ndoieli- Tristan Tzara- Am scos visul vechi din cutie cum scoi tu o plrie

Cnd te gteti cu haina cu muli nasturiCum scoi iepurele de urechiCnd te-ntorci de la vnatCum alegi floarea dintre buruieni.i prietenul dintre curteni.

Uite ce mi s-a ntmplatCnd veni seara ncet de tot ca un gndacBun multora de leac, cnd mi-aprind n suflet foc de versuriM-am culcat. Somnul e grdin hotrnicit cu ndoialNu tii ce-i adevrat, ce nui se pare c-i un ho i mputiPe urm i se spune c a fost soldatCu mine ntocmai aa fuDe-aceea te-am chemat s-mi spui - fr greealCe-i adevrat - ce nu-i

1914-1915* Primele poeme, sditura unu, 1934Tristee CosmicIin samanta de crini te-am inmormantat senin ne-am iubit in clopotnite vechi anii se destrama ca dantele vechi.te caut pretutindeni doamne dar tu stii ca-i prea putin te-am inmormantat in noiembrie cand se duceau scolaritele la pranz n-au stiut ca erai tu in caruta ca ar fi plans.cum se rostogolesc stavilarele invinsea doborat durere in parintide hartie, carnea ta batranacum sa fie ? galbena si tristasi te-am iubit in vioara buneicuviinti.toamna si-a latit in tara ranas-a deschis incet la sanisi-o sa-si descheie mai departe hainaca vioara barcii rupta din stapanio sa-si descheie trup de sange carneacare ma cheamane-am plimbat de-atatea ori pe dig prin vantul care aduce corabii varuiteSi infige in cenusa de plamani carlig dar digul e cararea melcului din inima domnului.

gandurile mele se duc ca oile la pascut in nesfarsit plang in fluier pe campie trase parti de biografie ma inec in deznadejde de fenomene seismice si pe strazi alearga vantul ca un caine fugarit.

IIastrologii au intalniri tainuiteintr-una din camarile imparatesti ca fagurele de miereunde fac viitorului intamplari pregatitesa talmaceasca dragostea in durere.

IIIcalul mananca sarpele noptiigradina si-a pus decoratii de imparatinstelata rochie de mireasa lasasa-ti omor in infinituri, noaptea, carnea credincioasanebuna satului cloceste mascarici pentru palat.

Tristan Tzara - GlasBookmark and ShareZid drpnatEu m-am ntrebatAstzi c de ceNu s-a spnzurat

Lia, blonda LieNoaptea de-o frnghieS-ar fi legnatCa o par coapt

i ar fi ltratCinii de pe stradS-ar fi adunatLumea s o vad

i ar fi strigat, , Vezi ca s nu cad.A fi ncuiatLactul la poart

A fi pus o scari a fi luat-o josCa o par coaptCa o fat moarti a fi culcat-o ntr-un pat frumos.(Bucuresti, 1914)

Tristan Tzara - Vino Cu Mine La arCas n construcie cu ramuri uscate, ca pianjenii, n schelenal-te n ceruri cu senintatePn cnd norii i-or sluji de perdelei stelele: mulmirea lmpilor pe balcoane nserate.

ntre doi castani mpovrai ca oamenii ce ies din spitalCrescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;La marginea oraului, pe dealMormintele ca viermii se trsc.

Docarul galben ne ateapt n faa griin mine se rup trestii cu fonet de hrtieVreau s m sfresc ncet de-a lungul riii s-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frnghie.

Rtcesc prin pdureCeretori igani cu barb de cenuC i-e fric dac-i ntlnetiCnd i freac soarele pleoapa pe poteci.

Clare o s mergem zile ntregiO s poposim n hanurile sure, Acolo legi multe prietenii, Te culci noaptea cu fata hangiului.

Sub nuci - pe unde trece vntul greu ca o grdin de fntniO s jucm ahCa doi farmaciti btrnii sor-mea o s citeasc gazetele n hamac

Ne-om dezbrca pe deal n pielea goalS se scandalizeze preotul, s se bucure fetele, Vom umbla ca agricultorii cu plrii mari de paieO s facem baie lng roata moriiS ne ntindem la soare fr sfiali-or s ne fure hainele i-o s ne latre cinele(Grceni, 1915)

Tristan Tzara Cntec de rzboi

Au crescut sperietori de psri n ogorUnde se nnoad brazdele de-aram.Ce zaci n stauleS asculi cornul pdurarilor?

Secetami-a uscat n suflet iarbaMam,i mi-e team.

C zaci aici s te usuciLa vnt de toamn.

Spre granie gonimPe la biserici nu mai facem cruci;Iubitele noastreDe s-ar preface n apa fntnii i umbr de nuciS ne oprim.

Mam,Plng mereu ca un sfrit de gamC e drumul greuC ne tot cheam.

Amar ne dor genunchiii celelalte.n ochi ne vr vntul unghiiS plezneasc luminile ca granate.

Aici poposir trupe la amiazCum prul se mprtie n baltE pmntul ars de durere pentru acasDospete adnc ca pcatul ntr-un sn de fat,Dar nu ne potolete setea i miroas a pine cald.

Tristan Tzara - Vacan n Provincie

Pe cer psrile nemicateCa urmele ce las muteleStau de vorb servitori n pragul grajduluii-au nflorit pe crare rmiele dobitoacelor

Trece pe strad domnul n negru cu fetiaBucuria ceretorilor la nserareDar am acas un Polichinelle cu clopoeiS-mi distreze ntristarea cnd m-neli

Sufletul meu e un zidar care se ntoarce de la lucruAmintire cu miros de farmacie curatSpune-mi, servitoare btrn, ce era odat ca niciodat, i tu verioar cheam-mi atenia cnd o s cnte cucul

S ne coborm n rpaCare-i Dumnezeu cnd cascS ne oglindim n laculCu mtsuri verzi de broasc

S fim sraci la ntoarcerei s batem la ua strinuluiCu ciocul pasrilor n coaj de primveriSau s nu mai mergem nicieriDoliu alb la fecioara vecinului.

Verisoara, fata de pensionVerisoara, fata de pension, imbracata in negru, guler alb,Te iubesc pentru ca esti simpla si viseziSi esti buna, plangi, si rupi scrisori ce nu au intelesSi iti pare rau ca esti departe de ai tai si ca invetiLa Calugarite unde noaptea nu e cald.

Zilele ce au ramas pan' la vacanta iar le numeriSi ti-aduci aminte de-o gravura spaniolaUnde o infanta sau ducesa de BraganzaSta in rochia-i larga ca un fluture pe o corolaSi se-amuza dand mancare la pisici si asteapta un cavaler

Pe covor sunt papagali si alte animale miciPasari ce-au cazut din cerSi lungit langa fotoliul ce-i in doliuJos - subtire si vibrand - sta un ogarCa o blana de hermina lunecata de pe umeri.Dansa vrea sa o ridice darisi aduce aminte si isi mangaie colierul de pe gatPentru ca zareste cavalerul - si atat:Se apropie de banca sora Beatrice sau EvelinaProfesoara de istorie sau de greaca si latinaO, de ce trec zilele asa de rarViata-i trista, dar e totusi o gradina!Si Infanta sau Ducesa de BraganzaIar adoarme sau isi pierde importanta - caci tu numeriZilele ce-or sa ramana - socotind de maini pan' la vacantaEu incep din nou scrisoarea si iti scriu: Ma chere cousineJe croyais hier entendre dans ma chambre ta voix tandre et caline.4