Povestea omului de serviciuinvestestecorect.ro/wp-content/uploads/2015/02/... · povestea omului de serviciu 5 părinţilor sau, mai clar, prin prisma educaţiei primite de la aceştia

1povestea omului de serviciu

Iulian Costea

POVESTEA OMULUI DE SERVICIU

minunatului meu băiat, Iustin

2

Editura TREND, 2012

ISBN 978-606-8370-35-4

Autor: Iulian Costea

Ilustraţii copertă şi interior: Loredana Sima


Când m-am apucat de carte, mai exact în 2011, nu lucram la altceva. Îmi reparam încet „siguranţele”, arse la maxim cu aproximativ şase luni înainte să încep să scriu. Am lucrat timp de trei ani pentru o companie multinaţională, într-o poziţie de manager, iar singurul lucru pe care conjunctura în care m-am afl at nu a reuşit să mi-l ia după această perioadă a fost experienţa. În rest, mi-a fost luat tot. În următoarea perioadă am citit, ”m-am reparat“ şi m-am pregătit reluând la citit autori precum Daniel Goleman, Spencer Johnson, Robet T. Kiyosaki, Tom Hopkins, Peter Collett, Părintele Arsenie Boca etc... De data aceasta am luat lucrurile încet, nu m-am grăbit, nu am vrut să „înghit” informaţiile, rareori stând până la trei-patru dimineaţa. În rest, am digerat totul.

Ca şi concluzie la ce spun mai sus, acordă-ţi timp şi ai răbdare după o experienţă mult prea solicitantă şi poate neplăcută! Eşecurile sunt oportunităţi de a repara greşelile!

Cu toate dovezile, spun că ne lipseşte educaţia pentru a întreprinde lucruri noi şi măreţe. Suntem educaţi în stilul părintesc, cu multă şcoală, cu multă caligrafi e, un liceu, o facultate bună şi un serviciu care să aducă bani în casă pentru familie. Nu zic că nu sunt de

4

acord cu cei care vor să facă asta, mai ales că şi eu aşa am fost educat de către părinţii mei. Fiecare este liber să facă ce vrea cu viaţa lui. Libertatea este cel mai frumos dar ce ni s-a oferit de către Dumnezeu. Liberul arbitru, deciziile, oportunităţile diferă de la caz la caz.

De asemenea, motivaţia şi cadrul propice sunt o chestiune de timp. Suntem entuziasmaţi la primirea unei veşti pozitive sau la o mărire de salariu, dar asta nu e doar o chestiune de timp? Nu vorbim despre motivaţia temporară?

Cei mai disciplinaţi dintre voi aveţi acasă o coală albă de hârtie sau un tabel în orice format în care vă scrieţi ordonat veniturile lunare, cheltuielile şi apoi trageţi linie. Rezultatul? Găuri în buget şi mult, mult neprevăzut! O să observaţi uşor că sume importante de bani au fost cheltuite pe acest „neprevăzut”. Continuând astfel, uneori în viaţă ai tendinţa să renunţi la a da din coate şi uneori eşti tu acela care primeşti coate direct în fi cat. Unde e motivaţia de altădată?

Presupunând că de mâine vrei să fi i alt om, ai nevoie să te reeduci, fără să mai apelezi la „experienţa” părinţilor care au trăit într-o altă conjunctură, propice lor. Dacă nu apelezi la suportul părinţilor, apelezi la diverse platforme şi cărţi cheie care să te înveţe să te autoeduci. În fond, despre asta e vorba, dacă nu ai reuşit să ajungi acolo unde ţi-ai propus cu ajutorul


părinţilor sau, mai clar, prin prisma educaţiei primite de la aceştia (poate corectă şi cu intenţii bune), va trebui să faci altceva. Păstrează relaţia cu părinţii caldă, blândă şi onestă, dar fără să mai primeşti sfaturi de remuneraţie.

Acest subiect destul de delicat nu trebuie să te deranjeze foarte tare. Părinţii te iubesc oricum ai fi şi, orice ai face, îţi vor binele.

Te afl i într-o conjunctură diferită, unde fraţii nu se mai iubesc şi nu se mai ajută reciproc decât în momente de cumpănă. În acelaşi timp, societăţile private negociază pe punctele tale slabe (pe care tu poate că le consideri puncte forte) pentru a-şi rotunji veniturile şi pentru a câştiga de pe urma ta. Fiecare dintre noi e bun la ceva, iar dacă crezi că ştii să faci de toate, cu părere de rău exclam: „Te înşeli, e foarte difi cil să ştii să faci de toate!”

Da, ai nevoie de timp să te pregăteşti, ai nevoie să te reinventezi. Atenţie, mergi încet, drumul e lung şi nu e deloc presărat cu fl ori, în fond, drumurile „pavate” cu fl ori, în fi nal nu-ţi vor aduce cele mai mari benefi cii.

Scheletul propus pentru succesul fi ecăruia depinde de cele două mari competenţe, educaţia şi motivaţia, scopul acestora fi ind de a ajunge la o remuneraţie pe măsura eforturilor.

6


Era luni seara și omul de serviciu nu plecase acasă până la 23.30. Avea mult de muncă, pentru că în companie tocmai fusese o delegaţie franceză pentru a discuta planul de afaceri pe anul 2012, iar întâlnirea se prelungise cu mult peste bugetul de timp alocat. Obosit și parcă puţin mânios pe situaţia dată, omul apucă în mâini, fără nicio tragere de inimă însă, o mătură, pentru a curăţa urmele lăsate de grupul de francezi. Nu avea deloc chef să mai muncească, poate justifi cat, însă a doua zi compania avea un program normal. Compania își desfășoară activitatea în birouri de tip „spaţiu deschis” și sunt cam 50 de salariaţi care mâine dimineaţă, la 8 fi x, își vor bea cafeaua și cu siguranţă vor observa urmele necurăţate și mocheta de culoare gri care nu va fi impecabilă ca în celelalte dimineţi. Înţelesese destul de repede că ce își dorește el nu prea se potrivește cu ce își doresc ceilalţi. El își dorea să plece acasă și să doarmă.

În timp ce gândurile izvorau din mintea lui, mătura se mișca aproape din inerţie și doar gravitaţia o mai făcea să coboare din când în

8

când. Obiectul atârna în mâna acestuia ca o sabie grea, după o luptă infi nită.

Gândul că trebuie să doarmă îl domina pe om. Venise noaptea iar corpul îi spunea că are nevoie să se poziţioneze orizontal. Avea două variante:

Să stea să-și termine treaba mult după miezul nopţii sau cine știe cât,

sau ...

Să meargă acasă să se odihnească și mâine va vedea el.

A doua variantă îl măcina, îi dădea palpitaţii când de bucurie, când de anxietate, știind că sigur nu va putea dormi cu gândul că pentru a doua zi nu are o soluţie optimă. Oboseala îl extenuase, totuși avea puterea să mai gândească. Era singurul semnal bun.

Lăsă din mâini „sabia mare și grea” și se hotărî până la urmă să înceapă cu sala mare, sala de ședinţe din care ieșiseră, cu câteva zeci de minute în urmă, delegaţia franceză și managerul general al companiei, sală în interiorul căreia omul își purta mătura nu de prea multă vreme.

În timp ce curăţa resturile de pe masa mare din sala de ședinţe, privirea îi fugi către tabla de scris și observă o frază scrisă mare cu litere de tipar: „VIITORUL APARŢINE CELOR CE SE TREZESC DE DIMINEAŢĂ”.


10

Nu înţelese prea bine ce vroia să spună fraza, pentru că el se trezea dis de dimineaţă, era sigur că înaintea tuturor, și totuși parcă viitorul nu aparţinea lui. E clar că nu aparţinea lui. Lui aparţinea un viitor de mult așezat, un viitor greu, gândea cu voce tare omul.

Ciudat, își zise, n-am mai auzit așa ceva până acum și găsesc că valoarea adevărului lipsește cu desăvârșire. Încercă să nu mai privească spre tablă și mai adună de pe masa plină câteva pahare folosite, murmurând ușor: „nu-mi pasă, nu-mi pasă”.

Fraza de pe tablă îi rămăsese „lipită” de creier și oricât încerca să se concentreze la altceva, ea îi atrăgea încontinuu atenţia. Dar cum oare să-i facă pe cei ce au scris-o să-i explice logica frazei. Cum îi poate întâlni? Sunt slabe șanse să stea cineva de vorbă cu el pe acest subiect. Totuși, dacă i-ar fi întâlnit, le putea explica credinţele lui justifi cate. Acum chiar că nu mai putea face nimic din ce își propusese mai devreme. Devenise furios, apoi se liniști, apoi iar se înfurie și iar se liniști.

„Dar poate știu ei ce știu, eu am doar 12 clase terminate, iar ei au facultăţi absolvite în străinătate”. Dar dacă tot era acolo și văzuse mesajul de pe tablă, de ce să nu-și pună întrebări. Întrebările îl vor ajuta să-și termine treaba? Hm... nu prea, mai ales că deja era 23.45 și nu făcuse


prea multă ordine în sala mare.

Își propuse ca până la miezul nopţii să ia o decizie cu privire la ce va face: va pleca sau își va termina treaba! Era de-a dreptul rătutit și gândirea lui era acum soră cu haoticul.

Ajunsese din nou exact lângă mesajul scris mare pe tablă „VIITORUL APARŢINE CELOR CE SE TREZESC DE DIMINEAŢĂ”, în timp ce ceasul arăta ora 24:00.

„A sosit vremea să iau o decizie”, își spuse. Dintr-o dată mai apăru o opţiune pe care o identifi ca acum când trebuia să ia decizia: „pot să mai stau fără să lucrez și să încerc să găsesc un răspuns la mesajul de pe tablă”.

Da, această opţiune o trată cel mai în serios și decise: rămân aici până voi înţelege.

12

***

Omul de serviciu primea constant mesaje emoţionale codifi cate și nu reușea să le decodifi ce. Nu prea încerca, de altfel neputând ajunge la limita raţionalului.

Dacă ar fi trecut cineva pe drum care vindea batiste, cu siguranţă ar fi cumpărat una să își poată șterge lacrimile. Ba chiar mai multe sau poate ar fi cumpărat pe bani puţini prezenţa celui care le vindea. Nu i-ar fi stricat deloc și altă părere.

Odată luată decizia, nu mai putea da înapoi, vroia să înţeleagă și gata.

Se așeză pe unul din scaunele de la masa mare, luă un creion și o coală de hârtie și scrise „VIITORUL APARŢINE CELOR CE SE TREZESC DE DIMINEAŢĂ”. Scria atât de apăsat încât prima coală cedă sub vârful creionului bine ascuţit. Își imagina că, dacă scrie cu mâna lui, va conștientiza și până la urmă va descifra „nenorocita” de frază care l-a scos din confort.

Auzise el cândva că lucrurile sunt mai ușor de înţeles dacă le scrii chiar tu. A fost odată într-o vizită și a găsit gazda notându-și ce are de făcut pentru ziua următoare. Când a întrebat pe gazdă ce-și notează, aceasta i-a răspuns


că merge la bănci să plătească datoriile, apoi merge la o întâlnire, după care la o alta... și astfel se organizează.

Deocamdată nu simţi nimic în plus, dar îi veni o idee generată mai degrabă de lipsa de oxigen din cameră.

Se hotărî să ia o gură de aer și ieși pe balconul sălii. Trase adânc aer în piept, încercând să-și cureţe căile respiratorii și mintea. Era 00.25 și rămase uimit când văzu că în cealaltă încăpere din stânga balconului lumina e încă aprinsă dar fără să se vadă vreo mișcare.

Vru să meargă să o stingă, dar îl reţinu gândul că poate fi cineva acolo. Tocmai când se pregătea să intre, cineva îl strigă. Chemarea venea chiar din camera din stânga lui, de unde un tânăr îi cerea o brichetă. Omul ezită pentru un moment, vrând să intre. Apoi se răzgândi, rămânând cu capul în afară, în timp ce corpul îi era deja înăuntru.

- Îmi pare rău, nu am, răspunse omul de serviciu, dar poate e ceva pe aici.

Celălalt răspunse că sigur în sala de ședinţe va găsi un chibrit cu care să-și aprindă o ţigară, iar în clipa următoare în sala mare intră un tânăr îmbrăcat impecabil. După câteva momente de căutări, găsiră o brichetă lângă tabla de scris și tânărul își aprinse în sfârșit o ţigară.

14

Omul de serviciu fu cam stânjenit, dar își aminti din nou că rămăsese până la acea oră cu un scop și îl întrebă pe tânăr dacă a participat la întâlnirea cu grupul de francezi.

- Desigur că am participat la întâlnire, acum o oră s-a încheiat, spuse tânărul, invitându-l pe balcon pe cel care îi adresase întrebarea. Multă dezordine, exclamă el, așa-i?

- Sunt obișnuit, răspunse omul de serviciu.

Tânărul nu prea fu de acord cu spusele omului de serviciu, știind că nu zi de zi vin delegaţii de francezi în companie, dar nu-i replică nimic.

- Ce e cu tine la ora asta pe aici, nu ţi-e somn?

- Sunt puţin obosit, dar mai degrabă am observat ceva ce-mi contrazice credinţele personale, spuse el, întrerupând cumva fraza tânărului. Numai la asta se gândea omul și asta se vedea de la o poștă.

- Cum așa, ce s-a întâmplat?

- Nu s-a întâmplat nimic, doar că în timp ce curăţam sala de ședinţe, atenţia mi-a fost atrasă de o frază, frază ce mă face să fi u confuz. Tânărul mai trase un ultim fum din ţigară, îl savură și o stinse de balustrada balconului.

- Să n-o arunci, fu atent omul de serviciu și întinse mâna să ia mucul.


- Ba chiar asta vroiam să fac, recunoscu tânărul, dar văd că ai spirit de observaţie.

16

Intrară în sală și omul de serviciu îi arătă fraza care îl făcuse să nu mai aibă nici liniște, nici somn.

- Asta e fraza ce m-a făcut să fi u foarte confuz, completă omul.

- Ţi-am spus că ai spirit de observaţie, zise tânărul. Apropo, eu sunt Justin și lucrez în departamentul comercial.

Omul de serviciu fu foarte surprins că tânărul vroia să facă cunoștinţă cu el, dar acum nu era timp să se întrebe de ce.

Era doar o chestiune de cordialitate. Neavând mult timp pentru întrebare, se prezentă și el:

- Sunt Paul, îmi pare bine.

- Și mie, Paul!

Cei doi făcuseră de acum cunoștinţă și își puteau spune pe nume.

- Justin, ce vrea să însemne fraza de pe tablă? forţă nota Paul.

- Când ţi-am spus că ai spirit de observaţie nu am glumit deloc și acesta e unul dintre motivele pentru care am acceptat să ne spunem pe nume, veni răspunsul tânărului fumător.

Acum Paul știa de ce făcuseră cunoștinţă.

- Fraza pe care o vezi pe tablă e scrisă proaspăt de acţionarii francezi. Ei vor ca fraza


să rămână scrisă acolo, ca nu cumva să uităm valoarea ei de adevăr, explică tânărul Justin.

Omul de serviciu își aminti că la un moment dat a considerat că fraza nu are nicio valoare de adevăr în cazul lui și, evident, nu mai înţelegea nimic. Prezenţa tânărului Justin era o binecuvântare pentru el și știa că acesta va lămuri totul.

- Tu de cât timp lucrezi pentru companie?

- De aproape 10 luni, răspunse omul de serviciu. De ce întrebi? se miră el.

- Întreb pentru că, în fi ecare an când vine delegaţia franceză, acest mesaj rămâne scris pe tablă. Doar tu ești cel ce a observat textul și a început să-și pună întrebări, îl măguli puţin Justin. Omul care a lucrat înaintea ta aici nu numai că nu observa textul, dar îl și ștergea imediat ce intra în sală.

- Poate nu-i plăcea cum sună, râse Paul.

- Da, poate, zâmbi ușor și tânărul din departamentul comercial.

Paul observă urme de sarcasm în zâmbetul lui Justin și se gândi din nou că nu e atât de pregătit pentru a comunica. Emoţiile îi transmiteau omului de serviciu mesaje cum că discuţia ar trebui să înceteze, altfel se poate face de rușine, dar imediat conștientiză că singur nu poate înţelege ce vrea să spună fraza și, pentru

18

un moment, gândi raţional.

Veni vremea ca Paul să încerce și emoţiile tânărului Justin cu o întrebare:

- Te deranjează dacă te rog să mai rămâi și să discutăm?

- Deloc, răspunse Justin, numai că ar trebui să stabilim până la ce oră rămânem, nu cumva să depășim bugetul de timp și să ne întindem mai mult decât delegaţia franceză.

Paul fu de acord și stabiliră că mai stau până la 1 și 15 minute, până la urmă el ieșea în câștig. Nu mai avea nevoie să treacă prin faţa fi rmei omul care vinde batiste, nu mai e nevoie să cumpere nimic de la acesta și mai ales nu-i mai trebuia compania lui. Acum avea totul gratis!

- Ce te macină, Paul... de ce îţi pui întrebări și mai ales care sunt acelea? încercă să afl e tânărul și păși ușor spre tabla de scris.

Ridicându-se, Paul îi spuse tânărului că el se trezește dimineaţa și, ce să mai, consideră că viitorul nu prea îi surâde, apoi se așeză din nou parcă ușurat, în așteptarea unui răspuns.

- Da, ai dreptate, vorbi pe un ton serios Justin, și eu gândeam la fel cândva. Vezi tu, Paul, când te apuci de o treabă, în general, în subconștientul tău vei vedea fi nalitatea lucrului


pe care îl faci. În cazul tău, când ai intrat în această sală cu scopul de a curăţa murdăria, ochii au fost primii care au văzut dezordinea, dar creierul a procesat repede informaţia și în fi nal subconștientul a transformat-o într-o sală curată. Asta s-a întâmplat în maxim 2 secunde, completă Justin și se așeză pe un scaun, paralel cu Paul. Acesta din urmă dădu ușor din cap în semn afi rmativ.

- În regulă, și dacă toată treaba era făcută în 2 secunde de subconștientul tău, în realitate de cât timp ai nevoie să cureţi aici?

- De 20 de minute, răspunse timid Paul, dar ce legătură are asta cu fraza de pe tablă?

- Păi are, ridică ușor tonul Justin, pentru că ceea ce tocmai ţi-a propus subconștientul tău, raţionalul îl acceptă, însă lucrurile nu vor avea aceeași viteză.

Paul își puse mâinile peste urechi, dar nu cu intenţia de nu a mai auzi nimic, era doar modul lui de a se concentra.

- Așa că ai nevoie de răbdare, concluzionă Justin. De acord?

Din gura lui Paul se auzi un da încet, moale și nehotărât.

- Ca să înţelegi de ce viitorul aparţine celor ce se trezesc de dimineaţă, ai nevoie de răbdare. Tu ai citit ce scrie pe tablă, e un prim

20

pas, dar nu încerci să digeri informaţiile cu atenţie ci gândești în continuare emoţional. Dincolo de aceste cuvinte se ascunde mult mai mult.

- Deci, să înţeleg că nu pot afl a astăzi ce se ascunde în spatele acestor cuvinte!? exclamă Paul.

- Exact, nu sunt doar niște cuvinte aruncate, în realitate sunt foarte bine gândite și valoarea lor de adevăr crește proporţional cu gradul de conștientizare.

- Înţeleg, dădu energic din cap Paul, acum înţeleg... m-am mai liniștit.

Când afi rmă că l-a cuprins liniștea, omul de serviciu se uită la ceas și observă că se făcuse 1 și 10 minute, și își puse în gând o întrebare: „Când voi fi pregătit să înţeleg mai mult?”

- Paul, e deja 1 și 10 minute și suntem aproape de fi nalul discuţiei noastre. Îţi propun să luăm o gură de aer pe balcon.


22

Omul de serviciu fu de acord, se ridicară și ieșiră la aer proaspăt. Paul mai avea 5 minute la dispoziţie să poată obţine și o a doua întâlnire cu Justin, dar nu știa cum să-l întrebe. Își puse mâinile la urechi și își făcu curaj:

- Mi-ar fi foarte util dacă ne-am mai putea întâlni să discutăm. Vreau să învăţ mai multe și să înţeleg mai mult.

- Sunt de acord, fu parcă mulţumit Justin de propunere dar nu la ore așa de târzii. La cât începi programul? întrebă tânărul care își mai aprinse o ţigară.

- La 7.30 în fi ecare dimineaţă și de obicei termin pe la 16.00, asta numai când nu vin delegaţiile străine, încercă să glumească Paul.

Ca să-l ajute să înveţe mai multe, Justin trebuia să-i ofere lui Paul din timpul lui și trebuia să ceară ceva în schimb, însă nu-i ceru nimic.

- Ok. Eu în fi ecare dimineaţă la ora 6.30 sunt în parc la jogging, pentru aproximativ o oră. Îţi propun să ne vedem mai devreme cu jumătate de oră decât merg eu de obicei și timp de o oră să facem mișcare.

- De acord și îţi mulţumesc! răspunse Paul, apreciind sincer gestul acestuia.

- Cu drag, Paul!


***

Omul învăţase lucruri utile pentru el în seara asta și parcă oboseala se evaporase complet, avea energie, era bucuros că cineva ca Justin vorbește cu el și remarcă faptul că vrea să înveţe. Înţelesese în acea seară că e nevoie de răbdare pentru a pătrunde dincolo de cuvinte și mai ales avea în cap o primă întrebare logică: „Oare când voi fi pregătit să înţeleg mai mult?”

Justin stinse ţigara cu grijă și o puse în coșul de gunoi, făcând-i cu ochiul lui Paul.

- Mergi și odihnește-te Paul, pentru că dimineaţă la 6 ne vedem în parc.

- Așa o să fac! și întinse mâna tânărului pentru a-l saluta, dar mai ales fi indu-i recunoscător.

Rămase singur în sala mare de ședinţe. Treaba trebuia făcută, așa că se grăbi să strângă mizeria, dar înainte de asta băgă în buzunar coala de hârtie pe care cu puţin înainte scrisese cu mâna lui: „VIITORUL APARŢINE CELOR CE SE TREZESC DE DIMINEAŢĂ”.

În drum spre casă, Paul își dădu seama că nu are cu cine să împărtășească ce tocmai învăţase. Era singur pentru că soţia se mutase

24

cu ceva vreme în urmă, iar băieţelul pe care îl aveau împreună stătea cu mama lui. Nu se mai gândi la nimic și somnul îl cuprinse repede.


ZIUA 1

De dimineaţă se trezi mai repede ca oricând, pentru că nu avea voie să întârzie, mai ales că Justin îi acorda din timpul lui.

Paul rămase uimit observând că parcul e aglomerat la o așa oră matinală. Când se uită mai atent, văzu că nimeni nu stătea pe bănci. Unii dintre oameni discutau, alţii alergau, alţii erau în grupuri mai mari, dar toţi aveau ceva în comun. Purtau costume sport.

Îl zări și pe Justin, care părăsi un grup de oameni și veni spre el.

- Ești gata? întrebă tânărul. Ești gata pentru prima lecţie de alergat?

- Nu sunt convins, răspunse celălalt. Dar am luat o decizie.

- Excelent, răspunse primul sosit. Ai luat o decizie și asta e important și util pentru tine. Vom alerga în fi ecare dimineaţă 30 de minute, iar celelalte 30 de minute vom discuta, de acord? forţă puţin Justin.

- Sunt în regulă și sper să rezist la 30 de minute de alergare, veni repede răspunsul lui Paul. Râseră amândoi ușor!

26

Porniră împreună în alergare cu pași mărunţi pe un drum pe care omul de serviciu nu-l știa prea bine, el îl știa după-amiaza când mergea în parc să privească familiile cu copii ce se plimbau. Oricum, parcul era transformat în viziunea lui Paul, acolo erau oameni pe care nu-i vedea după-amiaza.

Când sosi timpul pentru prima pauză de 2-3 minute, tânărul Justin îi spuse partenerului de alergat că, atunci când a citit prima dată dintr-o carte religioasă, i-a atras atenţia ceva ce nu mai auzise niciodată din gura unui preot. Era vorba de părintele Arsenie care spunea: „Poziţia omului în creaţie este unică, suntem făpturile lui Dumnezeu, omul e rezultat al creaţiei divine, dar suntem și realizarea noastră. Din cauza acestei stări de lucruri se aude adesea constatarea tragică « n-am făcut nimic în viaţă ». Aceasta e constatarea că n-ai dat vieţii tale sensul sau destinul ei. Noi nu suntem numai lucruri ca să mergem în virtutea legilor necesităţii, noi mai suntem și fi inţe spirituale înzestrate cu cunoștinţă și, ca atare, mergem în virtutea legilor libertăţii.”

Paul amuţi, nu citise niciodată un material religios, dar avea convingeri solide că preoţii asociază totul cu Dumnezeu și că schimbările din viaţa noastră sunt datorate Lui. Asta credea omul despre preoţi. Pentru el era ceva absolut nou.


28

Gândurile îi fură întrerupte de tânăr care îi adresă o întrebare:

- Crezi în destin, Paul?

- Da, cred că fi ecare avem propriul destin și suntem conduși către el de o forţă inexplicabilă.

Pauza luă sfârșit și porniră din nou, de data asta cu pași mai mari, iar asta nu-i prea convenea omului care vedea parcul doar după-amiaza.

În timp ce alergau pe traseul stabilit de tânăr, oamenii îl salutau respectuos pe acesta, iar el le răspundea amabil.

Cele 30 de minute se scurseseră și acum mergeau încet, la pas, plimbându-se prin parcul plin.

- Așadar, Paul, destinul e ceva spre care ești condus de o forţă inexplicabilă. Crezi că acesta e destinul tău și al meu și noi ne deplasăm în virtutea lui?

- Cred în destin și atât, murmură bărbatul, mai mult nu știu.

Văzând că omul era puţin stânjenit, tânărul vru să clarifi ce situaţia.

- Paul, am decis împreună că vom face asta în fi ecare dimineaţă, decizia ne-a aparţinut amândurora și amândoi va trebui să fi m sinceri și direcţi. Nu am nici cele mai mici intenţii de a


te pune într-o postură jenantă. Eu sunt sincer și deschis la orice și mi-ar plăcea să fi i și tu la fel.

Paul se liniști la vorbele tânărului. În continuare judeca totul emoţional.

- Emoţiile te ajută, sunt ca un mecanism de apărare, ca un scut, însă, dacă ai decis să mergem pe acest drum, folosește-te și de raţionament, concluzionă Justin.

Era timpul ca tânărul Justin să ceară ceva în schimb pentru timpul pe care îl acorda lui Paul, sau cel puţin așa considera el.

Ca să fi e mai ușor de înţeles și să nu-și piardă credibilitatea faţă de sensibilitatea lui Paul, îi spuse că nimic nu e gratis în viaţă, totul se plătește. Paul știa asta și era de acord.

- Când te-am văzut atât de afectat de textul de pe tabla din sala de ședinţe și mai ales când ai observat că am intenţia să arunc ţigara de la balcon, eram sigur ca noi doi vom avea acest drum.

- De ce erai așa sigur? întrebă omul pe tânăr.

- Pentru că și eu am fost în situaţia ta, și eu am avut reţineri și nu găseam valoarea de adevăr a frazei scrisă pe tablă, explică tânărul în timp ce se plimbau. Atunci cineva m-a ales și am avut un alt traseu decât cel ales de noi, însă traseul era stabilit în același scop. Scopul era ca

30

eu să conștientizez adevărul pentru ca fraza să capete sens în viaţa mea de zi cu zi.

Paul se miră cu voce tare și îl întrebă pe tânăr dacă e sigur de ceea ce spune sau poate spune doar așa ca să îl liniștească.

- Sunt foarte sigur! răspunse Justin. Întrebarea aceasta am pus-o și eu la rândul meu și răspunsul a fost identic.

Justin îi ceru lui Paul în schimbul timpului petrecut împreună să promită și, mai mult decât atât, să scrie pe o coală albă de hârtie că va analiza mai atent opţiunile lui. Dacă va fi cazul, se va reorienta pentru o altă poziţie și va încerca să ţină cont de spusele părintelui Arsenie cu privire la destin. Dar toate astea când va crede Paul că e momentul și va trata totul cu răbdare.

Paul reacţionă pozitiv, se gândea și că trebuie să ofere asta pentru a plăti lui Justin, și că Justin vedea că el putea mai mult decât era acum. Putea și el să-și infl uenţeze propriul destin și avea alături și experienţa și explicaţiile lui Justin.


***

Prima zi de alergat luă sfârșit pentru cei doi și plecară fi ecare la casa lui pentru a se pregăti pentru serviciu.

Ziua de muncă trecu repede și, înainte să plece spre casă, Paul merse în sala de ședinţe și accentuă pe tabla de scris fraza „VIITORUL APARŢINE CELOR CE SE TREZESC DE DIMINEAŢĂ” cu cretă albastră.

Pe aceeași coală de hârtie unde stătea scris mesajul, Paul adăugă:

Voi analiza mai atent oportunităţile şi opţiunile personale; Voi trata totul cu răbdare şi voi acţiona când va fi cazul; Îmi doresc să infl uenţez destinul personal;

Transcrise totul într-o agendă. Nu uitase de întrebarea pe care și-o pusese în prima zi când l-a cunoscut pe tânărul Justin și începu să conștientizeze că era pregătit. Gândi: „mă pregătesc acum să înţeleg mai mult. Da, mă pregătesc și nu voi da înapoi!”

32


ZIUA 2

Parcul arăta la fel, era ca și cu o zi în urmă, iar lucrurile se întâmplau identic, cu o singură excepţie: tânărul Justin nu se mai îndepărtă de grup, ci îl chemă pe Paul la el.

Îl prezentă grupului, după care porniră în alergare ușoară pe același traseu.

- Aseară am avut o ședinţă la fi rmă, își aminti tânărul, și la un moment dat managerul general a întrebat cine a trecut cu creta albastră peste fraza de pe tablă, însă nimeni nu știa. Eu știam, dar nu am zis nimic. Îţi place albastrul, exclamă tânărul, după care râseră.

Paul avea tonus și parcă sprâncenele nu mai stăteau la locul lor, se ridicaseră puţin, iar ochii i se relaxaseră.

- Cred că îmi prinde bine mișcarea de dimineaţă.

Justin rămase tăcut și-și continuă traseul, mărind pasul.

Deja alergaseră 30 de minute și veni vremea să meargă încet. Justin observă că Paul era ud de la transpiraţie și profi tă, cu inspiraţie, să deschidă discuţia:

34

- Te-ai întrebat de ce, după 30 de minute de alergare, celelalte 30 le folosim pentru plimbare? întrebă tânărul.

- Nu m-am întrebat, dar cred că știu de ce – motivul e simplu, avem nevoie și de mersul la pas după intensitatea cu care ne mișcăm.

- Exact, avem nevoie, de asta chiar avem nevoie. După orice sprint e nevoie de mers încet și asta ne ajută să fi m mai limpezi, concluzionă tânărul Justin. Te mai stresează gândul că viitorul nu-ţi aparţine ţie? întrebă direct Justin.

- Nu mă mai stresează, mi-am dat seama că o să conștientizez cândva ce ar trebui să fac în viitorul apropiat, însă cred că am nevoie și de informaţii puţin mai directe, explică Paul.

- În regulă! Vezi tu, Paul, a te trezi dimineaţa nu înseamnă doar atât, e o chestiune de poziţionare faţă de ceilalţi. Ai observat lumea din parc dimineaţa? Toţi suntem interesaţi de soarta noastră, iar dacă mâine vom alege să nu mai facem nimic pentru asta, vom fi imobilizaţi și noi nu vrem asta. E vorba de cum alegi să faci lucrurile. Seara e un sfetnic bun, însă dis de dimineaţă treci la acţiune.

- Deci asta înseamnă? Poate fi o axiomă? completă întrebând Paul.

- Corect, bine spus, e o axiomă și o înţelegi prin puterea de sinteză.


Vorbeau aproximativ aceeași limbă după numai două zile de alergat!

- Universul e creat din trei entităţi: eu, ceilalţi și lumea. Eu, Justin, sunt foarte atent la detalii și mă interesează pregătirea mea, ceilalţi ar trebui să facă la fel și totuși nu o fac, iar lumea în general nu aplică întocmai, înţelegi Paul?

- Nu prea, poţi fi mai concret, te rog?

- Întotdeauna vor exista comparaţiile între tine, ceilalţi și lume, iar aceste comparaţii e de preferat să le faci tu.

- Deci, reluă Paul, întotdeauna ar trebui să mă compar cu ceilalţi și cu lumea, iar dimineaţa e partea zilei în care treci la acţiune și asta face diferenţa?

- Excelent, Paul, ai învăţat mult și corect. Nu uita că și noaptea e un sfetnic bun!

- Atunci, ar trebui să refl ectezi mai mult noaptea cu privire la ţigările pe care le fumezi zi de zi, îi sugeră Paul tânărului.

- Așa ar trebui, da, sunt de acord cu tine!

- Psihologic vorbind, nimic nu trebuie, ci e de dorit. Dorinţa ta poate deveni realitate dintr-un motiv destul de simplu: acţiunea te implică doar pe tine. În cazul recomandării mele, dorinţa ta se transformă într-o nevoie și tu poţi infl uenţa asta. Am citit aseară într-o carte, își acoperi cunoștinţele Paul.

36

- Hmm, la asta nu m-am gândit niciodată, recunoscu tânărul. Mulţumesc mult, o să ţin cont!

Era prima dată când Paul sfătuia pe cineva.


***

Se despărţiră; direcţiile celor doi erau opuse. Ajuns acasă, Paul scoase agenda, își

puse mâinile pe urechi, apoi notă: de astăzi sunt pregătit să învăţ mai mult, și astfel își răspundea la o întrebare pe care și-o punea în urmă cu ceva vreme. Mai jos scrise:

Nu tot timpul poţi fi în galop, astfel te extenuezi; Mersul la pas e bun şi te ajută să gândeşti limpede; Ar trebui să mă compar mai des cu ceilalţi şi cu lumea, să acţionez dis de dimineaţă, iar trezitul dimineaţa e o chestiune de poziţionare; Ajuns la serviciu, Paul decise să fi e mai atent cu ceea ce se petrece acolo și începu să „tragă cu urechea” la ceea ce vorbesc oamenii din jur. Fiecare informaţie primită în mod indirect era atent digerată. Deja ţinea cont de sfaturile tânărului cu privire la analizarea mai atentă a oportunităţilor sale.

38


ZIUA 3

Se duse direct către grupul de oameni unde era și tânărul Justin. Îi salută respectuos pe toţi, întrebându-i general dacă sunt pregătiţi de alergare.

Justin fu plăcut surprins de ce intrare își făcuse Paul și îl bătu ușor pe spate. Tânărul își arăta admiraţia faţă de Paul de fi ecare dată când acesta îi dădea ocazia. Îl făcea să înţeleagă că e pe drumul cel bun.

- Dacă nu te deranjează, aș vrea să schimbăm traseul astăzi, îi ceru Paul tânărului. Mi-ar plăcea să alergam în jurul lacului, mi-ar crea o stare de liniște. Justin fu de acord și sublinie faptul că, din când în când, e bine să mai schimbi traseul în viaţă. Porniră spre lac cu pași mari, ca și cum ar fi ar fi vrut să se întreacă.

După 30 de minute, Justin îl privea pe omul care în urmă cu câteva zile avea o criză de personalitate. Îl privea cu admiraţie și își dădu seama că Paul înţelesese multe de când se văzuseră prima dată.

La 28 de ani, tânărul Justin părea să fi e realizat și mulţumit de viaţa lui, dar, de fi ecare

40

dată când avea oportunitatea să înveţe ceva nou, spunea DA. Îi spuse da și lui Paul; acesta din urmă nu se prea putea lăuda că este realizat, însă putea să spună că încă învaţă. Se folosea de raţionament.

- Am 37 de ani și mai am multe de învăţat.

- Mai bine mai târziu decât niciodată, îl completă tânărul.

- Așa e, aprecie Paul întreruperea, dar cum se face că la vârsta ta știi atâtea?

- Nimic nu e întâmplător în viaţă, îi răspunse tânărul, nu există coincidenţe, își întări el afi rmaţia. Ţi-am spus doar, acum ceva vreme mi s-a întâmplat și mie ce ţi se întâmplă ţie acum și cineva m-a luat sub aripa lui și m-a învăţat tot ce știe. Avem nevoie de asta, nu putem funcţiona mecanic, cineva întotdeauna știe mai multe decât noi, iar dacă suntem sufi cient de atenţi la ceea ce vrea să spună cel mai învăţat, atunci suntem câștigaţi.

- Acceptăm că avem puncte forte și în același timp că avem și limite? întrebă ferm Paul.

- Corect, exact așa stă treaba, Paul! Un manager administrează totul, de la viaţa personală până la oamenii cu care lucrează. Leaderul conduce și reușește să strângă lângă el cei mai buni oameni.


Asta m-a învăţat omul care m-a luat sub aripa lui și de atunci procedez la fel. Ţine minte acest aspect, încearcă să administrezi valorile tale dar nu uita că ai nevoie să aparţii unui grup sau să-l creezi chiar tu. Pentru asta e nevoie să dovedești că ești educat și motivat în tot ceea ce spui și ce faci, restul se administrează, timpul și banii se administrează.

42


***

Fusese o zi plină de înţelesuri pentru Paul, totul căpăta sens și într-adevăr conștientiza mai multe, iar fraza care-l măcina în urmă cu câteva zile acum stătea pe aceeași linie cu raţionamentul și analiza totul corect.

Avea o agendă cu coperte albastre, iar pe a doua pagină scria:

VIITORUL APARŢINE CELOR CE SE TREZESC DE DIMINEAŢĂ; Mă pregătesc acum să înţeleg mai mult. Da, mă pregătesc şi nu voi da înapoi; Voi analiza mai atent oportunităţile şi opţiunile personale; Voi trata totul cu răbdare şi voi acţiona când va fi cazul; Îmi doresc să-mi infl uenţez destinul personal; De astăzi sunt pregătit să învăţ mai mult; Nu tot timpul poţi fi în galop, astfel te extenuezi; Mersul la pas e bun şi te ajută să gândeşti limpede; Ar trebui să mă compar mai des cu ceilalţi şi cu lumea, să acţionez dis de dimineaţă, iar trezitul

44

dimineaţa e o chestiune de poziţionare; Leaderul conduce şi reuşeşte să strângă lângă el cei mai buni oameni; Încearcă să administrezi valorile tale dar nu uita că ai nevoie să aparţii unui grup sau să-l creezi chiar tu. Pentru asta e nevoie să dovedeşti că eşti educat şi motivat în tot ceea ce spui şi ce faci, restul se administrează, timpul şi banii se administrează, oamenii nu;

Joia era ziua în care Paul își suna familia. Și dacă avusese o zi împlinită și plină de învăţăminte, parcă acum nu mai era așa de mulţumit. Nu se putea obișnui cu gândul că nu-i mai are pe cei dragi lângă el. Soţia plecase și luase și copilul cu ea. Nu erau despărţiţi formal, ci doar moral. Ea nu era mulţumită cu ce făcea Paul și de faptul că se complăcea în situaţia dată, vroia altceva de la soţul ei și știa că acesta este capabil.

- Încep să-mi schimb concepţia despre viaţă, îi spunea el soţiei la telefon, încep să conștientizez că nu eram bine poziţionat în societate, iar aceasta mă răsplătea după eforturile mele. Dar acum sunt în plin proces, am avut o criză de personalitate și o depășesc învăţând. Discuţia încetă fără nicio fi nalitate.

Noaptea aceea nu fusese un sfetnic prea bun pentru Paul, nu-l învăţase cum să adoarmă și să se odihnească, dar a doua zi nu era deloc obosit. Avea motivaţie să se trezească.


ZIUA 4

Plecă spre parc cu mult mai devreme decât de obicei, iar acolo erau doar câţiva oameni. Parcul se popula încet-încet și Paul intră în grupul de alergare cu care Justin mai schimba idei dimineaţa. Grupul discuta despre o anumită platformă de instruire în domeniul comercial iar Paul asculta cu interes.

Sosi și Justin care aduse vești noi: compania pentru care lucrau, mai exact departamentul comercial, primise locul I la un concurs organizat la nivel naţional, Justin fi ind liderul departamentului.

- Trebuie să sărbătorim, interveni un membru al grupului.

- O să sărbătorim, îl liniști Justin.

Se depărtară împreună de grup și porniră la alergare.

- Nu arăţi prea bine, observă tânărul ochii ușor bulbucaţi ai lui Paul.

- Nu am dormit noaptea trecută mai deloc, am stat și m-am gândit.

- Asta nu e bine! exclamă tânărul, noaptea e pentru dormit, gândurile tale sunt amplifi cate

46

de întuneric și le trăiești cu o intensitate triplă. Încearcă să te odihnești noaptea, Paul. Doar prima parte a nopţii e un sfetnic bun. Ai probleme?

Părea că Paul nu vroia să vorbească despre asta, Justin nu putea să aibă o soluţie rezolvabilă la problema lui și, totuși, îi spuse despre ce e vorba. Justin tăcu până când cele 30 de minute de alergare se scurseră. Tânărul decise să nu mai deschidă subiectul atât de sensibil pentru Paul.

- Felicitări pentru victorie, mă bucur sincer pentru tine și pentru departament, sunt convins că meritaţi locul I, zise Paul.

Justin mulţumi în numele întregului departament și în ochii lui se citea mândria.

- Premiul câștigat e pentru că v-aţi trezit dis de dimineaţă, așa-i, Justin?

- În linii mari așa e, sunt mai multe companii care produc și vând exact aceleași produse.

- Și ce vă diferenţiază de acestea? întrebă Paul curios și cu ochii mari.

- Compania pentru care noi lucrăm produce ce produc mulţi alţii, însă noi ne poziţionăm și acţionăm diferit. Avem atitudine, încredere în forţele proprii, ne trezim mai de dimineaţă și, tot așa, viitorul ne aparţine. Când


accelerezi de la 0 la 170 km/h, ai impresia că viteza de deplasare e foarte mare, însă când frânezi de la 250 de km/h până la 170, te deplasezi încet.

- Aha, exclamă Paul, deci 170 de km/h poate fi și o viteză mare, dar poate fi și o viteză mică?

- Absolut corect, remarcă Justin logica lui Paul. Poţi să lucrezi exact în același domeniu de activitate ca al altor 50 de fi rme, însă tu întotdeauna vei continua să faci lucrurile diferit, e vorba de poziţionare în piaţă, iar la nivel individual, de atitudine. Îţi spuneam cu câteva zile în urmă că ar trebui să acţionăm mai des; evident, înainte de asta e de dorit să luăm o decizie, sublinie tânărul Justin. Care e momentul în care ar trebui să acţionăm, Paul?

- Dimineaţa, așa cum ai spus acum câteva zile. Dimineaţa, însemnând în momentul cel mai bun.

- Corect, Paul, dar de ce crezi că e bine să trecem la acţiune mai des?

Paul duse ușor mâinile spre urechi, însă nu apucă să și le cuprindă că răspunse:

- Doar astăzi lucrurile stau într-un anumit fel, mâine cu siguranţă vor sta altfel, poimâine își vor pierde din intensitate și tot așa. În fond, ziua de astăzi e unică.

48

- Sunt sincer mândru de tine, Paul, și vorbesc serios. Așa e! Vreau să ţii minte un aspect foarte important. A trece la acţiune înseamnă în prealabil analiză, nu treci la acţiune doar pentru că așa ţi-ai propus. Acţiunea ta va avea urmări.

- Și ce e rău în asta? întrebă Paul.

- Că va avea urmări nu-i rău, însă e de dorit să anticipezi ce urmări ar putea avea o acţiune întemeiată de tine. E important ce-ţi spun, dar și mai important e să nu treci la acţiune doar în virtutea și în speranţa că vei face bani.

- Da, are logică ce spui, observă Paul. Tata spune că cine crede că banii sunt totul va face totul pentru bani.

- Tatăl tău este un om inteligent dacă crede asta, interveni tânărul.

- Da, continuă Paul, tata întotdeauna s-a acomodat cu noile situaţii din viaţa lui, știind să se adapteze. A devenit în fi ecare zi mai inteligent.

- Diseară organizăm o petrecere cu grupul de prieteni, să sărbătorim „victoria noastră”. Ești invitat, Paul.

Înainte de a se despărţi, Paul vru să știe de câtă muncă în timp a avut nevoie tânărul Justin pentru a ajunge la performanţa de a câștiga premiul cel mare.

- Multă muncă, Paul, multă muncă, însă


e foarte important că nu pentru premiul cel mare m-am pregătit, ci m-am bucurat zi de zi de slujba mea și zi de zi m-am pregătit și am fost motivat ca și când ziua de mâine nu ar mai exista. Recompensa obţinută a pus punct unui traseu foarte bine calculat, iar acum urmează punctul și virgula.

- Cum adică? întrebă Paul, neînţelegând ce vrea să spună tânărul.

- Fiecare acţiune întemeiată a fost gândită în prealabil, m-am bucurat tot timpul de deciziile pe care le-am luat, am trăit cu intensitate fi ecare acţiune în parte, am tratat totul cu răbdare și rezultatele nu au întârziat să apară. Mai precis, m-am bucurat de acest traseu, nu am văzut doar fi nalitatea acestuia. Acum, punând punct și virgulă, sunt pregătit pentru alt traseu.

50

***

Paul înţelesese și era foarte bucuros că orice acţiune are nevoie de răbdare. Înţelesese asta foarte bine, însă de fi ecare dată vroia să se convingă că nu-i scapă acest aspect. Egoul lui trebuia hrănit, până acum nu făcuse ce hotărâse că are nevoie, iar răbdarea îi convenea.

Paul se întoarse târziu acasă, petrecerea îl relaxase, însă îl și obosise. De câteva zile tot timpul îi era ocupat. Își punea mâinile pe urechi mai des ca niciodată. Își mai nota în agendă ceea ce învăţase, însă avea totul în cap, așa cum ar trebui să știe orice om cu obiective.


ZIUA 5

Dis de dimineaţă avea o stare de spirt bună, nu mai știa când fusese ultima dată așa de bine dispus. Îi venea să cânte și până la urmă o făcu.

Mergea spre jogging la pas. Era sâmbătă și Paul se plimba prin parc. Parcul îl primea mai bine ca niciodată, contribuise la dezvoltarea lui, iar aerul curat îi făcea judecata mai limpede. Gândea acum că dacă ar sta mai mult în parc nici nu ar mai fi fost nevoie să-și ducă mâinile la urechi atât de des. Era complet relaxat!

Relaxarea îi fu întreruptă de cineva care-l strigă pe nume. Era tânărul Justin care ieșise cu familia. Paul fu foarte uimit că-l întâlni pe tânăr.

- Ne întâlnim din nou și în timpul liber... exclamă tânărul venind singur către Paul. Am vești importante, m-am lăsat de ţigări.

Paul se bucură, știind că și el contribuise la decizia lui Justin, dar vru să verifi ce dacă e adevărat.

- Excelent, cum ai reușit?

- Nimic nu trebuie, răspunse Justin, dar văzând că eu sunt cel care poate infl uenţa

52

ceea se va întâmpla în viitor am decis că e momentul să renunţ la acest viciu. Dorinţa mea s-a transformat într-o nevoie și e importat să satisfacem nevoile. Psihologic vorbind, tu mi-ai deschis ochii!

Erau mulţumiţi amândoi de decizia lui Justin și făcură câţiva pași.

- Dacă tot ne-am întâlnit, Paul, vreau să-ţi spun că poimâine va fi ultima zi de „alergare”.

Știind că urmează întrebarea lui Paul, tânărul îi spuse că din punctul lui de vedere era pregătit și că tot ce avea nevoie era să analizeze corect ce opţiuni are acum.


***

Pe drumul spre casă Paul analiză ce opţiuni are, însă nu vroia să ia o decizie; în fond nu prea știa ce urmează, dar avea răbdare. Mai avea o zi și se întâlnea din nou cu tânărul Justin care va limpezi discuţia.

Băgă cheia în ușă, dar aceasta nu se învârtea. Împinse ușa, era descuiată. „Cât de aiurit să fi u să nu încui ușa? Am avut dimineţi în care am fost mai obosit și nu am uitat să o încui!”.

Când păși în bucătărie, un copil îi sări de gât și îl privi fi x în ochi. Era băieţelul lui care se întorsese acasă. Mama băieţelului fu mai reţinută în îmbrăţișări, dar și aceasta îl sărută pe Paul fără să spună nimic. Soţia se întorsese în viaţa lui Paul.

Oare ce a stat la baza deciziei acesteia? se întrebă Paul. „Încep să-mi schimb concepţia despre viaţă, încep să conștientizez că nu eram bine poziţionat în societate, iar aceasta mă răsplătea după eforturile mele. Dar acum sunt în plin proces, am avut o criză de personalitate și o depășesc învăţând.” Asta stătuse la baza deciziei femeii.

54

Discuţia pe care Paul o lansase joi rămăsese fără rezultat, dar cu răbdare rezultatele nu întârziaseră să apară!

Își petrecură duminica cu poveștile lui Paul despre cum acesta a întâlnit un tânăr care i-a schimbat viaţa și cum Justin avusese răbdare cu el. Aproape că dezbătură totul cu excepţia unei singure probleme ridicate de cea proaspăt reîntoarsă acasă:

- Paul, dar tânărul Justin ce urmărește?


ZIUA 6

Paul povestea cu intensitate maximă că și-a reîntregit familia, în timp ce alergau. Ţinu la subţioară tot timpul dimineţii o agendă pe care-și notase cu grijă aproape tot ce învăţase. I-o arătă tânărului și completă că restul este întipărit în mintea lui:

VIITORUL APARŢINE CELOR CE SE TREZESC DE DIMINEAŢĂ; Mă pregătesc acum să înţeleg mai mult. Da, mă pregătesc şi nu voi da înapoi; Voi analiza mai atent oportunităţile şi opţiunile personale. Voi trata totul cu răbdare şi voi acţiona când va fi cazul. Îmi doresc să infl uenţez destinul personal; De astăzi sunt pregătit să învăţ mai mult; Nu tot timpul poţi fi în galop, astfel te extenuezi. Mersul la pas e bun şi te ajută să gândeşti limpede. Ar trebui să mă compar mai des cu ceilalţi şi cu lumea, să acţionez dis de dimineaţă, iar trezitul dimineaţa e o chestiune de poziţionare; Leaderul conduce şi reuşeşte să strângă

56

lângă el cei mai buni oameni; Încearcă să administrezi valorile tale dar nu uita că ai nevoie să aparţii unui grup sau să-l creezi chiar tu. Pentru asta e nevoie să dovedeşti că eşti educat şi motivat în tot ceea ce spui şi ce faci, restul se administrează, timpul şi banii se administrează, oamenii nu; Fiecare acţiune întemeiată trebuie gândită în prealabil, mă bucur tot timpul de deciziile pe care le iau, trăiesc cu intensitate fi ecare acţiune în parte, tratez totul cu răbdare şi rezultatele nu întârzie să apară. Mai precis, mă bucur de traseu, nu văd doar fi nalitatea acestuia; Ultima frază din agendă suna așa:

SUNT PREGĂTIT PENTRU ALT TRASEU.


Justin era mulţumit de ceea ce-și notase Paul în agendă, dar și mai mulţumit era că avea totul tipărit în memorie. Mai mult decât atât, Paul reușise să contribuie la ceea ce Justin realizase. Scăpase de un viciu greu!

În viziunea lui Paul, Justin era un profesor bun, cu o putere de persuasiune incredibilă.

Justin însă avea interese și se baza foarte mult pe un citat important pe care îl transformase în realitate omul care l-a luat sub aripa lui: „Nu sunt un profesor, doar un tovarăș pe care l-ai întrebat pe unde să mergi!”

58


***

Pe la 10 dimineaţa, Paul fu chemat de către managerul general în sala mare de ședinţe. Paul își făcea griji, niciodată nu-l chemase managerul general și niciodată nu avusese o discuţie cu acesta.

Toate scaunele erau ocupate când managerul îl invită să ia loc. Își aruncă privirea prin încăpere și văzu până la urmă un loc liber. Era locul în care stătea Justin de obicei, pe care acum îl cedase pentru moment lui Paul.

- Am auzit lucruri bune despre tine, omule, și am înţeles că-ţi place albastrul.

Paul știa despre ce vorbește managerul și dacă mai devreme era îngrijorat, acum avea emoţii. Tânărul Justin luă cuvântul și în câteva fraze parcurse zilele de alergare prin parc alături de omul căruia îi plăcea albastrul.

Când ieșiră din sala de ședinţe, Paul se uită în sus. Nu era niciun nor pe cer, iar albastrul impecabil chiar îi plăcea.

60


Tânărul Justin avea în echipă poate cel mai bun om pe care putea să-l aibă. Era în echipa lui de mai mult de o săptămână, însă Paul afl a asta abia azi, la ora 10.30.

- Asta urmărea tânărul Justin, în fond nimic nu e gratis, totul se plătește! i-a spus Paul soţiei.

62

Recomandări ale autorului:

• Recitiţi materialul ori de cate ori sunteţi în impas;

• Recitind materialul, încercati să empa-tizaţi cu personajele;

• Întelegeţi că în viaţa de zi cu zi e nevoie de răbdare, iar în această carte evenimentele se desfășoară cu o „viteză” mult mai mare;

• Scrieţi pe o coală de hârtie tot ceea ce Paul și-a notat în agenda și observaţi relevanţa în viaţa de zi cu zi;

• Faceţi un rezumat al cărţii și adăugaţi completările voastre.

Nu există întâmplări negative din care omul să nu poată extrage ceva pozitiv.


MULŢUMIRI

Apariţia acestei lucrări nu ar fi fost posibilă fără ajutorul unor oameni care au fost prezenţi lângă mine activ sau pasiv în toată această perioadă.

În mod deosebit lui Dan, pentru încre-derea pe care mi-a acordat-o timp de aproxima-tiv 3 ani cât am lucrat în mai multe proiecte pe cât de ambiţioase pe atât de efi ciente și plăcute în același timp, proiecte ce m-au înzestrat cu experientă;

~ Soţiei mele, Valentina care a empati-zat cu mine, și care timp de 3 ani a acceptat de multe ori, să ne vedem o singură zi pe săptămâ-nă;

~ Loredanei Sima, pentru minunatele schiţe realizate pentru carte;

~ Ioanei Mihai, pentru sfaturile utile ce mi le-a dat, făcând corecturile cărţii;

~ Editoarei mele Cristina, pentru încu-rajările și sfaturile primite la fi ecare întâlnire de discuţii.

Tuturor celor ce consideră că m-au ajutat la scrierea acestui material.

64

Documents

Povestea omului de serviciuinvestestecorect.ro/wp-content/uploads/2015/02/... · povestea omului de serviciu 5 părinţilor sau, mai clar, prin prisma educaţiei primite de la aceştia