Mijloace de reducere a emisiilor poluante la MAS -
Recircularea gazelor din carter
Sistemul de recirculare al gazelor din carter reduce gazele
reziduale
emise de motor. Aproximativ 20% din totalul emisiilor de
hidrocarburi
produse de un vehicul sunt gaze reziduale ajunse in carter
trecand de piston
pe langa segment. Cu cat motorul este mai uzat, cu aat distanta
dintre
segmenti si piston se mareste, iar gazele reziduale ajunse in
carter sunt mai
numeroase.
Inainte ca sistemul de recirculare al gazelor din carter sa fie
inventat,
vaporii gazelor reziduale erau pur si simplu ventilati in
atmosfera prin
intermediul unui tub care mergea spre un capac de aerisire cu o
valva unisens
sau mergea direct spre pamant.
Primul sistem de recirculare al gazelor din carter a aparut in
1961 in
California. Acest sistem folosea depresiunea in galeria de
admisie pentru a
atrage gazele reziduale inapoi in colectorul de admisie. Acesta
permitea
hidrocarburilor nearse sa fie reintroduse in camera de ardere,
fiind supuse
unui nou proces de ardere, asfel reducandu-se nivelul emisiilor
poluante catre
atmosfera.
Acest sistem a fost atat de eficient incat in anul 1963 a fost
introdus pe
toate autovehiculele de pe teritoriul Statelor Unite. Sistemul
de recirculare a
gaelor arse din carter drena aerul printr-un filtru de plasa
prin capacul
filtrului de ulei sau o supapa unisens intr-un capac de
aerisire. Fluxul de aer
proaspat introdus in carterul inferior ajuta la eliminarea
umiditatii din ulei,
asfel extinzandu-se durata de viata al uleiului, micsorandu-se
totodata gumele
produse din cauza umiditatii si a depunerilor. Singurul
dezavantaj al acestui
prim sistem de recirculare gazelor a fost acela ca la sarcini
mari si turatii
ridicate gazele continuau sa iasa din carter direct catre
atmosfera printr-o
supapa de suprapresiune montata pe capacul filtrului de
ulei.
In 1968 a fost introdus sistemul inchis de recirculare a gazelor
arse pe
majoritatea automobilelor existente. Supapa de introducere al
fluxului de aer
proaspat a fost mutata in interiorul carcasei filtrului de aer,
acest lucru
prevenind eliminarea gazelor arse reziduale catre atmosfera
chiar si la turatii
ridicate sau presiuni ridicate in carterul inferior, acestea
mergand direct catre
carburator. Astfel nu au mai existat vapori ai gazelor arse in
atmosfera din
carterul inferior.
Eliminarea gazelor de carter se obtine prin recircularea gazelor
de
carter in cilindru.( fig. 1a)
Solutia a devenit aplicabila cand s-a elaborat un sistem de
control SC al
debitului de aer. La mers in gol si sarcini si turatii mici, sub
actiunea
depresiunii din conducta o mare cantitate de aer din carter
trece in cilindru si
saraceste exagerat amestecul. La sarcini mari cresc scaparile de
gaze in
carter, dar depresiunea in conducta de admisiune e mica si
ventilatia
carterului este insuficienta. Dispozitivul de control( fig 1b)
este alcatuit din
supapa 1, montata in camera 2 si actionata de arcul 3. In corpul
suspapei se
practica doua canale perpendiculare,4 si 5. Cand motorul nu
functioneaza,
supapa este in pozitia din figura 1b. La mers in gol si sarcini
mici, supapa se
deplaseaza complet spre dreapta ( fig. 1c) sub actiunea
depresiunii, iar debitul
gazelor de carter este controlat de canalul central 4, cu
sectiune mica. La
sarcini mari si depresiuni mici supapa are o pozitie
intermediara ( fig 1d) si
ofera o sectiune sporita care mareste debitul gazelor de
carter.
Sistemul de ventilatie cu supapa reprezinta o solutie care
rezolva
definitiv una dintre problemele eliminarii emisiilor poluante.
De aceea,
realizarea motorului cu "gaze curate" reprezinta in continuare
un deziderat
si se asteapta noi solutii tehnice. Eforturile depuse in S.U.A.
in ultimii 12 ani
se concretizeaza insa prin progrese remarcabile in reducerea
emisiilor nocive
( fig 2).
Fig. 1 Supapa de reglaj al debitului gazelor de carter
recirculate
