Gimnaziul Pohrebeni

Portofoliu

la limba şi literatura română

Elaborat:___________________________

Verificat:Macari Ludmila,prof.l.şi lit.română

Noţiuni elementare de sintaxăGramatica are două părţi:-sintaxa: se referă la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi

a propoziţiilor în frază;-morfologia: se referă la modificările formei cuvintelor în vorbire.

Propoziţia: -este o comunicare cu un singur predicat.

I.Clasificarea propoziţiilor:1.Propoziţie simplă: propoziţia formată numai din părţi principale de propoziţie

(subiect şi predicat).Ex.: Subiect(S) +Predicat(P) S. P. Ana mănîncă. Propoziţie dezvoltată: propoziţia care pe lîngă subiect şi predicat mai are şi părţi secundare de propoziţie(atribut şi complement).Ex.: Subiect(S) +Predicat(P) + Complement(C) S. P. C. Elevul învaţă bine.

Subiect(S)+Atribut(A)+ Predicat(P) + Complement(C) S. A. P. C. Elevul inteligent învaţă bine.

Observaţii:1.Părţile de propoziţie sunt de două feluri:principale şi secundare.2.Părţile principale de propoziţie sunt subiectul şi predicatul.3.Subiectul răspunde la întrebarea cine? adresată predicatului.4.Predicatul răspunde la întrebarea ce face? adresată subiectului.5.Atributul depinde de substantiv.6.Complementul depinde de verb.

2.Propoziţie afirmativă: El învaţă. Propoziţie negativă: El nu învaţă . Observaţie: -negaţia se subliniază împreună cu predicatul din care face parte.

3.Propoziţie enunţiativă: atunci cînd se dă o informaţie. El învaţă. Propoziţie interogativă: atunci cînd se cere o informaţie. De ce învaţă?

II.Punctuaţia propoziţiei:

1.Punctuaţia la sfîrşitul propoziţiei:- la sfîrşitul propoziţiei enunţiative se pune punct. (.)- la sfîrşitul propoziţiei interogative se pune semnul întrebării.(?)- pentru a exprima surprinderea, emoţia, revolta, se pune semnul exclamării.(!)- o propoziţie neterminată se marchează prin puncte de suspensie.(…)

2. Punctuaţia în interiorul propoziţiei:- o explicaţie sau o enumerare se marchează prin două puncte.(:)-o ezitare, o întrerupere în vorbire se marchează în scris prin puncte de suspensie. Acestea marchează în scris şi absenţa unor cuvinte sau a unui fragment dintr-un text.(…)- pauza dintre două părţi de propoziţie se marchează prin virgulă.(,)- cînd se citează ceva se pun ghilimele. În tipărituri, scrierea cursivă înlocuieşte,uneori, ghilimelele.(“…”)- într-un dialog, începutul vorbirii fieăarui personaj se marchează prin linie de dialog.(-)

Fraza:-este o comunicare alcătuită din două sau mai multe propoziţii.

Observaţii:1. Numărul de propoziţii din frază este egal cu numărul predicatelor.2. În analiza unei fraze, propoziţiile sunt separate printr-o linie verticală sau oblică,

în faţa căreia se pune numărul propoziţiilor.

Ex.: Apa trece,1/ pietrele rămîn.2/

Enunţul:-este o comunicare independentă şi suficientă din punct de vedere al înţelesului.

Observaţie:1.Enunţul poate fi o propoziţie sau o frază.

Vocabularul

1. Ce este vocabularul?Vocabularul sau lexicul limbii române este format din totalitatea cuvintelor care

există sau au existat cîndva în limbă.

Observaţie:Fiecare limbă are propriul vocabular.

2. Apariţii de cuvinte noiÎn limbă apar permanent cuvinte noi. Aceste cuvinte se numesc neologisme.

Ex.: extenuat

3. Dispariţii de cuvinteUnele cuvinte nu se mai întrebuinţează pentru că dispar realităţile denumite de

ele. Aceste cuvinte se numesc arhaisme lexicale.

Ex.: Sărmana bibliotecă! Uitată în secriul ei la bejania anului 1821…(C. Negruzzi- Cum am învăţat româneşte)

4. Modificări de sens : -vocabularul unei limbi este într-o permanentă mişcare, deoarece apar cuvinte noi, dispar unele cuvinte, se schimbă sensul unor cuvinte. Unele cuvinte deşi sunt păstrate în limbă, îşi modifică sensul.

Ex.: La mîndra-i cale departe, Nu pot merge făr’ de carte.

Folclor

5. Utilizarea corectă a cuvîntului; variante lexicaleVarianta lexicală este o pronunţare diferită a aceluiaşi cuvînt în raport cu forma

lui literară.Varianta lexicală se stabileşte în comparaţie cu forma din dicţionar a cuvîntului:

de exemplu: cu fascicula, nu cu fasciculei.

Observaţie:În vorbire, un cuvînt poate fi pronunţat diferit faţă de forma lui literară.

Cuvîntul

1. Rolul cuvîntului în comunicare :-cuvîntul este elementul de bază al comunicării.

2. Cuvîntul- formă şi conţinut: Cuvintele pot avea acelaşi sens, deosebindu-se prin sunetele din care sunt

alcătuite.Cuvintele pot fi alcătuite din aceleaşi sunete, deosebindu-se prin sens.

Cuvîntul are:- SENS sau înţeles- conţinut;- SUNETE sau înveliş sonor- formă.

3. Dicţionarul: -explică sensul cuvintelor.

Observaţii:a. În dicţionar, cuvintele sunt aşezate în ordine alfabetică.b. În dicţionar, adjectivele sunt la masculin, singular.c. În dicţionar, substantivele sunt la singular.d. În dicţionar, cînd primele litere ale cuvîntului sunt identice, clasificarea se face

după prima literă interioară diferită.e. În dicţionar, prescurtările sunt explicate în primele pagini ale dicţionarului; aici, se

indică partea de vorbire.

Familia lexicală

1. Cuvîntul de bază şi rădăcinaSe pot forma cuvinte noi pe baza celor existente în limba.

Cuvîntul de bază serveşte ca element fundamental pentru formarea altor cuvinte.

Rădăcina este alcătuită din sunetele comune cuvîntului de bază şi tuturor cuvintelor obţinute de la acesta.

Uneori, sunetele din rădăcină sunt diferite în raport cu cele din cuvîntul de bază:Ex.: tînăr – tinereţe

2. SufixeleSe pot obţine noi cuvinte prin adăugarea de sunete la sfîrşitul unei rădăcini.

Aceste sunete sau grupuri de sunete adăugate la sfîrşitul rădăcinii pentru a forma un cuvînt nou se numesc sufixe. Exemplu de sufixe:-oi; -ăraie; işoară; -uleană; -ărime; - ucă; -ică; -iţă; -uţă; -ătură; -uliţă; -et; -ar; -oaie.

Observaţie:- de la un cuvînt de bază se pot forma şi substantive proprii.Ex.: Frunzescu

FrunzeanuFrunzilăFrunzoiu

3. Prefixele Se pot obţine noi cuvinte prin adăugarea de sunete înainte de rădăcină.Aceste

sunete sau grupuri de sunete adăugate înaintea unei rădăcini pentru a forma un cuvînt nou se numesc prefixe.

Ex.: (a) desfrunzi

Observaţii:-se pot adăuga în acelaşi timp sunete înainte şi după rădăcină.

4. Cuvintele derivateCuvintele derivate sunt cuvintele formate cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor.

Observaţie:-unui cuvînt derivat i se pot adăuga alte sufixe sau prefixe pentru a forma cuvinte noi.Ex.: lapte

lăptarlăpticlăptişorlăptăreasă

5. Familia lexicalăFamilia lexicală sau familia de cuvinte cuprinde toate cuvintele obţinute prin

derivare sau prin alte procedee de la un cuvînt de bază. Aceste cuvinte sunt înrudite ca sens.Ex.: frunză

frunzosînfrunzitnedesfrunzitdesfrunzit

Cîmpul lexical1. Cîmpul lexical cuprinde toate cuvintele care aparţin aceluiaşi domeniu şi care au trăsături de sens comune.Ex.: tată

mamă sorăfratebunic

2. Lărgirea cîmpului lexical În cîmpul lexical intră, pe lîngă cuvintele care aparţin aceluiaşi domeniu şi au

trăsături de sens comune, şi : - sinonimele lor; - derivatele lor;

- expresiile care le cuprind.3. Părţile de vorbire din care este alcătuit un cîmp lexicalCîmpul lexical este alcătuit din aceleaşi părţi de vorbire (substantive, adjective, verbe).

ADVERBUL

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei acţiuni sau a unei însuşiri.

Clasificare

a. adverbe de loc: aici, acolo, departe, aproape, b. adverbe de timp: acum, atunci, ieri, târziu, devreme, odată, întotdeaunac. adverbe de mod: abia, aşa, alene, bine, româneşte, vitejeşted. adverbe relative: unde, cum, cînd, cât

au rol dublu: în frază sunt conjuncţii subordonatoare, iar în propoziţie au funcţie sintactică

e. adverbe interogative: unde?, cum? când? cât?f. adverbe nehotărâte: fiecând, fiecum, oarecum, câtva, undeva, oricând, oriîncotro,

altcând, altcum, altundeva, altcândva, odată, câteodată, deseori. g. adverbe predicative: fireşte, negreşit, pesemne, poate, probabil, sigur, desigur, cu

siguranţă, fără îndoială, de bună seamă urmate de conjuncţia subordonatoare că/săh. adverbe provenite din verbe la modul participiu: mâncat, alergat, spus, încâlcit, etc

Grade de comparaţie

A. grad pozitiv: bineB. grad comparativ – de superioritate: mai bine – de egalitate: tot atât de bine, la fel de bine

– de inferioritate: mai puţin bine

C. grad superlativ – relativ – de superioritate: cel mai bine – de inferioritate: cel mai puţin bine

– absolut: foarte bine, deosebit de bine, extraordinar de bine, super bine

nemaiîntâlnit de bine.

Locuţiuni adverbiale

în grabă, din nou, pe de rost, de-a pururea, pe negândite, pe neaşteptate, rând pe rând, clipă cu clipă, harcea-parcea, târâş-grăbiş, în faţă, în spate, de-a lung, în centru

Funcţii sintactice

1. Complement circumstanţial de loc: Ajung acolo.2. Complement circumstanţial de timp: Plec mâine.3. Complement circumstanţial de mod: Învăţ foarte bine.4. Nume predicativ: Este bine că munceşti. 5. Atribuit adverbial: Casa de acolo este nouă. 6. Predicat verbal (în cazul adverbelor predicative): Fireşte că te anunţ.

!!! OBS

Există adverbe fără funcţie sintactică:

- adverbe de negaţie: nu- adverbe de întărire: şi- adverbe de mod: chiar, mai

Genurile Literare

Genul liric:

Ideile şi trăirile autorului sînt exprimate nemijlocit, direct

Specii ale genului liric:

Elegie -specie a genului liric cult, meditativ, care e pătrunsă de o tristeţe, melancolie, jale, deznădejde printr-o filosofe profundă, într-o atmosferă de adînci frămîntări existenţiale(sînt prezente metafore şi simboluri.).

Romanţa- cîntec specific doar românilor. Acesta poate fi trist,melanolic, sentimental.

Meditaţia - specie a genului liric, cu caracter filosofic în care sînt puse probleme , teme mari, legate de existenţa omului: binele, răul, (societatea) trecerea timpului, condiţia geniului, viaţa, naşterea, moartea- ca element al destinului.

Satira - specie a genului liric în care sînt biciuite defectele morale ale oamenilor sau ale societăţii cu intenţii moralizatoare.

Epistola - sp. a gen. lir. în versuri aparţinind poeziei didactice, în care se tratează un subiect filosofic moral, artistic etc. sub formă de scrisoare.

Idila- specie de poezie lirică şi erotică din sfera poeziei bucolice în care este prezentată dragostea în cadrul rustic; bucolică.

Poezie cu forma fixă:

Sonetul - specie a genului liric alcătuit din două catrene şi trei terţene, ultima fiind cu un conţinut de mesaj.

Exemplu: Eminescu “Cînd însuşi glasul”

Rondelul - specie a liricii fixe ,constituită din 13 şi 14 (lit. univers.) versuri şi cu un refren, care deschide poezia şi care este reluat la mijlocul şi la sfîrşitul ei.

Exemplu: N.Costenco ”Rondelul doinei”.

Gazelul - specie a liricii culte cu formă fixă alcătuită din 5-15 distihuri, originală în literaturile orientale; în care fiecare al 2-lea vers al strofelor rimează cu 1 distih. Exemplu: G. Cosbuc “Lupta vieţii”.

Glosa - specie a liricii culte filosofice de formă fixă ce este alcatuită din atîtea strofe cîte versuri cuprinde I , fiecare vers din prima strofă e comentat în strofele ulterioare, iar ultima e prima inversată.

Exemplu: Eminescu ”Glosa”.

Particularităţi:

Începînd cu strofa a2-a unde se comentează fiecare vers, versurile din prima pot să nu se repete; abordează principii filosofice, morale, epice şi estetice.

Genul epic:

Toate sentimentele, ideile şi gîndurile sînt prezentate cu ajutorul personajelor şi al acţiunilor.

Sînt prezente momentele subiectului. Este prezentă expunerea artistică. Sînt prezente personajele artistice.

Sînt prezente modurile de expunere.

Specii ale genului epic:

Poem - specie a genului epico-liric, alcătuită din mai multe episoade de întindere mare, în care se evocă fapte glorioase din istoria unui popor, cu unul sau mai multe personaje axate în jurul unui erou excepţional, legendar.

Exemplu: “Dumbrava Roşie” de Alecsandri.

Balada - specie a genului epic în versuri în care sînt descrise real, fantastic sau mixt, momente încordate, de regulă tragice, din viaţa unui popor (fapte neobişnuite, întîmplări dramatice din trecutul istoric, social, naţional).

Povestirea - specie a genului epic în proză, în care se descrie o întîmplare, un fapt real din viaţă, în care acţiunea se petrece într-o perioadă de timp nu prea mare. Exemplu.: ”Cealaltă Ancuţă” de M.Sadoveanu

Basm - specie a genului epic, cu elemente fantastice supranaturale care simbolizează forţele binelui şi ale răului în lupta pentru sau împotriva fericirii omului.

Exemplu:,,Făt-Frumos din lacrimă”de M.Eminescu

Poveste -specie a genului epic în proză în care se relatează întîmplările fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste în care binele triumfă.

Exemplu:,,Fata babei şi fata moşneagului”de I.Creangă

Snoava - s. a gen. epic în proză, de dimensiuni mici, care ironizează viciile societăţii şi ale oamenilor (minciuna, laşitatea, lenea, mîndria, aviditatea, avariţia).

Particularit ăţ i: Caracter de fabulă, anecdotă. Naraţiune expresivă. Predomină dialogul.

Legenda – s. a gen. epic în versuri sau în proză în care se împleteşte armonios realitatea cu fantasticul, în care se exprimă geneza unui lucru, fiinţe, fenomen, eveniment, istorie, eroi.

Tipuri de legende: Istorice Mitologice Culte (“O samă de cuvinte” I. Neculce) populare

Nuvela- s. a gen. epic în proză de dimensiuni mai mari decît schiţa şi mai reduse ca romanul (cu un fir narativ), în care este prezentat un episod, un eveniment de mare importanţă din viaţa unui personaj principal, cele secundare axîndu-se în jurul acestuia.

Particularit ăţ i: Stilul obiectiv. Final tragic. Intrigă relativ complexă. Un singur fir narativ. Accentul se pune pe personaje. Acţiunea are loc pe un singur plan.

Schiţa- specie a genului epic în proză de dimensiuni reduse ce înfăţişează o întîmplare scurtă, dar caracteristică unui personaj

Particularit ăţi : Caracter hazliu. Personaje tipice. Un adevar veridic. Un singur fir narativ. Stil

concis. Caracter moralizator deschis.

Literatura populară

Lirică: Epică:

1 Neritualică 2 Ritualică legenda

Cîntecul poezia obiceiurilor snoava

Doina (colinde, urtături,paparude) basmul

Balada poezia trecerii balada

Strigătul (oraţii de nuntă, bocete) anecdota

Creaţia aforistică poezia magică parabola

Epica Populară

Caracterici:1 Formule: Iniţiale

de continuare finale

2 Hiperbola3 Limbajul popular

4 Numele proprii tipice 5 încercarea

Trăsături fundamentale ale literaturii populare:

1.Orală

2.Anonimă

3.Specifică

4.Colectivă

5.Sincretică

6.Intraductibilă

Genul dramatic:

Acţiunea se desfăşoară în faţa spectatorilor. Modul principal de expunere este dialogul.

Acţiunea e împărţită în acte, actele în scene şi tablouri.

Cuprinde textul propriu-zis, literar (monologurile, dialogurile personajelor), dar şi indicaţii scenice (mimică, gesturi, decorul). Efecte vizuale, auditive (zgomot., muzică)

Între acte se face de obicei cîte o pauză. De obicei se prezintă multe personaje. De obicei acţiunea se axează în jurul cîtorva personaje. Conţinutul de idei şi mesajul operei sînt scoase în evidenţă de jocul actorilor. Subiectul şi momentele subiectului sînt specifice.

Specii ale genului dramatic:

Comedia- s. a gen. dramatic, în versuri ori în proză, cu un conflict comic, ce satirizează viciile omeneşti şi sociale, avînd deznodămînt vesel şi caracter moralizator.

Drama- s. a gen. dramatic în proză, plasată între comedie şi tragedie , avînd conflicte puternice între personaje, concepţii şi acţiuni cu deznodămînt grav.

Particularităţi: Personaje puternice, comlexe, îmbinînd trăsăturile pozitive şi negative. Sublimul se îmbină cu grotescul, tragicul cu comicul. Prezenţa elementelor lirice. Redă viaţa în toată complexitatea.

Tipuri de drame: Socială, istorică, romantică. Psihologică, satirică, antică.

Tragedia- s. a gen. dramatic în versuri sau în proză, care are conflicte puternice, acţiune gravă şi deznodămînt tragic.

Particularit ăţ i: Personajele– inflexibile. Personajul se clasifică ca un ideal. Conţine conflicte psihologice între om şi destin, datorie şi pasiune. Sentimente măreţe: patriotismul, dragostea, demnitatea.

VASILE ALECSANDRI

În ,,muzeul” literaturii române, V. Alecsandri îşi are locul său, un loc însemnat în toată dezvoltarea culturii române, fiind ,,un om născut în ceas bun” (Slavici), ,,un noroc al istoriei noastre” (P.Zarifopol), cu reale şi importante contribuţii la unificarea conştiinţei naţionale.

Scriitor cetăţean, Alecsandri a considerat că rădăcinile adevaratei literaturi stau în folclor, în realitatea socială şi cea istorică. Mărturisea: ,,dacă împrejurările m-au făcut poet, aceasta a s-o mulţumesc poporului român din care m-am născut şi care cuprinde în sînul său comoara nesecată de cea mai sublimă poezie.”

Alecsandri este cel mai important poet român de pînă la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor săi o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie,cu înnoiri remarcabile pentru fiecare gen şi specie literară. El a dăltuit şi modernizat limba literară. Un contemporan al său, Hasdeu, aprecia pe Vasile Alecsandri: ,,El este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gîndirii şi al simţirii româneşti. El a cîntat toate dorinţele, el a plîns toate nevoile şi necazurile românimii… El este gloria nediscutabilă a literaturii române.”

Tabel cronologic

1821 Iulie 21 S-a născut, conform opiniei majorităţii cercetătorilor, cel de-al doilea copil, Vasile, al medelnicerului Vasile Alecsandri şi al Elenei, născută Cozoni, în oraşul Bacău. Curînd familia viitorului scriitor se mută la Iaşi.(Conform altor surse, Alecsandri s-ar fi născut în 1819 sau chiar în 1818.)

1827 Vasile Alecsandri ia primele lecţii de la dascălul maramureşean Gherman Vida, profesor la Seminarul de la Socola.

1828-1834 Viitorul scriitor îşi continuă învăţătura în pensionul lui Victor Cuenim, deschis în 1828 la Iaşi. Verile şi le petrece la Mirceşti, unde tatăl său cumpărase moşia.

1834-1839 Împreună cu alţi fii de boieri, Vasile Alecsandri îşi face studiile la Paris. După trecerea bacalaureatului literar se pregăteşte să intre la medicină, dar abandonează. Urmează cursurile facultăţii de drept, însă după câteva luni renunţă. Tatăl său l-ar fi vrut inginer, dar îi lipsea bacalaureatul în ştiinţe, pe care nu-l poate obţine. Se dedică literaturii, scriind primele versuri în limba franceză, între care poemul Zunarilla.

1839 În drum spre Patrie, Vasile Alecsandri întreprinde o lungă călătorie prin Italia.

1840 Vizitează Florenţa, Roma, Padova, Veneţia, Triest. Din această călătorie culege impresii necesare scrierii primelor opere în limba română Buchetiera de la Florenţa şi Muntele de Foc.

1840 În revista "Dacia literară" (nr. 3, mai-iunie) este publicată nuvela Buchetiera de la Florenţa. Este numit, împreună cu C. Negruzzi şi M. Kogălniceanu, director al teatrului din Iaşi. Pentru nevoile scenei scrie vodevilul Farmazonul din Hârlău, care se joacă la 18 noiembrie.

1841 Pe scena teatrului ieşean se joacă piesa lui Vasile Alecsandri Modista şi cinovnicul.

1842 V. Alecsandri călătoreşte prin munţii Moldovei, fapt care i-a prilejuit "descoperirea tezaurului poeziei populare". Sub influenţa acesteia Vasile Alecsandri scrie primele sale poezii româneşti - Doinele.

1843-1844 Vasile Alecsandri întreprinde lungi excursii prin munţii şi prin satele Moldovei, culegând folclor. Din această perioadă datează nuvela O primblare la munţi.

1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primită de public cu deosebită căldură. Împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica, scriitorul se află în fruntea revistei "Propăşirea". Aici sunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele O primblare la munţi şi Istoria unui galben. Aflat pentru cură la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec. Dă la iveală "fiziologia" Iaşii în 1844.

1845 Face cunoştinţă cu Nicolae Bălcescu şi cu alţi tineri munteni la moşia Mânjina a lui Costache Negri. Tot acum vizitează Bucureştii. Este epoca în care creşte afecţiunea sa pentru Elena Negri, căreia îi dedică o seamă de poeme.

1846-1847 Vasile Alecsandri o însoţeşte pe Elena Negri în străinătate, pentru îngrijirea sănătăţii. Italia, Austria, Germania, Franţa, apoi din nou Italia îi prilejuiesc impresii profunde. Însă boala Elenei se agravează, iubita poetului stingându-se pe vapor la întoarcere în Patrie. În vară se află la odihnă la Balta Albă. Impresiile din această localitate şi-au găsit expresia în nuvela Balta Albă.

1847 Scrie piesa Piatra din casă.

1848 Martie începe mişcarea revoluţionară din capitala Moldovei. Alecsandri scrie Deşteptarea României şi redactează împreună cu alţi patrioţi petiţia cuprinzând revendicările ce trebuiau aduse la cunoştinţă domnitorului Mihail Sturza. După înăbuşirea mişcării se refugiază în munţi, apoi trece la Braşov. Evocarea acestor întâmplări o face în fragmentul de proză Un episod din anul 1848.

1849 Vasile Alecsandri redactează studiul Românii şi poezia lor, sub forma unei scrisori către A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat în revista "Bucovina".

1850 Aprilie 9 Are loc reprezentaţia piesei Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă.

1851 La întoarcerea din Paris şi Londra, cu vaporul pe Dunăre, vasul e pe punctul de a se scufunda. Întâmplarea e povestită în episodul Înecarea vaporului Seceni pe Dunăre, destinat să apară în primul număr al proiectatei reviste "România literară". Episodul este mai târziu încadrat în naraţiunea dramatizată Un salon din Iaşi. August 5 Se reprezintă cu mare succes Chirita în Iaşi.

1852 Aprilie Apare la Iaşi prima fasciculă din colecţia de opere folclorice: Poezii poporale. Balade (cântece bătrâneşti) adunate şi îndreptate de V. Alecsandri.

1852 Octombrie Vasile Alecsandri scoate prima culegere din teatrul său, Repertoriu dramatic. Se reprezintă piesa Chiriţa în provincie.

1853 La Paris, unde se găsea încă din toamna precedentă, Vasile Alecsandri publică primul volum de poezii originale, Doine şi lăcrimioare, dispuse în trei cicluri: Doine, Lăcrimioare, Suvenire. La Iaşi îi apare cea de-a doua fasciculă a Poeziilor poporale. Vasile Alecsandri întreprinde o lungă călătorie în sudul Franţei, în Spania şi în nordul Africii. Relatarea parţială a acestei călătorii se cuprinde în "ziarul de călătorie" Călătorie în Africa. Scriitorul intercalează în cursul relatării diverse episoade narative, ca Cel întâi pas în lume (publicat iniţial în 1841 în "Albina românească" sub titlul Pierderea iluziilor) şi Suvenire din Italia. Monte di Fo, publicat tot acolo, în 1843.

1854 Moare tatăl scriitorului. Preluându-şi moştenirea, Alecsandri eliberează ţiganii robi de pe moşiile sale.

1855 Apare, sub conducerea poetului, revista "România literară", în care se publică poezia Anul 1855. Tot aici apar fragmente din Călătorie în Africa şi nuvela Balta Albă.

1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisiv pentru viitorul politic al Principatelor, care aspirau la unire. Alecsandri se dedică integral cauzei luptei pentru Unire. în "Steaua Dunării", ziar condus de Mihail Kogălniceanu, apare la 9 iunie Hora Unirii.

1857 Vede lumina tiparului culegerea de proză Salba literară, conţinând povestiri, impresii de călătorie şi câteva scrieri dramatice. In ziarul "Concordia" din Bucureşti apare poezia Moldova în 1857.

1859 După alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleacă într-o lungă misiune diplomatică la Paris, Londra şi Torino, pentru a obţine recunoaşterea dublei alegeri a lui Cuza. La Paris îi vizitează pe Lamartine si pe Merimee şi caută să cîştige bunăvoinţa ambasadorului Rusiei, contele Kisseleff, fostul guvernator al Principatelor între 1829 şi 1834.

1860 Abandonează activitatea politică şi se retrage la Mirceşti, în mijlocul familiei, unde se dedică scrisului, compunând piese de teatru, printre care Rusaliile şi câteva cântecele comice.

1861 Îndeplineşte o nouă misiune diplomatică, încredinţată de Cuza. În vederea recunoaşterii Unirii de către puterile europene, Alecsandri vizitează Parisul, Torino, Milano, iar un timp girează afacerile agenţiei diplomatice de la Paris, în locul fratelui său. Reîntors la Mirceşti, scrie piese şi cântecele comice.

1863 La Iaşi apare ediţia a doua a volumului Doine si lăcrimioare cu ciclul Mărgăritărele. Apare partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinzând ultimele piese ale scriitorului.

1866 Apare într-un volum întreaga colecţie a Poeziilor poporale. E numit membru al Societăţii literare române pentru cultura limbii, care în 1879 avea să devină Academia Română.

1868 Publică, în "Convorbiri literare", primele pasteluri: Sfârşit de toamnă, Iarna, Gerul etc.

1871 Îşi dă demisia din Societatea literară română, după ce aceasta hotărâse să adopte principiul etimologic în scriere şi să publice dicţionarul lui Laurian şi Massim.

1872 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi, mai întâi în "Convorbiri", apoi ca prefaţă la volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura Socec. Scrie Dumbrava Roşie, pe care o citeşte la o şedinţă a "Junimii".

1874 Apare piesa Boieri şi ciocoi, fiind reprezentată pe scena teatrului ieşean.

1875 Apar la Socec primele patru volume din seria Operelor complete, cu o prefaţă a autorului. Ele cuprind creaţia dramatică. În acelaşi an apar următoarele trei volume, cuprinzând creaţia poetică.

1876 Apare volumul al optulea al Operelor complete: Proza.

1877 Mai 9 Proclamarea independenţei ţării în parlament. La aflarea veştii Alecsandri scrie poezia Balcanul şi Carpatul, cu care inaugurează ciclul Ostaşii noştri.

1878 Apare volumul Ostaşii noştri.

1878-1879 Se dedică lucrului la drama istorică Despot-Vodă. În mai 1879 citeşte piesa la o şedinţă a "Junimii" bucureştene. Are loc reprezentaţia piesei la Teatrul Naţional din Bucureşti. Este invitat să-şi reia locul la Academie şi să participe la lucrările anuale, fiind ales în comisia pentru modificarea ortografiei.

1880 Apare cel de al nouălea volum din seria Operelor complete, cuprinzând Legende nouă şi Ostaşii noştri. Apare nuvela Vasile Porojan, sub forma unei scrisori către Ion Ghica. Scrie feeria Sânziana şi Pepelea. În "Albumul macedoromân" al lui V. A. Urechiă apare "istorioara de început de amor" Margărita, scrisă cu zece ani mai înainte, dar relatând un episod de tinereţe, localizat în timp prin 1850-1852.

1881 I se decernează Marele premiu "Năsturel-Herascu" al Academiei Române pentru drama Despot-Vodă şi poeziile din ultimul volum de Opere complete.

1883 Într-o şedinţă a "Junimii" şi la Academie Alecsandri citeşte noua sa piesă Fântâna Blanduziei.

1884 Fântâna Blanduziei este reprezentată, cu mare succes, la Teatrul Naţional. Scrie piesa Ovidiu.

1885 Este numit ministru plenipotenţiar al României la Paris, post pe care îl deţine până la moarte.

1886 Realizează o nouă versiune a piesei Ovidiu.

1888 Scrie Plugul blestemat. Se ivesc primele semne ale bolii care avea să-l răpună.

1890 August 22 Vasile Alecsandri se stinge din viaţă la Mirceşti. Este înmormântat la 26 august în grădina casei, dăruită în 1914 Academiei, de către soţia poetului. Deasupra mormântului a fost ridicat un mausoleu din iniţiativa Academiei, în 1928. Întreg ansamblul a devenit muzeu memorial.

Geneza pastelurilor

Alecsandri, din 1880 îşi creează un climat liniştitor la Mirceşti, eliberîndu-se de corvezile politice şi oferindu-şi îndelungate ore de meditaţie critică asupra propriei creaţii. Intuind şi exigenţele timpului său, îi scrie lui Hurmuzachi în 1865: ,,Am scris bucăţi mai mult sau mai puţin uşoare, a venit timpul ca să scriu ceva mai serios, mai literar.” Peste trei ani, îi mărturiseşte aceluiaşi: ,,Am început o galerie de pasteluri ce va cuprinde diferite tablouri de frumuseţi ale naturii şi de munca cîmpului.”

,,Pastelurile” au apărut în ,,Convorbiri literare” între 1868-1869, iar în 1875, au apărut în ,,Opere complete”,într-o selecţie unitară, propusă chiar de poet, şi cuprinzînd 30 de poezii, cărora le adaugă 10 piese, nelegate organic de acestea. În fruntea ciclului de “poeme sublime”(Hasdeu), autorul a aşezat “Serile de la Mirceşti”, o idilă de interior, şi pastel ce exprimă personalitatea creatorului său, fiind şi întîia poezie ce introduce la noi motivul meditaţiei la masa de scris, cu somnolarea în faţa sobei.

Mirceşti devine astfel “reşedinţa poeziei”, un spaţiu unic, cu “un bogat şi tare aer spiritual, cu o atmosferă de o puritate aproape metafizică, fără povară.”(V. Voiculescu)

Pastelurile compuse acum, sunt expresia temperamentului său clasic, înclinat spre soare. Ele constituie “ într-o lirică a liniştii şi a fericirii rurale”, “un calendar al spiritului rural şi al muncilor cîmpeneşti”(G. Călinescu). Poeziile, compuse numai din catrene, au puncte de plecare hesiodice, horaţiene şi vergiliene, cărora le adaugă puternice valenţe de sensibilitate modernă.

În veşnica rotire a anotimpurilor, Toamna, cea mai răsfăţată de poeţii români, are la V. Alecsandri un singur pastel:”Sfîrşit de toamnă”. Imaginile ei constractează cu cele ale verii, avînd corespondenţe cu pictura lui Andreescu ”Pădurea desfrunzită”. Anotimpul rămane bogat reprezentat în lirica românească, prin Eminescu, Pillat ”În vie”, Goga “Coboară toamna”, Voiculescu ”Făurirea toamnei”,Bacovia ”În grădină”, Blaga ”Bunătatea toamnei”, demonstrînd tot atîtea valenţe ale anotimpului şi reprezentări estetice. Astfel, preludiu poate fi sugerat de poezia lui Alecsandri şi Goga, un crescendo al anotimpului se află în creaţiile celor trei siluete masive ale poeziei – Voiculescu, Blaga, Bacovia, ultimul declanşînd spectacolul tragic shakesperean, Blaga propunînd-o ca pe un catarsis.

Iarna,deşi neiubită de fiinţa meridională a lui Alecsandri, populează universul său poetic, oferind un spectacol fascinant,presărat uneori cu amintirea unor întîmplări parcă uitate, cu zboruri fantastice, cu vise. ,,Iarna”, ,,Viscolul”, ,,Sania”, ,,Miezul iernii”, ,,Sfîrşitul iernii”, înfăţişează acest anotimp cu notele lui caracteristice ; zăpada , crivăţul , gerul , ce inundă văzduhul, cîmpul, dealurile, apele, casele, pădurea şi vieţuitoarele, ce fug spăimantate.

Vara e la Alecsandri anotimp ce aminteşte de iarnă, prin acea linişte deplină, dar diferit de aceasta prin mişcare, floră şi faună, ca şi prin verdele, ce apare atît de rar

în cromatica pastelului.,,Lunca din Mirceşti”, ,,Concertul în luncă”, ,,Rodica”, ,,Balta”, ,,Secerişul”, ,,Cositul” şi ,,Baraganul” compun un scenariu original al anotimpului, simţit ca o simbioză a omului cu natura.Vara lui Alecsandri o anticipează pe cea a lui Coşbuc din ,,Vara” şi ,,Noapte de vară”, pe Blaga din ,,Vara”, Şt.O.Iosif din ,,Pasteluri”, V.Eftimiu ,,Seceta”, ori pe O.Cazimir,,Iulie”. De asemenea ,,Cosaşi odihnindu-se” şi ,,Ţărăncuţa”,cunoscutele picturi ale lui Grigorescu se pot asocia celebrării acestui anotimp nuntit cu soarele. Două serii de tablouri constante sunt definite în pastelurile verii: pe de o parte seceta, (la V.Eftimiu şi O.Cazimir), pe de alta, rodnicia (la Blaga, G.Dumitrescu). La Alecsandri apare cel de-al-II-lea aspect, asociat cu prezenţa cîmpului.

În cartea anotimpurilor, Primăvara ocupă în pastelul românesc o suprafaţă redusă, fiind înfăţişată în două registre; unul de suprafaţă, ca anotimp al copilăriei, al izbucnirii la viaţă, ca revanşă la amorţeala iernii, şi celălalt, de adîncime, de meditaţie lirică. La mirceşteanul Alecsandri se găsesc ambele aspecte. Strigătul triumfător al victoriei vieţii izbucneşte din cele mai mici glasuri: pîraie, muguri, fluturi, firul de iarbă şi gîndacul, copilaşii veseli, ca în ,,Oaspeţii primăverii”, ,,Cucoarele”, ,,Dimineaţa”, ,,Tunetul”, ,,Paştele”,.Alte versuri sugerează un vădit potenţial emotiv şi meditativ al poetului care observa: ,, lumina e mai caldă şi-n inimă pătrunde”. Unele poezii ale lui Pillat, Voiculescu şi Blaga vor adînci aceste aspecte în viziuni proprii.

În pastelurile româneşti, ca reper intermediar între cosmic şi uman, se concretizează diferite elemente caracteristice cum ar fi: marea, muntele, şesul, balta. Din acestea Minulescu, Baconski, Maniu au făcut semnificaţii mai adînci, simboliste. Alecsandri le-a transformat în efigii ale naturii, devenite la el însuşi obiect al admiraţiei. De exemplu, Baraganul lui Alecsandri, aflat în vecinătatea lui Odobescu din ,,Pseudokinegeticos”, ocupă un loc important,impresionînd prin lipsa semnelor de viaţă,prin tristeţea şesului.Balta ce a debutat în literatură prin Alecsandri: în,,Malul Siretului”, şi”Balta”, creează un univers activ colcăind de viaţă incipientă, o expresie originală a fertilităţii spontane.În acelaşi timp, în pastelurile lui Alecsandri lipsesc elementele extremităţii naturii, cum ar fi: marea şi muntele.

Ca aspect general, în pastel, umanizarea naturii este privită ca o înfrîngere, pierzînd raporturile directe sau indirecte cu cosmicul, prin intrarea sub imperiul legii umane. Naturii i se amputează dimensiunile infinite, mai ales în poezia modernă, prin îngrădirea ei de percepţii limitate ale unui spaţiu ca: tîrgul, grădina, casa (prezentate miniatural, ori umoristic sau malefic).

,,Pastelurile” lui Alecsandri contribuie la cunoaşterea culturii româneşti cu inefabilul ei, cu farmecul vieţii rurale.,,Pastelurile” au reprezentat,,Una din insulele cele

mai izolate de furtuni din arhipelagul…poeziei noastre descriptive.Sunt Georgicele noastre ajustate la meridianul nostrul moldav”(Perpessicius).

Nu numai clasic sau numai romantic, Alecsandri este mai curînd ,,un tip autohton de simţire graţioasă, de un lirism senin, de o anume contemplativitate etnică” ( P. Constantinescu). Valorificînd expresivitatea limbii noastre, poetul ,,Legendelor”, al,,Doinelor” dar mai ales al ,,Pastelurilor” a făcut să sune într-un mod nou ,,graiul cel mai dulce din ţările române”, parcurgînd un drum de căutari fericite şi împliniri.Pentru Alecsandri, limba ,,e cartea de nobleţe, testimoniul de naţionalitate al unui neam, altarul împrejurului căruia toţi se adună, cu inima iubitoare şi cu simţire de devotament unii către alţii”.

Limba şi stilul o culme a artei sale poetice în ,,Pasteluri”, ca o expresie a asimilării superioare a folclorului,a limbii vechi, căreia i-a adăugat elemente cărturăreşti şi romantice.Astfel, poetul a depăşit perioada copilăriei estetismului, ,,pastelurile” fiind ,,Cea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri, o podoabă a literaturii române îndeobşte”, după cum observa marele critic literar Titu Maiorescu.

Stilul său se caracterizează prin: claritate, simplitate, expresivitate, naturaleţe, conciziune, în mare măsură datorate influenţei folclorului. În destule pasteluri, poetul porneşte de la contemplarea unui fapt real, de la care ajunge la un element fantastic sau invers: luna,ploaia, zăpada, focul îl introduc în lumea mirifică a tinereţii, a iubirii.

Pastelul e construit pe o structură binară: debutează cu o imagine a naturii în generalitatea ei sau în detaliu (văzduhul în ,,IARNA”, cerul albastru în ,,Oaspeţii primăverii”, zorile în ,,Dimineaţa”) şi se încheie cu un element concret, foarte apropiat poetului(,,O şopîrlă de smarald,/ căta ţintă,lung la mine,părăsind nisipul cald” în ,,Malul Siretului” sau ,,Iat-o gingaşă mlădiţă cu şirag de mărţişor…/Tu o rupi?…Ea te stropeşte cu fulgi albi răcoritori”).

Poate fi această optică şi o expresie a cerinţei lui Maiorescu de a avea un sfîrşit brusc în poezie. Se observă în această poezie că poetul se foloseşte de fraze alcătuite mai ales din propoziţii principale, ca în creaţiile folclorice (ex. Oaspeţii primăverii etc.) sau şi cu o subordonată, de regulă, atributivă( ex.: ,,Iarna”, ,,Dimineaţa” etc.). Propoziţiile pe care se sprijină aceste tablouri descriptive, sunt totdeauna dezvoltate, cu părţi multiple de propoziţie. Infuzia folclorului conferă oralitatea stilului, confirmată de versuri ce conţin interjecţii (,,iată”, în ,,Serile la Mirceşti”, ,,Iarna”, în,,Sania”, ,,Plugurile”) ori expresii populare (,,dar ce văd”, în ,, Miezul iernei”), exclamaţii ce dau o notă de subiectivitate tabloului (,,Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeaţă”/În lume-i veselie, amor sperare, viaţă, /Şi cerul şi pămîntul preschimbă sărutări/Prin raze aurite şi vesele cîntări/”-,,Oaspeţii Primăverii”).

Cromatica pastelurilor (comentată de Călinescu, Piru, Cazacu) este monocromă. Paleta e săracă: alb, negru, rar: galben, verde, culori întunecate sau

sumbre. Notaţiile auditive sunt mai rare decît cele vizuale; ,,Alecsandri nu ne oferă un tablou de natură în care să se simtă farmecul ei muzical” (Vianu).

În privinţa figurilor de stil, de asemenea, se poate observa opţiunea poetului, înrăurită de modelele epocii.Alecsandri valorifică resursele lexicale(cu măsură foloseşte arhaismele şi neologismele, avînd aria lexicală cea mai întinsă şi mai variată din literatura română de pînă la Eminescu). Lexicul, morfologia şi sintaxa sunt folosite, creator, cu diferite valenţe stilistice. Mai frecvente sunt epitetele, îndeosebi cele fizice, în structuri nominale dar şi verbale. ,,Alecsandri este un pictor impresionist, mai înainte ca impresionismul să fie reprezentat în tînăra şcoală românească” (Vianu). Se remarcă şi epitetele morale, personificatoare (,,Toamna, mîndră harnică”, ,,Tăcutul miez de noapte”), epitete cu caracter enumerativ (,,Vesela cîmpie acu-i tristă, vestejită”). Analiza epitetelor evidenţiază tehnica picturală a poetului. Un rol deosebit îl joacă şi comparaţiile mono şi polisemantice, statice ori dinamice, simple sau complexe, obiective şi subiective (,,Fulgii zbor plutesc în aer ca un roi de fluturi albi”). Personificările folosite în poezii, oferă dinamism (,,Siretul se-nconvoaie, adoarme la bulboace” balta care ,, se ascunde sub un val misterios”). Metafora este la Alecsandri o sinteză a influenţei populare, culte, pe de o parte, pe de alta, o influenţă a clasicismului şi romantismului (,,Săniuţa, cuib de iarnă e cam strîmtă pentru doi”). Se întîlneşte şi alegoria (,,Concertul în luncă” are la bază o alegorie, natura cu privighetori este sala de concerte).

Versificaţia contribuie alături de celelalte elemente, la dezvăluirea sufletului poetului. Poezii ca ,,Sfîrşit de toamnă”, ,,Iarna”, ,,Sania”, ,,Dimineaţa”, ,,Plugurile”, ,,Noapte” au în primele două versuri rimă feminină,iar în ultimile două, rimă masculină. Predomină rimele luminoase: ca de ex.,,călare”/,,înfiorare”, ,,rîndunele”/,,păsărele”, ,,Zbor/,,dor” etc. Cele menţionate au relevat cîteva contribuţii ale poetului Vasile Alecsandri la dezvoltarea patrimoniului nostru naţional, creaţia sa confirmînd caracterul apolinic al culturii române, ca o izbîndă asupra dionisiacului uman.

Personalitatea lui a acoperit o epocă de răspîntii în istoria noastră.Uşa pantheonului rămîne deschisă de acel ,,rege – al poeziei”.

Caracteristicile pastelului

Descrisrea naturii Versuri lungi Figuri de stil Timpul invariabil Catrene Rima împerecheată Armoia dintre universul omului şi natură Tabloul dinamic şi concis Claritate

Miezul iernii

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,

Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoarePare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteiosCa înaltele coloane unui templu maiestos,Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,

Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintiiÎn nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.

Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoareUnde crivăţul pătrunde, scoţând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

Mihai Eminescu (1850 - 1889)

Note Bibliografice

Născut

15 ianuarie 1850

Botoşani

Tabel cronologic

1812 La 10 februarie se naşte Gheorghe Eminovici, fiu al lui Vasile Eminovici şi al soţiei acestuia, Ioana. Este tatăl poetului. S-a rupt de mediul satului natal şi, părăsind Bucovina, s-a stabilit în Moldova.

1816 Se naşte mama poetului, Raluca Juraşcu, fiica stolnicului Juraşcu din Joldeşti.

La 29 iunie, Gheorghe Eminovici se căsătoreşte cu Raluca Juraşcu. 1850 La 15 ianuarie , se naşte în Botoşani Mihail (Mihai cum i se zicea în familie),

poetul, al şaptelea copil. 1857 În luna august căminarul Eminovici conducea, cu paşaport, cinci copii la

studii, peste graniţă, la Cernăuţi, printre care şi Mihai. Ce cursuri a urmat Mihai în acest an nu se ştie.

1858-1859 Copilul Mihai a urmat clasa a III-a la "National Hauptschule" din Cernăuţi, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi.

1859-1860 A urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea între 82 de elevi. 1860-1861 Înscris la Ober-Gymnasium din Cernăuţi, elevul Eminovici Mihai

promovează clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru şi al 23-lea în cel de-al doilea semestru.

1861-1862 Urmează clasa a II-a. 1862-1863 Repetă clasa, dar de la 16 aprilie 1863 părăseşte definitiv cursurile, deşi

avea o situaţie bună la învăţătură. Plecând de vacanţa Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai întors la şcoală. Moare Ilie, care studia medicina la şcoala lui Davila din Bucureşti.

1864 Elevul Eminovici Mihai solicită Ministerului Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursiet. I se refuză "nefiind nici un loc vacant de bursier". Prin adresa nr. 9816 din 21 martie, către gimnaziul din Botoşani, i se promite că va fi primit "negreşit la ocaziune de vacantă, dupa ce, însă, va îndeplini condiţiunile concursului". Elevul Eminovici pleacă la Cernăuţi unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentaţii. La 5 octombrie Eminovici intră ca practicant la tribunalul din Botosani, apoi, peste puţin timp, este copist la comitetul permanent judeţean.

1866 La 12/24 ianuarie moare Aron Pumnul. Cu această împrejurare şapte gimnazişti tipăresc o broşură cu "lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu". A doua din aceste poezii este semnată: M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie revista Familia din Pesta îi publică poezia De-aş avea... Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat însă numele din Eminovici în Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat şi pentru totdeauna. La 15/27 mai i se publică poezia O călărire în zori. În iunie părăseşte Bucovina şi se stabileşte la Blaj cu intenţia mărturisită de a-şi reîncepe studiile. La 16/29 iulie, revista Familia îi publică poezia Din străinătate, la 14/26 august poezia La Bucovina, la 11/23 septembrie Speranţa, şi la 16/28 octombrie Misterele nopţii. În cinci numere consecutive din octombrie şi noiembrie, aceeaşi revistă îi publică nuvela Lanţul de aur, tradusă după Onkel Adam, scriitor suedez. Un scurt timp a fost şi la Alba Iulia, unde participă la 27-28 august la adunarea anuală a "Astrei". În toamnă a părăsit Blajul şi s-a dus la Sibiu, unde e prezentat lui N. Densusianu; de aici trece munţii cum poate şi vine la Bucureşti.

1867 Intră în trupa lui Iorgu Caragiale, unde are rolul de sufleur şi de copist. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti. Citea mult din Schiller, din care a şi tradus poezia Besignatiune. Îi apare în Familia din 2/14 aprilie poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, iar la 18/30 iunie poezia lui La Heliade.

1868 Este angajat ca sufleur în trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase mai multe forţe teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu şi actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În timpul verii, această trupă a jucat la Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad şi alte oraşe bănăţene.La 29 septembrie Eminescu semna contractul legal în această calitate. Obţine de la Pascaly o cameră de locuit, în schimb, însă, se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată ştiintific şi în legătura ei organică de profesorul dr. Enric Theodor Rotscher (după ediţiunea a doua). Traducerea, neterminată, scrisă pe mai multe sute de pagini, se află printre manuscrisele rămase. Acum începe şi proiectul său de roman Geniu pustiu.

1869 La 1 aprilie înfiinţează împreună cu alţi tineri cercul literar "Orientul", care avea ca scop, între altele,strângerea basmelor, poeziilor populare şi a documentelor privitoare la istoria şi literatura patriei. La 29 iunie se fixează cornisiile de membri ale "Orientului", care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru Moldova.La 2 octombrie, Eminescu se înscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, lipsindu-i bacalaureatul. Aici face cunoştinţă cu I. Slavici şi cu alţi studenţi români din Transilvania şi din Bucovina. Reia legăturile cu vechii colegi de la Cernăuţi şi de la Blaj. Se înscrie în cele două societăţi studenteşti existente, care apoi se contopesc într-una singură -

`România jună". Scrisorile şi telegramele către părinţi pentru trimiterea banilor de întreţinere se înteţesc.

1872 Anul probabil al întâlnirii lui cu Veronica Micle, la Viena. La 10 februarie, într-o scrisoare către părinţi, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată şi de ştirile triste primite de acasă. La 18 martie ajunge să constate că "anul acesta e într-adevăr un an nefast" din cauza boalei şi a lipsurilor de tot felul. La 8 aprilie solicită bani pentru a se înscrie în semestrul al doilea. Se plânge şi de lipsa unui pardesiu. În aceste împrejurări părăseşte Viena şi vine în ţară

1874 Între 17/29 ianuarie si 7 mai are loc o bogată corespondenţă între Maiorescu şi Eminescu, în care i se propunea poetului să-şi obţină de urgenţă doctoratul în filozofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iaşi. Ministrul Învăţământului îi trimite la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului.Pe lângă sarcinile de la bibliotecă, Eminescu predă acum lecţii de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. Convorbirile literare de la 1 decembrie îi publică Împărat şi proletar. La 8 noiembrie promitea că va veni într-o joi la serată literară de la Veronica Micle, spre a citi o poezie cu subiect luat din folclor. Colaborează la Lexiconul lui Brockhaus. Toamna o petrece în tovărăşia lui Slavici, găzduit la Samson Bodnarescu. Publică în Convorbiri literare din 1 noiembrie un articol asupra lui Constantin Bălăcescu, reproducându-i multe poezii.

1875 În prima parte a anului pune ordine în bibliotecă şi propune îmbogăţirea ei cu manuscrise şi cărţi vechi româneşti. Într-un raport din 6 martie, adresat lui Maiorescu, ministrul învăţământului, înaintează o listă bogată de tipărituri şi manuscrise vechi pentru achiziţionare. Începe traducerea din nemţeşte a unei gramatici paleoslave.

La 15 augus 1875t se stinge din viaţă la Ipoteşti, Raluca Eminovici. Rămas fără slujbă, Eminescu primeşte postul de corector şi redactor al părţii neoficiale la ziarul local Curierul de Iaşi. Frecventează cu regularitate şedinţele "Junimii". De multe ori îl vizitează pe Creangă în bojdeuca sa. Convorbirile literare îi publicau la 1 septembrie poeziile Melancolie, Crăiasa din poveşti, Lacul şi Dorinţa, la 1 noiembrie Călin, iar la 1 decembrie Strigoii. Curierul de Iaşi avea numeroase rubrici redactate de Eminescu, fără semnatură. În această formă apare la 9 iunie schiţa La aniversară şi nuvela Cezara în numerele de la 6, 11, 13, 15 şi 18 august. Face un drum la Bucureşti, unde, prin Maiorescu, se împrieteneşte cu Mite Kremnitz. Veronica Micle rămâne însă idolul său.

1877 Continuă activitatea ziaristică la Curierul de Iaşi. În forma polemică ia apărarea manualului de logică a lui Maiorescu, sub titlul Observatii critice, în Curierul de Iaşi din 12 august, şi încă o dată recensiunea logicei Maiorescu, în

Convorbiri literare din 1 septembrie. Publică cronici teatrale în legatură cu spectacolele la care asistă. Vizitează în dese rânduri casa bătrânului Micle şi participă la şedinţele "Junimii", dar se simte din ce în ce mai singur, fapt pe care i-l comunică la 20 septembrie lui Slavici, iar la 12 octombrie precizează, către acelaşi, că Iaşii i-au devenit "nesuferiţi". Fiind invitat să intre în redacţia ziarului Timpul Eminescu părăseşte Iaşii în a doua jumătate a lunii octombrie şi vine la Bucureşti, unde se dedică gazetăriei. Anul se scurge fără ca poetul să fi publicat măcar un vers. La 18 decembrie, totuşi, Negruzzi se entuziasmă de seria de articole din Timpul, Icoane vechi şi icoane nouă "minunat scrise şi minunat cugetate". Eminescu însă nu avea bani nici pentru o fotografie cerută de Negruzzi la Iaşi spre a-i pune chipul în tabloul cu portretele junimiştilor.

1879 Satisface din plin cererile repetate ale lui Negruzzi şi-i trimite la Iaşi poezii care se publică în Convorbiri literare: Pajul Cupidon..., O, rămâi, Pe aceeaşi ulicoară.., la 1 februarie, De câte ori, iubita.. Rugăciunea unui Dac şi Atât de fragedă.., la 1 septembrie, Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Când însuşi glasul, Freamăt de codru, Revedere, Despărţire şi Foaia veştedă, la 1 octombrie. Creşte pasiunea pentru Mite Kremnitz, căreia îi predă lecţii de limba română şi-i oferă în manuscris poezia Atât de fragedă. Faptul îl alarmează pe Maiorescu, după cum reiese dintr-o însemnare a criticului din ziua de 1 iunie: "Grea epoca Eminescu" .La 6 august moare Ştefan Micle. Eminescu scrie Veronicăi. Văduva lui Micle vine la Bucureşti şi-l roagă să intervie pentru urgentarea pensiei sale. Împreună fac planuri de căsătorie nerealizabile. Se afundă din ce în ce mai mult în munca de gazetar. În redacţie are un rol preponderent, dar obositor.

1880 Într-o scrisoare către Henrieta se plânge că are mult de lucru şi că-i bolnav trupeşte, dar mai mult sufleteşte. Din partea familiei primeşte numai imputări, în special adresate de tatăl său. N-are nici timp, nici dispoziţie să-l felicite măcar pe Matei, care-i trimisese invitaţie de nuntă. Se simte îmbătrânit şi ar vrea să moară. Nu-şi vede capul de datorii. Nu publică decât o poezie: O, mamă.., care apare în Convorbiri literare din 1 aprilie. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. Renunţă la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. Mite Kremnitz afirmă că inima poetului s-a aprins de o nouă flacără. Maiorescu precizează că e vorba de o doamnă Poenaru-Lecca, care-l inspiră, probabil,în poeziile pe care nu le publică, dar le citeşte la întâlnirile literare săptămânale. Corespondenţa cu Veronica se poartă pe un ton iritat. La 6 decembrie Veronica se plânge lui Hasdeu că Maiorescu l-a determinat pe Eminescu să nu-şi ţină făgăduiala de a o lua în căsătorie.

1881 Scrie la 18 martie, cerând iertare tatălui său, bolnav, că nu poate veni să-l vadă. Lucrează la desăvârşirea Luceafărului şi la diversele forme din Mai am un singur dor. În Timpul din 4 octombrie Eminescu publică o introducere la seria de Palavre, anecdote, taclale etc. ale lui E. Baican, iar în numărul de la 10 octombrie

se ocupă, într-un articol de fond, de însemnatatea limbii vechi din cărţile bisericeşti. La 21 noiembrie, cu ocazia dezvelirii statuii lui Eliade, scrie un articol în care ataca că Eliade este cel dintâi scriitor modern al românilor. Raporturile epistolare cu Veronica devin încordate din cauza lui Caragiale, cu care Eminescu se şi ceartă la serbarea pomului de Crăciun de la Mite Kremnitz.

1882 La gazeta, Eminescu este flancat cu începere de la 1 ianuarie de un director şi un comitet redacţional care urma să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacţiei însă e inoperantă, fiindcă poetul continua să scrie în stilul său propriu. La 28 martie semnează un "prim-Bucureşti" ca recenzie la volumul întâi de nuvele publicat de I. Slavici. Nu publică nici o poezie în tot timpul anului. În schimb citeşte în mai multe rânduri Luceafărul în şedinţele "Junimii" de la Maiorescu. Mite Krernnitz i-l traduce în nemteşte. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În seara de 13 septembrie, în absenţa poetului, probabil, se citesc "iarăşi vecinic frumoasele poezii de Eminescu". În seara de 8 octombrie citeşte şi corectează, împreună cu Maiorescu, Luceafărul pe care îl prezintă şlefuit la "Junimea" de la 28 octombrie.Împăcat cu Veronica, îi scrie şi primeşte numeroase scrisori. Îi comunică planurile pentru viaţă în comun la Bucureşti. În câteva rânduri, Veronica a fost pentru scurt timp în Bucureşti. Dar curând raporturile dintre ei se strică.

1883 În ianuarie, Eminescu este internat pentru câtăva vreme în spital. În lipsa lui se citeşte la Maiorescu, în două rânduri, Luceafărul în limba germană, traducere făcută de Mite Kremnitz. Poezia,în româneşte, vede lumina tiparului în Almanahul societăţii studenţeşti "România jună" din Viena apărut cu menţiunea aprilie. La 21 decembrie apare la Socec volumul cu poeziile lui Eminescu, având o scurtă prefaţă semnată de Titu Maiorescu, şi portretul autorului. Impresie puternică pe lângă cele publicate anterior de poet, volumul cuprinde şi 26 poezii inedite.

1885 Apare la Socec ediţia a doua a volumului de poezii, cu acelaşi conţinut. Convorbirile literare din iulie îi publică Sara pe deal. Eminescu continuă modesta slujbă la bibliotecă şi predă lecţii la şcoala comercială. Lipseşte în lunile iulie şi august, urmând o cură la Liman, lângă Odesa, de unde scrie cerând bani pentru plata taxelor. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iaşi. I se dă de către Editura Socec 500 lei în contul volumului de poezii.

1886 Este menţinut în serviciul bibliotecii, unde îndeplineşte roluri şterse: scrie statele de plată, adresele pentru înaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cărţilor împrumutate şi pentru convocarea comisiei bibliotecii. Epoca ilustrată din 1 ianuarie publică Dalila (fragment). În întregime poezia a apărut postum în Convorbiri literare la 1 februarie 1890. Albumul literar al societăţii studenţilor

universitari "Unirea", cu data de 15 martie, îi publică poezia Nu mă înţelegi, iar Convorbirile literare din decembrie poezia La steaua

1889 La 3 februarie Eminescu este internat la spitalul Marcuta din Bucureşti şi apoi este transportat la sanatoriul Caritas. La 13 aprilie se instituie o curatelă pentru asistenţa judiciară a bolnavului. În noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul moare în sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul Românul din 16 iunie anunţă la ştiri: Eminescu nu mai este. Înmormântarea are loc în ziua de 17 iunie. Corpul defunctului este depus în groapă la umbra unui tei din cimitirul Bellu. În octombrie se dă la tipar ediţia a patra a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui Maiorescu, intitulat: Poetul Eminescu. La 14 octombrie moare la Botoşani Henrieta Eminovici, sora care-l îngrijise pe Eminescu în ultimii săi ani de viaţă. Veronica Micle încetase din viaţă încă de la 3 august în chiria unor măici de la Mânăstirea Văratec.Tot în acest an moare şi I. Creangă.

MIHAI EMINESCU – FIȘĂ BIOGRAFICĂ(pe numele său adevărat MIHAI EMINOVICI )

Scriiitor român: poet, prozator şi publicist. S-a născut în Botoşani, la 15 ianuarie 1850; s-a stins din viaţă în Bucureşti, la 15 iunie 1889.

Este cel mai mare poet român, aparţinând perioadei marilor clasici.

VIAŢA A fost al şaptelea copil din cei 11 ai căminarului Gheorghe Eminovici, descendent al unei familii de

ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi, din familia micilor boieri Iuraşcu din Jodeşti. Şi-a petrecut copilăria la Ipoteşti Şi-a început studiile în casă cu un profesor neamţ. A urmat clasa a III-a la National Hauptschule din Cernăuţi, fiind clasat al 15-lea între 72 de elevi. Urmează K. K. Ober-Gimnasium din Cernăuţi; câţiva ani mai târziu îşi continuă studiile întrerupte la

Viena Moartea lui Aron Pumnul, profesorul său iubit şi stimat, îi prilejuieşte debutul literar cu poezia “La

mormântul lui Aron Pumnul” La 25 februarie/ 9 martie 1866 debutează în revista Familia cu poezia “De-aş avea…” Iosif Vulcan,

directorul revistei, i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu A înfiinţat împreună cu alţi tineri cercul literar “Orientul”, care avea ca scop, între altele, strângerea

basmelor, poeziilor populare şi a documentelor privitoare la istoria şi literatura patriei. După patru ani de la debut, după ce publicase 14 poezii ( majoritatea în Familia) începe

colaborarea la Convorbiri literare, revista cea mai importantă a epocii A întâlnit-o la Viena pe Veronica Micle, cea faţă de care va avea o puternică afecţiune , dragoste cu

înrâuriri asupra poeziei sale. A fost prieten cu Ion Creangă, naşterea ca scriitor a lui Creangă datorându-se îndemnurilor poetului

de a aşeza pe hârtie poveştile pe care le asculta în desele lor peregrinări. A fost: sufleor, copist, director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, profesor de logică la Institutul

academic, revizor şcolar, redactor la Curierul de Iaşi, jurnalist. A avut o viaţă zbuciumată şi a suferit mult. A murit în sanatoriul doctorului Şuţu, unde era internat

şi a fost îngropat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucureşti.

OPERA A scris - proză: – Geniu pustiu – roman neterminat,

– nuvele fantastice: Sărmanul Dionis, Cezara,

– basme: Făt Frumos din lacrimă, Călin ,

– teatru, articole şi cronici.

- poezii:

– de dragoste: Floare albastră, Lacul, Dorinţa– inspirate din natură şi având personaje de basm sau mitologie: Povestea codrului,

Povestea teiului, Crăiasa din poveşti– inspirate din istorie: Andrei Mureşanu, Împărat şi proletar, Rugăciunea unui dac,

Scrisoarea III– cu conţinut filozofic: Scrisoarea I, Memento mori.

Capodopera lui Eminescu este poemul Luceafărul, ilustrând ideea că geniul nu are moarte, dar nici noroc. În total poetul a dat peste 800 de pagini de poezie, dintre care a publicat doar o pătrime în timpul vieţii. În timpul vieţii a publicat un singur volum de Poesii, îngrijit de criticul Titu Maiorescu.

Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir (*26 octombrie 1673 - †1723) a fost un domn al Moldovei, cărturar enciclopedist, lingvist şi scriitor.La 26 octombrie 1673 se naşte la Silişteni (la sud de Huşi, judeţul Fălciu), ca fiu al serdarului Constantin şi al Anei.La 15 ani este luat ostatic la Constantinopol, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh.După moartea tatălui său este ales domn al Moldovei în 1693, dar Poarta nu-l confirmă. Din 1695 e capuchehaie la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.Se căsătoreşte cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care-i dăruieşte mai mulţi copii, între care viitorul preot şi diplomat rus Antioh Cantemir (1708-1744).Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn - cărturar încheie la Lutk un tratat secret cu Petru cel Mare în 1711, în dorinţa eliberării de sub turci.După doar un an de domnie (1710-1711) se alătură lui Petru cel Mare în campania împotriva turcilor şi plasează Moldova sub suzeranitate rusească. După ce e înfrânt de turci, neputându-se întoarce în Moldova, emigrează în Rusia, unde rămâne cu familia sa. Moare la Kharkov în [[1723].

Opere principale

Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea, prima operă scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698; Istoria ieroglifică, cea mai importantă operă literară scrisă la Constantinopol în română (1703-1705). E prima încercare de roman politic-social. Hronicul vechimei a roman-moldo-vlahilor, scrisă în română (1719-1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Istoria Imperiului Otoman (Creşterea şi descreşterea curţii otomane), redactată în latină între 1714 şi 1716 şi tradusă în engleză, franceză şi germană. Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714-1716), când trăia în Rusia.

Descrierea MoldoveiStructura:

I Partea întîi

1.Numele ţării 9.Vînătoarea 2.Hotarele şi cima 10.Îngroparea domnitorului 11.Legile ţării3.Apele Moldovei 12.Justiţia.4.Organizarea teritorială 13.Veniturile ţării5.Munţi şi minerale 14.Tributul6.Cîmpii şi păduri 15.Nobilimea Moldovenească7.Animalele sălbatice şi domestice ale ţării 16.Ceilalţi locuitori 17.Moravurile II Politica 18.Logodna şi nunta1.Forma statului 19.Înmormintarea2.Alegerea domnitorului3.Obiceiuri de înscăunare III.Biserica4.Confirmarea domnitorului 1.Religia5.Destituirea domnitorului 2.Erarhia Bisericească6.Boierimea 3.Mănăstirea7.Armata 4.Limba8.Ceremoniile de la curte 5.Alfabetul

Date generale(anul, locul apariţiei)Fiind ales membru al Academiei din Berlin(secţia orientalistică) în 1714, la cererea

acestei instituţii începe scrierea cărţii “Descriptio Moldaviae”,terminată în 1716 şi publicată 53 de ani mai tarziu, mai întîi în germană(1769-1770), apoi în rusă(1789). În anul 1825, apare în variantă română cu titlul “Scrisoarea Moldovei”, urmată în 1851 de traducerea lui Costache Negruzzi, sub titlul “Descrierea Moldaviei”. Materialul e organizat în trei părţi: “Partea geografică”, “Partea politică” şi “Despre cele bisericeşti şi ale învăţăturii în Moldova”. Cartea devine un adevărat monument închinat etnografiei şi geografiei unui întreg popor.

Explicarea titluluiTitlul dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniază ideea sa de a crea o descriere a

Moldovei, cuprinzînd o analiză completă, din punctul de vedere geografic, istoric,economic, politic, etnografic, folcoloric, religios, administrativ şi militar al acesteia, reuşind să realizeze o sinteză admirabilă de factori ce contribuie la individualitatea unui popor.

Astfel, cartea este structurată în trei părţi, prima geografică, a doua politică, a treia despre biserică, limba vorbită, şcoli, obiceiuri, relevînd calităţile moldovenilor (veselia, ospitalitatea), defectele (irascibilitatea), diferite rituri şi zeităţi: Lado, Mano, Zîna, Drăgaica, Ursitele, Sînzienele, fiind amintit pentru prima oară mitul Zburătorului, fiinţa

supranaturală înzestrată cu o putere deosebită, aceea de a insufla sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea devine un adevărat monument închinat etnografiei şi geografiei unui întreg popor.

Modul principal de expunere folosit în realizarea celor trei părţi -şi anume descrierea- este un alt argument în explicarea titlului.

Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru cărturar care preia în sfera cercetărilor etnografia şi folclorul, făcînd-o cu o vibrantă dragoste de ţară şi cu autentice virtuţi literare.

Impresia generală asupra opereiCantemir a pus temelia conştiinţei de sine a culturii române în calitate de cultură europeană, într-o vreme cînd Occidentul îşi definea el însuşi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienţa unei sinteze personale între cele două spaţii culturale - oriental şi occidental - şi a intuit în profunzime caracteristica europeană a culturii poporului său. Acesta este meritul lui cel mai mare.

El a contribuit la conştientizarea apartenenţei spaţiului românesc la această unitate. Îi datorăm faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situează în plină lumină europeană şi ne permite să păstrăm activ spiritul critic al culturii române, consolidată pe linia mediană dintre Orient şi Occident.

Putem constata că lucrările lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit şi,în general,retoric. Valoarea lor se impune de la nivelul amplu, documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.

Aprecieri critice asupra textului

George Călinescu, “Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent”, 1941:“Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> cerută de Academia din Berlin, ce fu publicată în traducere germană la Hamburg abia în 1769 şi care cuprinde pe scurt de toate, geografie, fizică, faună, vegetaţie,interesante observaţii despre ceremoniile de la curte şi obiceiurile poporului(nuntă, înmormantare).”“Umanismul lui Cantemir nu formează o particularitate a unui om izolat, care a văzut multe ţări şi a citit multe cărţi. Desigur că ideile lui sociale şi politice, ca şi cele despre civilizaţie întrec pe cele ale lui Miron Costin şi ale stolnicului Cantacuzino, dar ele derivă din acelaşi curent cultural care formează şcoala umanistă românească. Şi Miron Costin tradusese şi scrisese versuri, încercase să descrie frumuseţile Moldovei, văzute de pe vîrful Ceahlaului. Aşadar, Dimitrie Cantemir are locul său în istoria culturii noastre şi nu în afara ei; el este un mare continuator şi un vîrf de munte izolat de şirul munţilor din ţara noastră”

Al.Bistriţeanu,”Creaţia populară ca preocupare şi izvor de inspiraţie la D.Cantemir şi N.Bălcescu” în “Studii şi Cercetări de istorie literară şi folclor”, anul II, 1953, p.40:“O dată cu Dimitrie Cantemir noţiunea de creaţie populară începe să capete contur în cultura noastră: producţia colectivă a maselor constituie un domeniu aparte, distinct de

acela al gîndirii cărturăreşti. Istoricul Cantemir foloseşte adesea informaţia orală, dar ştie, în acelasi timp, să o deosebească de documentul scris.[…]Materialul folcloric serveşte la cunoaşterea psihologiei maselor populare. Atît în <<Descrierea Moldovei”>> cît şi în <<Sistema religiei mahomedane>> definiţiile etnografice se fundează pe acest material.”

P.P.Panaitescu,”Dimitrie Cantemir,viaţa şi opera”, Bucureşti, 1958, p.256-257:“Chiar şi <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografică prin excelenţă, se vede bine că este o scriere geografică datorită unui istoric. Istoric al românilor şi al turcilor, Cantemir a lăsat urme adînci în cultura istorică a posteriorităţii. “Nicolae Iorga:“Il fut le precurseur de Montesquieu pour la theorie des revolutions d’Empire ensuite si familiere au XIII-ieme siecle.”

Mircea Eliade

Biografia:

1907 Mircea Eliade s-a născut pe data de 9 martie în Bucureşti, România, ca al doilea fiu al căpitanului Gheorghe Eliade şi al Ioanei Eliade. Iniţial numele tatălui său a fost Ieremia, şi era originar din Tecuci.1914 Se mută la Bucureşti, unde urmează şcoala din strada Mântuleasa.1917 Este admis la liceul Spiru Haret.1921 Pe 12 mai, Mircea Eliade debutează cu Inamicul viermelui de mătase. A fost semnat Eliade Gh. Mircea.1923 Învaţă italiana pentru a putea citi Papini în original şi engleza pentru a-l citi pe Frazer. Începe să înveţe ebraica şi persana.1925 Eliade este student la filosofie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti.1927 Prima lui vizită în Italia. Îl vizitează pe Papini, care l-a influenţat în tinereţe.1928 În octombrie el absolvă Universitatea din Bucureşti cu o lucrare despre Campanella.1928 Pe 20 noiembrie pleacă în India.1928 Între 25 noiembrie şi 5 decembrie călătoreşte în Egipt. Pe 26 decembrie el ajunge la Calcutta.1930 Din ianuarie până în septembrie trăieşte în Calcutta unde o întâlneşte pe Maitreyi.1931 Decembrie, Eliade părăseşte India şi se întoarce la Bucureşti.1933 Mircea Eliade îşi ia doctoratul cu lucrarea Istorie comparată a tehnicilor Yoga.1936 Între iulie şi august Eliade călătoreşte la Londra, Oxford, Berlin1940 Pleacă la Londra ca şi ataşat cultural.1941 Din 10 februarie şi până în 1944 este consilier la ambasada din Lisabona.1945 16 septembrie, se mută la Paris cu fiica lui, Giza.1948 Îşi începe colaborarea la revista Critique, sub comanda lui Georges Bataille.1949 15 iulie Mircea Eliade face o călătorie în Italia, unde scrie 300 de pagini din romanul Noaptea de Sânziene.

1950 Participă la Congresul Internaţional de Istorie a Religiilor din Amsterdam.1952 În mai pleacă în Italia din nou.1956 Pe 1 Octombrie pleacă la Chicago.1957 Eliade se mută la Chicago ca profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago.1960 În septembrie Mircea Eliade ia parte la Congresul de istorie a religiilor la Marburg.1964 Primeşte titlul de Sewele L. Avery Distinguished Service Professor.1966 Pe 11 mai devine membru al Academiei Americane de arte şi ştiinţe.1970 August - septembrie vizitează Suedia şi Norvegia şi participă la Congresul de istorie a religiilor.1977 Mircea Eliade primeşte premiul Bordin al Academiei Franceze.1985 Devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Washington.1986 Pe 22 aprilie, la ora 9 am, Mircea Eliade moare şi este incinerat a doua zi la Capela Rockfeller din Hyde Park.

Cărţi ştiinţificeYoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936) Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937) Comentarii la legenda meşterului Manole (1943) Traité d'histoire des religions (1949) Le Sacre et le Profane (1956) Aspects du mythe (1963) Le mythe de l'eternel retour (1969) Le Chamanisme et les Techniques archaiques de l'extase (1974)

Opere literareMaitreyi (1933) Întoarcerea din rai (1934) Huliganii (1935) Domnişoara Christina (1936) Nuntă în cer (1938) Pe strada Mântuleasa (1968) La ţigănci (1969) Noapte de Sânziene (1971) Bătrânul şi birocratul (1974)

LUCIAN BLAGA Personalitate impunătoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor universitar, a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate

compatibile cu înscrierea în universalitate. S-a născut la 9 mai 1895 la Lancrăm, lîngă Alba Iulia, într-o familie de preoţi. Copilăria i-a stat, după cum marturiseşte el însuşi, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvîntului", viitorul poet - care se va autodefini mai tîrziu "mut ca o lebădă" - neputînd să vorbească pînă la vîrsta de patru ani. Primele clase le-a făcut la Sebeş (1902-1906), a urmat Liceul "Andrei Saguna" din Braşov (1906-1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de Teoria dramei. În anul izbucnirii primului război mondial şi-a început studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenţa în 1917. Între 1917 şi 1920 a frecventat cursurile Universităţii din Viena,unde a studiat filosofia obţinînd şi doctorantul.Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind redactor la revistele "Cultura" din Cluj şi "Banatul" din Lugoj.

VersuriPoemele luminii (1919),Paşii profetului (1921),În marea trecere (1924),Lauda somnului (1929),

La cumpăna apelor (1933),La curţile dorului (1938),Nebănuitele trepte (1943),

Poezii(1962) - volum postum cuprinzînd ciclurile Mirabila sămînţă, Vara de noiembrie şi Stihuitorul. Postum au apărut şi ciclurile Vîrsta de fier 1940-1944, Cîntecul focului,

Corăbii cu cenuşă, Ce aude unicornul.Dramaturgie

Zamolxe, mister pagin (1921); Daria; Fapta; Ivanca; Învierea (1925); Meşterul Manole (1927); Cruciada copiilor (1930); Arca lui Noe (1944), postum apărînd Anton Pann (1964).

FilosofieCreaţia filosofică este grupată în trei trilogii: a cunoaşterii (1943), a culturii (1944), a valorilor (1946). Cea de-a patra, cosmologică, a rămas în stadiul de proiect.În 1926 a intrat în diplomaţie ocupînd succesiv posturi la legaţiile ţării noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. A fost ales membru al Academiei Române în 1937. Discursul de recepţie şi l-a intitulat Elogiul satului românesc. În 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redactează, începînd cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. Din 1948, îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei. A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, fiind înmormîntat la Lancrăm.

Liviu Rebreanu

LIVIU REBREANU (1885-1944)

Liviu Rebreanu (*27 noiembrie 1885, în comuna Târlişua, judeţul Bistriţa-Năsăud, †1 septembrie 1944, în Valea Mare, judeţul Argeş) este primul născut dintr-o serie de 14 copii ai familiei Vasile Rebreanu, învăţător, şi Ludovica din Beclean.

Biografie1891-1891 Termină şcoala primară în Maieru.1895-1899 Absolvă gimnaziul în Năsăud şi Bistriţa.1900-1903 Urmează cursurile Liceului militar din Sopron.1903-1908 Îşi continuă educaţia militară la Academia Militară din Budapesta, devine ofiţer la Gyula, post din care îşi dă demisia.1908-1909 E funcţionar în Măgura Ilvei, Vărarea. Debutul literar în revista Luceafărul din Sibiu. Trece munţii şi se stabileşte în Bucureşti. 1910 La cererea guvernului maghiar este arestat, închis la Văcăreşti şi extrădat, va fi închis la Gyula până în luna august, după care se întoarce la Bucureşti.1911-1919 Devine secretar literar la Teatrul Naţional din Craiova unde se căsătoreşte cu actriţa Fanny Rădulescu. Debutează cu un volum de povestiri Frământări (1912) urmat de alte volume de povestiri: Golanii (1916), Mărturisire (1916), Răfuiala (1919).1920 Publică romanul Ion. Blestemul pământului, blestemul iubirii îl consacră drept mare scriitor şi îi aduce premiul Academiei Române.1922-1944 Faima lui creşte după ce publică Pădurea spânzuraţilor în care întâlnim acelasi motiv pe care îl tratase în povestirea Catastrofa. Romanul este inspirat dintr-un fapt real, fratele sau Emil, sublocotenent în armata Imperiului Austro-Ungar fiind spânzurat după ce a încercat în timpul primului război mondial să treacă de partea armatei române. În perioada următoare a scris romanele Adam şi Eva (pe schema reîncarnării, şapte poveşti de dragoste diferite, un roman cu rama), (1925), nuvela psihologică Ciuleandra (1927), Crăişorul (1929)(o biografie romanţată a crăişorului Horia), Răscoala (1932)(un roman epopeic al răscoalei din 1907), Jar (1934), Gorila (1938), Amândoi (1940). Piesele sale Cadrilul, Plicul şi Apostolii sunt considerate de critici ca fiind sub nivelul artistic al romanelor.

Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Îl consemnează revista \"Luceafărul\", din

Sibiu, condusă de O.Goga şi O.Taslauanu, către sfîrşitul anului 1908, apoi, în anul următor, revista \"Convorbiri critice\", la Bucureşti, unde tînărul prozator se stabilise, încercînd să se afirme în viaţa literară românească. În anul 1910 este secretar de redacţie la \"Falanga literară şi artistică\", condusă de M.Dragomirescu, funcţie ce o va deţine şi la \"Convorbiri critice\". În 1911 este numit secretar al Teatrului Naţional din Craiova, mai apoi devenind colaborator de bază al lui Emil Gîrleanu, la acea dată director al instituţiei.

Pînă la apariţia primului său roman, Ion(1920), a publicat cîteva volume de nuvele (Framîntări, 1912; Golanii, 1916; Mărturisire, 1916; Răfuiala, 1919). În decembrie 1928 este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti, funcţie pe care o va deţine vreme de un an. În anul 1932 tipăreşte, la Bucureşti, revista \"România literară\", care apare pînă la 6 ianuarie 1934. Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, în vîrstă de 59 de ani. Peste cîteva luni va fi deshumat şi reînhumat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Autorul romanului Ion izbuteşte practic, graţie unor creaţii epice obiective, neegalate, să străbată o întreagă etapă evolutivă. Dacă Sadoveanu e rapsodul literaturii române moderne, Rebreanu e romancierul ei. (George Calinescu)

Apariţia lui Rebreanu în literatură îl situează între tradiţie şi inovaţie. Liviu Rebreanu încheie epoca literaturii sămănătoriste şi poporaniste dominată de idilism şi compasiune, şi deschide un drum nou, în care scriitorul a asimilat şi s-a integrat viziunii europene dominante a timpului.Predilecţia analitică a scriitorului începe să se contureze, pe spaţii epice mai întinse, în nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul război mondial ( Catastrofa, Itic, Sirul, Dezertor, Calvarul ). În cadrul evoluţiei romanului românesc, se poate vorbi de \"momentul Rebreanu\". Prozatorul continuă şi adînceşte cercetarea societăţii româneşti, în tradiţia lui N.Filimon, D.Zamfirescu şi I.Slavici, printr-o vastă documentare şi compoziţie, printr-un studiu atent de analiză psihologică.Ne aflăm în faţa unui scriitor obiectiv, care uimeşte prin puterea de a prezenta viaţa în complexitatea ei socială şi psihologică, prin personaje surprinse în \"umila şi precara lor realitate socială\"(Tudor Vianu).

Romanul Ion este primul mare succes al lui Rebreanu. Cartea, deosebit de apreciată, primeşte Premiul Academiei Române. Reputaţia prozatorului se consolidează, doi ani mai tîrziu , cînd scoate romanul Pădurea spînzuraţilor în care reia motivul din nuvela Catastrofa, dar inspirat de sfîrşitul tragic al fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, sublocotenent în armata austro-ungară, executat pentru încercarea de a trece de partea românilor, în primul război mondial.

Alte romane, Adam şi Eva, Ciuleandra, Crăişorul, reprezintă preocupări, în parte izbutite, de lărgire a investigaţiei scriitoriceşti. Deosebit este însă romanul Răscoala(1932), eposul răscoalelor ţărăneşti din 1907 şi cronică a vieţii social-economice şi politice a României din preajma răscoalei.

Scrierile care au apărut după acel roman prezintă mai puţină importanţă, remarcabile sunt însă încercările dramatice ale scriitorului (Cadrilul şi Apostolii - comedii cu puţină substanţă dramatică - şi Plicul, satiră mai viguroasă împotriva corupţiei administrative a unui oraş de provincie) şi articole şi intervenţiile sale în periodicele literare interbelice, reunite în volumul Amalgam(1943). A fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (din 1925) şi membru al Academiei Române din 1934 (discursul de recepţie - Laudă ţăranului român).

L.Rebreanu se distinge în literatura noastră prin realismul viziunii, prin caracterul social al prozei sale, prin arhitectura riguroasă, desăvîrşită, în marele sale creaţii, prin \"darul masiv de a crea viaţa\". (M.Sebastian)

Apostol Bologa

Apostol Bologa este personajul principal al romanului „Pădurea spânzuraţilor”, primul erou din literatura română întruchipat de intelectualul ce trăieşte o dramă de conştiinţă.Eroul principal se conturează în trei ipostaze importante: cea de cetăţean, cea de român şi cea de om.

Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi ani întemniţaţi, şi al Mariei, care avea pentru copilul ei o „dragoste idolatră” şi al cărui suflet era plin de credinţă, reproşându-şi chiar dacă nu cumva iubeşte mai mult pe odrasla ei mai mult decât pe Atotputernicul”. Astfel copilul Bologa la vârsta de 6 ani are o viziune pe care mama sa o interpretează ca pe un semn divin şi îşi dirijează copilul spre calea preoţiei . Acesta dezvoltă din Bologa un caracter fricos, îndoielnic. Dar tatăl întors din armată dezvoltă din Apostol un caracter tenace , accentuând latura patriotică în educarea lui, cuvintele lui emblematice fiind „să nu uiţi niciodată că eşti român.” Astfel Bologa primeşte din partea părinţiilor lui o educaţie contradictorie care părea solidă. Elev la liceul din Năsăud trăieşte o experienţă tristă datorată morţii tatălui său considerând că l-a pierdut pe D-zeu . „ Am pierdut pe D-zeu, îl fulgeră prin minte”.

Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de cunoaştere dobândind stima profesorilor pentru inteligenţa,sârguinţa şi curajul opiniilor, aici caută certitudini crezând că ştiinţa îi poate oferi un „adevăr absolut”.

Se logodeşte cu Marta Dansa şi,din orgoliu,dar şi din dorinţa de cunoaştere,se înrolează pe front convins că războiul „este un adevărat izvor de viaţă cel mai eficace element de selecţiune(…) pentru că numai războiul este adevăratul generator de energii” .

Romanul debutează cu scena spânzurătorii lui Svoboda în care se conturează ipostaza de cetăţean. Toată această ipostază poate fi plasată sub formula „ omul nu este nimic în afară de stat”.

Pe front este viteaz , decorat şi captat în Curtea Marţială şi participând astfel la condamnarea lui Svoboda. Momentul în care află că va fi mutat pe frontul din

Transilvania va genera în sufletul lui o adevărată imposibilitate morală, de a lupta împotriva propriului său neam.

Acum se conturează a doua ipostază a eroului cea de român. Apartenenţa lui la naţiunea română va traversa acum conştiinţa eroului. Pentru a traversa situaţia limită a existenţei sale Bologa va încerca să distrugă reflectorul rusesc crezând că în acest fel nu va fi trimis pe frontul din Transilvania.Generalul Kark refuză rugămintea lui Bologa şi emite ipoteza unei viitoare dezertări. Ia hotărârea de a dezerta dar este rănit şi internat în spital iar confruntarea cu moartea îl îngrozeşte.Îi mărturiseşte lui Varga că ideea dezertării nu l-a părăsit pentru că: „Lege, datorie, jurământ sunt valabile numai până în clipa când îţi impun o crimă faţă de conştiinţa dată, nici o datorie din lume nu are dreptul să calce în picioare sufletul omului”.Repartizat la coloana de muniţii din spatele frontului contribuie indirect la crimă faţă de propriul neam.

Este chemat din nou la Curtea Marţială şi pus în situaţia de a judeca 12 ţărani români învinuiţi pentru trădare. Pentru a doua oară se conturează ipostaza de român. El hotărăşte pentru a doua oară să dezerteze şi de această dată o şi face deşi era conştient că sublocotenentul Varga îl urmăreşte. Pleacă într-o noapte să treacă linia frontului dar se rătăceşte şi este prins de o patrulă chiar în sectorul lui Varga, care-l arestează. Este judecat şi condamnat la moarte. Acum se conturează ipostaza lui de om.

Condamnat la moarte eroul se caută pe sine însuşi, se eliberează de teroarea ideilor pure de zbuciumul sufletesc generat de sentimentul de culpabilitate,de povara nesincerităţii şi a crimei,de existenţa neautentică şi falsă. Asistăm astfel la un adevărat proces de purificare de împăcare a eroului cu sine şi cu întreaga umanitate. „Acuma mi-e sufletul liniştit,iubirea îmi ajunge,căci iubirea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe D-zeu - viaţa şi moartea”

În momentul spânzurării, ca şi Svoboda la începutul romanului, „Apostol îşi potrivi singur ştreangul cu ochii însetaţi de lumina răsăritului”. Moare „în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: Primeşte, Doamne, sufletul robului tău Apostol…”Apostol Bologa moare ca un erou al neamului său, din dragoste pentru ţara sa, pentru libertate şi adevăr, pentru triumful valorilor morale.

ION CREANGĂ. VIAŢA ŞI OPERA

Ion Creangă a fost fiul mai mare al lui Ştefan a Petrei Ciubotarul şi al Smarandei, fiica lui

David Creangă din Pipirig. Cea dintâi învăţătură a primit-o de la dascălul Vasile a Ilioaei, în

chilia anume ridicată de către humuleşteni. La îndemnul bunicului David Creangă din Pipirig,

îşi continuă învăţătura, dar pentru puţin timp, la şcoala din Broşteni, de sub conducerea lui

Neculai Nanu, înfiinţată de marele logofăt Alecu Baiş.

După avarierea "cocioabei de pe malul stâng al Bistriţei" (casa Irmucăi), revine la

Humuleşti, face carte cu dascălul Simion Fosa din Ţuţuieni, de la biserica "Adormirea" din Tg.

Neamţ, apoi la Şcoala Domnească din Tg. Neamţ, după 1 iunie 1853, cu profesorul Isaia

Teodorescu, zis Popa Duhu, „cuget neobişnuit de îndrăzneţ pentru vremea lui şi pentru funcţia

lui socială”1

Urmează în 1854 Şcoala de Catiheţi din Fălticeni, iar de la 1 septembrie 1855, la

Seminarul Central de la Socola, fiind recomandat de către "catihetul Conta", prin adresa din 9

iulie 1855. Bine pregătit, în urma examinării la care a fost supus, este primit direct în clasa a

doua. A făcut limba elină cu profesorul Neofit Scriban (militant pentru luminarea poporului,

arhimandrit, închis la Mănăstirea Neamţ de către mitropolitul Veniamin, pentru că se găsiseră la

el operele lui Voltaire). Ştiinţele filosofice şi istoria universală le-a făcut cu dr. loan Alinescu,

iar limba latină cu profesorul D. Stoica.

Exponenţi ai iluminismului francez, fraţii Neofit, Teoctist şi Filaret Scriban, prin opera

scrisă şi traducerile făcute din limba franceză, au fost propăvăduitorii ideilor progresiste,

unioniste.

Din cauza dificultăţilor familiale e nevoit să urmeze numai cursul inferior al Seminarului

Central de ia Socola. La sfârşitul lunii iulie 1858, tatăl, Ştefan a Petrei Ciubotarul, moare lăsând

o casă plină de greutăţi. La 23 august 1859, se căsătoreşte cu Ileana, fiica preotului I. Grigoriu

de la Biserica "Patruzeci de Sfinţi". Slujeşte ca dascăl şi îşi capătă hirotonia Ia 26 decembrie

1859.

In 1861 figurează printre cei 14 studenţi înscrişi la Facultatea de Teologie din Iaşi, abia

înfiinţată în 1860. In anul şcolar 1862-1863 nu mai apare în scriptele facultăţii, care de altfel se

şi desfiinţează curând. Din ianuarie 1864 urmează, cu scopul de a intra în învăţământ, Şcoala

Preparandală, prima şcoală de învăţători din Moldova. După primul an de studii, la examenul

susţinut în 19 iunie 1864, s-a remarcat prin obţinerea unor rezultate deosebite la toate

disciplinele. La 29 iunie 1864, la solemnitatea distribuirii premiilor, care a avut loc la Palatul

Administrativ, Ti tu Maiorescu îi înmânează premiul I. Un an mai târziu, la examenul general la 1 Călinescu, George, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, Editura Semne, p.421

care a fost supus în 10 iunie 1865, a primit la toate obiectele nota "eminenţa" (religie,

pedagogie, gramatica română, aritmetică, cosmografie, fizică, caligrafie, muzică vocală,

aptitudine pedagogică şi purtare).'

Activitatea didactică, Ion Creangă şi-a început-o încă din mai 1864, când se afla în

primii] an de studii la Şcoala Preparandală "Vasiie Lupu". în anul următor, Al. I. Cuza semnează

decretul 1501 din 5 noiembrie, de numire provizorie a institutorului Ion Creangă la clasa întâia,

secţiunea II de la Şcoala Primară "Trei Ierarhi". Scoate, în 1868, abecedarul Metodă nouă de

scriere şi cetire, împreună cu V. Receanu, Gh. Ienăchescu, C. Grigorescu, pe care îl

îmbunătăţeşte cu includerea în ediţia a V-a (Iaşi, 1876) a povestirii "Ursul păcălit de vulpe".

Manualul învăţătorul copiilor a crescut în importanţă prin introducerea poveştilor "Inul şi

cămeşa" "Poveste" şi "Păcală". Ignorarea canoanelor religioase, ca şi criticarea ierarhiei

bisericeşti, i-a atras destituirea din funcţia de diacon, iar ulterior, când la conducerea

ministerului se afla Cristian Tell, a fost scos şi din învăţământ.7

Pentru a-şi menţine existenţa, a fost nevoit să-şi deschidă un debit de tutun, iar după

divorţul pronunţat de către Tribunalul Iaşi, cumpără "bojdeuca" din Ţicău, unde se mută

împreună cu Tinca Vartic, bună cunoscătoare de poveşti. Este reîncadrat în învăţământ odată cu

venirea lui Titu Maiorescu la conducerea ministerului, în 1874. Un an mai târziu îl cunoaşte pe

M. Eminescu, pe atunci revizor şcolar, care, intuindu-i geniul creator, îl îndeamnă să-şi

transcrie bogatul repertoriu oral. înrâurirea lui Eminescu rămâne astfel hotărâtoare pentru

destinul său scriitoricesc.

Prezent la "Junimea", citeşte Soacra cu trei nurori, publicată în Convorbiri literare

(octombrie 1875) .

Celelalte scrieri (apărute în Convorbiri literare):

• Capra cu trei iezi - decembrie 1875

• Punguţa cu doi bani - ianuarie 1876

• Dănilă Prepeleac - martie 1876

• Povestea porcului - iunie 1876

• Moş Nechifor Coţdariul - ianuarie 1877

• Povestea lui Stan Păţitul - aprilie 1877

• Povestea lui Harap Alb - august 1877

• Fata babei şi fata moşneagului - septembrie 1877

• Ivan Turbincă - aprilie 1878

• Povestea unui om leneş - octombrie 1878După trei ani sunt publicate primele două părţi din Amintiri din copilărie (ianuarie, aprilie) şi Popa Duhu (noiembrie). Partea a treia a Amintirilor... este publicată în martie 1882, pentru ca un an mai târziu să apară Cinci pani.

Album macedo-român din 1880 publică Moş Ion Roată, iar în Almanahul Societăţii

Academice. Social-Literare "România Jună" din Viena, în 1883, apare povestirea Ion Roată şi

Vodă Cuza, reprodusă în Convorbiri literare din iunie acelaşi an.2

Ultima parte a Amintirilor... apare integral în al doilea volum al ediţiei de la laşi (1892), iar

Făt Frumos, fiul iepei în Convorbiri literare din martie 1898. Evoluţia operei este strâns legată

de raporturile literare avute

de povestitor, nu numai cu "Junimea", dar şi cu M. Eminescu şi Titu Maiorescu.

Plecarea lui Eminescu la Bucureşti, la Timpul, boala care i se accentuează, îi umbresc ultima

perioadă a vieţii. Este văzut, însă rar, la cenaclul lui N. Beldiceanu şi colaborează sporadic la

Contemporanul. In 1887 renunţă la învăţământ şi solicită pensionarea. La câteva luni de la

moartea (la 15 iunie 1889) lui Eminescu, în 1889, în noaptea de Anul Nou, se stinge la Iaşi, fiind

înmormântat în cimitirul "Eternitatea".

Recuperarea manuscriselor, studierea lor şi a însemnărilor făcute pe diverse cărţi, se

datorează, la sfârşitul secolului al XlX-lea, lui G.T. Kirileanu, "cel mai important editor ştiinţific

al operei marelui povestitor" (Perpessicius).

Trăsătura dominantă a artei, a creaţiei sale, o constituie talentul narativ, povestirea

defmindu-se preponderent epic, iar tipologia, etic. Umorul operei izvorăşte din viaţă şi o

exprimă plenar. Prin opera sa, se înscrie în rândul marilor scriitori ai lumii. Dimensiunea

universală este unanim pusă în valoare de J. Boutiere, An gel o de Gubematis, Mitte Kxerrmitz,

G. Weigand, Constancia Mayzlowna, Lucy Byng, Agnesrna Siilvestri-Giorgi, Luigi Salvini ca şi

de alţi cercetători, iar la noi - între alţii - de către G. Călinescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga,

Valeriu Cristea.

Opera lui Ion Creangă este relativ restrânsă. Creangă este autorul unorj excelente manuale

şcolare: "Metodă nouă de scriere şi cetire", "învăţătorul copiilor, carte de cetit în clasele

22 Convorbiri literare, octombrie, 1875

primare, cu litere slave şi buchii cuprinzând învăţături morale şi instructive", în care sunt incluse

câteva scurte povestiri cu tâlc moral: "Inul şi cămeşa", "Acul şi barosul", povestea "Ursul păcălit

de vulpe", precum şi povestiri de inspiraţie istorică: "Moş Ion Roată şi Vodă Cuza" şi "Moş Ion

Roată şi Unirea".

Partea cea mai întinsă a operei lui Creangă o formează basmele şi poveştile.

În lucrarea sa "Viaţa şi opera lui Ion Creangă", prima monografie dedicată marelui nostru

povestitor şi teză de doctorat la origine, apărută în 1930, Jean Boutiere întreprindea o judicioasă

clasificare a basmelor şi poveştilor lui Ion Creangă în patru mari grupe: 3

- Fabule-animale ("Capra cu trei iezi", "Punguţa cu doi bani");

- Ciclul "Prostiei omeneşti" ("Prostia omnească", "Povestea unui om leneş", "Dănilă

Prepeleac");

- Poveşti fantastice ("Soacra cu trei nurori", "Fata babei şi fata moşneagului", "Făt-Fmmos

fiul iepei", "Povestea porcului", "Povestea lui Harap-Alb");

- Poveşti religioase ("Ivan Turbincă", "Povestea iui Stan-Păţitul").

Spre deosebire de bunul său prieten, Mihai Eminescu, Ion Creangă nu trăieşte o iubire

copleşitoare, nu face jurăminte, e uşuratic, nu are culmi femeii. La Fălticeni trăieşte, alături de

ceilalţi teologi, în casa lui Pavel Ciubotariul în nişte condiţii care-1 îndreptăţesc pe George

Călinescu să spună, fără menajamente, că "teologii noştri trăiau ca nişte vite".

Creangă nu are, apoi, înclinaţii cărturăreşti speciale. Mintea iui de ţăran isteţ nu suferă

"poiologhia şi sugitura limbii" şi, cu rare excepţii, atimdinea lui faţă de erudiţi, în care vede un

posibil Măcărescu, e de rezervă. în astfel de situaţii simulează prostia lui de ţăran, vestita prostie

în care, zice Călinescu, Creangă nu credea nici o clipă. Căzut pe panta erudiţiei, Creangă ar fi

devenit, spune biograful său, un "Caţavencu moldav", într-atât amănuntele arată la absolventul

şcolii preparandale "o aplecare la patetic şi uşoară mistificaţie''. Bunul simţ îl împiedică însă să

întindă prea mult coarda şi dascălul rămâne ceea ce structura lui îi permitea, un "umanist al

ştiinţelor săteşti".

Distonează, apoi, cu imaginea răspândită în epocă - fără îndoială de origine romantică - a

geniului detaşat de contingent, grija prea din cale afară a dascălului pentru bunuri şi

nestatornicia lui la femei.

33 Boutiere, Jean „Viaţa şi opera lui Ion Creangă”, Editura Junimea, 1930, p.78

Când soţia îl părăseşte, diaconul e, fireşte, mâhnit, atins în orgoliul său, dar nu e răpus de

tristeţe şi nici prin cap nu-i trece să recurgă la acte nechibzuite. El se mulţumeşte să se plângă,

undeva, într-un memoriu, de "boaitele călugăreşti" şi mai târziu, când legăturile lui cu biserica se

limpezesc, îşi alege, de data aceasta mai precaut, o femeie harnică, ascultătoare, după obiceiul

pământului.

Preţuirea povestitorului vine mai întâi de la junimişti, amatoride "ţărăniile" şi anecdotele

corosive ale dascălului din Ţicău.Înţelegerea estetică a literaturii lui Creangă e însă limitată.

Lacob Negruzzi vorbeşte, admirativ, fireşte , dar cu o nuanţă ironică ce nu scapă, de

„sănătoasele produceri ale acestui talent primitiv şi necioplit”.4 Titu Maiorescu, adevăratul

diagnostician ai "Convorbirilor literare", nu se ocupă în chip special de "Poveştile" şi

"Amintirile" lui Creangă. în repetate rânduri el face aprecieri măgulitoare, indiscutabil sincere,

văzând în bunul anecdoctist un creator de limbă românească şi un "vârtos glumeţ".

Prezentând în 1881 "direcţia nouă" introdusă în cultură de "Junimea", Maiorescu citează

în rândul scriitorilor "dintre cei mai cu limbă românească ce i-a avut vreodată literatura noastră",

alături de Eminescu, Slavici, Negruzzi, Lambrior, şi pe Creangă. Altădată aminteşte, în legătură

cu noul gust estetic european favorabil descrierilor tipice şi romanelor ţărăneşti, şi pe

"nepreţuitul Creangă" lângă Slavici, Georges Sand, Flaubert, Turgheniev, Dickens. Tot

Maiorescu recunoaşte în Creangă un sănătos umorist şi un model pentru graiul "cuminte şi

adeseori glumeţ al ţăranului moldovean".

Talent primitiv şi necioplit, vârtos glumeţ, creator de grai cuminte şi, iarăşi, glumeţ, iată însuşiri

demne de un bun scriitor "poporal", de nedispreţuit, de bună seamă, dar încă departe de

imaginea creatorului excepţional, "bivol de geniu", pe care o va fixa, mult mai târziu, George

Călinescu.

Eminescu, dintre cei care au asistat la debutul povestitorului, vedea în Creangă mai mult

decât un bun narator: un reprezentant al "geniului naţional", un scriitor reprezentativ. în articolul

despre "Novelele din popor" de loan Slavici, făcând o disociere în privinţa surselor literaturii

române, Eminescu socoteşte pe Creangă, alături de Slavici, un scriitor cu o concepţie sănătoasă,

pentru că reflectă "semnul neamului românesc, curăţenia morală, tinereţea etnică"

44 Negruzzi, Iacob „Amintiri de la Junimea” Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1939, p.212

Cu aceste semne de preţuire, Creangă va rămâne totuşi mulţi dintre contemporanii săi un

înzestrat aducător de populare şi un narator jovial. După moartea scriitorului (18 apăruseră mai

multe semne de preţuire literară propriu-zisă. Acutul Nicolae lorga, într-un eseu ("Convorbiri

literare", 1890) îl numeşte pe Creangă "cel mai original şi mai românesc dinfre prozatorii noştri"

socotind opera lui "capitală". Structural, Creangă ar fi un „senzaţional”, precum Zola.

Râsul e sănătos, "homeric". Ideea a prins şi comentatorii ulteriori (Garabet Ibrăileanu,

Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu) vor sublinia şi ei "homerismul" lui Creangă.

Poveştile lui Creangă „aci adevărate nuvele de tip vechi, aci naraţiuni fabuloase, sunt dezvoltări

ale unei observaţii morale milenare”5. în "Soacra cu trei nurori" dăm de veşnicul conflict între

noră şi soacră, care ţine mai mult la fecioru-său ; "Capra cu trei iezi" este ilustrarea iubirii

materne ; "Dănilă Prepeleac" dovedeşte că prostul are noroc ; "Punguţa cu doi bani" dă

satisfacţie moşilor care nu trăiesc bine cu babele lor ; "Povestea porcului" arată că pentru o

mamă cel mai pocit prunc e un Făt-Frumos ; "Fata babei şi fata moşneagului" este vestita dramă

a copiilor vitregi ; "Povestea lui Stan Păţitul" cuprinde morala bărbaţilor cu privire la femei ;

"Ivan Turbincă" demonstrează că moartea a fost lăsată de Dumnezeu cu socoteală ; "Povestea

lui Harap-Alb" e un chip de a dovedi că omul bun se vădeşte sub orice strai şi la orice vârstă.

Nici "Amintirile" nu ies din această formulă simplă a nuvelei: în ele este simbolizat

destinul oricărui copil : de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua pe-ncetul pe acelaşi

drum pe care 1-au luat şi-1 vor lua cu toţii.

În "Amintirile" lui Creangă nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune ori

de jurnal, care să configureze o complexitate sufletească nouă. Creangă povesteşte copilăria

copilului universal.

„Cine nu se lasă înşelat de deosebirea de medii nu poate să nu observe înrudirea artei lui

Creangă cu aceea a lui Caragiale. Amândoi caracterizează dialogic şi au un umor verbal pe care-

1 comunică personajelor. Amândoi pun în gura eroilor vocabulare originale, unul ţărănesc, altul

orăşenesc semidoct. Aceste vocabulare n-au nici o importanţă estetică în sine, ci numai una de

caracterizare”.6

55 Călinescu, George, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” Editura Semne, 2003, p.42366 Călinescu, George „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” Editura Semne, Bucureşti, 2003, p. 424

Vorbirea descrie mişcările interioare. "Doamne, bine vom mânca!" al babei este foarte

puţin o expresie frumoasă, cât un mod tipic şi comic de exteriorizare a zgârceniei, care sună

mutatis mutandis ca "Ce eşti copil?!"

Ca şi Caragiale, Creangă alternează dialogul cu părţi ale sale, care nu sunt simple

comunicări de fapte, ci un monolog al autorului, bizuindu-se pe acelaşi umor al cuvântului tipic.

Această parte, lipsită de obiectivitate, în care autorul-actor comentează dialogul, trebuie nu

citită, ci reprezentată scenic.

Este învederat că Ion Creangă adună în scrierile lui mult vocabular ţărănesc, dar mai cu seamă

proverbe, zicători care alcătuiesc aşa-zisele lui "ţăranii", însă acestea, singure nu pot face o

literatură. Dacă socotim pe Creangă folclorist, atunci sunt culegeri de "ţăranii" mult mai bogate.

Despre Creangă se repetă mereu banalităţile şcolare ştiute: puterea de a crea tipuri vii, arta cu

care mânuieşte limba, puritatea vocabularului, aproape cu desăvârşire lipsit de neologisme, stilul

simplu, natural şi plastic, cu propoziţii şi fraze armonioase şi ritmate, atât de perfect potrivit cu

subiectul şi celelalte. însă graiul lui Creangă nu e "natural", ci numai autentic, în înţelesul că

pare cu putinţă ca un adevărat ţăran din Humuleşti să vorbească astfel. .

Vorbirea acelui ţăran este umflată, încărcată cu to ce se poate culege din partea locului.

Plăcerea stârnită de ascultarea scrierilor lui Creangă nu e o plăcere de recunoaştere a adevărului,

ci una de rafinament erudit.

Nici un om cu gust nu citeşte această operă pentru ca să ia cunoştinţă de "întreaga

înţelepciune populară, aşa cum a fost cristalizată de veacuri în proverbe şi zicători", cum ar suna

un poncif din limba de lemn a manualelor şcolare uzuale. Scrierile lui Creangă nu sunt culegeri

de folclor, cum cred unii, ci sunt literatură pură, creată de un scriitor foarte original. Ion Creangă

e un mare prozator, şi numai cititorul de rafinament cultural îl poate gusta cum trebuie, ceea ce

nu exclude, bineînţeles, realitatea că Ion Creangă place tuturor, până şi copiilor. Dacă privim

poveştile lui Creangă ca folclor se pune deîndată întrebarea în ce constă realismul lor folcloric ?

Realismul basmelor populare e de natură schematică, iar cel care le spune caută să nu îngroaşe

nota stilistic ; pe când la Creangă, din contra, nu există oralitate, ci stilul este cel al artei

scriitoriceşti. Torul este atât de meticulos studiat şi pus într-un text tinzând către perfecţiunea

stilistică, ceea ce face ca basmul să iasă din zona şi circuitul folcloric, popular, şi să devină

operă "marca" Creangă, operă cultă de mare valoare şi originalitate. In popor există mii de

povestitori nativi, mii de Creangă, însă până acum doar el a devenit exponent cultural al

acestora, adică mare scriitor, mare artist în materie de emoţii, cazul Creangă e mai simplu. El nu

are de spus despre copilărie mai mult decât alţii. Chiotul lui este însă mai plin, mai sonor ca o

voce dintr-o simplă adunare de copii, şi se rezumă la: "Şi, Doamne, faimos mai era pe atunci...".

Aşa cum există "idei primitive", sunt şi sentimente, adevăruri primite, însă nu de la generaţii

limitate în timp şi spaţiu, ci de la poporul întreg. Un creator popular genial este anulat ca individ

şi fortificat ca exponent. Aici s-ar potrivi foarte bine celebra frază eminesciană: "Dumnezeul

geniului m-a. sorbit din popor aşa cum soarbe soarele o rază de aur dintr-o mare de amar...".

De aceea despre Creangă ca artist sunt puţine de spus şi studiile se pierd în divagaţii. Un

muzician poate imita huietul apelor, un pictor poate zugrăvi priveliştea, dar astea sunt

succedanee artistice, nu impresii critice. Creangă este o expresie monumentală a naturii umane,

sau, mai simplu, e poporul român însuşi, surprins într-un moment de genială expansiune. Ion

Creangă este, de fapt, un anonim.

Bogdan Petriceicu

Hasdeu

S-a născut în Basarabia şi a studiat la universitatea din Kharkov-Harkov. În 1858 se mută la Iaşi ca profesor de liceu şi bibliotecar. Poate fi considerat ca fiind un pionier al multor ramuri ale filologiei şi istoriei române.

În 1876 a fost numit director al Arhivelor de Stat din Bucureşti, iar din 1878, profesor de filologie la Universitatea din Bucureşti .

Hasdeu a fost de asemenea şi un ager politician. Însă după moartea singurei lui fiice, Iulia, în 1888, a devenit un mistic cu o puternică credinţă în spiritism. Moare la Câmpina la 7 septembrie 1907.

Lucrări

Filologie şi istorie

La Iaşi, a publicat Arhiva historică a României (1865-1867) în care multe documente vechi slavone şi româneşti au fost publicate pentru prima dată. În 1870 a inaugurat Columna lui Traian, cea mai bună revistă filologică din România. În lucrarea sa Cuvente den Bătrâni (2 volume, 1878-1881) a fost prima sa contribuţie la istoria literaturii apocrife din România.

În Historia antică a Românilor (1875), deşi incompletă, începe investigaţiile critice asupra istoriei României. Hasdeu a editat Psaltirea lui Coresi din 1577, publicând-o în 1881.

Etymologicum Magnum Romaniae din 1886 a fost începutul unui dicţionar enciclopedic al limbii române, dar nu a terminat nici litera B.

LiteraturăLucrările sale, printre care şi o dramă, Răsvan şi Vidra, dau impresia unei originalităţi a gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiţia sa profundă şi imaginaţia vastă.

Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1836-1907) basarabean, s-a născut în Hotin şi a învăţat în Rusia (Harkov), şi a slujit şi ca ofiţer în armata rusească. La 1856, când se anexează sudul Basarabiei la Moldova, trece în acest ţinut ca să scape de protecţiunea rusească şi ca să devină cetăţean român. Ruşii cer extrădarea lui şi-l despoaie de dreptul de moştenire pe care-l avea asupra unor moşii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei, dar mai târziu i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. La 1857 este numit membru al tribunalului din Cahul, dar nu stă decât şapte luni şi demisionează. Vine la Iaşi unde este numit profesor de istorie şi fondează între altele, revista "Din Moldova" (1862-1863) în care, pe lângă istorie, încercă să scrie poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. Tot atunci este numit bibliotecar al universităţii, funcţie pentru care arată mare râvnă, dăruind chiar bibliotecii 4 000 de volume. Pe când era ministru Al. Odobescu, este numit membru în comisia instituită în Bucureşti pentru examinarea documentelor mănăstirilor închinate. Aflându-se aici, intră în politică militantă, fiind partizan al lui Kogălniceanu şi susţinător al loviturii de stat din 2 mai 1864, apoi membru al partidului naţional-liberal şi deputat.

Numit în 1878 director general al Arhivelor statului, întreprinde publicarea documentelor din Arhivă şi a altora privitoare la români în "Arhiva istorică" şi "Cuvente den bătrâni". Atunci (1878) este numit profesor la universitatea din Bucureşti pentru filologia comparativă, în care calitate tipăreşte o parte din lecţiile sale pline de originalitate şi de cunoştinţe vaste asupra literaturilor străine şi asupra limbii române.

În 1877 e ales membru al Academiei. În această calitate, el face rapoarte interesante asupra diferitelor chestiuni. Activitatea literară a lui Hasdeu e foarte întinsă. Vom pomeni numai lucrările de căpetenie şi mai cunoscute.

A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele cităm una satirică "Micuţa" (1864), pentru care a avut şi în Iaşi un proces de presă, dar a fost achitat. Volumul de poezii (1873) cuprinde

poezii ocazionale, fabule, poezii sociale şi politice, precum şi o traducere din Tristele lui Ovidiu. Cugetări adânci exprimate într-o "formă dură" cum zice autorul însuşi, versuri scrise în momente de supărare sau chiar de deznădejde: aceasta e opera poetică a lui Hasdeu care n-a avut un răsunet deosebit. El a caracterizat-o prin următoarele rânduri:

O poezie neagră, o poezie dură, O poezie de granit, Mişcată de teroare şi palpitând de ură, Ca vocea răguşită pe patul de tortură Când o silabă spune un chin nemărgini.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate a culturii si a literaturii române

Spirit enciclopedic în descendenţa lui Dimitrie Cantemir şi a lui Ion Heliade Radulescu, poliglot, B.P.Hasdeu a dominat prin vocaţia universalităţii celei de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reprezentant al gîndirii ştiintifice umaniste, însetat de cunoaştere şi creaţie. El a deschis drumuri în filologie, folcloristică, istorie, aşezînd cercetarea acestor domenii într-un cadru care nu se va schimba multă vreme.A desfăşurat o prodigioasă activitate gazetărească, fiind iniţiatorul a numeroase reviste şi ziare: "România" (1858), "Foaia de istorie română", "Foaia de istorie şi literatură" (1860), "Lumina", "Foaia umoristică Aghiuţă" (1863), "Arhiva istorică", "Satyrul" (1866), "Traian", "Columna lui Traian" (1870), "Revista nouă" (1877) s.a.

Principalele sale lucrări, concepute iniţial în dimensiuni uriaşe, au rămas, din păcate, neterminate. Cu toate acestea Hasdeu poate fi considerat părintele filologiei româneşti moderne. El este cel care formulează teoria substratului dacic, proiectează şi realizează primele trei volume din "Etymologicum Magnum Romaniae" (dicţionar al limbii române rămas la cuvîntul "bărbat"). În lucrarea "Principie de lingvistică" este inclusă teoria privitoare la circulaţia cuvintelor, criteriu de apreciere a individualităţii unei limbi. Din vasta culegere de studii asupra limbii şi culturii populare vechi intitulată "Cuvente den bătrîni" au apărut doar două volume şi introducerea la cel de-al treilea. Hasdeu studiază în aceeaşi lucrare folclorul din perspectiva comparatistă, extinzîndu-şi cercetările pînă în spaţiul iranian şi sanscrit. Dealtfel, se pare că Hasdeu este primul care foloseşte termenul de "folclor" în cultura română, şi îl defineşte ca totalitatea culturii populare, în strînsă legătură cu etnografia. Tot el este cel care a scris "Arhiva istorică a României" ce cuprinde culegeri ştiintifice de documente istorice, filologice, literare naţionale şi internaţionale.

Ca istoric, este autorul monografiei "Ioan-Vodă cel Cumplit", evocare a unui destin dramatic din trecutul nostru, ce impune prin curajul şi demnitatea sa. Lucrarea "Istoria critică a românilor", proiectată în cel puţin cinci volume, a apărut numai într-un volum şi partea întîi din cel de-al doilea, fiind o amplă sinteză a istoriei şi civilizaţiei române.

În domeniul literaturii beletristice a scris nuvela "Duduca Mămuca", republicată ulterior sub titlul "Micuţa", dar şi un fragment dintr-un proiectat roman istoric: "Ursita". A scris versuri romantice, meditative. În creaţia dramatică a lăsat comedia "Trei crai de la Răsărit" şi drama "Răzvan şi Vidra". (1867)

Prima dramă romantică de inspiraţie istorică, "Răzvan şi Vidra" prezintă o viziune paşoptistă asupra trecutului, în spiritul ideilor "Introducţiei" la "Dacia literară". Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Bălcescu despre Răzvan-Vodă, publicat postum în "România literară" (1852).

Destinul lui Răzvan, ţigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de excepţie, evoluînd în situaţii de excepţie. El va cunoaşte de-a lungul celor cinci cînturi, cu titluri semnificative ("Un rob pentr-un galben", "Răzbunarea", "Nepoata lui Moţoc", "Încă un pas", "Mărirea"), bucuria măririi, dar şi amărăciunea căderii. Proiectat pe fundalul socio-politic al veacului al XVI-lea, Răzvan urcă treaptă cu treaptă spre devenirea sa: este mai întîi ofiţer de haiduci, apoi ofiţer în armata leşească, hatman şi în final domn. Lupta împotriva prejudecăţilor epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de esenţă estică şi psihologică, adăugîndu-se celui social. Pe măsura desfăşurării acţiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) rămîne în umbră, conturîndu-se din ce în ce mai susţinut cel psihologic, personajele devenind mai complexe şi mai individualizate.

Piesa apelează la o serie de convenţii şi teme cunoscute cititorului din literatura romantică anterioară. Găsim astfel, în piesă, tema săracului îmbogăţit din întîmplare care refuză bogăţia, a stăpînului devenit robul robului său, a celui umil şi dispreţuit care se ridică datorită meritelor sale proprii, a răzbunării prin bunătate, etc. Pentru descrierea şi realizarea scenică a acestor situaţii dramatice romantice, autorul utilizează procedee retorice, în general declamative şi bazate pe exagerări, pe o viziune hiperbolică a realităţii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetiţia", cu diversele ei variante: repetiţia unui cuvînt ("căci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la începutul unei sintagme sau propoziţii dintr-un şir de acelaşi fel ("Nici un sprijin, nici un reazăm, nici un scut..."), repetiţia unui cuvînt prin unul sau mai multe sinonime ("Şi-l întinde, şi-l anină, şi-l agaţă.") sau reluarea unui cuvînt de la sfîrşitul unui vers la începutul următorului.

Răzvan, personajul principal, este construit în viziune populară, ca un luptător legendar pentru dreptate, suferinţa personală topindu-se în răzvrătirea socială. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu, înzestrat cu calităţi de excepţie, de care este conştient dar neputincios în afirmarea lor, apăsat de prejudecăţile ce-i ignoră virtuţile. Astfel, el este generos, modest, are sentimentul responsabilităţii, dragoste de semeni, sete de libertate, dezaprobare faţă de stăpînitorii haini pe care îi urăşte, are spiritul datoriei, o iubire pătimaşă pentru Vidra, şi un patriotism fierbinte ("Fie pîinea cît de rea/Tot mai dulce mi se pare/Cînd o ştiu din ţara mea!"); slăbiciunea pentru putere şi mărire, sub influenţa Vidrei, duc la căderea fulgeretoare cu sentimentul inferiorităţii rasiale ("Ţigan!...Ţigan!...").

Hasdeu îmbogăţeşte literatura româna cu un personaj feminin de referinţă, reflecînd ideile înaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o femeie voluntară, ambiţioasă, cu gustul măririi. Aparţinînd neamului "acelui groaznec bărbat/Care numai c-o-mvîncire patru domni a răsturnat" ea înfruntă energic prejudecăţile sociale şi de rasă.

Celelalte personaje sunt împărţite în două "tabere" opuse, pe principul antitezei romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autorităţii feudale subordonată marilor latifundiari; iar la polul opus se află luptătorii pentru libertate socială, omenie, demnitate.

Alexandru Lăpuşneanul

de Costache Negruzzi

Negruzzi este creatorul nuvelei istorice româneşti. Nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost publicată în primul număr al revistei Dacia Literară în anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodoperă, o culme neîntrecută până în prezent.

Adevăr şi ficţiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informaţia despre întoarcerea lui Lăpuşneanul împotriva dorinţei marilor boieri şi episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetările recente pun în lumină faptul că Lăpuşneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât 47 de boieri şi că mai aspră era soţia sa. Vinovat de acestă deformare este însă cronicarul Ureche. Important însă este, că pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul şi imaginaţia sa- a reuşit să creeze o ficţiune credibilă.

Nuvela înfăţişează întâmplări din a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul. Este o perioadă frământată, tensionată din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere.

Structura nuvelei : nuvela este alcătuită din patru părţi, fiecare având un motto semnificativ.

1. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu! - ilustrează hotărârea lui Lăpuşneanul de a ocupa tronul împotriva dorinţei marilor boieri

2. Ai să dai sama, doamnă! - sunt cuvintele rostite de văduva unui boier şi adresate doamnei Ruxandra, ca o ameninţare pentru crimele înfăptuite de soţul ei

3. Capul lui Moţoc vrem! - exprimă nemulţumirea poporului din cauza numeroaselor dări şi din cauza asupririi boiereşti

4. De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu! - sunt cuvintele lui Lăpuşneanul, care, revenit la realitate, îi ameninţă pe cei care voiau să-l călugărească.

Nuvela are o compoziţie echilibrată şi a fost asemănată cu a celor patru acte ale unei drame. Astfel expoziţia o reprezintă sosirea lui Lăpuşneanul în Moldova, intriga: acţiunile domnitorului îndreptate împotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri şi a lui Moţoc, iar deznodământul este moartea lui Lăpuşneanul.

Alexandru Lăpuşneanul este un personaj complex, alcătuit din lumini şi umbre, asemenea oamenilor adevăraţi. Cruzimea domnitorului este motivată istoric şi psihologic: el îi pedepseşte pe marii boieri, care îşi doreau puterea şi pentru că îl trădaseră în prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii în mâinile domnitorului împotriva

tendinţelor marii boierimi. Cuvintele lui Lăpuşneanul sunt memorabile, exprimând hotărâre şi o voinţă de fier.

Chiar de la început domnitorul dovedeşte vederi progresiste, înaintate, răspunzând boierilor: Voi mulgeţi laptele ţării, dar a venit vremea să mulg şi eu pre voi!

Pentru a se răzbuna, domnitorul se preface, simulează împăcarea cu marii boieri. De asemenea şi-l apropie pe Moţoc. Totuşi violenţa şi cruzimea lui depăşesc la un moment dat limitele normalului în scena uciderii boierilor şi a alcătuirii piramidei de capete. În caracterizarea personajului Negruzzi notează gesturi, mimica, comportarea, replica: -Bine aţi venit boieri, zise Lăpuşneanul, silindu-se a zâmbi…; …răspunse Lăpuşneanul, a cărui ochi scânteiară ca un fulger…

Şi celelalte personaje sunt bine caracterizate (şiretenia mitropolitului, care îi sugerează doamnei Ruxandra să-şi otrăvească soţul, fără ca el să se implice).

Pentru prima oară în literatura română Negruzzi caracterizează personajul colectiv: mulţimea adunată sub zidurile palatului.

Alexandru Lăpuşneanul

( rezumat )

Nuvela istorică Alexandru Laspusneanul de C. Negruzzi apare în 1840 şi se încadrează tematic în categoria lucrărilor inspirate din istorie, pe linia recomandărilor pe care Kogîlniceanu le făcea în cunoscuta Introducţie la “Dacia literară”.

Deşi literatura română se afla, pe atunci, în plin proces de formare, Alexandru Lăpunşeanul este cea mai valoroasă nuvela istorică, neîntrecută pînă acum.

Sursa de inspiraţie a constituit-o Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche, capitolul Cînd au omorît Alexandru Vodă 47 de boiari. În cîteva pagini sunt concentraţi cei cinci ani (1564-1569) al celei de a doua domnii a lui vodă Lăpuşneanul în Moldova. Privită în profunzime şi în esenţialitatea ei strictă, nuvela închide idei şi categorii existenţiale care o scot din limitele temporale, asigurîndu-i perenitatea: Destin, Vină, Pedeapsă, Răscumpărare.

Structural, nuvela este alcatuită din patru capitole, cu tot atîtea motto-uri:

“Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” “Ai să dai sama, doamnă!” “Capul lui Moţoc vrem…” “De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”

Comparabile cu patru acte ale unei drame şi străbătute de puternicul conflict între domn şi boieri, cele patru capitole ar putea fi rezumate astfel:

Pierzîndu-şi tronul în prima domnie din pricina trădării boiereşti, Lăpuşneanu se întoarce cu oaste otomană, hotărît să şi-l reia. În apropiere de Tecuci, este întîmpinat de postelnicul Veveriţă, vornicul Moţoc, spătarul Spancioc şi Stroici care îl sfătuiesc să se întoarcă deoarece poporul nu-l vrea. Răspunsul lui Lăpuşneanu este memorabil: “Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu (…) şi dacă voi nu mă iubţti, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră”. Cunoscător al slăbiciunilor omeneşti, prevăzător şi viclean, Lăpuşneanu le dă drumul celorlalţi boieri, păstrîndu-l pe Moţoc, căruia îi spune: “Te voi cruţa căci îmi eşti trebuitor, ca să mă mai uşurezi de vlăstămurile norodului. Sunt alţi trîntori de care trebuie curăţit stupul”.

În capitolul al doilea, gîndurile de răzbunare ale voievodului prind viaţă: cetăţile sunt arse, boierii sunt ucişi “la cea mai mică greşeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i s-arată”. Priveliştea sîngeroasă a capetelor spînzurate la poarta cetăţii domină emblematic capitolul al doilea. Într-una din zile, o văduvă al cărei bărbat fusese ucis de curînd o opreşte pe stradă pe doamna Ruxanda cerîndu-i să intervină pentru a se curma vărsarea de sînge: “Ai să dai sama, doamnă! (…) că laşi pre bărbatul tău să ne taie părinţii, bărbaţii şi fraţii…”. Înspăimîntată, Ruxanda încearcă să intervină pe lîngă sîngerosul ei soţ căruia îi mărturiseşte că îi este frică. Lăpuşneanu îi promite un “leac de frică”.

Capitolul al treilea este centrat pe momentul culminant al acţiunii: uciderea celor 47 de boieri. Aceasta este prefaţată de sosirea domnitorului la mitropolie, unde, disimulant,

acesta ţine o “desîntată cuvîntare” prin care-şi cere iertare, totul încheiandu-se cu invitarea boierilor la un ospăţ, la curtea domnească. Spancioc şi Stroici, presimţind primejdia, fug în Polonia. La sfîrşitul ospăţului,conform unui scenariu alcătuit iniţial cu sînge rece 47 de boieri sunt ucişi de către lefegiii domnitorului deghizaţi în servitori. În timpul măcelului, Lăpuşneanu “luase pe Moţoc de mînă şi se trăsese lîngă o fereastră deschisă, de unde privea măcelaria ce începuse. El rîdea; iar Moţoc, silindu-se a rîde ca să placă stăpînului, simţea părul zburlindu-i-se pe cap.”

Între timp, mulţimea se adunase la porţi şi ameninţă să intre în curte. Întrebaţi de armaş ce vor, oamenii cer “capul lui Moţoc” pe care Lăpuşneanu li-l dă pentru că sunt “proşti, dar mulţi”. Din capetele morţilor, aşezate după rang, crudul Lăpuşneanu face o piramidă pe care i-o arată doamnei ca “leac de frică”. Văzînd priveliştea, Ruxanda leşina în timp ce domnul exclama: “Femeia, tot femeie; (…) în loc să se bucure, ea se sparie!”.

În capitolul al patrulea este evocată moartea domnitorului. Retras în cetatea Hotinului, se îmbolnăveşte de lingoare şi cere să fie călugărit, dar îşi revine şi ameninţă. Ruxanda îi dă să bea otravă adusă de Spancioc şi Stroici,punînd astfel capăt unei domnii tiranice şi sîngeroase.

În nuvelă se îmbină, într-o reuşită sinteză, trăsăturile a trei curente literare: clasicismul (echilibrul compoziţiei,evoluţia conflictului, mesajul, economia de mijloace, realizarea unor caractere, atitudinea detaşată a autorului), romantismul (antiteza angelic-demonic, culoarea de epocă, surse de inspiraţie, personajul principal alcătuit din contraste tari, accentuarea unor trăsături) şi reaslismul (caracterul pictural al unor scene, imaginea mulţimii din capitolul al treilea).

Cu un excepţional talent artistic, autorul a îmbinat în nuvelă un ascuţit simţ al istoriei cu taina pătrunderii psihologice.

Ionel Teodoreanu

(1897-1954)

Poate cel mai popular romancier al adolescenţilor din perioada interbelică. Romancierul, cunoscut pentru trilogia sa "La Medeleni" este ieşean, fiu al avocatului Osvald Teodoreanu şi al Sofiei. Născut la 6 ianuarie 1897. Termină Liceul Naţional Iaşi, iar în 1919 obţine licenţa în drept. Profesează avocatura,

dar e atras de beletristică. Debutează cu schiţa "Bunicii" (în "Însemnări literare" 1919). Se căsătoreşte, în 1920, cu Ştefana Lupaşcu (scriitoarea Ştefana Velisar). Debut editorial cu volumul de nuvele "Uliţa copilăriei" (1923). Este legat, ca şi fratele sau Păstorel, de grupul "Viaţa Românească", tutelat de Ibrăileanu.

A scris vreo 20 de cărţi în proză, dar a avut cel mai mare succes de public, mai ales în rândul tineretului şcolar, cu romanul masiv "La Medeleni" (1925-1927). Critica a subliniat prospeţimea condeiului său în evocarea copilăriei şi a adolescenţei exuberante. Călinescu îi ironiza stilul încărcat, uşor baroc poreclindu-l "Metaforel" şi îi desfiinţează în "Istoria literaturii romane" cele trei romane. Presarând cele trei părţi ale cărţii cu întâmplări din propria viaţă, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează câteva tipuri memorabile de fete (Olguţa, Monica). Romanul emană viaţă, învăluind cititorul într-un farmec de poezie. E un minunat evocator al vieţii şi gândirii copiilor, mici şi mari. A mai scris romanele: "Bal mascat", "Fata din Zlataust", "Lorelei", "Golia", "Turnul Milenei", "Fundacul Varlamului" etc., precum şi scrierile memorialistice "În casa bunicilor", "Masa umbrelor".

Verbul lipsă

Completează propoziţiile cu verbele de mai jos. Atenţie, verbele să fie la timpul prezent (vezi exempul).

a uda a scrie a beaa dansa a dormi a plângea citi a fugi a râdea cânta a conduce a asculta

1. Am auzit că Holograf ...cântă.. foarte bine şi că e o trupă bună.2. Îmi este foarte frică de câini, când văd unul deja ....................3. Prietenei mele îi plac comediile. Ea ................... cu lacrimi la fiecare comedie

văzută.4. Părinţii mei ........................... foarte frumos la nunţi, iar dansul lor preferat este

valsul.5. El ...................... o maşină roşie, pe care a primit-o de ziua lui de la bunici.6. Medicul spune că este sănătos dacă .................. cel puţin doi litri de apă în

fiecare zi.7. Înainte să meargă la serviciu, Maria întotdeauna .......................... ziarul.8. Matei .................. foarte frumos în caietul lui de caligrafie. 9. Nu îmi plac copiii care ................... din orice, fără un motiv.10. Nu ................ florile de pe terasă pentru că le-am udat eu.11. Vecinul meu .................. în fiecare sâmbătă până la ora 12.12. Mama mea ........................ piesele lui Beethoven când face mâncare.

Transformarea unui text dialogat într-un text narativ

Textul dialogat este format dintr-un dialog şi corespunde vorbirii directe între două sau mai multe personaje.

Textul narativ este o povestire a celor exprimate de cineva şi corespunde vorbirii indirecte .

Caracteristicile vorbirii directe şi indirecte

Vorbirea directă

Este un dialog/text dialogatEx.-Când ai venit ?întreabă Mihnea. -Ieri,la prânz,răspunde Ina.

Apar verbe specifice:a zice,a spune,a întreba,a răspunde,a anunţa a mărturisi,a striga,

numite verbe de declaraţie -uneori verbele de declaraţie lipsesc şi atunci dinamizează acţiunea

Folosim în scris:linia de dialog,ghilimelele,două puncte,semnul exclamării sau al întrebării;

Apar verbe şi pronume la persoana I şi a II-a sg./pl.

Ex.,,Eu îi iert!”

Apar verbe la modul imperativ

Ex.-Vino!

Apar substantive în cazul vocativ:

ex. ,,-Bunico,e rău să nu ai copii?”

Apar cuvinte(adverbe) de genul: astăzi,ieri,mâine,acum,imediat

Ex.-Astăzi ne întâlnim la ora 10:00

Vorbirea indirectă

Este o povestire/text narativ

Ex.-Mihnea a întrebat-o pe Ina când a venit.Ea i-a spus că a venit cu o zi în urmă,la prânz.

Verbele de declaraţie sunt urmate de cuvinte

precum:că,să,ca să,dacă,unde,care,când.

Ex.El a întrebat-o dacă a venit.

Nu folosim niciunul dintre semnele de punctuaţie specifice valorii directe,ci doar punctul la sfârşitul propoziţiilor.

Apar verbe şi pronume la persoana a III-a sg./pl.

Ex.El spuse că îl iartă.

Verbele la modul imperativ sunt transformate în verbe la modul conjunctiv

Ex. I-a spus să vină.

Substantivele în cazul vocativ sunt transformate în substantive în dativ sau acuzativ

Ex.Nepoţelul o întreabă pe bunică dacă este rău să nu ai copii.

Se folosesc expresiile:în acea zi,cu o zi în urmă,următoarea zi,în acel moment,pe moment

Ex.Ei s-au înţeles să se întâlnească la ora 10:00 în acea zi

Cuvintele vorbitorilor se redau în ordinea în care au fost rostite.

FIŞĂ DE LECTURĂ

LECTURA:…………………………………………………………………..............

AUTORUL:……………………………………………………………………….....

AUTOR -date biografice:

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

ALTE OPERE:

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

LOCUL DESFĂŞURĂRII ACŢIUNII:

.....................................................................................................................

TIMPUL DESFĂŞURĂRII ACŢIUNII:

.....................................................................................................................

PERSONAJE PRINCIPALE

..............................................................................................................................................

.............................................................................................................................................

PERSONAJE SECUNDARE

..............................................................................................................................................

.............................................................................................................................................

PERSONAJE POZITIVE

..............................................................................................................................................

..................................................................................................................................

PERSONAJE NEGATIVE

......................................................................................................................................

....................................................................................................................................

FRAGMENTUL PREFERAT (transcrierea unui fragment din lectura citită):

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................................

EXPRESII FRUMOASE:

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................................

REZUMAT:

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................

IMPRESIILE MELE (de ce mi-a plăcut lectura/un alt final lecturii/ ce am învăţat din această lectură):

.....................................................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................................................

Despărţirea cuvintelor în silabe - conform DOOM2

A. Despărţirea grupurilor de cuvinte şi a abrevierilor1. nu se despart la sfârşit de rând, ci se trec integral pe rândul următor:

- abrevierile (ex.: ONU, S.N.C.F.R., lt.maj.)- derivatele scrise cu cratimă de la abrevieri (ex.: R.A.T.B-ist)- ! numele proprii de persoane (ex.: Popescu, Abd el –Kader)- numeralele ordinale scrise cu cifre şi litere (ex.: V-lea, 5-a)

2. se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt, ci să se treacă împreună pe rândul următor:- prenumele (sau abrevierile prenumelor) şi numele de familie (ex.: Ion Popescu)

- notaţiile care includ abrevieri (ex.: 10 km, art.3)

3. ! se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume generice şi a numelor proprii din denumirile unor instituţii, indiferent de ordine (ex.: Roman S.A., F.C. Argeş, Monitorul Oficial)

B. Despărţirea în interiorul cuvintelor! Regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând în limba română este interdicţia de

a lăsa la sfârşit sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă.

Excepţie: grupurile ortografice scrise cu cratimă (ex.: dintr-/un, într-/însa), la care se recomandă evitarea despărţirii.

! Normele actuale prevăd despărţirea după pronunţare; este acceptată şi despărţirea după structură, cu unele restricţii faţă de recomandările din DOOM1

vocalele în hiat se despart (ale-e, fi-inţă, le-ul) când literele e, i, o, u, w, sau y notează o semivocală, despărţirea se face înaintea lor (agre-ează, su-ie) diftongii alăturaţi se despart sau diftongii şi triftongii se despart de vocală sau de diftongul care le precedă

(ploa-ie, tă-iai, cre-ioane, pro-iect) o consoană între vocale trece la secvenţa următoare (ba-bă, ta-xi) în succesiunea de două-patru consoane, despărţirea se face, de regulă, după prima consoană

a) două consoane între vocale se despart (ac-tiv, az-vâr-li) Excepţii:

- trec împreună la secvenţa următoare succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r şi ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t, v (ca-blu, neo-brăzat, co-dru, cu-pru, litru)

- nu se despart consoanele duble din cuvinte şi nume proprii cu grafii străine, care notează sunete distincte de cele notate prin consoana simplă corespunzătoare din limba română (Negru-zzi)

b) trei consoane între vocale se despart după prima consoană (fil-tru, delin-cvent, cus-cru)

Excepţie: în următoarele succesiuni de trei consoane, despărţirea se face după primele două consoane: lpt,mpt,mpţ, ncs, nct, ncţ, ndv, rct, rtf, stm (sculp-ta, somp-tuos, punc-ta)

c) patru consoane între vocale se despart după prima consoană (ab-stract, con-structor, în-zdrăveni)

Excepţii:

- în unele succesiuni de patru consoane, despărţirea se face după a doua consoană (gang-ster, port-drapel, trans-planta)

- în unele succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetică nu se susţine, despărţirea se face după a treia consoană (vârst-nic)

cinci consoane între vocale se despart după a doua consoană (opt-sprezece) despărţirea după structură este acceptată atunci când capătul rândului coincide cu limita dintre

componentele cuvintelor formate- se pot despărţi şi după structură cuvintele compuse şi cele derivate cu prefixe (drep-tunghi/ drept-

unghi, por-tavion/port-avion, nes- prijinit/ne-sprijinit, su-blinia/sub-linia)!Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar conduce la secvenţe care nu sunt

silabe sau ar contraveni pronunţării (într/ajutorare, nevr/algic)

!Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece elementele componenete sunt neînţelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare sau renunţarea despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor (ab-stract, su-biect, a-broga, o-biect)

la cuvintele scrise cu cratimă sau cu linie de pauză se admite, atunci când spaţiul nu permite evitarea ei, despărţirea la locul cratimei/ liniei de pauză (aducere-/aminte, ex-/ministru, flash-/ul, vazându-/mă)

la cuvintele scrise cu apostrof, pentru păstrarea unităţii lor, despărţirea la capăt de rând trebuie evitată când locul despărţirii ar coincide cu locul apostrofului.