Universitatea din Craiova

Facultatea de Agricultura si Horticultura

Specializarea Montanologie

Identificarea, dezvoltarea si promovarea

potențialului agroturistic al Județului Neamț

Profesor coordonator: Student:

Călina Jenica Dobre Șerban Cătălin

Craiova 2015

1

Cuprins

1. STUDIU PRIVIND POZIȚIA ȘI ACCESIBILITATEA

1.1 Așezare și poziție în teritoriu

1.2 Accesibilitate și infrastructură generală

2. STUDIU PRIVIND CADRUL NATURAL

2.1 Relieful zonei

2.2 Clima

2.3 Vegetația, fauna și solurile

2.4 Rețeaua hidrografică

2.5 Ocrotirea naturii

3. STUDIUL PRIVIND CADRUL SOCIAL – ECONOMIC

3.1 Populația și așezările umane

3.2 Structura populației

3.3 Industria

3.4 Agricultura și silvicultura

3.5 Dotări tehnico – edilitare

4. STUDIUL PRIVIND CADRUL CULTURAL – ISTORIC

4.1 Dotări culturale

4.2 Valori etnografice și folclorice

4.3 Monumente și situri

4.4 Case memoriale

4.5 Muzee

2

4.6 Mănăstiri, catedrale, biserici

5. SERVICIILE AGROTURISTICE DIN ZONĂ

5.1 Serviciile de cazare

5.2 Servicii de alimentație

5.3 Servicii de agrement

6. STUDIULUI PRIVIND CALITATEA MEDIULUI

6.1 Poluarea datorită activităților economice

3

I. STUDIU PRIVIND POZIȚIA ȘI ACCESIBILITATEA

1.1 Așezare și poziție în teritoriu

Judetul Neamț ocupă o poziție Central – Estică, între paralelele 46˚40’ şi

47˚20’ latitudine nordică şi meridianele 25˚43’ şi 27˚15’ longitudine estică, în

ansamblul teritorial național și se suprapune, parțial, Carpaților Orientali,

Subcarpaților Moldovenești și Podișului Moldovenesc. El face parte din

categoria unitaților administrativ - teritoriale cu o suprafață medie, având 5.896

km2, ceea ce reprezinta 2,5% din teritoriul tarii.

Limitele geografice ale judeţului Neamţ sunt date de:

- judeţul Suceava – la Nord;

- judeţele Vaslui şi Iaşi – la Est;

- judeţul Bacău – la Sud;

- judeţul Harghita – la Vest.

Reşedinţa judeţului Neamţ este Municipiul Piatra Neamţ. Județul a fost

înfiintat în actualele limite administrative prin Legea nr.2/1968 privind

organizarea administrativă a teritoriului Romaniei și are în componența sa:

- 2 municipii:

Piatra Neamț - reședință de județ (populație ~ 105.000)

Roman - populație ~ 70.000 ;

- 3 orase:

Targu Neamț - populație ~ 20.000;

Bicaz - populație ~ 9.000;

Roznov - populație ~ 9.000.

- 78 de comune;

4

- 347 sate.

5

1.2 Accesibilitate și infrastructură generală

a) Căi de transport rutiere

Drumurile naţionale de pe teritoriul judeţului Neamţ formează o reţea

sprijinită:

pe drumurile de pe Valea Bistriţei - DN 15 şi DN 17B;

pe drumul de pe Valea Siretului şi a Moldovei - DN 2;

pe drumurile de pe:

Văile Bicaz - DN 12C

Bistricioara - DN 15

Poiana Largului şi Neamţului - DN 15B

pe drumul ce face legătura între colinele subcarpatice şi podişul

central al Moldovei - DN 15D.

Mijlocul teritoriului este străbătut de la sud către nord de DN 15C, acesta

unind municipiul Piatra Neamţ cu oraşul Tîrgu Neamţ şi cu partea de sud a

judeţului Suceava.

De o deosebită importanţă este DN 15 între Bicaz şi Costişa, care

polarizează cel mai mare trafic în zona Piatra Neamţ şi care, împreună cu DN 2,

se numără printre cele mai vechi drumuri cunoscute în Moldova.

Se menţionează că drumul de pe valea Siretului (vechiul şleau), făcea parte

din drumul comercial internaţional către portul Galaţi, iar drumul de pe văile

Bistriţei şi Bistricioarei asigura legătura cu teritoriul de peste Carpaţii Orientali.

Tot din acea perioadă datează şi DN 15C, care constituia calea cea mai scurtă

dintre Suceava – Baia – Tîrgu Neamţ şi Piatra Neamţ.

6

În judeţul Neamț există drumuri:

Naționale - 381.838 km

Județene - 758.580 km

Comunale - 764.415 km

b) Căi de transport feroviare

În judeţul Neamţ, reţeaua de căi ferate se împarte în:

Trei tronsoane:

Bicaz – Bacău (86 km)

Tîrgu Neamţ – Paşcani (31 km)

Bacău – Roman – Paşcani (27 km).

Triaje: Piatra Neamţ - Roman

Tuneluri: Tronsonul Paşcani - Tîrgu Neamţ.

În judetul Neamț exista urmatoarele cai ferate:

călători şi marfă - 140 km;

industriale - 164 km.

c) Căi navigabile

Portul turistic Bicaz:

- este amplasat pe malul stâng lângă barajul lacului Izvorul Muntelui;

- are numai ambarcaţiuni de agrement, cu capacităţi de transport de la 2

la 100 de persoane.

7

II. STUDIU PRIVIND CADRUL NATURAL

1.1 Relieful zonei

Relieful judeţului prezintă o diversitate deosebită determinată într-o lungă

perioadă de timp de alcătuirea şi structura geologică, de mişcările tectonice, de

succesiunea de sisteme morfoclimaterice. Este dispus în trepte care coboară de

la vest spre est, cuprinzând unităţi muntoase, unitatea subcarpatică, unitate de

podiş, culoarele de vale ale Siretului şi Moldovei.

Principalele unităţi muntoase, amplasate în vestul judeţului, sunt:

Masivul Ceahlău, cu înălţimea maximă de 1907 m;

M-ţii Hăşmaş, situaţi în bazinul superior al râului Bicaz, cu înălţimea

maximă de 1792 m;

M-ţii Bistriţei, cu masivul Grinţieş de 1757 m şi o parte a masivului

Budacu;

M-ţii Tarcău, la sud de valea Bicazului şi la est de valea Dămucului,

cu înălţimea maximă de 1664 m;

M-ţii Stînişoarei care ocupă zona de la nord de valea Bistriţei, cu

culmi joase rotunjite ce ating 1529 m, separate de văi largi cu aspect

de depresiune.

Unitatea subcarpatică este situată la est de zona montană şi cuprinde

depresiunile:

- Neamţ

- Cracău-Bistriţa

- O parte din depresiunea Tazlău.

Unitatea de podiş apare la est de Subcarpaţi şi se integrează prin toate

elementele morfologice şi de evoluţie Podişului Central Moldovenesc. Cea mai

8

joasă formă de relief o reprezintă culoarele de vale ale Siretului şi Moldovei

care ating o lărgime maximă de 5-6 km la nivelul luncilor, având aspectul unor

câmpii largi terasate.

Repartiţia în teritoriu a principalelor tipuri şi subtipuri de soluri este

condiţionată de factorii:

- Antropici

- Climatici

- de relief.

Volumul edafic util, compactarea, panta terenului, toate acestea se regăsesc

în formula unităţii de sol.

Caracteristice pentru zona Subcarpaţilor Moldovei sunt solurile brune

de pădure tipice sau cu diferite grade de podzolire. 50% din acestea fac parte

din seria tipică provinciei montane, iar celelalte aparţin aşa numitei provincii

carpato-moldave. În zona montană sunt soluri silvestre (brune acide, brune

podzolice şi rendzine brune pe porţiuni mai restrânse) care au, în general,

grosimi mici şi sunt acoperite cu păduri şi pajişti naturale.

În zona oraşului Tîrgu Neamţ predomină solurile podzolite brune argilo-

iluviale, care se găsesc în acelaşi areal cu solurile brune de pădure din care au

evoluat. Subtipurile de sol prezente în zona sunt:

- solurile brune podzolite - sărace în humus;

- soluri brune-gălbui podzolite – acide;

- soluri brun-montane podzolite – acide.

Toate aceste tipuri sunt sărace în azot, fosfor, potasiu şi microelemente.

Astfel de soluri sunt prielnice unui număr mic de plante, îndeosebi pentru grâu,

secară, orz, porumb, cartofi, trifoi, mazăre, fasole, rădăcinoase şi in de fibre.

Necesită o fertilizare mai puternică cu gunoi de grajd în doze mari, turbă la

intervale de 2-3 ani sau îngrăşăminte verzi.

9

Suprafața ocupată Hectare Procent ( % )

Păduri și alte terenuri cu vegetație foestieră 246.265 41.7

Terenuri de folosință agricolă 288.477 48.9

Suprafața cursurilor de apa și a lacurilor 10.552 1.8

Drumuri 7.889 1.3

Construcții 11.465 1.9

Terenuri neproductive 35.518 6

1.2 Clima

1.2.1 Regim climatic

Clima judeţului Neamţ este temperat continentală. Caracteristicile climei

sunt determinate de particularităţile circulaţiei atmosferice, de altitudine, de

formele şi fragmentarea reliefului, dar şi de suprafeţele lacustre ale amenajării

hidroenergetice a râului Bistriţa. Efectul de “baraj” al Carpaţilor Orientali se

manifestă în tot cursul anului, în condiţiile advecţiei dinspre vest a maselor de

aer caracteristice latitudinilor medii.

Regimul climatic are un caracter mai continental în estul judeţului – aer

mai uscat şi timp în general mai senin. Influenţa “barajului” muntos al

Carpaţilor se resimte în special în anumite faze tipice de iarnă, când au loc

invazii de aer rece, arctic continental. Munţii deviază înaintarea spre vest a

acestor mase de aer, determinând geruri intense în condiţiile existenţei unor

depresiuni barice adânci deasupra Mării Negre şi Mării Mediterane. Asemenea

situaţii dau naştere viscolelor violente – zona estică a judeţului. În cazul maselor

de aer instabile, ascensiunea forţată (dinamică) a aerului umed pe versanţii

10

estici, prin încălzirea adiabatică, produce efecte de foen în masivul Ceahlău spre

valea Bistriţei şi în depresiunile subcarpatice Neamţ şi Cracău-Bistriţa.

2.1.1 Regimul precipitaţiilor

O analiză a cantităţilor anuale de precipitaţii din judeţ prezintă o creştere,

de la est la vest, de la 490 mm în zona Roman la 742 mm la Toaca. Valorile

cresc deci pe măsura creşterii altitudinii, gradientul pluviometric vertical fiind

cuprins între 8 şi 22 mm/100 m.

Nu lipsesc excepţiile de la regulă: zona Ceahlău sat – Grinţieş – Farcaşa –

Borca are un gradient pluviometric negativ. La fel zona Fântânele faţă de Toaca.

Determinată de altitudine, zona de precipitaţii maxime este cuprinsă între

1300 – 1800 m. De regulă, maximul de precipitaţii se înregistrează în luna iunie

iar minimul în lunile ianuarie – februarie. În zona montană minimul se

înregistrează în octombrie.

Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad vara, între 38% - 46% din totalul

anual, iar cele mai mici iarna, între 9% - 18% din totalul anual. Tot anual,

numărul zilelor de ploaie este cuprins între 90 şi 107, exceptând zona montană.

În această zonă se măreşte numărul zilelor cu precipitaţii solide. De exemplu, la

Toaca se înregistrează peste 106 zile cu ninsoare.

2.1.2 Regimul termic

O scurtă analiză pune în evidenţă variaţia regimului termic în funcţie de

relief şi de circulaţia maselor de aer pe anotimpuri. Temperatura medie anuală

creşte, de la 0,7o C la Ceahlău - Toaca, până la 8,8o C la Piatra Neamţ.

Jumătatea estică a judeţului are valori termice cuprinse între 8,2 şi 8,8o C.

Temperatura descreşte apoi spre zona montană, o fâşie relativ îngustă cu valori

medii anuale cuprinse între 7 şi 8oC, urmată de o zonă orientată nord-sud, în

11

văile Bistriţei, Bicazului şi Tarcăului, cu valori medii anuale cuprinse între 6 şi

7o C şi, în sfârşit, zona montană în care temperaturile medii anuale coboară de la

6o până la 0,7o C la Toaca.

Luna cea mai friguroasă este ianuarie (între -3,4 o C la Piatra Neamţ şi -

8,7o C la Toaca) iar cea mai călduroasă, iulie (între 8,9o C la Toaca şi 19,3o C la

Roman). Pe anotimpuri, temperaturile medii oscilează astfel:

- primăvara între 8,9o C la Roman şi -0,5o C la Toaca;

- vara între 19,3o C la Roman şi 8,9o C la Toaca;

- toamna între 9,6o C la Piatra Neamţ şi 2,1o C la Toaca;

- iarna între -3,4o C la Piatra Neamţ şi -8,7o C la Toaca.

Exceptând zona de munte, anual în judeţ se înregistrează cca. 270 zile cu

temperaturi medii, mai mari de 0o C, 220 zile cu temperaturi mai mari de 5o C,

170 zile cu temperaturi mai mari de 10o C, 115 zile cu temperaturi mai mari de

15o C, 68 zile cu temperaturi mai mari de 18oC şi 23 zile cu temperaturi medii

mai mari de 20o C.

2.1.3 Fenomene meteorologice extreme

La altitudini medii, sistemele atmosferice de joasă presiune sunt

responsabile pentru producerea fenomenelor meteorologice extreme, care însă

nu se manifestă cu violenţă deosebită.

Nu s-au înregistrat pe teritoriul judeţului Neamţ tornade, însă furtuni

însoţite de intensificări puternice ale vântului sunt fenomene care se produc în

fiecare an, mai ales în lunile iulie şi august după perioade de temperaturi foarte

ridicate (peste 30oC). Jumătatea estică a judeţului reprezintă zona unde se

produc frecvent astfel de fenomene.

O altă caracteristică a judeţului o reprezintă şi producerea precipitaţiilor

sub formă de ploaie în cantităţi mari în intervale scurte de timp (peste 60 l/m 2 în

12

30 – 60 minute). Rezultatul acestui fenomen îl reprezintă producerea

inundaţiilor ca urmare a creşetrii bruşte a debitelor pe torenţi sau pe

principalele cursuri de apă. Localităţie din zona montană aflată în jumătatea

vestică a judeţului sunt cele mai expuse acestui fenomen.

1.3 Vegetația, fauna și solurile

Vegetaţia judeţului Neamţ aparţine în cea mai mare parte etajului forestier

(peste 51% din suprafaţă) şi într-o mică măsură silvostepei, care pătrunde pe

Valea Siretului.

Cea mai mare parte a zonei forestiere o ocupă pădurile amestecate, limita

sa superioară ajungând până la 1.500 m în Munţii Tarcău, de unde coboară în

regiunea subcarpatică, sub 500 m.

O atenţie deosebită se acordă protejării florei şi faunei, care constituie

adevărate monumente ale naturii. Parcul Naţional Ceahlău, cu o suprafaţă de

5.200 ha, cea mai mare rezervaţie naturală din judeţ, adăposteşte numeroase

specii rare de plante şi animale, cum ar fi: floarea de colţ, laricele din renumitele

“Poliţe cu crini”, capra neagră, râsul etc.

Pe Valea Tarcăului se întinde rezervaţia forestieră Goşman, un codru cu

specii de fag şi conifere a căror vârstă este cuprinsă între 135 şi 270 de ani. La

Branişte, lângă Târgu Neamţ, pe o distanţă de 10 km, se păstrează o pădure de

stejar cu exemplare de peste 300 de ani.

Între localitătile Agapia şi Văratec sunt două rezervaţii sugestiv intitulate

“codrii de aramă” şi “pădurea de argini” în care predomină gorunul şi

mesteacănul şi a căror denumire se datorează lui Eminescu, bun cunoscător al

acestor meleaguri. În apropierea Mănăstirii Neamţ se află Rezervaţia de Zimbri

şi Faună Carpatină “Dragoş Vodă”.

13

Resursele subsolului şi solului : Judeţul Neamţ dispune de o serie de

rezerve minerale cum ar fi:

- minereuri uranifere (Grinţieş – în procedură de obţinere a

autorizaţiilor pentru o nouă exploatare), sare gemă (Tg. Neamţ,

Dobreni, Piatra Neamţ, Borleşti), zăcăminte de săruri de potasiu

(Crăcăoani, Negreşti, Gîrcina, Dumbrava Roşie, Borleşti, Bălţăteşti,

Tazlău), sulfuri cuprifere încă neexploatate.

- roci utile – calcare (Bicaz Chei şi Dămuc) utilizate în industria

cimentului şi varului; nisipuri şi pietrişuri (bazinele râurilor Moldova,

Bistriţa şi Siret şi la Girov, căciuleşti, Crăcăoani, Tîrgu Neamţ,

Vânători), argile utilizate în producerea cărămizilor, ţiglelor şi plăcilor

ceramice (Ciritei – Piatra Neamţ, Sagna, Răuceşti, Gâdinţi, Taşca,

Roman, Vânători Neamţ, Tarcău), gresii (Tarcău). Nisipurile sunt

folosite în producerea materialelor de construcţii, alături de prundişuri,

calcare şi gresii;

- petrol şi gaze naturale – Roman, Tazlău, Pipirig

- ape minerale carbogazoase şi plate ce se pot consuma ca atare

(Toşorog, Bicazu Ardelean, Pipirig, Izvorul Muntelui, Tazlău)

- ape mineralizate cu proprietăţi terapeutice (Durău, Băltăţeşti, Oglinzi,

Piatra Şoimului).

1.4 Rețeaua hidrografică

1.4.1 Cursurile de apă

Reţeaua hidrografică a judeţului Neamţ este colectată, în cea mai mare

parte, de râul Siret cu afluenţii săi de ordinul I, Moldova şi Bistriţa, şi în mică

măsură, de afluentul său de ordinul II, Tazlău, din bazinul Trotuşului.

14

Densitatea reţelei hidrografice variază, în limite largi, de la 0,3 la 1,10/00,

valorile extreme înregistrându-se pe zone restrânse din regiunea înaltă a

bazinului râului Bistricioara (0,9 - 1,10/00) şi din zonele joase depresionare (0,3 –

0,50/00). În restul teritoriului predominantă este densitatea medie de 0,5 – 0,70/00.

Scurgerea medie multianuală specifică de apă variază pe teritoriu între 10

l/s/km2, în zona înaltă a munţilor Hăşmaş şi Tarcău şi circa 2 l/s/km2 într -o zonă

restrânsă din podişul Bîrladului. Majoritatea teritoriului se încadrează între

izoliniile de 2 şi 5 l/s/km2. În cursul anului, volumul maxim scurs pe anotimpuri

se înregistrează, în mod obişnuit, primăvara (aprilie – iunie) şi reprezintă, în

medie, 40 – 50% din volumul anual, iar volumul minim în sezonul de iarnă

(noiembrie – ianuarie) însumează, în medie, 10 – 13% din volumul anual.

Lunar, cel mai mare volum scurs se produce în lunile aprilie sau mai, iar

cel mai scăzut în luna ianuarie şi reprezintă, în medie, 17 – 20% şi respectiv

3% din volumul anual scurs.

Scurgerea medie multianuală de aluviuni în suspensie variază între 5,0 și

0,5 t/ha/an, valorile ridicate fiind în zona depresionară Neamţ, din bazinul

Moldovei, datorită unei intense activităţi a reţelei de organisme torenţiale

dezvoltată în rama subcarpatică din jur, iar cele mai scăzute în bazinul Bistriţei,

în amonte de municipiul Piatra Neamţ. În restul teritoriului valorile sunt

cuprinse între 1,0 şi 2,5 t/ha/an.

Debitele medii multianuale de aluviuni târâte au valori nesemnificative în

raport cu cele de suspensie, în zonele joase, unde pantele râurilor sunt reduse, şi

au valori importante, putând depăşi pe cele în suspensie, în zonele înalte cu

pante accentuate ale râurilor.

Râul Siret străbate teritoriul judeţului pe o distanţă redusă, de numai 38

km. În secţiunea de intrare, suprafaţa de bazin este de 6.617 km2, iar în cea de

ieşire de 11.620 km2, aportul cel mai mare datorându-se râului Moldova

(S=4315 km2), cu care are confluenţa în dreptul municipiului Roman. Dintre

15

afluenţii de pe teritoriul judeţului Neamţ menţionăm Valea Neagră, afluent de

dreapta cu o lungime de 40 km şi o suprafaţă de 304 km2.

Debitul mediu multianual al râului Siret, pe perioada ultimilor 30 ani,

variază pe teritoriul judeţului între 37 m3/s şi 70 m3/s.

Debitele medii anuale depăşesc în anii ploioşi de două ori debitul mediu

multianual, iar în anii secetoşi ajung la mai puţin de jumătate din acesta.

Debitele maxime cu probabilitatea de depăşire 1% (o dată la 100 de ani)

variază pe sectorul aferent judeţului între 2.020 m3/s şi 2.530 m3/s. Volumele de

apă care se scurg în timpul viiturilor au valori ridicate. De exemplu, volumul

maxim scurs cu probabilitate 1% într-o perioadă de 10 zile este de 620 mil.

m3/s, şi, respectiv, 1050 mil. m3 /s, pentru cele două secţiuni, de intrare şi ieşire

din judeţ.

Debitele medii zilnice minime (anuale) cu probabilitatea de 80% ( o dată la

5 ani) variază pe teritoriul judeţului între 2,6 m3/s şi 5,0 m3/s, iar cele

corespunzătoare aceleiaşi probabilităţi, dar calculate pentru perioada iunie –

august, între 6,5 m3/s şi 12,5 m3/s.

Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie, calculat pe perioada

ultimilor 30 de ani, înregistrează, în secţiunile de intrare şi ieşire din bazin,

valori de 60 kg/s şi, respectiv, 95 kg/s.

Fenomene de îngheţ (curgeri de sloiuri, gheaţă la mal, pod de gheaţă) se

înregistrează în fiecare iarnă şi au o durată medie de cca. 100 zile, cea mai mare

fiind de 125 zile, iar cea mai mică de 50 zile. Podul de gheaţă apare destul de

des, în peste 90% din ierni şi durează, în medie 65 zile, cea mai lungă perioadă

fiind de 110 zile, iar cea mai scurtă de 33 zile.

Râul Bistriţa, prezent în judeţ prin sectorul său mijlociu, curge pe o

distanţă de 126 km, între aval, confluenţa cu Pietroasa (S=2532 km2) şi amonte,

confluenţa cu Români (S=6400 km2).

16

La intrarea în judeţ, Bistriţa are aspectul unui râu tipic de munte, în aval

de Fărcaşa şi în special de lacul de acumulare şi barajul Izvorul Muntelui,

aspectul şi condiţiile naturale ale râului fiind complet modificate prin intervenţia

omului. Până în dreptul satului Stejaru, unde revin debitele de apă dinspre

hidrocentrală, în albia râului curge un mic firicel de apă format din izvoarele din

jurul barajului, după care începe să apară salba de lacuri de acumulare şi

hidrocentrale.

În aval de Piatra Neamţ, râul pătrunde în Depresiunea Cracău – Bistriţa,

valea se lărgeşte, iar panta râului scade în jur de 10 /00. Albia sa, cu puternice

tendinţe de divagare, este în afara utilizărilor hidraulice, Bistriţa, curgând prin

canale de derivaţie.

Afluenţii săi până în dreptul Lacului Izvorul Muntelui au lungimi cuprinse

între 8 şi 22 km. şi suprafeţe între 12 şi 84 km2. În zona lacului, afluenţii au

dimensiuni şi mai reduse, ce variază între 5 şi 12 km lungime şi între 10 şi 64

km.2 suprafaţă de bazin, cu excepţia Bistricioarei, afluent de ordinul I situat pe

dreapta, cu o lungime de 55 km şi o suprafaţă totală de 763 km2, din care numai

20% revine judeţului prin sectorul său inferior.

În aval de lac, afluenţii importanţi de ordinul I sunt Bicazul (L=35 km, S=

563 km2) şi Tarcăul (L=29 km, S=393 km2), pe partea dreaptă şi Cracăul (L=58

km, S=408 km2) pe partea stângă, iar de ordinul II, Dămucul (L=21 km, S=150

km2) din bazinul râului Bicaz.

Debitul mediu multianual al râului Bistriţa, în regim natural de scurgere,

variază pe sectorul corespunzător judeţului între 35 m3/s şi 66 m3/s, o contribuţie

importantă având-o râurile Bistricioara (6,1 m3/s), Bicaz (5,4 m3/s), Tarcău (3,5

m3/s) şi Cracău (1,7 m3/s).

Debitele maxime cu probabilitatea de depăşire de 1%, au valori de 1250

m3/s şi, respectiv, 1800 m3 /s, în regim natural de scurgere, pentru secţiunile

extreme, de intrare şi ieşire din judeţ, iar volumele maxime scurse, de aceeaşi

17

probabilitate, pentru un interval de 10 zile, sunt estimate la 330 mil. m3 şi

respectiv 600 mil. m3.

Debitele medii zilnice minime (anuale) cu probabilitatea de 80% în regim

natural de scurgere, pentru aceleaşi secţiuni de mai sus au valori de 4,0 m3/s şi,

respectiv 8,0 m3/s, iar cele corespunză toare perioadei iunie – august de 7,0 m3/s

şi, respectiv, 15,0 m3/s.

Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie, de asemenea în regim

natural de scurgere, este de 20 kg/s, în secţiunea corespunzătoare ieşirii din

judeţ. În aceeaşi secţiune, fenomenele de îngheţ se înregistrează în fiecare an cu

o durat ă medie de 75 zile, iar podul de gheaţă mai rar, la un interval de 4-5 ani,

cu o durată medie de 35 zile. În amonte de lacul Izvorul Muntelui se manifestă

anual fenomenul de zăpor, lungimea sa atingând peste 17 Km.

Râul Moldova se încadrează în judeţ cu bazinul său inferior cuprins între

aval, localitatea Drăguşeni (S=2575 km2), şi vărsarea în Siret (S=4315 km2).

Străbate teritoriul pe o lungime de 764 km, din totalul lungimii sale de 216 km,

formând, pe sectorul de la intrare până la confluenţa cu Petroaia, limita comună

cu judeţul Iaşi.

Râul se caracterizează printr-o mobilitate mare a albiei şi printr-o pantă

medie relativ ridicată pe acest sector (1,70/00) . Primeşte pe stânga afluenţi

neînsemnaţi ce aparţin în majoritate judeţului Iasi, iar pe dreapta: Rîşca

(L=54km, S=401 km2), Neamţ sau Ozana (L=54 km., S=425 km2), Topoliţa

(L=30 km, S=285 km2) şi încă patru afluenţi cu lungimile şi suprafeţele cuprinse

între 7 şi 16 km şi, respectiv, 18 şi 72 km2.

Debitul mediu multianual în secţiunea de vărsare este de 32 m2/s, aportul

cel mai important datorându-se, pe sectorul aferent judeţului, râurilor Rîşca

(2 m3/s) şi Neamţ (2,5 m3/s).

Debitul maxim cu probabilitatea de 1% în aceeaşi secţiune este de 1.770

m3/s.

18

Debitul mediu zilnic minim (anual) cu probabilitatea de 80% are valoarea

de aproximativ 2,2 m3/s, iar cel corespunzător perioadei iunie – august de

aproximativ 7,0 m3/s.

Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie, calculat pe perioada

ultimilor 30 de ani, este de 37 kg/s.

Fenomene de îngheţ se produc în fiecare iarnă şi au o durată medie de 70

zile, iar podul de gheaţă, de asemenea, în fiecare iarnă cu o durată medie de 25

– 30 zile, cea maximă fiind de 65 zile, iar cea minimă de 4 zile.

1.4.2 Lacuri, iazuri

Caracteristice judeţului Neamţ sunt lacurile de acumulare de pe valea

Bistriţei, de interes hidroenergetic, ca Izvorul Muntelui, Pîngăraţi, Vaduri şi

Bîtca Doamnei. Cel mai mare este Lacul Izvorul Muntelui care, la nivelul

normal de retenţie are o suprafaţă de 3.100 ha şi un volum de 1.230 mil. m3.

Puterea instalată a hidrocentralei este de 210 MW. Barajul are înălţimea de 127

m, iar lungimea coronamentului atinge 430 m.

În judeţ s-a format, în anul 1991, în urma unei masive alunecări de teren,

un lac natural, pe pârâul Cuiejdel, în amonte de municipiul Piatra Neamţ, cu un

volum de apă de aproximativ 1.000.000 mc.

1.4.3 Ape subterane

Regimul si raspandirea lor sunt determinate de conditiile structural -

litologice si de etajarea principalelor conditii fizico - geografice, cele mai

bogate panze freatice fiind cuprinse in complexul luncilor si teraselor raurilor

Siret, Moldova, Bistrita, Cracau, Ozana.

19

1.5 Ocrotirea naturii

Ocrotirea naturii se infăptuiește prin protejarea anumitor arii din judeţul

Neamţ precum:

- 10 rezervaţii forestiere ("Padurea de argint", "Codrii de aramă",

Pângăraţi etc.);

- 3 rezervaţii paleontologice şi fosiliere (Munţii Cozla, Pietricica şi

Cernegura din Piatra-Neamţ);

- 5 rezervatii geologice (Cheile Sugaului, Cascada Duruitoarea etc);

- 3 parcuri dendrologice cu arbori seculari;

- 12 rezervatii floristice, faunistice, acvatice, peisagistice şi mixte;

- 5 monumente ale naturii: 4 stejari seculari şi un ulm secular (Piatra

Teiului etc.).

Ariile naturale de interes naţional şi local ocupă suprafaţa de 38.448 ha.

Dintre acestea, poate cele mai impresionante sunt Parcul Naţional Ceahlău, cu o

suprafaţă de 7.742 ha şi Parcul Naţional "Cheile Bicazului", cu 3.315 ha. O altă

arie protejată, de interes naţional, este rezervaţia naturală de la Vânători şi care

cuprinde 26.380 ha.

Dintre ariile protejate de interes local pot fi amintite rezervaţia forestieră

de la Dobreni, lacul Izvorul Muntelui (cu 150 ha), rezervaţia floristică "Dealul

Vulpii" şi rezervorul fosilifer "Cernegura" (aflate în apropiere de Piatra-Neamţ),

Cheile Şugăului - Munticelu, peşterile Toşorog şi Munticelu (din zona Bicaz

Chei), stânca de la Şerbeşti (com. Ştefan cel Mare) precum şi Pădurea de argint

sau Codrii de aramă, situate între localităţile Agapia şi Văratec.

La acestea se adaugă Rezervaţiile Naturale Dobreni, Goşman, Brateş,

Borca, Lacul Cuiejdel (cel mai mare lac de baraj natural din România) şi Secu,

Rezervaţia "Codrul Secular Runc", ariile naturale protejate Pietricia, Cozla şi

Agîrcia (din zona Piatra-Neamţ), ariile speciale avifaunistice Lacurile Pângăraţi

şi Vaduri.

20

II. STUDIUL PRIVIND CADRUL SOCIAL –

ECONOMIC

2.1 Starea demografica a judetului Neamț

Necesitatea explicării stării demografice actuale a ţării, caracterizată ca

fiind un declin demografic, rezidă în cunoaşterea implicaţiilor acestei stări,

precum şi în nevoia găsirii unor soluţii pentru viitor.

Din punct de vedere demografic, interesează două aspecte:

- numărul total al populaţiei

- structura populaţiei.

În ceea ce priveşte numărul, în ultimii ani, populaţia judeţului Neamţ (la

fel ca şi populaţia României, în ansamblu) a înregistrat o tendinţă de scădere ca

urmare a evoluţiei nefavorabile a natalităţii, mortalităţii şi migraţiei.

21

La 1 ianuarie 2008, populaţia judeţului Neamţ a fost de 566.740 locuitori,

în scădere cu 2.068 persoane faţă de 1 ianuarie 2007. Populaţia judeţului este

caracterizată de o preponderenţă numerică a persoanelor de sex feminin. În

mediul urban, locuiesc 216.060 persoane, reprezentând 38,1% din populaţia

totală a judeţului.

Structura populaţiei pe grupe mari de vârstă reflectă continuarea

procesului lent de îmbătrânire demografică (datorat mai ales scăderii natalităţii),

fapt ce a determinat reducerea absolută şi relativă a populaţiei tinere, cu vârsta

de până la 14 ani şi creşterea ponderii populaţiei vârstnice, adică a populaţiei de

60 de ani şi peste.

Efectele demografice, dar şi economice ale acestei evoluţii se vor vedea

în timp, mai ales în ceea ce priveşte problemele referitoare la populaţia şcolară,

populaţia de vârstă fertilă şi populaţia în vârstă de muncă.

22

Principalele fenomene demografice care influenţează numărul total şi

structura populaţiei sunt: natalitatea şi fertilitatea, mortalitatea, nupţialitatea,

divorţialitatea şi migraţia.

Natalitatea. În anul 2007, în judeţul Neamţ, numărul născuţilor vii a fost

de 5.542, rata natalităţii scăzând de la 10,4 născuţi vii la 1.000 locuitori în anul

2006 la 9,7 născuţi vii la 1.000 locuitori în anul 2007. Această scădere s-a

datorat reducerii ratei natalităţii din mediul rural (9,5‰), fiind inferioară celei

din mediul urban (10,0‰). Viitorul demografic se află în nivelul natalităţii şi

numai redresarea acesteia poate avea efecte pozitive şi de durată.

Fertilitatea specifică a scăzut mai ales din cauza reducerii ratelor de

fertilitate la femeile tinere sub 25 ani. În mediul rural, ratele de fertilitate se

menţin superioare la toate grupele de vârstă.

Principalele cauze ale scăderii natalităţii şi fertilităţii sunt considerate a fi

cele de ordin economic-social. Astfel, nivelul scăzut al veniturilor, oferta

insuficientă de locuri de muncă şi dificultatea procurării unei locuinţe sunt

invocate de cele mai multe ori drept cauze fundamentale ale scăderii natalităţii

şi fertilităţii. Rolul acestor factori este, fără îndoială, important, dar nu va putea

fi niciodată explicată pe deplin scăderea natalităţii şi fertilităţii fără luarea în

considerare şi a factorului cultural, a schimbărilor de valori şi mentalităţi.

Mortalitate. Scăderea, în judeţul Neamţ, a numărului de decese (-170) în

anul 2007, comparativ cu anul 2006, a determinat scăderea ratei mortalităţii

generale la 10,7 decese la 1.000 locuitori, ca şi în anul precedent.

În anul 2007 numărul cel mai mare de decese s-a înregistrat în mediul

rural: 11,9‰ a fost rata mortalităţii în mediul rural, pe când în mediul urban,

rata mortalităţii a înregistrat valoarea de 8,8‰.

Pe sexe, rata mortalităţii este mai ridicată la bărbaţi , 11,9‰ faţă de 9,6‰

la femei. Principalele cauze ale deceselor au fost: bolile aparatului circulator şi

tumorile. Atunci când nivelul de trai, calitatea asistenţei medicale şi accesul la

serviciile de sănătate vor cunoaşte ameliorări sensibile, reducerea mortalităţii pe

23

vârste şi creşterea duratei medii a vieţii vor cunoaşte, aproape automat,

evoluţiile dorite.

Mortalitatea infantilă a scăzut, în judeţul Neamţ, comparativ cu anul

2006, de la 13,5 decese infantile la 1.000 născuţi vii la 13,2 decese infantile la

1.000 născuţi vii. Reducerea mortalităţii infantile s-a înregistrat doar în mediul

rural, dar se menţine decalajul între cele două medii rezidenţiale, valorile

mortalităţii infantile din mediul rural fiind de 1,7 ori mai mari decât cele din

mediul urban. Această situaţie se datorează atât femeilor gravide (alimentaţia

necorespunzătoare, stresul, condiţiile de viaţă, starea de sănătate a viitoarei

mame, lipsa consilierii premergătoare concepţiei, lipsa sau insuficienţa

controlului prenatal), cât şi nivelului serviciului de sănătate (calitatea

consultaţiei medicale acordate femeii gravide, mamei şi copilului în primul an

de viaţă). Principalele cauze de deces înregistrate la copiii cu vârsta sub un an

au fost bolile aparatului respirator şi malformaţiile congenitale.

Nupţialitatea este fenomenul demografic care, în perioada

postcomunistă, este influenţat atât de factori economici, cât şi de schimbările de

valori, mentalităţi, idealuri. În acest context, începe să-şi facă loc ideea că

familia tradiţională nu mai este o dimensiune obligatorie a existenţei, iar ea

merită să fie întemeiată numai în anumite condiţii, De asemenea, familia nu se

mai rezumă pentru toţi indivizii la o uniune contractuală al cărei scop principal

este naşterea şi creşterea copiilor. Necesitatea comunicării şi a compatibilităţii

în planul valorilor, mentalităţilor, idealurilor între parteneri face mai dificilă

realizarea unei căsătorii.

În anul 2007, în judeţul Neamţ, s-au înregistrat 4.657 căsătorii, cu 1.040

mai multe faţă de anul 2006, iar rata nupţialităţii a crescut, de la 6,3‰ în anul

2006, la 8,2 căsătorii la 1.000 locuitori în anul 2007. În mediul urban, numărul

căsătoriilor a fost mai mic decât în mediul rural. Cele mai multe căsătorii au fost

încheiate de persoane cu vârste cuprinse între 20-24 ani pentru femei şi 25-29

24

ani pentru bărbaţi. Proporţia primelor căsătorii a crescut în anul 2007, faţă de

anul 2006, de la 87,3% la 89,3%.

Divorţialitatea este fenomenul demografic care influenţează natalitatea şi,

în final, numărul populaţiei. Problemele economice existente la cea mai mare

parte a populaţiei nu dau suficientă independenţă economică indivizilor pentru a

lua în considerare, în situaţii limită, ideea divorţului. Rata mare a şomajului în

rândul femeilor, dificultatea procurării unei locuinţe necesare ca urmare a

divorţului, dificultăţile economice şi non-economice pentru creşterea copiilor

împiedică luarea hotărârii de a divorţa.

Numărul divorţurilor pronunţate, în judeţul Neamţ, în anul 2007, a fost cu

54 mai mic decât în anul 2006, ceea ce a determinat o scădere a ratei

divorţialităţii de la 1,96‰ la 1,87‰. Scăderea ratei divorţialităţii s-a înregistrat

în ambele medii de rezidenţă. În mediul urban, numărul divorţurilor a scăzut de

la 773 în anul 2006 la 721 în anul 2007. Frecvenţa cea mai mare a divorţurilor

s-a înregistrat la femei şi bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 35-39 ani. Principalele

cauze care au stat la baza desfacerii căsătoriilor au fost: alcoolismul (13,7%),

violenţele fizice (10,1%), infidelitatea conjugală (9,9%).

Migrația. După înregistrarea, în judeţul Neamţ, în anul 2002, a unui sold

pozitiv al schimbărilor de domiciliu (+84 persoane), în anul 2007 acesta a

înregistrat un minus de 812 persoane. S-a menţinut soldul negativ în mediul

urban (crescând de la -1.626 persoane în anul 2006 la -2.060 persoane în anul

2007), în mediul rural soldul fiind pozitiv şi în creştere (de la 572 persoane în

anul 2006 la 1.248 persoane în anul 2007).

Migraţia externă a adus o anumită contribuţie la scăderea numărului

populaţiei. Orizontul unor realităţi economice substanţial diferite de cele actuale

şi care să reprezinte un obstacol pozitiv pentru emigrare nu se întrezăreşte, cel

puţin pe termen mediu, astfel că ipoteza unei creşteri a dimensiunii emigraţiei

trebuie luată în considerare, mai ales în contextul integrării României în

Uniunea Europeană şi al liberei circulaţii a forţei de muncă.

25

2.2 Industria

Pe teritoriul judetului Neamț se întalnesc mai multe tipuri de industrie:

a. Cercetare - Dezvoltare si High Tech

În domeniul de Cercetare - Dezvoltare si High Tech se diferentiază din

start microîntreprinderile. Dacă pe acelasi domeniul de activitate în Uniunea

Europeana ponderea de firme fac parte din clasa întreprinderilor mari și mijlocii

în judetul Neamt ponderea este detiună de microîntreprinderi. În funcție de

locația în care sunt amplasate, mediul urban se detașează din start, deși în 2009

se realizează o scadere cu 13.45% fată de 2007.

b. Industria prelucrătoare

Cel mai important domeniu de activitate din județ este cel al industriei

prelucratoare,  care a fost impărtit în ramuri de activitate : 

Industria extractivă, de prelucrare a țițeiului și cocsificare a

carbunelui;

Industria produselor primare;

Producerea, transportul și distributia energiei electrice, termice, a

gazelor naturale și a apei;

Producerea, transportul și distribuția energiei electrice, termice, a

gazelor naturale și a apei;

Industria metalurgică, a construcțiilor metalice și a produselor din

metal;

Industria de masini și echipamente;

Industria mijloacelor de transport;

Industria lemnului și a produselor din lemn, a celulozei , hârtiei și a

produselor din hârtie, silvicultură, exploatare forestieră; 

Industria mobilei;

26

Industria produselor textile și de tricotaje, a confecțiilor de

îmbracăminte și a blănurilor ;

Industria pielăriei, încalțamintei, articolelor de voiaj și

marochinărie ;

Industria fabricării articolelor pentru sport, jocurilor, jucăriilor,

instrumentelor muzicale și a altor produse;

Industria alimentară, a băuturilor și a tutunului.

Din punct de vedere a categoriei în care se încadrează firmele care

activează în industria prelucratoare, din totalul de 1.763 de firme, 81% sunt

microintreprinderi.

Din perspectiva locației în care se situează, firmele care activează în acest

domeniu, mediul rural depașește mediul urban cu 7%.

Dacă în 2007 numarul total de firme care activau în domeniu era de 1.974

în 2009 scade  cu aproape  11 procente, scăderea datorându-se în special

conjuncturii economice actuale.

În cadrul anchetei de conjunctură realizată de Institutul National de

Staistica din luna octombrie 2010, managerii din industria prelucrătoare

preconizează, pentru următoarele trei luni, o creștere moderată a volumului

producției (sold conjunctural +6%). În ceea ce privește numărul de salariați se

estimează scădere moderată (sold conjunctural -8%) pe total industrie

prelucrătoare (-10% la întreprinderile mijlocii, cu 50 - 249 de salariați).

Pentru unele dintre activități se va înregistra o tendință de scădere mult

mai accentuată decât pe total: fabricarea produselor de cocserie și a produselor

obținute din prelucrarea țițeiului, fabricarea altor produse din minerale

nemetalice, precum și fabricarea altor mijloace de transport (solduri

conjuncturale -43%, -26% și respectiv -26%). Pentru prețurile produselor

27

industriale, se prognozează o creștere moderată a acestora în următoarele trei

luni (sold conjunctural +12%).

Industria extractiva, de prelucrare a țițeiului și cocsificare a

carbunelui

Industria extractivă nu este reprezentativă în  județul Neamț. Ponderea

microîntreprinderilor care activează în domeniul industriei extractive, de

prelucrare a țițeiului și cocsificare a carbunelui  este de 29 de unitați din care 24

sunt microîntreprinderi.

Industria produselor primare

În domeniul industriei produselor primare se poate observa o anumită

constantă a firmelor. Dacă în  2008 s-a întregistrat o crestere  de 7 procente, în

2009 s-a întregistrat o scadere de 9 procente fată de 2007 în randul

microîntrepinderilor. Numarul de întreprinderî mijlocii și întreprinderi mari

ramane aproape constant. Microîntreprinderile din industria produselor primare

reprezintă 11.83% din totalul microîntreprinderilor active în domeniul industriei

în 2009.

Producerea, transportul și distributia energiei electrice, termice, a

gazelor naturale și a apei

În domeniul producerii, transportului și distributiei energiei electrice,

termice, a gazelor naturale și a apei se disting tot microintreprinderile. În 2009 

din totalul de 14 firme care activau in  domeniu  60% îl reprezenta firme din

categoria microintrepinderilor. De asemenea 80% dintre acestea iși desfașoară

activitatea în mediul urban. Microîntreprinderile din domeniul producerii,

transportului și distributiei energiei electrice, termice, a gazelor naturale și a

apei reprezintă 0.69% din totalul microintreprinderilor active în domeniul

industriei in 2009.

28

Industria metalurgică, a construcțiilor metalice și a produselor din

metal

In domeniul industriei metalurgice, a constructiilor metalice și a

produselor din metal putem vorbi despre o constantă în 2007 și 2008, iar in

2009 o scadere cu 11 procente in randul microîntreprinderilor. Din punct de

vedere al locației acestora, mediul urban despașește mediul rural cu  37 de

procente in 2009. Microîntreprinderile din aceasta ramura a industriei 

reprezinta 10.37% din totalul microintreprinderilor active din industrie in 2009.

Industria de mașini și echipamente

În domeniul industriei de mașini și echipamente  se poate observa o

creștere a microîntreprinderilor din mediul urban și o constanta in ultimii doi

ani, iar în mediul rural se constată o ușoara scadere atat in 2008 cat și in 2009.

Acest domeniu de activitate reprezinta 2.50% din totalul de

microintreprinderi in 2009.

Industria mijloacelor de transport

Industria mijloacelor de transport este un domeniu slab reprezenta in

judetul Neamt. La nivelul anului 2009 doar 6 firme activau in domeniu din

care 4 microintreprinderi. Microintreprinderile din aceasta ramura a industriei 

reprezinta 0.27% din totalul microntreprinderilor active din industrie in 2009.

Industria lemnului și a produselor din lemn, a celulozei , hartiei și a

produselor din hartie, silvicultura, exploatare forestiera

Industria lemnului și a produselor din lemn, a celulozei, hartiei si a

produselor din hartie, silvicultura, exploatare forestiera putem spune ca

reprezinta  principala ramura al industriei prelucratoare din Judetul Neamt.

Acesta ramura a industriei are o traiectorie ascendenta și  majoritatea firmelor

care activeaza in domeniu sunt microintreprinderi. Daca in 2007 erau 386 de

29

microintreprinderi active in 2008 numarul acestora a crescut cu 179 si a scazut

cu doar cu 40 in 2009, scadere care se datoreaza conjuncturii economice

defavorabile.

Concentrarea   microintreprinderilor active in domeniul industriei

lemnului și a produselor din lemn, silvicultura, exploatare forestiera este cu

preponderenta in mediul rural. Diferenta intre mediul rural și mediul urban  este

destul de evidenta, in mediul urban activeaza 146 de microintreprinderi  iar in

mediul rural 376.

Industria mobilei

Industria mobilei este de asemenea un domeniu important in economia

judetului Neamt. Ca și in celelalte subdomenii de activitate ale industriei

prelucratoare și aici se poate observa ca ponderea cea mai mare a firmelor

active in domeniu este reprezentata de microintreprinderi. De acesta dat firmele

din mediul urban sunt mai numeroase ca cele din mediul rural și se poate

observa un trend de stagnare intre 2008 si 2009 , numarul de microintreprinderi

fiind constant.

Industria produselor textile și de tricotaje, a confectiilor de

imbracaminte și a blanurilor

Industria produselor textile și de tricotaje, a confectiilor de imbracaminte

și a blanurilor reprezinta un domeniu important de activitate. Se poate observa o

preponderenta a firmelor din categoria microintreprinderi. Concertatia de

microintreprinderi se afla in mediul urban, iar trendul de dezvoltare al acestui

domeniu este unul descendent.

Industria pielariei, incaltamintei, articolelor de voiaj și marochinarie

30

Acesta ramura, industria pielariei, incaltamintei, articolelor de voiaj și

marochinarie, este slab reprezentata in judetul Neamt, iar trendul este unul

descendent. Daca in 2007 numarul microintreprinderilor care activau in acest

domeniu era de 21 in 2009 numarul acestora aproape a ajuns la jumatate.

Microintreprinderile din acesta ramura a industriei sunt  concentrate in

mediul urban.

Fabricarea articolelor pentru sport, jocurilor, jucariilor,

instrumentelor muzicale și a altor produse

Firmele care activeaza in domeniul  fabricarii articolelor pentru sport, a

jocurilor, jucariilor, instrumentelor muzicale și a altor produse sunt

microintreprinderi, iar numarul lor a ramas constant din 2007 in 2009. Sunt

concentrate cu precadere in mediul urban.

Industria alimentara, a bauturilor și a tutunului

Microintreprinderile reprezinta o majoritate și in industria alimentara, a

bauturilor si a tutunului. Trendul acestui domeniu de activitate a fost unul

descendent daca in 2007 numarul microintreprinderilor care activau in acest era

de 157, in 2008  a fost de 164, iar in 2009 a fost de 122.

3. Agricultura , Pescuit , Piscicultura

În ceea de priveste agricultura majoritatea firmelor care activeaza in

domeniu sunt microintreprinderi situate in mediul rural. Trendul

microintreprinderilor din mediul rural este unui pozitiv, fiind inregistrata o

crestere  constanta din 2007 in 2009.

4. Constructii

31

În domeniul constructii ca și in celalalte domenii de activitate firmele

care activeaza in domenii sunt prepronderent microintreprinderile. Punctul

maxim de dezvoltare a firmelor din domeniul constructii a fost in 2008 cand

numarul acestora era de 1084, ca mai apoi in 2009 sa   scada cu aproape 100 de

firme.

5. Servicii

Domeniul de servicii este unul dezvoltat in judetul Neamt, se remarca și

in acest domeniu de activitate microintreprinderile, mai ales cele din mediul

urban. In 2008 numarul de microintreprinderi era de 2.772, iar in 2009 cu 300

mai putin.  

Conform estimărilor Institutului national de statistica din luna octombrie

2010, cererea de servicii (cifra de afaceri) va cunoaște relativă stabilitate (sold

conjunctural -4%). In sectorul de servicii se estimează, pentru următoarele trei

luni, scădere moderată a numărului de salariați (sold conjunctural -10%).

Aceastã tendință este dată în special de intreprinderile mari, cu 500 de salariați

și peste (sold conjunctural -15%)

6. Comert, Turism

Ca și în celalate domenii de activitate firmele din turism și comerț sunt

reprezentate de microîntreprinderi. Se poate spune că aproape jumatate din

numarul firmelor din Judetul Neamț activează în acest domeniu de activitate. Se

poate observa că anul 2008 a fost punctul maxim de dezvoltarea a acestui

domeniu , numarul de microîntreprinderi a fost de 4.842 de firme, in care  3.158

in mediul urban.

2.3 Agricultura și silvicultura

32

Analiza suprafeţelor agricole pe judeţ şi comune, modul de organizare al

agriculturii, suprafeţele cultivate cu principalele culturi, pe judeţ şi categorii de

unităţi, dezvoltarea creşterii animalelor reprezintă metode de prezentare ale

agriculturii.

Din suprafaţa totală a judeţului, suprafaţa agricolă deţine 282.590 ha

(47,9%). Păşunile şi fâneţele ocupă împreună 39% din suprafaţă. De menţionat

este faptul că deşi judeţul are condiţii favorabile, pomicultura este slab

reprezentată (0,6% din suprafaţa agricolă).

Structura culturilor arată că cerealele pentru boabe ocupă o suprafaţă de

62% din suprafaţa cultivată. Două treimi din această suprafaţă este ocupată cu

porumb. Restul suprafeţelor sunt ocupate în special de culturi furajere, precum

şi cu cartofi şi legume.

În ce priveşte efectivele de animale, în judeţ se cresc peste 80.000 capete

bovine, peste 120.000 capete porcine, aproape 208.000 capete ovine şi peste 1,3

milioane păsări. Analiza pe o perioadă de 8 ani (2001-2009) arată că la toate

speciile s-au înregistrat creşteri ale efectivelor, mai mari la caprine (cu 194,8%)

şi la păsări (cu 21,8%).

Din punct de vedere structural, dimensiunea comunelor variază de la

peste 20 mii hectare (Tarcău şi Borca) la 2.014 ha – comuna Săvineşti. Nu

există o concordanţă între mărimea comunei şi mărimea suprafeţei agricole.

Exemplul cel mai elocvent este comuna Tarcău care are cea mai mare suprafaţă

(39.890 ha), dar la care suprafaţa agricolă este de numai 1.851 ha.

Agricultura judeţului Neamţ este slab organizată. Pe ansamblul

agriculturii judeţului sunt constituite 226 societăţi cu profil agricol, structurate

în 4 tipuri: cultura plantelor; creşterea animalelor, activităţi mixte, activităţi de

33

servicii anexe şi alte activităţi. Dintre acestea, ponderea o deţin societăţile de

cultură a plantelor(55.3%), urmate de cele de creşterea animalelor (12,8%).

2.4 Dotări tehnico-edilitare

2.4.1 Infrastructura de apă şi apă uzată

Reţeaua de alimentare cu apă precum şi reţeaua de canalizare – epurare, la

nivelul judeţului Neamţ, este împărţită pe trei zone, astfel:

1. Sistemele publice din zona Sud - municipiul Piatra Neamţ cu zonele

limitrofe şioraşul Bicaz :

- Reţea alimentare cu apă - 416,600 km;

- Reţea canalizare – epurare - 169,713 km

- Staţii tratare existente - 3 buc

2. Sistemele publice din zona Est – Roman (Roman, Horia, Bîra, Săbăoani,

Tămăşeni)

- Reţea alimentare cu apă - 176,797 km;

- Reţea canalizare – epurare - 63 km

- Staţii tratare existente - 3 buc

3. Sistemele publice de alimentare cu apă din zona Nord – Tg. Neamţ (Tg.

Neamţ, Răuceşti, Vânători, Agapia, Bălţăteşti, Păstrăveni)

- Reţea alimentare cu apă - 185,549 km.

- Reţea canalizare – epurare - 27,826 km

- Staţii tratare existente - 3 buc

4. Sistemul de distribuţie a gazelor naturale :

- 16 localităţi conectate, dintre care 4 municipii şi oraşe ( Piatra

Neamţ, Roman,Tg. Neamţ, Bicaz)

- lungimea reţelei : 462,1 km

- volumul de gaze naturale distribuite : 127.334 mii mc, din care

pentru uz casnic 53.299 mc.

34

La nivelul judeţului, statistic vorbind, din totalul de 349 de localităţi, in

care locuieste aproximativ 45% din populaţia judeţului, 14,3% sunt conectate la

sistemul de distribuţie a apei potabile. Totodată, 4,5% din totalul localităţilor au

sistem propriu de canalizare, 4,5% sunt conectate la reţeaua de distribuţie a

gazelor naturale şi doar 0,5% sunt cele în care se distribuie energie termică.

2.5

35

IV. STUDIU PRIVIND CADRUL CULTURAL –

ISTORIC

1.1 Dotări culurale

1.1.1 Biblioteca orașenească Bicaz

Biblioteca Oraseneasca Bicaz face parte din randul bibliotecilor publice,

care se adreseaza tuturor categoriilor de utilizatori din comunitatea locala. A

fost infiintata in anul 1952 ca biblioteca comunala, statutul de biblioteca

oraseneasca obtinandu-l in 1960, an in care comuna Bicaz a primit statutul de

oras. Biblioteca Oraseneasca Bicaz detine un fond de publicatii enciclopedic si

numara in prezent circa 50000 de volume. Serviciile oferite utilizatorilor sunt

imprumut adulti si copii, prin cele doua sectii, studiu la sala pentru ambele

categorii de beneficiari si acces la Internet atit pentru utilizatorii maturi cat si

copii.

Din februarie 2006 institutia functioneaza intr-o noua locatie, la parterul

unui bloc din cartierul Marceni, locatie reabilitata privind conditiile de expunere

a publicatiilor si pastrare a acestora, prin efortul Primariei orasului Bicaz,

36

ordonatorul de credit caruia apartine. Modernizarea bibliotecii a presupus

investitii legate de dotarea institutiei cu tehnica electronica moderna privind

securitatea si supravegherea bunurilor prin camere de supraveghere video,

sistem de alarma si instalatie cu senzori pentru protectie impotriva incendiilor.

Biblioteca Bicaz este deservita de bibliotecari cu pregatire de specialitate.

In ce priveste activitatile culturale, pe langa cele de o mai mica amploare,

trimestrial se organizeaza cate o manifestare de calitate, la care sunt invitate

personalitati culturale si stiintifice din judetul Neamt si nu numai.

1.1.2 Caminul cultural al comunei Ștefan cel Mare, județul Neamț

DOTĂRI MATERIALE

Instrumente tradiţionale

Viori – 6 buc

Acordeon – 2 buc

Saxofon – 2 buc

Trompete -2 buc

Contrabass – 1 buc ( Double bass ¾)

Tobe (baterie) – 1 buc

37

Costume populare

Costumele populare sunt specifice zonei Nord-Est a României şi se

disting prin prezenţa unor piese definitorii, cât şi prin compoziţii ornamentale şi

cromatice specifice zonei. Costumele bărbăteşti conţin următoarele elemente:

ie, poală, iţar, brâu şi bundiţă. Costumele populare femeieşti conţin următoarele

elemente: ie, poală, brâu, bundiţă şi catrinţă.

- Costume bărbăteşti- 20 buc

- Costume femeieşti – 20 buc

Echipamente de sonorizare şi iluminat

Staţie de amplificare de putere (audio)mare – completă cu difuzoare,

microfoane, etc.

Echipamente electronice

Calculatoare – 10 bucăţi

Software: Sistem de operare -10 bucăţi , antivirus licenţa pentru 1 an

Imprimante A 3 cu scanner

Proiector – 1 buc

Ecran

Laptop pentru comanda

Sistem de alarmă

centrala de alarma 1 buc.

tastaturi 3 buc

sensor dubla tehnologie 12 buc.

senzori de fum 6 buc.

Sirena exterior 2 buc.

Sirena interior 1 buc.

modul control acces

cititor catele control acces - 4• buc,

38

DVR- video recorder digital- 1. buc.

camere de exterior- 4 bucăţi

camere interior 2 buc.

modul extensie 2 buc.

ACTIVITATI CULTURAL ARTISTICE ORGANIZATE

- 8 martie –”De ziua ta , măicuță”- program artistic dedicat mamei –la care

au participat elevii de la SAM ”Dr. Emanuiel Rigler” Stefan cel Mare și

elevii de la Centru Școlar pentru Educație Incluzivă din comună.

- 29 aprilie -Ziua veteranilor de război- comemorarea veteranilor de război

la Monumentul eroilor de la Ștefan cel Mare și de la Ghigoiești

- 6 aprilie - plantarea de brazi în curtea grădinitei- ”Festivalul

internațional – Ziua pământului”-proiect realizat de gradinița din comuna

prin doamna educatoare Apetrei Manuela în colaborare cu biblioteca

comunala .La aceasta acțiune au participat și reprezentanti ai primariei

locale.

- 1 iunie –”Ziua Internațională a copilului” - moment de muzica și poezie cu

elevii școlii generale și cei de la Centrul Școlar pentru Educație Incluziva.

- Pe 12 noiembrie – biblioteca comunala împreună cu grupa mare de la

gradinita din comuna au organizat ”Carnavalul toamnei”.Au participat cu o

serie de lucrari specifice toamnei si elevii de la Centrul Școlar pentru

Educație Incluzivă.

- Decembrie – participare la festivalul judetean de dansuri și obiceiuri la

romani organizat de Centrul pentru Cultură și Arte ”Carmen Saeculare”

Neamț.La concursul de datini organizat la Roznov am obținut locul I cu

formația de ”Urși , capre si căiuți”.

39

1.2 Valori etnografice și folclorice

1.2.1 FOLCLOR MUZICAL

Judeţul Neamţ se înscrie în zona folclorică de centru a Moldovei, având

la nord o influenţă bucovineană care se resimte atât în privinţa stratului de

cântece vechi, aparţinând repertoriului păstoresc, cât şi a celui de cântece

propriu-zise şi înspre vest primeşte influenţa folclorului ardelenesc, având ca

zonă de interferenţă Valea Bicazului.

Ţinând seama de aşezarea sa geografică precum şi de condiţiile istorice în

care a trăit poporul, în viaţa cântecului acestui ţinut se desprind subunităţi ale

graiului moldovenesc, care se profilează în trei zone folclorice, fără însă a avea

între ele graniţe rigide, fixe.

O primă zonă şi cea mai întinsă este zona Văii Bistriţei care porneşte de

la Borca şi ajunge la Costişa. Ea cuprinde două subzone, prima situată pe Valea

Bicazului iar cea de-a doua în spaţiul Văii Tazlăului.

Repertoriul de cântece existente în această zonă îmbracă trei aspecte

distincte:

1. cântecele păstoreşti, executate mai ales la diferite instrumente

populare (fluier, tilincă, vioară, caval, cobză, bucium).

2. cântece vocale lirice, care au caracteristici apropiate de cele ale

repertoriului păstoresc.

3. cântece de joc, care sunt şi ele, în ansamblul lor, deosebit de variate.

Printre cele mai răspândite cântece şi jocuri se găsesc: Corăgheasca,

Hangul, Hora, De-nvârtit, Trilişeşte, Bătuta, Brâul.

A doua zonă se întinde pe Valea Ozanei, în ţinutul străjuit de Cetatea

Neamţului, unde întâlnim unele influenţe ale cântecului şi jocului din Moldova

de nord (ţinutul Bucovinei). Şi aici există un variat şi bogat repertoriu de

cântece începând cu cele păstoreşti, doine, balade şi terminând cu cântecele de

40

joc. În aceasta zonă se găsesc cântece şi jocuri ca: Doina haiducească, Hora de

mână, Ciobănaşul, Corăgheasca, Sârba, Ruseasca, Bătuta, Nemţişorul, etc.

Cea de-a treia zonă este cea a Văii Siretului. Prefacerile şi fluctuaţiile de

populaţie au fost mai mari în această zonă prin venirea ceangăilor, dar care, sub

influenţa populaţiei băştinaşe, nu au alterat folclorul din zonă, cântecele şi

dansurile din această parte a judeţului sunt mai aşezate, există un variat şi bogat

repertoriu în care unitatea graiului muzical se face foarte mult simţită,

deosebirile dintre ele nefiind esenţiale. Cele mai răspândite cântece şi melodii

de joc sunt: Arcanul, Trilişeşte, Corăgheasca, Ruseasca, Sârba lui Zdrelea,

Bătuta, Hora pe bătăi.

1.2.2 FOLCLOR COREGRAFIC

Pentru a putea face o scurtă caracterizare a jocului popular din judetul

Neamţ, trebuie mai întâi făcută o prezentare a zonei.

Prin aşezarea sa, judeţul Neamt face parte din subzona folclorică de

centru a Moldovei. Învecinându-se la nord cu Bucovina iar la vest cu Ardealul,

judeţul Neamţ se află, în ceea ce priveşte folclorul coregrafic, sub influenţa

acestor zone etnofolclorice. Jocul popular din judeţul Neamţ are ca principală

caracteristică diversitatea. Astfel, de la o subzonă folclorică la alta, de la un sat

la altul chiar, jocul popular diferă ca ritm sau desen coregrafic. În unele sate se

simte din plin influenţa zonelor folclorice învecinate. Astfel, pe Valea

Bicazului, melodiile de joc au un puternic "iz ardelenesc". Aşa sunt : "De-

nvârtit" şi "De purtat" din Bicaz Chei sau "Purtata fetelor" din Dămuc.

Dupa modul de desfăşurare a jocurilor, acestea, sunt împărţite în jocuri

de grup şi jocuri de perechi. Din prima categorie fac parte:

- "NEMŢIŞORUL" jucat în: Pipirig, Bârgăoani, Gârcina;

- "CORĂGHEASCA" - care este un dans cu o mare răspândire;

41

- HORA - întâlnită pe întreg cuprinsul judeţului dintre care cele mai

renumite sunt: "HORA PE BĂTĂI" (Boteşti), "HORA FETELOR"

(Dămuc), "HORA ÎN DOUĂ PĂRŢI" (Gârcina), "HORA

SCHIMBATĂ" (Borca), SÂRBA, RUSEASCA, BAITANEASCA,

etc.

Păstrate din generaţie în generaţie, transmise de la bunici la nepoţi,

jocurile populare însoţesc şi astăzi momentele cele mai importante din viaţa

satului din acest ţinut. Cel mai ades, acestea sunt însoţite de strigături, care dau

jocului din această parte de ţară, un farmec aparte.

O altă categorie este aceea a jocurilor prilejuite de sărbătorile de iarnă.

Aici este patria jocurilor de CAPRĂ, de URS, CĂIUŢILOR şi MASCAŢILOR.

Jucate de copii, tineri şi vârstnici la pragul dintre ani, aceste jocuri cu o

vechime de peste 2000 ani, se păstrează şi azi.

1.2.3 COSTUMUL POPULAR DIN JUDEŢUL NEAMŢ

Costumul popular din judeţul Neamţ, atât cel femeiesc cât şi cel

bărbătesc, deşi, în linii mari, este asemeni costumului din Moldova, prezintă

unele caracteristici determinate de condiţiile geografice şi istorice specifice

zonei.

Portul popular din zona Neamţ păstrează elemente străvechi ale portului

românesc, ca de exemplu camaşa dacică, încreţită la gât.

COSTUMUL FEMEIESC este compus din:

- cămaşă (încreţită la gât);

- poale;

- catrinţă;

- bârneaţă;

- bundiţă;

42

Cămaşa, bogat ornamentată cu motive geometrice, florale, zoomorfe şi

chiar antropomorfe, era lucrată pe pânză ţesută în casă (în stative). Acest tip

străvechi de cămaşă se regăseşte pe Columna lui Traian. Ornamentele dispuse

pe "stani" şi mâneci, erau lucrate cu "lanica" sau "arnici", într-o singură culoare,

în două sau mai multe culori, în funcţie de zona de provenienţă.

Poalele, ornamentate doar în partea de jos, respectă acelaşi model cu cel

al cămăşii.

Catrinţa este piesa vestimentară care se îmbracă peste poale şi care

acoperă trupul de la brâu în jos.Ţesută tot în casă, în 4 sau 2 iţe din lână şi cu

vrâste de mătase sau fir auriu şi argintiu (în cazul catrinţei de sărbătoare),

catrinţa este întâlnită pe tot cuprinsul judeţului Neamţ. Locul acesteia este luat,

în unele sate de la şes, de pesteman (comuna Trifeşti) sau fusta creaţă pe care o

găsim în localităţi ca Târpeşti sau Ion Creangă.

Peste mijloc, femeile se încing cu bârneaţă, ţesută de asemenea în 4 iţe,

din canava, în culori asortate cu cele folosite la catrinţă. În unele sate, pe sub

catrinţă, femeile se încingeau cu brâu, bârneaţa fiind pusă pe sub catrinţă.

Asemeni ţărăncilor de pe tot cuprinsul românesc, şi femeile din zona

Neamţului, îşi acopereau capul doar după nuntă (cununie), tinerele fete umblând

cu capul descoperit. Specifică Neamţului este casânca, fie neagră, fie înflorată.

În unele sate se purta şi bariz (un batic înflorat) sau, în vechime, ştergare. De

asemenea, în zona extracarpatică, se purta şi batista albă în trei colţuri,

ornamentată cu mărgele şi dantelă. În vechime femeile îşi acopereau capul cu

ştergar sau fişiu. Acest gen de acoperământ îl mai poartă doar femeile vărstnice.

În ceea ce priveşte încălţămintea, până după mijlocul secolului trecut,

femeile purtau, ca şi barbaţii, opinci. Acestea erau confecţionate din piele de

porc sau de vită şi se încălţau peste obiele (oghiele) sau peste ciorapi (colţuni)

tricotaţi din lână.

43

COSTUMUL BĂRBĂTESC

Costumul popular bărbătesc din judeţul Neamţ este asemănător celui de

pe întreg cuprinsul Moldovei, puţinele deosebiri fiind date de cromatică sau

motivele decorative. Acesta se compune din :

- căciulă

- cămaşă

- fustă

- bundiţă

- brâu (chimir)

- iţari (cioareci)

Ca şi portul popular pentru femei, şi cel bărbătesc era confecţionat în

mare parte în casă.

Căciula, purtată mai ales în anotimpul rece, era confecţionată din

pielicele de miel.

Camaşa: în zona Neamţului există 3 tipuri de cămăşi bărbăteşti:

- camaşa bătrânească, care se poartă mai rar, în unele sate dispărând în

totalitate.

- camaşa cu fustă, care este compusă din două piese - camaşa propriu-zisă

şi fusta creaţă. Broderia era executată cu arnici şi cu mătase, cu motive

geometrice, vegetale sau zoomorfe, în una sau mai multe culori.

Ornamentaţia este mai puţin bogată decât la camaşa femeiască, fiind

dispusă pe guler, la umăr, pe stăni şi la terminaţia mânecilor. Acelaşi

model apare şi la terminaţia fustei.

- cămaşa cu platcă

Brâul - ţesut în război (stative) în 2 sau 4 iţe, încinge mijlocul bărbatului

peste cămaşa. Cei mai înstăriţi purtau în locul brâului, chimir confecţionat din

piele şi ornamentat cu cusături sau împletituri din fâşii de piele, iar în unele

cazuri, chiar cu mărgele.

44

Iţarii (cioarecii) - sunt pantaloni a căror vechime este plasată în vremurile

dacice. Confecţionaţi dintr-o stofă specială, albă, lucrată în casă, aceştia aveau o

lungime mult mai mare decât cea a piciorului, astfel încât, atunci când erau

îmbrăcaţi, se încreţeau pe gambă.

Opincile - confecţionate din piele de porc sau de vită, au cedat locul

cizmelor cu carâmb înalt, odată cu trecerea vremii.

Bundiţa - este piesa vestimentară comună, purtată atât de femei, cât şi de

bărbaţi. Lucrată pe jamsă (o piele foarte fină de miel), bundiţa sau bondiţa este

un cojocel fără mâneci, bogat ornamentat cu motive geometrice şi vegetale

(florale), cele din urmă fiind mult mai des întâlnite.

În Neamţ exista 2 tipuri de bundiţe:

- cea scurtă, întâlnită mai des pe Valea Muntelui şi în zona Pipirig

- cea lungă, numită şi cheptar, întâlnită în sate precum Tazlău şi

Ghindăoani. Principala caracteristică a acestei piese de port este

marea bogăţie cromatică.

Pe timpul iernii, în zona Neamţului ca şi-n alte părţi ale Moldovei, ţăranii

purtau sumane, între care cele mai renumite erau cele purtate la sărbători,

numite şi sumane cu sarad. Saradul este o broderie realizată din fire fine de lână

şi care era cu atât mai bogat cu cât era mai înstărit cel ce-l purta. O altă

caracteristică a sumanului de sărbătoare, şi nu numai, o constituie croiala. Clinii

sumanului dădeau şi denumirea acestuia de suman cu clini sau suman cu falduri.

O alta piesă de port întâlnită este spenterul care este un cojocel scurt, cu

mâneci, realizat din piele, ca şi bundiţa, ornamentat cu motive florale, dar pe

suprafeţe mult mai reduse decât aceasta.

Pe lângă veşmintele tradiţionale enumerate, amintim şi două piese purtate

ca accesorii: năframa şi traista.

Năframa - este purtată la sărbători şi la ocazii speciale (nunţi sau

înmormântări), confecţionată din pânză şi împodobită cu motive variate,

realizate fie la ţesut, fie după aceea, prin coasere cu "strămătura" sau "arnici".

45

Năfrămile erau purtate de tineri şi vârstnici, de bărbaţi şi femei. De

remarcat este faptul că năfrămile erau piese de port ce se ofereau ca dar, sau "de

pomană" participanţilor la evenimentele deosebite din viaţa satului (logodne,

nunţi, înmormântări, etc.).

Traista - este un element de port, care spre deosebire de celelalte, se

poartă frecvent şi-n zilele noastre. Ţesută în stative în 4 iţe, traista întâlnită în

ţinutul Neamţului este asemeni celor întâlnite pe întregul cuprins al Moldovei.

Întâlnim astfel traista: "cadrilată" şi "vărgată". Culorile predominante sunt alb şi

negru dar există şi cadriluri în alte nuanţe: galben, roşu, vişiniu, verde etc.

Baiera este ţesută asemeni bârneţelor, în 4 iţe.

Spre deosebire de costumul folosit la muncă în zilele obişnuite, care este

mai sobru şi mai puţin ornamentat, costumul popular de sărbătoare se

caracterizează printr-o bogăţie a ornamentelor, şi o paletă coloristică mai mare.

1.2.4 TEHNICA DE LUCRU A COSTUMELOR

Cu toate diferenţele de ordin decorativ de la un sat la altul, portul popular

din judeţul Neamţ, asemeni celui de pe întregul cuprinsul moldav, apare ca o

unitate etnoculturală transcrisă din vechime, încă din vremea dacilor.

De-a lungul timpului, portul popular a suferit transformări impuse de

progresul societăţii, transformări legate în special de materialele din care acesta

era confecţionat. Aşa se face că pânza lucrată în casă a fost înlocuită cu "albita"

sau "pânza topită" prelucrată în fabrici. De asemenea s-a renunţat la purtarea

sumanelor şi cojoacelor, în locul lor fiind preferate hainele confecţionate

industrial, iar opincile au fost înlocuite de pantofi, ghete sau cizme.

Cu toate acestea, costumul popular şi-a păstrat nealterată frumuseţea,

autencitatea şi rafinamentul. Şi astăzi, străinii care ne vizitează ţara sunt plăcut

impresionaţi de costumul popular. Măiestria lucrului de mână ramâne

neîntrecută, româncele fiind recunoscute pentru talentul lor în împodobirea

46

pieselor de port şi a locuinţelor: "Sărăcia căsuţelor e înviorată de belşugul

lucrurilor ţesute...Nu poţi călca un astfel de prag, fără respect pentru energia

unei femei ca aceasta care lucreaza greu la câmp, e o mamă plină de îngrijire

pentru copiii ei, ţese mai mult ea singură îmbrăcămintea alor săi şi mai află

vreme şi gust pentru ca să facă a înflori o asemenea industrie casnica" (Portul

Popular Moldovenesc - Emilia Pavel )

Într-adevar, se poate vorbi de o industrie casnică atunci când ne referim la

confecţionarea pieselor de port popular.

Toate etapele realizării costumului popular se desfăşurau în casă. Torsul,

urzitul, răsucitul, ţesutul, vopsitul, cusutul erau realizate manual, cu ustensile

mai mult sau mai puţin evoluate. Remarcabile sunt tehnicile utilizate la

împodobirea cămăşilor şi bundiţelor. Realizate manual, în cele mai diverse

moduri, cu puncte de cusătură dintre cele mai diferite, broderiile se

caracterizează printr-un rafinament aparte. Cele mai utilizate sunt punctele de

cusătură numite: "cruciuliţa", punctul "în urma acului" cu care se realizează

"puii pe faţă şi pe dos". După cel de-al doilea război mondial, în împodobirea

cămăşilor au fost folosite şi paietele şi mărgelele, mai ales la costumul de

sărbătoare.

Motivele utilizate în ornamentaţia costumului popular sunt diverse:

geometrice, fitomorfe, zoomorfe, cosmice şi chiar antropomorfe. Dintre cele

mai des întâlnite amintim: "floarea", "bobocul", "strugurele", "frunza de vie",

"frunza de stejar", "coarnele berbecului", "musculiţe","luceferi", "melcul",

"creanga bradului", "ghinda", etc..

1.2.5 CROMATICA PORTULUI DIN JUDEŢUL NEAMŢ

Asemeni portului de pe întregul teritoriul românesc, şi costumul popular

din ţinutul Neamţului se caracterizează prin folosirea pânzei albe (pentru

cămăşi, poale şi fuste) pe care se brodau motive tradiţionale în diferite culori.

47

Ornamentele sunt realizate, în cea mai mare parte, într-o singură culoare, cele

mai utilizate fiind culorile: negru, roşu, grena sau albastru. Pe lângă acestea , o

utilizare destul de largă o au şi nuanţele de galben şi portocaliu, iar, în cazul

folosirii motivelor florale, gama coloristică este mult mai extinsă, pe langă

culorile menţionate deja, întâlnim şi nuanţe de: verde, violet, maro, etc.

Demnă de remarcat este tehnica utilizată în vopsirea firelor folosite la

cusut şi ţesut. Din cele mai vechi timpuri, româncele au utilizat vopsele vegetale

pentru obţinerea nuanţelor dorite. Cele mai utilizate nuanţe se obţineau din:

coaja de arin, sovârf, frunze de nuc, mesteacăn de dud, coji de nuci verzi, coji

de ceapă, flori de sunătoare, din "moţul curcanului" sau din brânduşe. Reţetele

utilizate la vopsit, deşi foarte vechi, se mai păstrează încă şi astăzi, dar aria de

răspândire a acestui meşteşug este acum mult mai restrânsă.

În ceea ce priveşte folosirea actuală a costumului popular, se poate spune

că, din păcate, în zilele noastre, românii apelează din ce în ce mai rar la portul

tradiţional. Folosit mai ales de către vârstnici, în zilele de sărbătoare, costumul

popular a devenit o raritate. Fenomenul a apărut ca urmare a "civilizării" masive

a satului romanesc, ceea ce a dus nu numai la renunţarea purtării lui, ci şi la

confecţionarea sa. Cu toate acestea, exista centre meşteşugăreşti în care, la

comandă, se execută costume populare. Cele mai cunoscute din judeţ sunt

centrele din: PIPIRIG, TÂRGU-NEAMŢ, BORCA şi BICAZUL ARDELEAN.

1.2.6 MĂŞTILE POPULARE

Măştile populare reprezintă un segment reprezentativ în cultura populară

a judeţului nostru. Măştile se confecţionează din materiale diferite: piele, blană,

ţesături, lemn cioplit, coji de copac. Aceasta poartă o bogată încărcătură

emoţională, furnizând copii groteşti, realiste ale unor animale: capre, cai, urşi,

lupi, cerbi sau personaje din mitologia populară sau din folclor.

48

1.2.7 MEŞTEŞUGURI

Meşteşugurile practicate de poporul român se dovedesc a fi existat din

timpuri străvechi, încă din neolitic, cele mai vechi fiind cu caracter casnic:

torsul, ţesutul, olăritul, prelucrarea lemnului, osului, pietrei, continuându-se în

epoca bronzului cu prelucrarea fierului.

Meşteşugurile se dezvoltă în epoca feudală timpurie în strânsă legătură cu

agricultura. Mai tarziu apar meşteşugari care practicau: cojocăritul, piuăritul,

tăbăcaritul, cizmăritul, lemnăritul, fierăritul, dogăritul, olăritul, dulgheritul,

zidăritul etc. Apar apoi, în secolele următoare, sate specializate în producerea

unor anumite obiecte, pe care le desfac la târguri sau la sate.

COJOCĂRITUL

Cojocarii erau împărţiţi, după felul muncii lor, în două categorii:

- cojocari de "cojocărie uşoară", neînflorată

- cojocari de "cojocărie grea", înflorată

Produsele cojocăreşti prelucrate de meşteri sunt: căciulile, cheptarul

(pieptarul), bondiţele, bonzile, cojocelul şi cojocul, cergile de piei (aşternut

pentru păstori, vânători, pădurari, plutaşi), mănuşi cu un deget, gulere de piele.

DULGHERIA

Ca meştesug s-a dezvoltat în sec. al XIX-lea; meşterii dulgheri construiau

pe lângă case: porţi, poduri, obiecte din lemn, scaune, cozi de lemn, roabe,

scrânciobe, fierăstraie, coşuri de fântâni, sănii, stative, oloiniţe.

TÂMPLĂRIA

A apărut şi s-a dezvoltat la târguri şi oraşe de unde a trecut şi la sate.

Mobilierul dintr-un interior vechi cuprindea: blidarul, colţarul, poliţa, laiţa,

beldia, patul, dulapul, masa; mai târziu meşterii tâmplari duceau în căruţe, spre

vânzare la târguri şi lăzi de zestre, leagăne de copii, scaune, cuiere, tocuri de

uşi, de ferestre.

49

DOGĂRIA – BUTNĂRIA

Acest meşteşug s-a dezvoltat datorită multiplelor necesităţi ale populaţiei.

Pentru vasele duse la piaţă dogarul cerea în schimb produse agricole şi mai rar

bani. Dogarii fac două categorii de vase: cioplite dintr-o bucată şi din doage:

polobocul, budaiul, bota, cofa, găleata, doniţa, ciubărul, butoaiele, căzile,

balerca, putina, lingurile, căucul, albia.

DRĂNIŢITUL

Reprezintă meşteşugul de prelucrare a lemnului pentru acoperişurile

caselor, grajdurilor, porţilor.

VĂRĂRITUL - meşteşug specific zonei de munte

FIERĂRITUL

Este meşteşugul cu ajutorul căruia se realizează diferite categorii de

produse legate de îndeplinirea anumitor munci ca: unelte de tăiat, cuţite,

bricege, piese necesare la construcţii, dar şi potcovitul cailor şi a boilor de jug.

OLĂRITUL

Este meşteşugul de producere a vaselor din lut cu diferite întrebuinţări -

pentru prepararea mâncărurilor, pentru păstrarea alimentelor, sau vasele cu

caracter strict decorativ.

ŢESUTUL – CUSUTUL

Meşteşuguri ce cunosc o mare varietate de stiluri. Bogăţia, originalitatea

şi specificitatea realizării ţesăturilor şi a cusăturilor este concretizată pe o gamă

foarte variată de piese de interior (scoarţe), de costum popular, de obiecte

folosite în gospodărie: ţoluri, cergi, lăicere de cânepă, coarde, şervete, feţe de

pernă, desagi, saci, tuhali.

1.2.8 MEŞTEŞUGARI

Creaţiile de artă populară constituie unul dintre domeniile culturii

populare în care poporul roman a realizat în decursul istoriei sale valori cu totul

impresionante, în toate genurile de obiecte confecţionate, utilul se îmbină

50

armonios cu frumosul. Aplicarea constantă a legilor decorative pe piesele de

artă populară are drept consecinţă realizarea unor obiecte artistice remarcabile,

ceea ce face ca numeroase creaţii de artă populară să devină valori de multe ori

unicate ale tezaurului culturii noastre populare.

Dintre meşterii cunoscuţi astăzi cu expoziţii şi lucrări publicate ce au

adus cinste judeţului nostru, îi putem enumera pe cei mai reprezentativi:

- Nicolae Popa - Târpeşti

- Ion Albu - Timişeşti

- Vasile Găman - Vânători Neamţ

- Alexandru Găină - Dămuc

Nicolae Popa s-a născut în 1919, în satul Târpeşti, comuna Petricani, în

prezent fiind un meşter popular renumit prin măştile sale pentru Anul Nou sau

cele sculptate în lemn, inspirate din viaţa de zi cu zi, reuşind să dea înfăţişări

inedite, originale care privite sugerează un spectacol popular de umor, de

grotesc.

Meşterul a expus creaţiile sale în oraşe de pe toate continentele şi a

publicat şi doua cărţi:

- Cartea vieţii mele, Editura Timpul Iaşi,1996

- Lumea satului, Târpeşti de altădată, Editura Nona, 1998

Ion Albu, născut pe data de 7 iunie 1948, în satul Timişeşti, judeţul

Neamţ, este vestit creator de măşti populare, fiind membru al Asociaţiei

Creatorilor Populari şi membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România

"Frumuseţea măştilor şi păpuşilor ce le-am făurit în seri de linişte sufletească a

fost răsplătită prin participarea la peste 150 de expoziţii din ţară şi străinătate" -

spunea meşterul.

Vasile Găman s-a născut pe 9 ianuarie 1939; meşter popular vestit, prin

sculpturile sale în lemn şi catapetesme de biserică.

Alexandru Găină s-a născut în anul 1934, în satul Dămuc şi lucrează de

la 14 ani sculptură în lemn, făurind pe lângă statuete din lemn şi rame, draperii

51

lucrate cu mult bun gust. A participat la expoziţii naţionale unde a câştigat

premii pentru pictura sa naivă. A pregătit un volum de poezii şi proză inspirat

din viaţa de cioban, din natură şi de dragoste. A mai lucrat împreuna cu soţia sa

cojocărie "Mi-a fost drag să purtam costumul naţional".

1.2.9 CENTRE ETNOFOLCLORICE DIN JUDETUL NEAMŢ

Agapia, mănăstire - centru de ţesături (covoare);

Bălţăteşti - centru de ţesături, Maria şi Iulian Mihalachi;

Bicaz Ardeal - centru de ţesături, ARTPOP;

Bârgăoani - centru cojocărie;

Boteşti - centru de ţesături (cuverturi, covoare, ştergare);

Ceahlău - centru de ţesături (covoare), Maria Porfir;

Dămuc - centru de cojocărie, Alexandru Găină;

Petricani -Târpeşti - centru de măşti, Nicoale Popa ;

Pipirig - Dolheşti - centru de cojocărie, Nicolae Dolhescu;

Răuceşti - centru cojocarie, Ioana Varvara;

Războieni, mănăstire - centru de ţesături (carpete) şi obiecte de cult;

Săbăoani - centru de ţesături (covoare);

Tazlău - arta lemnului (porţi);

Timişeşti - centru de măşti, Ion Albu;

Ţolici - arta lemnului;

Vânători, Lunca - arta lemnului, Vasile Găman

1.3 Monumente și situri

1.1.1. Monumente

Orașul Piatra Neamț este înfrumusețat de un număr mare de statui și

monumente comemorative ce întregesc peisajul urbanistic.

52

Bine încadrat în complexul istoric din centrul orașului este basorelieful

de pe vechiul zid al curții domnești din fața Colegiului M. Stamatin , dezvelit în

27 Iunie 1926. Este opera sculptorului Mihail Onofrei și a pietrarului Vicenzo

Puschiasis.

În cimitirul Eternitatea se remarcă grupul statuar al lui Logothete Sculy,

cu basorelieful în bronz al sculptorului franez Dugray, dar și grupul statuar al

sculptorului Ritidis din Galați. În același cimitir, eroi căzuți în primul război

mondial li s-a dedicat un amplu monument realizat în 1930 de P. Vicenzo și Gh.

Iconaru. Celor din al doilea război mondial li s-a ridicat un obelisc, alături de

care se află și bustul generalului Nicolae Dăscălescu.

Mai trebuie amintit monumentul ostașului român din curtea unității

Neagoe Basarab de pe strada N. Dăscălescu, numărul 43, ridicat în memoria

ostașilor români căzuți la datorie în cele două războaie mondiale. Pe un soclu de

aproape trei metri, tronează o acvilă cruciată, simbol al latinității și creștinității.

Tot aici se află monumentul recunoștinței închinat memoriei sublocotenentului

post-mortem Ioneși Vespasian Adrian, mort în revoluția din Decembrie 1989.

Mai trebuie amintit și monumentul martirilor din Decembrie 1989, amplasat pe

starda Alexandru cel Bun, lângă Prefectură.

Pe bulevardul Traian, lângă Centrul de Recoltarea Sângelui se află opera

Valentinei Boștină, intitulată Independența, alături de care se află monumentul

intitulat Unirea din fața Spitalului și Insurecția din fața Complexului Orion.

Pe segmentele murale ale unor clădiri din cadrul orașului se află unele

lucrări artistice. Astfel, pe fațada clădirii Casei de Cultură se află un sgraffito

realizat de Simona Vasiliu-Chintilă și Iulia Hălăucescu. Alte trei creații se află

pe clădirile Grupului Școlar Gheorghe Cartianu, fost Liceul de Chimie, realizat

de absolvenții Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București,

sub conducerea aceleiași Simoan Vasiliu-Chitila.

Complexul de agrement Peste Vale este înfrumusețat de panoul –

moozaic intitulat Vacanța de vară, realizat de Petru Pertescu.

53

1.1.2. Situri

La nivelul judeţului Neamţ au fost declarate situri de importanţă

comunitară "Natura 2000" următoarele arii naturale protejate:

- CEAHLĂU (Parc Naţional aflat în administrarea CJ Neamţ),

- CHEILE BICAZULUI - HĂŞMAŞ (Parc Naţional aflat în

administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor),

- CHEILE ŞUGĂULUI - MUNTICELU (Rezervaţie naturală aflată

în custodia Clubului Montan Român),

- PĂDUREA GOŞMAN (în custodia Direcţiei Silvice Neamţ),

- VANATORI-NEAMŢ (Parc Natural aflat în administrarea RNP).

1.4 Case memoriale

1.4.1 Casa memorială Veronica Micle

54

Nu departe de Cetatea Neamţ, în vechiul centru al oraşului, Casa

Veronica Micle constituie o preţioasă relicvă a veacului trecut, ce împleteşte

imaginile vechii aşezări cu amintirea mereu vie a aceleia care, prin dragoste şi

suferinţă, şi-a înscris pentru totdeauna numele alături de cel al lui Mihai

Eminescu.

Casa memorială – exterior

Construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea din lemn şi cărămidă,

în cel mai autentic stil românesc, cu tindă şi trei încăperi la stradă, casa a fost

lăsată în posesia Veronicăi Micle ca zestre şi moştenire de la părinţii săi. În anul

1886 casa este donată Mănăstirii Văratic, fiind folosită de maicile care primeau

îngrijire la Spitalul din Târgu Neamţ.

Casa Memoriala - Interior

55

După ce a trecut prin mâinile mai multor proprietari, imobilul a fost

declarat monument istoric, la iniţiativa lui C-tin. Matasă, iar din 1982 a intrat în

administrarea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. Este refăcută după planul

originar şi amenajată ca muzeu memorial, fiind deschisă publicului începând cu

anul 1984. În 1998 este amplasat un bust al poetei, realizat din bronz de către

sculptorul Popa Damian-Ioan.

Expoziţia permanentă existentă aici prezintă momente din viaţa şi creaţia

poetică a Veronicăi Micle (fotocopii, manuscrise, cărţi, obiecte personale care

au aparţinut poetei etc.)

1.4.2 Casa Memoriala Calistrat Hogas

Construită în anul 1885, casa-muzeu este o parte dintr-o gospodărie mare

şi frumoasă, care mai cuprindea alte două locuinţe şi o anexă – acestea din urmă

constituind zestrea soţiei, completată cu o livadă foarte bine îngrijită şi

56

productivă. Deşi multă vreme tânăra familie a scriitorului a locuit în casele

vechi, în tovărăşia socrului, preotul Costache Gheorghiu s-a preocupat de

confortul fiicei sale - Elena - oferindu-i o casă nouă, cu anexă, pe cheltuiala

proprie. Posedând un stil arhitectural reprezentativ, casa este înscrisă pe lista

monumentelor de arhitectură din Patrimoniul Cultural Naţional. Înălţată pe

temelie de pământ, cu pereţi din combinaţie de lemn şi pământ, cu duşumele din

lemn şi uşi în două canaturi, casa a păstrat şi sobele din cărămidă şi olane,

văruite, prevăzute cu elemente decorative neoclasice, specifice epocii şi poziţiei

sociale a proprietarilor. Clădirea a suferit restaurări şi consolidări în perioada

1967-1969 şi 1992-1994, păstrându-se structura iniţială.

După moartea scriitorului, 28 august 1917, în casă a continuat să

locuiască familia: soţia şi două fiice – Cecilia şi Sidonia. În anul 1939, la 12

iunie, Sidonia organizează primul muzeu, particular, într-o singură încăpere, din

dorinţa de a oferi publicului o suită de materiale memoriale, pe care le însufleţea

prin propria sa prezenţă. La 19 aprilie 1969 se deschide, în tot spaţiul locuibil,

instituţia muzeală memorială, de stat, folosindu-se piesele achiziţionate de la

familie. În anul 1994 se amenajează un locaş ce beneficiază de toate mijloacele

muzeografice şi memorialistice pentru a recompune atmosfera proprie a casei,

din ultimii cinci ani din viaţa scriitorului CALISTRAT HOGAŞ (1847-1917).

Loc de viaţă şi muncă, punct de pornire în drumeţii şi de repaus creator, casa-

muzeu a constituit un întreg univers uman şi domestic, despre care Sidonia C.

Hogaş, maestră de pian, a lăsat posterităţii informaţii autentice şi originale,

respectate şi urmate în actuala organizare muzeografică. Prima încăpere este

dedicată drumeţului Calistrat Hogaş, evocat prin piese originale, specifice

pasiunii sale, şi prin opere de artă ce transpun plasticitatea operei literare în

viziuni de forme şi culori de pictoriţa Iulia Hălăucescu. Salonul casei Hogaşilor

oferă o perspectivă mixtă: documentară şi memorială – asupra epocii,

mentalităţii ei şi a laturilor personalităţii lui C. Hogaş. Iatacul Sidoniei C. Hogaş

îşi păstrează aerul auster ca în anii în care "Domnişoara" îşi depăna amintirile

57

cuprinse în cartea de amintiri Tataia. Sufrageria de iarnă cuprinde o diversitate

de piese reprezentative pentru ambianţa familială. Dormitorul soţiei - Elena -

reprezintă o altă secvenţă elocventă pentru istoria civilizaţiei şi mentalităţii

româneşti, punctând în memorie surprize-unicat. Camera de lucru a scriitorului

prezervă elemente din intimitatea creatoare a acestuia.

1.4.3 Casa Memorială Ion Creangă

Construită în 1830 de către Petrea Ciubotariul, bunicul marelui

povestitor, casa în care s-a născut şi a copilărit Ion Creangă a fost amenajată ca

muzeu în anul 1951. Devenită unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale,

aceasta reprezintă, dincolo de semnificaţia sa istorico-literară şi sentimentală, un

produs cert al arhitecturii populare specifice perioadei şi ariei etno-culturale în

care se încadrează.

58

Muzeul memorial Ion Creangă - exterior

Sub acoperişul larg de draniţă, pereţii duraţi din bârne groase peste care s-

a aşternut un strat de lutuială, delimitează o singură încăpere cu ferestre înguste

şi o tindă unde abia puteai să te învârţi. Intrarea scundă este adăpostită de ploile

repezi printr-o prispă lată de câteva palme, iar în spatele casei un acoperământ

de scânduri cu pantă repede protejează mai multe obiecte gospodăreşti şi unelte

agricole cu certă valoare etnografică.

Muzeul memorial Ion Creangă - interior

Exponatele prezentate sunt caracterizate de simplitatea, bunul simţ şi

modestia proprie ţăranului moldovean, generând un puternic sentiment de

pioşenie, nu numai pentru ceea ce reprezintă ele faţă de amintirea lui Ion

Creangă, ci pentru că ele sunt mărturii autentice ale tradiţiei populare a

locuitorilor din această parte a ţării

59

1.1.3. Casa memorială "dr. I.I. Mironescu" comuna Tazlău

Organizată în anul 1969, expoziţia permanentă cuprinde obiecte

personale, fotografii, schiţe, cărţi şi mobilier care au aparţinut apreciatului

scriitor, prieten cu George Topârceanu, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati.

1.5 Muzee

1.1.4. Muzeul de Istorie Roman

Muzeul de Istorie Roman a luat fiinţă la 1 septembrie 1957, prin numirea

d-lui Ursachi Vasile, proaspăt absolvent al facultăţii de istorie din Iaşi, ca

director al unei instituţii care nu avea nici un patrimoniu. După ce a fost găzduit

de mai multe imobile, muzeul s-a mutat în 1988 în Casa Nevruzzi.

Actuala expoziţie de bază, organizată în cele 15 săli, cu un spaţiu de peste

700 mp., cuprinde un număr de circa 5.000 piese, începând cu epoca pietrei

60

cioplite şi până la primul război mondial. Zonal, expoziţia ilustrează o porţiune

din cursul mijlociu al Siretului, corespunzătoare fostului judeţ Roman.

Muzeul propune publicului o expoziţie de bază reînnoită sub raportul

conţinutului, dar şi al modalităţii de prezentare în care elementele ajutătoare au

în vedere prezentarea unor situaţii de şantier, care uşurează perceperea

semnificaţiei unor piese şi chiar a unor fenomene ce trebuie reconstituite pe

baza acestor exponate.

1.1.5. Muzeul de Istorie și arheologie Piatra Neamţ

Avându-şi începuturile în anii care au urmat primului război mondial,

când profesorul Mihai Stamatin a organizat în incinta Liceului "Petru Rareş"

Muzeul Cozla, actualul muzeu de istorie şi arheologie Piatra-Neamţ este

rezultatul activităţii laborioase şi pline de pasiune a mai multor generaţii de

specialişti, în rândul cărora Constantin Matasă ocupă locul principal. Intelectual

cu multiple preocupări pe linie spirituală şi culturală, preotul Constantin Matasă

61

a depistat numeroase staţiuni arheologice în judeţul Neamţ şi a întreprins

numeroase sondaje de informare sau săpături sistematice pe baza cărora a

înfiinţat în 1934 primul muzeu exclusiv arheologic din Moldova.

Beneficiind de bogăţia în vestigii a zonei şi de colaborarea unor distinşi

specialişti din domeniul preistoriei, Constantin Matasă a creat o instituţie

muzeală de prestigiu, deţinătoarea celei mai mari colecţii de artă neo-eneolitică

din sud-estul Europei. Încă din timpul vieţii sale, o serie de aşezări cucuteniene

(Frumuşica-Bodeşti, Izvoare, Calu) au devenit renumite, atât datorită

descoperirii unor capodopere ale celei mai prestigioase culturi eneolitice ale

Europei vechi, cât şi a publicaţiilor arheologice care au fost întocmite cu

contribuţia nemijlocită sau directă a omului de ştiinţă pietrean.

Prin colaboratorii săi externi şi prin angajarea şi formarea unor specialişti

proprii, muzeul din Piatra-Neamţ şi-a adus o contribuţie substanţială la

cunoaşterea culturii Cucuteni, dar şi la cercetarea altor epoci istorice.

1.1.6. Muzeul de Istorie și Etnografie Bicaz

Întemeiat în 1958, Muzeul de Istorie Bicaz funcţionează din 1966 în

clădirea fostului Teatru sătesc "Ion Kalinderu".

Expoziţia de bază cuprinde trei spaţii distincte. Primul este destinat

istoriei monografice a Văii Bistriţei, de-a lungul căreia au trăit, cu zeci de mii de

ani în urmă, numeroase comunităţi paleolitice, aşa cum dovedesc staţiunile de la

Bistricioara, Lutărie, Dârţu, Bofu Mic, Bofu Mare şi Cetăţica de pe Ceahlău. În

eneolitic triburile cucuteniene pătrund, aşa cum o dovedesc şi exponatele din

muzeu, către Hangu, în sihăstria munţilor. Un bogat inventar descoperit la

Hangu-Cetăţuia şi în alte aşezări reflectă aspecte deosebit de interesante

referitoare la vieţuirea comunităţilor daco-carpice din secolele II-III d.Hr.

62

Bogatele vestigii medievale şi actele emise de cancelariile domneşti au în

vedere alte realităţi de pe valea Bistriţei superioare. Palatul Cnezilor, una din

cele mai importante staţiuni arheologice medievale din zonă, se dovedeşte a fi o

sursă de piese muzeistice de mare interes.

În expoziţie sunt prezentate aspecte mai puţin cunoscute referitoare la

bisericile medievale de pe Valea Bistriţei, participarea locuitorilor din zonă la

războiul de independenţă, înfiinţarea Domeniilor Coroanei Bicaz şi Borca - care

au avut un rol benefic asupra zonei - dar şi participarea bicăjenilor la războiul de

reîntregire naţională.

De asemenea, în expoziţie sunt etalate documente şi mărturii despre

şederea preşedintelui Poloniei la Bicaz în 1939, precum şi despre participarea

locuitorilor de pe aceste meleaguri la cel de al doilea război mondial

(campaniile din est şi din vest).

Acest spaţiu se încheie cu documente şi acte aparţinând profesorului

inginer Dimitrie Leonida (1883-1965), cel care a proiectat barajul

hidroenergetic de la Bicaz.

Exponate

63

Cel de al doilea spaţiu prezintă o sinteză a evoluţiei colectivităţilor

umane relativ recente, de pe valea Bistriţei, cât şi elemente definitorii pentru

etnografia aceleiaşi zone. Prin exponate sunt ilustrate ocupaţiile de bază ale

locuitorilor: culesul fructelor de pădure, vânătoarea, pescuitul, albinăritul,

păstoritul, agricultura, lucrul la pădure şi plutăritul. Reţin atenţia, de asemenea,

mobilierul ţărănesc, ţesăturile, elementele de port popular, cele ilustrând

credinţa, cât şi obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou.

Materialul etnografic adunat aici a urmărit să desluşească universul vieţii

patriarhale din zonă, specificul şi diversitatea ei.

Al treilea sector al muzeului este destinat expoziţiilor temporare de artă

plastică, istorie etc.

1.1.7. Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț

64

Prezintă istoria meşteşugurilor tradiţionale din Depresiunea Neamţ,

începând cu cele casnice (tors, ţesut), prelucrarea produselor agricole, a pieilor,

osului şi cornului, lemnului, metalelor şi a ceramicii. În interiorul muzeului şi în

pavilionul special amenajat din curtea acestuia sunt prezentate diferite instalaţii

ţărăneşti de prelucrare a seminţelor şi a fructelor, lânii, lemnului etc.

Exponate

Prima expoziţie cu caracter muzeal a fost realizată în anul 1940, cu

obiecte descoperite în urma cercetărilor arheologice efectuate de către profesorii

Ilie Minea şi Dumitru Constantinescu la Cetatea Neamţ.

Muzeul propriu-zis a luat fiinţă în anul 1957, când s-au sărbătorit 500 de

ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare, mult timp această

unitate fiind considerată a fi un muzeu al Cetăţii Neamţ.

În 1978 muzeul a fost mutat în localul actual, în care a funcţionat Şcoala

Domnească ridicată în 1853, unde au învăţat Ion Creangă, Vasile Conta ş.a.

Între anii 1986-1987 expoziţia de bază a fost reorganizată complet, căpătând

forma actuală.

65

1.6 Mănăstiri, catedrale, biserici

1.6.1 Mănăstiri

1.6.1.1 Manastirea Neamț

Hramul: "Înălţarea Domnului", sărbătorit la 40 de zile de la Paşte,

"Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ", sărbătorit în prima zi din din Postul

Naşterii Domnului.

Mănăstirea Neamţ - vedere generală. După ce lăsăm în urmă ultimele

case din Vânători şi străbatem "Braniştea" în care au crescut în egală măsură

copaci şi legende, abandonăm şoseaua principală îndreptându-ne spre rezervaţia

"Dragoş Vodă" (DJ 155 C) şi mai departe, către Mănăstirea Neamţ, cea mai

veche şi cea mai importantă aşezare monastică a Moldovei.

66

PREZENTAREA MĂNĂSTIRII NEAMŢ

În general, bisericile construite în timpul domniei lui Ştefan cel Mare,

care au definit în arhitectura noastră medievală aşa numitul stil moldovenesc,

pot fi grupate din punct de vedere constructiv în trei categorii:

- biserici de plan dreptunghiular cu bolţi cilindrice cuprinse sub un singur

acoperiş (Bălineşti, Volovăţ, Dolheştii Mari);

- biserici de plan dreptunghiular cu un singur acoperiş dar cu mai multe

cupole dispuse în filă (Piatra Neamţ, Războieni, Borzeşti, Arbore,

Reuseni);

- biserici cu plan trilobat, cu turla pe naos şi acoperiş fragmentar (Bacău,

Voroneţ, Pătrăuţi).

Singura biserică ridicată de Ştefan cel Mare ce nu se încadrează în nici

una din aceste categorii este cea de la Mănăstirea Neamţ, un adevărat unicat

arhitectural care constituie ... cel mai reprezentativ monument al arhitecturii din

67

timpul domniei marelui voievod, nu numai ca plan şi structură, dar şi ca mod de

decorare a faţadelor (Prîsnea C). De fapt, ea reprezintă apogeul unei epoci de

rodnică activitate constructivă şi o sinteză stilistică ce constituie un model,

deschizând larg porţile viitorului în acest domeniu.

Monumentala construcţie a Bisericii "Înălţarea Domnului", care şi-a

recăpătat înfăţişarea originară prin lucrările de restaurare din 1954-1961, îmbină

într-un tot unitar elementele de bază întâlnite la celelalte ctitorii ale lui Ştefan

cel Mare (pronaos, naos, altar şi abside) cu altele noi (pridvorul şi gropniţa). A

rezultat un edificiu de certă originalitate, care se individualizează în epoca pe

care o reprezintă prin planul său dezvoltat, prin dimensiunile şi

proporţionalitatea sa. Sunt cu totul remarcabile soluţiile ingenioase, de maximă

eficienţă, cu ajutorul cărora s-a realizat sistemul de boltire, preluarea presiunii

asupra zidurilor şi delimitarea spaţiilor interioare - după cum frapează echilibrul

şi eleganţa întregului ansamblu, cursivitatea liniilor, acurateţea ancadramentelor

şi a portalurilor monumentale sau plasticitatea copertinelor din piatră de talie ce

delimitează soclul masiv de restul zidăriei.

În orice caz, cel ce a gândit şi a construit această nestemată a arhitecturii

noastre medievale a dovedit nu numai geniu constructiv ci şi artistic, decoraţia

plastică a faţadelor constituind un exemplu de înalt rafinament, obţinut cu

mijloace comune, puţin costisitoare, dar care câştigă în distincţie prin

dispunerea lor spaţială. Partea superioară a construcţiei este împodobită cu două

rânduri de ocniţe cu dimensiuni diferite, dar bine conturate cu ajutorul

cărămizilor obişnuite, iar suprafeţele absidelor sunt acoperite de firide alungite

care coboară până la soclu, având arcele şi pilaştrii din cărămidă smălţuită. Sub

profilele de piatră ale cornişei sunt dispuse cinci rânduri de cărămizi, după care

urmează o splendidă friză alcătuită din trei rânduri de discuri smălţuite, colorate

alternativ în galben şi verde şi completate de romburi şi triunghiuri în aceleaşi

culori.

68

Cele două şiruri de ocniţe la care ne-am referit sunt separate prin trei

rânduri de cărămizi smălţuite şi un rând de discuri şi triunghiuri, iar alte cinci

şiruri de cărămizi (dintre care trei smălţuite) delimitează porţiunea superioară a

zidăriei de cărămidă, separând-o de cea inferioară, executată din piatră. Se

realizează astfel nu numai o fragmentare a suprafeţelor care subliniază

proporţionalitatea edificiului, ci şi o uimitoare îmbinare de linii şi culori ce te

încântă şi te copleşeşte în egală măsură.

Biserica "Înălţarea Domnului" de la Mănăstirea Neamţ constituie,

totodată, şi o importantă necropolă în care şi-au aflat odihna veşnică un mare

număr de voievozi şi demnitari, vlădici, episcopi şi stareţi, oameni care au

osârdit cu spor în istoria şi în spiritualitatea românească. Dintre mormintele care

au ajuns până în zilele noastre ne rezumăm să amintim pe cel al voievodului

Ştefan al II-lea, asasinat şi depus aici în 1447, pe cel al lui Micotă, pârcălab de

Cetatea Neamţ decedat în 1495, al lui Calinic Miclescu, fost Primat al Bisericii

Ortodoxe Române între 1875-1886, ale foştilor episcopi de Roman, Pavel,

Teofil şi Ioanichie.

Aghiazmatorul, actualmente transformat în librărie. Aghiazmatorul, cu

acoperământul bulbat, construit în anii 1836-1847 şi pictat în perioada 1974-

1977 de Teodor Varahil-Moraru, dar mai ales turnul-clopotniţă cu patru etaje

sub care se arcuieşte intrarea în incintă, creează de la început o puternică

impresie de monumentalitate. Incinta mănăstirii e alcătuită dintr-un patrulater

continuu de chilii şi construcţii anexe cu etaj, pe latura de est fiind amplasată cu

ocazia ultimelor restaurări Biserica "Sf. Gheorghe". În colţul nord-estic se ridică

Pirgul, turn octogonal refăcut în 1754, iar spre latura nordică a incintei admirăm

silueta maiestoasă a bisericii lui Ştefan cel Mare.

Intrarea în acest sfânt lăcaş este situată pe latura de vest al edificiului, iar

pisania care o străjuieşte, redactată în limba slavonă, bine conservată, ne

informează cu privire la ctitor şi la anul zidirii:

69

Doamne Iisuse Hristoase, primeşte acest hram care s-a zidit cu ajutorul

Tău întru slava sfintei şi slăvitei de la pământ la cer a Ta şi Tu stăpâne acoperă-

ne cu mila Ta de acum şi până în veac. Io Ştefan Voievod a binevoit şi a început

şi a zidit acest hram pentru rugăciunea sa şi a Doamnei sale Maria şi a fiului său

Bogdan şi a celorlalţi fii ai săi şi s-a sfârşit în anul 7005 iar al domniei sale anul

patruzeci şi cel dintâi curgător, luna lui noimbrie în 14 (1497).

Corpul treflat al bisericii este alungit prin introducerea gropniţei ca

încăpere distinctă între naos şi pronaos. Pridvorul, socotit multă vreme un adaos

ulterior, s-a dovedit parte integrantă a monumentului şi, ca vechime, este primul

în Moldova. Prin restaurările din 1954-1961 turla a fost adusă la forma sa

iniţială, alcătuind un singur element vertical din vârf până la soclu, încadrat de

celelalte părţi ale clădirii, acoperite separat.

Sistemul de boltire poate fi considerat ca o sinteză a procedeelor

constructive specific moldoveneşti. Bolta pronaosului cu cele două calote

sferice, cu arcele sale sprijinite pe şase pilaştri alcătuiţi din colonete subţiri, dar

mai ales bolta naosului cu dimensiunile sale monumentale, impresionează prin

multitudinea şi, în acelaşi timp, prin rigurozitatea funcţională a elementelor

componente. Bolta naosului este dominată de turla Pantocratorului, închisă cu o

calotă sferică la partea superioară. Înaltul tambur cilindric al turlei este sprijinit

pe patru arce aşezate oblic peste cele patru arce mari inferioare scoase în

consolă. Din cauza lungimii naosului, acestea din urmă sunt dublate spre est şi

vest de un al doilea rând de arce mari.

Cercetările efectuate până în prezent au impus concluzia că, spre sfârşitul

domniei lui Ştefan cel Mare, biserica "Înălţarea Domnului" a Mănăstirii Neamţ

a fost împodobită cu picturi. Operaţiunea pare să nu se fi încheiat în perioada

amintită, continuând şi finalizându-se prin grija lui Petru Rareş. Mai precis,

marea majoritate a celor care s-au preocupat de această problemă au conchis că

pictura din altarul, naosul şi gropniţă aparţine epocii lui Ştefan cel Mare, în timp

70

ce pronaosul şi pridvorul au primit podoaba picturii în vremea în care a domnit

fiul Răreşoaei.

Din păcate, veacurile, incendiile şi momentele de grea cumpănă prin care

a trecut Mănăstirea Neamţ au pricinuit deteriorarea zugrăvelilor, impunând

intervenţii ulterioare pentru reliefarea formelor şi împrospătarea culorilor. O

asemenea acţiune a avut loc în jurul anului 1830, după înlăturarea peretelui

dintre gropniţă şi naos, când Vasile Chiţăscul şi Vasile Suliman, doi zugravi

suceveni, au renovat altarul, pridvorul şi pronaosul, procedând la refacerea unor

picturi vechi, la întărirea şi retuşarea altora, adăugându-se un strat nou de

culoare peste culoarea cea dintâi. S-a mai intervenit apoi după incendiul din

1862, când s-a încercat curăţirea şi reînnoirea zugrăvelilor din altar şi naos,

puternic înnegrite de fum.

Au mai rămas, totuşi, unele compoziţii şi portrete în forma lor originară,

nefiind afectate de refacerile veacului trecut. Ne referim, în primul rând, la

unele picturi din naos (Judecarea lui Iisus de către marii preoţi, Judecarea lui

Iisus de către Pilat, Plângerea mironosiţelor), din gropniţă (Deisis din nişa

mormântului lui Ştefan al II-lea), din pronaos sau din pridvor, care constituie

creaţii de mare valoare istorică şi artistică, pe deplin reprezentative epocii căreia

îi aparţin. Deşi culorile nu mai au strălucirea şi prospeţimea începuturilor, iar

formele se estompează sub patina vremii, aceste zugrăveli reuşesc să pună în

evidenţă acea sinteză dintre tuşa gravă a canoanelor picturii bizantine şi

libertatea imaginativă a spiritului popular, care conferă originalitate şi perenitate

tuturor creaţiilor din această perioadă de adevărat prerenascentism moldav.

Că este aşa, o dovedesc şi fragmentele de pictură exterioară ce s-au

păstrat pe suprafeţele a 11 ocniţe mari şi 17 mici de pe faţada sudică a bisericii.

Sunt portrete de îngeri, prooroci, apostoli şi ierarhi realizate în prima jumătate a

secolului al XVI-lea şi care împodobeau, probabil, cele două şiruri de ocniţe din

registrul superior al construcţiei, sporind nota de echilibru şi eleganţă a acesteia.

71

Acest tezaur de artă plastică medievală este întregit de pictura existentă în

gangul clopotniţei lui Alexandru cel Bun. Desfăşurată pe o lungime de

aproximativ 8 m chiar la intrarea în incintă, această frescă poate trece

neobservată, deşi este considerată ca fiind una dintre cele mai interesante şi

valoroase creaţii ale genului, precursoare a acelor "tratate de filosofie în culori"

pe care le etalează exterioarele vestitelor mănăstiri ale Bucovinei.

Interior biserica Mănăstirii Neamţ. Realizată în secolul al XV-lea,

zugrăveala la care ne referim a suferit şi ea - de-a lungul veacurilor - unele

intervenţii şi retuşări, cele mai consistente fiind datorate, după cât se pare,

aceloraşi Chiţăscul şi Suliman care au "îndreptat" pe la 1830 şi unele picturi din

interiorul bisericii. Valoarea ei a rămas totuşi nealterată şi rezidă atât din

caracterul ei istorico-documentar, cât şi din conţinutul filosofico-religios

exprimat cu mijloace artistice dintre cele mai sugestive.

Unele scene şi detalii de costum ne introduc în atmosfera specifică

secolului al XV-lea, oferindu-ne până şi forma originară a Bisericii "Înălţarea

Domnului". Alte segmente ale zugrăvelii aduc în prim-plan monumente şi

personaje din Vechiul şi Noul Testament, dar ceea ce considerăm că este

absolut inedit şi demn de remarcat în "naraţiunea" întregului ansamblu plastic

este "prezentarea" prin imagini a romanului religios Varlaam şi Ioasaf pe care

N. Cartojan îl considera ... cel mai renumit şi mai bun roman spiritual al evului

mediu, creaţie care a circulat în limba slavonă şi la Mănăstirea Neamţ, încă din

secolele XIV-XV.

Nu este cazul să facem referiri la rolul şi influenţa acestui roman în

mediul monahal de la Neamţ sau să prezentăm în detaliu cele 32 de tablouri ce

rememorează principalele momente din pilduitoarea existenţă a celor doi asceţi.

Dar nu putem să nu amintim că Varlaam şi Ioasaf constituie în epoca respectivă

un mijloc important în întreţinerea unităţii în jurul unui voievod-simbol cum a

fost Ştefan cel Mare. De altfel, viteazul voievod apare alături de Ioasaf într-unul

72

din tablouri, conferind compoziţiei plastice de la Mănăstirea Neamţ multiple

semnificaţii politico-sociale şi un plus de valoare istorico-documentară.

În turnul-clopotniţă se află Paraclisul "Bunavestire", amenajat în anii

1818-1823 prin grija Mitropolitului Veniamin Costache. Vechea încăpere a

clopotelor a fost transformată în altar, iar absidele naosului au fost scobite în

grosimea zidurilor. Deteriorat în urma incendiului din noimbrie 1862, Paraclisul

a constituit obiectul unor ample lucrări de restaurare prin grija stareţului

Timotei, sfinţirea săvârşindu-se la 13 septembrie 1873 de către Mitropolotul

Calinic Miclescu.

Cu ocazia restaurărilor din 1953-1961, sub duşumeaua acestui paraclis s-a

descoperit o icoană al fresco, Înălţarea Domnului, care iniţial se afla la

exteriorul zidului, în partea de vest a construcţiei din secolul al XVI-lea.

Pe latura nordică a incintei, la etajul clădirii care s-a ridicat în 1809 pe

cheltuiala Mitropolitului Veniamin Costache, s-a amenajat pentru obşte

Paraclisul "Adormirea Maicii Domnului". Distrus şi el de incendiul din 1862, a

fost refăcut în 1873, locul său fiind marcat astăzi printr-o mică turlă oarbă, de

formă octogonală. Foarte interesantă din punct de vedere artistic este

catapeteasma acestui paraclis, ale cărei icoane au fost zugrăvite de ierodiaconul

Claudie de la Mănăstirea Neamţ şi diaconul Manolache din satul Drăgăneşti.

Pe la sfârşitul anului 1540, voievodul Alexandru Cornea a construit o

trapeză şi o cuhne de piatră pe locul primei biserici de la Mănăstirea Neamţ.

Ruinându-se, ... acea cuhne s-a părăsit de şedere de geaba, iar mai apoi grijind-o

şi bine tencuind-o şi închipuind-o ca un paraclis ... şi au mers părinţii întru

această mănăstire şi au cerut voie şi blagoslovenie ca să sfinţească acest

Paraclis. Iară Mitropolitul dându-le Antimis, le-au dat voie să slujească acolo,

zicându-le să puie praznuirea pe numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Catapeteasma bisericii:

73

Se pare că Paraclisul "Sf. Gheorghe" a fost amenajat în perioada 1720-

1730, fiind apoi reparat în 1794, când încă mai trăia stareţul Paisie

Velicicovschi. Actuala biserică a fost construită de stareţul Dometian în 1826,

în stil neoclasic, fiind apoi supusă mai multor lucrări de restaurare în anii 1862-

1865 (când edificiul a fost supraînălţat şi s-au adăugat cele trei turle), precum şi

în 1902 şi 1931. În timpul lucrărilor din 1953-1961, Biserica "Sf. Gheorghe" a

fost desfăcută şi reconstruită între chiliile de pe latura estică a incintei, pentru a

pune mai bine în valoare biserica lui Ştefan cel Mare. Catapeteasma a fost

zugrăvită în 1798 de Talasie monahul, iar pictura interioară, realizată în culori

vii de către Nicolae Stoica şi elevii săi Nicolae Gavrilea şi Vasile Buzuloi,

datează din 1966.

1.1.1.1 Mănăstirea Agapia

PREZENTAREA MĂNĂSTIRII

74

Biserica "Sf. Voievozi" ridicată de Hatmanul Gavriil prezintă multe

asemănări cu bisericile construite în timpul domniei lui Vasile Lupu şi mai ales

cu "Trei Ierarhi", fără a avea însă proporţiile şi decoraţia exterioară a acesteia.

Edificiul are plan triconc şi este construit pe temelie de piatră brută, cu

ziduri de o grosime impresionantă. Absidele au formă semicirculară, cele

laterale fiind îmbrăcate la exterior în rezaliteMănăstirea Agapia

dreptunghiulare. În 1858-1862 s-au adăugat proscomidiarul, diaconiconul şi un

nou pridvor, cel vechi fiind integrat pronaosului. Acoperişul simplu, cu o

înclinaţie redusă, este străpuns deasupra naosului de o turlă zveltă cu baza

octogonală, ca la Galata şi Trei Ierarhi.

Faţadele de un alb strălucitor poartă pecetea stilului neoclasic, frumoşi

pilaştri de factură corintică încadrând ferestrele şi uşile sau susţinând arcade

oarbe cu arhivolte bogat ornamentate, în spaţiile cu o suprafaţă mai mare.

Peretele vestic, delimitat longitudinal de aceiaşi pilaştri corintici, este acoperit

în partea superioară de un fronton cu mici arcaturi, sub care se află o fereastră

rozetă ce însufleţeşte întreaga suprafaţă. Ferestrele - mult lărgite - au chenare de

fontă cu decoraţii de aceeaşi factură neoclasică, iar deasupra uşii de intrare se

află icoana hramului (Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil) pictată de Nicolae

Grigorescu. Rezistenţa zidurilor este sporită de trei contraforturi, doi în dreptul

naosului, şi care sprijină pereţii de nord şi de sud, şi unul mai mic în axul

absidei altarului. Cu toate acestea, în ultimii ani au apărut fisuri în diferite zone

ale edificiului, care au impus realizarea unor costisitoare şi complicate lucrări de

consolidare finalizate de curând.

În interior, pronaosul - care înglobează şi vechiul pridvor - este acoperit

cu două calote sferice despărţite de un arc ce se află în axul longitudinal al

bisericii şi de o a treia calotă susţinută de patru arce înguste. Zidul care separa

pridvorul originar de pronaos a fost înlăturat şi înlocuit cu trei arce care se

sprijină pe două rânduri de coloane dorice. În schimb, zidul dintre pronaos şi

naos - desfiinţat şi el - a fost înlocuit cu un singur arc, principala încăpere a

75

bisericii prezentând sistemul de boltire specific moldovenesc, cu arce piezişe şi

arce dublouri care susţin turla. Patru rânduri de arce etajate reduc spaţiul dintre

naos şi absida altarului şi permit fixarea iconostasului, sculptat şi pictat cu

prilejul lucrărilor din 1858-1862.

În 1975 s-au descoperit în pereţii laterali ai bisericii, cam în zona arcului

ce desparte pronaosul de naos, nişele a două morminte, cu ancadramente din

piatră sculptată, unde se presupune că ar fi fost depuse rămăşiţele pământeşti ale

ctitorilor. În aceeaşi zonă, dar în axul bisericii, s-a descoperit un alt mormânt,

probabil al Saftei, fiica Hatmanului Gavriil, ceea ce conduce la concluzia că,

iniţial, biserica a avut şi o gropniţă bine delimitată, desfiinţată şi ea în timpul

lucrărilor începute în 1858.

Mănăstirea Agapia - curtea interioară. Ctitorii de la Agapia au înconjurat

biserica mare cu un puternic zid de incintă care atinge şi doi metri grosime, în

interiorul căruia se desfăşoară, pe două nivele, chiliile boltite, cu masive arce de

susţinere. Intrarea este adăpostită de turnul-clopotniţă, căruia i s-a adăugat o

nouă cameră a clopotelor în 1858, iar etajul incintei se prezintă ca o prispă

continuă cu arcade elegante şi coloane de lemn dispuse în linie.

Pe latura sudică, în corpul de chilii al stăreţiei, s-a sfinţit la 31 august

1847 Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului, ctitorie a Mitropolitului

Veniamin Costache şi a surorii acestuia, schimonahia Elisabeta Costache, fostă

stareţă după 1803, când maicile au luat locul puţinilor călugări ce rămăseseră la

Agapia. După incendiul din 1903, Paraclisul a fost refăcut pe cheltuiala

prinţesei Raluca Sturza şi a fost adusă aici vechea catapeteasmă cu picturi din

secolul al XVIII-lea a Paraclisului "Sf. Gheorghe" de la Mănăstirea Bisericani.

În sfârşit, după alte lucrări de reînnoire executate în anii 1968-1969, interiorul

Paraclisului a fost împodobit cu pictura în frescă a profesorului Neculai Stoica.

În afara incintei, dar în imediata apropiere a acesteia, se află Biserica

"Adormirea Maicii Domnului" (cu al doilea hram "Sfânta Varvara"), construită

76

se pare în secolul al XVIII-lea şi refăcută în 1854 de vornicul Iordache Miclescu

şi de surorile sale, monahiile Epraxia şi Agapia Miclescu.

În partea de nord a mănăstirii, în cimitirul acesteia, se păstrează Biserica

de lemn "Sf. Ioan Bogoslovul", considerată - prin tradiţie - ca fiind cea dintâi

biserică de la Agapia din Vale, ridicată pe locul unui schit mai vechi, existent

aici înainte de anul 1600. Arsă în 1821, biserica a fost refăcută în timpul

domniei lui Ioan Sandu Sturdza (1822-1828), apoi reparată de către stareţa

Elisabeta Cerchez în 1883, când s-a amenajat şi osuarul de la subsol. Reînnoit în

1977, edificiul a fost pictat în interior de ierodiaconul Vartolomeu Florea de la

Mănăstirea Sihăstria. Dar ceea ce particularizează această biserică este prezenţa

a două iconostase de mare valoare istorico-artistică: unul montat pe arcul

altarului, datând din secolul al XVIII-lea, şi un altul aflat în pridvor, mult mai

vechi, opera unui zugrav necunoscut.

PATRIMONIUL MĂNĂSTIRII AGAPIA

După cum se cunoaşte, valoarea deosebită şi faima Mănăstirii Agapia îşi

are obârşia în acea minunată pictură executată în anii 1858-1861 de către

Nicolae Grigorescu. Deşi avea numai 20 de ani când a început să zugrăvească

interiorul bisericii de la Agapia, "Meşterul Nicu" încheie aici în mod strălucit o

întreagă etapă din activitatea sa artistică, lăsând posterităţii o adevărată

capodoperă a picturii religioase din secolul al XIX-lea, în faţa căreia istoricul şi

criticul de artă George Oprescu se extaziază remarcând pe bună dreptate.

Ce minunată impresie de plenitudine, de bogăţie de forme şi de culori, de

inventivitateşi de just echilibru în contopirea reminescenţelor clasice cu

viziunea proprie. În pictura noastră din secolul al XIX-lea, nimeni înainte de el

nu fusese în stare să dea o atât de strălucită probă de maturitate şi aceasta la o

vârstă când cei mai mulţi artişti se găsesc încă la primele lor începuturi.

Într-adevăr, lucrând în stil neoclasic, Nicolae Grigorescu aduce totuşi o

serie de elemente novatoare izvorâte din propria concepţie despre artă, din

77

realităţile locale, dar şi din marile opere ale titanilor Renaşterii: Rafael,

Leonardo Da Vinci, Tizian etc.

În icoanele din catapeteasmă, dar mai ales în portretele şi compoziţiile

murale, domină un puternic suflu de realism şi de viaţă, de autenticitate şi de

mişcare, pe care numai temperamentul şi geniul acestui mare artist îl puteau

ridica până la calitatea de atribut al valorii perene. Îngerul părăsindu-l pe Tobie,

inspirată din Rembrandt şi pictată în partea superioară a zidului dintre pridvor şi

pronaos, Punerea în Mormânt a Mântuitorului, executată după Tizian pe arcul

dintre pronaos şi naos, Cina cea de taină din catapeteasmă, Sfânta Treime din

bolta pronaosului, Ruga în Grădina Ghetsimani, Iisus ducându-şi Crucea spre

Golgota, Ieremia plângând ruinele Ierusalimului sunt doar câteva dintre

numeroasele zugrăveli de la Agapia care uimesc prin expresivitatea lor şi care

apar constant în enumerarea celor mai valoroase lucrări realizate în arta noastră

plastică din secolul trecut. Pe zidurile de nord şi de sud ale naosului, în

apropierea absidelor laterale, Nicolae Grigorescu a zugrăvit două portrete de

mari proporţii, cele ale Sfinţilor Teodor şi Eustaţiu, sfinţi militari - unul roman

şi celălalt dac - simboluri vii şi cu o mare forţă sugestivă, ale obârşiei poporului

nostru. Considerăm însă că nici o compoziţie nu reuşeşte să pună în evidenţă

geniul şi gândirea artistică a lui Nicolae Grigorescu aşa cum o face Intrarea

Mântuitorului în Ierusalim, o scenă monumentală ce domină peretele sudic al

pronaosului. Este o compoziţie de mari proporţii la care pictorul a fost nevoit să

construiască o arhitectură specifică scenei. Această scenă cu multe personaje,

impresionează prin plasticitatea expresiilor şi caracterul distins al multor

personaje, precum şi abundenţa de lumină şi transparenţa mediului aerian, care-i

dă acestei scene un efect artistic excepţional - Ciucanu Eustochia. Pictura lui

Nicolae Grigorescu constituie, fără îndoială, o nepreţuită podoabă a mănăstirii şi

nu este nici o exagerare în cuvintele lui Mihail Kogălniceanu care aprecia că ...

prin bogăţia compoziţiei, adevărul şi vivacitatea coloritului lor, tablourile de la

Agapia formează pentru Moldova o adevărată galerie de pictură, care va atrage

78

întotdeauna admiraţia românilor şi stima străinului cunoscător care ar călători

prin acele îndepărtate locuri.

Referindu-se la momentul sfinţirii şi la valoarea picturii de la Agapia,

Alexandru Vlahuţă scria şi el: După trei ani, Agapia în sărbătoare îşi sfinţea

podoaba de care cu drept cuvânt se putea mândri. Din câte biserici avem în ţară

nici una nu închide o aşa de aleasă comoară artistică, atâta bogăţie de viaţă

cerească, exprimată aşa de frumos, aşa de curat şi cu atâta putere... Parcă nu mai

este de mână omenească ! Aşa se minunau maicile clătinând din cap. Acolo

rămâne un muzeu şi o şcoală de pictură bisericească.

Vizitată adesea de mai toţi corifeii artei şi culturii româneşti, care veneau

aici ca la un adevărat sălaş al Muzelor, Mănăstirea Agapia mai păstrează, în

pofida sbuciumatei sale istorii, un valoros patrimoniu cultural-artistic. Broderii

de o rară frumuseţe şi numeroase covoare executate în atelierele mănăstirii,

icoane aparţinând "şcolii" de la Văleni-Piatra Neamţ sau realizate de Nicolae

Grigorescu în timpul şederii sale la Agapia, manuscrise, cărţi vechi şi obiecte de

cult care, pe lângă valoarea lor intrinsecă etalează şi deosebite calităţi artistice,

alcătuiesc un adevărat tezaur ce poate fi admirat în Muzeul mănăstirii, muzeu

constituit în 1927 din iniţiativa profesorului şi istoricului de artă I.D. Ştefănescu

(ginerele lui Alexandru Vlahuţă), a cărui arhivă şi corespondenţă s-a păstrat de

asemenea la Agapia, aflându-se astăzi la Arhivele Statului din Piatra Neamţ.

Din cele 29 de lucrări originale ce poartă semnătura lui Nicolae

Grigorescu se detaşează icoana de probă pe baza căreia pictorul a obţinut

contractul de zugrăvire a mănăstirii, cea a Maicii Domnului, inspirată după

Madona Sixtină a lui Rafael, portretul Mitropolitului Sofronie Miclescu şi

compoziţia Iisus pe Golgota, dăruită stareţei Tavefta Ursache în semn de

omagiu. Tot aici se păstrează trei registre complete dintr-o catapeteasmă din

secolul al XVII-lea care au aparţinut vechii biserici de la Agapia din Deal, o

icoană din 1603 cu Iisus Pantocrator, operă a Mitropolitului Anastasie Crimca,

trei icoane ce provin din prima catapeteasmă a Bisericii "Sf. Voievozi" şi alte

79

şase icoane cu rame aurite, din secolul al XVIII-lea, aduse din paraclisul

Mănăstirii Bisericani.

Dintre celelalte obiecte aflate în patrimoniul mănăstirii reţin atenţia cele

patru Evanghelii tipărite la Mănăstirea Neamţ în 1821 şi îmbrăcate în superbe

ferecături de argint aurit, Evanghelia dăruită în 1813 de Patriarhul Hrisant al

Ierusalimului, Panaghiarul de argint aurit din 1514 pe care Alexandru

Lăpuşneanu l-a dăruit Mănăstirii Pângăraţi şi crucea îmbrăcată în argint aurit, cu

o bucată din sfântul Lemn al Crucii Mântuitorului, dăruită în secolul trecut de

Patriarhul Chiril al Ierusalimului.

O lucrare foarte veche şi de mare valoare artistică este icoana Maicii

Domnului aflată în strana din biserica mare, considerată a face parte din

categoria celebrelor icoane de la mănăstirea Bistriţa şi Neamţ. După cât se

cunoaşte, această icoană ar fi fost dăruită Mănăstirii Boiştea de către ctitorul

acesteia, ieromonahul Macarie Bou, către sfârşitul secolului al XIV-lea. La

începutul veacului al XVII-lea, când Mănăstirea Boiştea se desfiinţează, icoana

este adusă la Mănăstirea Topoliţa şi de aici la Mănăstirea Gârcina, în timpul

domniei lui Ieremia Movilă. În 1803, când călugăriţele de la Gârcina au venit la

Agapia, printre bunurile transferate aici s-a numărat şi icoana Maicii Domnului,

dovadă a valorii ei deosebite. Icoana a fost repictată în secolul al XVI-lea, dar

după 1970 ea a fost restaurată, aducându-se la lumină vechea pictură care, ...este

de o monumentalitate remarcabilă, amintind măreţia şi eleganţa unui monument

de arhitectură bizantină - Zidaru Gheorghe. Greu de spus cât adevăr este în

tradiţia care afirmă că este o icoană de procesiune din secolul al VII-lea, fiind

purtată pe zidurile Constantinopolului când acesta a fost asediat de perşi în 626,

dar ceea ce este sigur este faptul că lucrarea aparţine epocii de aur a artei

bizantine şi constituie o piesă de mare valoare artistică şi istorică.

1.1.1.2 Mănăstirea Bisericani

80

Hramul: "Buna Vestire", sărbătorit la 23 aprilie.

Urmând firul de asfalt al şoselei Piatra Neamţ - Bicaz (DN 15), întâlnim

la doar circa 10 km de oraş un drum lateral (DJ 157C) cu un traseu sinuos care,

la o altitudine de aproximativ 650 m, sfârşeşte în faţa complexului de clădiri al

Sanatoriului Bisericani. Acolo se mai păstrează amintirea şi o parte din

construcţiile Mănăstirii Bisericani, una dintre cele mai importante mănăstiri din

această zonă, care, timp de aproape trei veacuri a rivalizat ca bogăţie şi ca forţă

spirituală cu vechea ctitorie a lui Alexandru cel Bun de la Bistriţa.

PREZENTAREA MĂNĂSTIRII

Intrarea în biserică se află pe latura de sud, printr-un portal de piatră

sculptată ce reproduce cunoscutul motiv al baghetelor încrucişate atât pe

montanţi cât şi pe lintel. Acelaşi motiv reapare şi la chenarul de piatră al celor

81

două ferestre ale turnului: una amplasată asimetric pe faţada sudică, cealaltă în

axul peretelui de apus.

Turnul-clopotniţă este o construcţie masivă, căreia i s-a redus din

înălţime cu prilejul lucrărilor din 1786. În exterior, sânurile laterale ale bisericii

au formă dreptunghiulară, pe cel sudic fiind amplasat un cadran solar de piatră.

Absida altarului - de formă pentagonală - are două ferestre mari care înlocuiesc

obişnuita fereastră în ax, ca la Socola şi "Sf. Gheorghe" din Iaşi. Pe latura de

miazănoapte, unde alunecările de teren constituie un permanent pericol, s-a

construit un zid de sprijin care acoperă absida nordică şi tot corpul bisericii. Tot

pe această latură, până la colţul nord-vestic al incintei, se înşiră cinci

contraforturi masive, două dintre ele sprijinind zidul dublu al bisericii. În afara

acestora, nu mai întâlnim decât un singur contrafort, în colţul sud-vestic al

turnului.

Întreaga construcţie degajă o atmosferă de echilibru şi austeritate. Doar

şirul de ocniţe aflat sub cornişă şi eleganţa turlei de deasupra naosului mai

nuanţează suprafeţele exterioare, altfel monotone.

În interior, dacă exceptăm pronaosul adăugat în 1637, nu putem distinge

decât o singură încăpere, divizată în trei travei cu ajutorul a două arce

transversale. Traveea mediană, care include absidele laterale dând spaţiului o

formă ovoidală, preia descărcarea sistemului de boltire cu arce suprapuse şi

pandantivi, deasupra căruia se înalţă o turlă zveltă, în contradicţie cu

masivitatea restului construcţiei. Învelitoarea este realizată din şiţă în trei ape şi

marchează printr-o lucarnă oarbă tainiţa. Naosul are câte două ferestre pe

faţadele de nord şi de sud (caracteristică proprie secolului al XVIII-lea), iar în

peretele vestic se află uşile scărilor ce duc în turn şi la tainiţa de sub acoperiş.

Biserica nu are zugrăveală decât pe calotă şi pandantivii bolţilor. În

schimb, catapeteasma - executată probabil cu prilejul lucrărilor din 1786 - este

de o rară frumuseţe. Ornamentaţia bogată, de o vivacitate cromatică ieşită din

comun, contrastează cu sobrietatea icoanelor zugrăvite pe fonduri mate, de o

82

discreţie care impune. Între registrele cu icoane s-au cruţat benzi libere în care

s-au pictat mănunchiuri miniaturale de trandafiri, după modelul desenelor

populare.

În acelaşi spirit s-au realizat şi uşile împărăteşti, remarcabile prin

sculptura densă de arabesc a suprafeţelor dinspre naos. Lucrate din scânduri

mari de stejar, uşile diaconeşti se menţin pe aceleaşi coordonate stilistice, însă

decoraţia sculpturală este mai aerisit spaţiată, întărind expresivitatea picturilor

din zonele centrale.

Prima jumătate a secolului al XIX-lea marchează o nouă şi ultimă etapă

constructivă în ansamblul Mănăstirii Bisericani. Atunci se ridică toate chiliile

din piatră şi cărămidă, se construieşte stăreţia şi, probabil, paraclisul din colţul

sud-estic.

După 1863, când aşezamântul monahal de la Bisericani pierde cele mai

importante surse de venituri, tezaurul se risipeşte, clădirile se ruinează iar

numărul călugărilor scade rapid. Pe la 1880 pleacă ultimii călugări şi întregul

complex de construcţii va fi abandonat. Abia în 1885 se amenajează sumar un

penitenciar, dar după o scurtă perioadă de funcţionare clădirile sunt iarăşi

părăsite, până în 1905 când au fost preluate de "Societatea pentru profilaxia

tuberculozei" şi transformate în sanatoriu. De atunci s-au succedat mai multe

etape de amenajări, modificări şi construcţii, datorită cărora este destul de greu

de reconstituit vechea configuraţie a complexului mănăstiresc.

Ansamblul sanatorial mai păstrează totuşi - în afara bisericii - şi alte

elemente al căror aspect monumental poate constitui un preţios indiciu în

aprecierea configuraţiei şi posibilităţilor fostei mănăstiri. Turnul cel mare din

colţul sud-vestic, deşi a fost fragmentat pe orizontală cu prilejul consolidărilor

din 1990, impresionează şi astăzi prin grosimea zidurilor, prin prezenţa

contraforturilor exterioare şi, în general, printr-o masivitate proprie unor

asemenea construcţii. La nord-vest şi la sud-est, turnurile rotunde au fost parţial

sau integral încorporate noului ansamblu, dar modificările efectuate n-au putut

83

elimina unele trăsături specifice secolului al XVII-lea, pe care le întâlnim şi la

"Palatul Cnejilor" de la Ceahlău. În sfârşit, fragmentul de zid care se mai

păstrează între turnul nord-vestic şi clopotniţă pune în evidenţă rezistenţa

deosebită a incintei care se construise în jurul bisericii încă din secolul al XVII-

lea.

Fosta capelă a mănăstirii rămâne însă cea mai interesantă dintre vechile

părţi componente păstrate până astăzi. Împărţită în două printr-un planşeu de

etajare, poate fi apreciată ca o construcţie destul de înaltă şi de masivă, realizată

într-un spirit arhitectural puţin amalgamat. Portalul de la intrare e susţinut de

doi pilaştri angajaţi, iar interiorul în formă de navă este acoperit de o calotă

sferică sprijinită pe patru arce care se îmbină în consolă. Altarul, boltit în sfert

de sferă, este delimitat printr-un arc ce se descarcă în zidurile exterioare şi de

care este ancorat iconostasul. În orice caz, proporţiile şi eleganţa acestui paraclis

atestă bogăţia şi însemnătatea la care ajunsese Mănăstirea Bisericani în ultimele

decenii ale secolului al XVIII-lea.

1.1.1.3 Mănăstirea Bistriţa

Hramul: "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la 15 august

84

Mănăstirea Bistriţa:Între vetrele de credinţă ortodoxă şi de cultură

românească ce înnobilează trecutul acestei ţări, Mănăstirea Bistriţa ocupă un loc

deosebit, numărându-se printre cele mai vechi ctitorii voievodale, adăpostind

oseminte domneşti şi fapte de neuitat din istoria şi viaţa spirituală a poporului

nostru.

Situată la aproximativ 8 km de limita vestică a oraşului Piatra-Neamţ, în

comuna Viişoara (actualmente comuna Alexandru cel Bun), Mănăstirea Bistriţa

a dăinuit timp de peste şase veacuri la adăpostul culmilor împădurite care o

înconjoară, înfruntând - ca toate lăcaşurile noastre de credinţă şi cultură -

năpraznicele încercări ale istoriei.

PREZENTAREA MĂNĂSTIRII

Incinta mănăstirii are o formă cvasipătrată, fiind protejată de ziduri

puternice de piatră cu o înălţime iniţială de aproximativ 4 m, prevăzute cu

metereze şi drum de strajă ce se desfăşoară pe toată lungimea lor. Intrarea

principală e situată pe latura sudică şi este arcuită sub un turn cu trei nivele: o

încăpere cu boltă semicirculară, sprijinită pe două arce în ogivă la parter, un

paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae la primul etaj şi o cameră la etajul

superior, destinată probabil corpului de gardă ce străjuia accesul în mănăstire.

Paraclisul nu este pictat şi se pare că nici nu a avut zugrăveli anterioare, întreaga

atmosferă interioară fiind creată de un frumos iconostas din secolul al XVIII-

lea.

Atât zidul de incintă cât şi turnul de la intrare se datoresc lui Petru Rareş

(în perioada 1541-1546), construcţiile similare din vremea lui Alexandru cel

Bun, ale căror substrucţii au fost descoperite cu prilejul cercetărilor arheologice

din 1972-1977, fiind distruse de tunurile lui Soliman Magnificul în 1538. Zidul

de incintă a mai fost reparat şi consolidat în 1777, de faţa sa interioară

sprijinindu-se vechile chilii, după cum dovedesc urmele de tencuială păstrate pe

latura nordică. Arhondaricul, vechea stăreţie şi celelalte anexe care urmează

85

linia împrejmuirii nu prezintă caracteristici arhitecturale deosebite, cu excepţia

noilor chilii din partea sud-estică a incintei, construite după modelul tipic al

caselor ţărăneşti de pe valea Bistriţei.

În partea de miazănoapte a incintei se află turnul-clopotniţă zidit de

Ştefan cel Mare în 1498, după victoria de la Codrii Cosminului obţinută asupra

regelui polon Ioan Albert. Deşi contemporană cu cele de la Popăuţi şi Sfântul

Ion Domnesc din Piatra-Neamţ, clopotniţa de la Bistriţa nu este identică cu

acestea. Baza reprezintă aproape jumătate din înălţimea totală a turnului, care

are forma unei prisme dreptunghiulare cu laturile de lungime egală. Doar

contraforturile ce sprijină colţurile bazei întrerup linia continuă a zidurilor, fiind

construite - ca şi la Tazlău şi "Sf. Ioan" din Piatra-Neamţ - cu o copertină

intermediară din piatră de talie. Comunicaţia dintre cele trei nivele ale turnului

(parter, paraclis şi camera clopotelor) se asigură atât prin clădirea anexă, cât şi

printr-o scară exterioară, fiecare etaj având propria sa intrare. Cele două ferestre

mici ale primului etaj au ancadrament de piatră ornat cu baghete încrucişate, în

timp ce deschiderile mari de la camera clopotelor sunt împodobite cu muluri

arcuite, deasupra cărora se află patru ocniţe oarbe.

La primul etaj al clopotniţei este amenajat paraclisul menţionat în pisania

votivă: o încăpere boltită cu o calotă sferică sprijinită pe patru arce în consolă şi

care comunică spre apus cu anexa atribuită lui Petru Rareş. Acelaşi sistem de

boltire s-a folosit şi la nivelul următor, unde s-a mai păstrat, printre altele, un

clopot turnat la Liov, pe care s-a făcut următoarea menţiune: Leopoli anno

Domini M.CCCC.L.XXXX. Clopotul este deci dăruit în 1490 de Ştefan cel

Mare şi reţine atenţia atât prin execuţie cât şi prin inscripţia sa în limba latină,

scrisă cu foarte elegante majuscule gotice.

Revenind la paraclisul din clopotniţă trebuie spus că nu întâmplător i s-a

ales hramul "Sfântului mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava", acesta

cinstind memoria primului ctitor al mănăstirii, Alexandru cel Bun, şi care în

1402 a adus racla cu sfintele moaşte de la Cetatea Albă la Suceava. Paraclisul

86

era destinat familiei voievodale şi, după cum au relevat cercetările arheologice,

a fost legat printr-un pod suspendat direct de casa domnească aflată în

apropiere.

Interiorul paraclisului a fost acoperit cu var, probabil în timpul unor

lucrări de reparaţii din secolul al XVIII-lea. În 1924 s-au descoperit sub

tencuială unele zugrăveli, dar abia prin restaurările din 1975 s-a scos la lumină o

excepţională frescă de la începutul secolului al XVI-lea, cu deosebite calităţi

artistico-documentare. Această capodoperă poate fi astăzi admirată datorită

restaurării realizate cu profesionalism de către Tatiana Pogonat.

Valorificând judicios suprafeţele restrânse, s-a realizat o erminie a

frescelor pe deplin adaptată la spaţiul existent, întreaga lucrare impresionând

prin unitatea ei de ansamblu şi prin personalitatea fiecărei scene sau personaj.

Coloritul sobru şi bine armonizat pe fond albastru profund, alegerea şi

repartizarea scenelor, trăsăturile pline de mişcare ale îngerilor şi, mai ales,

exprimarea sfinţeniei pe chipurile blânde şi luminate ale Sfinţilor Părinţi,

situează pictura paraclisului de la Mănăstirea Bistriţa în rândul marilor

ansambluri iconografice din ţara noastră.

Cu totul remarcabile din punct de vedere artistic şi de o valoare

documentară deosebită sunt cele opt compoziţii de pe pereţii de la nord şi sud

care prezintă momentele cele mai importante din viaţa, pătimirea şi martirizarea

Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Acelaşi interes prezintă şi

tabloul votiv originar de pe peretele vestic, motiv pentru care Petru Rareş a şi

realizat un alt tablou votiv, păstrat până astăzi într-o bună stare, pe faţada sudică

a clopotniţei, în exterior.

Construcţia anexă alipită clopotniţei prezintă evidente similitudini cu cele

de la Moldoviţa, Slatina şi mai ales Probota. Deschiderea care asigură legătura

între paraclisul din turn şi etajul anexei a fost succesiv lărgită, ajungând astăzi

sub forma unei arcade ce se desfăşoară pe o mare parte din suprafaţa fostului zid

despărţitor.

87

O problemă îndelung controversată în istoria Mănăstirii Bistriţa a fost

aceea a caselor domneşti construite aici de-a lungul veacurilor, dar se pare că

cercetările arheologice din anii '70, realizate aici de Adrian şi Lia Bătrâna, au

reuşit să facă lumină şi în acest important domeniu. S-a stabilit cu acest prilej că

o primă reşedinţă voievodală de dimensiuni modeste (9 x 14 m) a fost ridicată

aici de către Alexandru cel Bun, probabil în anul 1402, când a construit biserica

mare a mănăstirii. Judecând după vestigiile descoperite în demisolul acestui

edificiu de început, se poate afirma că era o construcţie cu trei nivele şi

interiorul acoperit cu fresce de un incontestabil rafinament artistic şi ai căror

autori ar fi putut fi aceiaşi "Nichita şi Dobre" care au împodobit şi prima

biserică de zid de la Bistriţa.

Lângă prima reşedinţă voievodală, Alexandru cel Bun a construit ulterior

o nouă casă domnească, la dimensiuni sporite (9 x 25 m), cu etaj şi două pivniţe

încăpătoare. Este de presupus că acest edificiu s-a ridicat spre sfârşitul domniei

voievodului (1432), care nu a mai avut timp să realizeze noi picturi interioare.

Acest lucru îl va înfăptui Petru Rareş care, în a doua domnie a sa, restaurează

reşedinţa străbunului său şi îi acoperă pereţii cu o frumoasă pictură. Din păcate,

"reparaţiile" din 1792 şi cele care au urmat au dus la sacrificarea unor mari

porţiuni din zugrăveli şi la modificarea faţadei edificiului. Abia prin lucrările

începute în 1976, casa domnească de la Bistriţa îşi va recăpăta înfăţişarea

iniţială şi compartimentarea interioară originală, înscriindu-se astfel printre cele

mai reprezentative şi mai bine conservate monumente de acest gen.

De cealaltă parte a laturii vestice a incintei, în colţul sud-vestic şi în

imediata apropiere a turnului de intrare, s-a păstrat o clădire de piatră din

secolul al XVI-lea, intrată în tradiţie sub numele de Şcoala Domnească. Ea s-a

zidit tot cu prilejul lucrărilor de reînnoire iniţiate de Petru Rareş şi a găzduit o

fecundă şcoală de dieci, copişti, cântăreţi şi preoţi la care predau cunoscuţi

călugări-cărturari. Şcoala a funcţionat până în veacul trecut, când au apărut

şcolile parohiale şi când unica încăpere existentă aici a fost compartimentată în

88

chilii. Restaurată în 1983-1984, vechea "Şcoală Domnească" de la Bistriţa a fost

transformată astăzi în muzeu şi impresionează vizitatorul prin monumentalitatea

şi originalitatea plafonului, susţinut de bârne masive de brad care s-au conservat

surprinzător de bine şi care constituie un ansamblu constructiv puţin obişnuit.

Alături de Slatina, biserica de la Bistriţa constituie cea mai mare şi

impunătoare ctitorie a lui Alexandru Lăpuşneanu. Ca plan şi dimensiuni se

apropie foarte mult de Probota lui Petru Rareş, având între naos şi pronaos

încăperea gropniţei şi o singură turlă deasupra încăperii principale. Absidele

laterale, ca şi cea a altarului, au formă poligonală, cu câte cinci şi respectiv nouă

feţe, acoperite cu firide alungite. Câte o pereche de puternice contraforturi

sprijină colţurile faţadei vestice, arcul transversal al pronaosului şi segmentele

din dreapta şi din stânga absidelor laterale, un singur contrafort aflându-se în

axul altarului.

Două şiruri de ocniţe în care s-au descoperit recent fresce originare din

secolul al XVI-lea atenuează monotonia faţadelor de un alb imaculat. Tot recent

a fost descoperită pe zidul vestic icoana de început a hramului ("Adormirea

Maicii Domnului") aflată într-o bună stare de conservare. Senzaţia de

amplitudine şi eleganţă pe care o degajă edificiul este întregită de turla

octogonală ce se sprijină pe trei baze stelate suprapuse şi este împodobită cu

şiruri de ocniţe şi firide alungite cu arc dublu. Acelaşi efect se obţine şi prin

ornamentaţia ferestrelor din pronaos şi pridvor, care şi-au păstrat forma lor

iniţială: profil înalt, alungit, câmpul de lumină divizat printr-un menou median,

timpanele cu muluri ramificate, dispuse după specificul unui gotic târziu.

Pridvorul are două uşi de acces situate la sud şi la nord, încadrate de

chenare identice în formă de arc turtit, ca o acoladă abia pronunţată. Intrarea

utilizată este cea sudică, deasupra căreia se află stema Moldovei feudale şi

inscripţia votivă originară. Pridvorul este boltit după sistemul moldovenesc cu

două calote sferice sprijinite pe arce în consolă şi arce piezişe cu pandantivi.

Lângă zidul nordic e aşezată piatra de mormânt a Mitropolitului Atanasie, care a

89

decedat la 13 iulie 1632, în aceeaşi încăpere aflând loc de veşnică odihnă şi

episcopii Metodie şi Simeon, răposaţi înaintea mitropolitului, în 1504 şi

respectiv 1564.

Portalul monumental de la intrarea în pronaos este asemănător celui de

la intrarea principală a bisericii "Sfântul Ioan" din Piatra-Neamţ: o succesiune

de muluri ieşite din baze bogat ornamentate, care se întretaie în arc frânt,

suprafaţa timpanului fiind acoperită cu loburi gotice dispuse treflat sau în

rozetă. Aceleaşi calote sferice le întâlnim şi în sistemul de boltire al

pronaosului, cu deosebirea că pentru sprijinirea lor se folosesc aici şi arcele

suprapuse iar calotele sunt separate de un arc transversal de zid, susţinut de doi

pilaştri de piatră.

Spre sud-est se află mormântul lui Ivaşcu Golescu, mare vornic din Ţara

Românească, pretendent la tronul lui Petru Cercel, mort în pribegie la 20

decembrie 1584, în timp ce venea în Moldova la chemarea lui Petru Şchiopul.

La nord-est se află mormântul atribuit cronicarului Grigore Ureche, mormânt

pregătit pentru tatăl său, Nestor Ureche, după cum rezultă din inscripţia de pe

lespede: Această groapă s-a gătit şi făcut din porunca dumisale Ureche Nestor,

marele vornic al Ţării de Jos. Cum Nestor Ureche a fost înmormântat în ctitoria

sa de la Secu şi cum Grigore Ureche a folosit pentru elaborarea cronicii sale

Pomelnicul şi Letopiseţul scrise la Bistriţa, este de presupus că osemintele

deshumate aici în 1932 reprezintă resturile omeneşti ale marelui nostru cronicar,

aşezat pentru veşnică odihnă în 1647.

Uşa de trecere în camera mormintelor are un chenar simplu de piatră

fără baze ornamentate, împodobit doar cu două baghete din care se desfac

ramuri secundare la colţuri. Gropniţa, boltită cu un semicilindru transversal,

adăposteşte cele mai importante morminte, constituind necropola domnească.

Într-o nişă nordică, sub o lespede artistic lucrată, se află mormântul Doamnei

Ana (Neacşa), prima soţie a lui Alexandru cel Bun, mormânt îngrijit de Ştefan

cel Mare.

90

Probabil că tot astfel a procedat Ştefan cel Mare şi cu mormântul lui

Alexandru cel Bun identificat lângă cel al soţiei sale prin sondajul arheologic

din 1932. Din păcate, mormântul a fost deranjat fie de lucrările din timpul lui

Alexandru Lăpuşneanu, fie după aceea, aflându-se doar resturi din mantia şi din

coşciugul voievodului.

În afara acestor morminte, necropola domnească de la Bistriţa mai

cuprinde - pe latura sa de miazăzi - groapa lui Alexăndrel, primul dintre fiii lui

Ştefan cel Mare, depus aici în 1494 şi lespedea frumos împodobită a Doamnei

Maria, soţia lui Ştefan Lăcustă, care a trecut în lumea celor drepţi la 31 iulie

1542. Mai trebuie amintit că în timpul ultimelor cercetări arheologice s-a mai

găsit un mormânt arhieresc, ce se presupune a fi al lui Iosif Muşat, primul

mitropolit al bisericii autocefale a Moldovei, rudă apropiată a lui Alexandru cel

Bun.

Trecerea în naos se face printr-o uşă cu ancadrament de piatră

asemănător cu cel precedent, însă ramificaţiile baghetelor se dublează, iar

triunghiurile din colţurile superioare sunt ornate cu mici încrustaţii unghiulare.

Greutatea turlei de pe naos este preluată de arce piezişe şi pandantivi ce

alcătuiesc sistemul de boltire specific moldovenesc. Ferestrele mici din axul

absidelor filtrează lumina din acest spaţiu, creând o atmosferă de împăcare şi

reculegere, accentuată şi mai mult de prezenţa icoanei Sfintei Ana.

2. SERVICIILE AGROTURISTICE DIN ZONĂ

91

2.1 Serviciile de cazare

2.1.1 Pensiunea Codrii De Arama din Agapia

Situata in apropiere de Manastirea Varatec, Pensiunea Codrii de

Arama beneficiaza de un cadru natural superb, avind o capacitate de 29 de

locuri de cazare, 40 de locuri restaurant, sala de conferinte, sauna, internet,

telefon, cablu tv, frigider si alte servicii la standarde europene.

FACILITATI DE CAZARE:

Bar, crama, foisor in curte, frigider in unitate, gradina/curte, gratar/barbeque,

internet prin cablu, internet wireless, livada, living,loc amenajat de joaca

parcare, restaurant, sala de conferinte , sala de mese, sanie trasa de cai, sauna,

se accepta animale,semineu, terasa,TV in living.

FACILITATI IN CAMERE:

baie in camera

92

incalzire centrala

camera cu TV

internet in camera

camere cu balcon

telefon in camera

frigider in camera

3.1.1 Pensiunea Potoci

 

Este amplasata pe malul lacului Izvorul Muntelui, langa Pastravaria Potoci. 

Amplasarea strategica ofera turistilor acces facil la toate obiectivele turistice din

judetul Neamt si zona Moldovei.

Locatie si cazare:

Tipologie: Pensiune, Agroturism

93

Pozitie: MunteCazare: CameraFormule de cazare: Numai cazareLocuri: 20Perioada de inchidere:deschis tot timpulServicii: Restaurant, Televizor, Gratar in curte, Terasă sau foisor

3.1.2 Pensiunea Domnita

 Pensiunea va pune la dispozitie patru camere cu pat dublu plus o

camera de grup cu sase paturi single cu priveliste la padurea din apropiere,

dotate cu grup sanitar propriu cu cabina de dus, televizoare, incalzire centrala,

balcon si restaurantul, care are o capacitate de 90 de locuri, ideal pentru

petreceri si simpozioane, inclusiv barul. Dispune de parcare și curte în care sunt

incluse: un foisor, o masa de tenis si o masa de biliard. 

        Camerele sunt dotate cu:

Internet (LAN/Wireless)

Tv prin satelit Dolce

Telefon

Sistem de securitate

94

Minibar

Frigider

Constructia este realizata din caramida iar gresia din interior

confera o racoare foarte placuta pe timp de vara. 

         La noi se pot desfasura nunti, botezuri, zile onomastice, conferinte si alte

petreceri in cele mai bune conditii avand la dispozitie un personal tanar,

competent si amabil fiind tot timpul pregatit sa rasfete clientul.

        Alte Facilitati

loc de parcare amenajat;

balansoare, 2 pavilioane de lemn si 3 terase pentru servit masa afara;

gratar la dispozitia turistilor;

incalzire centrala cu lemne oferind caldura si apa calda permanent;

servicii de spalat si calcat haine;

         Activitati & Recreere:

Tenis de masa

Biliard

Inchirieri de diverse echipamente sportive

Teren propriu de agrement

Paintball

ATV

2.2 Servicii de alimentație

Gazdele vor folosi numai produse agroalimentare românești, din

productie proprie sau achizitionate din zona respectivă.

Exemplu:

Pastrăvăria va avea ca aliment de baăa preparate din peste.

2.3 Servicii de agrement

95

Strandul Piatra Neamt

Telegondola

Baza hipica

Gradina zoologica

Strandul municipal din Piatra-Neamt a fost inaugurat pe 1 mai

1968 si a fost declarat dept cel mai mare parc de agrement din Romania.

El a fost prezentata la numeroase posturi de televiziune din tara , cat si in

presa scrisa centrala din romania si alte state UE.

Complexul cuprinde:

Bazin olimpic

Bazin pentru copii

Patinoar

Baza hipica "Virgil Barbuceanu"

Teren de fotbal cu gazon artificial (omologat F.R.F.)

Terenuri de tenis (standarde europene)

Terenuri de baschet, volei, handbal

Instalatie de nocturna pentru terenurile de sport

Pista pentru role si skateboard-uri

Terase

Restaurante

Cluburi - Tequila bowling, La Oha

Spatii de joaca pentru copii

Scena spectacole, Video-proiectii, Instalatii de sunet, lumini si efecte

speciale

"Radio Vacanta La Cupacabana"

Spatii de cazare - Casute si bungalow-uri

Magazine

Fast food

96

Chiosc ziare

Cabinet medical

Telefon public, fax, internet

Parcari auto si biciclete

Aventura Land

Inchirieri masinute pentru copii

Jocuri gonflabile (tobogan cu apa, castele, pentru catarare, cu obstacole)

Inchirieri material sportiv, sezlonguri, gratare

3. STUDIULUI PRIVIND CALITATEA MEDIULUI

3.1 Poluarea datorită activităților economice

Poluarea apelor

Surse potenţiale de poluare pe râuri sunt următoarele:

1. Râu Ozana:

- Leghin – S.C. Mihoc Oil S.R.L. – instalaţie de stabilizat ţiţei

- Boboieşti – sonde de petrol;

- Dumbrava – evacuarea oraşului Tirgu Neamţ E1.

2. Râu Moldova:

- Timişeşti – surse din judeţul Suceava;

- Roman – evacuare ARCELOR MITTAL TUBULAR PRODUCTS

ROMAN E2, AGRANA E3.

Staţiile de pompare ale apelor uzate orăşeneşti - S.C. ACVASERV SRL,

97

Roman;

1. Râu Siret:

- Luţca – surse din judeţul Suceava, evacuare SUINPROD E4;

- Ion Creangă - evacuarea staţiei de epurare oraşului Roman E5;

- evacuare T.C.E. 3 Brazi - Ferma Başta E6.

2. Râu Bistriţa:

- Frumosu – surse din judeţul Suceava;

- Straja – evacuarea staţiei oraşului Bicaz E7;

- Piatra Neamţ – Electrocentrale , C.H.E. Bâtca Doamnei;

- Roznov – evacuare PERGOPAPER E8, evacuarea staţiei oraşului

Piatra Neamţ E9;

- Frunzeni – nu există surse punctiforme de poluare.

5. Canal UHE:

- Zăneşti – E10 evacuarea platformei chimice (SC FIBREXNYLON),

Electrocentrale ;

6.Râu Bicaz:

- Bicaz Chei – Staţiunea Lacu Roşu;

- Bicaz aval – evacuarea CARPATCEMENT E1.

7. Pârâu Schit:

- Durău – evacuarea Staţiunii Durău E12.

98

Bibliografie

1. http://www.neamt.ro

2. http://ro.wikipedia.org

3. www.ijsunt.ro

4. http://judete.biz/populatie-neamt/

5. http://www.ccint.ro/informatii/despre-neamt/situatia-economica

6. http://www.viziteazaneamt.ro/

7. http://www.turistinfo.ro/

99