la u[`, blocând-o.– Nu po]i s`-l la[i s` plece. Ne va face necazuri. Dac` \l la[i s`

plece, e ca [i cum l-am arestat degeaba.– D`-te la o parte.– Chiar vrei s` ne fac` necazuri?Bra]ul lui Luke \l d`du la o parte f`r` efort, ca pe o p`pu[`.– De mult cau]i necazul cu lumânarea, Hansen. Sunt poli]istul

de la circula]ie [i eu hot`r`sc cine este arestat. |i dau drumul.Eddie Benedict ajunsese deja la ma[in`.– Te-ai str`duit destul de mult s`-l scapi de necaz, observ` Tom

cu ironie. }ie ce-]i iese din asta?– Prefer s`-i v`d pe cei care au probleme cu b`utura plecând pe

propriile picioare…F`r` alte cuvinte, Luke se \ndep`rt` spre ma[ina lui.

Capitolul 9

– Intr`, Paula, tocmai vorbeam despre tine, spuse Pat, vocea luir`sunând \n aerul rece al serii.

O auziser` când se \ntorcea. Luminile de afar` se aprinser` chiar\n clipa \n care oprea ma[ina [erifului.

Cobor\ \ncet din ma[in`. Se plimbase prin ora[ aproape o or`,\ncercând s` se \mpace cu ideea c` Johnny a câ[tigat, c` nu-l va maivedea niciodat` pe Eddie [i c` acum va trebui s` se \ntoarc` acas`,la via]a pe care o avea \nainte de a-l cunoa[te. Se \ndrept` spremama ei \ncet, dar cu pasul sigur al cuiva care [tie c` va urma s`dea socoteal`. Pe prima treapt` a sc`rii ridic` privirea spre fa]a luiFritzi.

– Ai ie[it chiar dac` ]i-am interzis s-o faci, spuse cu voce aspr`femeia.

– Da.– Intr`.Tân`ra intr`, urmat` de cei doi. U[a se trânti \n urma lor.|n salon, Pat se a[ez` pe canapea, aprinzându-[i o ]igar`, iar

Paula se ghemui \ntr-un scaun, \ncercând s` se \nc`lzeasc`.

– Cred c` [tii ce va urma s` se \ntâmple, nu-i a[a, Paula?– Nu-l voi mai vedea, spuse tân`ra, f`r` s-o priveasc`. Dac` vrei,

\]i promit.– Mâine voi face o plângere pentru arestarea lui.– }i-am spus, Fritzi, s-a terminat. Nu-l voi mai vedea.– Te-am avertizat c` asta se va \ntâmpla dac` te duci acolo.

Acum trebuie s` supor]i consecin]ele…– Fritzi…Paula \ncepu s` plâng`. Dup` câteva clipe, se ridic` [i se

\ndrept` spre fereastr`.– Las`-l \n pace, spuse ea. O s` fac ce vrei tu. Ai câ[tigat… S-a

terminat [i el pleac`…Brusc, Pat \ncepu s` râd`.– Fritzi, te por]i ca o mam` dintr-o melodram`…Femeia se \ntoarse spre el.– Nu mi se pare amuzant. Paula e fiica mea [i s-a purtat ca o

u[uratic`. Vreau s` fie pedepsit` cum se cuvine.– Cred c` mai bine ai privi lucrurile \ntr-o alt` lumin`. N-ai avea

nimic de câ[tigat, decât s`-i faci probleme lui Benedict. Numai c`s-ar putea s` te coste mai mult decât e[ti dispus` s` pl`te[ti. N-artrebui s` atragi aten]ia asupra afacerilor tale.

– Dac` vrei s` m` faci s` m` r`zgândesc…– Dac` vrei s` faci o plângere \mpotriva lui Benedict, n-ai decât.

Nu vreau s` te \mpiedic. Nu vreau decât s` te avertizez s` nu faciceva acum, când e[ti mânioas`, pe care apoi s`-l regre]i.

Paula \i privea pe cei doi cu dispre] crescând.– S-a terminat, continu` [eriful, a spus c` pleac` din ora[. E un

b`rbat de[tept…– E un tic`los, interveni Fritzi.– Poate c` da, dar asta nu-l \mpiedic` s` [tie c` nu e cazul s`

intre \n necazuri. L-ai speriat, ai câ[tigat. Dac` a[ fi \n locul t`u,m-a[ mul]umi cu atât.

PAS~REA DE ARGINT 129

Zgomotul unei ma[ini \l \ntrerupse. Fritzi se \ntoarse spre fereastr`:– Cine e?Pat se ridic`.– Sper c` nu e Ira. Poate ar fi mai bine s` a[tept \n buc`t`rie…Pa[i gr`bi]i se auzir` urcând scara. |nainte ca Fritzi s` se apropie

de u[`, aceasta se izbi de perete. |n pragul ei st`tea Eddie Benedict.C`ma[a lui alb` era [ifonat` [i un firicel de sânge i se coagulase peobraz. Ochii lui negri str`luceau, plini de emo]ie.

Pentru o clip`, nimeni nu se mi[c`. Eddie p`rea la fel de uimits` se afle \n fa]a lui Fritzi, cât era [i ea s`-l vad`.

Brusc, Paula rupse vraja. Alerg` spre el, cu bra]ele \ntinse.B`rbatul o strânse \n bra]e cu putere.

– Ce ]i s-a \ntâmplat? \ntreb` Paula. E din vina lui Johnny?– Nu, r`spunse el, apoi \l privi pe [erif. Am avut o discu]ie cu

unul dintre ajutoarele tale– Hansen.Pat fu luat prin surprindere.– Dac` ai \nc`lcat vreo lege… \ncepu el.– N-am fost arestat, r`spunse Eddie, unul dintre poli]i[ti m-a

eliberat… B`rbatul se \ntoarse spre Paula, strângând-o cu pasiune.– Ne vom c`s`tori chiar \n aceast` sear`, iubito. Am venit s` te

caut imediat ce am aflat ce-a f`cut Johnny.|nainte ca tân`ra s` r`spund`, Fritzi f`cu un pas \nainte:– Ai un curaj nebun s` vii aici, spuse ea cu voce rece.Eddie se \ntoarse.– Cred c` tu e[ti Fritzi… Eu sunt Eddie Benedict.– {tiu cine e[ti. Ie[i afar` din casa mea.El o privi curios.– Ce s-a \ntâmplat? Nici m`car nu m` cuno[ti.– {tiu cine [i ce e[ti. Nu-mi placi [i nu-mi vei pl`cea niciodat`.

}i-am spus s` ie[i afar` chiar acum.B`rbatul r`mase o clip` t`cut. |ntr-un sfâr[it, d`du din cap.

130 RAMONA STEWART

– Voi ie[i. Ia-]i haina, draga mea, \i spuse cu blânde]e Paulei.Vom trece dincolo de grani]` [i ne vom c`s`tori.

– Eddie… \ncepu tân`ra.– Nu mai suport starea asta, exclam` el. M` iube[ti?– Da, r`spunse ea, dup` ce aruncase o privire spre mama ei.– |n acest caz, vii cu mine. Acum.– Bine, r`spunse Paula [i alerg` spre camera ei. Fritzi se \ntoarse spre Pat.– Aresteaz`-l, Pat! Aresteaz`-l acum! {eriful cl`tin` din cap.– Nu pot, Fritzi, n-ai mandat.– Nu-mi pas`, fac rost mâine de unul. Aresteaz`-l acum!– {tii c` a[ vrea s` te ajut, dar nu pot, r`spuse Pat, \ncruntându-se.

N-am voie…– Ai f`cut o mul]ime de lucruri pe care nu trebuia s` le faci. Nu

e decât unul \n plus…– Fritzi, oft` [eriful, nu pot face legea. Nu e ca [i cum n-a[ avea

nimic de pierdut. Am o so]ie, o proprietate, o slujb`…– Nu le-ai fi avut f`r` mine!– Poate c` ai dreptate. Ceva cooperare n-a f`cut r`u nim`nui.

Dar nu [tii ce-mi ceri…– Ba [tiu, Pat. {tiu foarte bine, dar \]i cer s`-l arestezi. Acum,

dac` ]ii la prietenia noastr`.{eriful \[i puse p`l`ria pe cap. Privirea lui alunec` spre sângele

de pe obrazul lui Eddie.– |mi pare r`u, Fritzi, dar am prea multe de pierdut, spuse el

\ncet, apoi ie[i din salon. Eddie o privi cu aten]ie pe femeia din fa]a lui.– Ce ai \mpotriva mea? \ntreb` el cu voce calm`.– Nu e[ti decât un vaghabond, oricât de mul]i bani ai avea. Se

vede pe fa]a ta.

PAS~REA DE ARGINT 131

– Altceva?– Da. Am o b`nuial` c` e[ti deja terminat. Nu vreau ca Paula s`

ajung` pe un vapor care se scufund`.Obrajii b`rbatului c`p`tar` culoare.– Pentru o proprietar` de bar, vorbe[ti despre lucruri m`re]e.

S` nu crezi c` sentimentul meu de familie va dura foarte mult.– Nu vreau nici un sentiment de la tine. Nu vreau decât s` te

v`d plecând.– Când va cobor\ Paula, voi pleca.– Nu va merge cu tine.– Ne vom c`s`tori.– Ba nu. Sunt mama ei [i a primit ordine de la mine toat` via]a.

Va face a[a cum spun.– Da? Cred c` vei avea o surpriz`.Fritzi strânse pumnii, dar nu spuse nimic. Când Paula cobor\

sc`rile \n fug` i se a[ez` \n fa]`, oprind-o.– Paula, spuse ea, nu pleci din aceast` cas`.Tân`ra cl`tin` din cap.– |mi pare r`u, Fritzi.– |]i interzic s` pleci.– Fritzi, \l iubesc, trebuie s` plec.Figura femeii era imobil`.– E[ti fiica mea.Zâmbetul lui Eddie era plin de cruzime [i de triumf. F`cu un

pas \nainte, \ntinzând mâna.– Haide, iubito.Paula \i \ntinse mâna [i cobor\ ultima treapt`. Când trecu pe

lâng` mama ei, \ntinse bra]ul s-o ating`, dar femeia se feri.– Dac` ie[i din aceast` cas`, nu vei mai intra niciodat`.– Bine, Fritzi. |mi pare r`u, dar nu m` voi mai \ntoarce niciodat`.Eddie \i cuprinse umerii cu bra]ul [i trecur` \mpreun` pe lâng`

femeia nemi[cat`, apoi ie[ir` \n \ntunericul nop]ii.

***

132 RAMONA STEWART

Limuzina neagr` \nghi]ea kilometri. Eddie era foarte agitat,Paula putea vedea din felul \n care \[i ]inea umerii, din pumniistrân[i cu \ncheieturile albite. Când se apropie de el, \ntinse mâna[i o trase spre el mai mult din obi[nuin]` decât din dorin]a de a oavea aproape.

– Unde mergem? \l \ntreb`.– La Vegas.– {i hainele tale?– Cump`r`m altele acolo.– Dar Johnny? A r`mas la ferm`?El d`du din cap aprobator.– Poate s` plece f`r` ma[in`?– N-are decât s` r`mân` acolo pân` putreze[te.Eddie ap`s` mai tare pe accelera]ie, refugiindu-se din nou \n t`cere.– Poate nu-l mai g`sim când ne \ntoarcem, observ` ea \ntr-un târziu.Pentru prima oar`, b`rbatul \ntoarse capul s-o priveasc`.– Nu ne mai \ntoarcem.– Ce vrei s` spui?El r`mase t`cut.– Ce s-a \ntâmplat cu aerul curat, vegeta]ia [i lini[tea pe care i

le l`udai lui Johnny? Ce s-a \ntâmplat cu ele?Când nu primi nici un r`spuns, tân`ra continu`:– A schimbat ceva Tom Hansen?– }i-am spus c` nu ne mai \ntoarcem. N-avem de ce s` mai st`m

de vorb`.– Unde mergem dup` c`s`torie?– La Los Angeles.– S`-i g`sim pe b`ie]i?El d`du din cap.– Parc` te hot`râsei s` renun]i.– N-ai cum s` renun]i la aceast` ocupa]ie. Persoane ca Hansen,

mama ta sau [eriful te oblig` s` nu renun]i. Te ur`sc pentru c` e[ti

PAS~REA DE ARGINT 133

cu un pas \naintea lor, te a[teapt` s` cobori ca s` se r`zbune. O dat`ce ai \nceput s` urci, trebuie s` continui – astfel \ncât s` fii tottimpul \ntr-o pozi]ie de unde s`-i po]i lovi \n fa]`.

– Eddie… \ncepu ea.– }i-am spus s` nu mai pui \ntreb`ri.Nu-i mai vorbise niciodat` pe acest ton, a[a c` \l privi [i t`cu,

speriat`.Când ajunser` \n dreptul fermei Hambly, farurile c`zur` pe o

siluet` care st`tea la marginea drumului. Când se apropiar`,persoana s`ri \n mijlocul [oselei. Pentru o clip`, Paula se temu c`ma[ina nu mai putea fi oprit`, dar, \n scâr]âitul frânelor aceasta sepoticni, oprindu-se chiar \n ultimul moment.

Era Johnny Ryan, luminat acum mai bine. Eddie puse piciorul peaccelera]ie, dar, \nainte s` poat` porni, b`rbatul urcase pe scara ma[inii.

– Eddie! strig` el. Ia-m` cu tine.– Pleac`, r`spunse Benedict.– Nu po]i s` m` la[i aici, \n mijlocul de[ertului. Du-m` m`car

pân` \n ora[ul urm`tor.– Voi porni ma[ina. Pân` când nu te vei mai putea ]ine, voi

ajunge la optzeci de kilometri pe or`.– Te rog, Eddie, m`car pân` \ntr-un ora[. |nnebunesc s` stau

aici singur.Eddie porni ma[ina, dar Paula \l prinse de mân`.– Hai s`-l lu`m cu noi, m`car pân` la o gar`, \l rug` ea. N-are ce

s` ne fac`.– }i-am spus s` nu te amesteci, o repezi el.– O s` te ascult, dar te rog m`car atât. Ne vom c`s`tori \n aceast`

sear`, putem s` fim genero[i.B`rbatul se \ntoarse spre ea plin de mânie dar, \n timp ce-o

privea se r`zgândi, brusc.– Bine. Ar fi \n stare s` dea foc la ferm` [i s` m` pun` s` pl`tesc.

Hai, urc`, \i strig` lui Johnny.

134 RAMONA STEWART

– Am o valiz` lâng` [osea.– Hai, gr`be[te-te. |]i fac un serviciu, dar n-am de gând s` te

a[tept toat` noaptea.Johnny disp`ru \n \ntuneric, iar Eddie se \ntoarse spre Paula,

zâmbind.– |mi pare bine c`-l lu`m, spuse ea. Te-a pierdut dup`

cincisprezece ani, n-are rost s`-l r`nim mai mult.– A[ fi fost \ncântat s`-l las s` plece de aici cum poate, dar sunt

obosit [i tu nu po]i s` conduci singur` pân` la Vegas. Poate s`pl`teasc` pentru transport ducându-ne unde vrem s` ajungem.

– Sper c` nu m` vei p`r`si niciodat`, spuse ea \ncet.– Ce vrei s` spui?– Nu-mi place s` fiu l`sat` pe un drum din de[ert la miezul

nop]ii. Cred c-ar fi bine s` ]ii minte, ad`ug` ea, bucurându-se s`-lvad` râzând.

Se \ndreptar` spre Nevada, cu Johnny la volan, iar ei doi \n spate.Eddie se \ntinsese pe banchet`, cu capul pe picioarele ei. Paula r`maseprivind pe fereastr`, \ncercând s` ignore durerea din picioareleamor]ite. A]ipise deja când Eddie se mi[c`, apoi se ridic`, \ntinzându-se[i c`scând. Se aplec` \n fa]`, aruncând o privire drumului.

– Nu sunt sta]ii de benzin` sau popasuri prin pustiurile astea?\ntreb` el.

Johnny \l privi peste um`r. – {i mai voiai s` locuie[ti aici toat` via]a.– }i-am pus o \ntrebare.– Bine… Am trecut pe lâng` o sta]ie de benzin` acum zece

minute. Vrei s` \ntorc?– Nu, mergi mai departe. Am r`mas f`r` ]ig`ri, a[a c` s` opre[ti

cu prima ocazie. Dup` câteva zeci de minute, Johnny opri \n fa]a unui popas. |n

parcarea acestuia erau un autobuz vechi, vopsit \n verde [i un vechiBuick. Eddie cobor\ [i se \ndrept` spre local, aruncând o privire \ninteriorul ma[inii.

PAS~REA DE ARGINT 135

Paula [i Johnny r`maser` singuri, pentru prima oar` de când elo izgonise de pe sc`rile fermei.

– Ei, se pare c` ai câ[tigat marele premiu, spuse el.Chiar dac` se afla \ntr-o pozi]ie foarte delicat`, Ryan tot reu[ea

s-o fac` pe Paula s` se simt` prost.– Chiar a[a, Johnny? \ntreb` tân`ra. Am avut o concuren]`

foarte puternic`.– A[adar o vei face, continu` b`rbatul, de parc` n-o auzise. Te

vei m`rita cu el. {tii foarte bine c` nu va renun]a la jocurile denoroc.

– {tiu, mi-a spus \n seara asta. Se \ntoarce la Los Angeles.– Deja? {i eu care credeam c` va a[tepta m`car pân` dup` luna

de miere.– E sup`rat. A fost b`tut de un ajutor de [erif.– Am v`zut t`ietura de pe obraz… De acolo era…– O s` fie altfel dup` ce va avea timp s` se gândeasc`…– Ai multe de \nv`]at despre Eddie, zâmbi Johnny, privind-o

prin oglinda retrovizoare. Nu, n-am de gând s`-]i spun despre ce evorba. Tot ce trebuie s` [tii e c` aceast` meserie ajunge s`transforme omul. Eddie nu mai vede lucrurile ca restul lumii. Oriare profit, ori nu. Nu se proste[te…

B`rbatul se opri pentru c` Paula ie[ise din ma[in` [i trântiseu[a. F`r` s` priveasc` \n urm`, alerg` spre popas.

|n interior erau pasagerii autobuzului, aduna]i \n jurul tân`rului[ofer, bând cafea. Proprietarul localului tocmai \i \ntindea lui Eddie]ig`rile.

– Nu mi se cer prea des aceste ]ig`ri, dar [tiam c` am, zâmbeab`trânul.

– S-a \ntâmplat ceva? o \ntreb` Eddie.Tân`rul [ofer se \ntorsese spre ei. Paula era stânjenit`, dar

r`spunse repede:

136 RAMONA STEWART

– M` gândeam s` iau o cafea [i un sandvi[ \nainte de plecare. – E[ti sigur` c` nu ]i-a spus Johnny ceva care te-a deranjat?– Nu, dar n-am prea mâncat ast` sear`.Paula se a[ez` pe un scaun [i comand` un hamburger, iar Eddie

ceru [i el o cafea. U[a se deschise [i intr` [i Johnny. Apropiindu-se,comand` [i el un hamburger.

– Poate c` v` deranjeaz` s` mânca]i cu [oferul, spuse Ryan.Eddie ridic` din umeri, iritat.– O s` st`m aici toat` noaptea, dar n-ai decât. Aduce]i comanda

la masa din col], se adres` el proprietarului. Paula, ia-]i [i tufarfuria.

Când se \ndreptar` spre mas`, [oferul de autobuz arunc` pesteum`r:

– Ce se \ntâmpl`, amice? \ntreb` el cu veselie. Nu suntem destulde buni pentru tine?

Eddie se opri \n fa]a lui. Cea[ca din mân` scotea aburi.– Poate nu suntem genul t`u? continu` [oferul.Paula \[i d`du seama c` b`rbatul nu \ncerca decât s`-[i amuze

pasagerii.– Am dreptate? A[a-i c` nu suntem genul t`u? insist` b`rbatul.Eddie r`mase \n fa]a lui, cu ochii sclipind. Cl`tin` din cap.– Nu, nu sunte]i, r`spunse el.{oferul se ridic` \ncet. R`spunsul fusese ca o palm` peste fa]`,

dar nu voia s` dea \napoi. Benedict \l privi neclintit, f`r` s`-[i lasecea[ca din mân`.

– Nu cred c`-mi place ce-ai spus, spuse [oferul. Cred c-ai facebine s` te explici.

Eddie nu se obosi s` r`spund`, dar privirea lui se \ndrept` spreJohnny. B`rbatul din fa]a lui privi \n direc]ia indicat` cu o mic`mi[care din cap. Mâna lui Johnny intrase \n buzunar, iar pe figuralui se \ntip`rise o expresie amenin]`toare. B`rbatul se sperie. Privi\n jur, dar nimeni nu v`zuse umfl`tura din buzunarul lui Johnny.

PAS~REA DE ARGINT 137

– Stai jos [i taci din gur`, spuse Eddie.Tân`rul [ofer trebui s` se a[eze. P`rea c` o face de frica unui

pumn [i era greu s` \ndure ru[inea. Eddie se \ntoarse, l`sândjum`tate din cafea s` curg` la mi[carea brusc`, pe gâtul b`rbatului,care fu nevoit s` se prefac` neatent.

Paula se sim]ea r`u, dorindu-[i s` nu fi comandat hamburgerul.Când ajunse la mas`, privirea lui Johnny o urm`ri, iar el zâmbiironic. {tiu c`-i observase reac]ia de dezgust.

– Eddie are o tehnic` impresionant` de a r`cori nepofti]ii,observ` el. |mi aminte[te de tipul care a vrut s-o p`c`leasc` pe Angela\ntr-un cazinou din Reno [i tu l-ai v`zut. |]i aduci aminte, Eddie?

Benedict d`du din cap.Johnny se \ntoarse spre Paula:– A doua zi n-a mai fost de g`sit. Peste câteva zile, so]ia lui a

primit prin po[t` dou` mii de dolari. Cred c` s-a bucurat c-a sc`patde el…

Eddie v`zu expresia de pe figura Paulei. Se \ncrunt` la Johnny:– Taci din gur`, spuse el. Ce-ai de gând s` faci? S` m` [antajezi?Paula puse restul din hamburger pe farfurie. Era s`tul` de

certurile lor.– |nceta]i, v` rog.– O s` \ncet`m, d`du din cap Eddie. Scoase ni[te bani din portofel [i \i puse pe mas`.– Johnny, aici e cap`tul liniei pentru tine. Vom pleca mai

departe \mpreun`. Hai s` mergem, Paula.Ryan se l`s` pe spate \n scaun.– Nu, Eddie. M-am s`turat de amenin]area asta. M-am hot`rât c`

suntem de prea mult timp \mpreun` ca s` m` p`r`se[ti acum. Nuvreau s` stau singur.

– |n acest caz, n-ai decât s` te \mpu[ti.– Nu trebuie s-o fac. E[ti \n siguran]` atâta vreme cât \mi pas`

de pielea mea. Dar acum nu-mi mai pas`. Ori m` iei cu tine, ori…

138 RAMONA STEWART

– Ori ce? – {tii foarte bine. O s` depun m`rturie.Chiar dac` expresia lui Eddie nu se schimb`, Paula v`zu c` avea

maxilarele \ncordate.– Despre ce? \ntreb` el.– Despre Angela. Voi spune ce s-a \ntâmplat cu adev`rat.

Credeai c` a fost doar un accident, Paula? zâmbi el spre figuranedumerit` a tinerei. Oh, nu. A fost obligat` s` p`r`seasc` [oseaua.A fost o crim`.

Pentru o clip`, Benedict r`mase nemi[cat, privindu-l pe Johnnyf`r` s`-i vin` se cread`.

– Nenorocitule! spuse el. Paula a[tept` ca Eddie s` nege, dar când nu spuse nimic \[i d`du

seama c` era adev`rat.– Am fost prea mult cu tine ca s` m` mai pot schimba, Eddie.

Dac` m` obligi, o voi face, te voi denun]a. Nu cred c`-mi pas` ce seva \ntâmpla dup`.

Tân`ra se ridic`, dar nici unul dintre b`rba]i nu o v`zu. Erauprea cufunda]i \n cearta lor. Paula \n]elesese deodat` de ce Eddieera \n a doua ma[in`. Cu ochii min]ii, v`zu ma[ina for]at` afar` depe [osea, izbindu-se de pod. Degetele ei se strânser` \n jurulcheilor ma[inii, care erau pe mas`. Nu dorea decât s` plece cât maideparte. Se \ntoarse [i, \nainte ca b`rba]ii s`-[i dea seama ce are degând, alerg` afar`.

Când auzi u[a trântit`, Eddie se \ntoarse spre Paula, dar ajunsela sc`ri exact \n clipa \n care limuzina demar` \n tromb`,\ndreptându-se spre Chuckawalla.

|n timp ce r`mase nemi[cat, privind dup` ea, auzi pa[ii lui Johnny.– A[adar, a fugit de tine.Eddie se \ntoarse spre el, uitându-[i furia. – Las-o s` plece, \l sf`tui Johnny. Vor fi o mul]ime de femei

acolo unde ne ducem.

PAS~REA DE ARGINT 139

– Nu m` poate p`r`si a[a… n-o s-o las!Benedict cobor\ sc`rile \n fug`, intr` \n Buick [i porni motorul.

Dup` o clip` de nemi[care, Johnny \l urm`. Ma[ina plec` de pe loc,\n strig`tele proprietarului, b`trânul vânz`tor.

Limuzina neagr` nu mai era decât un punct ro[u \n dep`rtare,ap`rând [i disp`rând la curbe. Motorul vechi al Buickului protesta,dar ma[ina prinse vitez`. Eddie conducea concentrat, aplecat \nfa]`, urm`rind punctul ro[u din dep`rtare.

– N-o s-o prindem niciodat` cu rabla asta, coment` Johnny, darb`rbatul de lâng` el nu r`spunse nimic.

Lu` prima curb` cu vitez`, iar Johnny exclam`, prinzându-se descaun:

– Mai \ncet, Eddie, pentru numele lui Dumnezeu! O s` neomori pe amândoi!

– Dac` nu-]i convine, n-ai decât s` cobori, r`spunse Eddie,aruncându-i o privire.

Speriat, Ryan se l`s` pe spate, luptându-se s`-[i recapetecontrolul.

Mâinile Paulei erau reci de \ncordare. Inima \i b`tea tare, dup`ce o curb` mai strâns` aproape o aruncase de pe [osea. Se luptasedin toate puterile s` aduc` bolidul pe [osea, a[a c` acum se mairelax`, \ncetinind. Deodat`, \n oglinda retrovizoare z`ri luminilema[inii care o urm`rea. Era periculos de aproape, a[a c` ap`s` dinnou pe accelera]ie, mergând din ce \n ce mai repede.

– De când mergem a[a? \ntreb` Johnny.– Nu [tiu.– Aproape am ajuns.– Taci din gur`.– Dac` e \ntreag` la cap, o s` \ncetineasc`. Dac` ia curbele tot

a[a, o s` ajung` drept \n pod.– Taci! strig` Eddie, obligând ma[ina s` fac` o ie[ire de pe

[osea.

140 RAMONA STEWART

Johnny ]ip`, acoperindu-[i ochii cu mâinile. Când ajunser` dinnou pe [osea, v`zând c` n-a p`]it nimic, \ncepu s` plâng`.

Pedala de accelera]ie era ap`sat` pân` la fund [i limuzina seapropia v`zând cu ochii.

Paula sim]ea apropierea podului. Nu-l vedea \nc`, nu [tia cât ede aproape, dar [tia c` o a[teapt`.

Sim]ea c` nu mai poate s` respire, iar inima \i b`tea cu putere.Lumina alb` a farurilor ma[inii urm`ritoare era tot mai aproape [i,pentru o clip`, ezit`. {tia c` se apropie de curbele cele maipericuloase. |i era team` [i frig [i \[i dorea s` renun]e. Incon[tient,\[i lu` piciorul de pe pedala de accelera]ie [i farurile Buickului \iinundar` oglinda. Brusc, mânia \i topi toat` teama. Ap`s` tare pepedal`. Ceva alb trecu pe lâng` ea, mergând \n direc]ie opus`. Nuvoia decât s` pun` o distan]` cât mai mare \ntre ea [i b`rba]ii dinma[ina care o urma.

***

R`spunzând unei reclama]ii cu privire la furtul unui Buick, Luketrecu pe lâng` limuzin` [i pe lâng` ma[ina care o urm`rea \naintes` poat` opri. F`cu repede o \ntoarcere periculoas`, r`mânând pedou` ro]i, se \ndrept` [i porni dup` cele dou` ma[ini. V`zu imediatc` era ma[ina furat`, a[a c` ap`s` pe butonul sirenei. Ma[ina dinfa]a lui nu d`du nici un semn c` vrea s` opreasc`. Nu-i oblig` s-ofac`, dar \i dep`[i, gr`bindu-se spre limuzin`. Nici aceasta nu\ncetini. Luke \ncerc` s` numere \n gând câte sute de metri maierau pân` la pod. Puse \n func]iune [i girofarul, ap`sând mai tarepe pedala de accelera]ie.

Era aproape… foarte aproape. {tia ce urma s` se \ntâmple.Deodat`, oglinda fu din nou inundat` de lumina, dar nu alb`, ciro[ie. |n timp ce \ncerca s`-[i dea seama ce este, piciorul \i p`r`sipedala [i ma[ina \ncepu s` \ncetineasc`. |[i d`du seama c`

PAS~REA DE ARGINT 141

urm`ritorul ei era Luke. |n]elegerea acestui fapt o f`cu s`-[idoreasc` s` opreasc`. |[i dorea pacea [i c`ldura prezen]ei lui Luke.

Deodat`, lumina farurilor se izbi de podul de metal. |ncerc` s` seconcentreze, [tiind c` nu trebuie s` ating` frâna [i tr`gând cu toat`puterea de volan. Limuzina ajunsese pe dou` ro]i, \nvârtindu-se \naer. Dar Luke ap`ruse la timp. Din clipa \n care \l v`zuse, nu maiaccelerase, iar aceste secunde erau suficiente. Reu[i s` treac` de curbamor]ii cu bine [i se opri pe marginea drumului. Auzi sirena ma[inii depoli]ie [i o v`zu oprind lâng` ea. R`mase nemi[cat`, ascultând pa[ii luiLuke. P`ru s` treac` o eternitate pân` când b`rbatul deschise u[a [i oprivi. Se \ntreb` dac` era sup`rat pe ea, dar el zâmbi.

– Ar trebui s`-]i dau o amend` [i cred c` o voi face. Mâinile Paulei c`zur` de pe volan. Se sim]ea sl`bit`, ame]it`.Ma[ina care o urm`rise opri la câ]iva metri de ei. Eddie alerg`

spre limuzin`.– E teaf`r`? \ntreb` el.– Da, r`spunse Luke, e \n regul`.Eddie avea privirea chinuit` a unui criminal care privea corpul

victimei lui.– Nu credeam… \ncepu el, dar se opri.– A fost foarte aproape de un accident, r`spune poli]istul

\ntreb`rii nerostite.|n t`cerea care se l`sase nu se mai auzeau decât pa[ii lui Johnny,

care ajunse lâng` ei.– Ce bine c` a]i ap`rut la momentul potrivit, domnule poli]ist,

spuse el. A, bun`! ad`ug`, recunoscându-l.Luke d`du din cap, apoi se \ntoarse spre Eddie:– Unul dintre voi s` duc` ma[ina \ntr-un garaj din ora[, o s-o

trimit mâine proprietarului. Paula va merge cu mine.Benedict d`du din cap.– Hai, Paula, tu vii cu mine, spuse poli]istul, \ntinzând mâna. Se prinse de mâna lui \ntins` [i cobor\.

142 RAMONA STEWART

Capitolul 10

Merser` spre ora[ \n t`cere. Dup` câteva clipe, Paula \ncepu s`plâng` \ncet, f`r` lacrimi. Luke o lu` \n bra]e [i ea \[i ascunse fa]ala pieptul lui. O mângâia \ncet pe p`r pân` când, lini[tit`, se calm`,r`mânând sprijinit` de um`rul lui.

Când ma[ina se \ndrept` spre drumul care ducea la casa ei,Paula se ridic` brusc.

– Nu, Luke. Nu voi merge acas`.El o privi cu aten]ie.– Trebuie s` te \ntorci la mama ta.– Nu, Luke, nu la Fritzi. Te rog. |mi pare r`u, dar nu pot s` fac asta. B`rbatul r`mase pe gânduri, apoi \ntoarse ma[ina. |n cele din

urm` opri \n fa]a unei case vopsite \n verde.– Vrei s` stai la Lena Raines?Ea d`du din cap.– Voi intra s`-i spun.Se \ndrept` spre intrare [i sun`. Dup` câteva clipe se aprinse o

lumin` [i Lena ap`ru \n cadrul u[ii. Vocile lor erau joase, darajunser` pân` la ma[in`.

– Bun`, Luke.– Jim e acas`?– Nu, e la o partid` de pocher, ca de obicei. Ai treab` cu el?– Nu.Femeia arunc` o privire spre ma[in`, v`zând silueta Paulei.– S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` ea repede. – E Paula Haller. M` \ntrebam dac` poate petrece restul nop]ii

la tine.– Desigur, Luke, spune-i s` intre.El r`mase o clip` \n u[`, privind-o.– E[ti sigur` c` nu se va sup`ra Jim?– S-ar putea s` nu [tie c-a fost aici. Uneori st` toat` noaptea.– Ar fi chiar mai bine. Nu cred c` vrea s` r`spund` la \ntreb`ri.

Cel mai bine ar fi s` mearg` direct la culcare.– Am deja patul f`cut \n camera de oaspe]i.Luke \i lu` mâna, strângând-o \n semn de mul]umire.– Mul]umesc, Lena.Poli]istul se \ntoarse spre ma[in`.– Haide, Paula, po]i s` stai aici peste noapte.F`r` un cuvânt Lena o conduse \n camera de oaspe]i. Apoi \i

aduse o pijama, o b`tu \ncet pe umeri [i ie[i. Tân`ra se a[ez` pe marginea patului. Nu credea c` poate fi atât

de simplu, s` ajung` \n casa unui str`in noaptea [i s` fie primit` cuatâta \n]elegere. Mai era [i Luke, care o g`sise pe [osea, conducândca o nebun`, urm`rit` de doi b`rba]i \ntr-o ma[in` furat` [i care,v`zându-i disperarea, o ocrotise, f`r` s` cear` explica]ii. Bun`tateade care d`duser` dovad` Lena [i Luke o f`cea s` sufere, dându-[iseama cu atât mai u[or ce fel de b`rbat era Eddie Benedict. |[i d`duseama c` b`rbatul pe care credea c` \l cunoscuse nu exista cuadev`rat. Se \ntinse pe pat, strângând perna \n bra]e [i plângând,cople[it` de disperare. Adormi plângând, \nvins` de osteneal`.

144 RAMONA STEWART

Se trezi \n zori, v`zând primele raze de lumin`. |[i d`du seamac` e singur`, c` toat` lumea copil`riei se pr`bu[ise \n jurul ei [i c`va trebui s`-[i construiasc` o nou` lume cu propriile for]e. Se\ntoarse cu spatele spre fereastr`, adormind din nou.

***

Ira preg`tea micul dejun la nou` diminea]a, când Pat cobor\ laparter. Era mul]umit de via]a lui, iar gândul la micul dejun \l \nveselea\ntotdeauna. Când trecu pe lâng` so]ia lui o lovi cu afec]iune pestefund, râzând când ea \ncepu s` protesteze. Imaginea lui Fritzi \itrecu o clip` prin fa]a ochilor, dar o alung`, a[ezându-se la mas`.

– Nu mi-ai mai preg`tit micul dejun de o ve[nicie, draga mea,spuse [eriful, bine dispus. |ncep s` m` simt din nou ca un so].

Punându-i farfuria \n fa]`, Ira r`spunse:– |mi pare bine s` aud asta. Nu prea te-ai purtat ca un so] \n

ultimul timp.– Am avut mult de lucru.R`mase o clip` t`cut, \ntrebându-se dac` s`-i vorbeasc` despre

subiectul care \l fr`mânta.– Spune-mi, Ira, se hot`r\ Pat s` vorbeasc`, chiar ai fost geloas`

pe Fritzi Haller? Dac` ai f`cut-o, s` [tii c` sunt dezam`git de tine. S`te gânde[ti c` am ceva de-a face cu o astfel de femeie… Bine, maipu]in \n afaceri.

– Dar a]i avut o rela]ie [i e[ti la vârsta aceea periculoas` pentrub`rba]i.

Vru s` r`spund` plin de indignare, dar tocmai mesteca.– Orice ar fi fost, acum s-a sfâr[it.Vocea lui era sincer`, iar Ira \l privi satisf`cut`.– E bine pentru un b`rbat s` lase o astfel de femeie \n pace. Nu

aduce decât necazuri.

PAS~REA DE ARGINT 145

|ncântat, f`r` s`-[i dea seama cum reu[ise, Pat \n]elese c`problemele lui conjugale luaser` sfâr[it.

Chiar \n acea clip` \n buc`t`rie intr` Tom Hansen. Pat \l priviscurt, \ntr-un mod care o f`cu pe Ira s` \n]eleag` c` se vor discutalucruri serioase, a[a c` \[i lu` cafeaua [i ie[i. {eriful [tiuse ce are def`cut \nc` din prima clip` \n care deschisese ochii, dar nu se sim]eadeloc mul]umit de ce voia s` fac`. |i f`cu un semn din cap s` ia loc.

– Bun`, Pat. Ce te roade? \ntreb` Tom, sim]ind tensiunea.– Nimic nu m` roade.– M-am gândit s` v`d ce faci \nainte de a pleca la birou. S` v`d

dac` n-ai vreun plan.– N-ai lucrat noaptea trecut`?– Ba da, dar m` \ntorc la tura de zi.– {i a fost o sear` grea?– Nu prea, r`spunse el, f`r` s` clipeasc`. De ce \ntrebi?– M` \ntrebam pentru c` m-am \ntâlnit cu Eddie Benedict, ime-

diat dup` ce a plecat din biroul [erifului.– E o femeiu[c`.– Chiar a[a era când ne-am \ntâlnit, fu de acord [eriful. O s`-]i

dau actele de demisie, Tom, spuse el brusc.Ochii electrici str`lucir`, iar Tom zâmbi cu ironie.– Acum faci afaceri cu Benedict, Pat? Foarte bine, voi pleca. Se \ntoarse cu spatele, \ndreptându-se spre u[`. Era prea u[or,

\[i spuse [eriful, dar \[i d`du seama c` se \n[ela când b`rbatul se\ntoarse, jucându-[i cartea cea mare.

– Sunt mul]umit, spuse el. E un turneu mare de rodeo \n SanBerdu luna viitoare.

Despre asta era vorba. Pat se temuse de acest lucru, dar sestr`dui s` nu arate.

– Intestinele tale s-au vindecat peste noapte?– O s` m` descurc foarte bine, zâmbi ironic cel`lalt b`rbat.

146 RAMONA STEWART

{eriful se sim]i cople[it de triste]e, amintindu-[i clipelepetrecute \mpreun`. Dar cuvintele pe care le rosti aproape f`r` s`-[idea seama erau aspre:

– E[ti ca un câine turbat. Nu te po]i \mpiedica s` ba]i aresta]ii lafel cum un câine turbat nu se poate opri s` mu[te. Dac` ai fi fost uncâine, ar fi trebuit s` te \mpu[c, dar pentru c` e[ti un om, suntnevoit s` te concediez.

Tom f`cu o plec`ciune, zâmbind:– Mul]umesc.– Dac` vrei s` r`mâi la ferm`, e[ti binevenit.– Cât` bun`tate! S` vii s` m` vezi la San Berdu. B`rbatul se \ntoarse spre u[` [i ie[i, f`r` s` mai \ntoarc` privirea.

Chiar dac` se sim]ea cople[it de durere, [eriful nu-l chem` \napoi.|n clipa \n care Pat trimitea la moarte singura persoan` din lume

la care ]inea cu adev`rat, Paula mânca micul dejun \mpreun` cuLena. Aceasta \[i bea cafeaua [i fuma. Jim Raines nu se \ntorsese dela partida de pocher. Lena p`rea obosit`, p`rând c` n-a putut s`doarm` toat` noaptea, dintr-un motiv [tiut doar de ea.

R`maser` t`cute, fiecare cufundat` \n propriile gânduri. |ntr-untârziu, Lena puse cea[ca de cafea pe m`su]` [i \[i privi oaspetele.

– Cred c` Fritzi e \ngrijorat`.– |nc` nu [tie c` sunt \n ora[.– Dar trebuie s` te duci acas`.– Da, trebuie s-o anun] c` m-am \ntors.T`cur` din nou, dar de data asta Paula fu cea care rupse t`cerea:– Lena, \ntreb` ea, e[ti fericit`?– De ce m` \ntrebi? zâmbi femeia.– M` \ntrebam. |n ultimul timp am v`zut cât de pu]ini sunt

oamenii cu adev`rat ferici]i. M` \ntrebam care este motivul.– {i crezi c` eu [tiu?– Cred c-ai v`zut [i tu.Femeia d`du \ncet din cap.

PAS~REA DE ARGINT 147

– Da, am v`zut…– De ce?– Nu [tiu, Paula. Poate c` din cauz` c` majoritatea acord` mai mult`

aten]ie scopurilor decât mijloacelor. Ironic e c` via]a e un mijloc…Tân`ra zâmbi.– Mi-ar pl`cea s` \n]eleg asta.– Ai nevoie de un profesor mai bun decât mine, Paula. Eu abia

\ncep s`-mi g`sesc drumul, afar` din \ntuneric.Tân`ra o privi, dar nu \ntreb` mai mult, ci se ridic`.– Pot s` \mprumut ma[ina ta? \ntreb` ea.– Dac` vrei, desigur. Dar casa ta e la doi pa[i.– Nu m` duc acas`. Nu \nc`. Mai \ntâi am ceva de f`cut. – Trebuie s-o faci?– Da, r`spunse ea cu hot`râre. Da, trebuie s-o fac.Lena se ridic` [i lu` de pe o m`su]` un set de chei.– |n]eleg.– Ai [i tu ceva de f`cut?Femeia d`du \ncet din cap. F`r` s` [tie de ce, ac]ionând purtat`

de un impuls, Paula o b`tu \ncet pe bra].– Mult noroc, Lena.Ie[i repede [i se \ndrept` spre ma[in`. De[ertul era primitor, ca dup` o lung` perioad` de absen]`.

Ferma Hambly ap`ru \n fa]a ei. Cu surprindere, descoperi c` u[agarajului era deschis` [i limuzina nu se z`rea nic`ieri.

Coborând din ma[in`, urc` sc`rile [i b`tu la u[`. Nu primi niciun r`spuns, dar u[a era descuiat`. A[tept` câteva clipe dar, pentruc` nu auzea nimic, \mpinse u[a [i intr`. Holul era gol, la fel [isalonul. Sub u[a de la buc`t`rie se z`rea lumin`, a[a c` intr`,g`sindu-l pe Johnny Ryan. Acesta era a[ezat pe un scaun, iar \n jurullui erau \mpr`[tiate cutii goale de bere. Ochii lui o fixar` o clip` [i\[i d`du seama c` o recunoscuse, dar nu spuse nimc. Se a[ez` peun scaun \n fa]a lui.

148 RAMONA STEWART

– Unde e Eddie? \ntreb` ea.B`rbatul r`mase t`cut, apoi ridic` spre ea privirea \nce]o[at`.– A plecat.– Când?– Dup` ce am ajuns acas`, asear`.– N-a spus unde se duce?O privi zâmbind ironic.– A plecat de tot. Ai ajuns prea târziu. Trenul a plecat f`r` tine.– Nu m-am \ntors pentru el, r`spunse ea, m-am \ntors pentru c`

noaptea trecut` mi-a fost team` [i am fugit. Nu mai vreau s` fac a[aceva niciodat`.

B`rbatul \[i deschise o nou` bere.– De cine \]i era team`? De Eddie?– Da.– Multora le era team` de el… Tu nu [tii nimic despre el.

Credeai c` e \ndr`gostit de tine. Credeai c` datorit` ]ie a renun]atla mine. Ei, bine, te \n[eli. |]i voi spune câteva lucruri despre noidoi.

A[ez` cutia de bere pe mas` [i se l`s` pe spate \n scaun:– }i-am spus c` am f`cut \nchisoare \n locul lui?Ea d`du din cap.– A fost imediat dup` ce ne-am mutat \n vest. Eddie nu [i-a

acoperit prea bine urmele la un transport de cocain`. A[a c` l-auprins. Locuiam \n acela[i hotel, iar eu am spus c` am ascunscocaina \n apartamentul lui f`r` s` [tie. M-au crezut, pentru c`nu-[i imaginau c` pot s` mint.

– De ce ai f`cut-o? \l \ntreb` Paula.Zâmbetul lui era rece, crud.– |nchisoarea federal` ar fi fost prea mult pentru Eddie. Ar fi

cedat [i le-ar fi spus totul despre traficul cu droguri. A[a e el…Paula \l privea cu aten]ie, f`r` s` spun` nimic.

PAS~REA DE ARGINT 149

– Vezi tu, continu` b`rbatul, Eddie e un tip bine, ar`tos [i plinde farmec. Partea proast` e c` n-a putut niciodat` s`-[i pl`teasc`gre[elile. Asta aveam eu de f`cut.

– Când ai ie[it din \nchisoare, el pornise deja afacerea [i tu ite-ai al`turat?

– Da, de atunci totul a mers foarte bine…R`mase t`cut, pierdut \n gânduri.– Despre Angela nu-mi spui nimic? \ntreb` Paula. Johnny se mi[c` \n scaun, vizibil deranjat. O privi pe sub

sprâncene.– Ar`ta ca tine, numai c` era mult mai mare ca vârst`, aproape

de treizeci de ani. Era cânt`rea]` [i a fost angajat` s` cânte \ntr-unuldintre localurile lui Eddie. A cunoscut-o la audi]ie. Nu era decât ooarecare, dar \ntr-o sear` au stat mai mult de vorb`. A aflat c`numele ei era de fapt Angela McHugh [i c` a crescut \n acela[i blocdin Brooklyn ca [i el. |n dou` s`pt`mâni, s-au c`s`torit.

– De ce?– Din acela[i motiv din care face orice: de team`. Ajunsese prea

repede \n vârf, avea orice: bani, pozi]ie social`, femei, ma[ini… Nuputea s` se opreasc`, pentru c` eram tot timpul cu el, \mpingându-lde la spate. Brusc, a \ntâlnit o femeie care-i amintea de timpul \ncare nu avea nici o grij`. Era o femeie vesel`, te \n]elegeai bine cuea. A[a c` a crezut c` e \ndr`gostit [i s-a c`s`torit.

– Erau ferici]i?– Prea ferici]i… Era foarte r`u pentru afacerile lui Eddie. Totul

\ncepea s` se duc` de râp`. A trebuit s` intervin.– S` intervii? \ntreb` ea, privindu-l dispre]uitor.– Aveam planuri mari pentru Eddie [i nu le puteam pune \n

aplicare atâta timp cât ea era \n preajm`. A[a c` am a[teptat s` fieplecat [i am fost s-o v`d. I-am spus c` unii dintre b`ie]i i-au pusgând r`u lui Eddie [i, dac` nu apare mai des la cazinou, n-o s` maifie \n siguran]`. S-a speriat [i l-a f`cut s` se \ntoarc` la afacerile lui.

150 RAMONA STEWART

– Eddie era \ntr-adev`r \n pericol? \ntreb` tân`ra, de[i [tia dejar`spunsul.

– Desigur c` nu, dar era eu sau ea. |mi d`dusem seama c` eslab` [i totul a mers ca uns. N-avea al]i prieteni decât noi doi, a[ac` am f`cut-o s` vin` la cazinou [i am avut grij` s` aib` tot timpulb`utur` din bel[ug. Dup` un timp, i-am prezentat ni[te cunoscu]i,care \i f`ceau curte. A ajuns s`-i ia [i acas`.

Paula r`m`sese nemi[cat`, f`r` s` poat` spune nici un cuvânt. Johnny zâmbi.– Nu eram preocupat decât de Eddie [i voiam s`-l v`d din nou

urcând. Ce e ciudat e c` Angela credea c` sunt prietenul ei… pân`\n clipa \n care i-am spus tot ce-am f`cut. Eram \n camera din spatea cazinoului [i i-am spus totul. Nu avea ce face, o aveam \n putereamea. Ce n-am [tiut, era c` Eddie se \ntorsese [i ne-a auzit. Oricum,a ajuns prea târziu s` afle c` era vina mea [i n-a auzit decât ce f`cuseea. A dat buzna peste noi, nebun de furie.

– Ce s-a \ntâmplat?– A \ncercat s-o omoare acolo, cu mâinile goale. La naiba, nu-mi

p`sa dac` o omoar`, dar nu a[a, era prea greu de acoperit. A[a c`l-am ]inut [i ea a reu[it s` fug` spre ma[in`. Dar a reu[it s` scapedin strânsoarea mea [i a urcat \n ma[in`. Am reu[it s` urc [i eu \nultima clip`. Am ajuns-o la pod.

***

Johnny se opri brusc.– A omorât-o, spuse Paula \ncet, ca [i cum ar fi vorbit doar

pentru ea.B`rbatul \ncepu s` râd`.– La naiba, nu. N-avea el curajul `sta. Era disperat. Dac` n-a[ fi

trecut la volan \n locul lui, ne-ar fi ucis pe amândoi. Ie[ea tot timpul

PAS~REA DE ARGINT 151

giannijollys

de pe drum. Dup` ce trecuse izbucnirea de furie, o voia \napoi.|ncepuse s` plâng`. Mi-a spus c` nu credea tot ce auzise [i nu voiadecât s-o aib` \napoi.

F`cu o pauz`, deschizând \nc` o bere.– A[a c` mi-am dat seama c` trebuie s` m` ocup eu. Era atunci

sau niciodat`. Se putea s` nu mai am aceast` [ans` vreodat`.– Ai ajuns-o din urm`…– Am \mpins-o afar` din drum, apoi \n pod. Ma[ina s-a

rostogolit \n albia râului.Paula se mi[c` nelini[tit` \n scaun.– Dar a declarat la poli]ie c` el era cel care…– Cel care era la volan? Desigur, l-am convins s-o fac` pentru c`

eu aveam cazier. Nu puteau dovedi nimic. Dar nu [i-a dat seama c`urma s`-l am la mân`.

– Dar cum de a]i r`mas \mpreun`?– Angela murise [i nu mai putea s-o aduc` \napoi. Iar eu eram

lâng` el, b`rbatul care s-a dus la \nchisoare \n locul lui, care i-a f`cutrost de afacerea vie]ii.

Tân`ra r`mase nemi[cat`, a[teptând, cu mâinile puse pemas`.

– Asta e toat` povestea, spuse Johnny. Urmezi tu… Cred c`-]i\nchipui c` s-a \ndr`gostit de tine, nu? Persoanele ca Eddie nu se\ndr`gostesc de cineva, pentru c` sunt deja \ndr`gosti]i deascunz`toarea lor. {tia ce planuri aveam pentru el, \nsemna mult`munc` [i mult pericol. Cu tine, putea s` scape de planurile mele.Nu putea s-o fac` singur. Nu putea s` fac` nimic singur.

Scoase din buzunar o ]igar` [i o aprinse. – {tii ce e ciudat? M` ura, pentru c` puteam face pentru el unele

lucruri de care nu e \n stare singur. Tocmai de aceea m` ura.Credeai c` nu [tiu? zâmbi el.

Paula se ridic`, privindu-l cu aten]ie.

152 RAMONA STEWART

– Johnny, \ntreb` ea, de ce vorbe[ti despre el la timpul trecut?– Cum?– La timpul trecut, de parc` ar fi mort.B`rbatul o privi o clip` f`r` s` se mi[te.– A luat ma[ina, spuse el.– Unde a spus c` se duce?– S` intre cu ma[ina \ntr-un pod, r`spunse \ncet.– L-ai l`sat s` plece? strig` ea.– N-aveam cum s`-l opresc, nu e decât o ma[in`. Ce voiai s` fac,

s` chem poli]ia?– Crezi c` a f`cut-o? [opti ea.Johnny d`du \ncet din cap.– Da, cred c` da. Mai avea m`car atâta voin]`…R`maser` t`cu]i, privindu-se peste mas`. T`cerea fu \ntrerupt`

de zgomotul unui motor. Johnny se ridic` [i se duse la fereastr`. |nfa]a casei era parcat` limuzina [i Eddie tocmai cobora. Când se\ntoarse spre ea, figura b`rbatului exprima ru[inea: pentru Eddie,pentru el \nsu[i.

– Se pare c` m-am \n[elat, spuse \ncet.Pa[ii lui Eddie se apropiar`, r`sunând aproape de u[a

buc`t`riei. Deschise u[a \ncet, oprindu-se \n prag. B`rbia \i era\ntunecat` de o barb` de o zi [i p`rul \i era r`v`[it. Uluit`, Paula sesim]i electrizat` de prezen]a lui, ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplatnimic.

St`tu o clip` s`-i priveasc`, apoi intr` [i se a[ez` pe un scaun.– A[adar, ai venit \napoi, spuse Johnny.B`rbatul d`du din cap.– {i ce ai de gând s` faci acum?F`r` s` r`spund`, Eddie \[i aprinse o ]igar`. |ncet, se \ntoarse

spre Paula.

PAS~REA DE ARGINT 153

– {i tu te-ai \ntors, spuse el. Era s` ajungi prea târziu. Aproapem-am sinucis.

Buzele \l tremurau [i tân`ra \[i d`du seama c` era \n pragulplânsului.

– Revino-]i, Eddie, \i spuse Johnny cu asprime. Mânios, b`rbatul \ntoarse capul.– Tu s` taci.Johnny evit` privirea Paulei.– Bine, Eddie. Ai nevoie de somn. Vino sus, te voi duce la

culcare.Eddie \l ignor`.– }i-ai adus bagajul? o \ntreb` el pe Paula.Tân`ra se ridic` \n picioare, sim]ind greutatea privirii lui

\ntunecate.– Eddie, nu voi r`mâne…El se \ncrunt`.– Nu \n]eleg.– M` duc acas`, Eddie. Am venit doar s`-mi iau r`mas-bun.– Paula, spuse el, \ntorcându-se \n scaun. Iubito, trebuie s`-]i

spun ceva – ceva despre Angela. Poate c`, dac` vei auzi, vei vrea s`r`mâi.

– Nu vreau s` aud! exclam` ea. N-are nici o leg`tur` cu Angelasau cu ce ai f`cut sau n-ai f`cut. S-a terminat.

– |n]eleg, [opti el. Cred c` nu vrei s`-mi spui de ce.Ea cl`tin` din cap.– La revedere, Eddie.Paula f`cu un pas spre u[`. {tia c` e ultima oar` când prive[te

figura lui frumoas`, gravat` \n inima ei pentru totdeauna. {tia c`era ultima oar` când privea aceste mâini [i acest corp suplu, dup`care tânjea, neobi[nuit` \nc` s` vad` \n el str`inul pe care \ldescoperise.

154 RAMONA STEWART

Se \ntoarse [i str`b`tu repede holul. Auzi un zgomot de scauntrântit dar, \nainte s` o poat` ajunge, era deja afar`. |nchise \ncetu[a \n urma ei [i se \ndrept` spre ma[ina Lenei.

***

Paula se \ndrept` spre casa lui Luke. |n clipa \n care voia s` intrepe strada care urca, ma[ina ro[ie sport a lui Fritzi Haller opri \n fa]`,blocându-i drumul. R`maser` câteva minute nemi[cate. Apoi Fritzicobor\ [i \[i asprinse o ]igar`. Se \ntoarse spre Paula, fixând-o cuprivirea.

– Am auzit c` te-ai \ntors, spuse ea. Luke mi-a dat un telefon dediminea]`. M` gândeam c-o s` te g`sesc aici.

Paula zâmbi.– E[ti mândr` de tine? o \ntreb` brusc mama ei.– Nu.– Ce s-a \ntâmplat? Te-a p`r`sit?– Ne-am p`r`sit unul pe altul.Fritzi d`du din cap.– A[adar, tu l-ai p`r`sit. Presupun c` nu vrei s`-mi spui de ce.– Nu e nimic de spus. Nu atât de devreme.– |n]eleg.Femeia privi spre dealurile luminate de soare.– Asear` am spus c`, dac` ie[i din casa mea cu Benedict, nu te

vei mai \ntoarce niciodat`. Atunci asta credeam, dar acum nu maicred. Dac` te sim]i mai bine, po]i s`-i spui \ncercarea mea de a te[antaja.

– Nu e nevoie.– O s` vii acas`?– Mi-ar face pl`cere. Mai \ntâi vreau s`-i vorbesc lui Luke.

PAS~REA DE ARGINT 155

– Acum m` duc la bar. Dac` vrei, po]i veni acolo dup` ce termini.Paula o privi plin` de curiozitate.– Ai putea s` \ncepi s` \nve]i…– Da?– E cam târziu, nu crezi? |n fiecare cas` din ora[ se vorbe[te

despre aceast` poveste. Orice speran]` c` voi putea s`-]iconstruiesc o reputa]ie nep`tat` s-a dus. E[ti fiica mea. Tot ce potface e m`car s` te \nv`] cum s` te descurci.

– La ce te-ai gândit?– O s`-]i ar`t. E vorba despre cum de fac banii, cum se p`streaz`

[i cum po]i s`-i dema[ti pe cei care vor s` te p`c`leasc`.– Fritzi, spuse Paula \ncet, c`utându-[i cuvintele, nu vreau.

Mul]umesc, [tiu cât de greu a fost pentru tine. {i acum, când \ncercis` m` aju]i, pare c` sunt la fel de nerecunosc`toare. Nu sunt…

Femeia se \ncrunt`.– Nu \n]eleg, Paula. Luni \ntregi te-ai rugat de mine s` te iau \n

afacerea mea. Iar acum m` refuzi. Ce vrei s` faci?– Vreau s` \mblânzesc ponei [i cai s`lbatici, spuse ea cu

hot`râre.– {tii c` nu po]i s` te duci la ferma lui Pat, nu c` nu te-a[ l`sa,

dar nu se poate.– Nu vreau s` m` duc la Pat Johnson, ci la ferma Halverson. Nu

vreau s` m` joc, vreau s` muncesc.– |n]eleg. Nu vrei proprii t`i cai?– Nu vreau s` mi-i cumperi, vreau s`-i câ[tig cu propriile for]e.

De acum \ncolo, vreau s` m` descurc singur`.Fritzi arunc` o privire spre casa lui Luke.– Cât din ideile tale i le datorezi Sfântului Joe de acolo?

\ntreb` ea.Tân`ra cl`tin` din cap.

156 RAMONA STEWART

– Luke? Nu [tie nimic despre asta.– Bine, du-te s` vorbe[ti cu el. Vei veni apoi acas`?– Da.– Cred c` te p`c`le[ti \n privin]a barului. Dar admir curajul de

a lupta pentru ce-]i dore[ti.– Mul]umesc, Fritzi, zâmbi Paula.Tân`ra r`mase privind \n urma mamei ei. Apoi se \ndrept` spre

casa lui Luke.Acesta s`pa \n gr`din`, bucurându-se de ziua liber`. Când o

v`zu se \ndrept`, [tergându-[i fruntea transpirat`.– Eram \ngrijorat, recunoscu el. M` bucur s` v`d c` te-ai \ntors.– {tiai unde m-am dus?– M-am oprit la Lena \n drum spre cas` [i nu mi-a fost greu s`

ghicesc.– Mul]umesc c` n-ai venit s` m` salvezi.El zâmbi.– Ar fi fost ca [i cum a[ vrea s` opresc un bolovan care se

rostogole[te la vale.– Cred c` ai dreptate.Paula r`mase t`cut`, bucurându-se de c`ldura soarelui pe

bra]ele goale.– Luke, spuse \ntr-un târziu, s-a terminat. O s` plece.El d`du din cap, dar nu spuse nimic. – |nc` \l iubesc… teribil de mult. Voia s` m` ia cu el.– Da.– De unde [tii?– Mi-am dat seama când l-am v`zut lâng` ma[in`, asear`.– L-am p`r`sit, [opti ea. Acum totul s-a terminat [i nu [tiu de ce

am f`cut-o.Privirea b`rbatului era blând`, \n]eleg`toare.

PAS~REA DE ARGINT 157

– Nu mai era nimic \n`untrul lui, numai un gol, continu` Paula.Cred c` nu-mi dau \nc` seama c` s-a terminat. Cred c` voi sufericând se va \ntâmpla.

– Poate c` da, la \nceput. Dar apoi vei putea s` cl`de[ti ceva nou.– Cred c` ai dreptate. M` simt ca o persoan` care se schimb` \n

fiecare zi, care cre[te.– Foarte bine, asta \nseamn` c` nu fugi. Voiam s` fiu sigur.– Nu, nu vreau s` fug. Poate c` alt` dat` a[ fi f`cut-o. Dar acum

vreau s` stau \n de[ert. – Unii \l \ndr`gesc.Se privir` zâmbind, [tiind c` amândoi erau la fel de lega]i de

aceast` zon`.– Luke, voiam s` te \ntreb ceva despre Lena. Am avut impresia

c` vrea s` plece. Nu-i a[a?– Da, se va \ntoarce la universitate. Acolo e via]a ei, acela e locul

ei \n lume. Trebuia s` se \ntoarc`.– {i ea a \ncercat s` fug` de ceva când s-a c`s`torit cu Jim, nu?– De fapt, \ncerca s` fug` de propria persoan`, ceea ce e

imposibil. Paula zâmbi.– M-am \ntâlnit cu Fritzi, spuse ea. S-a oferit s` m` ia cu ea la

bar. Cândva mi-am dorit foarte mult acest lucru.– {i acum? – I-am spus c` voi \mblânzi cai la ferma Halverson.– E destul de greu, spuse el.– Dar vreau s-o fac.– |n acest caz, presupun c-o vei face.– Ai \ncredere \n mine, Luke?– Da, am.– |nainte, nu aveai. De ce?B`rbatul o privi gânditor.

158 RAMONA STEWART

PAS~REA DE ARGINT 159

– Paula, toat` via]a n-ai avut alte exemple decât persoanele delâng` tine: Fritzi, Pat, Tom Hansen sau eu. Cu to]ii au luat decizii\n locul t`u [i te-au protejat. Nu trebuia decât s` decizi care are maimult` putere asupra ta. Ai fost cucerit` de Eddie Benedict – cinevacu mai mult` putere decât ceilal]i. De aceea nu puteam avea\ncredere \n tine.

– Ce m-a f`cut s` m` schimb?– Nu [tiu. Poate descoperirea c` Benedict depinde de tine la fel

cum tu depindeai de al]ii.Paula râse.– Am mult de lucru, nu-i a[a? – Cred c` va fi destul de greu, la \nceput.– M` bucur. Vreau s` fie greu.

Zâmbind, cei doi privir` spre linia orizontului, unde seconturau dealurile \nsorite.

Sfâr[it

giannijollys