Upload
phungtram
View
220
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
Pag
e1
PIAŢA MONETARĂ
PLANUL SINTEZEI TEMEI:
1. Conţinutul pieţei monetare:
ce reprezintă
obiect
rol
agenţii economici care acţionează pe piaţă
2. Cererea de monedă:
agenţii economici de la care provine
factorii care o influenţează
3. Oferta de monedă: agenţii economici de la care provine
4. Întâlnirea cererii cu oferta de monedă şi sistemul bancar
cum se realizează
sistemul bancar:
componente
funcţii
5. Creditul şi dobânda:
ce reprezintă
funcţiile social-economice ale creditului
clasificarea creditului
condiţiile de acordare a creditului de către bănci şi instituţii de credit specializate
mărimea dobânzii, indicatori
moduri de calcul a dobânzii
factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii
profitul băncilor
6. Operaţii pe piaţa monetară
7. Evoluţia masei monetare; operaţii prin care piaţa monetară asigură:
creşterea volumului masei monetare
restrângerea masei monetare
8. Glosarul temei
9. Aplicaţii
1. Conţinutul pieţei monetare:
Piaţa monetară reprezintă:
o formă specifică de piaţă cu concurenţă imperfectă
locul de întâlnire a cererii cu oferta de monedă
Obiectul pieţei monetare este reprezentat de:
masa monetară
schimbul de lichidităţi.
Rolul pieţei monetare:
compensează deficitul cu excedentul de monedă existente la diferiţi agenţi economici
reglează cantitatea de monedă în economie.
Agenţii economici sunt:
purtătorii cererii şi ofertei
intermediarii.
Pag
e2
Vr
PQM
2. Cererea de monedă:
Provine de la agenţii economici care:
cheltuie, prin natura activităţii lor mai mult decât resursele de care dispun
recurg la împrumuturi (credite).
Aceşti agenţi economici pot fi:
întreprinderile, pentru finanţarea afacerilor
trezoreria sau tezaurul (casieria statului), pentru acoperirea deficitului bugetar
băncile, alte instituţii financiare care au nevoie de credite
populaţia, pentru realizarea unor proiecte.
Factorii care o influenţează:
Volumul total al schimburilor mijlocite de monedă şi viteza de rotaţie a acesteia:
unde: M – masa monetară
Q – volumul bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiilor
Vr – viteza de rotaţie a banilor
Masa monetară este influenţată:
direct proporţional de volumul valoric al schimburilor de bunuri şi servicii (QP)
invers proporţional de viteza de rotaţie a banilor (Vr)
Amploarea creditului de consum, raportul dintre valoarea bunurilor vândute pe credit
(scadent într-
o perioadă ulterioară) şi mărimea plăţilor efectuate (în perioada curentă) în contul creditului
unde:
M – masa monetară
QP – volumul valoric al bunurilor şi serviciilor tranzacţionate
Cr – creditul de consum (scadent ulterior)
Ps – plăţi efectuate în prezent în contul creditului
Vr – viteza de rotaţie a banilor
Posibilităţile sistemului financiar-bancar, exprimate prin volumul creditelor care pot fi
acordate agenţilor economici
Nivelul veniturilor, astfel:
Nivelul veniturilor Volumul tranzacţiilor de bunuri şi
servicii
Cererea de monedă în circulaţie
Creşte Creşte Creşte
Scade Scade Scade
Intensitatea înclinaţiei agenţilor economici spre lichiditate, având la bază:
mobilul venitului, preferinţa pentru bani lichizi
mobilul afacerilor, păstrarea banilor pentru viitoare plasamente mai avantajoase
mobilul prudenţei, păstrarea unei sume de bani ca rezervă pentru situaţii neprevăzute
mobilul speculaţiei, preferinţa pentru bani lichizi, datorită avantajelor faţă de alte
plasamente.
Vr
PsCrPQM
Pag
e3
3. Oferta de monedă:
Provine de la agenţii economici care au resurse monetare temporar disponibile.
Aceşti agenţi economici pot fi:
bănci
case de economii şi de pensii
societăţi de asigurare
alte instituţii financiare
trezoreria sau tezaurul (cu excedente)
populaţia
Banca Centrală (de Emisiune), pentru:
- refinanţarea băncilor care solicită credite
- acoperirea deficitului bugetului de stat.
4. Întâlnirea cererii cu oferta de monedă şi sistemul bancar
Se realizează indirect prin intermediul agenţilor economici care colectează disponibilităţile
băneşti din economie şi pe care le acordă sub formă de credit diferiţilor solicitanţi.
Sistemul bancar (financiar-bancar) este format din ansamblul instituţiilor care gestionează
instrumentele monetare şi influenţează economia prin intermediul monedei.
În ţara noastră, sistemul bancar cuprinde:
Banca Naţională (Banca Centrală, de Emisiune), bancă de stat având următoarele funcţii:
elaborarea politicii monetare, de credit şi valutare a ţării
emiterea de monedă
reglarea masei monetare şi menţinerea stabilităţii monetare
supravegherea activităţii băncilor comerciale
Băncile comerciale, având ca funcţii:
mobilizarea, transferul şi repartizarea disponibilităţilor băneşti
acordarea de credite
executarea de încasări, plăţi
păstrarea economiilor clienţilor
efectuarea unor operaţiuni de vânzare şi cumpărare de valută
Băncile şi instituţiile de credit specializate:
Băncile de afaceri
Băncile de comerţ exterior
Casele de economii
Societăţi de asigurări.
5. Creditul şi dobânda
Creditul este o relaţie bănească între:
creditor, care:
- acordă un împrumut sau
- vinde un bun sau prestează un serviciu pe datorie
debitor, beneficiarul împrumutului, bunului sau serviciului care se angajează să
plătească la o dată ulterioară (scadenţa):
- suma corespunzătoare
- o dobândă.
Funcţiile social-economice ale creditului:
sporirea capitalului real
facilitarea tranzacţiilor comerciale
Pag
e4
sporirea vitezei de rotaţie a banilor
creşterea volumului masei monetare
creşterea consumului personal.
Clasificarea creditului are la bază criterii diferite; astfel, după:
Forma în care se acordă, creditul poate fi:
comercial care constă în vânzarea mărfurilor în schimbul unor instrumente de credit sau
efecte comerciale numite cambii (trate, bilete la ordin)
Cambia este un instrument de plată ce implică o relaţie între trei persoane:
- creditor (trăgător) care dă ordin pentru
- debitor (tras) să plătească la scadenţa unui
- beneficiar suma de bani înscrisă, respectiv suma pe care o datorează debitorul
pentru mărfurile cumpărate pe credit
bancar, împrumut acordat de bănci întreprinderilor sau persoanelor fizice
Relaţiile pe care le implică, creditul poate fi:
privat, acordat agenţilor economici particulari
public, acordat statului sau instituţiilor publice
Durata acordării, creditul poate fi:
pe termen scurt, până la 1 an
pe termen mediu, până la 5 ani
pe termen lung, peste 5 ani
Modul de implicare a patrimoniului agentului economic în obţinerea împrumutului, creditul
poate fi:
în alb, fără garanţii materiale
cu garanţii
Destinaţia lui, creditul poate fi:
pentru producţie, folosit pentru dezvoltarea activităţii economice
pentru consum, folosit pentru cumpărarea de bunuri şi servicii.
Acordarea de credite de către bănci şi instituţii de credit specializate se face în condiţiile
îndeplinirii de către solicitant a criteriilor de bonitate financiară:
obţinerea de profit în activitatea pe care o desfăşoară
inexistenţa unor obligaţii restante,
ceea ce atestă capacitatea economică de a restitui creditul la scadenţă.
Dobânda poate fi considerată:
în sens larg, fiind un venit însuşit de proprietarul oricărui capital folosit, în condiţii normale,
în activitatea economică
în sens restrâns, fiind o sumă de bani care revine creditorului pentru folosirea împrumutului
de către debitor o anumită perioadă de timp.
Mărimea dobânzii poate fi:
absolută, fiind măsurată prin masa dobânzii (suma de bani plătită de debitor, creditorului)
relativă, fiind măsurată prin rata dobânzii (preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul
de a dispune timp de un an de 100 unităţi monetare); se calculează după formula:
unde: d’ - rata dobânzii
D - dobânda
Cr - creditul
100' Cr
Dd
Pag
e5
Calculul dobânzii se poate realiza în moduri diferite:
Dobândă simplă, pentru credite acordate pe o perioadă:
mai mică de un an sau
mai mare de un an, dar rambursate în tranşe egale
Se calculează după formula:
D=Cr x d’ x n , unde: D – dobânda
Cr – creditul
d’ – rata dobânzii
n – durata creditului
Dobândă compusă (capitalizată):
se calculează pentru credite acordate pe o perioadă mai mare de un an, rambursate la
sfârşitul perioadei respective
are în vedere faptul că dobânda din fiecare an se adaugă, în anul următor, creditului
acordat, fiind luată în calculul dobânzii.
Se calculează după formula:
D=Sn-Cr, unde: D – dobânda
Sn – suma ce revine creditorului la sfârşitul perioadei
Cr – creditul
Sn=Cr(1+d’)n , unde: Sn – suma ce revine creditorului la sfârşitul perioadei
Cr – creditul
d’ – rata dobânzii (anuală)
n – numărul de ani
Rata dobânzii compuse se calculează după formula:
d’n=(1+d’)n unde: d’n – rata dobânzii pe o perioadă de n ani
d’ – rata dobânzii (anuală)
n – numărul de ani
Factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii:
Raportul dintre cererea şi oferta de credite
Starea economiei
Factorii de risc
Raportul dintre cererea şi oferta de lichidităţi pe piaţă
Cheltuieli de funcţionare a băncii
Inflaţia are ca efect creşterea ratei dobânzii deoarece creditorul percepe o dobândă nominală
calculată astfel:
d’N= d’r+ri , unde: d’N – rata dobânzii nominale
d’r – rata dobânzii reale
ri – rata inflaţiei
Profitul băncii pentru activitatea desfăşurată se poate calcula ca:
profit bancar brut:
Pr brut=Dî-Dpl , unde: Pr brut – profitul bancar
Dî – dobânda încasată (pentru creditele acordate)
Dpl – dobânda plătită (pentru sumele de bani depuse)
profit bancar net:
Pr net=Pr brut-(cheltuieli de funcţionare a băncii + impozitele plătite)
unde: Pr net – profitul bancar net
Pr brut – profitul bancar brut
Pag
e6
6. Operaţiile pe piaţa monetară sunt diverse, în funcţie de diferite criterii. După complexitatea
relaţiilor dintre agenţii economici pot fi identificate operaţii:
de finanţare, care reprezintă:
principalul tip de tranzacţie
acordarea de credite de către bănci şi alte instituţii financiare, solicitanţilor
de refinanţare:
în situaţia în care creditorul:
- a folosit disponibilităţile sale băneşti pentru acordarea de împrumuturi
- solicită, la rândul său, un împrumut necesar în anumite împrejurări neprevăzute
complexe prin interdependenţele pe care le presupun şi care solicită agenţilor economici
disciplină şi punctualitate.
7. Evoluţia masei monetare
Piaţa monetară, prin operaţiile realizate asigură reglarea cantităţii de monedă care este necesară
activităţii economice: creşterea sau restrângerea masei monetare.
Creşterea volumului masei monetare
Cauzele care influenţează creşterea volumului masei monetare sunt:
creşterea volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor destinate vânzării
acoperirea deficitului bugetar, prin intervenţia Băncii Centrale
scăderea vitezei de rotaţie a banilor
convertibilitatea monedelor străine în monedă naţională
reţinerea de către agenţii economici (mai ales de către populaţie şi întreprinderi) a unor sume
de bani ca “rezervă”; desfăşurarea normală a activităţii economice presupune completarea
acestor sume scoase din circulaţie.
Operaţiile prin care piaţa monetară asigură creşterea volumului masei monetare sunt:
Acordarea de credite
Creditul contribuie la creşterea masei monetare deoarece, fiind folosit de către beneficiarul
lui la achitarea obligaţiilor faţă de alţi agenţi economici, se întoarce, dacă (parţial sau
integral) le prisoseşte acestora, la bănci (aceleaşi sau altele); aceste disponibilităţi sunt
folosite de bănci pentru acordarea de noi credite.
Emisiunea monetară realizată de Banca Centrală sau Naţională;
emisiunea monetară:
are la bază cererile mari de credit, disponibilităţile băneşti fiind insuficiente
reprezintă sursa creditului
Schimbul valutar al monedelor străine convertibile în monedă naţională.
Restrângerea masei monetare
Cauzele care determină restrângerea masei monetare:
scăderea volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor destinate vânzării
excedentul bugetar; suma ce reprezintă excedentul rămâne în afara circulaţiei, în contul
Trezoreriei până la stabilirea prin lege de către Parlament a destinaţiei sale
creşterea vitezei de rotaţie a banilor
convertibilitatea monedei naţionale în monede străine
Operaţiile prin care piaţa monetară asigură restrângerea volumului masei monetare sunt:
Limitarea sau plafonarea creditului
Rambursarea creditelor acordate îndeosebi de Banca Centrală
Schimbul valutar al monedei naţionale în monede străine convertibile
8. Glosarul temei
DEPOZIT MONETAR – sumă de bani depusă la o bancă comercială, pe termene
diferite, cu rate diferite ale dobânzii.
TREZORERIE – bancă a statului; funcţia principală este reprezentată de centralizarea şi
gestionarea fondurilor publice conform prevederilor în vigoare.
CREDITUL BANCAR – un împrumut în bani acordat de bănci întreprinderilor sau
persoanelor fizice.
Pag
e7
9. Aplicaţii piata monetara I.
1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) agenţii economici de la care provine cererea de
monedă şi (B) agenţii economici de la care provine oferta de monedă: întreprinderi, case de
economii, trezorerie (în situaţia de excedent bugetar), trezorerie (în situaţia de deficit bugetar),
societăţi de asigurare, case de pensii, persoane care solicită un împrumut la o bancă, persoane care
depun economiile de care dispun la un moment dat, la o bancă.
A
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
B………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
2. Din elementele care urmează identificaţi (A) cauze care influenţează creşterea volumului masei
monetare şi (B) cauze care influenţează restrângerea masei monetare: creşterea volumului valoric de
bunuri economice puse în vânzare, convertibilitatea în monedă naţională a unei sume de 1.000.000
dolari, la cursul zilei, creşterea vitezei de rotaţie a banilor, excedentul bugetar, reţinerea de către
populaţie a unor sume de bani ca rezervă, convertibilitatea în dolari a unei sume reprezentând
100.000.000 lei, la cursul zilei.
A
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
B………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
3. Daţi un exemplu de situaţie care face necesară:
(a) o operaţie de finanţare
……………………………………………………………………….……………………………..…
…………………………………………………………………………………………………………
(b) o operaţie de refinanţare
………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………
II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:
A B
1. Bănci a. preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul de a dispune de
100 u.m. timp de un an
2. Credit b. suma de bani plătită de debitor, creditorului
3. Rata dobânzii c. instituţii principale de credit
4. Masa dobânzii d. un împrumut în bani acordat de bănci (întreprinderilor sau
persoanelor fizice)
III. Alegeţi raspunsul corect:
1. Agenţii economici care acţioneaza pe piaţa monetară sunt:
a. purtătorii cererii şi ofertei de monedă
b. intermediarii
Pag
e8
c. exclusiv persoane fizice
d. exclusiv persoane juridice
e. instituţii diferite ale statului
A: a, b; B: c, d; C: e.
2. Creditul reprezintă:
a. o sumă oarecare de bani
b. un împrumut în bani
c. o relaţie banească între creditor şi debitor
d. un venit
e. o investiţie
A: a, b; B: b, c; C: d, e.
3. Factorii care influenţează rata dobânzii sunt:
a. starea economiei
b. raportul dintre cererea şi oferta de credite
c. factorii de risc
d. mărimea masei monetare din economie
e. tipul de operaţiune
A: a, b; B: a, b, c; C: c, d, e; D: d, e.
4. Funcţiile creditului sunt:
a. sporirea capitalului real
b. creşterea consumului personal
c. creşterea volumului masei monetare
d. sporirea vitezei de rotaţie a banilor
e. facilitarea tranzacţiilor comerciale
A: a, b, c; B: b, c, e; C: c, d, e; D: a, b, c, d, e.
5. Potrivit destinaţiei, creditul poate fi:
a. privat sau public
b. pentru producţie sau pentru consum
c. comercial sau bancar
d. pe termene diferite
e. cu sau fară implicarea patrimoniului agentului economic
6. În condiţiile în care un credit este contractat pe o durată de trei luni, cu o rată a dobânzii de 20%,
ceea ce reprezintă o dobândă totală de 1.500 u.m., mărimea creditului este de:
a. 30.000 u.m.
b. 25.000 u.m.
c. 32.000 u.m.
d. 28.000 u.m.
e. 30.500 u.m.
7. Un agent economic contractează un împrumut de 200.000 u.m., cu o rată anuală a dobânzii de
20%, pe 4 ani, rambursabil în 4 tranşe anuale egale.
Dobânda achitată în ultimul an şi suma totală achitată în contul creditului contractat sunt:
a. 10.000 u.m.; 300.000 u.m.
b. 15.000 u.m.; 305.000 u.m.
c. 12.000 u.m.; 310.000 u.m.
d. 14.000 u.m.; 320.000 u.m.
e. 9.000 u.m.; 280.000 u.m.
8. În economia unei ţări, în to, masa monetară reprezintă 2.000 mld. u.m. În perioada to-t1, se acordă
credite de 200 mld. u.m. şi sunt achitate de debitori credite scadente în valoare de 150 mld. u.m.
În t1, masa monetară este de:
a. 2.200 mld. u.m.
Pag
e9
b. 2.050 mld. u.m.
d. 2.350 mld. u.m.
e. 2.000 mld. u.m.
f. 2.150 mld. u.m.
9. În economia unei ţări, în perioada to-t1, pe piaţa monetară cererea de bani a crescut cu 50%, iar
oferta de bani cu 25%. Echilibrul pieţei monetare se caracterizează prin:
a. rata dobânzii şi masa monetară scad
b. rata dobânzii şi masa monetară de echilibru scad
c. rata dobânzii şi masa monetară de echilibru cresc
d. rata dobânzii şi masa monetară cresc
e. rata dobânzii şi masa monetară rămân constante
10. Care va fi mărimea unui depozit bancar la termen, peste 3 ani dacă depunerea iniţială este de
200.000 u.m., iar rata anuală a dobânzii este de 10%:
a. 260.000 u.m.
b. 258.000 u.m.
c. 296.000 u.m.
d. 266.000 u.m.
e. 266.200 u.m.
IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi:
1. Dobânda ………. se calculează pentru credite acordate pe o perioadă mai mică de un an sau mai
mare de un an, dar rambursate în tranşe ………. .
2. Profitul unei banci pentru activitatea desfăşurată se poate calcula ca profit bancar ………. şi ca
profit bancar ………. .
3. Restrângerea masei monetare este determinată de: ………. volumului valoric al bunurilor
economice şi serviciilor puse în vânzare; ………. bugetar; ………. vitezei de rotaţie a banilor;
convertibilitatea monedei ………. în monede ………. .
4. Cambia este un ………. care implică o relaţie între trei persoane: ………. care dă ordin pentru
………. să plătească la ………. unui beneficiar suma de bani înscrisă.
5. Mărimea dobânzii poate fi: ………. , fiind măsurată prin masa dobânzii şi ………. , fiind
măsurată prin rata dobânzii.
6. În economia unei ţări, evoluţia ratei dobânzii poate fi: ………. , ………. , ………. .
7. Piaţa monetară reprezintă o formă specifică de piaţă cu concurenţă ………. , locul de întâlnire a
………. cu ………. de monedă.
8. Obiectul masei monetare este reprezentat de ………. .
9. Sistemul bancar este format din ansamblul ………. care gestionează instrumentele monetare şi
influenţează economia prin intermediul ………. .
10. După forma în care se acordă, creditul poate fi ………. şi ………. .
Pag
e10
RĂSPUNSURI
II. 1 - c; 2 - d; 3 - a; 4 – b.
III. 1 – A; 2 – B; 3 – B; 4 – D; 5 – b.
6 – a.
Rezolvare:
ndCrD '
..000.30
4
1
100
20
500.1
'mu
nd
DCr
7 – a.
Rezolvare:
..000.40'1 mudCrD
..000.302 muD
..000.203 muD
..000.104 muD
..000.300..000.100..000.200 mumumuDtCrSt
8 – b;
9 – c.
10 – e.
Rezolvare:
nn dSS '10
200.26610,01000.2003
3 S
IV.
1. simplă; egale.
2. brut; net.
3. scăderea; excedentul; creşterea; naţionale; străine.
4. instrument de plată; creditor (trăgător); debitor (tras); scadenţă.
5. absolută; relativă.
6. creştere; scădere; menţinere constantă.
Pag
e11
PIAŢA CAPITALURILOR (FINANCIARĂ)
PLANUL SINTEZEI TEMEI:
1. Conţinutul pieţei capitalurilor (financiare):
ce reprezintă
obiect
2. Cererea şi oferta pe piaţa capitalurilor (financiară): agenţii economici de la care provin
3. Acţiunile şi obligaţiunile
Acţiunile:
ce reprezintă
clasificare
drepturi conferite deţinătorului
Obligaţiunile:
ce reprezintă
tipuri
caracteristici ale emitenţilor şi deţinătorilor
4. Formele pieţei financiare – caracteristicile acestora
5. Operaţiuni la bursa de valori:
tipuri
caracteristici
6. Rolul bursei de valori
7. Glosarul temei
8. Aplicaţii
1. Conţinutul pieţei capitalurilor (financiare)
Piaţa capitalurilor:
funcţionează în legătură cu celelalte tipuri de piaţă (a bunurilor, monetară, a muncii)
este un spaţiu economic în care se întâlnesc cererea şi oferta de titluri de valoare (în special
acţiuni şi obligaţiuni)
reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare–cumpărare a activelor financiare pe termen
mediu şi lung.
Obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe termen
mediu şi lung:
acţiuni
obligaţiuni
bonuri de tezaur.
2. Cererea şi oferta pe piaţa capitalurilor (financiară)
Cererea provine de la agenţii economici care doresc să economisească, investindu-şi
disponibilităţile băneşti sub formă de plasamente; pot fi:
persoane fizice
persoane juridice.
Oferta provine de la agenţii economici care au nevoie de finanţare; pot fi identificate următoarele
categorii de agenţi economici:
firmele de stat
Pag
e12
societăţile comerciale private
băncile şi societăţile financiare
statul şi colectivităţile locale.
3. Acţiunile şi obligaţiunile sunt titlurile de valoare cele mai cunoscute care fac obiectul
tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor.
Acţiunile
În economia de piaţă, organizarea principalelor societăţi comerciale este realizată pe
acţiuni. Capitalul societăţii este constituit prin contribuţia asociaţilor; aceştia sunt numiţi
acţionari şi pot fi:
persoane fizice
persoane juridice: societăţi, asociaţii, organizaţii.
Asociaţii primesc, pentru participarea lor la capitalul social al firmei, un număr de acţiuni,
proporţional cu capitalul bănesc subscris.
Acţiunea este un titlu de valoare cu următoarele trăsături:
atestă calitatea de proprietar a deţinătorului asupra unei părţi din capitalul firmei emitente
poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul titlului, valoarea
nominală (suma pe care o reprezintă) etc.
Clasificarea acţiunilor se poate realiza după diferite criterii:
după modul de individualizare, acţiunile pot fi:
nominative, care au înscris numele deţinătorului
la purtător, care nu au înscris pe ele numele deţinătorului, avantajele revenind posesorului
lor
după drepturile conferite deţinătorului, acţiunile pot fi:
ordinare (reprezintă cea mai mare parte):
o dau drepturi egale acţionarilor potrivit numărului de acţiuni pe care le deţin
o dau deţinătorilor dreptul la un dividend proporţional cu profitul societăţii şi dreptul la
vot în Adunarea Generală a Acţionarilor (A.G.A.)
privilegiate:
o dau posesorilor unele drepturi pe care ceilalţi acţionari nu le au
o dau deţinătorilor dreptul la un dividend fix şi prioritar în încasarea acestuia
o dar nu şi dreptul de vot în A.G.A.
Drepturile deţinătorului de acţiuni pot fi:
patrimoniale:
dreptul de a obţine o parte din profitul societăţii numită dividend
dreptul la o parte din capitalul societăţii în situaţia lichidării acesteia
obligaţia acoperirii unei părţi din pierderile societăţii în situaţia unor
rezultate necorespunzătoare
sociale:
dreptul de a fi informat despre situaţia economico-socială a firmei
dreptul de a participa la luarea deciziilor în adunarea generală a acţionarilor şi la
alegerea consiliului de administraţie
Dreptul posesorilor de acţiuni sunt proporţionale cu numărul de acţiuni deţinute.
Obligaţiunea este un titlu de valoare cu următoarele trăsături:
atestă contractarea unui împrumut pe termen mediu sau lung
poartă însemne speciale: numele firmei, valoarea nominală, scadenţa (data
expirării împrumutului şi a răscumpărării obligaţiunii) etc.
Pag
e13
Obligaţiunile pot fi:
nominative, având înscris pe ele numele deţinătorului
la purtător, fără a avea înscris numele deţinătorului.
Emitenţii de obligaţiuni:
se obligă să ramburseze împrumutul într-un timp determinat şi să plătească o
dobândă fixă (cupon), obligaţiunile fiind titluri de valoare cu venit fix
- pot fi: întreprinderile publice/ statul/ colectivităţile locale
Deţinătorii de obligaţiuni:
se numesc obligatari
au calitatea de creditori faţă de emitent.
4. Formele pieţei financiare sunt:
piaţa financiară primară
piaţa financiară secundară (piaţa bursieră)
Piaţa financiară primară:
realizează tranzacţii cu titluri de valoare nou emise
asigură, prin intermediul băncilor, întâlnirea dintre:
- vânzători, emitenţii titlurilor de valoare
- cumpărători, posesorii de capital bănesc
realizează tranzacţiile cu titlurile noi la un preţ numit curs care este:
- egal cu valoarea nominală a titlurilor
- preţ ferm.
Piaţa financiară secundară realizează tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior; tranzacţiile:
au loc la bursa de valori, instituţie principală pe această piaţă
se realizează prin intermediul agenţilor de schimb (brokeri)
au ca problemă fundamentală formarea preţului (cotaţiei, cursului) titlurilor
care diferă de
valoarea nominală a acestora.
Principalii factori economici şi extraeconomici care influenţează cursul titlurilor pe piaţa
financiară secundară sunt:
raportul dintre cererea şi oferta de titluri – factor determinant
nivelul veniturilor aduse anterior de titluri
nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară
rata inflaţiei
situaţia internă şi internaţională.
Piaţa financiară secundară are mai multe forme; pot fi menţionate:
bursa de valori
piaţa extrabursieră.
Bursa de valori:
este organizată ca societate pe acţiuni
este condusă de Consiliul bursei
permite accesul la realizarea tranzacţiilor potrivit unor criterii de performanţă
economică
Piaţa extrabursieră (în ţara noastră piaţa RASDAQ) realizează tranzacţii pentru titluri ce
aparţin unor firme:
reduse ca dimensiuni
neadmise la bursă.
Pag
e14
5. Tipuri de operaţiuni la bursa de valori:
operaţiuni la vedere
operaţiuni la termen, realizate în forme diferite.
Operaţiunile la vedere presupun realizarea schimbului (titluri contra bani):
în momentul încheierii tranzacţiei, sau în cel mult 2 zile lucrătoare
la cursul zilei (afişat).
Operaţiunile la termen presupun existenţa unui decalaj în timp între încheierea tranzacţiei şi
executarea contractului stabilit:
în momentul încheierii contractului se stabilesc
componentele sale: numărul de titluri, cursul
executarea contactului are loc la o dată ulterioară (zi
lichidare sau scadenţă).
Operaţiunile la termen au caracter speculativ datorită modificării cursului până la scadenţă:
vânzătorul este speculator „à la baisse“ ( „bear”), mizând pe scăderea cursului
titlurilor; nu deţine titlurile prevăzute în contract dar mizează pe scăderea cursului
titlurilor; speră să le cumpere la scadenţă la un curs mai mic şi să le cedeze
cumpărătorului la cursul convenit prin contract (mai mare)
cumpărătorul este un speculator „à la hausse “ („bull”), mizând pe creşterea
cursului titlurilor; speră ca la scadenţă să primească titlurile de la vânzător la
cursul convenit prin contract (mai mic) şi să câştige diferenţa.
Caracterul speculativ al acestor operaţiuni are în vedere faptul că obiectul tranzacţiilor este
reprezentat de anticiparea evoluţiei cursului şi nu atât de titluri. O bună anticipare a evoluţiei
cursului aduce agentului economic respectiv un câştig obţinut din diferenţele de curs pentru
titlurile tranzacţionate.
6. Rolul bursei de valori
Bursa de valori are un rol important în cadrul economiei de piaţă, apropiindu-se de modelul
pieţei cu concurenţă perfectă prin:
modul de formare a cursului titlurilor de valoare
modul de informare a celor ce deţin titluri de valoare
mecanismul de realizare a tranzacţiilor.
Rolul bursei de valori este exprimat de funcţiile pe care le îndeplineşte:
Transformarea capitalului dintr-o formă în alta: din capital real în capital bănesc şi
invers, într-un termen scurt, asigurând mobilitatea capitalurilor
Transferarea capitalurilor dintr-o întreprindere în alta sau dintr-o ţară în alta
Concentrarea puterii economice, controlul asupra societăţilor pe acţiuni fiind realizat
prin deţinerea pachetului acţiunilor de control; acesta reprezintă numărul minim de
acţiuni care asigură deţinătorului posibilitatea de a dispune de majoritatea voturilor în
Adunarea generală a acţionarilor şi de a desemna Consiliul de administraţie
Semnalarea stării economice prin informaţiile pe care le oferă:
scăderea bruscă a cursului titlurilor de valoare este semnal pentru declanşarea unei
crize economice
creşterea constantă a cursului titlurilor de valoare este semnal pentru înviorarea
activităţii economice.
Pag
e15
7. Glosarul temei
CAPITAL SOCIAL – volumul total de capital pe care o societate comercială îl emite sub formă de
acţiuni.
CUPONUL OBLIGAŢIUNII – dobândă fixă şi fermă însuşită de către deţinătorul obligaţiunii.
PLASAMENT FINANCIAR – utilizarea unei sume de bani cu scopul obţinerii unui profit; poate
avea diferite forme: acordarea de credite, cumpărarea de titluri de valoare, investiţii directe etc.
RISCUL PLASAMENTULUI – incertitudinea unei investiţii, posibilitatea de a nu realiza câştigul
scontat. Titlurile de valoare prezintă grade de risc diferite: obligaţiunile (îndeosebi cele
guvernamentale) sunt mai sigure decât acţiunile.
SOCIETATEA DE VALORI MOBILIARE (DE BROKERAJ) – instituţie privată a pieţei financiare
care face legătura între piaţa primară şi cea secundară; funcţionează la trei niveluri: brokerul,
asociaţia de brokeri şi casele de brokeraj.
Pag
e16
8. Aplicaţii piata financiara
I. 1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) drepturile patrimoniale şi (B) drepturile
sociale ale unui deţinător de acţiuni la o firmă: informarea cu privire la situaţia firmei, obţinerea unui
dividend, obţinerea unei părţi din capitalul firmei în situaţia lichidării acesteia, participarea la luarea
deciziilor în adunarea generală a acţionarilor, acoperirea pierderilor în situaţia unor rezultate
necorespunzătoare:
A ………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
B………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………..
2. Explicaţi specificul tranzacţiilor care au loc pe:
a. Piaţa financiară primară
…………………………………………………………………………………….……………………
……………………………………………………………………………….…………………………
………………………………………………………………………………………………………..
b. Piaţa financiară secundară
……………………………………………………………………………….…………………………
…………………………………………………………………………….……………………………
……………………………………………………………………………………………………..
3. Identificaţi principalele asemănări şi principalele deosebiri existente între acţiuni şi obligaţiuni,
completând tabelul următor:
ASEMĂNĂRI DEOSEBIRI
ACŢIUNI OBLIGAŢIUNI
4. Dispuneţi de o sumă de bani pe care doriţi să o folosiţi pentru cumpărarea unor titluri de
valoare: (A) acţiuni, (B) obligaţiuni.
Argumentaţi opţiunea pe care o faceţi, folosind drept criterii: intervalul de timp în care doriţi să
recuperaţi banii, riscul plasamentului, câştigul.
A ………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
B………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:
A B
1. Piaţa financiară primară a. realizează tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior
2. Piaţa financiară secundară b. realizează tranzacţii cu titluri de valoare nou emise
3. Capital social c. dobândă fixă şi fermă insuşită de către deţinătorul
obligaţiunii
4. Cuponul obligaţiunii d. volumul total de capital pe care o societate comercială îl
emite sub formă de acţiuni
Pag
e17
III. Alegeţi răspunsul corect:
1. După drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi:
a. ordinare
b. nominative
c. la purtător
d. privilegiate
e. ordinare şi nominative
A: a; B: c, d, e; C: b, d; D: a, d.
2. Cursul la care se realizează tranzacţiile cu titluri de valoare pe piaţa financiară primară este:
a. fluctuant
b. ferm
c. dependent de situaţia internă şi internaţională
d. egal cu valoarea nominală a titlurilor
e. influenţat de rata inflaţiei
A: c, d; B: a, e; C: b, d; D: b, c, d.
3. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 280 u.m., rata dobânzii fiind de 20%. În condiţiile
creşterii cu 40% a ratei dobânzii, cursul obligaţiunii pe piaţa financiară secundară va fi:
a. 800 u.m.
b. 900 u.m.
c. 1.050 u.m.
d. 950 u.m.
e.1.000 u.m.
4. În condiţiile creşterii ratei dobânzii pe piaţa monetară, cursul titlurilor tranzacţionate pe piaţa
financiară secundară:
a. rămâne acelaşi
b. creşte
c. scade
d. este fluctuant
e. creşte proporţional cu creşterea ratei dobânzii
5. Cuponul unei obligaţiuni este de 3.000 u.m./an. În condiţiile unei rate a dobânzii de 30%, cursul
de ofertă al obligaţiunii pe piaţa financiară secundară este de:
a. 8.000 u.m.
b. 8.500 u.m.
c. 10.500 u.m.
d. 12.000 u.m.
e. 10.000 u.m.
6. În condiţiile în care în tranzacţiile la termen scade cursul faţă de cel negociat, câştigă:
a. vânzătorul
b. cumpărătorul
c. ambii participanţi la tranzacţie
d. nici unul dintre participanţii la tranzacţie
e. agentul de schimb
7. Pe piaţa financiară secundară se încheie o tranzacţie la termen pentru 100 de titluri, la cursul de
2.000 u.m./titlul. La scadenţă, cursul este de 4.000 u.m./titlul. În urma tranzacţiei:
a. câstigă vânzătorul 200.000 u.m.
b. câstigă cumpărătorul 200.000 u.m.
c. pierde vânzătorul 200.000 u.m.
d. pierde cumpărătorul 200.000 u.m.
e. câştigă ambii participanţi la tranzacţie
A: a, c; B: b, c; C: b, d; D: e.
Pag
e18
8. Între 2 agenţi economici A (vânzator), B (cumpărător) se încheie în to o tranzacţie la termen pentru
vânzarea – cumpărarea a 500 acţiuni, la preţul de 3.000 u.m./acţiunea, cu scadenţa în t1. La
scadenţă cursul acţiunilor este 2.800 u.m./acţiunea. În urma tranzacţiei:
a. câştigă cumpărătorul 100.000 u.m.
b. pierde vânzătorul 100.000 u.m.
c. câştigă vânzătorul 100.000 u.m.
d. pierde cumpărătorul 100.000 u.m.
e. pierde cumpărătorul 200.000 u.m.
A: c, d; B: a, b; C: e.
9. Un acţionar deţine 1.500 acţiuni ale unei firme. Capitalul social al firmei este de 3 mld. u.m.,
echivalent a 10.000 de acţiuni. Acţionarul deţine din voturi:
a. 20%
b. 15%
c. 10%
d. 18%
e. 8%
10. Care este cuponul unei obligaţiuni tranzacţionate pe piaţa financiară secundară dacă creşterea
ratei dobânzii de la 20% la 25% determină scăderea cursului obligaţiunii cu 200 u.m.:
a. 200 u.m.
b. 250 u.m.
c. 280 u.m.
d. 300 u.m.
e. 225 u.m.
IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi:
1. Piaţa capitalurilor reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare a ………..pe termen
mediu şi lung.
2. Cererea pe piaţa capitalurilor provine de la agenţii economici care doresc să…….............….,
investindu-şi disponibilităţile băneşti sub formă de……......................……
3. Capitalul unei societăţi pe acţiuni este constituit prin contribuţia ………...........……, numiţi
……………...........…
4. După drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi …………..…..şi……..…..............…
5. Drepturile deţinătorilor de acţiuni sunt ….....................………..cu numărul de acţiuni deţinute.
6. Piaţa financiară primară realizează tranzacţii cu titluri de valoare……..........….., la un preţ egal
cu……........……a titlurilor.
7. Bursa de valori asigură ….........……..capitalului dintr-o formă în alta şi …….........…..capitalurilor
dintr-o întreprindere în alta.
8. Deţinătorii de obligaţiuni se numesc ……….şi au calitatea de…...……..faţă de…....................…..
9. Tranzacţiile pe piaţa financiară secundară se realizează prin intermediul ….............……….
10. Bursa de valori este organizată ca societate pe …….........fiind condusă de …….............….bursei.
Pag
e19
RĂSPUNSURI
II. 1 – b; 2 – a; 3 – d; 4 – c.
III. 1 – D; 2 – C.
3 – e.
Rezolvare:
4 – c.
5 – e.
Rezolvare:
6 – a.
7 – B.
Rezolvare:
8 – A.
Rezolvare:
9 – b.
10 – a.
Rezolvare:
cursul 0 – cursul 1 = 200 u.m.
5x – 4x = 200 u.m.
x = 200 u.m.
IV.
1. activelor financiare / 2. economisească, plasamente/ 3. asociaţilor, acţionari/ 4. ordinare,
privilegiate /5. Proporţionale/ 6. nou emise, valoarea nominală/ 7. transformarea, transferarea/ 8.
obligatari, creditori, emitent / 9. agenţilor de schimb/ 10. acţiuni, consiliul
..1000
100
28
280'
mud
Vcursul
..000.10
100
30
3000'
mud
cuponcursul
..000.200/..000.21000 mutitlumutitluriP
..000.500.1/..000.35000 muactiunemuactiuniP ..000.400.1/..800.25001 muactiunemuactiuniP
xx
cursul 510020
0
xx
cursul 410025
1
..000.100Pr mu
..000.400/..000.41001 mutitlumutitluriP
..000.200Pr mu
Pag
e20
PIAŢA SCHIMBURILOR VALUTARE
PLANUL SINTEZEI TEMEI:
1. Conţinutul pieţei schimburilor valutare (pieţei valutare):
ce reprezintă
premise ale dezvoltării pieţei
obiceiul tranzacţiilor
scop
operatorii pe piaţa valutară
specificul operaţiilor desfăşurate
2. Nivelurile la care funcţionează piaţa schimburilor valutare
3. Componentele pieţei valutare
4. Cursul valutar (rata de schimb valutar):
caracteristici
factorii care îl influenţează
forme
5. Operaţii pe piaţa schimburilor valutare:
tipuri
caracteristici
6. Piaţa valutară românească:
constituirea pieţei valutare în România
componente-caracteristicile acestora
reglementarea efectuării schimburilor valutare
determinarea cursului de schimb
rolul Băncii Naţionale a României
regimul de convertibilitate al leului
7. Glosarul temei
8. Aplicaţii
…….………………………………………………………………………………………..
1. Conţinutul pieţei valutare
Piaţa schimburilor valutare (piaţa valutară) reprezintă vânzarea-cumpărarea banilor
care aparţin diferitelor ţări.
Premisele dezvoltării pieţei schimburilor valutare sunt legate de dezvoltarea:
comunicaţiilor
telecomunicaţiilor,
care au asigurat legătura dintre bănci şi clienţii lor prin intermediari specializaţi.
Obiectul tranzacţiilor pe piaţa valutară este reprezentat de:
valute convertibile existente în conturi la bănci
devizele, instrumente internaţionale de plată exprimate în valută (cambii, cecuri, bilete la
ordin).
Piaţa monetară asigură întâlnirea cererii cu oferta de valută, având ca scop reglarea
încasărilor şi plăţilor de valută necesare pentru:
realizarea schimburilor economice internaţionale
asigurarea mobilităţii capitalurilor dintr-o ţară în alta
contractarea unor împrumuturi
Pag
e21
realizarea turismului internaţional
satisfacerea intereselor speculative ale agenţilor economici.
Operatorii principali pe piaţa schimburilor valutare sunt băncile
Specificul operaţiilor desfăşurate pe piaţa valutară îndeosebi de bănci, constă în
faptul că:
sumele de bani reprezintă depozite bancare, bani în cont, banii în numerar având un rol
nesemnificativ; proprietarii sumelor de bani pot fi:
persoane fizice
persoane juridice
finalizarea operaţiilor se realizează prin transferul sumelor din depozitele
bancare între cumpărători şi vânzători, pe baza ordinelor clienţilor.
2. Nivelurile la care funcţionează piaţa schimburilor valutare
Potrivit nivelului de desfăşurare a tranzacţiilor, piaţa valutară poate fi:
naţională
internaţională.
Piaţa valutară naţională reprezintă o piaţă pe care se vând şi se cumpără valute liber
convertibile contra monedei naţionale.
Piaţa valutară internaţională reprezintă ansamblul pieţelor valutare naţionale
considerate în interdependenţa lor.
3. Componentele pieţei valutare sunt:
bursa valutară
băncile
casele de schimb valutar.
4. Cursul valutar (sau rata de schimb valutar):
este preţul unei monede exprimat în moneda altei ţări
se stabileşte printr-o operaţie numită cotare
este stabilit şi afişat:
- un curs de vânzare
- un curs de cumpărare,
diferenţa fiind câştigul celui care cotează.
poate fi modificat chiar în aceeaşi zi în funcţie de modificarea raportului cerere-ofertă de
valută şi de alţi factori care influenţează cursul de schimb.
Factorii care influenţează stabilirea şi evoluţia cursului valutar sunt:
raportul dintre cererea şi oferta de valută
raportul dintre puterea de cumpărare a monedelor care se schimbă
nivelul şi evoluţia inflaţiei
situaţia comerţului exterior
situaţia balanţei comerciale şi de plăţi
nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară
factori extraeconomici: sociali, politici etc.
Formele cursului de schimb sunt:
cursul oficial, stabilit prin licitaţie
cursul de piaţă, determinat de raportul dintre cerere şi ofertă, curs variabil, flotant.
5. Operaţiile principale realizate pe piaţa schimburilor valutare sunt:
la vedere/ la termen, considerate pieţe diferite datorită specificului şi numărului radical
deosebite ale operaţiilor realizate.
Pag
e22
Piaţa la vedere:
constă în vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede
asigură livrarea valutei contractate în cel mult două zile lucrătoare de la data încheierii
tranzacţiei.
Piaţa la termen:
constă în vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede, care:
- se contractează la cursul existent în momentul respectiv
- se finalizează prin livrare şi plată la scadenţa convenită de partenerii implicaţi;
termenele pot fi de 1-6 sau 12 luni
practică un curs (cursul la termen) mai ridicat decât cursul la vedere datorită:
- perspectivei de modificare a raportului de schimb între diferite monede
- nivelului dobânzii practicate pe piaţa monetară.
6. Piaţa valutară românească:
Constituirea pieţei valutare în România este un proces complex legat de:
trecerea la convertibilitatea monedei naţionale
liberalizarea cursului de schimb valutar prin constituirea la 1 august 1994 a pieţei valutare
interbancare
În prezent, în România, piaţa valutară cuprinde:
piaţa valutară interbancară
piaţa caselor de schimb valutar
Piaţa valutară interbancară:
realizează operaţii pentru persoane juridice
presupune operarea băncilor comerciale:
- pe cont propriu sau
- în nume propriu şi în contul clienţilor
realizează operaţii:
- la vedere
- la termen.
Piaţa caselor de schimb valutar realizează operaţii pentru persoane fizice.
Schimburile valutare se realizează pe baza unui regulament elaborat de Banca
Naţională, intrat în vigoare în 1998. Dintre principiile regulamentului pot fi menţionate:
dreptul rezidenţelor de a deţine şi utiliza active în valută
dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a deschide conturi în valută la bancă
obligaţia de repatriere a sumelor în valută obţinute, în principal din export.
Determinarea cursului de schimb se face:
în mod liber pe piaţă
prin licitaţii ale agenţilor autorizaţi de Banca Naţională.
Rolul Băncii Naţionale a României constă în:
reglementarea funcţionării pieţei valutare
supravegherea pieţei valutare
stabilirea şi publicarea cursului oficial:
- curs mediu ponderat
- curs cu caracter orientativ pentru agenţii economici.
Regimul leului, în condiţiile pieţei valutare actuale este de convertibilitate limitată intern:
convertibilitatea este limitată la operaţii de cont curent
convertibilitatea are caracter intern, moneda naţională fiind schimbată pe valută numai în
ţară.
Pag
e23
7. Glosarul temei
CONVERTIBILITATE - însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altă
monedă în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piaţă.
COTAREA DIRECTĂ - exprimă cantitatea de monedă naţională care poate fi
cumpărată sau vândută pentru o unitate monetară străină; baza de raportare este reprezentată de o unitate monetară străină; de exemplu: 1$ = 33.000 lei.
COTAREA INDIRECTĂ - exprimă cantitatea de valută care poate fi cumpărată sau
vândută pentru o unitate monetară naţională; baza de raportare este reprezentată de o unitate monetară naţională; de exemplu: 1leu= 0,00003$.
CONT - depozit bancar în care un deponent îşi păstrează, în anumite condiţii
disponibilităţile băneşti.
Pag
e24
8. Aplicaţii piata valutara I. 1. Explicaţi ce reprezintă:
(a) cotarea directă ………..………………………………………..…………………………………..
……………………………………………………………..……………………………………………
………………………………………………………………………..…………………………………
(b) cotarea indirectă ………….…………………………..……………………………………………
………………………………………………………………..…………………………………………
……………………………………………………………………….…………………………………
2.
(b) la termen ……………………………………………………………………………….. Daţi un
exemplu de situaţie în care un agent economic acţionează pe piaţa schimburilor valutare, în operaţii:
(a) la vedere …………………………………………………………………………...................…..
…………………………………………………………………………………………………….……
…………………………………………………………………………….................................……..
………………………………………………………………………………….................……………
…….………………………………………………………………………....................………………
3. Comparaţi cursul valutar pe piaţa la vedere cu cel practicat pe piaţa la termen:
……………………………………………………………………………………………………….…
……………………………………………………………………............................…………
II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:
A B
1. Curs valutar a. vânzarea – cumpărarea banilor care aparţin diferitelor ţări
2. Cont b. preţul unei monede exprimat în moneda altei ţări
3. Piaţa valutară c. depozit bancar în care un deponent îşi păstrează
disponibilităţile băneşti
4. Convertibilitate d. însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altă
monedă în mod liber, prin vânzare – cumparare pe piaţă
III. Alegeţi răspunsul corect:
1. Scopul reglării încasărilor şi plăţilor de valută, prin intermediul pieţei valutare este:
a. contractarea unor împrumuturi
b. realizarea turismului internaţional
c. asigurarea mobilităţii capitalurilor dintr-o ţară în alta
d. realizarea schimburilor economice internaţionale
e. nici unul dintre cele menţionate anterior
A: a, b, c; B: b, c; C: d, e; D: a, b, c, d.
2. Principalii operatori pe piaţa schimburilor valutare sunt:
a. persoanele fizice/ b. persoanele juridice/ c. Băncile/ d. casele de schimb valutar/ e. bursa valutară
3. Pe piaţa valutară, banii în numerar:
a. au rol esenţial
b. au rol nesemnificativ
c. nu sunt folosiţi în nici o operaţie
d. sunt folosiţi în orice operaţie
e. sunt folosiţi exclusiv pe piaţa la termen
4. Piaţa valutară poate să funcţioneze:
a. la nivel naţional
b. exclusiv la nivel naţional
c. la nivel internaţional
d. exclusiv la nivel internaţional
Pag
e25
e. la nivelul unor grupuri de ţări
A: a, c; B: b, c; C: c, d, e; D: d, e.
5. Pe piaţa schimburilor valutare, cursul la termen în comparaţie cu cel la vedere este:
a. mai mare/ b. mai mic/ c. la fel
6. Evoluţia cursului valutar este influenţată de:
a. nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară
b. situaţia comerţului exterior
c. nivelul şi evoluţia inflaţiei
d. situaţia balanţei comerciale şi de plăţi
e. raportul dintre cererea şi oferta de valută
A: a, b, c; B: b, c, d, e; C: a, b, c, d, e.
7. Pentru un agent economic, piaţa la termen asigură:
a. transferarea unui capital disponibil în strainătate
b. realizarea unor plasamente avantajoase
c. evitarea riscurilor legate de schimbarea cursurilor valutare
d. aceleaşi condiţii ca şi piaţa la vedere
e. evitarea concurenţei cu alţi agenţi economici
A: b; B: b, c; C: a, d, e.
8. Obiectul tranzacţiilor pe piaţa valutară este reprezentat de:
a. valute convertibile/ b. Devize/ c. valute neconvertibile/ d. Credite/ e. speculaţii cu valute
convertibile
A: a, b; B: c, d, e; C: b, c.
9. Pe piaţa valutară interbancară din ţara noastră, regimul monedei naţionale este de convertibilitate
limitată intern, deoarece:
a. convertibilitatea este redusă la operaţii de cont curent
b. moneda naţională este schimbată pe valută numai în ţară
c. moneda naţională este schimbată pe valută într-o cantitate fixă
d. moneda naţională este schimbată pe valută doar pentru o parte din agenţii economici interesaţi
A: a, c; B: a, b; C: c, d.
10. Rolul Băncii Naţionale pe piaţa valutară interbancară constă în:
a. asigurarea respectării cursului oficial de către toate băncile
b. reglementarea funcţionării pieţei valutare
c. stabilirea şi publicarea cursului oficial
d. supravegherea pieţei valutare
e. implicarea celorlalte banci în stabilirea cursului oficial, curs mediu ponderat
A: a, d; B: c, d; C: b, c, d.
IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor afirmaţii, prin indicarea simbolului A (pentru
adevăr) şi F (pentru fals).
1. Cursul la termen este mai ridicat decât cel la vedere datorită perspectivei de modificare a
raportului de schimb între diferite monede.
2. La casele de schimb valutar, cursul de vânzare este întodeauna mai mare decât cel la cumpărare
deoarece din diferenţă se constituie profitul acestora.
3. Piaţa valutară este o piaţă monetară.
4. Componentele piaţei valutare sunt băncile.
5. Formele cursului de schimb sunt cursul oficial şi cursul de piaţă.
6. Cursul de piaţă este un curs fix.
7. Piaţa valutară în România cuprinde piaţa valutară interbancară şi piaţa caselor de schimb valutar.
8. Determinarea cursului de schimb se face în mod liber pe piaţă.
9. Cursul de schimb este influenţat de mărimea ţării.
10. Piaţa valutară funcţionează doar la nivel internaţional.
Pag
e26
RĂSPUNSURI
II. 1 – b; 2 – c; 3 – a; 4 – d.
III. 1 – D; 2 – c; 3 – b; 4 – A; 5 – a; 6 – C; 7 – B; 8 – A; 9 – B;
10 – C.
IV.
A: 1, 2, 5, 7, 8
F: 3, 4, 6, 9, 10
Pag
e27
VENITUL, CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE
PLANUL SINTEZEI TEMEI:
1. Indicatorii economici:
ce reprezintă
niveluri de calcul
semnificaţie
2. Indicatorii macroeconomici:
grupe de indicatori ai producţiei finale
- ce reprezintă
- mod de calcul
modalităţi de exprimare
3. Venitul şi consumul:
modul în care se manifestă agenţii economici
consumul
rata consumului:
- ce reprezintă
- mod de calcul
factorii care influenţează nivelul cheltuielilor pentru consum
legea psihologică fundamentală formulată de J.M. Keynes
înclinaţia marginală spre consum
4. Economiile şi investiţiile:
economiile
rata economiilor:
- ce reprezintă
- mod de calcul
factorii care influenţează înclinaţia oamenilor spre economii
înclinaţia marginală spre economie
investiţiile
factorii care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii
multiplicatorul investiţiilor
semnificaţia investiţiei pentru economie
5. Glosarul temei
6. Aplicaţii
………………………………………………….………………………………………………………
1. Indicatorii economici:
măsoară rezultatele activităţii economice, concretizate în bunuri economice şi servicii
sunt instrumente de măsurare a activităţii economice.
Nivelurile la care se pot calcula indicatorii economice sunt:
microeconomic
mezoeconomic
macroeconomic.
Semnificaţia indicatorilor economici este legată de informaţiile pe care le oferă
pentru activitatea economică, pentru:
Analiză/ orientare/ decizie
Pag
e28
Indicatorii care exprimă rezultatele activităţii unui agent
economic au semnificaţie:
locală, restrânsă
pentru agentul economic respectiv şi partenerii săi de afaceri
Indicatorii macroeconomici au semnificaţie deosebită
deoarece:
activitatea economică se desfăşoară în cadrul circuitului economic
permit orientarea agenţilor economici prin:
- cunoaşterea rezultatelor obţinute la nivel naţional şi internaţional
- aprecierile şi comparaţiile pe care le permit.
2. Indicatorii macroeconomici
Grupele de indicatori ai producţiei finale, în ţările cu economie de piaţă sunt:
Produsul intern
Produsul naţional
Semnificaţia noţiunilor:
intern - se referă la bunurile create de agenţii economici rezidenţi, care îşi desfăşoară
activitatea în propria ţară
naţional - se referă la bunurile create de agenţii economici naţionali, indiferent de cadrul
desfăşurării activităţii: propria ţară sau alte ţări.
Produsul intern se poate calcula ca:
Produs intern brut (PIB)
Produs intern net (PIN)
Semnificaţia noţiunilor:
brut - reflectă includerea amortizării (consumul de capital fix) în calculul producţiei finale
net - reflectă eliminarea amortizării (consumul de capital fix) din calculul producţiei finale.
Produsul intern brut (PIB):
reprezintă expresia bănească a bunurilor şi serviciilor finale create de agenţii economici în
interiorul unei ţări, într-o perioadă de timp (de regulă un an)
se calculează:
valoarea totală a bunurilor şi serviciilor - consumul intermediar
Destinaţia bunurilor şi serviciilor exprimate de acest indicator:
consumul personal (privat)
consumul public (guvernamental)
formarea brută a capitalului:
- înlocuirea capitalului fix scos din funcţiune
- creşterea stocului de capital circulant
exportul net (export - import).
Produsul intern net (PIN):
reprezintă valoarea adăugată netă a producţiei finale de bunuri şi servicii create de agenţii
economici în interiorul unei ţări, într-o perioadă de timp (de regulă un an)
se calculează:
PIN=PIB-CCF
unde: PIN - produsul intern net
PIB - produsul intern brut
CCF - consumul de capital fix (amortizarea)
Pag
e29
Produsul naţional se poate calcula ca:
Produs naţional brut (PNB)
Produs naţional net (PNN)
Produsul naţional brut (PNB):
reprezintă expresia bănească a bunurilor şi serviciilor finale create de agenţii economici
naţionali, într-o perioadă de timp (de regulă un an)
se calculează:
PNB=PIB+R
unde: PNB – produsul naţional brut
PIB – produsul intern brut
R – soldul pozitiv sau negativ dintre produsul brut realizat de:
- agenţii economici naţionali în străinătate
- agenţii economici străini în interiorul graniţelor naţionale.
Produsul naţional net (PNN):
reprezintă valoarea adăugată netă a producţiei finale de bunuri şi servicii create de agenţii
economici naţionali, într-o perioadă de timp (de regulă un an)
se calculează:
PNN=PNB-CCF
unde: PNN - produsul naţional net
PNB - produsul naţional brut
CCF - consumul de capital fix (amortizarea)
Indicatorii macroeconomici pot fi exprimaţi în:
preţurile pieţei
preţurile factorilor de producţie.
Preţurile pieţei sunt mai mari decât preţurile factorilor de producţie deoarece includ:
impozitele directe, plătite de producător, fiind cuprinse în preţurile factorilor de producţie
impozitele indirecte (TVA, alte taxe şi accize), plătite de cumpărători.
Venitul naţional este reprezentat de produsul naţional net exprimat în preţurile
factorilor de producţie.
Venitul personal exprimă veniturile obţinute de o persoană:
dintr-o activitate
prin transferuri de la bugetul de stat sau de la întreprinderi:
indemnizaţii, ajutoare, prime, alocaţii, burse etc.
Venitul disponibil reprezintă partea din venitul personal care rămâne unei persoane
după plata impozitelelor către stat.
3. Venitul şi consumul
Orice agent economic se manifestă în dublă ipostază:
cumpărător-consumator de bunuri şi servicii potrivit nevoilor personale
cumpărător-investitor de factori de producţie pentru a acţiona ca întreprinzător.
Venitul unui agent economic se transformă în mod corespunzător în:
cheltuieli pentru consum personal
cheltuieli pentru cumpărarea de noi factori de producţie.
Pag
e30
V=C+S
unde: V – venitul
C – consumul
S – economiile
Consumul reprezintă folosirea de către un agent economic (inclusiv statul) a unei
părţi din venit pentru
cumpărarea de bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor de viaţă (respectiv funcţionării
societăţii).
Economiile reprezintă partea din venitul disponibil al unui agent economic peste consumul său.
Rata consumului:
exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului
se calculează:
unde: c – rata consumului
C – consumul
V – venitul
Rezultă că: C = cV
Principalii factori care influenţează nivelul cheltuielilor pentru consum sunt:
mărimea şi dinamica salariilor
modificarea raportului dintre bunurile prezente şi cele viitoare (datorită modificării puterii
de cumpărare a banilor, unor riscuri etc.)
modificarea politicii fiscale
înclinaţia oamenilor de a folosi venitul pentru menţinerea nivelului de viaţă şi de a
economisi diferenţa
tendinţa oamenilor de a creşte diferenţa dintre venit şi consum, pe măsură ce veniturile lor
cresc.
Economistul englez John Maynard Keynes a formulat o lege psihologică
fundamentală potrivit căreia oamenii înclină să-şi mărească consumul atunci când
venitul lor creşte, dar nu cu atât cu cât creşte venitul.
Rezultă că la obţinerea unui spor de venit (∆V), se înregistrează şi un spor de consum, dar:
∆V>∆C
Înclinaţia marginală spre consum:
se calculează:
100V
Cc
10
V
C
V
Cc
'
Pag
e31
unde: c’- înclinaţia marginală spre consum
ΔC – sporul consumului
ΔV – sporul venitului
arată:
- cu cât va creşte consumul la creşterea cu o unitate a venitului
- cum trebuie repartizat sporul următor de venit între consum şi economii:
ΔV = ΔC + ΔS
unde: ΔV – sporul venitului
ΔC – sporul consumului
ΔS – sporul economiilor
4. Economiile şi investiţiile:
se calculează:
S = V- C
unde: S – economiile
V – venitul
C – consumul
sunt folosite de agenţii economici pentru investiţii
Rata economiilor:
exprimă ponderea economiilor în totalul venitului
se calculează:
unde: s – rata venitului
S – economiile
V – venitul
Principalii factori care influenţează înclinaţia oamenilor spre economii sunt:
prevederea: dorinţa de a avea rezerve pentru situaţii neprevăzute, bătrâneţe
calculul: dorinţa de a beneficia de dobânzi
independenţă, spirit de afacere: asigurarea condiţiilor pentru proiecte viitoare
mândria, zgârcenia.
Înclinaţia marginală spre economii:
se calculează:
unde: s’- înclinaţia marginală spre economii
ΔS – sporul economiilor
ΔV – sporul venitului
V
Ss
V
Ss
'
Pag
e32
arată cu cât vor creşte economiile la creşterea cu o unitate a venitului
este un număr pozitiv, dar subunitar:
0 < s’ < 1
Rezultă că: c’ + s’ = 1
Investiţiile
J.M. Keynes a evidenţiat egalitatea dintre economii şi investiţii:
S = I
unde: S – economiile
I – investiţiile
Rezultă că:
V = C + I
unde: V – venitul
C – consumul
I – investiţiile
Investiţiile:
reprezintă partea din venit cheltuită pentru formarea capitalului
pot fi:
- nete, pentru sporirea capitalului fix şi stocurilor de capital circulant
- brute, pentru înlocuirea sau modernizarea capitalului fix.
Principalii factori care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii
sunt:
cererea de investiţii
rata dobânzii, raportul acesteia faţă de rata profitului
fluctuaţiile profitului la investiţiile existente
politica statului în domeniul investiţiilor
asumarea riscului de către întreprinzător
perioada de rambursare a investiţiei
situaţia economiei mondiale.
Multiplicatorul investiţiilor (K):
evidenţiază rolul esenţial al investiţiilor în dezvoltarea economică
se calculează:
unde: K - multiplicatorul investiţiilor
ΔV – sporul venitului
ΔI – sporul investiţiilor
I
VK
Pag
e33
I
VK
V
C
V
IV
VK
1
1(
'1
1
cK
'
1
sK
arată că în situaţia creşterii investiţiilor, venitul va creşte cu o mărime de K ori mai mare
decât sporul investiţiilor:
ΔV = K x ΔI
unde: ΔV – sporul venitului
K - multiplicatorul investiţiilor
ΔI – sporul investiţiilor
este inversul înclinaţiei marginale spre economii, potrivit următoarelor relaţii de calcul:
[ΔI= ΔV- ΔC din relaţia ΔV= ΔC+ ΔI]
[s’=1- c’]
Investiţia este procesul economic fundamental cu efect de antrenare în economie
deoarece:
determină
este premisa unui nou spor al
consumului şi
stau la baza introducerii în economie
a noi factori de producţie
Efectele creşterii investiţiilor în economie sunt:
crearea de noi locuri de muncă
înlocuirea şi modernizarea echipamentului tehnic şi de producţie
creşterea ofertei de bunuri şi servicii
îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.
5. Glosarul temei
6.
]'[V
Cc
o creştere a
venitului
economiilor
PRODUS GLOBAL BRUT - valoarea totală brută a bunurilor şi serviciilor realizate în economia
unei ţări, într-o perioadă de timp determinată, de regulă un an; cuprinde: consumul intermediar,
consumul privat de bunuri şi servicii, consumul de stat de bunuri şi servicii, investiţiile brute de
capital; acest indicator nu exprimă în mod real rezultatele obţinute, datorită înregistrărilor
repetate implicate de consumul intermediar.
CONSUMUL INTERMEDIAR - valoarea bunurilor şi serviciilor create şi consumate pentru
producerea altor bunuri şi servicii (exceptând consumul de capital fix).
BUGETUL DE FAMILIE - un sistem de evidenţă a veniturilor unei familii potrivit naturii lor
(salarii, dobânzi, dividende, alte venituri) şi a cheltuielilor făcute potrivit destinaţiei lor (hrană,
locuinţă, îmbrăcăminte, transport, educaţie etc.) .
Pag
e34
7. Aplicaţii
APLICAŢII
I.
1. Explicaţi în ce constă dubla ipostază a oricărui agent economic:
(a) cumpărător – consumator …………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
(b) cumpărător – investitor…………….………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
2. Din enunţarea care urmează identificaţi (A) factorii care influenţează înclinaţia oamenilor spre
economii şi (B) factorii care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii: situaţia
economiei mondiale, asumarea riscului de către agentul economic, dorinţa de a avea rezerve în bani
pentru o situaţie neprevăzută, dorinţa de independenţă, zgârcenia, fluctuaţiile profitului la investiţiile
existente:
A
……...…………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………….……
…………………………………………………………………………………………………………
B
…………………………………………………………………………………………………………
……..……………………………………………………………………………………………………
.…………………………………………………………………………………………………………
3. Comparaţi:
(a) venitul personal obţinut de o persoană ……………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
………………
(b) venitul disponibil obţinut de aceeaşi persoană
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………….................................................……………
II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:
A B
1. PNB a. produsul naţional net exprimat în preţurile factorilor de
producţie
2. PNN b. PIB – CCF
3. VN c. PIB R
4. PIN d. PNB – CCF
NOTĂ:
PNB – produs naţional brut
PNN – produs naţional net
VN – venit naţional
PIN – produs intern net
PIB– produs intern brut
CCF – consumul de capital fix
R – soldul pozitiv sau negativ dintre produsul intern brut realizat de agenţii economici naţionali în
străinătate şi de agenţii economici străini în interiorul graniţelor naţionale
Pag
e35
III. Alegeţi răspunsul corect:
1. Economiile şi amortizările în anul t0 şi t1 au nivelurile prezentate în tabelul de mai jos:
Anul Economii Amortizări
- u.m. - - u.m. -
t0 2.500 500
t1 3.500 1.000
Investiţiile brute în t0 şi t1 au următoarele nuveluri:
a. 3.000 u.m. şi 4.500 u.m.
b. 2.500 u.m. şi 3.500 u.m.
c. 2.000 u.m. şi 2.500 u.m.
d. 6.000 u.m. şi 1.500 u.m.
e. 3.500 u.m. şi 4.000 u.m.
2. Venitul şi consumul în anul t0 şi t1 au nivelurile prezentate în tabelul de mai jos:
Anul Venitul (V) Consumul (C) Economiile (S) Înclinaţia marginala
spre economii (s) - u.m. - - u.m. - - u.m. -
t0 700 600
t1 900 700
Economiile în anul t0 şi t1 (S0 şi S1) şi înclinaţia marginală spre economii sunt:
a. S0 = 100 u.m.; S1 = 300 u.m.; s = 0,4
b. S0 = 200 u.m.; S1 = 100 u.m.; s = 0,6
c. S0 = 100 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,4
d. S0 = 100 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,5
e. S0 = 200 u.m.; S1 = 200 u.m.; s = 0,5
3. Care este sporul de venit naţional înregistrat în economia naţională a unei ţări dacă sporul de
investiţii
este de 150 mld. u.m., iar înclinaţia marginală spre consum este de 0,5.
a. 250 mld. u.m.
b. 280 mld. u.m.
c. 300 mld. u.m.
d. 350 mld. u.m.
e. 320 mld. u.m.
4. Efectele creşterii investiţiilor în economie sunt:
a. modernizarea echipamentului tehnic de producţie
b. creşterea ofertei de bunuri şi servicii
c. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă
d. crearea de noi locuri de muncă
e. toate aspectele menţionate mai sus
5. Multiplicatorul investiţiilor este egal cu 4. Înclinaţia marginală spre consum este:
a. 0,70/ b. 0,75 / c. 0,50/ d. 0,55, /e. 0,60,
6. O firmă dispune de un capital fix de 400 milioane u.m. În anul următor face investiţii nete de 80
milioane u.m. Ce valoare au investiţiile brute realizate de firmâ în condiţiile în care deprecierea
capitalului fix este de 20%:
a. 100 mil. u.m.
b. 160 mil. u.m.
c. 80 mil. u.m.
d. 200 mil. u.m.
e. 150 mil. u.m.
Pag
e36
7. Scăderea ratei profitului faţă de rata dobânzii face ca înclinaţia agenţilor economici pentru
investiţii:
a. să crească
b. să scadă
c. să rămână la fel
8. Cea mai mare creştere a venitului unei firme este asigurată în situaţia în care multiplicatorul
investiţiilor (K) este:
a. K = 3; b. K = 0; c. K = 2; d. K = 5; e. K = 1
9. În mod normal, rata consumului (c) poate lua următoarele valori:
a. c 1 ; b. c = 1 ; c. c 1
10. Indicatorii macroeconomici au semnificaţie:
a. locală, restrânsă
b. pentru agentul economic respectiv
c. pentru partenerii de afaceri ai agentului economic
d. pentru cunoaşterea rezultatelor obţinute la nivel naţional şi internaţional
e. redusă în raport cu factorii microeconomici
IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor afirmaţii, prin indicarea simbolului A (pentru adevăr)
şi F (pentru fals).
1. Produsul intern brut se calculează astfel: valoarea totală a bunurilor şi serviciilor + consumul
intermediar.
2. Venitul unui agent economic se transformă în cheltuieli pentru consum personal şi în cheltuieli
pentru cumpărarea de noi factori de producţie.
3. Rata consumului exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în totalul venitului.
4. Înclinaţia marginală spre consum arată cu cât va creşte consumul la creşterea cu o unitate a
venitului.
5. Rata economiilor exprimă ponderea venitului în totalul economiilor.
6. Investiţiile pot fi nete şi brute.
7. Mltiplicatorul investiţiilor este inversul înclinaţiei marginale spre consum.
8. Consumul intermediar exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor create şi consumate pentru
producerea altor bunuri şi servicii (exceptând consumul de capital fix).
9. Indicatorii economici se pot calcula la nivel:
microeconomic, mezoeconomic şi macroeconomic.
10. Venitul naţional este reprezentat de produsul naţional net exprimat în preţurile pieţei.
V. Probleme
1. Un agent economic obţine un spor de venit în valoare de 500.000 u.m. datorită unui spor de
investiţii de 100.000 u.m.
Se cer:
a. înclinaţia marginală spre consum
b. înclinaţia marginală spre economii
c. multiplicatorul investiţiilor.
2. În perioada de bază, consumul a reprezentat 1.800 mld. u.m., rata consumului fiind de 0,6. În
perioada curentă, consumul a crescut cu 600 mld. u.m., rata marginală a consumului fiind
de 0,5.
Demonstraţi dacă situaţia prezentată confirmă acţiunea legii psihologice fundamentale a înclinaţiei
marginale spre economii.
3. Un agent economic realizează în perioada curentă un spor de investiţii în valoare
de 100.000 u.m. Înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,5, iar multiplicatorul investiţiilor a fost
3. Se cer:
a. sporul de venit în perioada curentă
b. sporul de consum în perioada curentă.
Pag
e37
RĂSPUNSURI venit, consum
II. 1 – c; 2 – d; 3 – a; 4 – b.
III. 1 – a; 2 – d; 3 – c; 4 – e; 5 – b.
6 – b.
Rezolvare:
7 – b; 8 – d, 9 – a; 10 – d.
IV.
A: 2, 3, 4, 6, 8, 9.
F: 1, 5, 7, 10
V.
Rezolvări:
1.
a)
b)
c)
2.
AInIb
...80100
20.400 mumilmilA
...160.80.80 mumilmilmilIb
8,0..000.500
..000.400'
mu
mu
V
IV
V
Cc
2,0'1' cs
5'
1
sK
...000.36,0
.800.1
0
00 mumld
mld
c
CV
...200.1.800.1.000.3000 mumldmldmldCVS
...400.2..60001 mumldmumldCC
...200.15,0
.600
'mumld
mld
c
CV
...200.4.200.1.000.301 mumldmldmldVVV
Pag
e38
4,0.000.3
.000.3.200.4
mld
mldmldVDinamica
5,0.200.1
.200.1.800.1
mld
mldmldSDinamica
Legea este confirmată: dinamica economiilor este mai accentuată ca dinamica veniturilor.
3.
a) 5,0'1' cs
V
Ss
'
..000.2005,0
000.100
''mu
s
I
s
SV
b) ..000.100000.2005,0'1 muVcC
...800.1.400.2.200.4111 mumldmldmldCVS
Pag
e39
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ PLANUL SINTEZEI TEMEI:
1. Creşterea economică:
ce reprezintă
semnificaţie
indicatori
factorii care o determină
tipuri
2. Creşterea economică, expansiunea, dezvoltarea economică:
relaţia între cele trei noţiuni
asemănări, deosebiri
3. Dezvoltarea durabilă:
ce reprezintă
indicatori
4. Glosarul temei
5. Aplicaţii
………………………………………………………………………………………………
1. Creşterea economică
Creşterea economică reprezintă un proces complex, de lungă durată de sporire reală a producţiei
totale şi pe locuitor dintr-o ţară, cu efecte favorabile asupra vieţii economico-sociale.
Creşterea producţiei reprezintă creştere economică în următoarele condiţii:
se manifestă pe termen lung
depăşeşte creşterea populaţiei în perioada respectivă
este însoţită de desfacerea produselor pe piaţă.
Creşterea economică:
este un obiectiv major al politicii economice din orice ţară
este o premisă a satisfacerii într-o măsură mai mare a trebuinţelor unei societăţi.
Indicatorii macroeconomici cu ajutorul cărora este măsurată creşterea economică sunt
reprezentaţi de valoarea reală (totală sau pe locuitor) a:
produsului intern brut
produsului naţional brut
venitului naţional
Se pot calcula:
Indicele creşterii economice, de exemplu indicele produsului intern brut, în perioada t0 – t1,
astfel:
unde: IPIB - indicele produsului intern brut
PIB1 - produsul intern brut în perioada curentă
PIB0 - produsului intern brut în perioada de bază
Rata creşterii economice, de exemplu:
Rce = IPIB – 100%
unde: Rce- rata creşterii economice
1000
1
PIB
PIBIPIB
Pag
e40
IPIB – indicele produsului intern brut
Principalii factori care contribuie la realizarea creşterii economice pot fi:
direcţi, care cuprind:
factori de producţie tradiţionali:
- munca
- natura
- capitalul
neofactorii de producţie:
- informaţia
- progresul tehnic
- inovarea
- cercetarea ştiinţifică
indirecţi, care cuprind:
- capacitatea de absorbţie a pieţei interne (cererea agregată)
- investiţiile şi economiile
- creditul
- migraţia forţei de muncă
- climatul internaţional etc.
Factorii direcţi şi indirecţi care generează creşterea economică au:
laturi cantitative, referitoare la creşterea volumului factorilor de producţie
laturi calitative, referitoare la creşterea eficienţei utilizării factorilor de producţie.
Tipurile de creştere economică:
pentru un anumit interval de timp, creşterea economică poate fi:
pozitivă (reală), atunci când producţia de bunuri economice pe locuitor, în
expresie fizică creşte
negativă (descreştere economică), atunci când producţia de bunuri economice pe
locuitor, în expresie fizică scade
nominală, atunci când produsul naţional brut pe locuitor:
- nu creşte în expresie fizică
- creşte valoric datorită creşterii preţurilor
zero, în situaţia în care produsul naţional brut real pe locuitor nu se modifică
constantă, atunci când produsul naţional brut pe locuitor are o rată proporţional
constantă de creştere
în funcţie de contribuţia aspectelor cantitative, respectiv calitative ale factorilor de producţie,
la realizarea creşterii economice, pot fi identificate:
creşterea economică extensivă, realizată prin creşterea cantităţii factorilor de
producţie folosiţi
creşterea economică intensivă, realizată preponderent prin contribuţia aspectelor
calitative ale factorilor de producţie:
- creşterea productivităţii
- reducerea costurilor unitare
- creşterea gradului de valorificare a materiilor prime
- creşterea eficienţei economice
- creşterea economică intermediară, realizată prin contribuţia
aproximativ egală a aspectelor cantitative şi calitative ale factorilor de
producţie
în funcţie de raportul dintre rata de creştere a produsului naţional brut pe locuitor şi rata
inflaţiei, pot fi identificate:
Pag
e41
TEORIA CREŞTERII ECONOMICE studiază fenomenele şi procesele economice la nivelul unei
economii naţionale, factorii care determină creşterea sau scăderea produsului naţional brut real pe
locuitor, într-o perioadă îndelungată de timp.
creşterea economică neinflaţionistă, atunci când rata creşterii economice este mai
mare decât rata inflaţiei
creşterea economică inflaţionistă, atunci când rata creşterii economice este mai mică
decât rata inflaţiei.
2. Creşterea economică, expansiunea, dezvoltarea economică
Cele trei noţiuni nu trebuie confundate, având caracteristici distincte, astfel:
Creşterea economică:
este un fenomen cantitativ
este o parte componentă a dezvoltării economice a societăţii
Expansiunea economică caracterizează o sporire a producţiei într-o perioadă relativ scurtă
de timp
Dezvoltarea economică:
reprezintă ansamblul transformărilor cantitative, calitative şi structurale ale sistemului
economico-social precum şi al efectelor acestora
vizează schimbări:
- cantitative
- calitative
- structurale
este exprimată prin:
- indicatori economici care pun în evidenţă aspectele de ordin cantitativ
- criterii de apreciere a aspectelor de ordin calitativ pe care le implică
presupune creşterea economică dar nu se reduce la aceasta.
Creşterea economică şi dezvoltarea economică sunt procese interdependente, între care există:
trăsături comune:
exprimă un proces de evoluţie pozitivă
presupun utilizarea resurselor economice
au ca finalitate îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor
deosebiri:
creşterea economică vizează aspectul de ordin cantitativ al activităţii economice
dezvoltarea economică are o ofertă mai largă de cuprindere (prin varietatea
schimbărilor vizate).
3. Dezvoltarea durabilă
Dezvoltarea durabilă este propusă în ultimele decenii de către oameni politici şi de către oameni
de ştiinţă ca un nou model de dezvoltare cu caracter global:
vizează reconcilierea dintre dezvoltarea economică actuală, mediul înconjurător şi
dezvoltarea umană în general
îmbină într-un mod echilibrat pe termen lung:
realizarea creşterii economice, a progresului ştiinţific, tehnologic, cultural
protecţia mediului înconjurător
crearea cadrului de rezolvare a problemelor la nivel individual şi social în spiritul
justiţiei sociale şi al democraţiei, astfel încât să nu afecteze satisfacerea trebuinţelor
generaţiilor viitoare.
Dezvoltarea durabilă este apreciată cu ajutorul indicatorului dezvoltării umane care presupune
următorii indicatori parţiali:
speranţa medie de viaţă la naştere
rata de instruire a populaţiei
produsul intern brut pe locuitor.
4. Glosarul temei
Pag
e42
Aplicaţii
I.
1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) factorii direcţi şi (B) indirecţi care contribuie la
realizarea creşterii economice: natura, informaţia, creditul, climatul internaţional, migraţia forţei de
muncă, capitalul fix, investiţiile, cererea agregată, economiile, munca, progresul tehnic, cercetarea
ştiinţifică
A …………………………… ………………………………………………………...............……..
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………..............................…
B …………………..…………….……………………………………………................…………….
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………….............................………
2. Explicaţi în ce constă creşterea economică:
(a) pozitivă (reală) ...……………………………………………………...............…………………..
……………………………………………………………………………...............…………………
(b) nominală ……………………………………………………………................…………………..
……………………………………………………………………………………………………….
(c) constantă …………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………
3. Explicaţi deosebirea care există între:
(a) creştere economică ………………….…………………………………............………………
………………………………………………………………………………....……………………
(b) expansiune economică ……………………….………………………….........………….……
………………………………………………………………………………….........………...……
(c) dezvoltare economică .……………………………………………………………............……
………………………………………………………………………………………………............
II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:
A B
1. creştere economică extensivă a. creştere realizată preponderent prin contribuţia
aspectelor calitative ale factorilor de productie
2. creştere economică zero b. creştere realizată prin sporirea cantităţii factorilor de
producţie folosiţi
3. creştere economică intensivă c. rata creşterii economice este mai mică decât rata
inflaţiei
4. creştere economică inflaţionistă d. produsul naţional brut real pe locuitor nu se modifică
III. Alegeţi răspunsul corect:
1. În economia unei ţări, produsul naţional brut pe locuitor înregistrează o creştere de la 15.000 u.m.
la 60.000 u.m. Preţurile bunurilor economice luate în calculul produsului naţional brut au crescut cu
300%. Creşterea econonică înregistrată este:
a. pozitivă (reală).; b. Negativă; c. Nominală; d. Constantă; e. egală cu zero
. La nivelul unei economii naţionale, produsul naţional brut pe locuitor creşte cu 150%. Preţurile
bunurilor economice luate în calculul produsului naţional brut cresc cu 50%. Creşterea economică
înregistrată este:
a. preponderent, în expresie fizică; b. Zero; c. exclusuv pozitivă (reală); d. exclusiv nominală;
e. constantă
3. În economia unei ţări, indicele general mediu al preţurilor este de 150%. Produsul naţional brut pe
locuitor creşte de 2,5 ori. Creşterea economică înregistrată este:
Pag
e43
a. exclusiv nominală
b. inflaţionistă
c. neinflaţionistă
d. bazată pe sporirea producţiei fizice, în proporţie de 60%
e. bazată pe sporirea preţurilor, în proporţie de 40%
4. Creşterea economică nominală are loc atunci când produsul naţional brut:
a. creşte în expresie fizică
b. nu se modifică
c. scade în expresie fizică
d. creşte valoric datorită creşterii preţurilor
e. scade valoric
5. Creşterea economică la nivelul unei ţări reprezintă:
a. un proces de creştere valorică datorată creşterii preţurilor
b. un proces realizat exclusiv prin sporirea cantităţii factorilor de producţie
c. un proces lipsit de fluctuaţii economice
d. un proces realizat exclusiv prin sporirea calităţii factorilor de producţie
e. un proces complex, de lungă durată de sporire reală a producţiei totale şi pe locuitor
6. La nivelul unei economii, creşterea economică pozitivă (reală) are la bază:
a. creşterea producţiei de bunuri economice pe locuitor, în expresie fizică
b. scăderea producţiei de bunuri economice pe locuitor, în expresie fizică
c. o rată de creştere economică mai mică decât rata inflaţiei
d. o rată de creştere economică mai mare decât rata inflaţiei
e. alte determinări, dar nici una dintre cele de mai sus.
7. Produsul naţional brut pe locuitor înregistrat în economia unei ţări are o rată de creştere inferioară
ratei de creştere a preţurilor. Creşterea economică realizată este:
a. intensivă; b. Intermediară; c. Extensivă; d. Neinflaţionistă; e. descrescătoare, sub raport fizic.
8. Creşterea economică şi dezvoltarea economică sunt procese interdependente, asemănătoare prin
următoarele trăsături comune:
a. exprimă un proces de evoluţie pozitivă
b. presupun utilizarea resurselor economice
c. au drept finalitate îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor
d. vizează aspecte exclusiv de ordin cantitativ ale activităţii economice
e. vizează aspecte exclusiv de ordin calitativ ale activităţii economice
A: a, b, c; B: c, d; C: c, e.
9. Dezvoltarea durabilă este apreciată cu ajutorul indicatorului dezvoltării umane care include ca
indicatori parţiali:
a. rata de instruire a populaţiei
b. produsul intern brut pe locuitor
c. produsul naţional brut pe locuitor
d. speranţa medie la naştere
e. venitul naţional
A: a, c, d; B: a, d, e; C: a, b, d.
10. Creşterea economică şi dezvoltarea economică sunt procese interdependente, deosebite prin:
a. finalitate
b. sfera de cuprindere
c. modul de utilizare a resurselor economice
d. varietatea schimbărilor vizate
e. alte aspecte decât cele prezentate mai sus
A: e; B: b, c, d; C: a, b.
Pag
e44
IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi:
1. Teoria creşterii economice studiază fenomenele şi procesele economice la nivelul unei ………., factorii
care determină ………. sau ………. produsului naţional brut real pe locuitor, într-o perioadă îndelungată
de timp.
2. Dezvoltarea durabilă vizează reconcilierea dintre dezvoltarea economică ………., ………. ………. şi
dezvoltarea umană în general.
3. Dezvoltarea durabilă este propusă în ultimele decenii ca un nou model de ………. cu caracter ………. .
4. Dezvoltarea economică vizează schimbări cantitative, ………. şi ………. .
5. Dezvoltarea economică presupune ………. economică dar nu se reduce la aceasta.
6. Expansiunea economică caracterizează o sporire a producţiei într-o perioadă relativ ………. de timp.
7. Creşterea economică intermediară este realizată prin contribuţia …………… a aspectelor cantitative şi
calitative ale factorilor de producţie.
8. Creşterea economică pozitivă (reală) presupune că producţia de bunuri economice pe locuitor, în expresie
fizică ………. .
9. Descreşterea economică presupune că producţia de bunuri economice pe locuitor, în expresie fizică
………. .
10. Creşterea producţiei reprezintă creştere economică dacă se manifestă pe termen ………. şi dacă
depăşeşte creşterea ………. în perioada respectivă.
Pag
e45
RĂSPUNSURI
II. 1 – b; 2 – d; 3 – a; 4 – c.
III. 1 – c; 2 – a; 3 – b; 4 – d; 5 – e; 6 – a; 7 – e; 8 – A; 9 – C; 10 – B.
IV.
1. economii naţionale; creşterea; scăderea
2. actuală; mediul înconjurător
3. dezvoltare; global
4. calitative; structurale
5. creşterea
6. scurtă
7. aproximativ egală
8. creşte
9. scade
10. lung; populaţiei
Pag
e46
)(
)(
cheltuielieforturi
rezultateefecteE
CT
QE
EFICIENŢA ECONOMICĂ PLANUL SINTEZEI TEMEI:
1. Conţinutul eficienţei economice:
ce reprezintă raţionalitatea oricărei acţiuni umane
ce exprimă
ce asigură
raportul eficienţei economice cu raţionalitatea
2. Niveluri la care se urmăreşte eficienţa economică
3. Calcule de eficienţă economică
4. Formele eficienţei economice:
care sunt
mod de calcul
5. Creşterea eficienţei agenţilor economici:
căi
semnificaţia reală a creşterii eficienţei
6. Glosarul temei
7. Aplicaţii
………………………………………………………………………………………………..
1. Conţinutul eficienţei economice
Raţionalitatea este o proprietate a oricărei acţiuni umane, de a urmări obţinerea unor rezultate cât mai
mari cu eforturi cât mai mici.
Eficienţa economică:
exprimă raportul dintre efectul util (rezultat) şi efortul (cheltuiala) făcut într-o activitate economică,
pentru obţinerea acestuia, astfel:
unde:
E – eficienţa economică
asigură:
atenuarea tensiunii dintre:
- nevoi (în creştere şi diversificare)
- resurse (limitate)
creşterea puterii unei firme, ocuparea unei poziţii mai favorabile în
competiţia cu ceilalţi agenţi economici.
Raportul eficienţei cu raţionalitatea
Eficienţa economică:
este o componentă a raţionalităţii oricărei acţiuni umane
este forma pe care o ia raţionalitatea în orice activitate economică.
Explicaţia are în vedere faptul că:
satisfacerea nevoilor
atingerea unor condiţii optime de cantitate, calitate şi preţ în producerea unui bun economic
presupun utilizarea de către agentul economic, în mod raţional a resurselor existente.
2. Nivelurile la care se urmăreşte eficienţa economică sunt:
microeconomic – la nivel de unitate economică
mezoeconomic – la nivel de ramură economică
macroeconomic – la nivel de economie naţională.
3. Calcule de eficienţă economică
Formula generală de exprimare a eficienţei economice este următoarea:
unde: E - eficienţa economică; Q - valoarea anuală a producţiei obţinute; CT – valoarea
cheltuielilor de producţie
Pag
e47
Exprimarea eficienţei economice se poate face ţinând cont de factorii de producţie utilizaţi în procesul de
producţie. Formele în care se poate exprima eficienţa economică sunt:
Randamentul factorilor de producţie utilizaţi; în această situaţie, eficienţa economică se calculează
astfel:
unde: E – eficienţa economică
V – venitul realizat
CFp – consumul de factori de producţie
Potrivit formulei de calcul, eficienţa economică:
exprimă veniturile realizate la unitatea de factor de producţie consumat
este cu atât mai mare cu cât rezultatele obţinute sunt mai mari
Consumul de factori de producţie utilizaţi; în această situaţie, eficienţa economică se calculează
astfel:
unde: E – eficienţa economică
CFp – consumul de factori de producţie
V – venitul realizat
Potrivit formulei de calcul, eficienţa economică:
exprimă consumul de factori de producţie pentru a obţine o unitate de venit
este cu atât mai mare cu cât consumul de factori de producţie este mai mic.
4. Formele eficienţei economice sunt:
rentabilitatea
productivitatea.
Rentabilitatea:
reprezintă capacitatea unei activităţi economice de a produce profit
se exprimă prin rata rentabilităţii, calculată astfel:
unde: Rr - rata rentabilităţii
Pr – profitul
CT –valoarea cheltuielilor de producţie
are un prag minim, reprezentat de egalitatea:
venituri (încasări)=cheltuieli(costuri),
situaţie în care nu se obţine profit, dar nici pierderi.
Dacă:
cheltuielile(costurile)>veniturile(încasările),
rentabilitatea dispare, înregistrându-se pierderi. În această situaţie, agentul
economic nu mai poate continua activitatea economică desfăşurată, fiind adus în
starea de faliment.
CFp
VE
V
CFpE
100Pr
CT
Rr
Pag
e48
Productivitatea:
reprezintă randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie
se poate calcula pentru fiecare factor de producţie, astfel:
- productivitatea muncii
- productivitatea capitalului
- productivitatea pământului.
5. Creşterea eficienţei agenţilor economici
Principalele căi de creştere a eficienţei economice de către întreprinzători sunt:
cunoaşterea pieţei, îndeosebi a cererii
reducerea costurilor de producţie
îmbunătăţirea calităţii produselor
folosirea unor metode performante de management şi gestiune economică
introducerea unor tehnologii moderne.
Aprecierea reală a creşterii eficienţei economice presupune luarea în considerare a compatibilităţii
efectelor acesteia pe diferite planuri:
efecte economice – obţinerea de profit
efecte sociale – creşterea gradului de satisfacere a nevoilor
efecte ecologice – protejarea mediului natural.
6. Glosarul temei
FALIMENTUL - situaţia dificilă a unui agent economic aflat în situaţia de a nu-
şi putea onora datoriile faţă de creditori, deoarece cheltuielile pe care le face
sunt mai mari decât veniturile pe care le obţine.
ECODEZVOLTAREA - dezvoltarea economică eficientă compatibilă cu
cerinţele de protejare a mediului înconjurător.
Pag
e49
7. Aplicaţii eficienta
I.
1. Daţi un exemplu de:
(a) activitate economică eficientă …………………………….……………………………
………………………………………………………………………………………………
(b) activitate economică neeficientă ……...………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………
2. Ilustraţi cu câte un exemplu concret nivelul la care se urmăreşte eficienţa economică:
(a) microeconomic …………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………
(b) mezoeconomic …………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………
(c) macroeconomic ………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………
II. 1. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:
A B
1. Eficienţă economică a. dezvoltarea economică eficientă compatibilă cu
cerinţele de protejare a mediului înconjurător
2. Rentabilitatea b. formă a raţionalităţii în orice activitate economică
3. Productivitatea c. capacitatea unei activităţi economice de a produce
profit
4. Ecodezvoltarea d. randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie
2. În coloana A sunt prezentate modalităţi de exprimare a eficienţei economice, iar în coloana B, formule de
calcul. Stabiliţi corespondenţele corecte dintre coloanele A şi B, precizând în spaţiul liber din faţa fiecărei
modalităţi de exprimare a eficienţei economice cifra corespunzătoare a formulei de calcul.
A B
………. a. exprimarea generală a
eficienţei economice 1.
V
CE
Fp
………. b. randamentul factorilor de
producţie utilizaţi 2.
CT
QE
………. c. consumul de factori de
producţie utilizaţi 3.
FpC
VE
NOTĂ:
E – eficienţă economică
FpC – consumul de factori de producţie
V – venitul realizat
Q – valoarea producţiei
CT – valoarea cheltuielilor de producţie
III. Alegeţi răspunsul corect:
1. Într-o activitate economică eficientă, relaţia dintre rezultate şi cheltuielile făcute pentru obţinerea acestora
presupune:
a. rezultate cheltuieli
b. rezultate = cheltuieli
c. rezultate cheltuieli
d. alte condiţii decât cele menţionate
Pag
e50
2. Pentru un agent economic, pragul minim de rentabilitate este reprezentat de situaţia în care:
a. profitul este foarte mic
b. rata profitului este optimă
c. profitul este zero
d. profitul este mic, dar acceptabil
e. profitul este comparabil cu cel obţinut de alţi agenţi economici.
3. Eficienţa economică exprimată prin randamentul factorilor de producţie utilizaţi este cu atât mai mare cu
cât rezultatele obţinute sunt:
a. mai mici
b. mai mari
c. constante
4. Eficienţa economică exprimată prin consumul de factori de producţie utilizaţi este cu atât mai mică cu cât
consumul de factori de producţie este:
a. mai mare
b. mai mic
c. constant
5. Creşterea eficienţei economice la nivelul unei firme implică ca posibile efecte:
a. scăderea salariilor angajaţilor
b. sporirea preţurilor bunurilor economice
c. creştrea consumurilor de factori de producţie
d. scăderea costurilor salariale pe produs
e. scăderea salariilor pentru o parte din angajaţii firmei
6. Un agent economic care nu desfăşoară o activitate eficientă:
a. este eliminat de pe piaţă
b. înregistrează costuri mai mari decât alţi agenţi economici
c. obţine venituri moderate
d. se situează la nivelul minim de rentabilitate
e. nu işi recuperează cheltuielile făcute
A: b, c; B: d, e; C: a, e.
7. Eficienţa economică exclude efecte aşa cum sunt:
a. poluarea
b. eforturile mari şi inutile
c. profitul
d. degradarea solului
e. reducerea gradului de satisfacere a trebuinţelor
A: a, d, e; B: a, b, d, e; C: b, c.
8. Agenţii economici asigură creşterea eficienţei activităţilor lor prin:
a. cunoaşterea pieţei
b. sporirea calităţii bunurilor produse
c. introducerea unor tehnologii moderne
d. aplicarea unor metode performante de management
e. reducerea costurilor de producţie
A: b, c, e; B: a, b, c, d, e; C: a, b, c, e.
9. Creşterea eficienţei economice asigură:
a. atenuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse
b. creşterea puterii unei firme
c. ocuparea unei poziţii avantajoase în competiţia cu ceilalţi agenţi economici
d. satisfacerea dorinţelor întreprinzătorului
Pag
e51
e. raţionalitatea activităţilor desfăşurate
A: b, c, d; B: a, b, c, e; C: a, d, e.
10. Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei activităţi economice de a:
a. nu polua mediul
b. avea efecte compatibile cu mediul înconjurător
c. evita pierderile
d. atinge cel puţin pragul minim
e. obţine profit
IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi:
1. Raţionalitatea este o poprietate a orcărei acţiuni umane de a urmări obţinerea unor rezultate cât mai
………. cu eforturi cât mai ………. .
2. Atingerea unor condiţii optime de cantitate, ………. şi ………. în producerea unui bun economic
presupune utilizarea raţională de către agentul economic a resurselor existente.
3. Randamentul factorilor de producţie utilizaţi exprimă ………. realizate la unitatea de factor de producţie
consumat.
4. Dacă cheltuielile depăşesc veniturile obţinute de o firmă, rentabilitatea ………., înregistrându-se ……….
5. Productivitatea se poate calcula pentru fiecare …………… .
6. Aprecierea reală a creşterii eficienţei economice presupune luarea în considerare a ………. efectelor sale
pe diferite planuri.
V. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor enunţuri, prin indicarea simbolului A (pentru adevăr) şi F
(pentru fals).
1. Formele principale ale eficienţei economice sunt rentabilitatea şi productivitatea.
2. Ineficienţa activităţii unui agent economic nu îl elimină de pe piaţă.
3. Eficienţa economică este o problemă care se pune la nivel de ramură şi de economie în ansamblul ei.
4. Eficienţa economică se pune la nivelul fiecărui agent economic.
5. Nivelurile la care se poate urmări eficienţa economică sunt: microeconomic, mezoeconomic şi
macroeconomic.
6. Falimentul este o consecinţă a unei activităţi economice ineficiente.
Pag
e52
RĂSPUNSURI
II.
1. 1 – b; 2 – c; 3 – d; 4 – a.
2. a – 2; b – 3; c – 1.
III. 1 – a; 2 – c; 3 – b; 4 – a; 5 – d; 6 – C; 7 – B; 8 – B; 9 – B; 10 – e.
IV.
1. mari; mici
2. calitate; preţ
3. veniturile
4. dispare; pierderi
5. factor de producţie
6. compatibilităţii
V.
A: 1, 4, 5, 6.
F: 2, 3.
Pag
e53
ECHILIBRUL ECONOMIC PLANUL SINTEZEI TEMEI:
1. Conţinutul echilibrului economic:
cum se realizează
ce exprimă
ce reprezintă
2. Forme ale echilibrului economic
3. Condiţii de echilibru economic:
general
pe diferite pieţe
4. Stări de dezechilibru economic:
care sunt
caracteristici
efecte
5. Echilibru şi stabilitate economică:
niveluri ale interdependenţei dintre echilibru şi stabilitatea economică
trăsături
6. Glosarul temei
7. Aplicaţii
………………………………………………………..……………………………………………
1. Conţinutul echilibrului economic
Echilibrul economic este o stare a economiei de piaţă, realizată prin activitatea agenţilor economici care
îşi urmăresc interesele:
producătorii urmăresc maximizarea profitului (în condiţiile unor preţuri date)
consumatorii urmăresc satisfacerea trebuinţelor şi maximizarea utilităţii (în condiţiile unor
restricţii de venit).
Echilibrul economic se exprimă printr-un raport de concordanţă între cererea şi oferta de:
bunuri economice
bani
capitaluri
forţă de muncă.
Acest raport:
are caracteristici distincte pe fiecare piaţă în parte:
- piaţa bunurilor economice
- piaţa monetară
- piaţa capitalului
- piaţa forţei de muncă
considerat în interdependenţa dintre cele patru forme specifice de piaţă constituie expresia
echilibrului general al economiei.
Echilibrul economic general (macroechilibrul) este starea spre care tind piaţa bunurilor şi serviciilor,
monetară, a capitalului şi a muncii, precum şi piaţa naţională în ansamblul ei, atunci când cererea este
egală cu oferta sau diferenţa dinte ele nu depăşeşte limite considerate normale (astfel încât nu generează
dificultăţi economice şi sociale grave).
2. Forme ale echilibrului economic
Formele echilibrului economic pot fi identificate pornind de la diferite criterii, astfel:
după nivelul la care se manifestă, echilibrul economic poate fi:
general
parţial
după manifestarea în timp, echilibrul economic poate fi:
static
dinamic
Pag
e54
Echilibrul economic general:
reprezintă starea spre care tind pieţele interdependente
constă în existenţa echilibrelor (parţiale) pe toate pieţele
Echilibrul economic parţial se referă la tendinţa de egalizare a cererii cu oferta pe o anumită piaţă
Echilibrul static:
presupune menţinerea constantă a principalelor corelaţii dintre variabilele economice
se manifestă pe termen scurt
Echilibrul dinamic:
presupune modificarea corelaţiilor dintre variabilele economice
se manifestă pe termen mediu şi lung
caracterizează o economie de piaţă reală, aflată în evoluţie, egalitatea dintre cerere şi
ofertă realizându-se mereu la alt nivel.
3. Condiţii de echilibru economic
Condiţia de echilibru general este următoarea:
Y=D
unde: Y – oferta globală (agregată)
D – cererea globală (agregată)
John Maynard Keynes realizează un model al echilibrului global, astfel:
Y=D
deoarece Y=C+S unde: Y – oferta globală
C – consumul de bunuri şi servicii
S – economiile
D=C+I unde: D – cererea globală
C – cererea de bunuri şi servicii
I – cererea de bunuri pentru investiţii, egalitate devine:
C+S=C+I
Prin simplificare:
S=I
Pe diferite pieţe, condiţia de echilibru ia următoarele forme:
Pe piaţa bunurilor economice şi serviciilor:
sau
respectiv:
sau:
Echilibrul pe această piaţă rezultă din concordanţa dintre patru variabile independente
care exprimă aspecte ale:
- Economiei interne: economiile; investiţiile; exporturile
Economiei externe: importurile.
Se are în acest fel în vedere legăturile economiei naţionale cu economia şi piaţa mondială
oferta agenţilor economici rezidenţi + importurile = cererea internă + exporturile
consumul intern + economiile + importurile = consumul intern + investiţiile + exporturile
economiile + importurile = investiţiile + exporturile
economii – investiţii = exporturi - importuri
Pag
e55
Pe piaţa monetară:
Ym=Dm
unde: Ym – oferta de bani
Dm – cererea de bani
Condiţia de echilibru poate fi formulată luând în considerare factorii care influenţează termenii egalităţii:
masa monetară (M)
viteza de rotaţie a banilor (Vr)
volumul tranzacţiilor pe piaţă (T)
nivelul general al preţurilor (P),
astfel:
MVr=PT
unde: MVr – oferta reală de bani
PT – cererea reală de bani
Pe piaţa muncii:
YL=DL
unde: YL - oferta de locuri de muncă
DL – cererea de locuri de muncă
Echilibrul economic general presupune şi realizarea echilibrului ecologic.
Condiţiile echilibrului economic:
au caracter teoretic, deoarece:
egalitatea cererii cu oferta se realizează ca tendinţă şi nu în sens strict matematic
starea de echilibru nu este caracteristică economiei reale, care presupune existenţa unor diferenţe
între cerere şi ofertă (plusuri sau minusuri)
Piaţa reală, în condiţii normale de funcţionare:
- este întotdeauna plină de bunuri economice
- nu este niciodată golită de mărfuri, aşa cum ar trebui să fie dacă cererea ar fi egală cu oferta
iar bunurile ar fi vândute integral
se realizează prin situaţii de dezechilibru.
4. Stări de dezechilibru economic
Stările principale prin care se manifestă dezechilibrul pe piaţă sunt:
Starea de presiune
Starea de absorbţie
Starea de presiune are următoarele caracteristici:
exces de ofertă:
satisfacerea integrală a cererii
concurenţă puternică la nivelul ofertanţilor
selecţie a bunurilor economice realizată de cumpărători
stimularea:
- creşterii calităţii produselor
- reducerii costurilor
frânarea producţiei, subutilizarea capacităţilor de producţie
Starea de absorbţie are următoarele caracteristici:
exces de cerere:
oferta > cererea
Pag
e56
satisfacerea parţială a cererii
concurenţă puternică la nivelul cumpărătorilor
selecţie a cumpărătorilor realizată de vânzători
stimularea producţiei
lipsa stimulării agenţilor economici pentru producerea unor bunuri de calitate, în condiţiile
vânzării rapide şi integrale a tot ceea ce se produce.
Efectele dezechilibrelor economice, peste anumite limite controlabile sunt negative la nivelul întregii
economii precum şi al diferitelor tipuri de pieţe:
inflaţie, în condiţiile în care:
oferta de monedă > cererea de monedă
şomaj, în condiţiile în care:
oferta de muncă > cererea de muncă
excedent sau deficit al balanţei comerciale şi de plăţi
înrăutăţirea condiţiilor de viaţă.
5. Echilibru şi stabilitate economică
Nivelurile la care se manifestă interdependenţa dintre echilibrul şi stabilitatea economică sunt
microeconomic
macroeconomic
La nivel microeconomic, stabilitatea economică:
are ca fundament activitatea fiecărui agent economic desfăşurată în condiţii de calitate şi
eficienţă
se exprimă prin mărimea şi rata profitului
La nivel macroeconomic, stabilitatea economică:
are ca fundament echilibrul general
se exprimă prin produsul naţional brut.
Stabilitatea la nivel microeconomic şi cea la nivel macroeconomic se intercondiţionează:
microstabilitatea reprezintă premisa şi fundamentul macrostabilităţii
macrostabilitatea influenţează consolidarea microstabilităţii
6. Glosarul temei
cererea > oferta
ECHILIBRU ECOLOGIC – presupune adoptarea unei strategii, aplicarea unor
instrumente de ordin economic, tehnic, juridic şi instituţional care să asigure
protejarea efectivă şi durabilă a mediului înconjurător.
ECHILIBRU MATERIAL – starea de concordanţă relativă dintre oferta globală şi
cererea globală, din punct de vedere cantitativ, calitativ şi structural.
ECHILIBRU AL RESURSELOR DE MUNCĂ – starea de concordanţă relativă dintre
factorul uman disponibil şi necesităţile de muncă ale unităţilor economice.
Pag
e57
7. Aplicaţii
I.
1. Precizaţi care sunt interesele pe care le urmăresc în activitatea lor:
(a) producătorii …………………………………………………….……………………………
(b) consumatorii …………………..…………...………………………………………………..
2. Explicaţi pe baza unui exemplu ce presupune echilibrul economic parţial:
Exemplu …………………………………………………………………………………………..
Explicaţie………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
3. Explicaţi condiţiile echilibrului economic pe:
(a) Piaţa bunurilor economice şi serviciilor ………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….……………
……………………………………………………………………………………….
(b) Piaţa monetară ………………………..………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….……………
……………………………………………………………………………………….
(c) Piaţa muncii …………………………..………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….……………
……………………………………………………………………………………….
4. Identificaţi în elementele care urmează variabile ale (A) economiei interne şi (B) economiei externe din
concordanţa cărora rezultă echilibrul pe piaţa bunurilor economice şi serviciilor: importurile, exporturile,
economiile, investiţiile
A …………………………………………………………………………………………………..
B …………………………………………………………………………………………………..
II. 1. Precizaţi în coloana B categoriile economice corespunzătoare definiţiilor precizate în
coloana A:
A B
a. Starea spre care tind pieţele
interdependente a. ………………………………………………………
b. Tendinţa de egalizare a cererii cu
oferta pe o anumită piaţă b. ………………………………………………………
c. Menţinerea constantă a
corelaţiilor dintre
variabilele economice
c. ………………………………………………………
2. În coloana A sunt prezentate stările principale prin care se manifestă dezechilibrul pe piaţă, iar în coloana
B, caracteristici ale acestora. Stabiliţi corespondenţele corecte dintre coloanele A şi B, precizând în spaţiul
liber din faţa fiecărei stări cifrele corespunzătoare caracteristicilor sale.
A B
………. a. starea de presiune
1. exces de ofertă
2. stimularea producţiei
3. satisfacerea parţială a cererii
4. satisfacerea integrală a cererii
5. exces de cerere
6. concurenţă puternică la nivelul ofertanţilor
7. lipsa stimulării agenţilor economici pentru o activitate de
Pag
e58
………. b. starea de absorţie
calitate
8. frânarea producţiei
9. concurenţă la nivelul cumpărătorilor
10. selecţie a bunurilor economice realizată de cumpărători
11. stimularea agenţilor economici pentru îmbunătăţirea
calităţii activităţii desfăşurate
12. selecţie a cumpărătorilor realizată de vânzători
III. Alegeţi răspunsul corect:
1. Echilibrul economic general se realizează atunci când:
a. cererea globală se află în concordanţă relativă cu oferta globală
b. veniturile şi cheltuielile sunt aproximativ egale
c. cererea şi oferta se egalizează pe o anumită piaţă
d. cererea globală şi oferta globală rămân constante
e. se întrunesc alte condiţii, dar nu cele menţionate mai sus.
2. Condiţiile echilibrului economic:
a. au caracter teoretic
b. au caracter strict matematic
c. se realizează ca tendinţă
d. nu caracterizează economia reală
e. caracterizează orice economie reală de piaţă.
A: b, d; B: a, c, d; C: b, e.
3. Principalele stări de dezechilibru pe piaţă sunt:
a. starea de presiune
b. starea de absorbţie
c. concurenţa neloială
d. dezechilibrul ecologic
e. nici una din cele prezentate anterior
A: c, d; B: e; C: a, b.
4. Efectele dezechilibrelor economice, peste anumite limite sunt:
a. pozitive
b. negative
c. neutre
d. stimulatoare
e. necontrolabile
5. Efecte ale dezechilibrelor economice pe diferite tipuri de pieţe pot fi:
a. inflaţia
b. şomajul
c. deficitul balanţei comerciale
d. excedentul balanţei de plăţi
e. înrăutăţirea condiţiilor de viaţă
A: a, b, e; B: c, d; C: a, b, c, d, e.
6. Stabilitatea economică se manifestă la nivel:
a. microeconomic
b. macroeconomic
c. de orice tip
A: a; B: a, b; C: a, b, c.
7. În economia reală de piaţă, echilibrul economic:
a. există prin intervenţia statului
b. există doar întâmplător
c. se realizează prin situaţii de dezechilibru
d. este generat prin mecanisme specifice pieţei
e. presupune acţiunea corelată a agenţilor economici
A: b, c; B: a, e; C: b, d.
Pag
e59
8. Situaţia în care pe piaţă oferta este mai mare decât cererea semnalează:
a. stare de absorbţie
b. concurenţă la nivelul cumpărătorilor
c. stare de presiune
d. satisfacerea parţială a cererii
e. situaţie avantajoasă pentru cumpărători
A: c, e; B: a, b; C: b, c, d.
9. Situaţia în care pe piaţă cererea este mai mare decât oferta semnalează:
a. stare de absorbţie
b. stare de presiune
c. situaţie avantajoasă pentru cumpărători
d. situaţie avantajoasă pentru vânzători
e. satisfacerea integrală a cererii
A: b, c; B: a, d; C: b, c, e.
10. După manifestarea în timp, echilibrul economic poate fi:
a. static
b. dinamic
c. general
d. parţial
e. ecologic
A: c, d; B: e; C: a, b.
IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor enunţuri, prin indicarea simbolului A (pentru adevăr) şi F
(pentru fals).
1. Echilibrul economic este o stare a economiei de piaţă realizată prin activitatea agenţilor economici care îşi
urmăresc dorinţele.
2. Echilibrul material este o stare de concordanţă relativă între oferta globală şi cererea globală, din punct de
vedere cantitativ, calitativ şi structural.
3. Dezechilibrele economice afectează eficienţa economică.
4. Economia reală presupune întodeauna diferenţe între cerere şi ofertă.
5. Macrostabilitatea nu influenţează consolidarea microstabilităţii.
6. Stabilitatea economică la nivel macroeconomic se exprimă prin produsul naţional net.
7. Echilibrul ecologic presupune exclusiv strategii economice internaţionale.
8. Echilibrul economic este o consecinţă a egalităţii dintre preţuri şi costuri.
9. Echilibrul economic general presupune şi realizarea echilibrului ecologic.
10. În general efectele dezechilibrelor economice sunt negative.
Pag
e60
RĂSPUNSURI
II.
1. a – echilibru economic general
b – echilibru economic parţial
c – echilibru static
2. a – 1, 4, 6, 8, 10, 11
b – 2, 3, 5, 7, 9, 12
III. 1 – a; 2 – B; 3 – C; 4 – b; 5 – C; 6 – B; 7 – A; 8 – A; 9 – B; 10 – C.
IV.
A: 2, 3, 4, 9, 10.
F: 1, 5, 6, 7, 8.
Pag
e61
INFLAŢIA PLANUL SINTEZEI TEMEI:
1. Conţinutul inflaţiei
2. Măsurarea inflaţiei:
principalii indicatori de măsurare a inflaţiei
mod de calcul
3. Cauzele inflaţiei:
principalele cauze ale inflaţiei
forme de inflaţie, pornind de la cauzele care le generează
4. Mecanismele inflaţiei:
interne
importate
5. Forme ale inflaţiei după durata şi intensitatea acesteia – caracteristici
6. Consecinţele economice ale inflaţiei
7. Măsuri antiinflaţioniste
8. Glosarul temei
9. Aplicaţii
………………………………………………….…………………………………………………….
1. Conţinutul inflaţiei
Inflaţia reprezintă un dezechilibru de ansamblu al economiei, manifestat prin două tendinţe majore:
creşterea generalizată a preţurilor
scăderea puterii de cumpărare a banilor.
2. Măsurarea inflaţiei porneşte de la tendinţele majore de manifestare a inflaţiei:
Creşterea generalizată a preţurilor este măsurată cu ajutorul indicelui preţurilor
Indicii preţurilor exprimă:
dinamica preţurilor
se calculează ca:
- indice al preţului pentru un bun sau serviciu
- indice general al preţurilor
Indicele preţului pentru un bun sau serviciu se calculează:
unde: Ip – indicele preţului pentru un bun sau serviciu
P1 – preţul actual al bunului sau serviciului
P0 – preţul de bază al bunului sau serviciului
Indicele general al preţurilor:
exprimă dinamica preţurilor de vânzare la un grup de produse sau
exprimă raportul dintre valoarea PIB:
- din anul curent, exprimat în preţurile anului curent şi
- din anul de bază, exprimat în preţurile anului de bază.
Rata inflaţiei măsoară intensitatea inflaţiei:
Ri=IGP – 100
unde: Ri – rata inflaţiei
IGP – indicele general al preţurilor
Datorită influenţei preţurilor bunurilor de consum asupra nivelului de trai al populaţiei, calculul ratei
inflaţiei foloseşte indicele preţurilor bunurilor de consum.
Nu orice creştere a indicelui general al preţurilor reflectă o situaţie de inflaţie; astfel, dacă creşterea are la
bază sporirea preţului la una sau câteva grupuri de bunuri şi servicii, în timp ce la celelalte preţurile
rămân la acelaşi nivel sau chiar scad, situaţia nu presupune neapărat prezenţa inflaţiei.
1000
1
P
PIp
Pag
e62
Scăderea puterii de cumpărare a banilor se manifestă concomitent cu prima tendinţă
Puterea de cumpărare a banilor:
reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii care poate fi cumpărată cu cantitatea de bani existentă
în economie, la un nivel dat al preţurilor
se calculează:
unde: Pc – puterea de cumpărare a banilor
M – masa monetară
P – nivelul preţurilor
În dinamică, puterea de cumpărare a banilor se exprimă prin calcularea indicelui puterii
de cumpărare a banilor:
unde: Ipc – indicele puterii de cumpărare a banilor
IM – indicele masei monetare
Ip – indicele preţurilor
3. Cauzele inflaţiei
Inflaţia fiind un fenomen complex, are cauze multiple, aşa cum sunt:
creşterea volumului de credite
acoperirea deficitelor bugetare
creşterea salariilor, fără o creştere corespunzătoare a productivităţii muncii
scăderea producţiei de bunuri şi servicii
creşterea costurilor de producţie.
Pornind de la cauzele menţionate, sunt identificate diferite forme de inflaţie, astfel:
inflaţie prin cerere, generată de creşterea cererii peste nivelul de bunuri
inflaţie prin ofertă, generată de insuficienţa producţiei în raport cu cererea de bunuri şi servicii
inflaţie prin costuri, generată de creşterea costurilor de producţie.
În mod real, în economie, formele inflaţiei se intercondiţionează, potenţându-se reciproc.
4. Mecanismele inflaţiei pot fi:
mecanismele ale inflaţiei interne
mecanisme ale inflaţiei importate.
Mecanismele inflaţiei interne:
au la bază dezechilibru:
volumul masei monetare > volumul de bunuri şi servicii
dezechilibrul exprimă o cerere de bunuri şi servicii nesatisfăcută, ceea ce determină:
creşterea preţurilor
scăderea puterii de cumpărare a banilor
Factorul decisiv pentru instalarea inflaţiei este reprezentat de elasticitatea ofertei în raport cu
disponibilităţile băneşti din economie.
evoluţia dezechilibrului:
poate fi stopată prin adaptarea ofertei la nivelul şi structura cererii; produsă într-un timp cât mai
scurt, această adaptare are ca efecte:
- restabilirea echilibrului
- reducerea inflaţiei
se poate accentua, în condiţiile în care volumul de bunuri şi servicii continuă să rămână în urma
volumului masei monetare din cauza:
- insuficienţei sau eficienţei reduse a factorilor de producţie
P
MPc
100Im
Ip
Ipc
Pag
e63
- programului tehnico-ştiinţific lent, ceea ce determină instalarea inflaţiei, concretizată în
majoritatea tendinţelor acesteia: creşterea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a
banilor.
Mecanismele inflaţiei importate:
mod de declanşare:
consumul unor bunuri de import cu preţ mai mare decât în perioada anterioară are ca efect
creşterea costurilor şi preţurilor
inflaţia se propagă deoarece agenţii economici care folosesc bunuri ale căror preţuri au crescut,
cresc şi ei preţurile (neacceptând să-şi reducă profitul)
au ca efect amplificarea inflaţiei datorită interferării cu mecanismele inflaţiei interne
au o semnificaţie deosebită datorită dezvoltării relaţiilor economice între ţările lumii.
5. Principalele forme ale inflaţiei după durata şi intensitatea acestui fenomen sunt prezentate în următorul
tabel, împreună cu ritmul mediu anual de creştere a preţurilor:
f Ritmul mediu anual de creştere a preţurilor
Inflaţia târâtoare (latentă)
Inflaţia deschisă
Inflaţia galopantă
Hiperinflaţia
3-4%
5-10%
peste 15%
peste 50%
6. Consecinţele economice al inflaţiei:
afectează întreaga societate
pot fi:
- negative
- pozitive, avantajoase.
Consecinţele negative reprezintă costurile sociale ale inflaţiei, îi afectează diferit pe participanţii la viaţa
economică, îndeosebi pe:
cumpărători, mai ales cei cu venituri mici şi fixe, pentru care, crescând preţurile:
- creşte costul vieţii
- scade standardul de viaţă
cei care economisesc, datorită scăderii puterii de cumpărare a banilor
creditorii pentru care suma rambursată valorează mai puţin decât cea împrumutată
întreprinzători datorită:
- nesiguranţei economice
- creşterii riscului la investiţii
- creşterii costurilor
- reducerii valorii reale a profiturilor.
Consecinţele pot fi, însă şi:
pozitive, în situaţia inflaţiei controlate, prin impulsionarea activităţii economice
avantajoase, pentru:
debitori care restituie sumele împrumutate la o putere de cumpărare mai mică
agenţii economici care economisesc disponibilităţile băneşti convertite în monede mai stabile
ale altor ţări.
7. Măsurile antiinflaţioniste pot fi împărţite în două categorii:
Măsuri de protecţie a agenţilor economici în raport cu creşterea preţurilor şi scăderea puterii de
cumpărare a banilor, astfel:
indexarea veniturilor (îndeosebi a salariilor, pensiilor, burselor)
acordarea de compensaţii
creşterea dobânzilor la economiile păstrate la instituţiile financiare
subvenţionarea preţului la unele produse de strictă necesitate
Pag
e64
Măsuri de diminuare şi control a inflaţiei, de refacere a echilibrului deteriorat de inflaţie; măsurile
vizează:
diminuarea volumului masei monetare, prin:
- creşterea dobânzilor la creditele acordate
- aplicarea unor măsuri care influenţează restrângerea masei monetare
- “îngheţarea” salariilor şi preţurilor (menţinerea acestora la acelaşi nivel)
- echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe
creşterea volumului de bunuri şi servicii, prin:
- încurajarea şi dezvoltarea activităţilor productive
- adaptarea structurii producţiei în scopul apropierii ofertei de volumul şi structura cererii.
8. Glosarul temei
CREŞTEREA ECONOMICĂ NEINFLAŢIONISTĂ – este caracterizată de o inflaţie
moderată, însoţită de o rată de creştere economică superioară ratei inflaţiei.
CREŞTEREA ECONOMICĂ INFLAŢIONISTĂ – caracterizează o situaţie nefavorabilă a
economiei în care rata inflaţiei este mai mare decât cea a creşterii economice.
STAGFLAŢIE – caracterizează fenomenul de stagnare (creştere zero) însoţit de o inflaţie
puternică.
SLUMPFLAŢIA – caracterizează criza economică însoţită de o inflaţie puternică.
INDEXAREA UNUI VENIT – o creştere procentuală sau în sume absolute a venitului
respectiv (salariu, pensie, bursă etc.) care să acopere parţial sau total creşterea preţurilor şi
scăderea puterii de cumpărare a banilor.
Pag
e65
9. Aplicaţii inflatie I.
1. Din elementele care urmează identificaţi creşteri ale indicelui general al preţurilor care (A) reflectă o
situaţie de inflaţie şi (B) care nu presupun neapărat existenţa inflaţiei: creşterea majorităţii preţurilor din
economie, creşterea cu 200% a confecţiilor unicat, creşterea cu 300% a locuinţelor de lux în timp ce la
celelalte bunuri, preţurile ramân la fel
A ……………..…………………………………………………….…………………………… .
……………………………………………………………………………………………………
B ………………..…………………..…………...………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………….
2. Explicaţi pe baza unui exemplu mecanismele inflaţiei importate:
Exemplu …………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………….
Explicaţie………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
3. Din enumerarea care urmează identificaţi agenţii economici pentru care inflaţia generează consecinţe (A)
pozitive, avantajoase şi (B) negative: cumpărători, agenţii economici care îşi păstrează economiile în lei,
depuse la bănci, agenţii economici care economisesc disponibilităţile băneşti în dolari, debitori, creditori,
întreprinzători
A ………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………….
B …………………………………………..………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
II. 1. Precizaţi în coloana B categoriile economice corespunzătoare definiţiilor prezentate în
coloana A:
A B
a. Stagnare însoţită de o inflaţie puternică a. ………………………………………………………
b. Criză economică însoţită de o inflaţie
puternică b. ………………………………………………………
c. Situaţie a economiei în care rata inflaţiei
este mai mare decât cea a creşterii
economice
c. ………………………………………………………
2. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B:
A B
a. Inflaţie târâtoare 1. 5 – 10%
b. Inflaţie deschisă 2. peste 50%
c. Inflaţie galopantă 3. 3 – 4%
d. Hiperinflaţie 4. peste 15%
III. Alegeţi răspunsul corect:
1. Tendinţele majore ale inflaţiei sunt:
a. creşterea generalizată a preţurilor
b. scăderea puterii de cumpărare a banilor
c. exclusiv creşterea generalizată a preţurilor
d. exclusiv scăderea puterii de cumpărare a banilor
e. creşterea ofertei de bunuri economice şi servicii. ( A: a, b; B: c; C: d; D: a, b, e.)
2. Care din măsurile antiinflaţioniste de mai jos vizează protecţia agenţilor economici în raport cu creşterea
preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor:
a. indexarea veniturilor; / b. acordarea de compensaţii;/ c. creşterea dobânzilor la economii;/ d. dezvoltarea
activităţilor productive;/ e. subvenţionarea preţului la unele produse
A: b, d, e; B: a, b, d; C: a, b, c, e.
3. Care din măsurile antiinflaţioniste de mai jos vizează dininuarea şi controlul inflaţiei:
Pag
e66
a. creşterea dobânzilor la creditele acordate
b. aplicarea unor măsuri de restrângere a masei monetare
c. “ingheţarea” preţurilor şi salariilor
d. îmbunătăţirea structurii producţiei
e. indexarea pensiilor ( A: a, b, c, e; B: a, b, c, d; C: a, b, d, e. )
4. Măsurarea inflaţiei se realizează prin:
a. indicele general al preţurilor
b. dinamica salariilor
c. rata inflaţiei
d. indicele puterii de cumpărare a banilor
e. indicele de creştere a masei monetare (A: b, c, e; B: a, c, d; C: d, e. )
5. Apariţia inflaţiei este evidenţiată de:
a. creşterea salariului nominal
b. creşterea masei monetare în raport cu oferta de bunuri economice şi servicii
c. scăderea vânzărilor de bunuri economice şi servicii
d. creşterea preţurilor la bunurile de consum şi a tarifelor serviciilor
e. scăderea profitului ( A: a, b, c, d; B: b, c, e; C: a, d, e.)
6. Indicele general al preţurilor se calculează pe baza unei metodologii complexe care ia in calcul:
a. modificarea preţurilor la bunurile de consum
b. modificarea unui număr mare de preţuri
c. modificarea preţurilor la bunurile de folosinţă îndelungată
d. modificarea preţurilor la bunurile de lux
e. modificarea preţurilor pentru cel puţin 50 de bunuri
7. La începutul anului preţul unui bun economic este de 100.000 u.m. Care este preţul acestui bun la sfârşitul
anului în condiţiile unei rate a dobânzii de 50%:
a. 120.000 u.m.; b. 100.000 u.m.; c. 150.000 u.m.;/d. 160.000 u.m.;/e. 140.000 u.m.;/
8. Care este valoarea reală a unei sume de 3.600.000 lei de care dispune o persoană, la sfârşitul unui an în
care rata inflaţieia fost de 80%:
a. 2.000.000 lei;/ b. 3.600.000 lei;/ c. 1.800.000 lei;/ d. 3.000.000 lei;/ e. 6.480.000 lei
9. O persoană depune la o bancă o sumă de 3.000.000 u.m. pe termen de un an, cu o rată a dobânzii de 60%.
Rata inflaţiei în anul respectiv a fost de 50%. La sfârşitul anului, suma totală ridicată de la bancă şi valoarea
reală a acesteia au reprezentat:
a. 4.800.000 u.m. şi 3.200.000 u.m.
b. 5.000.000 u.m. şi 5.000.000 u.m.
c. 4.800.000 u.m. şi 4.800.000 u.m.
d. 4.600.000 u.m. şi 4.000.000 u.m.
e. 4.200.000 u.m. şi 4.100.000 u.m.
10. Inflaţia:
a. poate fi evitată de orice agent economic
b. poate fi combătută prin intermediul unor măsuri care acţionează asupra cauzelor sale
c. nu poate fi combătută
d. poate fi evitată prin indexarea salariilor
e. poate fi combătută prin reducerea preţurilor
IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor enunţuri, prin indicarea simbolului A ( adevăr) şi F ( fals).
1. Inflaţia este un dezechilibru de ansamblu al economiei manifestat prin creşterea generalizată a preţurilor.
2. Rata inflaţiei măsoară intensitatea inflaţiei.
3. Mecanismele inflaţiei sunt exclusiv interne.
4. Inflaţia internă are la bază dezechilibrul dintre volumul masei monetare şi volumul de bunuri şi servicii.
5. Hiperinflaţia presupune cel mai mare ritm mediu anual de creştere a preţurilor.
6. Consecinţele economice ale inflaţiei pot fi negative dar şi pozitive, avantajoase.
7. Creşterea costului vieţii este una dintre consecinţele negative ale inflaţiei.
8. Inflaţia prin cerere este determinată de scăderea cererii peste nivelul de bunuri.
9. Inflaţia prin costuri este determinată de creşterea costurilor de producţie.
10. Propagarea inflaţiei are la bază subiectivitatea agentului economic.
Pag
e67
RĂSPUNSURI
II.
1. a – stagflaţie
b – slumpflaţie
c – creştere economică inflaţionistă
2. a – 3
b – 1
c – 4
d – 2
III. 1 – A; 2 – C; 3 – B; 4 – b; 5 – A; 6 – b;
7 – c.
Rezolvare:
..000.150%50001 muPPP
8 – a.
Rezolvare:
.000.000.28,1
000.600.3lei
i
alãminnoValoarearealãValoarea
pc
%180%100%80%100 Riipc
9 – a.
Rezolvare:
..000.800.4000.800.1000.000.30 muDSSt
..000.800.1100
60000.000.3 muD
..000.200.35,1
000.800.4mu
i
alãminnoValoarearealãValoarea
pc
%150%100 Riipc
10 – b
IV.
A: 2, 4, 5, 7, 9.
F: 1, 3, 8, 10.