Portofoliu Antreprenoriale

Munteanu Lorena Portofoliu

1

SSCCRRIISSOOAARREEAA DDEE IINNTTEENNŢŢIIEE

Stimate Doamnă,

Vă adresez această scrisoare de intenţie ca răspuns la anunţul

dumneavoastră din presa locală, pentru postul vacant pe care îl aveţi în instituţie.

Am absolvit Facultatea de Adminstraţie şi Afaceri, Universitatea din Bucureşti şi

consider ca în anii de studenţie am acumulat multe cunosţinte în drept, economie,

management, marketing şi finante. Aştept cu nerăbdare să pun în practică aceste

cunostinţe, combinate cu abilităţi utile domeniului şi, implicit, jobului dvs.

Sunt o persoană dinamică, cu aptitudini foarte bune de comunicare, dobândite în

experienţa mea (de promoter), responsabilă, hotarată, interesată în perfecţionarea

profesională în domeniul economic. Îmi doresc să am şansa de a lucra în compania

dumneavoastră, unde aş putea să-mi pun în evidenţă capacităţile intelectuale şi

experienţa acumulată (conform CV anexat) pentru a îndeplini sarcinile şi scopurile

organizaţiei, cât şi pentru dezvoltarea carierei mele.

Doresc să vă mulţumesc pentru timpul şi interesul acordat candidaturii mele şi dacă

veţi considera că motivaţia şi calificarea mea sunt oportune pentru obţinerea unui

loc în cadrul companiei dumneavoastră, sunt convinsă că în cadrul unui interviu vă

puteţi convinge de calităţile profesionale mentionaţe mai sus.

Vă mulţumesc,

Munteanu E. Lorena

28 noiembrie 2010


2

PPAARRAALLEELLAA:: AANNTTRREEPPRREENNOORR -- MMAANNAAGGEERR

Managerul este un specialist în domeniul managementului, conducător de

întreprindere, persoana care aplică principiile şi tehnicile managementului, adică este

implicată în administrarea unei organizaţii cu autoritate în folosirea, combinarea şi

coordonarea resurselor umane, financiare, materiale şi informaţionale cu scopul

obţinerii rezultatelor dorite (urmărite).

Antreprenor versus manager

Antreprenorul - are ideea de afacere şi pune afacerea propriu-zisă pe picioare. Are

simţul riscului, ştiind să câştige, dar să şi piardă. Este considerat a fi un "creator"

având idei inovatoare în permanenţă. Antreprenorul este cel care renunţă la viaţa

socială şi alte obligaţii pentru a se dedica în totalitate afacerii sale. Este pasionat de

munca sa, tocmai de aceea aceasta ocupă primul loc în viaţa sa.

Managerul - ajută la menţinerea afacerii pe piaţă. Este mai calculat, evitând riscul la

maxim. Este "administratorul" firmei, evită destabilizarea sistemului şi îşi creează

"reţele" de cunoscuţi de pe urma cărora "profită" mai apoi. La fel ca antreprenorul,

managerul trebuie să cunoască foarte bine afacerea, şi piaţa pentru care firma

respectivă emite servicii.

Foarte rar se face o diferenţiere clară între aceste două calităţi.

Deci:

antreprenorul e cel care are ideea, găseşte resurse şi o pune în practică iar

managerul e acela care, o dată lansată afacerea, o menţine, ca afacere;

antreprenorul are un simţ al riscului apropiat de nebunie iar managerul este o

persoană hiper-raţională şi evită pe cât posibil riscul;

antreprenorul creează iar managerul gestionează;

antreprenorul e cel care aduce ceva nou într-un loc unde înainte nu exista nimic

iar managerul e cel care se asigură că noutatea nu va afecta în mod negativ firma,


3

iar daca simte că da, o va evita.

Principala prioritate a antreprenorului este să-si pună ideile în practică, iar dacă

acţionează sau foloseşte resurse ale unui sistem deja format (de exemplu extinderea

unui business) e posibil sa-l destabilizeze grav, în timp ce principala prioritate a

managerului este să menţină sistemul, împotriva oricăror încercări de modificare şi

evitarea destabilizării sistemului, cu mentinerea lui in parametrii normali de

funcţionare.

Antreprenorul va face orice pentru a găsi resursele necesare punerii în practică a

ideii sale. Dacă pentru asta va trebui să-şi sacrifice environmentul social (să se certe

cu prietenii, familia, etc) o va face.

Managerul, fiind cel care prin definiţie, obţine rezultate prin intermediul celorlalţi,

va face orice pentru a-şi crea un environment social favorabil. Se va asigura

întotdeauna că în spatele său se formează o echipă pe care o poate controla.


4

PPAARRAALLEELLAA:: AANNTTRREEPPRREENNOORR -- ÎÎNNTTRREEPPRRIINNZZĂĂTTOORR

Antreprenorul este o persoană fizică sau juridică care se obligă, pe baza unor

clauze şi condiţii contractuale, să execute diferite lucrări (industriale, de construcţii

etc.) în beneficiul altei persoane sau organizaţii, în schimbul unei sume de bani

dinainte convenite.

Întreprinzătorul este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri, îşi

asumă responsabilitatea iniţierii acesteia şi obţine resursele necesare pentru

începerea activităţii, îşi asumă riscurile conducerii unei afaceri, gestionează resursele

necesare funcţionarii unei afaceri bazate pe inovaţie; întreprinzătorul este o persoană

fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte

persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate

comercială în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ în scopul obţinerii de

profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea

acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă. (Legea 133/1999 privind stimularea

întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi

mijlocii); întreprinzătorii acţionează în toate domeniile - educatie, medicină,

cercetare, inginerie etc. - dar cei mai mulţi se manifestă în domeniul economic.


5

SSOOCCIIEETTAATTEE CCOOMMEERRCCIIAALLĂĂ:: AAVVAANNTTAAJJEE -- DDEEZZAAVVAANNTTAAJJEE

1. Societatea cu răspundere limitată (SRL)

Avantaje:

Singura formă juridică ce poate avea un proprietar

– asociatul unic. Numărul de asociaţi: minim unu

(asociat unic) - maxim 50, care pot participa la

luarea deciziilor în unanimitate. Răspunderea

asociaţilor se reduce la plata părţilor sociale.

Organizarea şi funcţionarea se face în baza actului

constitutiv al SRL. Răspunderea pentru obligaţiile

asumate de societate nu se întinde pâna la

asociaţii acesteia, ci se opreşte la capitalul social al

societăţii. Capitalul social al unei societăţi cu

răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei

şi se divide în părţi sociale de valoare egală, părţi

sociale care nu pot fi mai mici de 10 lei. Obiectul

de activitate al firmei se va stabili în funcţie de

codul CAEN. Un asociat poate să infiinţeze şi/sau

să participe la oricare SRL, cu menţiunea că un

asociat unic nu poate fi asociat unic decăt într-o

singură firmă. Ca formă de administrare: unic

administrator sau consiliu de administraţie.

Control pentru SRL cu mai mulţi de 15 asociaţi:

controlul este asigurat de cel putin trei cenzori,

care au toţi tot atâţia supleanţi, sau auditorul

financiar.

Dezavantaje:

O persoană nu poate fi asociat unic

decât într-un SRL. De la un număr de

15 asociaţi intervine obligativitatea

existenţei comisiei de cenzori.

Hotărârile privind activitatea firmei

se iau în comun de toţi asociaţii.

În cazul întreprinderilor de mai mică

anvergură, complexitatea

administrării şi mecanismul

adunărilor generale ale societăţilor

comerciale pot complica

desfăşurarea activităţii.

Posibilitati mai limitate de acces la

credite. Pentru constituirea

capitalului social şi/sau şi pentru

majorarea capitalului social,

aporturile în creanţe au regimul

juridic al aporturilor în natură, nefiind

admise la societăţile cu răspundere

limitată. Aporturile în creanţe sunt

liberate. Prestaţiile în muncă sau

servicii nu pot constitui aport la

capitalul social.


6

2. Societatea pe acţiuni – S.A.

Avantaje:

Organizarea şi functionarea se face în baza actului

constitutiv al SA. Număr acţionari: minim 2.

Posibilităţi multiple de dezvoltare a activităţii.

Pentru societăţile pe acţiuni deschise există

posibilitatea atragerii de capital şi de pe piaţa

financiară sau prin emiterea de obligaţiuni.

Răspunderea pentru obligaţiile asumate de

societate nu se întinde pâna la acţionarii acesteia,

ci se opreşte la capitalul social al SA. Acţionarii

participă la luarea deciziilor proportional cu

aportul lor la capitalul social. Participarea la

capitalul social se poate face şi în natură, dar cel

puţin 1 unitate - acţiune să fie varsată în numerar

din valoarea totală a acestuia. Participarea la

capitalul social se poate face şi numai în numerar.

Creanţele sunt admise numai prin constituire

simultană. Obiectul de activitate al firmei se va

stabili în funcţie de codul CAEN. Răspunderea

acţionarilor este proporţională cu participarea la

capital. Un acţionar poate să înfiinţeze şi/sau să

participe la oricate SRL/SA. Actionarii pot participa

şi vota în adunarea generală prin reprezentare, în

baza unei împuterniciri acordate pentru respectiva

adunare generală. Acţionarii care nu au capacitate

de exerciţiu pot fi reprezentaţi prin reprezentanţii

lor legali. Evidenţa financiar-contabilă se ţine în

partidă dublă; sistemul de impozitare: impozitul

pe profit.

Dezavantaje:

În cazul întreprinderilor de mai mică

anvergură, complexitatea

administrării şi mecanismul

adunărilor generale ale societăţilor

comerciale pot complicadesfasurarea

activităţii. Când societatea are mai

puţin de 2 acţionari pe o perioadă

mai lungă de 9 luni, orice persoană

interesată poate solicita instanţei

dizolvarea societăţii. Societatea nu va

fi dizolvată dacă, până la rămanerea

irevocabilă a hotărârii judecătoreşti

de dizolvare, numărul minim de

acţionari prevăzut de prezenta lege

este reconstituit. Prestaţiile în muncă

sau servicii nu pot constitui aport la

capitalul social. Societaţii sau la

tranzacţii conducând la acordarea

autorizaţiei, operaţiuni încheiate de

fondatori pe seama societaţii ce se

constituie şi pe care aceasta urmează

să le ia asupra sa, fondatorii vor

solicita judecatorului-delegat

numirea unuia sau mai multor

experţi. Raportul expertului sau

experţilor va fi pus la dispoziţia

subscriitorilor, la locul unde se va

întruni adunarea constitutivă.


7

FFRRAANNCCIIZZAA

Franciza reprezintă o formă de cooperare contractuală între un francizor şi un

francizat (persoane fizice sau persoane juridice, independente din punct de vedere

financiar) prin care primul, contra unei taxe de intrare în franciză („drept de intare”) şi

a unei taxe anuale raportată la cifra de afaceri („redevenţă”), acordă celui de-al doilea

dreptul de comercializare a bunurilor şi serviciilor folosind marca, numele, magazinele

puternic personalizate, sistemele publicitare proprii, know-how-ul francizorului.

Sitemul de franciză a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii şi a

cunoscut două etape distincte în dezvoltarea sa:1

I. începutul secolului al XX-lea – axată pe franciza vânzărilor de automobile şi a

organizării staţiilor pentru distribuirea benzinei şi a lubrifianţilor;

II. anii 1950-1960 – marcaţi de expansiunea deosebită a francizei produselor

alimentare de mare consum.

Franciza este un sistem de care este bine să ţină cont în special întreprinderile

mici, care vor să pătrundă pe pieţe deja ocupate de firme cu o experienţă îndelungată

şi care doresc să obţină succese imediate. În concluzie putem afirma că, prin

intermediul contractului de franciză, francizorul îşi poate extinde afacerea cu cheltuieli

reduse, în timp ce francizatul beneficiază de renumele unei firme de prestigiu şi de

sprijinul interesat al francizorului.

Între motivaţiile optării către sistemul de franciză putem să amintim:

nevoia de independenţă profesională;

posibilităţi substanţiale de câştig;

risc relativ limitat;

costuri mai reduse (în funcţie de tipul de franciză) etc.

Tipuri de franciză

Franciza apare sub o varietate de forme prin care proprietarul unui

produs/serviciu/afacere/marcă etc. cedează dreptul de utilizare a acestor elemente

1 Patriche Dumitru – “Politici, programe, tehnici şi operaţiuni de comerţ”, Ed. Economică, Bucureşti 2003, p. 75


8

unei alte persoane contra unei sume de bani. Cele mai cunoscute tipuri de franciză,

atât în economia americană cât şi în celelate state occidentale, sunt:

Franciza de producţie sau a mărcilor de fabrică – Product and Trade Name

Franchising – în cadrul căreia produsele sunt fabricate de către francizor şi distribuite

prin intermediul francizaţilor. Este cazul vânzărilor de automobile, dar şi al firmelor

profilate pe îmbutelierea şi distribuţia băuturilor nealcoolice.

Franciza de distribuţie - Business Format Franchising – care are drept

particularitate faptul că relaţia dintre francizor şi francizat se prelungeşte şi în ceea ce

priveşte gestiunea punctelor de vânzare, managemntul afacerii, strategiile de

marketing etc.

Acest tip de franciză cuprinde restaurantele, comerţul cu amănuntul, prestaţiile de

servicii etc. Totodată, trebuie menţionat că acest tip de franciză tinde să se devolte

într-un ritm net superior primului, datorită vânzărilor semnificativ mai mari pe care le

aduce.

La rândul său, sistemul francizei de distribuţie se împarte în următoarele trei

categorii de francize:

Franciza de comerţ cu amănuntul – Retailing – care cuprinde:

a) restaurantele – reprezintă acea ramură a francizei care are ca obiectiv

principal armonizarea activităţilor de alimentaţie publică şi cazare cu cele

privind înfiinţarea şi organizarea unui comerţ mobil itinerant de alimentaţie

publică în vederea asigurării mesei unor colectivităţi izolate din diverse zone ale

unei arii comerciale delimitate;

b) magazinele alimentare de proximitate sau de comoditate – Convenience

Store – caută să se adapteze stilului de viaţă din ce în ce mai dinamic al unei

părţi importante a populaţiei. Ele se caracterizează prin comercializarea

produselor de primă necesitate, prin practicarea autoservirii, dar şi a unor

orare de funcţionare prelungite, uneori chiar 24 de ore din 24 sau 7 zile din 7;

c) unităţile de distribuţie a mărfurilor nealimentare – specializate pe

comercializarea articolelor de bricolaj, mobilă, asrticole sportive etc.


9

d) unităţile de distribuţie a pieselor de schimb, a echipamentelor şi service-

ului pentru autovehicule – unităţi specializate pe activităţi de service

(spălătorii, schimbări de piese, reparaţii), dar şi pe comercializarea unor

produse de maximă necesitate pentru categoria de clienţi deservită.

Franciza de agrement şi voiaj – Leisure and Travel Business – a cunoscut o

dezvoltare semnificativă ca urmare a creşterii veniturilor populaţiei, a schimbării

stilului de viaţă al oamenilor, a creşterii numărului de reşedinţe ale unei persoane

într-un anumit teritoriu etc.

Franciza prestaţiilor de servicii către întreprinderi şi populaţie – Business and

Personal Services – este un sector care se găseşte în plină dezvoltare ca urmare a

creşterii solicitărilor pentru astfel de servicii din partea populaţiei şi a întreprinderilor,

dar şi datorită diversificării din ce în ce mai accentuate a acestora. Potrivit

specialiştilor americani, există şase tipuri de prestaţii:

a) servicii către întreprinderi (Business Aid and Services);

b) serviciile privind închirierile de autoturisme şi camioane (Auto and Truck

Rental Services);

c) servicii privind locuinţele (Construction, Home Improvement and Cleaning

Services);

d) servicii de spălătorieşi curăţătorii publice (Laundry and Drycleaning Services);

e) servicii de închiriere a diferitelor tipuri de echipament (Equipment Rental);

f) servicii de educaţie (Educational Services).

Avantajele şi dezavantajele francizei

Atât avantajele cât şi dezavanteajele pe care le oferă sistemul de franciză

trebuie analizate avându-i în vedere pe cei doi parteneri care reprezintă extremele

sistemului: francizorul şi francizatul.


10

Francizor

Avantaje Dezavantaje Modalitate relativ simplă de iniţiere şi extindere a unei afaceri investind costuri minime.

Crearea unei imagini nefavorabile pe piaţă (datorită lipsei de experienţă sau a unui personal pregătit necorespunzător).

Obţinerea unor câştiguri ridicate. Acordarea de asistenţă tehnică şi comercială. Sporirea renumelui mărcii şi îmbunătăţirea imaginii firmei pe piaţă.

Informarea permanentă asupra pieţei prin intermediul francizaţilor.

Creşterea cotei de piaţă.

Francizat

Avantaje Dezavantaje

Beneficiază de un nume de marcă recunoscut.

Costul francizei. Taxa de intrare într-o franciză variază în funcţie de serviciile oferite de la 10-20000 euro până la milioanede de dolari în SUA. De asemenea, redevenţa plătită lunar de către francizor poate să ia valori între 1 şi 20% din cifra de afaceri (în comerţ redevenţele sunt de 2-5%, în timp ce în domeniul prestărilor de srvicii se ridică la 10-20%.

Beneficiază de programe de pregătire managerială, dar şi de asistenţă a personalului comercial.

Limitarea independenţei francizatului.

Beneficiază de programe de publicitate desfăşurate pe piaţa locală sau naţională.

Restricţii cu privire la furnizorii de materii prime, materiale, echipamente etc.

Obţinerea unor avantaje în procesul de aprovozionare (produse şi servicii de calitate la preţuri competitive).

Oferirea de programe manageriale şi de pregătire necorespunzătoare.

În general, costurile de intrare într-o franciză sunt mai mici decât în cazul unei afaceri proprii.

Limitarea gamei de produse comercializate.

Obţinerea unor câştiguri substanţiale. Riscuri scăzute de faliment (francizele garantează succesul dacă nu există abateri de la contractul de franciză). Rata eşecurilor în această afacere este de doar 4%, mult mai scăzută decât în cazul demarării unei afaceri pe cont propriu.


11

Perspectivele sistemului de franciză

Sistemul de franciză reprezintă o soluţie ce trebuie luată din ce în ce mai mult în

calcul atunci când se doreşte iniţierea unei afaceri. Cu precădere, întreprinderile mici

vor fi „obligate” să se orienteze pe termen lung către cumpărarea unei francize,

datorită avantajelor substanţilae pe care le oferă. Aceste companii mici trebuie să

reacţioenze rapid la schimbările pieţei, să caute produse şi servicii din ce în ce mai

diversificate menite să atragă intersul clienţilor potenţiali.


12

PPLLAANNUULL DDEE AAFFAACCEERRII

Planul de afaceri este rezultatul unei activitati utile de-alungul procesului de

concepere şi dezvoltare a proceselor noi şi inventive. În mod egal, el joacă un rol

important în aplicarea unei operaţiuni de restructurare a întreprinderilor. În cele din

urmă devine obligatoriu cu ocazia investigării partenerilor financiari. Planul de afaceri

este un dosar în care se concentrează studiul analitic şi integral al tuturor aspectelor unui

proiect sau al unei întreprinderi. El conţine un plan amănunţit de acţiune, precum şi o

evaluare a rentabilităţii de perspectivă a proiectului propus. Este un instrument necesar

intreprinzatorilor care crează o societate sau caută parteneri pentru întreprinderile lor,

gestionarilor de proiecte, managerilor care propun activităţi noi, altor persoane decât

cele care sunt deja responsabile în cadrul unor întreprinderi deja existente.

Planul de afaceri este important în toate sectoarele, industrial sau servicii, în mod

independent de gradul lor de inovaţie tehnică sau marketing. Planul de afaceri devine din

ce în ce mai mult un instrument indispensabi, cu ajutorul căruia se poate reuşi în orice

domeniu.

Diagnosticarea activităţii tehnico-productive şi economico-financiare se poate face

prin măsurarea performanţelor activităţilor şi pe ansamblul întreprinderii pentru a găsi

soluţii ca aceasta să devină competitivă. Se urmăreşte înlăturarea activităţilor

nerentabile, cunoaşterea şanselor intreprinderii de a deveni competitivă pe piaţă, de a-şi

relansa şi stabiliza activitatea economică sau de a intra în faliment.

Informaţiile necesare în vederea măsurării performanţei economice prezente şi

previzibile se obţin din contabilitatea analitică din bilanţul contabil şi anexele acestuia,

din analiza realizării prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli, din investigarea şi

evaluarea stării tehnice a interprinderii şi a desfăşurării proceselor tehnologice, din studii

de marketing, din analiza solvabilitatii şi a previziunilor financiare, etc.

Planul de afaceri este un studiu complex care se elaborează în vederea începerii

unei afaceri noi, în cazul în care interprinderea solicită credite pentru investiţii şi

restructurare, pentru constituirea unei societăţi mixte, în caz de fuziune, divizare, etc.

Planul de afaceri permite investitorilor de capital, băncilor, altor agenţi economici să


13

cunoască starea actuală şi perspectivele întreprinderii în competiţie cu alţi parteneri.

Planul de afaceri trebuie să dea răspunsuri la câteva întrebări fundamentale: Cine

sunteţi? Ce faceţi? De unde veniţi? Unde vreţi să ajungeţi?.

Trebuie să fie realist, fiabil, credibil, ambiţios şi să cuprindă indicatori tehnici şi

economico-financiari care să poată fi realizaţi pe termen scurt şi lung. Din stabilirea clară

a obiectivelor strategice şi din fundamentarea indicatorilor trebuie să se contureze soluţii

şi măsuri concrete care permit realizarea scopurilor propuse. Planul de afaceri se

fundamentează pe o concepţie strategică, care să asigure întreprinderii creşterea puterii

competiţionale şi maximizarea profitului. La elaborarea acestei lucrări trebuie angrenată

întreaga echipă de conducere.

Trebuie să cuprindă un rezumat care să prezinte elementele esenţiale ce rezultă din

analiză şi proiectare şi o scurtă caracterizare a produselor care constituie obiectul

proiectului. Această caracterizare se referă la perspectiva relansării firmei ca urmare a

mediului economic favorabil şi a realizării unor performanţe ridicate în comparaţie cu alţi

agenţi ecnomici. Calitatea planului de afaceri depinde de calitatea concepţiei şi de efortul

depus pentru reuşita lui.

Planul de afaceri cuprinde două părţi: diagnosticul economic şi evaluarea activităţii

viitoare.

Este cel mai important document în conducerea unei afaceri din două motive:

înainte de toate, aceasta impune autodisciplina intreprinzatorului. Planul de afaceri

schiţeaza filozofia companiei, precum şi liniile directoare după care îşi desfăşoară

activitatea. Îl obligă pe intreprinzator să gândească şi să cerceteze planurile şi

perspectivele pe termen lung al companiei. Îi impune planificarea detailată, pas cu pas, a

afacerii şi anticiparea problemelor care se pot ivi în fiecare etapă. După demararea

afacerii, planul de afaceri menţine atenţia managerilor focalizată asupra obiectivelor

majore, nepermiţând că operaţiunile de zi cu zi să le distragă atentia de la acestea.

În al doilea rând, planul de afaceri are menirea de a convinge pe alţii sa investească în

afacerea ta.


14

LORIS S.R.L. Sos. 9 Mai, Nr. 2, Iaşi

STATUTUL JURIDIC

Societate cu răspundere limitată

OBIECTUL DE ACTIVITATE

Import şi distribuţie produse cosmetice

MISIUNEA

Crearea unei pieţe pentru produse cosmetice destinate tinerilor

VIZIUNEA

Introducerea şi lansarea pe piaţa românească a unui brand recunoscut pe

piaţa europeană

OBIECTIVE GENERALE:

1. Promovarea şi distribuţia produselor cosmetice prin diferite canale de

vânzare: farmacii, centre de înfrumuseţare

2. Atingerea unei cote de piaţă de 25% din totalul vânzărilor produselor

similare în România, în maxim trei ani

3. Diversificarea obiectului de activitate al firmei pe măsura dezvoltării ei

COSTURILE DE LANSARE

30000 EUR

RESURSE UMANE

17 persoane, din care:

1 Manager, specialist în marketing - 2500RON

1 Asistent Manager, economist, specialist Public Relation - 1500RON

1 Contabil, economist - 1500RON

15 Agenţi de vânzări, câte 3 pentru fiecare regiune istorică a ţării (Moldova,

Transilvania, Dobrogea, Muntenia, Banat), economişti, farmacişiti, studenţi -

1200RON plus bonus procent din vânzările realizate

Clear face


15

PRODUSUL:

Cremă antiacneică cu efect tonic din extracte naturale

Loţiune demachiantă cu efect purificator

MODALITĂŢI DE PROMOVARE:

Publicitate în presa locală cu tiraj mare şi în presa naţională

Pliante publicitare distribuite în farmacii, cabinete de înfrumuseţare, şcoli

Internet


16

FFIIŞŞAA PPOOSSTTUULLUUII LORIS S.R.L. IASI

Sos. 9 Mai, Nr. 2, Iaşi

FIŞĂ de POST aferentă contractului de muncă nr. 01 P din data de 28.11.2010

Denumire post: Agent Comercial/Vânzări (cod ref. ACV)

Locul desfăşurării muncii: conform dispoziţiilor angajatorului

Departament: Vânzări/Comercial

Subordonare: Directorului General Munteanu Lorena

Supervizare: Nu este cazul.

• Relaţii funcţionale: cu angajaţii departamentelor marketing, distribuţie şi service,

pentru armonizarea fluxului operaţional.

• Scopul postului: titularul postului are rolul de a asigura prezentarea, promovarea şi

vânzarea produselor în conformitate cu standardele şi politicile comerciale ale

companiei.

Activităţi principale:

• administrarea şi dezvoltarea portofoliului de clienţi şi de furnizori autohtoni şi

străini;

• prezentarea, promovarea şi vânzarea produselor în conformitate cu standardele şi

politicile comerciale ale companiei;

• urmărirea realizării planului de vânzări lunar, trimestrial, anual;

• participarea la negocieri, întocmirea contractelor, monitorizarea derulării şi

finalizării acestora.

Sarcini şi îndatoriri specifice:

• stabileşte şi participă la întâlnirile cu clienţii şi/sau cu furnizorii;

Clear face


17

• întocmeşte documentaţia premergătoare întâlnirilor;

• redactează rapoartele şi procesele-verbale după întâlniri;

• întocmeşte documentele comerciale;

• înregistrează la zi mişcările de stocuri în fişele de magazie şi le predă

departamentului contabilitate.

Responsabilităţi ale postului:

• răspunde pentru calitatea aprovizionării clienţilor;

• răspunde de urmărirea încasării sumelor datorate de către clienţi şi de

transmiterea documentelor de vânzare;

• este responsabil de întocmirea documentelor de transport-marfă conform

normativelor;

• răspunde pentru modul în care se eliberează marfa (doar pe baza documentelor

fiscale).

Autoritatea postului:

• participă activ la planificarea şi implementarea strategiei de vânzări;

• asistă Directorul General la întâlniri şi negocieri;

• urmăreşte derularea şi finalizarea contractelor.

Cerinţe specifice postului (specificaţii):

• studii superioare de specialitate;

• experienţă de minim 2 ani într-un post similar din vânzări;

• capacitate foarte bună de comunicare şi relaţionare cu clienţii, atenţie distributivă,

simţ pentru detaliul semnificativ, capacitate rapidă de decizie;

• personalitate energică, gândire pozitivă, amabilitate şi eficienţă;

• fără obligaţii personale majore (studii în desfăşurare, probleme personale

consumatoare psihic, alte activităţi profesionale paralele etc.);

• cunoştinţe avansate de limba engleză;


18

• cunoştinţe operare PC (Windows, Microsoft Word şi Excel, Internet);

• permis de conducere categoria B.

Deplasări:

• Frecvenţa: des

• Condiţii asigurate: diurnă, cazare, transport

Relaţiile cu alte departamente:

• descrise în Regulamentul de organizare şi funcţionare şi în Regulamentul de ordine

interioară

Condiţii de muncă:

• munca este atât de birou, cât şi de teren;

• program normal de lucru, uneori prelungit.

Salarizare:

Salariul brut lunar este de 1200 RON, la care se adaugă sporurile negociate.

Facilităţi: telefon mobil, maşină de serviciu, computer personal.

Sancţiunile aplicate pentru nerespectarea sarcinilor de serviciu conform rigorilor

prevăzute în fişa de post sunt descrise pe larg în Regulamentul intern (ROI).

S.C. LORIS SRL Am luat la cunoştinţă,

Director General

Munteanu Lorena ………………………………

Data: 28 noiembrie 2010

Documents

Portofoliu Antreprenoriale