2. Principii internaţionale

2.1. Principii de bază

2.1.1. Principiul sic utere tuo

Principiul sic utere tuo presupune obligaţia statelor de a se asigura că activităţile exercitate în limitele jurisdicţiei lor naţionale nu cauzează daune mediului altor state şi a fost recunoscut pentru prima dată în a doua jumătate a secolului al XIX - lea ca un principiu specific dreptului fluvial.

În 1935 acest principiu a constituit o clauză într-un tratat încheiat între Canada şi S.U.A., în sensul că un stat nu trebuie să altereze condiţiile naturale ale propriului său teritoriu în dezavantajul condiţiilor naturale ale teritoriului statului vecin, iar în anul 1941 şi-a găsit aplicarea într-un diferend, tot între S.U.A. şi Canada, privind poluarea aerului, ocazie cu care Tribunalul de Arbitraj a afirmat existenţa unei reguli de drept internaţional, impunând statelor obligaţia de a se abţine de la orice acte care pot cauza prejudicii pe teritoriile vecine.

În Actul final de la Helsinki din 1975 se precizează că fiecare dintre statele participante, în acord cu principiile de drept internaţional trebuie, într-un spirit de cooperare, să se asigure că activităţile desfăşurate pe teritoriul lor nu cauzează degradarea mediului înconjurător într-un alt stat sau în regiuni situate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale.

2.1.4. Principiul protejării patrimoniului comun al umanităţii

Prin sintagma patrimoniu comun al umanităţii se înţeleg, pe de o parte, bunurile naţionale care prezintă la nivel mondial o importanţă deosebită sub raport ştiinţific, estetic şi conservativ, iar pe de altă parte, zonele ori spaţiile aflate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale, care necesită măsuri specifice de protecţie, conservare şi utilizare în interesul întregii comunităţi internaţionale.

Protecţia juridică a acestor bunuri are ca scop prevenirea şi eliminarea tensiunilor internaţionale care ar putea fi periculoase pentru menţinerea păcii, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale oamenilor, împiedicarea exploatării neraţionale a resurselor naturale.

Principiul protejării patrimoniului comun al umanităţii este consacrat într-o serie de convenţii internaţionale, precum Convenţia privind patrimoniul mondial, cultural şi natural al umanităţii, adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură în 1972, Convenţia privind conservarea speciilor migratoare aparţinând faunei sălbatice, adoptată la Bonn în 1979, Convenţia privind prevenirea poluării marine de origine telurică, încheiată la Paris în 1974, Convenţia de la Montego Bay din 1982, asupra dreptului mării ş.a.

1.1.4. Principiul acţiunii preventive

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, prevede acest principiu în art. 3 lit. c). fiind consacrat in acelasi timp in art. 191 alin. (2) TFUE si in numeroase conventii internationale.

Contribuie la protectia mediului prin anticiparea consecintelor pe care un proiect sau o activitate le pot produce asupra calitatii mediului si societatii umane.

Acest principiu se reflecta in scopul normelor de protectie a mediului, majoritatea acestora avand un caracter preventiv. Presupune un control prealabil in privinta demararii si desfasurarii oricaror proiecte sau activitati.

Principiul acţiunii preventive este fundamentat pe ideea că activitatea de prevenire a riscurilor ecologice este cu mult mai puţin costisitoare decât repararea daunelor ecologice, care de multe ori au un caracter ireversibil.

Aplicarea acestui principiu reclamă, pe de o parte, reglementarea unor obligaţii cu caracter preventiv, iar pe de altă parte, promovarea unor activităţi care să conducă la evitarea producerii unor modificări negative privind calitatea mediului.

În cadrul acestor activităţi, un rol principal revine evaluării impactului asupra mediului. Necesitatea unei evalurari prealabil este prevazuta nu numai in dreptul intern, ci si in drept international. Exista, spre exemplu, dispozitii in acest sens in Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontier adoptata la ESPOO in 1991, ratificata de Romania prin Legea nr. 22/2001.

1

In sensul acestei conventii, evaluarea impactului asupra mediului inseamna o procedura nationala avand drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activitati propuse. In preambulul Conventiei, se precizeaza ca statele sunt constiente de necesitatea elobrarii de masuri cu caracter preventiv, precum si de importanta atenuarii si monitorizarii oricarui impact negativ asupra mediului si in mod special in context transfrontier.

Principiul acţiunii preventive se realizează şi prin aplicarea sectorială a altui principiu, cel referitor la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile care produc poluări semnificative.

Cele mai bune tehnici disponibile se referă la stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient, înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică a tehnicilor specifice de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său.

1.2.2. Principiul reţinerii poluanţilor la sursă

Prevăzut expres de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, în art. 3 lit. d), principiul implică necesitatea ca evitarea poluării să înceapă de la sursă, acţionând direct în procesul de apariţie a reziduurilor, ceea ce presupune aplicarea unor procedee de fabricaţie care să nu genereze evacuări de poluanţi sau să le reducă la minim.

Respectarea principiului reţinerii poluanţilor la sursă se poate realiza pe deplin prin asocierea măsurilor de ordin juridic şi administrativ cu cele de ordin educaţional. Continutul acestui principiu se reflecta in general in caracterul preventiv si imperativ al normelor de protectie a mediului care stabilesc obligatii specifice pentru agentii economici si pentru alte subiecte de drept.

1.1.5. Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural

Acest principiu este expres consacrat în art. 3 lit. f) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/1995 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare şi este avut în vedere atât sub aspect general, cât şi sub aspect special, legea reglementând în detaliu protecţia resurselor naturale şi a biodiversităţii.

Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural are în vedere biodiversitatea sub trei aspecte principale:

menţinerea proceselor ecologice esenţiale ale sistemelor de suport al vieţii; prezervarea diversităţii genetice; utilizarea durabilă a speciilor şi ecosistemelor.

1.1.1. Principiul potrivit căruia protecţia mediului constituie un obiectiv de interes public major.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, statuează expres că ocrotirea mediului reprezintă un obiectiv de interes public major. Actul normativ menţionat consacră caracterul de „interes public major” nu numai pentru valorile generale ale mediului, ci şi pentru ceea ce constituie obiectul reglementărilor legislative cuprinse în legi speciale.

Constituţia României din 1991, revizuită, deşi nu consacră expres acest principiu, prevede în art. 135 alin. (2) lit. d), obligaţia statului de a exploata resursele naturale ale ţării „în concordanţă cu interesul naţional”.

Acest principiu are o serie de consecinţe juridice, precum:

În materia asociaţiilor şi fundaţiilor, una dintre condiţiile prevăzute de lege, ca o asociaţie sau fundaţie să fie recunoscută ca fiind de utilitate publică este ca activitatea acesteia să se desfăşoare în interes general sau al unei comunităţi; asociaţiile de protecţie a mediului îndeplinesc această condiţie;

În domeniul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, Legea nr. 33/1994 stabileşte ca fiind de utilitate publică, între altele, instalaţiile pentru protecţia mediului, sistemele de avertizare şi prevenire a fenomenelor naturale periculoase, lucrările de combatere a eroziunii în adâncime;

2

În privinţa limitării dreptului de proprietate rezultată din folosirea subsolului unei proprietăţi private imobiliare, art. 44 alin (5) din Constituţia din 1991, revizuită, prevede că pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare cu respectarea anumitor condiţii; activităţile de înlăturare a consecinţelor grave ale poluării sunt activităţi de interes general.

Principiul dezvoltarii durabile

Este prevazut in art. 1 alin. (1) si partial in articole din OUG 195/2005/ este un principiu nou, consacrat pentru prima data in 1997 intr-un raport al Comsiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare numit ”Viitorul nostru comun” si a fost reluat in Declaratia de la Rio 1992.

Principiu presupune ca dezvoltarea ecologica trebuie sa acopere cerintele generatiilor prezente fara sa compromita persoanele generatiilor viitoare de a avea asigurata realizarea propriilor lor cerinte referitoare la mediu, astfel ca resursele trebuie utilizate prudent si rational.

Potrivit principiului 4 din declaratia de la Rio pentru asigurarea dezvoltartii durabile protejarea mediului trebuie sa faca parte integranta din procesul de dezvoltare si nu poate fi luata in considerare in mod izolat.

Principiul poluatorul plateste

In sens restans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea subventiilor destinatie protectiei mediului, astfel incat costurile legate de poluare sa fie suportate de cel care o cauzeaza, iar nu de catre societate. Aceasta nu inseamna ca sttatul nu trebuie sa-si indeplineasca obligatiile de a asigura cetatenilor un mediu sanatos, deoarece autoritatile au indatorirea de a inaltura efectele poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite instrumente legale care sa permita identificarea poluatorului si obligarea acestuia sa suporte costurile legate de poluare.

Asigurarea unui just echilibru intre responsabilitatea autoritatilor si a proteja mediul si aplicarea principiului poluatorul plateste este realizata mai ales prin intermediul normelor de protectie a mediului.

Dupa aderarea Romaniei la UE, ajutorul de stat pentur protectia mediului poate fi acordat si numai cu respectarea dispozitiilor in materie, respectiv a instrutiunilor privind ajutorul de stat pentru protectia mediului adoptate de Comisie in 2001.

Principiul se aplica nu numai in dreptul intern, ci si la nivelul UE si in dreptul international, fiind afirmat in art. 191 din TFUE si in numeroase conventii internationale.

Principiul precautiei in luarea deciziei

Are caracter intern, dar si regional si international. Este un principiu nou aparut dupa 1980 si s-a desprins din principiu prevenirii poluarii. Este prevazut expres in art. 3 lit. B) din OUG 195/2005. La nivelul UE la 2 februarie 2000/9 ? Comisia a adresat Consiliului o comunicare cu privire la principiul precautiei.

Aplicarea principiului presupune luarea in considerare a urmatoarelor aspecte:- Proportionalitatea intre masurile luate si nivelul de portectie urmarit- Aplicarea nediscriminatorie a masurilor- Examinarea avantajelor si sarcinilor rezultate din actiunile sau absenta acesteia- Reexaminarea masurilor prin prisma evolutiilor din domeniul stiintific

Pe plan international, principiul a fost consacrat initial in 1987 de OCDE (organizatie pentru cooperare si dezvoltare) de a 2a conferinta internationala asupra protectiei marii nordului de la Londra din acelasi an, de Declaratia Conf. Pentru Mediu si Dezvoltsare de la Rio de Janeiro din 1992 etc.

Principiul justifica luarea de masuri chiar si atunci cand din datele stiintificenu rezulta cu certitudine cdaca o activitate este periculoasa pentru mediu. In consecinta, atunci cand datele stiintifice nu sunt concludente, in privinta efectelor unei activitati, decizia trebuie sa fie de neincepere a acelei activitati.

Are caracter decizional si se aplica in procedura de reglementare a activitatii cu impact asupra mediului.

3